MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 175 (XIX) - Nr. 31 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 17 ianuarie 2007
DECRETE
56. - Decret privind acordarea
gradului de amiral unui comandor din Ministerul Apărării
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 853 din 28 noiembrie
2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86
din Ordonanta ele urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea
unor active bancare
Decizia nr. 854 din 28 noiembrie 2006 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 din Codul de
procedură civilă
Decizia nr. 855 din 28 noiembrie
2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38
lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
246/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în
străinătate
Decizia nr. 856 din 28 noiembrie
2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96
lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004
Decizia nr. 857 din 28 noiembrie
2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52
alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură civila, precum si ale
art. 43-49 din egea sindicatelor nr. 54/2003
Decizia nr. 858 din 28 noiembrie
2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617
alin. 1 din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 859 din 28 noiembrie
2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2181
alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală
DECRETE
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind acordarea gradului de amiral unui comandor din Ministerul
Apărării
În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100
din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 415/2002 privind
organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării,
ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările
si completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem
de Apărare a Tării nr. 162 din 20 decembrie 2006,
având în vedere propunerea ministrului
apărării,
Presedintele României decretează:
Articol unic. - Domnului comandor Rusmănică Nicolae Mircea i se acordă
gradul de contraamiral de flotilă cu o stea.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BĂSESCU
În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,
republicată,
contrasemnăm acest decret.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Bucuresti, 15 ianuarie 2007
Nr. 56.
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor
active bancare
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicată de Societatea
Comercială „Interagro” - S.A. în Dosarul nr. 49.207/3/2005 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.
La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin
avocat Eduard Făgărăseanu. Se constată lipsa părtii
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, presedintele
acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită
admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât, în opinia sa, textul de
lege criticat contravine dispozitiilor art. 16, 21 si 124 din Constitutie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate,
prevederile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998
fiind în deplin acord cu dispozitiile constitutionale invocate în motivarea
exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierea din 30 mai 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 49.207/3/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a
comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare.
Exceptia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Interagro” - S.A. Într-o cauză civilă
având ca obiect solutionarea cererii formulate de Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului de rezolutiune a unui contract de
vânzare-cumpărare de actiuni.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine, în esentă, că prin prevederile art.
86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, care scutesc
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de la plata taxelor de
timbru si a oricăror alte taxe, se creează acestei institutii o
situatie mai favorabilă în raport cu ceilalti justitiabili si îi
oferă posibilitatea de a introduce în mod abuziv actiuni în justitie si de
a emite pretentii nejustificate împotriva oricui. În opinia autorului
exceptiei, textul de lege criticat a fost adoptat cu încălcarea
dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât art. II
pct. 2 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 43/2005, care modifică textul de lege ce
face obiectul exceptiei, nu justifică includerea lui într-un act normativ
emis în regim de urgentă.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru
a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază
că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Precizează
că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998
reglementează o procedură specială de solutionare a litigiilor
privind creantele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului, în considerarea naturii deosebite a acestor creante si a strânsei
lor legături cu datoria publică, bugetul statului si ocrotirea
interesului public. Arată că scutirea de taxe de timbru pentru
actiunile introduse de institutia mentionată se datorează faptului
că prin valorificarea acestor creante se întregeste bugetul statului.
Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 86 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 sunt constitutionale. Invocă
jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care s-a statuat că scutirea
autoritătilor publice de plata taxelor judiciare de timbru este
justificată în mod obiectiv si rational prin aceea că functionarea
autoritătilor respective - creditori bugetari - este finantată de la
bugetul de stat, iar taxele se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că
ar fi absurd ca autoritătile în cauză să fie obligate (formal)
să plătească din buget o taxă care revine aceluiasi buget.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitu-tionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
prevederile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. În redactarea actuală, cuprinsă în
art. II pct. 2 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 43 din 26 mai 2005 pentru modificarea si
completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 469 din 2 iunie 2005,
textul de lege criticat prevede: „Cererile formulate de A. V.A.S. si orice
alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta în orice fel de cauze sunt
scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cautiuni si orice alte taxe.”
În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate,
art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 contravine
următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (1) si (2) privind
egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art.
21 care garantează accesul liber la justitie, si, în special, art. 21
alin. (3) care statuează dreptul părtilor la un proces echitabil si
la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (1) si (2)
potrivit căruia justitia se înfăptuieste în numele legii, fiind unică,
impartială si egală pentru toti, precum si art. 115 alin. (4) si (6)
privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
Critica referitoare la încălcarea principiului
egalitătii statuat de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie nu poate fi
retinută, întrucât acesta priveste egalitatea cetătenilor în fata
legii si a autoritătilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic
dintre o societate comercială si o autoritate publică, asa cum este
cazul în speta de fată.
În legătură cu critica privind scutirea
Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului de plata taxelor de
timbru, Curtea retine că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, „Impozitele,
taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului
asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Asadar,
este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea
institutiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor
de timbru si a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l
prezintă aceste institutii publice. În plus, această scutire îsi are
justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat,
printre altele, si prin încasarea taxelor judiciare) a actiunilor în justitie
promovate de acestea în interes public.
Curtea constată că scutirea institutiilor
publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a
celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia din
principiile statuate în art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (1) si (2) din
Constitutie invocate de autorul exceptiei - dreptul la un proces echitabil si
unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei pentru toti - întrucât, în
cadrul procesului, ambele părti beneficiază de toate drepturile si
garantiile procesuale care conditionează într-o societate democratică
procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o
instantă independentă, impartială si stabilită prin lege.
Curtea constată că nu poate retine critica
referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (6) din
Constitutie. Modificarea textului de lege ce constituie obiect al exceptiei
printr-o ordonantă de urgentă, care, în opinia autorului exceptiei, a
fost emisă cu nesocotirea textelor constitutionale arătate, nu
conferă prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 51/1998 caracter neconstitutional. De altfel, criticile referitoare la
neîndeplinirea conditiilor de emitere a ordonatelor de urgentă nu
vizează textul de lege ce constituie obiect al exceptiei, ci unul cuprins
într-un alt act normativ, respectiv art. II alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
43/2005, asupra căruia Curtea nu se poate pronunta, nefiind sesizată
cu solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate având ca obiect acest
din urmă text de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active bancare, exceptie ridicată de Societatea
Comercială „Interagro” - S.A. În Dosarul nr. 49.207/3/2005 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din 28 noiembrie
2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu
din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315
din Codul de procedură civilă
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocarii - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chlorean - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, exceptie
ridicată de Elena Stanciu si de Ion Stanciu în Dosarul nr. 3.084/301/2006
al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.
La apelul nominal, se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2006, pronuntată în Dosarul
nr. 3.084/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 315 din Codul de procedură
civilă. Exceptia a fost ridicată de Elena Stanciu si de Ion
Stanciu în cadrul rejudecării unei cauze civile având ca obiect o actiune
în constatare si declarare a nulitătii absolute a unui contract de
vânzare-cumpărare.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că dispozitiile legale
criticate contravin accesului liber la justitie datorită caracterului
obligatoriu al hotărârii instantei de recurs pentru judecătorul
fondului, asupra problemelor de drept dezlegate si asupra necesitătii
administrării probelor.
Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de
neconstitutionalitate apare ca inadmisibilă, întrucât autorii acesteia
critică modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate de către
instantă. În măsura în care este criticat art. 315 din Codul de
procedură civilă, exceptia este neîntemeiată, întrucât acesta nu
contravine accesului liber la justitie.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru
a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, asa cum a
statuat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.
Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale, întrucât, pe de-o parte, sunt norme de procedură pe care
legiuitorul este liber să le reglementeze, iar, pe de altă parte, nu
sunt contrare dreptului părtilor interesate de a se adresa justitiei.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea
nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 315 din Codul de procedură civilă.
Alin. 1 al art. 315 a fost modificat prin art. I
pct. 117 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, iar alin. 4 a fost introdus prin art. I
pct. 118 din acelasi act
normativ.
Astfel, dispozitiile legale criticate au următorul
cuprins:
„În caz de casare, hotărârile instantei de recurs
asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitătii
administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii
fondului.
Când hotărârea a fost casată pentru
nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.
După casare, instanta de fond va judeca din nou,
tinând seama de toate motivele invocate înaintea instantei a cărei
hotărâre a fost casată.
La judecarea recursului, precum si la rejudecarea
procesului după casarea hotărâm de către instanta de recurs,
dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Autorii exceptiei consideră că dispozitiile
legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 privind
accesul liber la justitie.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
observă că dispozitiile criticate sunt norme de procedură, iar,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, reglementarea lor este de
competenta legiuitorului.
Prin faptul că, rejudecând cauza, judecătorul
preia rezolvările în drept stabilite de instanta de casare, nu se
încalcă accesul liber la justitie, drept fundamental consacrat de art. 21
din Constitutie, întrucât aceste rezolvări sunt date în cadrul activitătii
cu caracter jurisdictional a instantelor de casare, pe cale de hotărâri
pronuntate în urma dezbaterilor contradictorii, si nu au nimic comun cu
situatia nepermisă când, pe cale administrativă, un judecător ar
primi indicatii asupra modului în care trebuie să judece o anumită
cauză.
Pe de altă parte, asa cum a statuat Curtea
Constitutională prin Decizia nr. 332/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 113 din
12 februarie 2002,
dacă judecătorii de la instanta de fond a fost desfiintată, s-ar
ajunge la exercitarea repetată a nu ar fi obligati să se supună
îndrumărilor instantei de căilor de atac si la prelungirea duratei
solutionării cauzelor control judiciar, putând reitera erorile comise prin
solutia ce în mod nepermis.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 din Codul de procedură
civilă, exceptie ridicată de Elena Stanciu si de Ion Stanciu în
Dosarul nr. 3.084/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică
din 28 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,]
Ioana Marilena Chiorean
din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38
lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în
străinătate
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocarii - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a
cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată de
Fiorin Tudor în Dosarul nr. 4.612/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia
civilă, cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 1.937D/2006 al
Curtii Constitutionale.
La apelul nominal, se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă faptul că autorul
exceptiei a transmis Curtii note scrise prin care solicită atât judecarea
în lipsă, cât si admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. De
asemenea, partea Directia Generală de Pasapoarte a depus la dosarul cauzei
concluzii scrise în sensul respingerii exceptiei.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
1.938D/2006 si nr. 1.940D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată
de Daniel Răileanu în Dosarul nr. 4.610/2006 al Tribunalului Hunedoara -
Sectia civilă, respectiv Constantin Parau în Dosarul nr. 4.608/2006 al
aceleiasi instante.
La apelul nominal, se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că, si în aceste dosare,
partea Directia Generală de Pasapoarte a transmis note scrise cu un
continut identic, solicitând respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.941
D/2006 si nr. 1.942D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de
Florin David în Dosarul nr. 3.200/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia
civilă, respectiv de Laurentiu-Marian Solomon în Dosarul nr. 3.142/2006 al
aceleiasi instante.
La apelul nominal, se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă faptul că autorii
exceptiei au transmis Curtii note scrise cu un continut identic, prin care
solicită atât judecarea în lipsă, cât si admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate. De asemenea, si în aceste dosare, partea Directia
Generală de Pasapoarte a depus aceleasi concluzii scrise în sensul
respingerii exceptiei.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune
în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.942D/2006, nr. 1.941
D/2006, nr. 1.940D/2006 si nr. 1.938D/2006 la Dosarul nr. 1.937D/2006, care a
fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, presedintele
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor,
retine următoarele:
Prin încheierile din 14 si 21 iunie 2006, pronuntate în
dosarele nr. 4.612/2006, nr. 4.610/2006, nr. 4.608/2006, nr. 3.200/2006 si nr.
3.142/2006, Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
38 lît. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în
străinătate. Exceptiile au fost ridicate de Florin Tudor, Daniel
Răileanu, Constantin Părău, Florin David si Laurentiu-Marian
Solomon în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri ale Directiei
Generale de Pasapoarte de transformare a măsurii de suspendare a dreptului
de a folosi pasaportul în măsura de restrângere a exercitării
dreptului la liberă circulatie în străinătate pentru o
perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, autorii acesteia sustin
următoarele:
Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine
prevederilor constitutionale ale art. 17 care consacră protectia de care
se bucură cetătenii români aflati în străinătate, art. 25
care garantează dreptul la libera circulatie si ale art. 53 care prevede
posibilitatea restrângerii prin lege, în conditii strict si limitativ
enumerate, a exercitiului unor drepturi si libertăti. De asemenea,
invocă nerespectarea art. 12 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice si a art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr.
4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, care consacră libertatea de circulatie si permit
restrângerea acesteia numai în situatiile limitativ enumerate.
Textul de lege dispune restrângerea exercitiului dreptului la libera circulatie în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat, conditie care nu se regăseste, însă, printre cele limitativ prevăzute în art. 53 din Constitutie. Totodată, dispozitia criticată nu are în vedere că ingerinta în dreptul resortisantilor de a părăsi orice tară, inclusiv propria tară, si de a se stabili în orice tară doresc nu poate avea decât caracter de exceptie, trebuie să se justifice prin necesitatea ei într-o societate democratică si să respecte principiul proportionalitătii. În plus, aceasta nu face referire la valorile sociale care se presupune a fi apărate prin măsura restrângerii, nu conditionează instituirea restrictiei decât de returnarea prin acordul de readmisie, nu pretinde să se verifice dacă returnarea a fost justificată ori abuzivă sau dacă persoana este pretabilă să atenteze la valorile a căror apărare se urmăreste, lăsând loc, prin caracterul lor confuz si imprecis, la diferite interpretări si chiar la abuzuri ori discriminări. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil, previzibil si precis, încât să înlăture orice risc de arbitrariu.
În opinia autorilor exceptiei, dispozitiile art. 39 alin.
(6) din legea atacată încalcă art. 1 alin. (5) din Legea
fundamentală, referitor la suprematia Constitutiei si a legilor, precum si
art. 23 alin. (11) din aceasta si aii. 6 paragraful 2 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele
texte instituind prezumtia de nevinovătie. Potrivit textului de lege
criticat, măsura restrângerii exercitiului dreptului la libera circulatie
se execută înainte de solutionarea definitivă si irevocabilă a
cauzei, iar promovarea căilor de atac nu suspendă executarea
hotărârii instantei. Totodată, dacă sentinta tribunalului este
casată sau desfiintată, poate apărea situatia ca măsura
restrângerii să fi fost nejustificată în perioada exercitării
apelului sau recursului. Prin urmare, este răsturnată prezumtia de
nevinovătie, institutie care, potrivit practicii Curtii Europene a
Drepturilor Omului, nu se aplică exclusiv domeniului penal, ci ori de câte
ori fapta imputabilă unei persoane are o conotatie penală.
Mentionează că în literatura de specialitate se sustine teza potrivit
căreia prezumtia de nevinovătie se aplică si în cazurile de
fraudă fiscală sau în materie de sanctiuni administrative, cum este
limitarea dreptului la liberă circulatie în străinătate.
Cu privire la neconstitutionalitatea art. 55 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 248/2005, se arată că aceste dispozitii permit
reclamantei să ceară, iar instantei de judecată să
dispună mentinerea restrictiei asupra exercitării dreptului la
liberă circulatie în străinătate pe o durată de până
la 3 ani, chiar dacă efectele suspendării administrative, dispuse în
baza Ordonantei Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, ar trebui
să înceteze prin expirare. Se încalcă astfel principiul
neretroactivitătii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie,
deoarece se instituie o măsură nouă de limitare a
exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate
pentru fapte săvârsite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.
248/2005.
Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă apreciază că
dispozitiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt contrare dreptului
fundamental la liberă circulatie, garantat de art. 25 din Constitutie si
de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului
si a libertătilor fundamentale, si nu se justifică, totodată,
prin niciuna dintre conditiile de restrângere prevăzute de art. 53 din
Legea fundamentală. Pe de altă parte, consideră că textul
de lege nu aduce atingere art. 17 din Constitutie, întrucât statul român nu
poate acorda protectie cetătenilor săi aflati în mod ilegal pe
teritoriul altor state, decât în conditiile stipulate prin tratatele si
acordurile bilaterale încheiate cu acestea.
Cât priveste dispozitiile art. 39 alin.
(6) din legea atacată, apreciază că acestea nu contravin
normelor constitutionale invocate, deoarece derogarea de la norma
procedurală care prevede posibilitatea executării hotărârilor
judecătoresti doar dacă au caracter definitiv nu constituie o
atingere a prezumtiei de nevinovătie. Pe de o parte, procedura
specială se justifică prin necesitatea solutionării cu
celeritate a situatiilor vizate de domeniul legii, iar, pe de altă parte,
normele procedurale criticate se aplică în egală măsură atât
în cazul admiterii, cât si al respingerii solicitării de restrângere a
dreptului la liberă circulatie.
Instanta de judecată consideră că art. 55
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că permite
transformarea unei măsuri de suspendare a dreptului de folosire a
pasaportului simplu, dispuse în baza art. 14 din Ordonanta Guvernului nr.
65/1997, în prezent abrogată, în măsuri de restrângere a dreptului la
liberă circulatie, în toate tările Uniunii Europene, a categoriilor
de persoane returnate din oricare din statele membre pe baza unui acord de
readmisie încheiat de România cu aceste state, contravine art. 15 alin. (2) din
Constitutie, referitor la neretroactivitatea legii civile.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Potrivit art.
25 din Constitutie, conditiile exercitării
dreptului la liberă circulatie se stabilesc prin lege, astfel că tine
de optiunea legiuitorului instituirea anumitor cerinte specifice în care
cetătenii români pot circula în străinătate. Totodată, în
temeiul art. 17 din Constitutie, cetătenii români aflati în
străinătate se bucură de protectia statului român, dar, în
acelasi timp, trebuie să-si îndeplinească obligatiile ce le revin, cu
exceptia acelora care nu sunt compatibile cu absenta lor din tară. Or,
prevederile legale criticate reglementează una dintre obligatiile ce
trebuie respectate de către cetătenii români aflati în
străinătate, fiind compatibilă cu absenta lor din tară. De
asemenea, măsura restrângerii se justifică, în cazul de fată,
pentru apărarea ordinii, situatie prevăzută printre cele
limitativ enumerate la art. 53 din Constitutie. Asa fiind, nu se poate retine
contrarietatea dispozitiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 fată
de prevederile art. 17, 25 si 53 din Legea fundamentală, art. 12 din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 2
paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Cât priveste critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 fată de art. 23
alin. (11) din Constitutie, se arată că nici aceasta nu poate fi
retinută, deoarece, pe de o parte, principiul prezumtiei de
nevinovătie este aplicabil exclusiv în situatia săvârsirii unei
infractiuni, ceea ce nu este cazul în speta de fată, iar, pe de altă
parte, instituirea acestei prezumtii nu se opune luării unor măsuri
preventive, mai ales după pronuntarea unei hotărâri
judecătoresti, chiar nedefinitive de condamnare.
Dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. c)
din legea atacată nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din
Constitutie, care instituie principiul neretroactivitătii legii, întrucât
posibilitatea transformării în măsuri de restrângere a dreptului la
liberă circulatie în străinătate priveste măsurile aflate
în curs de executare, care au fost dispuse, deja, în temeiul Ordonantei
Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată. Din analiza dispozitiilor
art. 14 alin. (1) lit. e) din ordonantă, se observă că
finalitatea măsurilor dispuse în temeiul acestui act normativ este aceeasi
cu cea a măsurii prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
248/2005.
Avocatul Poporului apreciază, pe de o parte, că dispozitiile art.
38 lit. a) si ale art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 sunt
constitutionale, iar, pe de altă parte, dispozitiile art. 55 alin. (1)
lit. c) din aceeasi lege contravin normelor constitutionale invocate.
Potrivit art. 25 alin. (1) din
Constitutie, conditiile exercitării dreptului la liberă circulatie se
stabilesc prin lege. Astfel, dispozitiile art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2005 prevăd restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulatie în străinătate a persoanei care a fost returnată
dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel
stat, măsura restrângerii fiind în deplină concordantă cu
prevederile art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, si dispozitiile
art. 39 alin. (6) din lege, având caracterul unor norme de procedură, sunt
adoptate în cadrul competentei legiuitorului de a legifera, conferite potrivit
art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie.
Cât priveste dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 248/2005, care instituie posibilitatea de a transforma măsurile
de suspendare a dreptului de a folosi pasaportul, dispuse în baza unui act
normativ în prezent abrogat [art. 14 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
65/1997], în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie
în străinătate, apreciază că acestea sunt contrare
principiului neretroactivitătii, deoarece afectează măsurile
legale luate deja în temeiul unui alt act normativ, respectiv Ordonanta
Guvernului nr. 65/1997.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor
români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.
682 din 29 iulie 2005, având următorul continut:
- Art. 38 lit. a): „Restrângerea exercitării
dreptului la liberă circulatie în străinătate a cetătenilor
români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în
conditiile si cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată
dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel
stat.u
- Art. 39 alin. (6): „(6) Exercitarea căi/or de
atac prevăzute la alin. (4) si (5) nu suspendă executarea
hotărârii instantei.1”
- Art.
55 alin. (1) lit. c): „(1) Măsurile de suspendare a dreptului de a
folosi pasaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din
Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, cu modificările si completările
ulterioare, si aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a
prezentei legi, rămân în vigoare sau, după caz, încetează
după cum urmează: (...) c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1)
lit. e) Încetează de drept, cu exceptia celor dispuse cu privire la
cetătenii români retumati în baza acordurilor de readmisie încheiate de
România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6
luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în
măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în
străinătate, în conditiile prevăzute la art. 39 alin. (1) si
(3)-(8), precum si, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea
Inspectoratului General al Politiei de Frontieră sau, după caz, a
Directiei Generale de Pasapoarte.”
Autorii exceptiei consideră că aceste texte de
lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la
suprematia Constitutiei si a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul
neretroactivitătii legii civile, art. 17 referitor la protectia de care se
bucură cetătenii români aflati în străinătate, art. 23
alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, art. 25 consacrat dreptului
la libera circulatie si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor
drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, invocă nerespectarea
art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, referitor la prezumtia de nevinovătie, a
art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 la conventie, precum si a art.
12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, texte
prin care se consacră libertatea de circulatie si conditiile în care
restrângerea acesteia este permisă.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată următoarele:
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005
enumera categoriile de persoane cu privire la care poate fi dispusă
măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulatie
în străinătate a cetătenilor români, printre acestia fiind,
potrivit lit. a) a articolului, persoanele care au fost returnate dintr-un stat
în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat.
Măsura dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situatiilor
expres si limitativ prevăzute în art. 53 din Constitutie, respectiv
apărarea securitătii nationale si a ordinii publice, având în vedere
că problema controlului migratiei ilegale din România spre statele
europene prezintă interes atât pe plan intern, cât si extern, în acest
sens, chiar în expunerea de motive a Legii nr. 248/2005 se arată că
„adoptarea unui act normativ care să reglementeze conditiile
exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate,
în acord cu prevederile Constitutiei, precum si cu alte documente internationale
în domeniul protectiei drepturilor omului, la care România este parte, se
constituie într-un demers necesar într-o societate democratică având la
baza sistemului de valori principiile umaniste promovate în spatiul european.
Pentru aceste considerente a fost elaborată prezenta lege, care
asigură implementarea atât a prevederilor constitutionale, cât si a art.
13 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice si a art. 2 din
Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale.”
Asa fiind, nu se poate sustine că măsura
restrângerii exercitării dreptului la liberă circulatie în
străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în
baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat încalcă
prevederile din Constitutie sau alte instrumente juridice internationale
referitoare la dreptul la liberă circulatie, astfel cum au fost invocate
de autorii exceptiei. De altfel, această măsură a fost
prevăzută si de art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului
nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, în prezent abrogată
de Legea nr. 248/2005.
Cât priveste sustinerile autorilor exceptiei referitoare
la lipsa din cuprinsul textului legal a unor elemente ce tin de
circumstantierea conduitei persoanei căreia i se aplică măsura
criticată, si anume enumerarea valorilor apărate, verificarea
procedurii si conditiilor în care s-a dispus returnarea, precum si a
pericolului real pe care îl prezintă persoana pentru vaiorile sociale
pretins protejate, Curtea observă că acestea nu pot fi retinute. Mai
întâi, rigoarea tehnicii legislative nu permite ca, în cuprinsul unui text de
lege, să fie cuprinse si epuizate toate aspectele de fapt si de drept
proprii ipotezei normei juridice, acestea urmând a fi expuse în cuprinsul unor
acte normative de rang inferior sau emise în aplicarea si executarea legii,
pentru a fi apoi circumstantiate de către organele competente la
specificul fiecărei spete. Pe de altă parte, criticile privind
lacunele legislative, precum si caracterul confuz al unor norme juridice, ce
decurg dintr-o interpretare specifică unui caz de spetă, nu pot fi
primite de Curtea Constitutională, întrucât reglementarea, interpretarea
si aplicarea legii sunt atributii ce apartin, după caz, autoritătii
legiuitoare sau instantelor judecătoresti.
Cât priveste dispozitiile art. 39 alin. (6) din Legea nr.
248/2005, potrivit cărora exercitarea căilor de atac ale apelului si
recursului nu suspendă executarea hotărârii instantei, Curtea
constată că nu contravin, sub niciun aspect, normelor constitutionale
si conventionale referitoare la prezumtia de nevinovătie. Potrivit art.
126 alin. (2) din Constitutie, adoptarea regulilor de procedură, printre
care si cele privind termenele de exercitare si solutionare a căilor de
atac, precum si posibilitatea suspendării executării unei
hotărâri judecătoresti pe perioada exercitării acestora
intră în competenta exclusivă de reglementare a legiuitorului, care,
în functie de anumite situatii specifice si fără a aduce atingere
drepturilor fundamentale, poate institui, pentru ratiuni obiective si
rationale, norme de procedură diferite.
Ca atare, imposibilitatea suspendării
executării hotărârii instantei pe perioada exercitării căilor
de atac se justifică, în cazul de fată, prin specificul de
reglementare a legii, si anume regimul liberei circulatii a cetătenilor
români în străinătate, precum si prin natura sanctiunilor
corespunzătoare. Pe de altă parte, invocarea încălcării
prezumtiei de nevinovătie nu are incidentă în prezenta spetă,
întrucât măsura legală criticată nu are caracter si nici
conotatii penale, fiind o sanctiune administrativă.
Curtea constată ca fiind neîntemeiată si
critica de neconstitutionalitate a art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
248/2005 fată de art. 15 alin. (2) din Constitutie privind principiul
neretrbactivitătii legii civile. Art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta
Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, si la care art. 55 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 248/2005 face trimitere, prevede că
„Cetăteanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pasaportului,
iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda
dreptul de folosire a acestuia, atunci (...) când persoana a fost returnată
în baza acordului de readmisie încheiat de România cu alte state”. Această
măsură putea fi dispusă pe o perioadă cuprinsă între
un an si 5 ani. Textul legal criticat nu instituie o nouă măsură
pentru o faptă săvârsită si sanctionată sub regimul legii
vechi, asa cum sustin autorii exceptiei. Posibilitatea transformării
măsurilor de suspendare a dreptului de folosire a pasaportului în
măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în
străinătate se referă la „măsurile în curs de executare”,
dispuse în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997,
astfel că sustinerile autorilor exceptiei, potrivit cărora
prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 se aplică,
retroactiv, la situatiile juridice desfăsurate înainte de intrarea în
vigoare a acestei legi, nu sunt fondate. Finalitatea măsurilor dispuse de
actul normativ abrogat si noul act normativ este aceeasi, deosebirea de
reglementare fiind că, în acest din urmă caz, autoritatea care o
poate aplica este instanta de judecată, si nu organul cu atributii în
domeniul circulatiei cetătenilor români în străinătate, ceea ce
îi conferă o notă de obiectivitate, eliminând, totodată,
posibilul comportament subiectiv în aprecieri din partea autoritătilor
administrative.
Totodată, Curtea retine că art. 55 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 248/2005 prevede că solicitarea priveste sanctiunile
în curs de executare la data intrării în vigoare a legii si care
rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni cu privire la
cetătenii români returnati în baza acordurilor de readmisie încheiate de
România cu alte state, ele putând fi transformate, înainte de expirarea acestui
termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în
străinătate, ceea ce demonstrează fără echivoc caracterul
neretroactiv al textului legal. De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea a
statuat constant că o lege nu este retroactivă atunci când
modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior si nici
atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situatii
juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri
legea nouă nu face altceva decât să refuze supravietuirea legii vechi
si să reglementeze modul de actiune în timpul următor intrării
ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În ceea ce priveste sustinerile autorilor exceptiei
referitoare la posibilitatea ca efectele suspendării administrative,
dispuse în temeiul legii vechi, respectiv Ordonanta Guvernului nr. 65/1997,
să înceteze prin expirare, totusi, măsura dispusă în temeiul
art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 să fie mentinută si
chiar prelungită pe o durată de cel mult 3 ani, la solicitarea
Inspectoratului General al Politiei de Frontieră sau, după caz, a
Directiei Generale de Pasapoarte, Curtea observă că acestea se constituie în aspecte de fapt care nu au relevantă
pentru contencios constitutional constată că aceasta nu este
solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate. incidentă în cauză, circumstantele de fapt si
de drept
În sfârsit, referitor la invocarea Deciziei nr. 71/1996 a
examinate cu acel prilej fiind diferite fată de cele specifice
Curtii Constitutionale în motivarea exceptiei, instanta de prezentei spete.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor
români în străinătate, exceptie ridicată de Florin Tudor, Daniel
Răileanu, Constantin Părău, Florin David si Laurentiu-Marian
Solomon în dosarele nr. 4.612/2006, nr. 4.610/2006, nr. 4.608/2006, nr.
3.200/2006 si nr. 3.142/2006 ale Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 28
noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96
lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocarii - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie
ridicată de Marin Caba în Dosarul nr. 964/com/caf/2006 al Tribunalului
Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal răspunde consilier juridic Vasile
Balaban pentru Societatea Comercială „E.ON Gaz România” - S.A., lipsă
fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Societătii Comerciale
„E.ON Gaz România” - S.A. solicită respingerea exceptiei de
neconstiutionalitate, întrucât conditiile si limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite prin lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierea din 18 mai 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 964/com/caf/2006, Tribunalul Suceava - Sectia comercială si
de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 lit. a) din Legea
gazelor nr. 351/2004. Exceptia a fost ridicată de Marin Caba în cadrul
solutionării unei cauze civile având ca obiect „obligatia de a face”.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale
criticate limitează în mod nejustificat dreptul proprietarului de a
dispune de bunul său, permitând numai în cazuri exceptionale realizarea
constructiilor pe terenuri proprietate privată pe care sunt amplasate
retele de alimentare cu gaze naturale, dar impunând proprietarului sarcina de a
suporta costul lucrărilor de modificare a traseului conductei,
lucrări ce ar urma să treacă cu titlu gratuit în patrimoniul
operatorului licentiat în distributia gazelor, persoană juridică de
drept privat.
Tribunalul Suceava - Sectia comercială si de
contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate nu
contravin Constitutiei, întrucât legiuitorul a înteles să aducă unele
limitări ale dreptului de proprietate privată a proprietarilor sau
detinătorilor de terenuri pe care sunt situate sistemele de transport al
gazelor naturale, având în vedere caracterul acestuia de serviciu public de
interes national.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima
punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu-tionalitate.
Guvernul consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât
continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, în
acest caz, legiuitorul considerând oportun a aduce unele limite datorită
faptului că activitatea de transport de gaze naturale constituie serviciu
public de interes national.
Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate nu
contravin prevederilor constitutionale si nici celor internationale invocate,
deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic
pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât
să nu intre în conflict cu interesele generale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională
a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.
146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, modificate prin art. I
pct. 8 din Ordonanta de
urgentă nr. 116/2005 pentru modificarea si completarea Legii gazelor nr.
351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 660 din 25 iulie 2005,
ordonantă aprobată prin Legea nr. 288/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005.
Dispozitiile legale criticate au, în prezent,
următorul cuprins:
„Pentru protectia obiectivelor/sistemelor din sectorul
gazelor naturale se interzice tertilor:
a)
să realizeze constructii de orice fel în zona de sigurantă a
conductelor de gaze naturale; în cazul în care, în mod exceptional, este
necesar ca pe terenul pe care este amplasată reteaua de alimentare cu gaze
naturale să se execute o constructie, beneficiarul acesteia si/sau
proprietarul va/vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului retelei,
în următoarele conditii:
1. obtinerea acordurilor proprietarilor sau ale
detinătorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmează să
fie plasată noua conductă, precum si a avizelor autoritătilor
competente si a autorizatiei de construire;
2. includerea în patrimoniul operatorului licentiat a
obiectivelor rezultate în urma modificării.”
Autorii exceptiei consideră că dispozitiile
legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2)
si (5) privind dreptul de proprietate privată si celor ale art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
observă că dispozitiile legale criticate - art. 96 lit. a) - fac
parte din Capitolul XII, intitulat „Interdictii” al Legii gazelor, iar,
potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Totodată, Curtea retine că, potrivit art. 21
din Legea gazelor, activitatea de transport al gazelor naturale constituie
„serviciu public de interes national”, iar lucrările de realizare,
exploatare si întretinere a obiectivelor sau sistemelor de transport de gaze
naturale sunt „lucrări de utilitate publică”. În conformitate cu
prevederile paragrafului 2 al art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, statul are dreptul de a adopta legile pe care le consideră
necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general.
Asadar, Curtea constată că dispozitiile legale
criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale si cu cele
din actele internationale, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului. Astfel, în cauza „James si altii împotriva Regatului
Unit al Marii Britanii si al Irlandei”, 1986, instanta de la
Strasbourg a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a
dispozitiilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, dacă privarea de proprietate a fost
făcută într-un anumit context politic, economic sau social si
dacă răspunde unei „utilităti publice”.
Referitor la invocarea în sustinerea exceptiei a
prevederilor art. 44 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea observă
că acestea nu au relevantă în cauza de fată, întrucât nu s-a
realizat o expropriere de fapt, asa cum sustine autorul exceptiei, dreptul de
proprietate asupra terenului nefiind transferat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie
ridicată de Marin Caba în Dosarul nr. 964/com/caf/2006 al Tribunalului
Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 28 noiembrie
2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOANVIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52
alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură civilă, precum si
ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocarii - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură
civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003,
exceptie ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si
Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Uniunea Teritorială a
C.S.D.FL în Dosarul nr. 1.331/2003/C al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierea din 8 mai 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 1.331/2003/C, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia civilă a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 52 alin. 1 si 2, art 317-321 din Codul de procedură
civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Exceptia
a fost ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si
Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Uniunea teritorială a
C.S.D.R. Într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei în anulare
împotriva unei decizii de respingere a încuviintării modificărilor
aduse statutului Filialei Mures a C.N.S.LR. Frătia.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că procedura admiterii în
principiu a cererii de interventie, prevăzută de art. 52 alin. 1 si 2
din Codul de procedură civilă, contravine art. 1 alin. (3) si (4),
art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3),art. 124 din
Constitutie; că dispozitiile art. 43-49 din Legea sindicatelor contravin
acelorasi prevederi constitutionale, deoarece instituie „formalităti
birocratice” care încalcă libertatea sindicală; că art. 317-321
din Codul de procedură civilă contravin dreptului la un proces
echitabil si la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, raportate la
prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948.
Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia civilă si-a exprimat opinia în
sensul că textele legale criticate sunt constitutionale, iar autorii
exceptiei nu pot justifica un interes propriu în invocarea
neconstitutionalitătii acestor dispozitii.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru
a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât
instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor
judecătoresti, deci si reglementarea căilor de atac, sunt de
competenta exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu prevederile art.
126 alin. (2) din Constitutie.
Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile procedurale criticate
nu contin privilegii sau discriminări si nu contravin accesului liber la
justitie, părtile beneficiind de toate garantiile dreptului la un proces
echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 52 alin. 1 si 2 si art. 317-321 din Codul de procedură
civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 73 din 5 februarie
2003.
Dispozitiile criticate din Codul de procedură
civilă au următorul cuprins:
- Art. 52 alin. 1 si 2: „După ascultarea
părtilor si a celui care intervine, instanta va hotărî asupra
încuviintării în principiu a interventiei.
Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.u;
- Art. 317-321 reglementează contestatia în anulare;
Dispozitiile criticate din Legea sindicatelor nr. 54/2003
au următorul cuprins:
- Art. 43: „Uniunile sindicale teritoriale,
constituite potrivit art. 41 alin. (4), dobândesc personalitate juridică
la cererea federatiilor sau a confederatiilor sindicale care au hotărât
constituirea acestora. In acest scop împuternicitul special al federatiei sau
confederatiei va depune o cerere de dobândire a personalitătii juridice la
tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti în a cărui rază
teritorială îsi are sediul uniunea, însotită de hotărârea
federatiei sau a confederatiei pentru constituirea uniunii, potrivit
statutului, copiile certificate ale statutelor federatiilor si/sau
confederatiilor si de copiile legalizate
ale hotărârilor judecătoresti de dobândire a personalitătii
juridice, rămase definitive.”;
- Art.
44: „(1) Tribunalul competent prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art.
43, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la
înregistrarea cererii, să examineze:
a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 42
alin. (2) sau la art. 43, după caz;
b) dacă actul constitutiv si statutul organizatiilor
sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.
(2) In cazul în care constată că cerintele
legale pentru constituirea organizatiilor sindicale nu sunt îndeplinite,
presedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu
pe împuternicitul special prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art. 43,
căruia îi solicită, în scris, remedierea, în termen de cel mu/t 7
zile, a neregularitătilor constatate.
(3) In cazul în care sunt întrunite cerintele
prevăzute la alin. (1), instanta va proceda la solutionarea cererii în
termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.
(4) Instanta pronuntă o hotărâre motivată
de admitere sau respingere a cererii.
(5) Hotărârea tribunalului se comunică
semnatarului cererii de înscriere în registrul special, în termen de cel mult 5
zile de la pronuntare.”;
- Art. 45: „(1) Hotărârea tribunalului este
supusă numai recursului.
(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la
comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la
pronuntare.
(3) Recursul se judecă, cu citarea împuternicitului
special, în termen de 45 de zile. Instanta de recurs redactează decizia si
restituie dosarul tribunalului, în termen de 5 zile de la pronuntare.”;
- Art. 46: „(1) Tribunalele sunt obligate să
tină un registru special, în care vor consemna: denumirea si sediul
organizatiilor sindicale constituite prin asociere, numele si prenumele
membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data
înscrierii, precum si numărul si data hotărârii judecătoresti
definitive de admitere a cererii de înscriere.
(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la
alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii
definitive a hotărârii pronuntate de tribunal. “;
- Art. 47: „Organizatia sindicală
constituită prin asociere dobândeste personalitate juridică de la
data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti de admitere
a cererii de înscriere în registrul special.”;
- Art. 48: „Originalul procesului-verbal de
constituire si al statutului, pe care tribunalul certifică înscrierea,
împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie
organizatiei sindicale constituite prin asociere, iar al doilea exemplar al
tuturor actelor prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, în copii
certificate de împuternicitul special si vizate de tribunal, se va păstra
în arhiva acestuia.”;
- Art.
49: „(1) Organizatia sindicală constituită prin asociere este
obligată să aducă la cunostintă tribunalului unde s-a
înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a
statutului, precum si orice schimbare în compunerea organului de conducere.
(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt
aplicabile în mod corespunzător dispozitiile art. 42-48.
(3) Instanta este obligată să mentioneze în
registrul special modificările din statut, precum si schimbările din
compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale”.
Autorii exceptiei consideră că dispozitiile
legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si
(4) privind statul român, art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea
cetătenilor în fata legii, ale art. 20, referitoare la tratatele
internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3), privind
accesul liber la justitie, si ale art. 124, privind înfăptuirea justitiei,
precum si celor ale Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948
privind libertatea sindicală si protectia dreptului sindical.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
observă că prin Decizia nr. 261/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 27 aprilie 2006, Curtea s-a pronuntat asupra dispozitiilor art.
52 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. 43, 44, 45
si 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de aceiasi
autori si raportată la aceleasi prevederi constitutionale si
internationale ca si în cauza de fată, constatând că acestea sunt
constitutionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie, atât
considerentele, cât si solutiile acestei decizii sunt valabile si în cauza de
fată.
Cu privire la dispozitiile criticate din Codul de
procedură civilă care reglementează calea de atac a contestatiei
în anulare, Curtea constată că si acestea respectă prevederile
si principiile Legii fundamentale, fiind norme de procedură, care,
potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, sunt în competenta
legiuitorului.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură
civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003,
exceptie ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si
Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Uniunea Teritorială a
C.S.D.R. În Dosarul nr. 1.331/2003/C al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia
civilă.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din 28 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
CURTEA CONSTITUTIONALA
din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617
alin. 1 din Codul de procedură civilă
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-sef
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Aurelia Davidescu în Dosarul nr. 5.376/2005 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă partea George Daniel
Davidescu, personal si asistat de avocatul Adela Jalbă, lipsind autorul
exceptiei, Aurelia Davidescu, si cealaltă parte, Primăria Sectorului
1 Bucuresti - Autoritatea Tutelară, fată de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-sef, referă asupra cauzei si arată
că Mariana Stefan, avocatul ales al autorului exceptiei, a transmis prin
fax o cerere prin care solicită acordarea unui alt termen de
judecată, deoarece este în imposibilitate de a se înfătisa în fata
Curtii Constitutionale, „fiind prezentă la Tribunalul Bucuresti - Sectia a
Vll-a contencios administrativ, în calitate de apărător ales”, în
alte cauze.
Avocatul părtii prezente si reprezentantul
Ministerului Public, având în vedere motivul invocat pentru acordarea unui nou
termen de judecată, solicită respingerea cererii.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de
avocatul autorului exceptiei prin care solicită acordarea unui alt termen
de judecată.
Cauza se află în stare de judecată.
Avocatul părtii prezente solicită respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, tinând seama de
jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere
a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierea din 13 februarie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 5.376/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Exceptia a fost ridicată de Aurelia
Davidescu, prin avocat, cu ocazia solutionării apelului formulat în
contradictoriu cu George Daniel Davidescu si Autoritatea Tutelară -
Primăria Sectorului 1 Bucuresti.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul
de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1)
si (2), art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 26 si art. 124 alin. (2), deoarece
acesta, pe de o parte, instituie un privilegiu pentru partea care doreste
divortul, iar, pe de altă parte, putând desface căsătoria din
vina ambilor soti, instanta de judecată învestită cu cererea de
divort este „exonerată de a cerceta dacă continuarea
căsătoriei nu mai este posibilă”.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru
a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
Guvernul consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine
prevederilor constitutionale invocate.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au
următorul continut:
„Instanta poate să pronunte divortul împotriva
ambilor soti, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere,
dacă din dovezi/e administrate reiese vina amândurora.”
În sustinerea neconstitutionalitătii acestor
dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor
constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea în
drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3), referitoare la accesul liber la
justitie, art. 26, privind viata intimă, familială si privată,
si ale art. 124 alin. (2), referitoare la înfăptuirea justitiei.
Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
retine că dispozitiile de lege criticate nu fac decât să acorde
instantei de judecată învestite cu cererea de divort posibilitatea de a
desface căsătoria din vina ambilor soti, desi numai unul
solicită divortul. Curtea observă că instantele
judecătoresti pot pronunta divortul numai în anumite conditii, si anume
când există motive temeinice si dacă
raporturile dintre soti sunt grav vătămate, continuarea
căsătoriei nemaifiind posibilă, conditii care trebuie
îndeplinite cumulativ, asa cum rezultă din art. 38 alin. 1 din Codul
familiei. Acest fapt demonstrează grija legiuitorului pentru mentinerea
institutiei căsătoriei, fără însă a se mentine
artificial si nociv, pentru soti, o căsătorie devenită
imposibilă. Instantele de judecată dispun, asadar, de instrumente
legale pentru a nu permite desfacerea cu usurintă a căsătoriei,
pe care trebuie să le aplice în litera si spiritul lor, actionând astfel
în sensul îndeplinirii obligatiei ce revine autoritătilor publice de a
respecta si ocroti viata de familie. Este astfel îmbinat rational principiul
stabilitătii căsătoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, când
continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Asa fiind, rezultă
că dispozitiile de lege criticate de autorul exceptiei nu aduc atingere,
sub nici un aspect, normelor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) si
celor ale art. 26.
Si critica potrivit căreia art. 617 alin. 1 din
Codul de procedură civilă contravine prevederilor constitutionale ale
art. 21 alin. (1), (2) si (3) este lipsită de temei, deoarece accesul la
justitie nu este afectat, iar partea interesată are posibilitatea ca,
împotriva hotărârii judecătoresti, să folosească căile
de atac, în conditiile legii. Sub acest aspect, se observă că, în
cauză, aceste drepturi au fost exercitate, dovadă fiind procesul
declansat, în cadrul căruia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.
În fine, se constată că invocarea de către
autorul exceptiei a încălcării prevederilor art. 124 alin. (2) din
Constitutie nu are nici o relevantă, întrucât norma de procedură
criticată nu este de natură să aducă atingere principiului
fundamental cuprins în acest text constitutional, potrivit căruia „Justitia
este unică, impartială si egală pentru toti”.
În acest sens, s-a pronuntat Curtea Constitutională
prin Decizia nr. 602 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 18 octombrie 2006.
Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei
anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât
aceasta se impune a fi mentinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, exceptie ridicată de Aurelia Davidescu în
Dosarul nr. 5.376/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică
din data de 28 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-sef,
Doina Suliman
din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781
alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocarii - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
luliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Ionelia Vulpescu în
Dosarul nr. 2.637/2006 si de Alin Ionită în Dosarul nr. 6.804/2005 ale
Judecătoriei Focsani.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere-că
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2002D/2006 si nr.
2003D/2006 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 2.003D/2006 la Dosarul nr. 2002D/2006, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în
care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin încheierile din 19 iulie 2006, pronuntate în
dosarele nr. 2.637/2006 si nr. 6.804/2005, Judecătoria Focsani a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 2781 alin. 8lit. a), b) si c) din Codul de
procedură penală.
Exceptia a fost ridicată de Ionelia
Vulpescu si Alin Ionită în dosarele de mai sus, având ca obiect
solutionarea unor plângeri formulate împotriva solutiilor de netrimitere în
judecată dispuse de procuror.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale
criticate aduc atingere dispozitiilor constitutionale ce vizează
înfăptuirea justitiei, precum si celor referitoare la dreptul
părtilor la un proces echitabil, deoarece prin varianta
prevăzută la lit. a) a alin. 8 al art. 2781 din Codul de
procedură penală se suprimă dreptul la cercetarea
judecătorească, cu consecinta imediată a lezării
drepturilor constitutionale invocate. De asemenea, atâta vreme cât este
posibilă agravarea situatiei în propria cale de atac, persoana
interesată fată de care s-a dispus solutia de netrimitere în
judecată nu se mai poate adresa judecătorului cu o astfel de
plângere.
Judecătoria Focsani opinează că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, deoarece de calea de atac instituită prin art. 2781
din Codul de procedură penală nu poate uza si persoana fată de
care s-a dispus ori s-a confirmat solutia de netrimitere în judecată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima
punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care
a invocat jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate oferă
părtilor toate garantiile procesuale care conditionează un proces
echitabil.
De asemenea, dispozitiile art. 2781 alin. 8
lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală nu aduc niciun fel de
atingere principiului potrivit căruia justitia se realizează prin
înalta Curte de Casatie si Justitie, precum si prin celelalte instante
judecătoresti, în conditiile prevăzute de lege.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
emise de Guvern si de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea
nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de
procedură penală, care, la data sesizării instantei de
contencios constitutional, aveau următorul continut:
„Instanta pronuntă una dintre următoarele
solutii:
a) respinge plângerea, prin sentintă, mentinând
solutia din rezolutia sau ordonanta atacată;
b) admite plângerea, prin sentintă,
desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza
procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale,
după caz. Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod
corespunzător;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează
rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt
suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile
privind judecarea în primă instantă si căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător.”
După sesizarea Curtii Constitutionale, dispozitiile
legale criticate ce constituie obiectul prezentei exceptii de
neconstitutionalitate au fost modificate prin art. I
pct. 139 din Legea nr.
356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 677 din 7 august 2006,
preluând însă solutia legislativă anterioară, si au
următorul continut:
„Judecătorul pronuntă una dintre
următoarele solutii:
a) respinge plângerea, prin sentintă, ca
tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată,
mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;
b) admite plângerea, prin sentintă,
desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza
procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,
după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care
a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si
împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace
de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează
rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt
suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac
aplicându-se în mod corespunzător.”
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că
prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile
constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul părtilor la
un proces echitabil, si ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „Justitia
se realizează prin halta Curte de Casatie si Justitie si prin
celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si
c) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului
instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi dispozitii
din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si cu
motivări similare. Astfel, prin Deciziile nr. 228 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 332 din 13 aprilie
2006, si nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.
1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiate exceptiile de
neconstitutionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente,
considerentele deciziilor mentionate mai sus îsi păstrează
valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Ionelia Vulpescu în
Dosarul nr. 2.637/2006 si de Alin Ionită în Dosarul nr. 6.804/2005 ale
Judecătoriei Focsani.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 28
noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru