MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 585         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 24 august 2007

 

SUMAR

 

DECRETE

 

785. - Decret privind conferirea Medaliei Bărbătie si Credintă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1. - Ordin al presedintelui Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România

 

161. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din continutul sau de pe suprafata produselor alimentare de origine animală

 

2.141/C. - Ordin al ministrului justitiei privind modificarea si completarea Ordinului ministrului justitiei nr. 1.040/C/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de ocupare a posturilor vacante de functionar public cu statut special definitiv din aparatul propriu al Ministerului Justitiei

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 21 septembrie 2006 în Cauza Maszni împotriva României

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Medaliei Bărbătie si Credintă

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 8 lit. B si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului internelor si reformei administrative, în semn de apreciere pentru abnegatia si eroismul de care a dat dovadă în salvarea unei vieti omenesti,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Medalia Bărbătie si Credintă clasa a III-a plutonierului-major Breahnea Vasile Nicolae, Ministerul Internelor si Reformei Administrative.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 21 august 2007.

Nr. 785.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

INSTITUTUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România

 

Având în vedere dispozitiile art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.724/2005 privind înfiintarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, cuprins în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Presedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România,

Stejărel Olaru

 

Bucuresti, 6 iulie 2007.

Nr. 1.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare si functionare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, denumit în continuare Institutul, se organizează si functionează ca institutie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului si în coordonarea primului-ministru.

Art. 2. - În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.724/2005 privind înfiintarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, cu modificările si completările ulterioare, scopul Institutului este acela de investigare stiintifică si de identificare a crimelor, abuzurilor si încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în România, precum si de sesizare a organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate situatii de încălcare a legii.

Art. 3. - În îndeplinirea scopului său, Institutul are următoarele atributii principale:

a) analizează din punct de vedere institutional regimul comunist, sistemul de putere în cadrul acestui regim;

b) evidentiază natura relatiilor dintre activul de partid si fosta Securitate, dintre aceasta si celelalte verigi ale sistemului represiv din România;

c) descrie modul de organizare si de functionare a acestor institutii în administrarea actului de politie politică;

d) prezintă activistii de partid, ofiterii si magistratii care lucrau în cadrul aparatului de represiune;

e) identifică abuzurile si crimele săvârsite, ordonate sau inspirate de către persoanele care au ocupat functiile prevăzute la lit. d);

f) adună date, documente si mărturii cu privire la toate actiunile care au lezat drepturile si libertătile omului în anii regimului comunist si pe baza acestora sesizează organele de cercetare penală, indiferent de timpul si de circumstantele în care acestea s-au petrecut;

g) identifică responsabilii aparatului de decizie din domeniul propagandei comuniste, responsabilii pentru actele administrative si deciziile economice care au generat manifestări ale represiunii în viata socială si culturală, de la cartelarea hranei zilnice până la limitarea accesului la informatie, artă si cultură, prin acte de cenzură;

h) aduce la cunostintă opiniei publice crimele, abuzurile, instigările la crime în numele „luptei de clasă”, săvârsite de persoanele care au ocupat functiile prevăzute la lit. d);

i) sustine, în conditiile legii, prin asistentă de specialitate proprie sau prin colaboratori externi, demersurile legale pentru obtinerea reparatiilor morale si materiale de către victimele regimului comunist si ale fostei Securităti;

j) organizează activităti muzeale în locatii puse la dispozitie de institutii si autorităti publice centrale si locale;

k) organizează activităti de cercetare stiintifică, conferinte, expozitii sau seminarii cu caracter informativ-educativ, publică studii si documente rezultate în urma cercetărilor;

l) formulează puncte de vedere privind crimele, abuzurile si încălcările drepturilor omului, săvârsite în perioada regimului comunist în România, care ar putea conduce la elaborarea unor proiecte de acte normative cu scop reparatoriu;

m) elaborează, coordonează si participă la programe si/sau proiecte de cercetare, stagii de pregătire si instruire în domeniul de studiu si investigare prevăzut de lege.

Art. 4. - (1) În exercitarea atributiilor sale, Institutul colaborează cu ministerele, cu celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu autoritătile administratiei publice locale, cu alte institutii publice, precum si cu persoane fizice si juridice de drept privat, fiind abilitat să solicite si să primească date si documente specifice domeniului său de activitate, în conditiile legii.

(2) Institutul se poate adresa Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, precum si autoritătilor si persoanelor prevăzute la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, cu modificările si completările ulterioare, în vederea obtinerii de informatii, documente sau acte în legătură cu domeniul său de activitate, în conditiile legii.

Art. 5. - Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.724/2005, cu modificările si completările ulterioare, principalele obiective ale activitătii Institutului sunt:

a) alcătuirea unui sistem clasificat al tipurilor de crime, abuzuri si încălcări ale drepturilor omului pe întreaga perioadă a regimului comunist si stabilirea responsabilitătilor decizionale si de executie pentru fiecare dintre acestea;

b) crearea unei baze de date care să cuprindă numele fostilor activisti de partid din nomenclatură, numele cadrelor fostei Securităti, numele fostilor ofiteri de armată, militieni si magistrati care au participat la actiuni de politie politică;

c) identificarea acelor legi, decrete, hotărâri ale Consiliului de Ministri, decizii ministeriale, regulamente interne si alte prevederi, secrete sau nesecrete, care au stat la baza organizării si functionării aparatului represiv;

d) publicarea unor rapoarte trimestriale si a unui raport final anual, care vor sintetiza rezultatele investigatiilor întreprinse;

e) stabilirea de parteneriate publice si private cu organizatii neguvernamentale, universităti, institute de cercetare din tară si din străinătate, autorităti publice centrale si locale, în vederea derulării unor proiecte si programe de cercetare în domeniul său de activitate, la propunerea Comitetului director al Institutului si cu aprobarea ordonatorului principal de credite.

Art. 6. - Institutul promovează si asigură măsurile privind egalitatea de sanse si de tratament între femei si bărbati în domeniul muncii, în ceea ce priveste accesul la educatie, la sănătate, la cultură, la informare, precum si participarea la luarea deciziilor necesare unei bune functionări a institutiei, conform reglementărilor legale în vigoare.

 

CAPITOLUL II

Structura organizatorică si functionarea Institutului

 

Art. 7. - Organele de conducere ale Institutului sunt Consiliul si Comitetul director.

Art. 8. - (1) Consiliul Institutului este alcătuit din 11 personalităti ale societătii civile, numite de primul-ministru.

(2) Consiliul are rolul de a stabili obiectivele generale de activitate ale Institutului si de a aviza rapoartele acestuia.

(3) Consiliul functionează după principiul egalitătii membrilor săi si se întruneste de cel putin 4 ori pe an pentru avizarea

rapoartelor trimestriale si ori de câte ori majoritatea simplă a membrilor săi îi solicită convocarea.

(4) Toti membrii Consiliului exercită o functie onorifică.

Art. 9. - Comitetul director este format din presedintele Institutului, directorul general si secretarul general si conduce activitatea curentă a Institutului.

Art. 10. - (1) Presedintele Institutului este numit prin decizie a primului-ministru, în conditiile legii, la propunerea Consiliului, pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată a mandatului.

(2) Presedintele este ordonator tertiar de credite si reprezintă institutia în raporturile cu terte persoane fizice si juridice.

(3) Presedintele poate delega prin decizie, în conditiile legii, o parte din atributiile sale unuia dintre membrii Comitetului director.

(4) În exercitarea atributiilor sale presedintele emite decizii si ordine. Ordinele presedintelui Institutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Presedintele Institutului îndeplineste următoarele atributii:

a) planifică, monitorizează si evaluează activitătile si proiectele derulate în cadrul Institutului;

b) reprezintă Institutul în raporturile cu celelalte autorităti publice, cu persoanele juridice si fizice din tară si din străinătate, precum si în justitie; în relatiile cu tertii, încheie acte juridice de conservare, administrare si dispozitie, în numele si pe seama Institutului, în conditiile legii;

c) asigură coordonarea proiectelor si programelor pe care Institutul le derulează în domeniul său de activitate;

d) promovează imaginea Institutului prin participarea la seminarii/conferinte în tară si în străinătate, precum si la proiecte specifice ariei de activităti a Institutului;

e) asigură angajarea personalului Institutului, în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.724/2005, cu modificările si completările ulterioare, si a prezentului regulament, cu respectarea dispozitiilor legale, în limita numărului maxim de posturi stabilit conform statului de functii;

f) controlează activitatea personalului Institutului si solutionează plângerile din partea acestuia;

g) avizează bugetul de venituri si cheltuieli, rapoartele trimestriale privind executia bugetului de venituri si cheltuieli, precum si bilantul anual, pe care le prezintă spre aprobare ordonatorului principal de credite;

h) aprobă, prin ordin, regulamentul de organizare si functionare a Institutului;

i) aprobă, prin ordin, înfiintarea de servicii, birouri sau compartimente;

j) numeste, prin decizie, directorul general si secretarul general ai Institutului, precum si persoanele cu functii de conducere din cadrul Institutului;

k) întocmeste rapoarte privind activitatea desfăsurată si situatia financiară, pe care le prezintă spre analiză si aprobare membrilor Consiliului Institutului anual sau ori de câte ori este nevoie;

l) îndeplineste orice alte atributii stabilite de Consiliul Institutului si care sunt necesare conducerii operative a Institutului.

Art. 11. - (1) Directia generală investigatii este condusă de directorul general, numit prin decizie de către presedintele Institutului.

(2) În cadrul Directiei generale investigatii se organizează si functionează următoarele servicii:

a) Serviciul documentare si cercetare, având următoarele atributii principale:

- verifică sursele deschise din timpul regimului comunist (presa si alte publicatii) pentru realizarea domeniului de activitate al Institutului;

- întocmeste fise de identificare a persoanelor care au ocupat functii de conducere în perioada respectivă si asupra cărora există date si indicii cu privire la săvârsirea de abuzuri sau crime;

- monitorizează activitatea publică a persoanelor identificate de experti ca autori ai abuzurilor si crimelor;

- întocmeste, pe baza surselor deschise consultate, fise personale pentru toti factorii de decizie de la nivel central si local, în vederea verificării ulterioare în arhive de către expertii Institutului;

- cercetează fondurile arhivistice pentru identificarea documentelor interne si a persoanelor responsabile din cadrul Partidului Comunist Român, Securitătii si al celorlalte institutii care au avut rol sau au desfăsurat activitate represivă prin încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în perioada regimului comunist;

b) Serviciul muzee-memorie, având următoarele atributii principale:

- organizează activităti cu specific muzeal în locatiile aflate în administrarea Institutului, dar si în alte spatii puse la dispozitie de institutii si autorităti publice centrale si locale;

- organizează activităti de cercetare stiintifică, expozitii, seminarii informativ-educative, conferinte;

- adună date, documente si mărturii despre încălcările drepturilor si libertătilor omului în anii regimului comunist, în baza cărora Institutul să poată sesiza organele de cercetare penală;

- organizează o arhivă audiovideo cu mărturii despre perioada comunistă;

- efectuează transcrierea mărturiilor audiovideo în vederea valorificării lor în scop stiintific, educativ sau pentru alte scopuri ale Institutului;

- publică studii, monografii si interviuri din arhiva de mărturii orale;

- realizează filme documentare despre perioada comunistă;

c) Serviciul investigatii speciale, având următoarele atributii principale:

- întreprinde investigatii stiintifice referitoare la abuzurile si încălcările drepturilor omului săvârsite pe întreaga durată a regimului comunist în România;

- adună probe si mărturii care să incrimineze persoane care au comis crime si abuzuri în timpul regimului comunist;

- desfăsoară campanii de identificare a persoanelor care, în timpul regimului comunist, au detinut functii având competente decizionale, juridice ori politice, luând decizii la nivel central sau local cu privire la activităti ale securitătii statului ori cu privire la activitatea altor structuri de represiune;

- identifică legi, decrete, hotărâri ale Consiliului de Ministri, decizii ministeriale, regulamente interne si alte prevederi, secrete sau nesecrete, care priveau organizarea si functionarea aparatului represiv;

- coordonează adunarea probelor si mărturiilor privind gropile comune din preajma fostelor penitenciare si lagăre de muncă, precum si proiectele de arheologie contemporană;

- redactează studii si cercetări în care să fructifice rezultatele investigatiilor întreprinse.

Art. 12. - (1) Secretariatul general al Institutului este condus de secretarul general, numit prin decizie de către presedintele Institutului.

(2) În cadrul secretariatului general se organizează si functionează următoarele servicii si birouri:

a) Serviciul secretariat-comunicare, având următoarele atributii principale:

- asigură înregistrarea corespondentei si repartizarea acesteia serviciilor, birourilor si compartimentelor Institutului, conform rezolutiei directorului general;

- asigură multiplicarea materialelor de curs pentru Departamentul de formare profesională initială si Departamentul de formare profesională continuă;

- efectuează activitătile administrative necesare pentru buna desfăsurare a relatiilor cu autoritătile din tară si din străinătate, formatori, mass-media si publicul care se adresează Institutului;

- asigură arhivarea documentelor primite sau elaborate si răspunde de păstrarea si conservarea acestora;

- comunică celorlalte departamente sau compartimente datele si documentele necesare în vederea îndeplinirii atributiilor ce le revin;

- tine la zi condica de prezentă în vederea întocmirii foii colective de prezentă;

b) Serviciul juridic si resurse umane, având următoarele atributii principale:

- acordă consultantă juridică, la cerere, persoanelor fizice care solicită informatii privind modul în care îsi pot valorifica în justitie drepturile care rezultă din calitatea de victime ale regimului comunist din România si ale fostei Securităti;

- sustine, în conditiile legii, demersurile legale pentru obtinerea reparatiilor morale si materiale de către victimele regimului comunist din România si ale fostei Securităti;

- formulează, redactează si depune sesizări penale în functie de probele si dovezile obtinute în urma investigatiilor realizate de expertii Serviciului investigatii speciale;

- elaborează statul de functii si proiectul de stat de personal pentru Institut;

- întocmeste lunar declaratiile privind obligatia de plată către bugetele fondului pentru asigurări de somaj si fondului de asigurare de sănătate, declaratia privind evidenta nominală a asiguratilor si a obligatiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat;

- întocmeste fisele fiscale pentru salariatii Institutului si le transmite organelor fiscale si salariatilor, conform prevederilor legale;

- redactează si fundamentează propunerile de suplimentare a numărului de posturi, de transformare sau de modificare a nivelurilor acestora;

- răspunde de respectarea conditiilor cerute de lege pentru încadrarea personalului Institutului;

- alcătuieste si gestionează dosarele profesionale ale angajatilor Institutului si asigură confidentialitatea acestora;

- primeste si rezolvă corespondenta privind drepturile ce decurg din executarea raporturilor de muncă;

- asigură tinerea la zi a evidentei personalului, cu modificările ce intervin în statutul acestuia;

- elaborează fisele postului, fisele si rapoartele de evaluare pentru personalul încadrat;

- gestionează cărtile de muncă si celelalte documente care presupun cunostinte în domeniul resurselor umane;

- elaborează si redactează deciziile de încadrare, evaluare, promovare si încetare a raporturilor de muncă ale personalului;

- îndeplineste atributiile referitoare la organizarea concursurilor privind selectarea si recrutarea personalului;

- elaborează si redactează contractele individuale de muncă si răspunde de efectuarea operatiunilor necesare în registrul general de evidentă a salariatilor;

c) Serviciul financiar-administrativ, având următoarele atributii principale:

- asigură si răspunde de elaborarea si transmiterea proiectului bugetului Institutului la termenele si în conformitate cu precizările Ministerului Economiei si Finantelor si cu legislatia în vigoare;

- avizează contractele încheiate de Institut cu tertii;

- tine evidenta creditelor bugetare aprobate si repartizate pe capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate;

- trimestrial, întocmeste situatia financiară si contul de executie bugetară; întocmeste situatia financiară si contul de executie bugetară, iar după aprobare le transmite la Cancelaria Primului-Ministru, la termenul stabilit;

- întocmeste registrele de contabilitate;

- lunar, întocmeste balantele de verificare, analizează soldul conturilor din balante si urmăreste lichidarea soldurilor conturilor;

- furnizează informatii cu privire la situatia patrimonială a Institutului, atunci când i se solicită;

- întocmeste situatiile financiar-contabile solicitate de Cancelaria Primului-Ministru, de Ministerul Economiei si Finantelor, Curtea de Conturi a României si de alte ministere si institutii centrale;

- operează în evidentele operative modificările aprobate în bugetul de venituri si cheltuieli al Institutului;

- lunar, în baza solicitărilor serviciilor din cadrul Institutului, întocmeste si înaintează Cancelariei Primului-Ministru necesarul de credite bugetare si situatiile justificative, urmăreste derularea si plata la termenele scadente a contravalorii operatiunilor cuprinse în angajamentele legale, în baza documentelor justificative de cheltuieli;

- întocmeste documentatia si participă la licitatiile valutare în vederea asigurării necesarului de valută pentru desfăsurarea actiunilor internationale ale Institutului;

- întocmeste, la cerere, adrese cu privire la veniturile realizate de salariatii Institutului;

- certifică realitatea, regularitatea si legalitatea cheltuielilor finantate în cadrul bugetului, în limitele sale de competentă;

- acordă asistentă în ceea ce priveste managementul financiar al programelor derulate de Institut, în aplicarea corectă a procedurilor legale si a celor prevăzute în contractele la care Institutul este parte;

- aplică strict prevederile legale privind sistemul de salarizare, încadrarea si promovarea personalului Institutului;

- organizează activitatea de control financiar preventiv;

- efectuează plătile, prin semnătura sefului de birou, iar în lipsa acestuia, a înlocuitorului său;

- efectuează plata drepturilor salariale si a indemnizatiilor pe baza documentelor de prezentă întocmite de sefii compartimentelor;

- fundamentează fondul pentru salarii si statul de functii, precum si alte lucrări financiar-contabile si asigură controlul gestiunilor si efectuarea inventarierii patrimoniului;

- păstrează registrele si dosarele administrative privind activitatea financiar-contabilă;

- verifică documentele financiare primite si întocmeste notele contabile pentru operatiunile economico-financiare din activitatea Institutului;

- organizează activitatea casieriei în conformitate cu prevederile legale, asigurând efectuarea tuturor plătilor în numerar, precum si operatiunile curente cu Trezoreria Statului;

- tine evidenta contabilă a consumurilor de materiale pentru activitatea Institutului, pe baza evidentei tehnico-operative;

- îndeplineste orice atributii financiar-contabile si administrative stabilite de ordonatorul de credite sau de conducerea Institutului;

- întocmeste si actualizează evidenta patrimoniului aflat în administrarea Institutului;

- întocmeste anual inventarul bunurilor imobile apartinând domeniului public al statului, aflat în administrarea Institutului, si îl transmite Ministerului Economiei si Finantelor;

- participă în comisiile de predare-primire a bunurilor din patrimoniul Institutului;

- analizează finantarea cheltuielilor de capital si a cheltuielilor cu reparatiile capitale ale clădirilor aflate în administrarea Institutului si propune conducerii ordinea de prioritate a lucrărilor de investitii si reparatii capitale;

- fundamentează si elaborează Programul anual de achizitii publice si întocmeste documentatia privind achizitiile publice;

- fundamentează si întocmeste lunar necesarul de credite bugetare pentru finantarea cheltuielilor de capital si a reparatiilor capitale, cu respectarea prevederilor trimestriale aprobate, precum si necesarul de credite pentru finantarea cheltuielilor de capital si a cheltuielilor materiale si servicii ale Institutului;

- avizează documentatiile tehnico-economice de investitii, în conditiile legii;

- colaborează cu ministerele si cu alte institutii în vederea avizării si aprobării documentatiilor tehnico-economice, eliberării avizelor pentru obiectivele de investitii;

- participă la receptia lucrărilor de investitii sau reparatii capitale finantate din bugetul Institutului, în baza dispozitiei presedintelui acestuia;

- organizează si asigură supravegherea si întretinerea tuturor instalatiilor, mijloacelor tehnice si aparaturii electronice din cadrul Institutului;

- rezolvă, prin măsuri operative, deficientele intervenite în starea de functionare a instalatiilor aferente imobilului în care se află Institutul;

- asigură evidenta tehnico-operativă si gestionarea bunurilor aflate în patrimoniul Institutului;

- răspunde de asigurarea conditiilor corespunzătoare pentru folosirea, păstrarea, respectiv depozitarea bunurilor materiale aflate în patrimoniul Institutului;

- organizează activitatea de întocmire si preluare a foilor de parcurs, de întocmire a fisei activitătii pentru fiecare autoturism, precum si a situatiilor trimestriale si anuale privind consumul de carburanti, lubrifianti si piese de schimb;

- organizează si asigură activitatea de prevenire si stingere a incendiilor, precum si activitatea de protectie a muncii;

- vizează documentele de miscare a bunurilor: bon de consum, bon de predare, transfer, restituire, bon de miscare a mijloacelor fixe;

- întocmeste, avizează si urmăreste aprobarea documentelor privind angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor materiale si servicii ale Institutului;

- asigură curătenia si igienizarea birourilor si a celorlalte spatii din clădirea-sediu a Institutului;

- întocmeste si depune la politie actele necesare în vederea obtinerii certificatului de înmatriculare a autoturismelor nou-achizitionate; întocmeste documentele necesare pentru efectuarea în termenul legal a reviziilor obligatorii si răspunde de realizarea acestora; asigură fiecărui autoturism atât piesele de schimb necesare, cât si alte articole prevăzute de legislatia în vigoare; urmăreste ca autoturismele aflate în circulatie să se încadreze în norma de carburanti aprobată; tine evidenta pieselor de schimb achizitionate si a reviziilor efectuate pentru fiecare autoturism; urmăreste alimentarea si decontarea bonurilor valorice de carburanti si întocmeste centralizatorul lunar, conform fisei justificative; răspunde de întocmirea si prelucrarea foilor de parcurs;

- grupează în dosare si selectionează documentele prevăzute de lege, care privesc activitatea serviciului;

- îndeplineste orice alte sarcini ce i se repartizează.

 

CAPITOLUL III

Codul de conduită al personalului contractual din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România

 

Art. 13. - (1) În vederea asigurării unor raporturi sociale si profesionale corespunzătoare creării si mentinerii prestigiului Institutului, a transparentei în luarea deciziilor, a informării publicului, salariatii îsi desfăsoară activitatea profesională în baza următoarelor principii: prioritatea interesului public; asigurarea egalitătii de tratament al cetătenilor; profesionalism, impartialitate si nediscriminare; integritate morală, libertatea gândirii si a exprimării; corectitudine, deschidere si transparentă.

(2) În exercitarea atributiilor, personalul contractual al Institutului are următoarele îndatoriri:

a) să adopte un comportament profesionist în vederea asigurării transparentei, eficientei si impartialitătii în activitatea pe care o desfăsoară la nivelul serviciilor si birourilor;

b) să respecte Constitutia si dispozitiile legale în vigoare, în conformitate cu atributiile ce îi revin, cu respectarea eticii profesionale;

c) să se abtină de la orice act sau fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale Institutului.

(3) Salariatilor le este interzis:

a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea Institutului, cu politicile si strategiile acestuia;

b) să dezvăluie informatii care nu au caracter public, în alte conditii decât cele prevăzute de lege;

c) să dezvăluie informatii la care au acces în exercitarea functiei, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile Institutului, ale unor angajati ori ale unor persoane fizice sau juridice;

d) să solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, părintilor, prietenilor si care le pot influenta impartialitatea în exercitarea functiei sau pot constitui o recompensă în raport cu functia detinută.

Art. 14. - (1) Numărul maxim de posturi al Institutului este de 35.

(2) Structura organizatorică a Institutului este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

(3) Structura posturilor pe compartimente, statul de functii si structura de personal se aprobă prin ordin al presedintelui.

(4) Atributiile, sarcinile, răspunderile personalului încadrat în Institut se stabilesc prin fisa postului.

(5) Personalul Institutului este personal contractual, salarizat potrivit reglementărilor legale aplicabile.

Art. 15. - Institutul poate folosi pentru desfăsurarea activitătii sale bunuri materiale primite de la persoane fizice si juridice sub formă de donatii si sponsorizări, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.

 

ANEXĂ

 

ORGANIGRAMA

Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din continutul sau de pe suprafata produselor alimentare de origine animală

 

Având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 71.344 din 6 august 2007, întocmit de Directia de control si coordonare a activitătii farmaceutice veterinare din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din continutul sau de pe suprafata produselor alimentare de origine animală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 26 februarie 2007, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 4 din ordin se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 86/363/CEE privind fixarea limitelor maxime de reziduuri de pesticide în si pe produsele alimentare de origine animală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 221 din 7 august 1986, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva Comisiei 2007/28/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 135 din 26 mai 2007.”

2. În tabelul de la partea A din anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din continutul sau de pe suprafata produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 23/2007, după rândul nr. 70 se introduc sase noi rânduri, rândurile nr. 71—76, cu următorul cuprins:

 

 

Limite maxime în mg/kg (ppm)

 

Reziduuri de pesticide

Din grăsimea continută în carne,

preparate din carne, organe comestibile

si grăsimi animale, prevăzute în anexa

nr. 1 la pozitia NC: 0201; 0202; 0203;

0204; 0205 00 00; 0206; 0207; ex. 0208;

0209 00; 0210; 1601 00

si 1602 (1), (4)

Pentru lapte de vacă crud

si lapte de vacă integral, prevăzute în

anexa nr. 1 la pozitia NC 0401;

pentru alte alimente prevăzute

la pozitia NC: 0401, 0402, 0405 00

si 0406 în conformitate cu (2), (4)

Pentru ouă proaspete în coajă,

ouă de pasăre si gălbenus de ou,

prevăzute în anexa nr. 1 la pozitia

NC: 0407 00 si 0408 (3), (4)

„71. Acetamiprid si

IM—2—1 metabolit

carne 0,05 (*) (p1); ficat 0,1 (p1); rinichi 0,2 (p1); grăsime 0,05 (*) (p1); altele 0,05 (*) (pi)

0,05(*) (p1)

0,05 (*) (p1)

72. Metoxifenoxid

0,01 (*) (p-i)

0,01 (*) (p-i)

0,01 (*) (p-i)

73. Tiacloprid

carne 0,05 (p1); ficat 0,3 (p1); rinichi 0,3 (p1); grăsime 0,05 (p1); altele 0,01 (*) (p-i)

0,03 (p1)

0,01 (*)(p1)

74. Indoxacarb ca sumă a izomerilor S si R

carne si organe comestibile 0,01 (**) (p2); grăsimi 0,3 (p2)

lapte: 0,02 (p2); smântână din lapte 0,3 (p2)

0,01 (**) (p2)

75. MCPA, MCPB si 0,1 (**) (p2); organe comestibile: MCPA tioetil, exprimate 0,5 (**) (p2) ca MCPA

0,05 (**) (p2)

0,05 (**) (p2)

76. Tolilfluanid

(tolilfluanid analizat ca dimetil-aminosulfo-toluidid si exprimat ca tolilfluanid)

0,1 (**) (p2)

0,02 (**) (p2)

0,1 (**) (p2)

(*) Indică limita minimă de determinare analitică.

(p1) Indică limita maximă provizorie de reziduuri pentru produsele agricole destinate utilizării la care se referă autorizatia acestor produse, care au fost stabilite sau amendate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005; dacă nu este amendată, această limită devine definitivă de la 21 martie 2011.

(**) Indică limita minimă de determinare analitică.

(p2) Indică limita maximă provizorie de reziduuri pentru produsele agricole destinate utilizării la care se referă autorizatia acestor produse, care au fost stabilite sau amendate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005; dacă nu este amendată, această limită devine definitivă de la 5 iunie 2011.”


            3. În tabelul de la partea B din anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor, după rândul nr. 71 se introduce un nou rând, rândul nr. 72, cu următorul cuprins:

 

Reziduuri de pesticide

Limite maxime în mg/kg (ppm)

 

Din carne, inclusiv grăsime,

preparate din carne, organe comestibile

si grăsime animală, prevăzute în anexa nr. 1

la pozitia NC: 0201; 0202; 0203; 0204;

0205 00 00; 0206; 0207; ex. 0208;

0209 00; 0210; 1601 00 si 1602

Pentru lapte si produse din lapte,

prevăzute în anexa nr. 1

la pozitia NC: 0401, 0402,

0405 00 si 0406

Pentru ouă proaspete în coajă,

ouă si gălbenus de ou, prevăzute

în anexa nr. 1 la pozitia NC: 0407 00

si 0408

„72. Hidrazidă maleică (a1) carne (cu exceptia cărnii de

pasăre) 0,05 (p3), ficat (cu exceptia celui de pasăre) 0,05(p3), rinichi (cu exceptia celui de pasăre) 0,5 (p3), altele 0,02 (*)(p3)

0,2 (p3)(t)

0,1 (p3)

(*) Indică limita minimă de determinare analitică.

(a1) Definitia reziduurilor pentru lapte si produsele lactate este: hidrazida maleică si conjugatii acesteia exprimati în hidrazidă maleică. (p3) Indică limita maximă provizorie de reziduuri pentru produsele agricole destinate utilizării la care se referă autorizatia acestor produse, care au fost stabilite sau amendate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005.

(t) Indică limita maximă de reziduuri stabilită provizoriu până la 30 iunie 2008, dată până la care solicitantul poate depune informatii.

În cazul în care nu se primesc informatii până la această dată, limita maximă de reziduuri va fi eliminată printr-o directivă sau printr-un regulament.”

 

Art. II. - Prezentul ordin transpune anexa II la Directiva Comisiei 2007/11/CE de modificare a anumitor anexe la directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE si 90/642/CEE ale Consiliului privind continuturile maxime de reziduuri de acetamiprid, tiacloprid, imazosulfuron, metoxifenozid, S-metolaclor, milbemectin si tribenuron, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 63 din 1 martie 2007, anexa II la Directiva Comisiei 2007/27/CE de modificare a anumitor anexe la directivele 86/362/CEE, 86/363/CEE si 90/642/CEE privind stabilirea continuturilor maxime de reziduuri de etoxazol, indoxacarb, mesosulfuron, 1-metil-ciclopropen, MCPA si MCPB, tolilfluanid si triticonazol, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 128 din 16 mai 2007, si anexa I la Directiva Comisiei 2007/28/CE de modificare a unor anexe la Directiva 86/363/CEE si la Directiva 90/642/CEE ale Consiliului privitoare la continuturile maxime de reziduuri de azoxistrobin, clorfenapir, folpet, iprodion, lambda-cihalotrin, hidrazidă maleică, metalaxil-M si trifloxistrobin, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 135 din 26 mai 2007.

Art. III. - (1) Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Limitele maxime admise de reziduuri de pesticide stabilite pentru substantele active acetamiprid si IM-2-1 metabolit, metoxifenoxid si tiacloprid, prevăzute la art. I pct. 2, se aplică de la data de 2 septembrie 2007.

(3) Limitele maxime admise de reziduuri de pesticide stabilite pentru substantele active indoxacarb ca sumă a izomerilor S si R, MCPA, MCPB si MCPA tioetil, exprimate ca MCPA si tolilfluanid (tolilfluanid analizat ca dimetil-aminosulfo-toluidid si exprimat ca tolilfluanid), prevăzute la art. I pct. 2, se aplică de la data de 17 noiembrie 2007.

            (4) Limitele maxime admise de reziduuri de pesticide stabilite pentru hidrazida maleică, prevăzute la art. I pct. 3, se aplică de la data de 27 noiembrie 2007.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 9 august 2007.

Nr. 161.

 

MINISTERUL JUSTITIEI

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului ministrului justitiei nr. 1.040/C/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de ocupare a posturilor vacante de functionar public cu statut special definitiv din aparatul propriu al Ministerului Justitiei

 

Având în vedere dispozitiile art. 14 alin. (1) si ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul justitiei emite următorul ordin:

Art. I. – Ordinul ministrului justitiei nr. 1.040/C/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de ocupare a posturilor vacante de functionar public cu statut special definitiv din aparatul propriu al Ministerului Justitiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Titlul ordinului se modifică si va avea următorul cuprins:

„ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de ocupare a posturilor vacante de functionar public cu statut special din aparatul propriu al Ministerului Justitiei”


2. Articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de ocupare a posturilor vacante de functionar public cu statut special din aparatul propriu al Ministerului Justitiei, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”

3. Titlul regulamentului prevăzut în anexă se modifică si va avea următorul cuprins:

„REGULAMENT

privind organizarea si desfăsurarea concursului de ocupare a posturilor vacante de functionar public cu statut special din aparatul propriu al Ministerului Justitiei”

4. Articolul 1 din anexă se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Poate ocupa o functie vacantă, de conducere sau de executie, de functionar public cu statut special în aparatul propriu al Ministerului Justitiei persoana care îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

a) are cetătenia română si domiciliul stabil în România;

b) cunoaste limba română;

c) îndeplineste conditiile de studii si de vechime corespunzătoare functiei pentru care candidează;

d) are capacitate deplină de exercitiu;

e) este aptă din punct de vedere medical si psihologic pentru îndeplinirea functiei;

f) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârsirea de infractiuni;

g) îndeplineste cerintele specifice postului;

h) nu a fost eliberată din motive imputabile dintr-o functie publică în ultimii 7 ani;

i) are un comportament corespunzător cerintelor de conduită admise si practicate în societate;

j) nu a fost agent sau colaborator al organelor de securitate ca politie politică.”

5. Articolul 20 din anexă se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) Numirea candidatilor declarati admisi în urma concursului se face prin ordin al ministrului justitiei.

(2) Persoanele admise la concurs care au cel putin 3 ani vechime în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite ori care au cel putin 3 ani vechime în institutii de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională sunt încadrate ca functionari publici definitivi, în conditiile legii.

(3) După numire, functionarii publici cu statut special definitivi admisi depun jurământul de credintă în fata ministrului justitiei sau a unui secretar de stat, în prezenta a doi martori, dintre care unul este conducătorul compartimentului în care a fost numit functionarul public cu statut special, iar celălalt, un alt functionar public definitiv.

(4) Jurământul de credintă are următorul continut: «Jur să respect Constitutia, drepturile s i libertătile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect i fără părtinire legile tării, să îndeplinesc constiincios îndatoririle ce îmi revin în functia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional si să respect normele de conduită profesională si civică.» Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris si atrage revocarea actului de numire în functie.

(5) Procesul-verbal în care s-a consemnat jurământul, semnat de persoanele mentionate la alin. (3), se depune la dosarul profesional al functionarului public cu statut special.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Directia resurse umane si relatia cu Consiliul Superior al Magistraturii si Directia financiar-administrativ vor duce la îndeplinire dispozitiile prezentului ordin.

 

p. Ministrul justitiei,

Zsuzsánna Péter,

secretar de stat

 

Bucuresti, 20 august 2007.

Nr. 2.141/C.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI SECTIA ÎNTÂI

 

HOTĂRÂREA

din 21 septembrie 2006

în Cauza Maszni împotriva României

(Cererea nr. 59.892/00)

Strasbourg

 

În Cauza Maszni împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia întâi), statuând în cadrul unei camere formate din domnii C.L.Rozakis, presedinte, L.Loucaides, doamna F. Tulkens, domnul C. Bîrsan, doamna N. Vajić, domnul A. Kovler, doamna E. Steiner, judecători, si domnul S. Nielsen, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 31 august 2006,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 59.892/00) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, domnul Marcel Maszni (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 14 octombrie 1999, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantul este reprezentat de domnul Dorin Andronic, avocat în Suceava. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat prin agentul său, doamna R. Rizoiu, apoi de doamna B. Ramascanu de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. Reclamantul a pretins în special că procesul său în fata instantelor militare nu a respectat cerintele art. 6 § 1 din


Conventie pe motivul că acestea nu îndeplineau garantiile de independentă si impartialitate. De asemenea, el a sustinut că anularea permisului său de conducere de către politie a reprezentat o a doua pedeapsă aplicată pentru fapte identice cu cele ce au condus la condamnarea sa penală de către instantele militare pentru o infractiune din Codul rutier.

4. Cererea a fost atribuită Sectiunii a doua a Curtii (art. 52 § 1 din Regulament). În cadrul acesteia, camera însărcinată să analizeze cauza (art. 27 § 1 din Conventie) a fost constituită conform art. 26 § 1 din Regulament.

5. Prin Decizia din 28 septembrie 2004, camera a declarat cererea partial admisibilă.

6. Atât reclamantul, cât si Guvernul au depus observatii scrise pe fondul cauzei (art. 59 § 1 din Regulament).

7. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat compunerea sectiilor sale (art. 25 § 1 din Regulament). Cererea de fată a fost atribuită Sectiei întâi, astfel remaniată (art. 52 § 1).

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

8. Reclamantul s-a născut în anul 1969 si locuieste în Suceava.

A. Suspendarea permisului de conducere al reclamantului si procedura penală împotriva sa

9. La data de 29 mai 1997, politia din Suceava a suspendat pentru două luni permisul de conducere al reclamantului, angajat la o societate comercială ca agent comercial, pe motivul că la data de 10 mai 1997, aflat la volanul autoturismului său, nu s-a oprit la o intersectie cu o cale ferată, săvârsind astfel o contraventie la Codul rutier.

10. La data de 9 iunie 1997, reclamantul, aflat la volanul autoturismului său, a fost oprit de agentii de politie pentru un control al actelor. El le-a prezentat autorizatia provizorie de circulatie, eliberată la data de 6 iunie 1997 de politia din Botosani, care îi permitea să conducă până la data de 21 iunie 1997. Verificarea autorizatiei provizorii a arătat că acest document era un fals si că fusese confectionat de agentul de politie B.D.

II. Printr-un rechizitoriu al Parchetului Militar, agentul de politie a fost acuzat de falsificare de documente oficiale, iar reclamantul a fost inculpat pentru instigare la fals, uz de fals si conducere a unui autoturism în timpul perioadei de suspendare a permisului său, infractiune pedepsită de art. 36 din Decretul nr. 328/1966.

12. Agentul de politie a fost adus în fata Tribunalului Militar din Iasi deoarece făcea parte din membrii fortelor armate. În ceea ce-l priveste pe reclamant, competenta acestui tribunal a fost extinsă în privinta sa, în temeiul art. 35 din Codul de procedură penală, din cauza conexitătii infractiunilor ce îi erau imputate cu cea retinută împotriva lui B.D.

13. Prin hotărârea din 31 august 1998, tribunalul militar a acceptat faptele asa cum au fost ele expuse de Parchetul Militar în rechizitoriul său si l-a condamnat pe reclamant la un an si 4 luni de închisoare cu suspendare pentru infractiunea pedepsită de art. 36 din Decretul nr. 328/1966.

14. Reclamantul a formulat apel împotriva acestei hotărâri în fata Tribunalului Militar Teritorial din Bucuresti si a solicitat achitarea sa. El a pretins că, nestiind că autorizatia este un fals, el nu comisese o infractiune prin faptul că a folosit-o. El a recunoscut că i-a cerut lui B.D. o astfel de autorizatie, dar a subliniat că nu îl instigase să comită un fals.

15. Prin Hotărârea din 4 februarie 1999 instanta a respins apelul reclamantului, pe motiv că din totaliatea probelor depuse la dosar reiesea că reclamantul era cel care insistase pe lângă agentul de politie B.D. pentru a-i confectiona documentul fals.

16. În urma recursului reclamantului, hotărârea tribunalului militar teritorial a fost confirmată printr-o hotărâre a Curtii Militare de Apel din 15 aprilie 1999.

17. După expirarea termenului de două luni de suspendare a permisului de conducere, politia i l-a restituit reclamantului.

B. Anularea permisului de conducere al reclamantului

18. Reclamantul si-a folosit permisul până la data de 7 septembrie 1999, dată la care, la propunerea sefului de politie rutieră, comandatul de politie judeteană l-a anulat, în temeiul art. 42 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, pe motivul că fusese condamnat definitiv prin Hotărârea din 15 aprilie 1999 a Curtii Militare de Apel pentru o infractiune legată de circulatia rutieră.

19. Reclamantul a contestat anularea permisului său printr-o actiune în contencios administrativ. El a arătat că, în hotărârea sa, Curtea Militară de Apel nu pronuntase nicio pedeapsă complementară de anulare a permisului si că, prin urmare, anularea hotărâtă de politie era ilegală si îi încălca dreptul la libertatea de circulatie si dreptul său de a munci, având în vedere că locul său de muncă îi impunea frecvente deplasări cu autoturismul.

20. Prin Decizia din 31 mai 2000, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că măsura era legală din moment ce, în temeiul art. 43 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, comandantului de politie judeteană îi era permis să anuleze permisul de conducere al persoanei condamnate pentru o infractiune legată de circulatia rutieră, caz prevăzut de art. 42 alin. 2 din decretul mai sus mentionat.

21. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii în fata Curtii Supreme de Justitie si a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 42 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966. Exceptia a fost trimisă în fata Curtii Constitutionale. Reclamantul a arătat că art. 42 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 îi încălca în principal libertatea de circulatie si permitea limitarea drepturilor si libertătilor sale de către un organ administrativ. Prin decizia din 14 iunie 2001 Curtea Constitutională, confirmând constitutionalitatea articolului în discutie, a respins exceptia, apreciind că conditiile de exercitare a libertătii de circulatie erau prevăzute de lege si că aceasta dădea politiei posibilitatea să anuleze permisul. Curtea Constitutională a adăugat că libertatea de circulatie nu implica faptul că anularea trebuia hotărâtă în mod necesar de către o instantă si că ea putea să tină si de competentele exclusive ale politiei.

22. Prin Decizia din 12 decembrie 2001 Curtea Supremă de Justitie a respins recursul reclamantului, apreciind că, în urma unei condamnări pentru o infractiune legată de circulatia rutieră, politia era obligată să anuleze permisul persoanei în cauză. Curtea Supremă de Justitie a considerat că anularea permisului era automată si că, prin urmare, nu putea să fie controlată de instante.

23. La data de 30 aprilie 2002, reclamantul a promovat examenul pentru obtinerea unui nou permis de conducere, ce i-a fost eliberat la data de 9 mai 2002.

II. Dreptul si practica interne si internationale pertinente

A. Dreptul intern

24. Prevederile pertinente în vigoare la data respectivă sunt următoarele:

1. Constitutie

ARTICOLUL 123

„Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.”

ARTICOLUL 124

„Judecătorii numiti de Presedintele României sunt inamovibili, în conditiile legii. Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecătorilor sunt de competenta Consiliului Suprem al Magistraturii, în conditiile legii sale organice”.

2. Legea nr. 54 din 9 iulie 1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare

ARTICOLUL 23

„Judecătorii militari si procurorii militari au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor.”

ARTICOLUL 24

„Poate fi numit magistrat militar persoana care, în afara conditiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, are calitatea de ofiter activ.”

ARTICOLUL 25

„Judecătorii si procurorii militari sunt numiti în functie prin decret al Presedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.”

ARTICOLUL 27

„Judecătorii militari numiti în conditiile prezentei legi sunt inamovibili. Procurorii militari si judecătorii militari stagiari se bucură de stabilitate.”

ARTICOLUL 28

„Dispozitiile din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească referitoare la drepturile si îndatoririle magistratilor sunt aplicabile si magistratilor militari.”

ARTICOLUL 29

„La sedintele de judecată magistratii militari sunt obligati să poarte uniformă militară.”

ARTICOLUL 30

„Magistratii militari sunt militari activi si au toate drepturile si obligatiile ce decurg din această calitate. Salarizarea si celelalte drepturi (...) se asigură de Ministerul Apărării Nationale în concordantă cu prevederile Legii salarizării organelor puterii judecătoresti [nr. 50/1960] si cu reglementările referitoare la drepturile materiale si bănesti specifice calitătii de militar activ si, respectiv, de salariat civil al acestui minister.

Acordarea gradelor militare si înaintarea în grad a magistratilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării Nationale.”

ARTICOLUL 31

„Încălcarea de către magistratii militari a normelor stabilite prin Regulamentul disciplinei militare atrage răspunderea lor în conformitate cu prevederile acestuia.

Comiterea de către magistratii militari a unor abateri disciplinare în legătură cu îndeplinirea atributiilor lor ca magistrati atrage răspunderea acestora în conditiile si după procedurile prevăzute în Legea pentru organizarea judecătorească [nr. 92/1992].”

3. Codul de procedură penală

ARTICOLUL 26

„Tribunalul militar judecă (...) infractiunile comise de militari (...).”

25. Domeniul de aplicare al articolului mai sus mentionat a fost restrâns odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 privind statutul politistilor, care prevede că acestia sunt functionari civili. Potrivit acestei legi, competenta asupra infractiunilor comise de politisti revine instantelor civile.

ARTICOLUL 33

„Este conexitate:

a) când două sau mai multe infractiuni sunt săvârsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelasi timp si în acelasi loc;

b) când două sau mai multe infractiuni sunt săvârsite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă întelegere între infractori;”.

ARTICOLUL 35

„În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenta în raport cu diferitii făptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti făptuitorii revine instantei mai întâi sesizate, iar dacă competenta după natura faptelor sau după calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.

Dacă dintre instante una este civilă, iar alta militară, competenta revine instantei militare.”

4. Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice

ARTICOLUL 22 ALINEATUL 4

„Nu poate fi admisă la examenul pentru obtinerea permisului de conducere persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice (...). ”

ARTICOLUL 36

„Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere sau cu permis necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează persoana care conduce pe drumurile publice un autovehicul după ce permisul de conducere i-a fost retras, anulat sau retinut în vederea anulării, ori ca urmare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehiculele.”

ARTICOLUL 42 ALINEATUL 2

„Permisul de conducere se poate anula si în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru vreuna din infractiunile prevăzute în art. 22 alin. 4.”

ARTICOLUL 43

Anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute de prezentul decret, se hotărăste de seful militiei judetene sau al militiei municipiului Bucuresti ori de loctiitorul acestuia, în raza căreia titularul permisului a săvârsit fapta.

26. Prevederile Decretului nr. 328/1966 au fost abrogate si înlocuite de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002. De la data intrării în vigoare a ordonantei politia nu mai are dreptul să hotărască oportunitatea anulării permisului de conducere, această prerogativă tinând de aprecierea judecătorului penal.

B. Competenta instantelor militare pentru a judeca civili: situatia în Europa si în alte instante internationale

1. Situatia în Europa

27. Chiar dacă există o anumită diversitate în legislatiile tărilor europene referitoare la competenta instantelor militare de a judeca civili, în marea majoritate a sistemelor juridice aceasta este inexistentă sau limitată, pe timp de pace, pe de o parte, la civilii încorporati în fortele armate prin contract sau printr-o altă legătură de subordonare si, pe de altă parte, la anumite situatii foarte precise, cum ar fi, de exemplu, în caz de infractiune sau complicitate la o infractiune împotriva fortelor armate ori încălcarea proprietătii armatei.

2. Sistemul Natiunilor Unite

28. În observatiile sale generale din 1984 referitoare la art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice1), Comitetul Drepturilor Omului al Natiunilor Unite (Comitetul) a atras atentia statelor membre în termenii de mai jos:

„Comitetul observă existenta, în numeroase tări, a unor instante militare sau de exceptie care judecă civili, ceea ce riscă să ridice probleme serioase în ceea ce priveste administrarea echitabilă, impartială si independentă a justitiei. În unele cazuri, aceste tribunale sunt constituite pentru a permite aplicarea unor proceduri exceptionale ce nu sunt conforme cu normele obisnuite ale justitiei. Dacă este adevărat că Pactul nu interzice constituirea de instante de acest tip, conditiile pe care le enuntă nu indică mai putin evident că judecarea civililor de către aceste instante ar trebui să fie exceptională si să se desfăsoare în conditii ce respectă în mod veritabil toate garantiile stipulate la art. 14. Comitetul a observat o gravă lipsă de informatii în această privintă în rapoartele anumitor state membre ale căror institutii judiciare cuprind instante de acest tip pentru judecarea civililor. În anumite tări, aceste instante militare si de exceptie nu oferă garantiile stricte ale unei bune administrări a justitiei în conformitate cu prevederile art. 14, care sunt indispensabile pentru protectia efectivă a drepturilor omului.”


1) „Toti oamenii sunt egali în fata tribunalelor si curtilor de justitie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil si public de către un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil (...).”

 

29. Raporturile de tară ce au fost adoptate ulterior au permis Comitetului să-si clarifice pozitia. Acesta nu mai ezită să critice statele a căror legislatie mai permite încă instantelor militare să judece civili. Comitetul invită aceste tări să îsi reformeze legislatia în materie, felicitându-le pe acelea dintre ele care au demarat o astfel de reformă. În definitiv, Comitetul a apreciat că „instantele militare nu trebuiau să fie abilitate să judece cauze ce nu se refereau la infractiuni comise de membri ai fortei armate în exercitarea functiilor lor”. În raportul său din 1999 referitor la Polonia, Comitetul este si mai incisiv atunci când se arată „(...) preocupat de informatiile referitoare la extinderea competentei pe care o au instantele militare pentru a judeca civili; în ciuda restrictiilor aduse recent acestei proceduri, Comitetul nu poate admite că această practică se justifică prin comoditatea ce există în judecarea de către instanta militară a oricărei persoane ce a participat într-o măsură oarecare la săvârsirea unei infractiuni al cărei autor principal este un membru al fortelor armate”. (Observatii finale ale Comitetului Drepturilor Omului: Polonia, Doc. CCPR/C/79/Add.110, 29 iulie 1999, § 21).

30. Au fost adresate critici similare Federatiei Ruse si Slovaciei, pentru a nu cita decât statele membre ale Consiliului Europei, solicitând ca, în niciun caz, cadrele militare să nu judece civili (vezi, în special, Observatii finale ale Comitetului Drepturilor Omului: Slovacia, Doc. CCPR/C/79/Add.79, 4 august 1997, § 20).

31. În fine, se poate cita raportul din 13 ianuarie 2006 al raportorului special al subcomisiei pentru promovarea si protectia drepturilor omului, asupra problemei administrării justitiei de către instantele militare.

Principiul nr. 1 din document prevede următoarele:

„Instantele militare, dacă există, nu pot fi create decât prin constitutie sau lege, cu respectarea principiului separării puterilor. Ele trebuie să facă parte integrantă din aparatul judiciar normal.”

Raportorul precizează totusi că:

„(...) «constitutionalizarea» instantelor militare care există în mai multe tări nu trebuie să le situeze în afara dreptului comun, deasupra legii, ci, dimpotrivă, să le înscrie în principiile statului de drept, începând cu cel al separării puterilor si cel al ierarhiei normelor.”

Principiul nr. 2 subliniază respectarea normelor dreptului international astfel:

„Instantele militare trebuie să aplice normele si procedurile recunoscute pe plan international care garantează un proces echitabil, în orice circumstante, inclusiv regulile dreptului international umanitar.”

Mai mult, principiul nr. 5 ce tratează competenta functională a instantelor militare enuntă următoarele:

„Instantele militare trebuie, din principiu, să fie necompetente să judece civili. În orice situatii, statul are grijă ca civilii acuzati de o infractiune penală, de orice natură ar fi ea, să fie judecati de instante civile.”

3. Sistemul interamerican de protectie a drepturilor omului

32. Curtea Interamericană a Drepturilor Omului a adoptat o jurisprudentă constantă excluzând civilii din competenta instantelor militare, în conditiile de mai jos (traducere):

„Într-un stat democratic, guvernat de suprematia dreptului, competenta instantelor militare în materie penală ar trebui să fie de natură restrictivă si exceptională si să urmărească protectia unor interese juridice speciale, în raport cu functiile atribuite prin lege armatei. Prin urmare, civilii trebuie exclusi din competenta instantelor militare, a căror competentă ar trebui să se limiteze la cadrele militare ce au săvârsit infractiuni sau delicte de natură să creeze prejudicii intereselor de ordin militar protejate prin lege.” (CIADH, Durand si Ugarte împotriva Peru, 16 august 2000, §117).

33. Această jurisprudentă, întemeiată pe art. 8 din Conventia Americană a Drepturilor Omului, a fost reluată în alte cauze solutionate de Curte, iar Comisia Interamericană adoptase deja o astfel de abordare (a se vedea International Commission of Jurists, Military Jurisdiction and International Law, 2004, pp. 118 si urm.).

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie

34. Reclamantul pretinde că procesul său în fata Tribunalului Militar din Iasi, a Tribunalului Militar Teritorial din Bucuresti si a Curtii Militare de Apel nu a respectat cerintele art. 6 § 1 din Conventie, care prevede astfel în partea sa pertinentă:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.”

A. Argumentele părtilor

35. Pentru reclamant instantele militare nu pot fi considerate „o instantă independentă si impartială” în sensul art. 6 § 1 din Conventie, din moment ce judecătorii militari sunt subordonati Ministerului Apărării. El arată că, în temeiul art. 23, 29 si 30 din Legea nr. 54/1993, acestia sunt ofiteri activi si salariati ai armatei si trebuie să se supună disciplinei militare.

36. Guvernul sustine că judecătorii ce statuează în cadrul instantelor militare respectă criteriile de independentă si impartialitate impuse de art. 6 § 1 din Conventie. El arată că modalitatea de numire a lor, inamovibilitatea si stabilitatea în functie ce le sunt recunoscute, precum si drepturile si obligatiile lor sunt identice cu cele ale omologilor lor civili si oferă garantii suficiente de independentă si impartialitate.

37. În ceea ce priveste competenta instantelor militare de a judeca civili, Guvernul subliniază că ea asigură o mai bună solutionare a cauzelor penale, deoarece ea face posibilă o analiză a tuturor elementelor infractiunilor comise, evitând astfel solutiile contradictorii.

38. Mai mult, Guvernul consideră că reclamantul nu poate pretinde o asa-zisă lipsă de independentă si de impartialitate a instantelor militare din moment ce nu s-a plâns niciodată în fata acestor instante de eventuale vicii de procedură ce le-ar fi putut pune la îndoială independenta si impartialitatea.

B. Aprecierea Curtii 1. Principii generale

39. Curtea reafirmă încă de la început că, pentru a stabili dacă o instantă poate fi considerată „independentă” în sensul art. 6 § 1, trebuie luată în calcul, în special, modalitatea de numire si durata mandatului membrilor săi, existenta unei protectii împotriva presiunilor externe si capacitatea de a sti dacă există sau nu o apartenentă de independentă (vezi, printre multe altele, Hotărîrea Zolatas împotriva Greciei, nr. 38.240/02, § 24, 2 iunie 2005).

40. Cât despre problema impartialitătii unei instante, în contextul specific al prezentei cauze, ea trebuie apreciată în functie de un demers obiectiv care să permită asigurarea că ea oferă garantii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă

în această privintă (vezi, printre multe altele, hotărârile Bulut împotriva Austriei din 22 februarie 1996, Culegere 1996-II, p. 356, § 31, si Thomann împotriva Elvetiei din 10 iunie 1996, Culegere 1996-III, p. 815, § 30).

41. Curtea observă că trebuie făcută o distinctie între procedurile civile si cele administrative, pe de o parte, si procedurile penale, pe de altă parte. Deoarece circumstantele spetei se referă la o procedură penală, Curtea îsi va limita analiza la acest domeniu precis.

42. Curtea reaminteste că prin Conventie nu se interzice ca instantele militare să statueze asupra acuzatiilor în materie penală împotriva membrilor personalului ce apartine armatei, cu conditia să fie respectate garantiile de independentă si impartialitate prevăzute de art. 6 § 1 (Morris împotriva Regatului Unit, nr. 38.784/97, § 59, CEDO 2002-I, Cooper împotriva Regatului Unit [MC], nr. 48.843/99, § 106, CEDO 2003-XII, si Önen împotriva Turciei (dec), nr. 32.860/96, 10 februarie 2004).

43. Cu toate acestea, avem de-a face cu o cu totul altă situatie atunci când legislatia natională abilitează acest tip de instante să judece civili în materie penală.

44. Curtea observă că nu se poate sustine că Conventia exclude în mod absolut competenta instantelor militare în cauze ce implică civili. Totusi, existenta unei astfel de competente ar trebuie să facă obiectul unei analize mult mai riguroase.

45. De altfel, Curtea a acordat importantă în numeroase precedente circumstantei în care un civil trebuie să apară în fata unei instante compuse, chiar si partial, din cadre militare (a se vedea, în ultimă instantă, Ergin împotriva Turciei (nr. 6), nr. 47533/99, § 43, 4 mai 2006; Öcalan împotriva Turciei [MC], nr. 46221/99, § 116, CEDO 2005-..., si Sahiner împotriva Turciei, nr. 29279/95, § 45, CEDO 2001-IX). Ea a considerat că o astfel de situatie ridică în mod serios problema încrederii pe care instantele trebuie s-o inspire într-o societate democratică (a se vedea, mutatis mutandis, Canevi si altii împotriva Turciei nr. 40395/98 § 33, 10 noiembrie 2004).

46. Această preocupare, care este cu atât mai importantă atunci când este vorba despre o instantă compusă exclusiv din magistrati militari, determină Curtea să afirme că faptul că astfel de instante hotărăsc asupra temeiniciei acuzatiilor în materie penală îndreptate împotriva unor civili nu poate fi considerat conform cu art. 6 decât în cazuri exceptionale.

47. Curtea este sustinută în abordarea sa de evolutia ce a marcat ultimul deceniu la nivel international (§ 27—33 de mai sus) si care confirmă existenta unei tendinte nete de a exclude competenta instantelor militare din domeniul penal atunci când este vorba de judecarea civililor.


48. În această privintă trebuie reamintit Raportul din 13 ianuarie 2006 privind problemele administrării justitiei de către instantele militare. Acest text enuntă, la principiul nr. 5, că „instantele militare trebuie, din principiu, să fie necompetente să judece civili. În orice caz, statul trebuie să aibă grijă ca civilii acuzati de o infractiune penală, oricare ar fi natura ei, să fie judecati de instante civile” (vezi § 31 de mai sus).

49. O pozitie similară fusese deja adoptată de Curtea Interamericană a Drepturilor Omului (a se vedea, de exemplu, Durand si Ugarte împotriva Peru, 16 august 2000, § 117, citată la § 32 de mai sus), care subliniase că instanta militară era înfiintată, prin diferite legi, în scopul de a mentine ordinea si disciplina în cadrul fortelor armate. Competenta sa trebuia rezervată asadar personalului militar ce a comis infractiuni sau delicte în timp ce îsi exercita îndatoririle.

50. Curtea reaminteste locul special pe care îl ocupă armata în organizarea constitutională a statelor democratice, ce trebuie limitat la domeniul securitătii nationale, puterea judiciară tinând în principiu, după părerea sa, de domeniul societătii civile. De asemenea, ea tine cont de existenta unor reguli speciale ce guvernează organizarea internă si structura ierarhică a fortelor armate.

51. Puterea justitiei penale militare nu ar trebui să se extindă asupra civililor decât dacă există motive imperioase care să justifice o astfel de situatie, aceasta sprijinindu-se pe o bază legală clară si previzibilă. Existenta unor astfel de motive trebuie demonstrată pentru fiecare caz, in concreto. Atribuirea anumitor categorii de infractiuni instantelor militare, făcută in abstracto de legislatia natională, nu este de ajuns.

52. Acceptarea unei astfel de atribuiri in abstracto i-ar putea pune pe civilii în cauză într-o pozitie foarte diferită de cea a cetătenilor judecati de instante comune si ar putea cauza o problemă de inegalitate în fata justitiei, care ar trebui evitată pe cât posibil, în special în materie penală (a se vedea Ergin, citată mai sus).

2. Aplicarea acestor principii în spetă

53. În spetă, Curtea observă că, prin jocul prevederilor legale referitoare la competenta instantelor militare, reclamantul, care nu avea nicio legătură de loialitate sau de subordonare cu armata, a fost totusi adus în fata instantelor militare pentru infractiuni de drept comun.

54. Având în vedere că acest capăt de cerere al reclamantului se referă în mod esential la pretinsa lipsă de independentă a judecătorilor militari si că el avansează acelasi argument, si anume apartenenta judecătorilor militari la ierarhia armatei, pentru a contesta si impartialitatea instantelor militare, Curtea va analiza cele două probleme deodată (a se vedea, mutatis mutandis, Incal împotriva Turciei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Culegere de hotărâri si decizii 1998—IV, p. 1.571, § 65, si Çiraklar împotriva Turciei, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Culegere de hotărâri si decizii 1998—VII, p. 3.072, § 38).

55. În acest sens, Curtea observă că statutul judecătorilor militari asigură anumite garantii de independentă si impartialitate. Astfel, judecătorii militari urmează aceeasi formare profesională ca si omologii lor civili si se bucură de garantii constitutionale identice cu cele de care beneficiază judecătorii civili, în măsura în care sunt numiti de Presedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, sunt inamovibili si se bucură de stabilitate.

56. În schimb, alte caracteristici ale statutului judecătorilor militari pot aduce o umbră de îndoială asupra independentei si impartialitătii lor. Art. 29 si 30 din Legea nr. 54/1993 prevăd că judecătorii militari sunt ofiteri de carieră, că sunt remunerati de către Ministerul Apărării, că se supun disciplinei militare si că promovarea lor este guvernată de reglementările interne ale armatei.

57. În ceea ce priveste motivele invocate de Guvern pentru a justifica competenta instantelor militare în ceea ce-l priveste pe reclamant, Curtea nu poate subscrie la argumentul conform căruia ea era necesară pentru a proceda la o analiză a ansamblului faptelor si a evita solutii contradictorii, din moment ce infractiunile pentru care era acuzat reclamantul puteau fi disociate de cele puse pe seama agentului de politie.

58. În ceea ce priveste ultimul argument al Guvernului, care se aseamănă mai degrabă cu o exceptie de neepuizare a căilor de recurs interne, Curtea apreciază că reclamantului nu i se poate reprosa faptul că nu a ridicat în fata instantelor militare problema lipsei de independentă si de impartialitate a acestor instante. O eventuală plângere în acest sens nu ar fi schimbat cu nimic procedura, deoarece competenta exclusivă a instantelor militare pentru toate infractiunile conexe comise de către un civil si de către un militar reiese direct din art. 35 din Codul de procedură penală.

59. Având în vedere cele de mai sus si în special situatia la nivel international expusă mai sus (§ 27—33), Curtea apreciază că îndoielile nutrite de reclamant în ceea ce priveste independenta si impartialitatea instantelor militare pot fi considerate ca justificate obiectiv (mutatis mutandis, Incal, citată mai sus, p. 1.573, § 72 in fine.)

60. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie

61. Reclamantul pretinde că anularea permisului său de conducere de către politie constituie o a doua pedeapsă aplicată pentru fapte identice cu cele ce au condus la condamnarea sa penală de către instantele militare pentru o infractiune din Codul rutier. El invocă art. 4 din Protocolul nr. 7, care prevede următoarele în partea sa pertinentă:

„Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdictiile aceluiasi stat pentru săvârsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii si procedurii penale ale acestui stat.”

A. Argumentele părtilor

62. Reclamantul arată că instantele militare l-au condamnat pentru că a condus un autoturism în perioada de suspendare a permisului său, însă ele nu au pronuntat nicio sanctiune referitoare la permis. Prin urmare, el apreciază că, anulându-i permisul, politia i-a aplicat o a doua pedeapsă pentru aceleasi fapte.

63. Guvernul sustine că, în spetă, nu a avut loc o repetare a urmăririi penale încheiate definitiv, deoarece anularea permisului nu era decât o consecintă a condamnării pronuntate de instantele militare. Prin urmare, el apreciază că aplicarea a două pedepse, chiar dacă de către două autorităti diferite, nu reprezintă o încălcare a principiului non bis in idem (mutatis mutandis, R.T. împotriva Elvetiei (dec), nr. 31.982/96, 30 mai 2000).


B. Aprecierea Curtii

64. Curtea observă că, pentru că a condus autoturismul în perioada de suspendare a permisului său, reclamantul a fost mai întâi condamnat penal prin Decizia Curtii Militare de Apel din 15 aprilie 1999 la o pedeapsă de un an si 4 luni de închisoare cu suspendare. Ulterior, ca urmare a acestei condamnări, permisul i-a fost anulat prin Decizia din 7 septembrie 1999 a comandantului Politiei Suceava.

65. Curtea observă că, înainte de toate, se pune problema aplicabilitătii art. 4 din Protocolul nr. 7.

66. În acest sens, Curtea observă că, desi dreptul intern califică anularea permisului de conducere drept o măsură administrativă, ea îmbracă, prin gradul său de gravitate, un caracter punitiv si descurajant si se aseamănă asadar cu o pedeapdsă penală (a se vedea, mutatis mutandis, Malige împotriva Frantei, nr. 27.812/95, p. 2.936, § 39, CEDO 1998- VII, si Nilsson împotriva Suediei (dec), 73.661/01, 13 decembrie 2005).

67. Curtea reaminteste apoi că art. 4 din Protocolul nr. 7 are ca scop să interzică repetarea urmăririi penale definitiv încheiate, evitând astfel ca o persoană să fie urmărită sau pedepsită penal de două ori pentru acelasi comportament de către instantele aceluiasi stat. Această prevedere nu îsi găseste asadar aplicabilitate înainte de deschiderea unei noi proceduri (Gradinger împotriva Austriei, Hotărârea din 23 octombrie 1995, seria A nr. 328—C, p. 65, §§ 53, 55).

68. Or, în spetă, trebuie constatat că anularea permisului a fost consecinta directă si previzibilă a condamnării penale a reclamantului. Într-adevăr, Curtea constată că, desi anularea litigioasă a fost hotărâtă de o autoritate administrativă, ea nu a intervenit decât ca urmare a condamnării definitive pronuntate de judecătorul penal si fără deschiderea unei noi proceduri.

69. Desigur, Curtea observă că Hotărârea din 12 decembrie 2001 a Curtii Supreme de Justitie pare să contrazică prevederile art. 42 § 2 din Decretul nr. 328/1966 referitoare la determinarea dacă condamnarea penală atrăgea sau nu anularea automată a permisului, însă, în orice caz, strânsa legătură dintre cele două sanctiuni determină Curtea să concluzioneze că anularea în discutie se aseamănă cu o pedeapsă complementară condamnării penale, din care face parte integrantă (a se vedea, mutatis mutandis, R.T., citată mai sus, si Nilsson, citată mai sus). Dorinta legiuitorului de a disocia anularea permisului de pedeapsa principală pronuntată de judecătorul penal, încredintând-o politiei locale, nu îi poate schimba natura (a se vedea, mutatis mutandis, Malige, citată mai sus, p. 2.936, § 39).

70. Prin urmare, nu a avut loc încălcarea art. 4 din Protocolul nr. 7.

III. Asupra aplicabilitătii art. 41 din Conventie

71. Conform art. 41 din Conventie:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

72. Reclamantul solicită acordarea sumei de 120.000 florini (NLG), echivalentul a 54.453 euro (EUR), cu titlu de pierderi salariale. El arată că o societate comercială olandeză îi propusese un post de director căruia nu i-a putut da curs pentru

că Ambasada Olandei din România i-a refuzat viza de sedere din cauza condamnării sale penale.

73. Reclamantul mai sustine că a suportat un prejudiciu moral din cauza condamnării sale, ce i-a provocat o gravă depresie. El evaluează acest prejudiciu la 50.000 EUR.

74. Guvernul contestă aceste pretentii, pe care le consideră excesive si fără legătură de cauzalitate cu pretinsele încălcări ale art. 6 § 1 si 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie.

75. Curtea observă că baza pentru a retine acordarea unei satisfactii echitabile constă, în spetă, în faptul că reclamantul nu s-a putut bucura de dreptul de a fi judecat de o instantă independentă si impartială în sensul art. 6 § 1 din Conventie.

76. În ceea ce priveste sumele solicitate cu titlu de pierderi salariale, Curtea nu poate constata nicio legătură de cauzalitate între încălcarea art. 6 § 1 din Conventie si aceste pierderi. Într-adevăr, ea nu poate specula asupra modului în care ar fi evoluat viata profesională a reclamantului dacă ar fi obtinut o viză de sedere în Olanda.

77. În ceea ce priveste prejudiciul moral, Curtea consideră că reclamantul a fost supus unei anumite suferinte din cauza faptelor cauzei. Statuând în echitate, conform art. 41, Curtea îi acordă cu acest titlu o despăgubire de 1.000 EUR.

B. Cheltuieli de judecată

78. Reclamantul solicită rambursarea unei sume de 1.000 EUR pentru cheltuielile sale de judecată suportate în fata instantelor interne si 5.000 EUR cu titlu de onorarii pentru avocatul său, inclusiv pentru procedura în fata Curtii. El furnizează documente justificative pentru 1.800.000 lei românesti (ROL), cu titlu de cheltuieli legate de procedura internă, si pentru 370.000 ROL, reprezentând cheltuieli de traducere.

79. Guvernul consideră că aceste sume sunt excesive si apreciază că, în lipsa unor documente justificative, aceste pretentii trebuie înlăturate.

80. Curtea reaminteste că, în ceea ce priveste art. 41 din Conventie, nu pot fi rambursate decât cheltuielile despre care s-a stabilit că au fost într-adevăr efectuate, că au fost necesare si că valoarea lor este rezonabilă (vezi, printre altele, Nikolova împotriva Bulgariei [GC], nr. 31.195/96, § 79, CEDO 1999—II).

81. În spetă, Curtea constată că cheltuielile suportate în procedura internă, si anume 1.800.000 ROL pentru care au fost depuse documente justificative, au fost într-adevăr efectuate.

82. În schimb, Curtea observă că documentul justificativ depus pentru cheltuieli de traducere nu mentionează obiectul acestor traduceri. Reclamantul nu a adus documente justificative sau note nici în ceea ce priveste pretentiile sale pentru onorariile de avocat. Totusi, Curtea apreciază că a avut în mod necesar cheltuieli legate de munca avocatului său în procedurile interne, precum si pentru prezentarea cererii în fata Curtii.

83. Tinând seama de aceste elemente aflate în posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea consideră rezonabil să îi acorde reclamantului suma de 1.000 EUR cu toate cheltuielile incluse.

C. Dobânzi moratorii

84. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN UNANIMITATE,

CURTEA

1. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie;

2. hotărăste că nu a avut loc încălcarea art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie;

3. hotărăste:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantului, în cel mult 3 luni de la data la care hotărârea va rămâne definitivă conform art. 44 § 2 din Conventie, 1.000 EUR (una mie euro) cu titlu de daune morale si 1.000 EUR (una mie euro) cu titlu de cheltuieli de judecată plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

b) ca aceste sume să fie convertite în lei noi românesti la cursul de schimb valabil la data plătii;

c) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de satisfactie echitabilă pentru rest.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 21 septembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Christos Rozakis,

presedinte

Soren Nielsen,

grefier