MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 391         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 11 iunie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 372 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tãrii

 

Decizia nr. 401 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Decizia nr. 403 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Decizia nr. 410 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Decizia nr. 415 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

 

Decizia nr. 416 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 426 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 430 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 372

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, exceptie ridicată de Asociatia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Stefănescu si Marian Pancu în Dosarul nr. 10.840/1/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate apreciind că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 19 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 10.840/1/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 3 si art 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării.

Exceptia a fost ridicată de Asociatia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Stefănescu si Marian Pancu într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentintei civile prin care s-a respins cererea introdusă de autorii exceptiei prin care se solicita anularea Hotărârii Guvernului nr. 952/2003.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4), ale art. 21 alin. (1), (2) si (3), ale art. 78 si ale art. 108 alin. (2) si (4), precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentate. În acest sens, arată că, „potrivit art. 3 din Legea nr. 415/2002, Guvernul poate emite hotărâri pentru punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Tării”, ceea ce contravine art. 108 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia hotărârile Guvernului se emit exclusiv pentru organizarea executării legilor. Posibilitatea, instituită prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002, ca hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Tării să nu fie publicate „este contrară principiilor democratice elementare, prevăzute în art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie, deoarece, pentru a fi respectate, actele normative trebuie să fie cunoscute”. Totodată, prin împiedicarea instantei de a lua cunostintă de continutul hotărârii pe motiv că este secretă este încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate nu prevăd obligatia Guvernului de a emite hotărâri în aplicarea hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Tării, ci conferă acestui din urmă organism competenta de a emite hotărâri, în exercitarea atributiilor cu privire la domeniul său de activitate, reglementat prin art. 119 din Constitutie. Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Legea fundamentală, hotărârile care au caracter militar se comunică numai institutiilor interesate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconsti­tutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate în raport cu dispozitiile art. 21, art. 78 si art. 108 alin. (2) si (4) din Constitutie este neîntemeiată, iar a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 în raport cu art. \ alin. (3) si (4) din Legea fundamentală este inadmisibilă. În acest sens, arată că nu poate fi retinută sustinerea potrivit căreia art. 3 din Legea nr. 415/2002 aduce atingere art. 108 alin. (2) din Constitutie, deoarece textul de lege criticat se referă la hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Tării, care sunt acte administrative, pe când art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală se referă la hotărârile Guvernului, care sunt acte normative.

Prevederile art. 78 si ale art. 108 alin. (4) din Constitutie nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea se referă la publicarea în Monitorul Oficial si intrarea în vigoare a actelor normative adoptate de Parlament, respectiv de Guvern, pe când art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 reglementează modul de semnare si comunicare a hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Tării, precum si exceptia de la comunicarea acestor hotărâri.

Sustinerea potrivit căreia art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 contravine prevederilor art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie este inadmisibilă, întrucât nu este motivată, asa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Totodată, dispozitiile art. 21 alin. (1) si (3) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale, întrucât nu îngrădesc dreptul părtilor interesate de a avea acces la justitie, de a beneficia de un proces echitabil si de solutionare a acestuia într-un termen rezonabil. Totodată, acestea nu contravin nici prevederilor art. 108 alin. (1) si (4) din Constitutie, de vreme ce, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Legea fundamentală, hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Tării care au caracter militar se comunică numai institutiilor interesate. Dispozitiile art. 1 alin. (3) si (4) si ale art. 78 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 si art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 10 iulie 2002.

Textele de lege criticate au următorul continut:

Art. 3: „În exercitarea atributiilor ce îi revin Consiliul Suprem de Apărare a Tării emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autoritătile administratiei publice si institutiile publice la care se referă. Acestea răspund, în conditiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.”

Art. 12 alin. (A): „Hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Tării se semnează de presedintele acestuia si se comunică autoritătilor administratiei publice si institutiilor publice la care se referă, integral sau în extras, cu exceptia celor pentru care se hotărăste altfel. Hotărârile care au caracter de secret de stat se comunică cu respectarea prevederilor legale privind protectia informatiilor clasificate.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind principiile statului de drept si alin. (4) privind principiul separatiei puterilor în stat, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale aii. 78 privind intrarea în vigoare a legii si ale art. 108 alin. (2) si (4) privind actele Guvernului din Constitutie, precum si ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine următoarele:

Textele de lege criticate nu instituie obligatia Guvernului de a emite hotărâri de aplicare a măsurilor adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Tării. Art. 3 si art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 se referă numai la modul în care acesta îsi exercită atributiile stabilite prin art. 119 din Legea fundamentală. Nu poate fi retinută, asadar, raportarea textelor de lege criticate la prevederile art. 78 privind intrarea în vigoare a legii si art. 108 alin. (2) si (4) privind actele Guvernului din Constitutie.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia nepublicarea hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Tării este contrară principiilor democratice prevăzute în art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie. Constitutia nu impune obligativitatea publicării hotărârilor, iar, potrivit Legii nr. 415/2002, acestea se comunică autoritătilor administratiei publice si institutiilor publice la care se referă, adică celor interesati si obligati să le pună în aplicare.

Importanta unora dintre aceste hotărâri, si anume a celor ce au caracter de secret de stat, impune comunicarea către autoritătile mentionate anterior cu respectarea prevederilor legale privind protectia informatiilor clasificate. Această solutie legislativă este adoptată tocmai în vederea protejării intereselor statului de drept.

În sfârsit, prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, întrucât textele de lege criticate nu reglementează raporturi între Consiliul Suprem de Apărare a Tării si persoane fizice, ci raporturi juridice între această autoritate si autoritătile administratiei publice ori institutiile publice interesate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, exceptie ridicată de Asociatia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Stefănescu si Marian Paneu în Dosarul nr. 10.840/1/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 401

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizări

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Rivita Handelsges MBH în Dosarul nr. 19.370/3/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 282 D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de George Becali si Asociatia salariatilor de la Uzina Mecanică Drăgăsani în Dosarul nr. 31.988/3/2006 at Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vi-a comercială.

La apelul nominal răspunde, pentru George Becali, apărătorul acestuia, cu delegatie la dosar. Se prezintă, de asemenea, consilierul juridic al părtii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Lipseste celălalt autor al exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 333 D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de George Becali în Dosarul nr. 37.000/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde, pentru George Becali, apărătorul acestuia, cu delegatie la dosar. Se prezintă, de asemenea, consilierul juridic al părtii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Lipseste cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor sus-mentionate, având în vedere obiectul identic al exceptiilor ridicate.

Apărătorul autorului exceptiei George Becali, precum si consilierul juridic al părtii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 282 D/2007 si nr. 333 D/2007 la Dosarul nr. 2.405 D/2006, care este primul înregistrat.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând că problema de principiu care se pune este raportul dintre interesul general si cel particular. Astfel, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este scutită de plata taxelor de timbru, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, obiectul litigiului reprezentându-l un raport juridic de drept privat, iar nu unul de drept public. Din coroborarea art. 1 si 295 din Codul fiscal rezultă că taxele de timbru se fac venit la bugetul local, iar nu la bugetul de stat, astfel încât reprezentantul statului ar trebui să se comporte „ca un particular”. Pe de altă parte, textul de lege criticat contravine si principiului autonomiei locale reglementat de Carta europeană a autonomiei locale, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997.

Consilierul juridic al părtii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate si mentinerea practicii Curtii Constitutionale în materie. În acest sens, depune copii de pe deciziile pronuntate anterior de Curte cu privire la textul de lege criticat. Totodată, mai arată că taxa de timbru se plăteste la bugetul de stat, de unde se alocă apoi sume care ajung la bugetele locale.

Având cuvântul în replică, reprezentantul autorului exceptiei arată că, din moment ce legea face distinctie între bugetul de stat si bugetele locale, atunci aceasta există si ar trebui să fie avută în vedere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 24 noiembrie 2006, 14 februarie 2007 si 19 februarie 2007, pronuntate în dosarele nr. 19.370/3/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială, nr. 31.988/3/2006 si nr. 37.000/3/2006 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Rivita Handelsges MBH, de George Becali si de Asociatia Salariatilor de la Uzina Mecanică Drăgăsani în cauze având ca obiect un apel împotriva sentintei comerciale prin care s-a respins o actiune în pretentii formulată de A.V.A.S., o actiune în pretentii introdusă de A.V.A.S. si o actiune în rezolutiune a contractului de vânzare-cumpărare, actiuni introduse de Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie, care ulterior a fost comasat prin absorbtie cu A.V.A.S.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că textul de lege criticat este contrar dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. j1) si (2), ale art. 21 alin. (1>- (3) si ale art. 124 alin. (2). În acest sens, arată că, prin art. 401 din Legea nr. 137/2002, A.V.A.S. este scutită de la plata taxelor de timbru, spre deosebire de celelalte părti în proces, îngrădindu-se în acest mod accesul acestora la justitie.

George Becali si Asociatia salariatilor de la Uzina Mecanică Drăgăsani, în calitate de autori ai exceptiei, mai arată că dispozitiile legale criticate aduc atingere si prevederilor art. 11, 20, art. 120 alin. (1), art. 137 alin. (1) si art. 148 alin. (3) si (4) din Constitutie, precum si celor ale Cartei europene a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, deoarece scutesc institutiile statului de la plata taxelor de timbru care trebuie să ajungă la bugetele locale.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că art. 401 din Legea nr. 137/2002 nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate, asa cum a statuat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este suveran în acordarea de scutiri de la plata taxelor de timbru în considerarea unor situatii deosebite în care se află părtile, iar actiunile în cazul cărora operează scutirea sunt în strânsă legătură cu bugetul statului, fiind formulate pentru realizarea unui interes public.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconsti-tutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 este inadmisibilă în raport cu dispozitiile art. 148 alin. (3) si (4) din Constitutie si neîntemeiată în raport cu celelalte prevederi constitutionale invocate în motivarea exceptiei, sens în care a statuat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile sunt constitutionale, asa cum a statuat si Curtea în jurisprudenta sa

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, sustinerile apărătorului autorului exceptiei si ale consilierului juridic al A.V.A.S, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificat prin art. I pct. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.

Textul de lege criticat are următorul continut:

- Art. 401 din Legea nr. 137/2002: „Cererile formulate de institutia publică implicată, în legătură cu calitatea de actionar la societătile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligatiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de actiuni, cu obligatiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoresti si cu orice alte acte procedurale, efectuate de si pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar, cautiuni si orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”

Aceste prevederi sunt considerate de autorii exceptiei a fi contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în aii. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei. Totodată, George Becali si Asociatia salariatilor de la Uzina Mecanică Drăgăsani, în calitate de autori ai exceptiei, mai arată că dispozitiile legale criticate aduc atingere si prevederilor constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 120 alin. (1) referitoare la principiile organizării administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale, ale art. 137 alin. (1) privind reglementarea prin lege a modului de formare, administrare, întrebuintare si control al resurselor financiare ale statului, ale unitătilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice si ale art. 148 alin. (3) si (4) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu fată de dispozitiile contrare din dreptul intern, precum si ale Cartei europene a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine următoarele:

Prevederile art. 401 din Legea nr. 137/2002 au mai format obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală, Curtea respingând de fiecare dată exceptia. Astfel, solutia si considerentele cuprinse în deciziile nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, si nr. 629 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 10 noiembrie 2006, îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru aceleasi considerente nu poate fi primită nici critica privind încălcarea dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia textul de lege criticat scuteste o institutie a statului de la plata taxelor de timbru care trebuie să ajungă la bugetele locale, ceea ce ar aduce atingere art. 11 si 20 din Legea fundamentală, prin raportare la dispozitiile Cartei europene a autonomiei locale ratificate prin Legea nr. 199/1997, precum si art. 120 alin. (1) si art. 137 alin. (1) din Constitutie, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi primită.

Principiul autonomiei locale se conturează printr-o serie de norme constitutionale si legale, care nu exclud însă posibilitatea legiuitorului de a excepta de la plata taxelor (în spetă taxa judiciară de timbru si timbrul judiciar) anumite autorităti care, prin natura atributiilor lor, reprezintă interesele generale ale statului român. Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2004, A.V.A.S. este institutie de specialitate a administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Atributiile acesteia, asa cum au fost stabilite de lege, servesc interesului general.

În final, Curtea mai retine că dispozitiile art. 148 alin. (3) si (4) din Legea fundamentală nu au incidentă în spetă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Rivita Handelsges MBH în Dosarul nr. 19.370/3/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială, de George Becali si Asociatia salariatilor de la Uzina Mecanică Drăgăsani în Dosarul nr. 31.988/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială si de George Becali în Dosarul nr. 37.000/3/2006 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANVIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 403

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Vasile Muresan în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa pârtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât procurorul delegat are aceleasi competente ca si procurorul numit, iar actele sale nu sunt nule, deoarece sunt îndeplinite în baza unei delegări, ceea ce nu contravine dreptului la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006, Tribunalul Cluj - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004. Exceptia a fost ridicată de Vasile Muresan, inculpat într-o cauză având ca obiect săvârsirea infractiunii de înselăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate, care, în baza delegării „administrative”, permit unui procuror de la un parchet inferior să dispună acte procesuale de competenta unui procuror de la un parchet superior, încalcă efectivitatea dreptului acuzatului la un proces echitabil. Totodată, sustine că pentru a avea capacitatea profesională de a-si desfăsura activitatea la un parchet superior, procurorul trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute la art. 44-46 din Legea nr. 303/2004, iar această capacitate sustine normele procesuale privind competenta materială sau personală. Codul de procedură penală prevede exceptii de la normele stricte de competentă, dar în anumite limite, si, prin urmare, în ipoteza în care punerea în miscare a actiunii penale sau trimiterea în judecată au fost dispuse, prin delegare, de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui căruia îi revine competenta de a efectua urmărirea penală, actele sunt lovite de nulitate absolută. De asemenea, normele privind statutul magistratilor impun conditii restrictive în ceea ce priveste mutarea temporară a acestora de la un organ judiciar la altul, iar unica ipoteză ce excedează acestor conditii restrictive este delegarea procurorilor. Astfel, aceasta se dispune de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, iar nu de către Consiliul Superior al Magistraturii; nu cunoaste o procedură specială si nu impune o analiză transparentă si o prezentare a datelor relevante privind cariera procurorului; nu există conditia restrictivă a delegării la un parchet la care procurorul ar avea dreptul să functioneze.

Tribunalul Cluj - Sectia penală si-a exprimat opinia în sensul că delegarea într-o functie de executie, chiar dacă se realizează de la un parchet inferior la unul superior, nu contravine Constitutiei, deoarece delegarea este conditionată de existenta unui deficit de personal care împiedică functionarea deplină a parchetului, se poate realiza numai în interesul serviciului, iar procurorul delegat îsi exercită atributiile în structura Parchetului cu respectarea competentelor atribuite prin lege.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconsti-tutionalitate.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin art. 21 alin. (3) din Constitutie, deoarece delegarea reprezintă exercitarea temporară a unor sarcini corespunzătoare atributiilor de serviciu. Exercitându-si functia în conditii strict reglementate si pe o perioadă determinată, procurorul poate fi delegat la un parchet superior, cu atât mai mult cu cât această delegare poate rezulta din existenta unor motive obiective, de exemplu deficit de personal, lipsa unor procurori etc.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale nu pun în discutie dreptul părtilor de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea cauzei de o instantă impartială, independentă si într-un termen rezonabil. Oportunitatea delegării nu este cenzurabilă de instanta de judecată, rămânând exclusiv la latitudinea angajatorului. Delegarea, ca act de dreptul muncii, presupune modificarea locului muncii cu păstrarea celorlalte elemente ale contractului de muncă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: „În interesul serviciului, procurorii pot fi delegati, cu acordul scris al acestora, inclusiv în functii de conducere, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă halta Curte de Casatie si Justitie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) din Constitutie si ale an”. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil si la egalitatea armelor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile legale atacate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate nu contravin Constitutiei si nici Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Procurorii constituie un corp de magistrati care, în conformitate cu dispozitiile art 132 alin. (1) din Legea fundamentală, îsi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic. Aceste principii functionează indiferent de scara ierarhică pe care se află procurorul în cadrul Ministerului Public, indiferent de parchetul la care îsi exercită atributiile prevăzute de lege si indiferent de faptul dacă este titular al unui post în structura parchetului respectiv sau delegat de la un alt parchet.

În consecintă, participarea la judecată a unui procuror delegat de la un alt parchet decât parchetul de pe lângă instanta învestită cu judecarea cauzei nu este de natură să înlăture caracterul echitabil al procesului, procurorul având obligatia să actioneze în toate cazurile fără părtinire, în litera si în spiritul legii.

În ceea ce priveste pregătirea si capacitatea profesională a procurorilor care participă la activitatea de judecată, Curtea observă că aceste calităti sunt conditii de numire si de mentinere în functie a oricărui magistrat, iar legea nu permite punerea lor în discutie în cadrul judecării unei cauze. Pentru remedierea greselilor de judecată la care, eventual, a contribuit si activitatea procesuală desfăsurată de procuror, părtile au deschis căile de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Vasile Muresan în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 410

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Dorin Lucian Grecu în Dosarul nr. 11.107/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Otilia Luiz, pentru Consiliul Superior al Magistraturii, cu delegatie depusă în sedintă, lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Pe fond, arată că dispozitiile criticate nu contravin principiului egalitătii în fata legii, iar legiuitorul a avut în vedere conditiile specifice de exercitare a fiecărei functii, statutul specific, precum si modul de sustinere a examenelor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât se tinde la completarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 11.107/1/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Exceptia a fost ridicată de Dorin Lucian Grecu într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a participării la concursul de promovare în functii de executie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate, care exceptează de la participarea la concurs a celorlalte categorii de persoane mentionate în art. 33 alin. (1) si art. 86 din Legea nr. 303/2004, încalcă drepturile câstigate la data ocupării functiei de judecător, precum si principiul egalitătii care impune ca persoanele aflate în situatii similare să nu fie tratate diferit, cu exceptia cazurilor în care tratamentul diferentiat este obiectiv justificat. În legătură cu acest aspect, invocă si dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, autorul exceptiei arată că a dobândit calitatea de magistrat definitiv în urma promovării concursului de admitere în magistratură, îndeplinind toate conditiile cerute de lege, printre care si vechimea minimă necesară în functii juridice, având 7 ani în functia de consilier juridic si concurând cu candidati care anterior au exercitat functia de avocat. Acestia din urmă fiind admisi la examenul de promovare, dispozitiile de lege criticate reprezintă o diferentiere făcută în raport cu profesia anterioară.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconsti­tutionalitate.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, în adoptarea acestei solutii legislative tinându-se seama de două criterii, si anume: activitatea pe care o desfăsoară avocatul este mai apropiată celei a judecătorului decât, spre exemplu, activitatea unui notar; modul de reglementare a statutului avocatului si admiterea în profesie presupun parcurgerea unor etape obligatorii de verificare a aptitudinilor si competentei profesionale. Astfel, judecătorul, avocatul, notarul sau alte categorii profesionale nu se află în aceeasi situatie juridică, nu au acelasi statut si nu desfăsoară aceeasi activitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale nu contravin principiului egalitătii, care nu înseamnă uniformitate, iar sustinerile autorului exceptiei se referă la o omisiune de reglementare, Curtea neavând competenta de a completa textul criticat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: „La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare si perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei doreste, în realitate, completarea dispozitiei criticate din Legea nr. 303/2004 prin mentionarea consilierilor juridici, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibil, întrucât Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Dorin Lucian Grecu în Dosarul nr. 11.107/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 415

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Ana Czirjek în Dosarul nr. 1.678/320/2006 (nr. vechi 8.762/7.120/2006) al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care arată

că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.678/320/2006 (nr. vechi 8.762/7.120/2006), Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare. Exceptia a fost ridicată de Ana Czirjek într-o cauză ce are ca obiect plângerea formulată împotriva Procesului-verbal de contraventie seria F nr. 0125200 din 11 iulie 2006 întocmit de Garda Financiară Mures.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că prin stabilirea unui plafon maxim al plătilor în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice si prin sanctionarea cu amenzi disproportionat de mari a depăsirii acestui plafon se actionează în folosul băncilor si al statului, încălcându-se principiul egalitătii în drepturi. În urma acestei discriminări, băncile câstigă, iar agentii economici pierd. Totodată, această reglementare legală împiedică exercitarea activitătii economice si libera initiativă, reprimându-se vointa agentului economic de a-si stinge obligatiile si de a-si încasa creantele în modul pe care îl consideră cel mai potrivit.

Judecătoria Târgu Mures apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată întrucât dispozitiile de lege criticate se aplică fără nicio distinctie între persoanele juridice de drept public sau de drept privat. Cât priveste faptul că băncile primesc un comision pentru plătile efectuate prin decont bancar, arată că acest lucru tine de specificul activitătii bancare si reprezintă o plată a serviciilor efectuate, acest aspect nefiind contrar Constitutiei si neinstituind vreo discriminare. De asemenea, arată că accesul la o activitate economică si libera initiativă se exercită în conditiile legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitu-tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, iar situatii diferite pot impune si justifică instituirea unor regimuri juridice diferite. De asemenea, arată că art. 16 alin. (1) din Constitutie se adresează cetătenilor, iar nu persoanelor juridice în raporturile cu alte persoane juridice. Cât priveste critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 45 din Constitutie, consideră că, de fapt, autorul exceptiei are în vedere aspecte de aplicare a legii, întrucât art. 5 alin. 2 lit. c) si art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 permit o largă marjă de apreciere din partea autoritătilor publice a sanctiunii ce poate fi aplicată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, având în vedere că acestea nu instituie un tratament juridic diferentiat pentru agentii economici, ci se aplică tuturor în aceleasi conditii. De asemenea, arată că accesul persoanei la o activitate economică si libera initiativă sunt garantate de Constitutie numai dacă se exercită în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, aprobată prin Legea nr. 131/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996, asa cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 26/1997 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 26 august 1997, si aprobată cu modificări prin Legea nr. 88/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 29 aprilie 1998, precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004, aprobată prin Legea nr. 507/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004.

Acest text de lege are următorul continut:

Art. 5 alin. 2 lit. c): „Prin exceptie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăti în numerar în următoarele cazuri: [...]

c) plăti către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plătile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plătile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăti către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plătilor către retelele de magazine de tipul Cash & Carry, care sunt organizate si functionează în baza legislatiei în vigoare. Sunt interzise plătile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100.000.000 lei.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea legală a conditiilor în care persoanele juridice pot efectua zilnic plăti în numerar s-a impus pentru întărirea disciplinei financiare, prevenirea evaziunii fiscale, cât si pentru asigurarea circulatiei monetare în conditii optime. Aceste reglementări asigură îndeplinirea obligatiei statului, prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, de a asigura „protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară”.

Dispozitiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor juridice care efectuează plăti si încasări în numerar, fără privilegii si fără discriminări. Băncile, ca mijlocitori de plăti si încasări între agenti economici, nu se află în aceeasi situatie cu celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintă o plată pentru serviciile efectuate. În ceea ce priveste pretinsa pozitie privilegiată a statului, Curtea constată că art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 nu creează o situatie privilegiată pentru stat, ci asigură îndeplinirea obligatiilor constitutionale ce revin acestuia.

În sfârsit, Curtea retine că, potrivit prevederilor art. 45 din Constitutie, accesul persoanei la o activitate economică si libera initiativă pot fi exercitate numai în conditiile legii. Or, dispozitiile legale supuse controlului de constitu­tionalitate nu îngrădesc în niciun fel exercitiul dreptului de acces la o activitate economică si nici al liberei initiative, reglementând doar conditiile în care pot fi efectuate plătile si încasările în numerar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicată de Ana Czirjek în Dosarul nr. 1.678/320/2006 (nr. vechi 8.762/7.120/2006) al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 416

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Interstock Exim” - S.R.L. din Păntăsesti, judetul Bihor, în Dosarul nr. 30.652/1/2005 (nr. vechi 4.118/2005) al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Oana Scrobota, pentru partea Agentia Natională de Administrare Fiscală. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. În acest sens, arată că efectuarea controalelor fiscale nu poate avea loc oricând si oricum, ci numai în conditiile limitativ prevăzute de titlul VII - Inspectia fiscală din Codul de procedură fiscală. De asemenea, consideră că nu poate fi vorba de împiedicarea în vreun fel a desfăsurării activitătii unui contribuabil, iar dacă se încheie un act de control care este considerat nelegal de către societate, aceasta are la dispozitie calea de atac a contestatiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 30.652/1/2005 (nr. vechi 4.118/2005), Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat CurteaConstitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Interstock Exim” - S.R.L. din Păntăsesti, judetul Bihor, cu prilejul solutionării recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 307/CA/2005-PI din 7 noiembrie 2005, pronuntată de Curtea de Apei Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 5.977/CA/2004.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine, în esentă, că art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 încalcă principiul constitutional al libertătii economice si contravine obligatiei statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Astfel, consideră că textul de lege criticat, care prevede posibilitatea desfiintării si înlocuirii actului administrativ fiscal, permite efectuarea unor controale repetate la nesfârsit, ceea ce este de natură să bulverseze activitatea operatorului de comert controlat si să creeze o stare de incertitudine în ceea ce priveste situatia obligatiilor sale fată de stat până când se vor cunoaste rezultatele noului control fiscal.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconsti­tutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că, în spetă, nu este vorba de o problemă de constitutionalitate, ci de aplicare a legii.

Avocatul Poporului consideră că art. 186 alin. (3) din Codul de procedură fiscală este constitutional, întrucât nu contine dispozitii care afectează dreptul persoanei fizice de a dobândi o proprietate ori de a folosi si de a dispune liber de proprietatea sa. De asemenea, arată că textul de lege criticat nu reprezintă altceva decât o valorificare în plan legislativ a exercitiului libertătii economice, care trebuje să se desfăsoare însă în limitele prevăzute de lege. În sfârsit, consideră că acest text de lege asigură integrarea agentilor economici în cadrul general stabilit de dispozitiile art. 135 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-râportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutîonalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, text de lege potrivit căruia: „Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de solutionare.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 186 alin. (3) din Codul de procedură fiscală sunt contrare următoarelor prevederi constitutionale: art. 45 privind libertatea economică si art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligatia statului de a asigura cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 186 alin. (3) din Codul de procedură fiscală face parte din reglementarea modului de solutionare de către organele finantelor publice a contestatiilor formulate împotriva actelor de constatare si a dispozitiilor fiscale. Acest text de lege are în vedere situatia în care se constată că actul administrativ fiscal a fost gresit întocmit, contestatia fiind întemeiată si prevede că, prin decizia de solutionare a contestatiei, actul administrativ initial poate fi desfiintat integral sau în parte, întocmindu-se un nou act administrativ fiscal, cu respectarea întocmai a dispozitiilor deciziei.

Din acest text de lege nu rezultă însă că întocmirea noului act administrativ fiscal ar implica neconditionat efectuarea unui nou control fiscal si cu atât mai putin sirul nesfârsit al controalelor. De asemenea, nu se poate retine nici că aceste prevederi de lege ar fi de natură să aducă vreo atingere libertătii activitătii agentului economic sau să creeze incertitudini, atât timp cât exercitarea acestei libertăti nu poate fi concepută în afara cadrului legal.

Cât priveste dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea apreciază că acestea nu au incidentă în cauză, întrucât nu vizează efectuarea controalelor fiscale, stabilirea si valorificarea rezultatelor acestora si nici procedura de solutionare a contestatiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Interstock Exim” - S.R.L. din Păntăsesti, judetul Bihor în Dosarul nr. 30.652/1/2005 (nr. vechi 4.118/2005) al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 426

din 10 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Monica Toderoiu în Dosarul nr. 9.123/271/2006 al Judecătoriei Oradea, Societatea Comercială „BMC TRUCK & BUS” - S.A. din Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 5.929/94/2006 al Judecătoriei Buftea, Societatea Comercială „TELESPORT INTERMEDIA” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 5.691/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială si Societatea Comercială „INDIAN ENGLAND” NV. din Amsterdam în Dosarul nr. 8.750/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Română de Televiziune, avocatul Cristina Vlădescu, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2D/2007, nr. 110D/2007, nr. 322D/2007 si nr. 488D/2007, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul Societătii Române de Televiziune este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 488D/2007, nr. 322D/2007 si nr. 110D/2007 la Dosarul nr. 2D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Societătii Române de Televiziune solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 20 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 9.123/271/2006, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Monica Toderoiu.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.929/94/2006, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „BMC TRUCK & BUS” - S.A. din Popesti-Leordeni.

Prin încheierea din 27 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.691/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie  ridicată de Societatea Comercială „TELESPORT INTERMEDIA” - S.R.L. din Bucuresti.

Prin încheierea din 18 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 8.750/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedura civilă, exceptie  ridicată de Societatea Comercială „INDIAN ENGLAND” N.V. din Amsterdam.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prin interdictia impusă instantei de judecată de a nu face aprecieri de fond se îngrădeste dreptul părtilor de a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept incidente în cauză. De asemenea, se sustine că prin reglementarea procedurii ordonantei presedintiale, care poate fi dată în unele cazuri fără citarea părtilor, ori cu prescurtarea termenului de citare, se creează riscul unei defavorizări evidente a uneia dintre părtile din proces, reclamantul având o pozitie privilegiată.

Judecătoria Oradea arată că prin procedura reglementată de dispozitiile de lege criticate se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cererea de ordonantă presedintială, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Judecătoria Buftea arată că prin dispozitiile de lege criticate se reglementează o procedură specială ce poate fi folosită în cazuri de urgentă, fără a se aduce atingere principiului nediscriminării, deoarece orice persoană interesată poate promova cereri în justitie în baza acestui text de lege.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială arată că prin procedura de urgenta instituita de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanelor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor legitime ale acestora, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială. Posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că textul de lege criticat nu contine nicio prevedere prin care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a beneficia de un proces echitabil, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situatii particulare, reguli speciale de procedură, precum si modalităti specifice de exercitare a drepturilor procedurale.

În conformitate cu dispozitiile art 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconsti­tutionalitate.

Guvernul arată că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu nîimai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentfu păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

Avocatul Poporului arată exceptia de neconsti­tutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

            examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă, care aii următorul cuprins:

- Art. 581: „Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”;

- Art. 582: „Ordonanta este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanta de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgentă si cu precădere, cu citarea părtilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronuntării si redactarea ordonantei sunt aplicabile.

Împotriva executării ordonantei presedintiale se poate face contestatie.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului, art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea proprietătii private, în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor si art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 581 din Codul de procedură civilă a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 383 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, s-a retinut că textul de lege criticat instituie o procedură specială potrivit căreia instanta de judecată poate dispune, prin ordonantă presedintială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, nu se poate retine contrarietatea dintre aceste dispozitii si cele ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei categorii de persoane, ci oricărei persoane aflate în situatiile mentionate în ipoteza normei.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 24 din Constitutie, Curtea a constatat, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.

Totodată, Curtea retine că invocarea de către autorii exceptiei a încălcării prevederilor art. 124 din Constitutie nu are temei, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonantei presedintiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii În numele legii a justitiei si, totodată, nici independentei judecătorilor si supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constitutional amintit.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 53 din Constitutie, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exercitiul unor drepturi sau libertăti fundamentale si, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proportionalitătii unei restrângeri.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Monica Toderoiu în Dosarul nr. 9.123/271/2006 al Judecătoriei Oradea, Societatea Comercială „BMC TRUCK & BUS” - S.A. din Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 5.929/94/2006 al Judecătoriei Buftea, Societatea Comercială „TELESPORT INTERMEDIA” - S.R.L din Bucuresti în Dosarul nr. 5.691/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerctată si Societatea Comercială „INDIAN ENGLAND” N.V. din Amsterdam în Dosarul nr. 8.750/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 430

din 10 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Costel Jalbă în Dosarul nr. 21.060/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru părtile Daniela Vollono si Alfredo Vollono, avocat cu delegatie la dosar. Lipseste autorul exceptiei si cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că telegrama prin care a fost citat autorul exceptiei a fost returnată. Pe plic s-a făcut mentiunea că destinatarul s-a mutat de la adresă.

Apărătorul părtilor Daniela Vollono si Alfredo Vollono si reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, si se impune aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă.

Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită si dispune aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul părtilor solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Astfel, contestatia în anulare este o cale extraordinară de atac, asa încât este firesc ca motivele pe care se poate întemeia să fie limitativ prevăzute de lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie. Arată totodată că în spetă nu are incidentă cauza Airey contra Irlandei (1979).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 21.060/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Costel Jalbă într-o cauză având ca obiect o contestatie în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 si 129. În acest sens, arată că principiul accesului liber la justitie este încălcat, deoarece persoana nemultumită de o hotărâre pronuntată de instanta de recurs are posibilitatea de a promova calea extraordinară de atac a contestatiei în anulare numai pentru motivele prevăzute în dispozitiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, legiuitorul limitând motivele de promovare a contestatiei în anulare, deoarece aceasta este o cale extraordinară de atac.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justitie nu implică accesul la toate căile de atac si la toate structurile judecătoresti. Totodată, impunerea unor conditii speciale în care se poate exercita contestatia în anulare si limitarea admisibilitătii ei numai la deciziile instantei de recurs nu încalcă prevederile art. 129 din Constitutie, ci constituie expresia aplicării acestora.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale deoarece accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoresti si la toate gradele de jurisdictie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului părtilor Daniela Vollono si Alfredo Vollono, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările aduse prin art. I pct. 53 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul continut: „Hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 129 privitoare la folosirea căilor de atac din Legea fundamentală.

Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispozitiile art. 21 si 129 din Legea fundamentală, s-a pronuntat prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, în sensul respingerii acesteia.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte, si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Costel Jalbă în Dosarul nr. 21.060/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu