MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 31         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 17 ianuarie 2007

 

SUMAR

 

DECRETE

 

56. - Decret privind acordarea gradului de amiral unui comandor din Ministerul Apărării

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanta ele urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare

 

Decizia nr. 854 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 855 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 246/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate

 

Decizia nr. 856 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004

 

Decizia nr. 857 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură civila, precum si ale art. 43-49 din egea sindicatelor nr. 54/2003

 

Decizia nr. 858 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 859 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2181 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de amiral unui comandor din Ministerul Apărării

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 162 din 20 decembrie 2006,

având în vedere propunerea ministrului apărării,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului comandor Rusmănică Nicolae Mircea i se acordă gradul de contraamiral de flotilă cu o stea.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 15 ianuarie 2007

Nr. 56.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 853

din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Interagro” - S.A. în Dosarul nr. 49.207/3/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat Eduard Făgărăseanu. Se constată lipsa părtii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât, în opinia sa, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16, 21 si 124 din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitu­tionalitate, prevederile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 fiind în deplin acord cu dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 49.207/3/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Interagro” - S.A. Într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea cererii formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de rezolutiune a unui contract de vânzare-cumpărare de actiuni.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine, în esentă, că prin prevederile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, care scutesc Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de la plata taxelor de timbru si a oricăror alte taxe, se creează acestei institutii o situatie mai favorabilă în raport cu ceilalti justitiabili si îi oferă posibilitatea de a introduce în mod abuziv actiuni în justitie si de a emite pretentii nejustificate împotriva oricui. În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat a fost adoptat cu încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât art. II pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005, care modifică textul de lege ce face obiectul exceptiei, nu justifică includerea lui într-un act normativ emis în regim de urgentă.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Precizează că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 reglementează o procedură specială de solutionare a litigiilor privind creantele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în considerarea naturii deosebite a acestor creante si a strânsei lor legături cu datoria publică, bugetul statului si ocrotirea interesului public. Arată că scutirea de taxe de timbru pentru actiunile introduse de institutia mentionată se datorează faptului că prin valorificarea acestor creante se întregeste bugetul statului.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 sunt constitutionale. Invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care s-a statuat că scutirea autoritătilor publice de plata taxelor judiciare de timbru este justificată în mod obiectiv si rational prin aceea că functionarea autoritătilor respective - creditori bugetari - este finantată de la bugetul de stat, iar taxele se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritătile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiasi buget.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate

la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu-tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. În redactarea actuală, cuprinsă în art. II pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43 din 26 mai 2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005, textul de lege criticat prevede: „Cererile formulate de A. V.A.S. si orice alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cautiuni si orice alte taxe.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 contravine următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 care garantează accesul liber la justitie, si, în special, art. 21 alin. (3) care statuează dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (1) si (2) potrivit căruia justitia se înfăptuieste în numele legii, fiind unică, impartială si egală pentru toti, precum si art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Critica referitoare la încălcarea principiului egalitătii statuat de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie nu poate fi retinută, întrucât acesta priveste egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic dintre o societate comercială si o autoritate publică, asa cum este cazul în speta de fată.

În legătură cu critica privind scutirea Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului de plata taxelor de timbru, Curtea retine că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, „Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Asadar, este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea institutiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste institutii publice. În plus, această scutire îsi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, si prin încasarea taxelor judiciare) a actiunilor în justitie promovate de acestea în interes public.

Curtea constată că scutirea institutiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia din principiile statuate în art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (1) si (2) din Constitutie invocate de autorul exceptiei - dreptul la un proces echitabil si unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei pentru toti - întrucât, în cadrul procesului, ambele părti beneficiază de toate drepturile si garantiile procesuale care conditionează într-o societate democratică procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege.

Curtea constată că nu poate retine critica referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie. Modificarea textului de lege ce constituie obiect al exceptiei printr-o ordonantă de urgentă, care, în opinia autorului exceptiei, a fost emisă cu nesocotirea textelor constitutionale arătate, nu conferă prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 caracter neconstitutional. De altfel, criticile referitoare la neîndeplinirea conditiilor de emitere a ordonatelor de urgentă nu vizează textul de lege ce constituie obiect al exceptiei, ci unul cuprins într-un alt act normativ, respectiv art. II alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005, asupra căruia Curtea nu se poate pronunta, nefiind sesizată cu solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate având ca obiect acest din urmă text de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Interagro” - S.A. În Dosarul nr. 49.207/3/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 28 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 854

din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chlorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Stanciu si de Ion Stanciu în Dosarul nr. 3.084/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.084/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia  de neconstitutionalitate a prevederilor art. 315 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Elena Stanciu si de Ion Stanciu în cadrul rejudecării unei cauze civile având ca obiect o actiune în constatare si declarare a nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate contravin accesului liber la justitie datorită caracterului obligatoriu al hotărârii instantei de recurs pentru judecătorul fondului, asupra problemelor de drept dezlegate si asupra necesitătii administrării probelor.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate apare ca inadmisibilă, întrucât autorii acesteia critică modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate de către instantă. În măsura în care este criticat art. 315 din Codul de procedură civilă, exceptia este neîntemeiată, întrucât acesta nu contravine accesului liber la justitie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, asa cum a statuat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, întrucât, pe de-o parte, sunt norme de procedură pe care legiuitorul este liber să le reglementeze, iar, pe de altă parte, nu sunt contrare dreptului părtilor interesate de a se adresa justitiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 315 din Codul de procedură civilă.

Alin. 1 al art. 315 a fost modificat prin art. I pct. 117 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, iar alin. 4 a fost introdus prin art. I pct. 118 din acelasi act normativ.

Astfel, dispozitiile legale criticate au următorul cuprins:

„În caz de casare, hotărârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitătii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

După casare, instanta de fond va judeca din nou, tinând seama de toate motivele invocate înaintea instantei a cărei hotărâre a fost casată.

La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului după casarea hotărâm de către instanta de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Autorii exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, reglementarea lor este de competenta legiuitorului.

Prin faptul că, rejudecând cauza, judecătorul preia rezolvările în drept stabilite de instanta de casare, nu se încalcă accesul liber la justitie, drept fundamental consacrat de art. 21 din Constitutie, întrucât aceste rezolvări sunt date în cadrul activitătii cu caracter jurisdictional a instantelor de casare, pe cale de hotărâri pronuntate în urma dezbaterilor contradictorii, si nu au nimic comun cu situatia nepermisă când, pe cale administrativă, un judecător ar primi indicatii asupra modului în care trebuie să judece o anumită cauză.

Pe de altă parte, asa cum a statuat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 332/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, dacă judecătorii de la instanta de fond a fost desfiintată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a nu ar fi obligati să se supună îndrumărilor instantei de căilor de atac si la prelungirea duratei solutionării cauzelor control judiciar, putând reitera erorile comise prin solutia ce în mod nepermis.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Stanciu si de Ion Stanciu în Dosarul nr. 3.084/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din 28 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,]

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 855

din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată de Fiorin Tudor în Dosarul nr. 4.612/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă, cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 1.937D/2006 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă faptul că autorul exceptiei a transmis Curtii note scrise prin care solicită atât judecarea în lipsă, cât si admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, partea Directia Generală de Pasapoarte a depus la dosarul cauzei concluzii scrise în sensul respingerii exceptiei.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.938D/2006 si nr. 1.940D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Daniel Răileanu în Dosarul nr. 4.610/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă, respectiv Constantin Parau în Dosarul nr. 4.608/2006 al aceleiasi instante.

La apelul nominal, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că, si în aceste dosare, partea Directia Generală de Pasapoarte a transmis note scrise cu un continut identic, solicitând respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.941 D/2006 si nr. 1.942D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Florin David în Dosarul nr. 3.200/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă, respectiv de Laurentiu-Marian Solomon în Dosarul nr. 3.142/2006 al aceleiasi instante.

La apelul nominal, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă faptul că autorii exceptiei au transmis Curtii note scrise cu un continut identic, prin care solicită atât judecarea în lipsă, cât si admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, si în aceste dosare, partea Directia Generală de Pasapoarte a depus aceleasi concluzii scrise în sensul respingerii exceptiei.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.942D/2006, nr. 1.941 D/2006, nr. 1.940D/2006 si nr. 1.938D/2006 la Dosarul nr. 1.937D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 14 si 21 iunie 2006, pronuntate în dosarele nr. 4.612/2006, nr. 4.610/2006, nr. 4.608/2006, nr. 3.200/2006 si nr. 3.142/2006, Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 lît. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate. Exceptiile au fost ridicate de Florin Tudor, Daniel Răileanu, Constantin Părău, Florin David si Laurentiu-Marian Solomon în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri ale Directiei Generale de Pasapoarte de transformare a măsurii de suspendare a dreptului de a folosi pasaportul în măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, autorii acesteia sustin următoarele:

Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine prevederilor constitutionale ale art. 17 care consacră protectia de care se bucură cetătenii români aflati în străinătate, art. 25 care garantează dreptul la libera circulatie si ale art. 53 care prevede posibilitatea restrângerii prin lege, în conditii strict si limitativ enumerate, a exercitiului unor drepturi si libertăti. De asemenea, invocă nerespectarea art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si a art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră libertatea de circulatie si permit restrângerea acesteia numai în situatiile limitativ enumerate.

Textul de lege dispune restrângerea exercitiului dreptului la libera circulatie în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat, conditie care nu se regăseste, însă, printre cele limitativ prevăzute în art. 53 din Constitutie. Totodată, dispozitia criticată nu are în vedere că ingerinta în dreptul resortisantilor de a părăsi orice tară, inclusiv propria tară, si de a se stabili în orice tară doresc nu poate avea decât caracter de exceptie, trebuie să se justifice prin necesitatea ei într-o societate democratică si să respecte principiul proportionalitătii. În plus, aceasta nu face referire la valorile sociale care se presupune a fi apărate prin măsura restrângerii, nu conditionează instituirea restrictiei decât de returnarea prin acordul de readmisie, nu pretinde să se verifice dacă returnarea a fost justificată ori abuzivă sau dacă persoana este pretabilă să atenteze la valorile a căror apărare se urmăreste, lăsând loc, prin caracterul lor confuz si imprecis, la diferite interpretări si chiar la abuzuri ori discriminări. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil, previzibil si precis, încât să înlăture orice risc de arbitrariu.

În opinia autorilor exceptiei, dispozitiile art. 39 alin. (6) din legea atacată încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitor la suprematia Constitutiei si a legilor, precum si art. 23 alin. (11) din aceasta si aii. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele texte instituind prezumtia de nevinovătie. Potrivit textului de lege criticat, măsura restrângerii exercitiului dreptului la libera circulatie se execută înainte de solutionarea definitivă si irevocabilă a cauzei, iar promovarea căilor de atac nu suspendă executarea hotărârii instantei. Totodată, dacă sentinta tribunalului este casată sau desfiintată, poate apărea situatia ca măsura restrângerii să fi fost nejustificată în perioada exercitării apelului sau recursului. Prin urmare, este răsturnată prezumtia de nevinovătie, institutie care, potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu se aplică exclusiv domeniului penal, ci ori de câte ori fapta imputabilă unei persoane are o conotatie penală. Mentionează că în literatura de specialitate se sustine teza potrivit căreia prezumtia de nevinovătie se aplică si în cazurile de fraudă fiscală sau în materie de sanctiuni administrative, cum este limitarea dreptului la liberă circulatie în străinătate.

Cu privire la neconstitutionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, se arată că aceste dispozitii permit reclamantei să ceară, iar instantei de judecată să dispună mentinerea restrictiei asupra exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate pe o durată de până la 3 ani, chiar dacă efectele suspendării administrative, dispuse în baza Ordonantei Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, ar trebui să înceteze prin expirare. Se încalcă astfel principiul neretroactivitătii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece se instituie o măsură nouă de limitare a exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate pentru fapte săvârsite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005.

Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă apreciază că dispozitiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt contrare dreptului fundamental la liberă circulatie, garantat de art. 25 din Constitutie si de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si nu se justifică, totodată, prin niciuna dintre conditiile de restrângere prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală. Pe de altă parte, consideră că textul de lege nu aduce atingere art. 17 din Constitutie, întrucât statul român nu poate acorda protectie cetătenilor săi aflati în mod ilegal pe teritoriul altor state, decât în conditiile stipulate prin tratatele si acordurile bilaterale încheiate cu acestea.

Cât priveste dispozitiile art. 39 alin. (6) din legea atacată, apreciază că acestea nu contravin normelor constitutionale invocate, deoarece derogarea de la norma procedurală care prevede posibilitatea executării hotărârilor judecătoresti doar dacă au caracter definitiv nu constituie o atingere a prezumtiei de nevinovătie. Pe de o parte, procedura specială se justifică prin necesitatea solutionării cu celeritate a situatiilor vizate de domeniul legii, iar, pe de altă parte, normele procedurale criticate se aplică în egală măsură atât în cazul admiterii, cât si al respingerii solicitării de restrângere a dreptului la liberă circulatie.

Instanta de judecată consideră că art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că permite transformarea unei măsuri de suspendare a dreptului de folosire a pasaportului simplu, dispuse în baza art. 14 din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie, în toate tările Uniunii Europene, a categoriilor de persoane returnate din oricare din statele membre pe baza unui acord de readmisie încheiat de România cu aceste state, contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitor la neretroactivitatea legii civile.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 25 din Constitutie, conditiile exercitării dreptului la liberă circulatie se stabilesc prin lege, astfel că tine de optiunea legiuitorului instituirea anumitor cerinte specifice în care cetătenii români pot circula în străinătate. Totodată, în temeiul art. 17 din Constitutie, cetătenii români aflati în străinătate se bucură de protectia statului român, dar, în acelasi timp, trebuie să-si îndeplinească obligatiile ce le revin, cu exceptia acelora care nu sunt compatibile cu absenta lor din tară. Or, prevederile legale criticate reglementează una dintre obligatiile ce trebuie respectate de către cetătenii români aflati în străinătate, fiind compatibilă cu absenta lor din tară. De asemenea, măsura restrângerii se justifică, în cazul de fată, pentru apărarea ordinii, situatie prevăzută printre cele limitativ enumerate la art. 53 din Constitutie. Asa fiind, nu se poate retine contrarietatea dispozitiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 fată de prevederile art. 17, 25 si 53 din Legea fundamentală, art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 fată de art. 23 alin. (11) din Constitutie, se arată că nici aceasta nu poate fi retinută, deoarece, pe de o parte, principiul prezumtiei de nevinovătie este aplicabil exclusiv în situatia săvârsirii unei infractiuni, ceea ce nu este cazul în speta de fată, iar, pe de altă parte, instituirea acestei prezumtii nu se opune luării unor măsuri preventive, mai ales după pronuntarea unei hotărâri judecătoresti, chiar nedefinitive de condamnare.

Dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. c) din legea atacată nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, care instituie principiul neretroactivitătii legii, întrucât posibilitatea transformării în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate priveste măsurile aflate în curs de executare, care au fost dispuse, deja, în temeiul Ordonantei Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată. Din analiza dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din ordonantă, se observă că finalitatea măsurilor dispuse în temeiul acestui act normativ este aceeasi cu cea a măsurii prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005.

Avocatul Poporului apreciază, pe de o parte, că dispozitiile art. 38 lit. a) si ale art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 sunt constitutionale, iar, pe de altă parte, dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeasi lege contravin normelor constitutionale invocate.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Constitutie, conditiile exercitării dreptului la liberă circulatie se stabilesc prin lege. Astfel, dispozitiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevăd restrângerea exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate a persoanei care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat, măsura restrângerii fiind în deplină concordantă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, si dispozitiile art. 39 alin. (6) din lege, având caracterul unor norme de procedură, sunt adoptate în cadrul competentei legiuitorului de a legifera, conferite potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie.

Cât priveste dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, care instituie posibilitatea de a transforma măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pasaportul, dispuse în baza unui act normativ în prezent abrogat [art. 14 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997], în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate, apreciază că acestea sunt contrare principiului neretroactivitătii, deoarece afectează măsurile legale luate deja în temeiul unui alt act normativ, respectiv Ordonanta Guvernului nr. 65/1997.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, având următorul continut:

- Art. 38 lit. a): „Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate a cetătenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în conditiile si cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat.u

- Art. 39 alin. (6): „(6) Exercitarea căi/or de atac prevăzute la alin. (4) si (5) nu suspendă executarea hotărârii instantei.1

- Art. 55 alin. (1) lit. c): „(1) Măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pasaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, cu modificările si completările ulterioare, si aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân în vigoare sau, după caz, încetează după cum urmează: (...) c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) Încetează de drept, cu exceptia celor dispuse cu privire la cetătenii români retumati în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate, în conditiile prevăzute la art. 39 alin. (1) si (3)-(8), precum si, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Politiei de Frontieră sau, după caz, a Directiei Generale de Pasapoarte.”

Autorii exceptiei consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la suprematia Constitutiei si a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii civile, art. 17 referitor la protectia de care se bucură cetătenii români aflati în străinătate, art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, art. 25 consacrat dreptului la libera circulatie si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, invocă nerespectarea art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la prezumtia de nevinovătie, a art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 la conventie, precum si a art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, texte prin care se consacră libertatea de circulatie si conditiile în care restrângerea acesteia este permisă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 enumera categoriile de persoane cu privire la care poate fi dispusă măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate a cetătenilor români, printre acestia fiind, potrivit lit. a) a articolului, persoanele care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat. Măsura dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situatiilor expres si limitativ prevăzute în art. 53 din Constitutie, respectiv apărarea securitătii nationale si a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migratiei ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât si extern, în acest sens, chiar în expunerea de motive a Legii nr. 248/2005 se arată că „adoptarea unui act normativ care să reglementeze conditiile exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate, în acord cu prevederile Constitutiei, precum si cu alte documente internationale în domeniul protectiei drepturilor omului, la care România este parte, se constituie într-un demers necesar într-o societate democratică având la baza sistemului de valori principiile umaniste promovate în spatiul european. Pentru aceste considerente a fost elaborată prezenta lege, care asigură implementarea atât a prevederilor constitutionale, cât si a art. 13 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.”

Asa fiind, nu se poate sustine că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat încalcă prevederile din Constitutie sau alte instrumente juridice internationale referitoare la dreptul la liberă circulatie, astfel cum au fost invocate de autorii exceptiei. De altfel, această măsură a fost prevăzută si de art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, în prezent abrogată de Legea nr. 248/2005.

Cât priveste sustinerile autorilor exceptiei referitoare la lipsa din cuprinsul textului legal a unor elemente ce tin de circumstantierea conduitei persoanei căreia i se aplică măsura criticată, si anume enumerarea valorilor apărate, verificarea procedurii si conditiilor în care s-a dispus returnarea, precum si a pericolului real pe care îl prezintă persoana pentru vaiorile sociale pretins protejate, Curtea observă că acestea nu pot fi retinute. Mai întâi, rigoarea tehnicii legislative nu permite ca, în cuprinsul unui text de lege, să fie cuprinse si epuizate toate aspectele de fapt si de drept proprii ipotezei normei juridice, acestea urmând a fi expuse în cuprinsul unor acte normative de rang inferior sau emise în aplicarea si executarea legii, pentru a fi apoi circumstantiate de către organele competente la specificul fiecărei spete. Pe de altă parte, criticile privind lacunele legislative, precum si caracterul confuz al unor norme juridice, ce decurg dintr-o interpretare specifică unui caz de spetă, nu pot fi primite de Curtea Constitutională, întrucât reglementarea, interpretarea si aplicarea legii sunt atributii ce apartin, după caz, autoritătii legiuitoare sau instantelor judecătoresti.

Cât priveste dispozitiile art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005, potrivit cărora exercitarea căilor de atac ale apelului si recursului nu suspendă executarea hotărârii instantei, Curtea constată că nu contravin, sub niciun aspect, normelor constitutionale si conventionale referitoare la prezumtia de nevinovătie. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, adoptarea regulilor de procedură, printre care si cele privind termenele de exercitare si solutionare a căilor de atac, precum si posibilitatea suspendării executării unei hotărâri judecătoresti pe perioada exercitării acestora intră în competenta exclusivă de reglementare a legiuitorului, care, în functie de anumite situatii specifice si fără a aduce atingere drepturilor fundamentale, poate institui, pentru ratiuni obiective si rationale, norme de procedură diferite.

Ca atare, imposibilitatea suspendării executării hotărârii instantei pe perioada exercitării căilor de atac se justifică, în cazul de fată, prin specificul de reglementare a legii, si anume regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, precum si prin natura sanctiunilor corespunzătoare. Pe de altă parte, invocarea încălcării prezumtiei de nevinovătie nu are incidentă în prezenta spetă, întrucât măsura legală criticată nu are caracter si nici conotatii penale, fiind o sanctiune administrativă.

Curtea constată ca fiind neîntemeiată si critica de neconstitutionalitate a art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 fată de art. 15 alin. (2) din Constitutie privind principiul neretrbactivitătii legii civile. Art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, si la care art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 face trimitere, prevede că „Cetăteanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pasaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci (...) când persoana a fost returnată în baza acordului de readmisie încheiat de România cu alte state”. Această măsură putea fi dispusă pe o perioadă cuprinsă între un an si 5 ani. Textul legal criticat nu instituie o nouă măsură pentru o faptă săvârsită si sanctionată sub regimul legii vechi, asa cum sustin autorii exceptiei. Posibilitatea transformării măsurilor de suspendare a dreptului de folosire a pasaportului în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate se referă la „măsurile în curs de executare”, dispuse în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, astfel că sustinerile autorilor exceptiei, potrivit cărora prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 se aplică, retroactiv, la situatiile juridice desfăsurate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, nu sunt fondate. Finalitatea măsurilor dispuse de actul normativ abrogat si noul act normativ este aceeasi, deosebirea de reglementare fiind că, în acest din urmă caz, autoritatea care o poate aplica este instanta de judecată, si nu organul cu atributii în domeniul circulatiei cetătenilor români în străinătate, ceea ce îi conferă o notă de obiectivitate, eliminând, totodată, posibilul comportament subiectiv în aprecieri din partea autoritătilor administrative.

Totodată, Curtea retine că art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 prevede că solicitarea priveste sanctiunile în curs de executare la data intrării în vigoare a legii si care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni cu privire la cetătenii români returnati în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, ele putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate, ceea ce demonstrează fără echivoc caracterul neretroactiv al textului legal. De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior si nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravietuirea legii vechi si să reglementeze modul de actiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

În ceea ce priveste sustinerile autorilor exceptiei referitoare la posibilitatea ca efectele suspendării administrative, dispuse în temeiul legii vechi, respectiv Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, să înceteze prin expirare, totusi, măsura dispusă în temeiul art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 să fie mentinută si chiar prelungită pe o durată de cel mult 3 ani, la solicitarea Inspectoratului General al Politiei de Frontieră sau, după caz, a Directiei Generale de Pasapoarte, Curtea observă că acestea se constituie în aspecte de fapt care nu au relevantă pentru contencios constitutional constată că aceasta nu este

solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate. incidentă în cauză, circumstantele de fapt si de drept

În sfârsit, referitor la invocarea Deciziei nr. 71/1996 a examinate cu acel prilej fiind diferite fată de cele specifice

Curtii Constitutionale în motivarea exceptiei, instanta de prezentei spete.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată de Florin Tudor, Daniel Răileanu, Constantin Părău, Florin David si Laurentiu-Marian Solomon în dosarele nr. 4.612/2006, nr. 4.610/2006, nr. 4.608/2006, nr. 3.200/2006 si nr. 3.142/2006 ale Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 856

din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

           

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie ridicată de Marin Caba în Dosarul nr. 964/com/caf/2006 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Vasile Balaban pentru Societatea Comercială „E.ON Gaz România” - S.A., lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Societătii Comerciale „E.ON Gaz România” - S.A. solicită respingerea exceptiei de neconstiutionalitate, întrucât conditiile si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 964/com/caf/2006, Tribunalul Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004. Exceptia a fost ridicată de Marin Caba în cadrul solutionării unei cauze civile având ca obiect „obligatia de a face”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate limitează în mod nejustificat dreptul proprietarului de a dispune de bunul său, permitând numai în cazuri exceptionale realizarea constructiilor pe terenuri proprietate privată pe care sunt amplasate retele de alimentare cu gaze naturale, dar impunând proprietarului sarcina de a suporta costul lucrărilor de modificare a traseului conductei, lucrări ce ar urma să treacă cu titlu gratuit în patrimoniul operatorului licentiat în distributia gazelor, persoană juridică de drept privat.

Tribunalul Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei, întrucât legiuitorul a înteles să aducă unele limitări ale dreptului de proprietate privată a proprietarilor sau detinătorilor de terenuri pe care sunt situate sistemele de transport al gazelor naturale, având în vedere caracterul acestuia de serviciu public de interes national.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,

Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu-tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, în acest caz, legiuitorul considerând oportun a aduce unele limite datorită faptului că activitatea de transport de gaze naturale constituie serviciu public de interes national.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si nici celor internationale invocate, deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât să nu intre în conflict cu interesele generale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanta de urgentă nr. 116/2005 pentru modificarea si completarea Legii gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 25 iulie 2005, ordonantă aprobată prin Legea nr. 288/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005.

Dispozitiile legale criticate au, în prezent, următorul cuprins:

„Pentru protectia obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale se interzice tertilor:

a) să realizeze constructii de orice fel în zona de sigurantă a conductelor de gaze naturale; în cazul în care, în mod exceptional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasată reteaua de alimentare cu gaze naturale să se execute o constructie, beneficiarul acesteia si/sau proprietarul va/vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului retelei, în următoarele conditii:

1. obtinerea acordurilor proprietarilor sau ale detinătorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmează să fie plasată noua conductă, precum si a avizelor autoritătilor competente si a autorizatiei de construire;

2. includerea în patrimoniul operatorului licentiat a obiectivelor rezultate în urma modificării.”

Autorii exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) si (5) privind dreptul de proprietate privată si celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile legale criticate - art. 96 lit. a) - fac parte din Capitolul XII, intitulat „Interdictii” al Legii gazelor, iar, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Totodată, Curtea retine că, potrivit art. 21 din Legea gazelor, activitatea de transport al gazelor naturale constituie „serviciu public de interes national”, iar lucrările de realizare, exploatare si întretinere a obiectivelor sau sistemelor de transport de gaze naturale sunt „lucrări de utilitate publică”. În conformitate cu prevederile paragrafului 2 al art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, statul are dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general.

Asadar, Curtea constată că dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale si cu cele din actele internationale, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza „James si altii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei”, 1986, instanta de la Strasbourg a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozitiilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social si dacă răspunde unei „utilităti publice”.

Referitor la invocarea în sustinerea exceptiei a prevederilor art. 44 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au relevantă în cauza de fată, întrucât nu s-a realizat o expropriere de fapt, asa cum sustine autorul exceptiei, dreptul de proprietate asupra terenului nefiind transferat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie ridicată de Marin Caba în Dosarul nr. 964/com/caf/2006 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANVIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 857

din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Uniunea Teritorială a C.S.D.FL în Dosarul nr. 1.331/2003/C al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.331/2003/C, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1 si 2, art 317-321 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Exceptia a fost ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Uniunea teritorială a C.S.D.R. Într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei în anulare împotriva unei decizii de respingere a încuviintării modificărilor aduse statutului Filialei Mures a C.N.S.LR. Frătia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că procedura admiterii în principiu a cererii de interventie, prevăzută de art. 52 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, contravine art. 1 alin. (3) si (4), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3),art. 124 din Constitutie; că dispozitiile art. 43-49 din Legea sindicatelor contravin acelorasi prevederi constitutionale, deoarece instituie „formalităti birocratice” care încalcă libertatea sindicală; că art. 317-321 din Codul de procedură civilă contravin dreptului la un proces echitabil si la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, raportate la prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că textele legale criticate sunt constitutionale, iar autorii exceptiei nu pot justifica un interes propriu în invocarea neconstitutionalitătii acestor dispozitii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor de atac, sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile procedurale criticate nu contin privilegii sau discriminări si nu contravin accesului liber la justitie, părtile beneficiind de toate garantiile dreptului la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 1 si 2 si art. 317-321 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003.

Dispozitiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

- Art. 52 alin. 1 si 2: „După ascultarea părtilor si a celui care intervine, instanta va hotărî asupra încuviintării în principiu a interventiei.

Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.u;

- Art. 317-321 reglementează contestatia în anulare; Dispozitiile criticate din Legea sindicatelor nr. 54/2003

au următorul cuprins:

- Art. 43: „Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 41 alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federatiilor sau a confederatiilor sindicale care au hotărât constituirea acestora. In acest scop împuternicitul special al federatiei sau confederatiei va depune o cerere de dobândire a personalitătii juridice la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti în a cărui rază teritorială îsi are sediul uniunea, însotită de hotărârea federatiei sau a confederatiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federatiilor si/sau confederatiilor si de copiile legalizate ale hotărârilor judecătoresti de dobândire a personalitătii juridice, rămase definitive.”;

- Art. 44: „(1) Tribunalul competent prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art. 43, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, să examineze:

a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, după caz;

b) dacă actul constitutiv si statutul organizatiilor sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.

(2) In cazul în care constată că cerintele legale pentru constituirea organizatiilor sindicale nu sunt îndeplinite, presedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art. 43, căruia îi solicită, în scris, remedierea, în termen de cel mu/t 7 zile, a neregularitătilor constatate.

(3) In cazul în care sunt întrunite cerintele prevăzute la alin. (1), instanta va proceda la solutionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.

(4) Instanta pronuntă o hotărâre motivată de admitere sau respingere a cererii.

(5) Hotărârea tribunalului se comunică semnatarului cererii de înscriere în registrul special, în termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.”;

- Art. 45: „(1) Hotărârea tribunalului este supusă numai recursului.

(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronuntare.

(3) Recursul se judecă, cu citarea împuternicitului special, în termen de 45 de zile. Instanta de recurs redactează decizia si restituie dosarul tribunalului, în termen de 5 zile de la pronuntare.”;

- Art. 46: „(1) Tribunalele sunt obligate să tină un registru special, în care vor consemna: denumirea si sediul organizatiilor sindicale constituite prin asociere, numele si prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum si numărul si data hotărârii judecătoresti definitive de admitere a cererii de înscriere.

(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronuntate de tribunal. “;

- Art. 47: „Organizatia sindicală constituită prin asociere dobândeste personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti de admitere a cererii de înscriere în registrul special.”;

- Art. 48: „Originalul procesului-verbal de constituire si al statutului, pe care tribunalul certifică înscrierea, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie organizatiei sindicale constituite prin asociere, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, în copii certificate de împuternicitul special si vizate de tribunal, se va păstra în arhiva acestuia.”;

- Art. 49: „(1) Organizatia sindicală constituită prin asociere este obligată să aducă la cunostintă tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum si orice schimbare în compunerea organului de conducere.

(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile în mod corespunzător dispozitiile art. 42-48.

(3) Instanta este obligată să mentioneze în registrul special modificările din statut, precum si schimbările din compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale”.

Autorii exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4) privind statul român, art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3), privind accesul liber la justitie, si ale art. 124, privind înfăptuirea justitiei, precum si celor ale Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicală si protectia dreptului sindical.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 261/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 27 aprilie 2006, Curtea s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. 43, 44, 45 si 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de aceiasi autori si raportată la aceleasi prevederi constitutionale si internationale ca si în cauza de fată, constatând că acestea sunt constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie, atât considerentele, cât si solutiile acestei decizii sunt valabile si în cauza de fată.

Cu privire la dispozitiile criticate din Codul de procedură civilă care reglementează calea de atac a contestatiei în anulare, Curtea constată că si acestea respectă prevederile si principiile Legii fundamentale, fiind norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, sunt în competenta legiuitorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 317-321 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43-49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Uniunea Teritorială a C.S.D.R. În Dosarul nr. 1.331/2003/C al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 28 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 858

din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Aurelia Davidescu în Dosarul nr. 5.376/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea George Daniel Davidescu, personal si asistat de avocatul Adela Jalbă, lipsind autorul exceptiei, Aurelia Davidescu, si cealaltă parte, Primăria Sectorului 1 Bucuresti - Autoritatea Tutelară, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-sef, referă asupra cauzei si arată că Mariana Stefan, avocatul ales al autorului exceptiei, a transmis prin fax o cerere prin care solicită acordarea unui alt termen de judecată, deoarece este în imposibilitate de a se înfătisa în fata Curtii Constitutionale, „fiind prezentă la Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vll-a contencios administrativ, în calitate de apărător ales”, în alte cauze.

Avocatul părtii prezente si reprezentantul Ministerului Public, având în vedere motivul invocat pentru acordarea unui nou termen de judecată, solicită respingerea cererii.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de avocatul autorului exceptiei prin care solicită acordarea unui alt termen de judecată.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, tinând seama de jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 februarie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.376/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Aurelia Davidescu, prin avocat, cu ocazia solutionării apelului formulat în contradictoriu cu George Daniel Davidescu si Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 1 Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 26 si art. 124 alin. (2), deoarece acesta, pe de o parte, instituie un privilegiu pentru partea care doreste divortul, iar, pe de altă parte, putând desface căsătoria din vina ambilor soti, instanta de judecată învestită cu cererea de divort este „exonerată de a cerceta dacă continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

„Instanta poate să pronunte divortul împotriva ambilor soti, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezi/e administrate reiese vina amândurora.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3), referitoare la accesul liber la justitie, art. 26, privind viata intimă, familială si privată, si ale art. 124 alin. (2), referitoare la înfăptuirea justitiei.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile de lege criticate nu fac decât să acorde instantei de judecată învestite cu cererea de divort posibilitatea de a desface căsătoria din vina ambilor soti, desi numai unul solicită divortul. Curtea observă că instantele judecătoresti pot pronunta divortul numai în anumite conditii, si anume când există motive temeinice si dacă raporturile dintre soti sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, conditii care trebuie îndeplinite cumulativ, asa cum rezultă din art. 38 alin. 1 din Codul familiei. Acest fapt demonstrează grija legiuitorului pentru mentinerea institutiei căsătoriei, fără însă a se mentine artificial si nociv, pentru soti, o căsătorie devenită imposibilă. Instantele de judecată dispun, asadar, de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu usurintă a căsătoriei, pe care trebuie să le aplice în litera si spiritul lor, actionând astfel în sensul îndeplinirii obligatiei ce revine autoritătilor publice de a respecta si ocroti viata de familie. Este astfel îmbinat rational principiul stabilitătii căsătoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Asa fiind, rezultă că dispozitiile de lege criticate de autorul exceptiei nu aduc atingere, sub nici un aspect, normelor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) si celor ale art. 26.

Si critica potrivit căreia art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) este lipsită de temei, deoarece accesul la justitie nu este afectat, iar partea interesată are posibilitatea ca, împotriva hotărârii judecătoresti, să folosească căile de atac, în conditiile legii. Sub acest aspect, se observă că, în cauză, aceste drepturi au fost exercitate, dovadă fiind procesul declansat, în cadrul căruia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.

În fine, se constată că invocarea de către autorul exceptiei a încălcării prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie nu are nici o relevantă, întrucât norma de procedură criticată nu este de natură să aducă atingere principiului fundamental cuprins în acest text constitutional, potrivit căruia „Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”.

În acest sens, s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 602 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 18 octombrie 2006.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Aurelia Davidescu în Dosarul nr. 5.376/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 28 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 859

din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

luliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ionelia Vulpescu în Dosarul nr. 2.637/2006 si de Alin Ionită în Dosarul nr. 6.804/2005 ale Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere-că exceptiile de neconstitu­tionalitate ridicate în dosarele nr. 2002D/2006 si nr. 2003D/2006 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.003D/2006 la Dosarul nr. 2002D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 iulie 2006, pronuntate în dosarele nr. 2.637/2006 si nr. 6.804/2005, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Ionelia Vulpescu si Alin Ionită în dosarele de mai sus, având ca obiect solutionarea unor plângeri formulate împotriva solutiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate aduc atingere dispozitiilor constitutionale ce vizează înfăptuirea justitiei, precum si celor referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil, deoarece prin varianta prevăzută la lit. a) a alin. 8 al art. 2781 din Codul de procedură penală se suprimă dreptul la cercetarea judecătorească, cu consecinta imediată a lezării drepturilor constitutionale invocate. De asemenea, atâta vreme cât este posibilă agravarea situatiei în propria cale de atac, persoana interesată fată de care s-a dispus solutia de netrimitere în judecată nu se mai poate adresa judecătorului cu o astfel de plângere.

Judecătoria Focsani opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece de calea de atac instituită prin art. 2781 din Codul de procedură penală nu poate uza si persoana fată de care s-a dispus ori s-a confirmat solutia de netrimitere în judecată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care a invocat jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate oferă părtilor toate garantiile procesuale care conditionează un proces echitabil.

De asemenea, dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală nu aduc niciun fel de atingere principiului potrivit căruia justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie, precum si prin celelalte instante judecătoresti, în conditiile prevăzute de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern si de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală, care, la data sesizării instantei de contencios constitutional, aveau următorul continut:

„Instanta pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, mentinând solutia din rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.”

După sesizarea Curtii Constitutionale, dispozitiile legale criticate ce constituie obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate au fost modificate prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, preluând însă solutia legislativă anterioară, si au următorul continut:

„Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil, si ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „Justitia se realizează prin halta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, prin Deciziile nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, si nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiate exceptiile de neconstitutionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ionelia Vulpescu în Dosarul nr. 2.637/2006 si de Alin Ionită în Dosarul nr. 6.804/2005 ale Judecătoriei Focsani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru