MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 574         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 22 august 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 640 din 28 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 659 din 4 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

35. - Ordonantă pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte

 

911. - Hotărâre pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 745/2005 privind declansarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 17 între km 91+000 si km 116+000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor nationale pe teritoriul comunei Tiha Bârgăului din judetul Bistrita-Năsăud”

 

927. - Hotărâre pentru aprobarea unor măsuri în vederea aplicării Regulamentului (CE) nr. 2.111/2005 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 decembrie 2005 privind stabilirea unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdictii de operare pe teritoriul Comunitătii si informarea pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv si care abrogă art. 9 al Directivei 2004/36/CE

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 7 aprilie 2005 în Cauza Dragne si altii împotriva României

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 640

din 28 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Alfred Kuliner, Iudita Iliut, Miriam Klein, Norbert Kuliner si Ester Iudith Elias în Dosarul nr. 16.882/55/2006 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 231D/2007 si nr. 232D/2007.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 175D/2007, nr. 231D/2007 si nr. 232D/2007 care au acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite conditiile conexării dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 231D/2007 si nr. 232D/2007 la Dosarul nr. 175D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 ianuarie 2007 si din 7 februarie 2007, pronuntate în dosarele nr. 16.882/55/2006, nr. 16.896/55/2006 si nr. 16.893/55/2006, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.

Exceptia a fost ridicată de Alfred Kuliner, Iudita Iliut, Miriam Klein, Norbert Kuliner si Ester Iudith Elias.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000 contravin dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, întrucât exclud din categoria persoanelor îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit legilor fondului funciar, cetătenii străini, mostenitori ai titularului dreptului de proprietate. Este invocată si încălcarea art. 57 din Legea fundamentală, fără ca autorul exceptiei să argumenteze în ce constă această încălcare.

Judecătoria Arad, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 175D/2007, consideră că exceptia este neîntemeiată, întrucât solutia adoptată de legiuitor corespunde unei optiuni ce tine de competenta acestuia. În dosarele nr. 231D/2007 si nr. 232D/2007, îsi exprimă opinia în sensul neconstitutionalitătii prevederilor de lege criticate. În acest sens, arată că, interpretând prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000, asa cum au fost modificate de Legea nr. 247/2005, rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate s-ar putea realiza numai pentru cetătenii români, cetătenii străini în calitate de persoane îndreptătite sau mostenitorii legali ai acestora neputând beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, arătând că principiul constitutional al dreptului de proprietate privată protejează dreptul de proprietate existent în patrimoniul titularului său, iar nu vocatia la dobândirea acestui drept.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Totodată, arată că de fapt, în spetă, este pus în discutie modul de interpretare si aplicare a legii, aspecte care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Acest text a fost modificat prin art. I pct. 35 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 653 din 22 iulie 2005, având următoarea redactare: „În aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, precum si a prezentei legi, cetătenii români au aceleasi drepturi, indiferent dacă la data înregistrării cererii aveau domiciliul în tară sau în străinătate.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt art. 44 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea proprietătii în mod egal, indiferent de titular, si art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor.

Exceptia a fost ridicată într-un proces în care autorii exceptiei au contestat hotărârea Comisiei judetene Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care le-a fost respinsă cererea de reconstituire, pe motiv că acestia nu au calitatea de cetăteni români.

În spetă, autorii exceptiei sunt mostenitorii titularului dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Textul de lege criticat, cuprins în capitolul IV „Dispozitii finale si tranzitorii” al Legii nr. 1/2000, dispune că în aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, precum si ale Legii nr. 1/2000, cetătenii români au aceleasi drepturi, indiferent dacă la data înregistrării cererii aveau domiciliul în tară sau în străinătate.

Examinând criticile de neconstitutionalitate, Curtea retine că în analiza acestui text trebuie avut în vedere scopul Legii nr. 1/2000, anume acela de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri în termen legal. Totodată, aceste prevederi de lege trebuie coroborate cu prevederile art. 3 alin. (5) din lege, potrivit cărora „Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se întelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării”.

Din această perspectivă, Curtea constată că prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000 sunt în acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2), potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală” si ale art. 46, care prevede că „Dreptul la mostenire este garantat”.

De altfel, în reglementarea dată de Codul civil, mostenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul decesului autorului lor, legea recunoscând nelimitat drepturile acestora, drepturi identice cu cele ale fostului proprietar la a cărui succesiune sunt chemati, nefiind prevăzută nicio derogare de la normele de drept comun referitoare la procedura succesorală.

Curtea constată că în legătură cu pretinsa încălcare a art. 57 din Constitutie, referitor la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor, nu sunt formulate niciun fel de critici, astfel că nu se poate efectua controlul de constitutionalitate.

Si în fine, în opinia autorilor exceptiei, textul de lege criticat „dă nastere la interpretări în ceea ce priveste calitatea de persoană îndreptătită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, înlăturând practic de sub incidenta legii cetătenii străini, mostenitorii legali ai titularului dreptului de proprietate”. Aceste aspecte, însă, sunt chestiuni de aplicare si interpretare a legii care excedează contenciosului constitutional.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Alfred Kuliner, Iudita Iliut, Miriam Klein, Norbert Kuliner si Ester Iudith Elias în dosarele nr. 16.882/55/2006, nr. 16.896/55/2006 si nr. 16.893/55/2006 ale Judecătoriei Arad.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 659

din 4 iulie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător


Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Gheorghe Ion Dabela în Dosarul nr. 120/2006 al Curtii Militare de Apel.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 28 iunie 2007 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a admis cererea de amânare a pronuntării, formulată de apărătorul autorului exceptiei, în vederea depunerii de concluzii scrise, si a dispus amânarea pronuntării la data de 4 iulie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 18 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 120/2006, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. III pct. 3 teza întâi” din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi.

Exceptia a fost ridicată de Gheorghe Ion Dabela într-o cauză în care s-a solicitat declinarea competentei materiale si după calitatea persoanei a Curtii Militare de Apel în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, în considerarea celor decise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maszni contra României (2006).

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul de lege criticat aduce atingere dispozitiilor art. 20 alin. (2) si art. 21 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza Maszni contra României (2006).

Curtea Militară de Apel apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, prin dispozitiile tranzitorii din Legea nr. 356/2006, legiuitorul, evaluând impactul unei eventuale trimiteri a cauzelor cercetate sau judecate de parchetele sau instantele militare la parchetele sau instantele civile, a considerat că trebuie aplicat cu prioritate principiul solutionării cauzei într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că autorul exceptiei invocă în sustinerea acesteia Cauza Maszni contra României (2006) prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut încălcarea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Ca urmare, Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare a fost abrogată prin adoptarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, care a modificat si completat si dispozitiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Astfel, în reglementarea actuală instantele militare se supun, alături de celelalte instante judecătoresti, aceleiasi reguli constitutionale de unicitate, impartialitate si egalitate pentru toti, fără discriminare pe considerente arbitrare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asa cum rezultă din motivarea acesteia, prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instantele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenta parchetelor sau instantelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instantele militare.”

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 alin. (2), privind prioritatea reglementărilor internationale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în raport cu reglementările interne, în situatia neconcordantei dintre acestea, si în art. 21 alin. (2), potrivit căruia nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justitie, precum si în art. 6 paragraful 1, referitor la dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007*) a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi.

Curtea observă că, la momentul pronuntării prezentei decizii, decizia mentionată mai sus nu fusese încă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În cauză sunt însă aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că „Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”. Sub acest aspect, împrejurarea că decizia anterioară nu fusese încă publicată până la momentul pronuntării prezentei decizii nu are relevantă fată de Curte, solutia prin care s-a constatat neconstitutionalitatea art. III alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi fiindu-i opozabilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Gheorghe Ion Dabela în Dosarul nr. 120/2006 al Curtii Militare de Apel.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 iulie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu


*) Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007.

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ

pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 1 pct. III.3 din Legea nr. 266/2007 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă.

 

Art. I. - Legea nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Alineatele (3) si (4) ale articolului 21 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(3) În cazul în care terenurile prevăzute la alin. (1) sunt în proprietatea publică ori privată a statului, acestea se transmit fără plată în proprietatea publică sau, după caz, în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale în care sunt amplasate si în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, respectiv al municipiului Bucuresti si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, sau, după caz, în administrarea consiliilor judetene, în conformitate cu legislatia în vigoare. Agentia Natională pentru Locuinte îsi păstrează folosinta gratuită a terenurilor pe perioada realizării investitiilor.

(4) Pe terenurile aflate în proprietatea publică ori privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, utilitătile si dotările tehnico-edilitare se realizează prin obiective de investitii promovate de consiliile locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, respectiv al municipiului Bucuresti si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit legii si în corelare cu programele de constructii de locuinte.’’

2. La articolul 6 alineatul (1), după litera a1) se introduce o nouă literă, litera a2), cu următorul cuprins:

„a2) sume încasate din vânzarea locuintelor pentru tineri, construite prin programele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c), care se virează în contul Agentiei Nationale pentru Locuinte deschis la Trezoreria Statului si se utilizează pentru dezvoltarea fondului de locuinte pentru tineri, destinate închirierii, în cadrul acestor programe. Aceste sume reprezintă fonduri publice si vor fi administrate potrivit legislatiei privind finantele publice;”.

3. Alineatul (11) al articolului 61 se modifică si va avea următorul cuprins:

„(11) La fundamentarea alocatiilor bugetare necesare anual se va avea în vedere utilizarea resurselor disponibile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a1), a2) si f).”

4. Alineatele (2) si (3) ale articolului 62 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Locuintele pentru tineri destinate închirierii, realizate în conditiile prezentei legi, fac obiectul proprietătii private a statului si sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autoritătile administratiei publice locale ale unitătilor administrativ-teritoriale în care sunt amplasate. Pentru celelalte locuinte care se realizează prin programele de investitii prevăzute la art. 61 alin. (4), regimul juridic si modul de repartizare sunt prevăzute de Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Repartizarea locuintelor pentru tineri destinate închirierii, construite si date în exploatare prin programele derulate de agentie conform prevederilor art. 61 alin. (4), se face după criterii stabilite si adoptate de autoritătile administratiei publice locale si/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinte, cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, pe baza unor criterii-cadru de acces la locuinte si, respectiv, a unor criterii-cadru de prioritate în repartizarea locuintelor aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate, pot fi adaptate la situatii concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinte si numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.”

5. Alineatul (4) al articolului 62 se abrogă.

6. După articolul 62 se introduc două noi articole, articolele 63 si 64, cu următorul cuprins:

„Art. 63. - (1) Locuintele pentru tineri destinate închirierii, repartizate în conditiile art. 62 alin. (3), se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea perioadei contractuale de 5 ani prevăzută la art. 62 alin. (31), fără a fi conditionată de vârsta solicitantului.

(2) Vânzarea locuintelor prevăzute la alin. (1) se face conform prevederilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale prezentei legi, cu respectarea următoarelor conditii obligatorii:

a) pretul locuintei se achită integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, din sursele proprii ale beneficiarului si/sau din credite contractate de acesta de la institutii financiare autorizate;

b) titularul contractului de închiriere si membrii familiei acestuia - sot/sotie, copii si/sau alte persoane aflate în întretinerea acestuia - pot beneficia o singură dată de cumpărarea unei locuinte pentru tineri destinate închirierii;

c) titularul contractului de închiriere si membrii familiei acestuia - sot/sotie, copii si/sau alte persoane aflate în întretinerea acestuia - să nu detină o altă locuintă în proprietate, inclusiv casă de vacantă;

d) valoarea locuintei se stabileste de autoritătile administratiei publice locale sau de operatorii economici în a căror administrare se află imobilele respective, potrivit legii, în baza evaluării realizate de către o persoană fizică sau juridică autorizată, selectionată de unitatea de administrare potrivit prevederilor legale privind achizitiile publice, dar nu mai mică decât pretul de inventar actualizat. La evaluare nu va fi luat în considerare plusul de valoare adus locuintei prin lucrări efectuate de către chirias pe cheltuială proprie, cu respectarea prevederilor legale. Pentru acoperirea cheltuielilor de evidentă si vânzare, unitătile prin care se efectuează, potrivit legii, vânzarea beneficiază de un comision de până la 1% din valoarea locuintei, comision care se include în pretul locuintei;

e) în cazul clădirilor dotate cu centrale termice proprii, valoarea acestora se cuprinde în pretul locuintelor. Centralele termice rămân în administrarea consiliilor locale până la vânzarea a jumătate plus unu din numărul locuintelor pe care le deservesc;

f) vânzarea locuintei se va face la valoarea stabilită în urma evaluării, dar nu mai mică decât valoarea de circulatie stabilită prin expertizele camerelor notarilor publici;

g) locuintele nu pot fi înstrăinate de proprietari prin acte între vii pe o perioadă de 5 ani de la data dobândirii acestora, conditie suspensivă a dreptului de a dispune de proprietate, care se va consemna la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în conditiile legii;

h) venitul mediu pe membru de familie la data vânzării al titularului contractului de închiriere a locuintei să nu depăsească cu 100% salariul mediu brut pe economie.

(3) Sumele obtinute din vânzarea locuintelor prevăzute la alin. (1), după retinerea comisionului prevăzut la alin. (2) lit. d), se utilizează numai pentru finantarea constructiei de locuinte s i se virează de autoritătile administratiei publice locale i, respectiv, operatorii economici în a căror administrare se află imobilele respective, prin bugetul local, Agentiei Nationale pentru Locuinte pentru finantarea programului de locuinte pentru tineri. Agentia Natională pentru Locuinte, în colaborare cu autoritătile administratiei publice locale, va tine evidenta sumelor rezultate din vânzare si încasate.

(4) Autoritătile administratiei publice locale au obligatia să initieze procedurile legale pentru înfiintarea asociatiilor de proprietari în clădirile de locuit pe care le administrează si în care sunt situate locuinte pentru tineri destinate închirierii, după vânzarea către chiriasi a 3 unităti locative din clădire.

(5) Agentia Na t ională pentru Locuinte va asigura monitorizarea si va ine evidenta terenurilor si a locuintelor construite pe acestea si transmise în administrarea autoritătilor administratiei publice locale, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 64. - Contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum si orice alte acte încheiate cu încălcarea dispozitiilor art. 62 alin. (3) si ale art. 63 sunt lovite de nulitate absolută. Depistarea acestor cazuri si sesizarea instantelor judecătoresti pentru constatarea nulitătii si restabilirea situatiei anterioare se fac prin grija prefectilor.”

7. După articolul 241 se introduc 6 noi articole, articolele 242-247, cu următorul cuprins:

„Art. 242. - (1) La solicitarea autoritătilor administratiei publice centrale din învătământ sau sănătate, Agentia Natională pentru Locuinte poate promova, în cadrul programelor de constructii de locuinte pentru tineri destinate închirierii, prevăzute la art. 61 alin. (4), obiective de investitii publice în constructia de locuinte destinate închirierii în mod exclusiv unor tineri specialisti din aceste domenii de activitate.

(2) Necesitatea si oportunitatea realizării constructiilor de locuinte pentru tineri destinate închirierii, prevăzute la alin. (1), vor fi stabilite prin studii de prefezabilitate promovate si aprobate de autoritătile administratiei publice centrale interesate, studii care vor fi transmise Agentiei Nationale pentru Locuinte. Studiile de prefezabilitate se finantează din surse prevăzute cu această destinatie în bugetele proprii ale autoritătilor administratiei publice centrale interesate sau din alte surse legal constituite.

(3) În elaborarea studiilor de prefezabilitate prevăzute la alin. (2) se vor avea în vedere solutii arhitecturale model pentru realizarea locuintelor care se realizează prin grija Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuin t elor si pot fi puse la dispozitia solicitantilor de către Agenia Natională pentru Locuinte.

(4) Pentru realizarea de locuinte destinate închirierii în mod exclusiv unor tineri specialisti din învătământ sau sănătate, autoritătile administratiei publice centrale interesate răspund de punerea la dispozitie a terenurilor în conditiile prevăzute la art. 21 alin. (1). Terenurile care nu sunt în proprietatea publică a statului se pot pune la dispozitie în conditiile schimbării, în prealabil si în mod corespunzător, a regimului juridic al proprietătii asupra acestora, prin trecerea lor, potrivit legii organice, în domeniul public al statului si în administrarea autoritătilor administratiei publice centrale respective sau, după caz, în administrarea unor institutii aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autorităti, în conditiile legii.

Art. 243. - (1) Pentru realizarea constructiilor de locuinte pentru tineri destinate închirierii, prevăzute la art. 242, Agenia Natională pentru Locuinte va achizitiona studii de fezabilitate, care vor fi supuse aprobării potrivit legii.

(2) Finantarea studiilor prevăzute la alin. (1) se asigură din alocatii de la bugetul de stat, prevăzute cu această destinatie prin bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, aprobat în conditiile legii.

Art. 244. - (1) Locuintele pentru tineri destinate închirierii, realizate în conditiile art. 242, prin exceptie de la prevederile art. 62 alin. (2), fac obiectul exclusiv al proprietătii publice si nu pot fi înstrăinate.

(2) Închirierea locuintelor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea prevederilor art. 62 alin. (31) si (32).


Art. 245. - (1) Repartizarea locuintelor pentru tineri destinate închirierii, construite si date în exploatare prin programele derulate de Agentia Natională pentru Locuinte conform prevederilor art. 242-244, se face după criterii stabilite si adoptate de autoritătile administratiei publice centrale din învătământ sau sănătate, după caz, care preiau în administrare respectivele locuinte, cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, potrivit prevederilor art. 62 alin. (3).

(2) Pentru stabilirea prioritătii în repartizarea locuintelor destinate închirierii în mod exclusiv unor tineri specialisti din învătământ sau sănătate, conform alin. (1) se pot adopta criterii specifice, în suplimentarea celor prevăzute de criteriile-cadru.

Art. 246. - Contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum si orice alte acte încheiate cu încălcarea dispozitiilor art. 244 i 245 sunt lovite de nulitate absolută. Depistarea acestor cazuri s i sesizarea instantelor judecătoresti pentru constatarea nulitătii i restabilirea situatiei anterioare se fac prin grija ministerelor care coordonează activitătile din domeniul învătământului, respectiv din domeniul sănătătii.

Art. 247. - (1) La solicitarea institutiilor din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, a altor institutii din administratia publică centrală, a autoritătilor administratiei publice locale, precum si a unor persoane juridice cu capital privat, Agentia Na t ională pentru Locuinte poate dezvolta programe de construcii de locuinte proprietate privată prin credit ipotecar, destinate în mod exclusiv personalului acestora, prin conventii încheiate cu acestia.

(2) Necesitatea si oportunitatea realizării constructiilor de locuinte prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite prin studii de prefezabilitate promovate si aprobate de institutiile si/sau autoritătile administratiei publice centrale sau locale interesate, precum si de persoanele juridice cu capital privat, studii care vor fi transmise Agentiei Nationale pentru Locuinte. Studiile de prefezabilitate se finantează din surse prevăzute cu această destinatie în bugetele proprii ale institutiilor si/sau ale autoritătilor administratiei publice centrale sau locale interesate si, după caz, din bugetele persoanelor juridice cu capital privat.

(3) În elaborarea studiilor de prefezabilitate prevăzute la alin. (2) se vor avea în vedere solutii arhitecturale model pentru realizarea locuintelor, care pot fi puse la dispozitia solicitantilor de către Agentia Natională pentru Locuinte sau, după caz, asigurarea proiectelor tehnice si detaliilor de executie de către solicitanti, sub rezerva avizării acestora în Consiliul tehnico-economic al agentiei. Proiectantul general al lucrărilor va sustine avizarea studiilor de fezabilitate si, după caz, a proiectelor tehnice si detaliilor de executie în Consiliul tehnico-economic al Agentiei Nationale pentru Locuinte.

(4) Pentru realizarea de locuinte prevăzute la alin. (1) solicitantii răspund de punerea la dispozitie a terenurilor în conditiile prevăzute de art. 21.

(5) Analiza solicitărilor de constructii de locuinte proprietate personală prin credit ipotecar prevăzute la alin. (1) se face de Agentia Natională pentru Locuinte pe baza cererilor, a datelor si a informatiilor aflate în evidenta solicitantilor. În acest scop va stabili, prin conventia încheiată cu institutiile si/sau cu autoritătile administratiei publice, respectiv cu persoanele juridice cu capital privat, modalitatea de primire a solicitărilor si actele justificative necesare.”

Art. II. - (1) Locuintele pentru tineri destinate închirierii, construite prin programe de investitii la nivel national, în conformitate cu prevederile Legii nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte, cu modificările si completările ulterioare, care au fost receptionate si înregistrate ca mijloace fixe aflate în proprietatea publică a unitătilor administrativ-teritoriale până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante - cu exceptia celor construite si destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialisti din învătământ sau sănătate - trec, în conditiile legii organice, în proprietatea privată a statului si rămân în administrarea consiliilor locale din raza administrativ-teritorială în care îsi exercită autoritatea.

(2) Locuintele construite si destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialisti din învătământ sau sănătate prin programe de investitii la nivel national, în conformitate cu prevederile Legii nr. 152/1998, cu modificările si completările ulterioare, care au fost receptionate si înregistrate ca mijloace fixe aflate în proprietatea publică a unitătilor administrativ-teritoriale până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante, precum si terenul aferent acestora, după caz, trec, în conditiile legii organice, în proprietatea publică a statului si în administrarea autoritătilor administratiei publice centrale din domeniul învătământului, respectiv din domeniul sănătătii, sau în administrarea unor unităti aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autorităti, potrivit legii.

(3) Locuintele pentru tineri destinate închirierii, aflate în curs de executie prin programe de investitii la nivel national, în conformitate cu prevederile Legii nr. 152/1998, cu modificările si completările ulterioare, care nu au fost receptionate si nu au fost înregistrate ca mijloace fixe până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante, urmează regimul juridic prevăzut în Legea nr. 152/1998, cu modificările si completările ulterioare, asa cum a fost modificată si completată prin prezenta ordonantă. Reglementarea regimului juridic al terenurilor aferente locuintelor se va realiza în mod corespunzător, potrivit legii.

Art. III. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante se vor actualiza Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 962/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Art. IV. - Legea nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonantă, se va republica după aprobarea prin lege a prezentei ordonante, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. V. - Prezenta ordonantă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbély

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 7 august 2007.

Nr. 35.


 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 745/2005 privind declansarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 17 între km 91+000 si km 116+000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor nationale pe teritoriul comunei Tiha Bârgăului din judetul Bistrita-Năsăud”

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 745/2005 privind declansarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 17 între km 91+000 si km 116+000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor nationale pe teritoriul comunei Tiha Bârgăului din judetul Bistrita-Năsăud”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 22 iulie 2005, se completează cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - (1) Se aprobă suplimentarea sumei prevăzute ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 17 între km 91+000 si km 116+000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor nationale pe teritoriul comunei Tiha Bârgăului din judetul Bistrita-Năsăud” cu suma globală estimată de 516 mii lei alocată prin bugetul Ministerului Transporturilor, în limita prevederilor anuale aprobate cu destinatia contributia Guvernului României la împrumutul acordat de Banca Europeană de Investitii prin Contractul de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii si Administratia Natională a Drumurilor din România (AND) pentru finantarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a, semnat la Bucuresti la 6 noiembrie 2000, ratificat prin Legea nr. 527/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 octombrie 2001.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) este aferentă imobilelor cuprinse în anexa la prezenta hotărâre.

Art. III. - Persoanele fizice/juridice prevăzute în anexa la prezenta hotărâre vor depune cererile pentru plata justei despăgubiri în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, în conditiile legii.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Ludovic Orban

p. Ministrul economiei si finantelor,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 7 august 2007.

Nr. 911.

 

ANEXĂ

 

Tabelul cu imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Reabilitare DN 17 între km 91+000 si km 116+000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor nationale pe teritoriul comunei Tiha Bârgăului din judetul Bistrita-Năsăud”

 

Nr. crt.

 

 

Judetul

 

 

Unitatea administrativ-teritorială

 

 

Nr. cadastral

 

 

Suprafata terenului

Suprafata

constructiei

- m2 -

 

 

Numele proprietarului

conform documentatiilor

tehnico-cadastrale

 

 

Suprafata rezultată din acte

- m2 -

Suprafata

rezultată

din

măsurători - m2 -

1

2

3

4

5

6

7

8

150

Bistrita-Năsăud

Tiha Bârgăului

460

301

301

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

151

Tiha Bârgăului

459

63

63

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

152

Tiha Bârgăului

458

259

259

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

153

Tiha Bârgăului

457

18

18

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

154

Muresenii Bârgăului

1.796/1/1

100

100

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

155

Muresenii Bârgăului

1.807/1/1/1/1

223

223

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

156

Muresenii Bârgăului

1.807/1/1/1/2

96

96

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

157

Muresenii Bârgăului

1.797/1/1

86

86

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

158

Muresenii Bârgăului

1.807/1/1/1/3

258

258

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

159

Muresenii Bârgăului

1.804/1/1

385

385

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

160

Muresenii Bârgăului

1.807/1/1/1/4

503

503

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

161

Muresenii Bârgăului

1.807/1/1/1/5

32

32

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

162

Tiha Bârgăului

498

123

123

0

Tonea Ioan

163

Tiha Bârgăului

61/1/2 61/1/3

64

64

0

Albu Ioan

164

Muresenii Bârgăului

1.804/1/2

88

88

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

165

Muresenii Bârgăului

1.804/1/3

379

379

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

166

Muresenii Bârgăului

1.807/1/1/1/7

66

66

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

167

Muresenii Bârgăului

1.807/1/1/1/6

494

494

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

168

Tiha Bârgăului

456

39

39

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

169

Tiha Bârgăului

454

365

365

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

170

Tiha Bârgăului

455

65

65

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

171

Tiha Bârgăului

453

293

293

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

172

Tiha Bârgăului

452

164

164

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

173

Tiha Bârgăului

467

95

95

0

Seretean Marioara

174

Tiha Bârgăului

194/1/1

59

59

0

Ranzes Ioana

175

Muresenii Bârgăului

302/1

54

54

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

176

Tiha Bârgăului

451

334

334

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

177

Prundu Bârgăului

194/1/3

9

9

0

Codrea Ileana

178

Prundu Bârgăului

450

104

104

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

179

Prundu Bârgăului

194/1/1 194/1/2

1035

1035

0

Codrea Simion

180

Prundu Bârgăului

194/1

430

430

0

Codrea Ileana

181

Prundu Bârgăului

201

289

289

0

Codrea Nicolae

182

Prundu Bârgăului

401/1 401/2

369

369

0

Hogiu Simion

183

Prundu Bârgăului

201

250

250

0

Codrea Nicolae

184

Tiha Bârgăului

400/2

368

368

0

Rus Nicolae

185

Prundu Bârgăului

457

36

36

0

Seretan Dumitru, Seretan Ioana

186

Tiha Bârgăului

400/1/1

314

314

0

Ranzes Nicolae

187

Tiha Bârgăului

449

1.302

1.302

0

Consiliul Local al Comunei Bistrita Bârgăului

188

Tiha Bârgăului

448

489

489

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului


1

2

3

4

5

6

7

8

189

 

Tiha Bârgăului

447

319

319

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

190

Tiha Bârgăului

472

287

287

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

191

Tiha Bârgăului

471

638

638

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

192

Tiha Bârgăului

470

139

139

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

193

Tiha Bârgăului

469

393

393

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

194

Tiha Bârgăului

468

240

240

0

Consiliul Local al Comunei Josenii Bârgăului

195

Tiha Bârgăului

467

277

277

0

Consiliul Local al Comunei Josenii Bârgăului

196

Tiha Bârgăului

466

1.884

1.884

0

Consiliul Local al Comunei Josenii Bârgăului

197

Tiha Bârgăului

464

390

390

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

198

Tiha Bârgăului

465

1.111

1.111

0

Consiliul Local al Comunei Prundu Bârgăului

199

Tiha Bârgăului

309/2/1

34

34

0

Benta Stefanel

200

Tiha Bârgăului

309/1

344

344

0

Pavelean Ioan

201

Tiha Bârgăului

641

148

148

0

Moisan Marioara

202

Tiha Bârgăului

426

86

86

0

Vrajmas Stefan, Racila Toader

203

Tiha Bârgăului

368/1

12

12

0

Ropa Ileana (fosta Sut), Albu Marioara, Ropa Florica Eudochia

204

Tiha Bârgăului

312/1/1/2/1

18

18

0

Moisan Ioan, Vrincean Ioan

205

Tiha Bârgăului

1006

41

41

0

Badiu Aurel

206

Tiha Bârgăului

1004

32

32

0

Curean Ion

207

Tiha Bârgăului

342/4/1

1.047

1.047

0

Monda Mariuca

208

Tiha Bârgăului

440

96

96

0

Putura George, Putura Gheorghe, Putura Simion

209

Tiha Bârgăului

4.937/2/5/1

54

54

0

Dodu George

210

Tiha Bârgăului

4.937/2/7/1

34

34

0

Andreica Livia

211

Tiha Bârgăului

4.937/2/8/1

73

73

0

Andreica Ion

212

Tiha Bârgăului

4.923/2./1

47

47

0

Lazurca Ileana

213

Tiha Bârgăului

4.923/2

146

146

0

Burbulea Nastasia

214

Tiha Bârgăului

4.846/3/4/2

77

77

0

Besa Ioan

215

Tiha Bârgăului

4.851/1/b/1/1

198

198

0

Pop Vasile Pop Ileana

216

Tiha Bârgăului

4.923/1

34

34

0

Vrajmas Ioan

217

Tiha Bârgăului

1.221

58

58

0

Balan Valeria, Balan Livius

218

Tiha Bârgăului

4.924/2

36

36

0

Dologa Vasile

219

Tiha Bârgăului

378

89

89

0

Timis Ioan

220

Tiha Bârgăului

422

47

47

0

Damian Maria

221

Tiha Bârgăului

466

141

141

0

Uta Silvia

222

Tiha Bârgăului

387

58

58

0

Ilies Mariana

223

Tiha Bârgăului

395

50

50

0

Pop Nicolae

224

Tiha Bârgăului

388

211

211

0

Popandron Viorel

225

Tiha Bârgăului

354/1

163

163

0

Rus Simion Rus Elena

226

Tiha Bârgăului

4.924/1

163

163

0

Cioanca Gheorghe, Cioanca Felicia

227

Tiha Bârgăului

4.923/5./2

138

138

0

Ruscau Vasile

228

Tiha Bârgăului

4.923/2./1

60

60

0

Fliscau Maria

 

1

2

3

4

5

6

7

8

229

 

Tiha Bârgăului

248/2/2/3/4

78

78

0

Bodasca Ion, Bodasca Viorica

230

Tiha Bârgăului

397

238

238

0

Ciotmonda Tudorel

231

Tiha Bârgăului

396

38

38

0

Grecu Gheorghe

232

Tiha Bârgăului

382

39

39

0

Bodoasca Nicolae Bodoasca Iolanda

233

Tiha Bârgăului

421

46

46

0

Danila Gheorghe, Danila Maria

234

Tiha Bârgăului

242

148

148

0

Georgita Floarea

235

Tiha Bârgăului

226

28

28

0

Beudean Simion

236

Tiha Bârgăului

271

25

25

0

Curean Marioara

237

Tiha Bârgăului

463

1.593

1.593

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

238

Tiha Bârgăului

462

62

62

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

239

Tiha Bârgăului

596

332

332

0

Monda Vasile, Monda Marioara

240

Tiha Bârgăului

461

471

471

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

241

Tiha Bârgăului

439

170

170

0

Pop Nicolae

242

Tiha Bârgăului

438

567

567

0

Racila Grigore, Racila George, Racila Maria

243

Tiha Bârgăului

5.902/3./1

14

14

0

Pop Niculae, Florea Teodor

244

Tiha Bârgăului

4.893/2/1/1

181

181

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

245

Tiha Bârgăului

4.899/1

87

87

0

Mănăstirea Piatra Fântânele

246

Tiha Bârgăului

4.893/2./1

346

346

0

Consiliul Local al Comunei Tiha Bârgăului

 

 

TOTAL:

23.877

23.877

0

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea unor măsuri în vederea aplicării Regulamentului (CE) nr. 2.111/2005 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 decembrie 2005 privind stabilirea unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdictii de operare pe teritoriul Comunitătii si informarea pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv si care abrogă art. 9 al Directivei 2004/36/CE

 

În scopul asigurării aplicării în România a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 2.111/2005 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 decembrie 2005 privind stabilirea unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdictii de operare pe teritoriul Comunitătii si informarea pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv si care abrogă art. 9 al Directivei 2004/36/CE,

în temeiul prevederilor art. 108 si ale art. 148 alin. (4) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 2.111/2005,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se desemnează Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor ca organism responsabil cu supravegherea respectării de către contractantii de transport aerian a prevederilor art. 10-12 din Regulamentul (CE) nr. 2.111/2005 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 decembrie 2005 privind stabilirea unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdictii de operare pe teritoriul Comunitătii si informarea pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv si care abrogă art. 9 al Directivei 2004/36/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 344 din 27 decembrie 2005.

(2) Ministerul Transporturilor va sprijini si va asista Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor în exercitarea atributiilor ce îi revin acesteia potrivit alin. (1).

Art. 2. - Constituie contraventii următoarele fapte si se sanctionează după cum urmează:

a) neinformarea pasagerilor de către contractantul de transport aerian, potrivit cerintelor prevăzute la art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 2.111/2005, cu amendă de la 300 lei la 500 lei;

b) neacordarea de către un contractant de transport aerian a drepturilor prevăzute la art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 2.111/2005 unui pasager îndreptătit să beneficieze de respectivele drepturi, cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei.

Art. 3. - (1) Sanctiunile prevăzute la art. 2 se aplică contractantului de transport aerian, individual, pentru fiecare pasager pentru care se constată nerespectarea obligatiilor ce revin contractantului de transport aerian potrivit Regulamentului (CE) nr. 2.111/2005.

(2) Constatarea contraventiilor prevăzute la art. 2 si aplicarea sanctiunilor se fac, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare, de către reprezentantii împuterniciti ai Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(3) Contraventiilor prevăzute la art. 2 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - Dispozitiile prezentei hotărâri nu afectează drepturile pasagerilor care cad sub incidenta Ordonantei Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 631/2001, republicată, si a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.299/89 din 24 iulie 1989 privind codul de conduită pentru sistemele de rezervare computerizate, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 220 din 29 iulie 1989, cu amendamentele ulterioare.

Art. 5. - Ministerul Transporturilor comunică Comisiei Europene informatiile prevăzute la art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (3) si la art. 6 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2.111/2005.

Art. 6. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Septimiu Buzasu,

secretar de stat

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Dan Vlaicu

Departamentul pentru Afaceri Europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat p. Ministrul economiei si finantelor,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 7 august 2007.

Nr. 927.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI SECTIA a III-a

 

HOTĂRÂREA

din 7 aprilie 2005

în Cauza Dragne si altii împotriva României

 

(Cererea nr. 78.047/01)

Strasbourg

 

În Cauza Dragne si altii împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B. M. Zupančič, presedinte, J. Hedigan, C. Bîrsan, doamnele M. Tsatsa-Nikolovska, A. Gyulumyan, R. Jaeger, M. E. Myjer, judecători, si domnul V. Berger, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 17 martie 2005,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 78.047/01) îndreptată împotriva României, prin care 6 cetăteni ai acestui stat, doamnele Filofteia Dragne, Smaranda Branescu, Smaranda Matei, Maria Neagoe si Iulia Orban si domnul Vasile Galbeneanu (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 8 decembrie 2000 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de domnul B. Aurescu, agent al Guvernului, apoi de doamna R. Rizoiu, care l-a înlocuit în functie.


3. La data de 24 octombrie 2003, Curtea (Sectia a II-a) a hotărât să comunice cererea Guvernului. Invocând prevederile art. 29 alin. 3, aceasta a hotărât să analizeze în acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

4. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat compozitia sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament).

Prezenta cauză a fost atribuită Sectiei a III-a astfel remaniată . 52 alin. 1).

5. La data de 10 decembrie 2004, Curtea a apreciat că nu se impune admiterea cererii Guvernului de a analiza separat admisibilitatea si fondul cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

6. Reclamantii, frati si surori, s-au născut respectiv în 1940, 1942, 1947, 1933, 1938 si 1936 si locuiesc la Pitesti (primii 2), la Voinesti, Câmpulung Muscel, Movileni, respectiv la Călimănesti.

7. Prin Hotărârea definitivă din 28 iunie 1995, Tribunalul Olt a admis actiunea formulată de reclamanti împotriva Comisiei judetene Olt pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (Comisia judeteană si Legea nr. 18) si a dispus reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra unui teren de 33,5 hectare, mostenit de la tatăl lor, aflat în intravilanul comunei Movileni.

8. Din cauza neexecutării acestei sentinte, reclamantii au chemat în judecată Comisia locală Movileni pentru aplicarea Legii nr. 18 (Comisia) în fata Tribunalului Olt pentru a fi obligată la punerea lor în posesia terenului, asa cum prevedea această lege.

Prin Hotărârea din 8 ianuarie 1996, instanta le-a admis actiunea si, întemeindu-se pe Hotărârea din 28 iunie 1995, a dispus ca respectiva comisie să îi pună pe reclamanti în posesie asupra terenului lor. Instanta a respins cererea reclamantilor de acordare de despăgubiri, pe motiv că ar fi trebuit să fie formulată în fata instantelor de contencios administrativ, conform Legii nr. 29/1990.

Această hotărâre a fost mentinută printr-o decizie definitivă a Curtii de Apel Craiova, la data de 21 august 1996.

9. Ulterior, reclamantii au introdus o actiune pentru acordare de daune-interese în contradictoriu cu Comisia, pentru a obtine reparatie pentru prejudiciul cauzat de imposibilitatea de a cultiva terenul în perioada 1996-1997.

10. Printr-o hotărâre din 10 noiembrie 1997, rămasă definitivă la data de 5 martie 1998, Tribunalul Olt a admis actiunea reclamantilor si a obligat Comisia la plata sumei de 97.762.535 ROL cu titlu de daune-interese, precum si la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 150.000 ROL.

11. Reclamantii au solicitat executorului judecătoresc să îi asiste în vederea executării silite a hotărârilor judecătoresti pronuntate în favoarea lor. Executorul le-a respins cererile si i-a sfătuit să formuleze o nouă actiune împotriva persoanelor responsabile de neexecutare.

12. În urma adreselor trimise de reclamanti diferitelor autorităti, Avocatul Poporului i-a informat, la data de 8 noiembrie 2000, că Comisia si-a motivat refuzul de a executa hotărârile prin faptul că terenul atribuit de către instante reclamantilor nu corespundea mentiunilor din cartea funciară si că, în orice caz, ea nu mai detinea terenuri disponibile în intravilanul comunei pentru a executa respectivele hotărâri.

13. Prin Hotărârea din 26 mai 2003, Comisia judeteană a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantilor, în vederea executării Hotărârii din 28 iunie 1995.

Cu toate acestea, prin Adresa din 10 septembrie 2003, Comisia i-a informat pe reclamanti că nu putea executa hotărârea Comisiei judetene si nici Hotărârea din 28 iunie 1995, deoarece nu mai detinea terenuri disponibile în intravilanul comunei.

14. Din informatiile furnizate de părti reiese că hotărârile pronuntate de instante nu au fost încă executate.

II. Dreptul intern relevant

15. Reglementarea internă relevantă, si anume extrasele din Codul civil si din Codul de procedură civilă, precum si cele din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti figurează în Decizia Roman si Hogea împotriva României (nr. 62.959/00, 31 august 2004).

Extrasele relevante din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar si din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea Legii nr. 18/1991 sunt mentionate în Cauza Sabin Popescu împotriva României (nr. 48.102/99, §§ 42–46, 2 martie 2004).

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 alin. 1 din Conventie

16. Reclamantii pretind că neexecutarea de către administratie a hotărârilor judecătoresti rămase definitive, pronuntate în favoarea lor, le-a încălcat dreptul de acces la instantă, prevăzut la art. 6 alin. 1 din Conventie, care prevede:

„Orice persoană are dreptul la judecarea (...) cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)”

A. Asupra admisibilitătii

17. Curtea reaminteste încă de la început că pretinsa încălcare a dreptului de acces la instantă constă într-o situatie continuă ce nu va lua sfârsit decât la data la care hotărârea judecătorească rămasă definitivă va fi executată. Prin urmare, termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. 1 din Conventie nu începe să curgă decât de la data la care această situatie continuă va lua sfârsit (Sabin Popescu, citată mai sus, § 50). Atât timp cât hotărârile definitive rămân neexecutate, în cauza de fată nu se poate pune problema respectării termenului de 6 luni.

18. În plus, Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. De asemenea, Curtea arată că el nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Asadar, acesta va fi declarat admisibil.

B. Asupra fondului

19. Guvernul afirmă că executarea în natură a hotărârilor judecătoresti ce dispun punerea în posesie a reclamantilor se loveste de o imposibilitate obiectivă, având în vedere faptul că nu există terenuri disponibile pe teritoriul comunei Movileni care să poată fi atribuite reclamantilor.

Guvernul consideră că circumstantele cauzei nu sunt comparabile cu situatia din Cauza Jasiuniene împotriva Lituaniei (nr. 41.510/98, 6 martie 2003), în care Curtea a concluzionat că a avut loc încălcarea art. 6 din Conventie din cauza neexecutării unei hotărâri judecătoresti care obliga autoritătile fie să îi acorde reclamantei un teren, fie să îi acorde o sumă cu titlu de reparatie. Guvernul reaminteste că hotărârile neexecutate în prezenta cauză nu au prevăzut solutii alternative punerii în posesie, printre altele plata unei reparatii, si arată că o asemenea alternativă nici măcar nu era prevăzută de legea română la data faptelor cauzei.

20. Fiind vorba despre o obligatie ce necesită interventia personală a debitorului, reclamantii ar fi trebuit să ceară instantei să oblige Comisia la plata unor daune cominatorii sau a unei amenzi civile, pentru a o determina să execute hotărârea, sau, în caz de imposibilitate de executare, să o oblige la plata unor daune-interese.

21. În orice caz, în opinia Guvernului, art. 6 alin. 1 din Conventie nu prevede obligatia statelor de a executa orice hotărâre cu caracter civil, oricare ar fi ea si oricare ar fi circumstantele. Guvernul citează în acest sens opinia disidentă a doamnei Thomassen din Cauza Ruianu împotriva României (nr. 34.647/97, 17 iunie 2003).

22. În sfârsit, cu privire la Hotărârea din 10 noiembrie 1997, Guvernul apreciază că reclamantii ar fi trebuit să ceară plata unor daune-interese prin intermediul executorului judecătoresc.

23. Reclamantii contestă argumentele Guvernului.

24. Curtea reaminteste că executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la care instantă ar emana, trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 din Conventie. Dreptul de acces la instantă ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă si obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părti (Immobiliare Saffi împotriva Italiei [MC], nr. 22.774/93, § 63, CEDO 1999-V).

25. În cauza de fată, reclamantii au obtinut hotărâri judecătoresti definitive care au dispus executarea de către autorităti a unor actiuni specifice. Nu s-a contestat faptul că aceste hotărâri nu au fost nici executate, nici anulate sau modificate în urma exercitării unei căi de atac prevăzute de legea internă. Mai mult, motivele pe care administratia le-ar fi putut invoca pentru a justifica o imposibilitate obiectivă de executare nu au fost aduse niciodată la cunostinta reclamantilor prin intermediul unei hotărâri administrative formale (Sabin Popescu, citată mai sus, § 72).

Adresa trimisă la data de 8 noiembrie 2000 de către Avocatul Poporului nu putea acoperi lipsa unei asemenea hotărâri administrative, având în vedere că nici măcar nu era vorba despre un act administrativ care să emane de la autoritatea în cauză, adică de la Comisie.

Adresa trimisă la data de 10 septembrie 2003 de către Comise nu satisface nici ea cerintele descrise mai sus. Astfel, ea contravenea Hotărârii Comisiei judetene din 26 mai 2003, care confirmase încă o dată Hotărârea din 28 iunie 1995. Or, această adresă nu putea înlocui o hotărâre administrativă formală. În plus, Comisia nu avea puterea conferită de o lege de a anula sau modifica, pe această cale, drepturile conferite reclamantilor.

26. Curtea admite, împreună cu Guvernul, că dreptul de acces la instantă nu poate obliga un stat să execute fiecare hotărâre cu caracter civil, oricare ar fi ea si oricare ar fi circumstantele (Sanglier împotriva Frantei, nr. 50.342/99, § 39, 27 mai 2003). Cu toate acestea, Curtea observă că autoritatea în cauză face parte din administratie, care constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justitiei. Or, dacă administratia refuză sau omite de a se conforma ori dacă întârzie să o facă, garantiile art. 6 din Conventie de care a beneficiat justitiabilul în faza judiciară a procedurii îsi pierd întreaga ratiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri si decizii 1997-II, p. 510–511, § 41).

27. În plus, este inoportun să i se ceară unui individ care a obtinut o creantă împotriva statului la capătul unei proceduri judiciare să se implice ulterior într-o procedură de executare silită pentru a obtine reparatie (Metaxas împotriva Greciei, nr. 8.415/02, § 19, 27 mai 2004).

În orice caz, Curtea a afirmat deja că acele căi de recurs sugerate de Guvern, si anume cererea de acordare de daune cominatorii, de amendă penală sau de daune-interese, sunt mijloace indirecte de a obtine executarea hotărârii definitive, nefiind asadar capabile să remedieze direct pretinsa încălcare (Roman si Hogea, citată mai sus). Reclamantii nu puteau asadar să fie obligati să le folosească pentru a obtine executarea hotărârilor judecătoresti pronuntate în cauză.

Prin urmare, din partea reclamantilor nu era necesar niciun demers în ceea ce priveste executarea silită a hotărârilor definitive ce dispuneau punerea lor în posesie.

Din aceleasi motive, Curtea nu împărtăseste nici pozitia Guvernului conform căreia reclamantii ar fi trebuit să ceară executarea silită a hotărârilor judecătoresti prin intermediul executorului judecătoresc, în ceea ce priveste plata daunelor-interese dispusă la data de 10 noiembrie 1997.

28. În lumina celor de mai sus, Curtea respinge argumentul Guvernului în ceea ce priveste diferenta dintre prezenta cauză si Cauza Jasiuniene, citată mai sus. Ea reaminteste că în cele două cauze obligatia de a executa apartinea administratiei si că hotărârile neexecutate sunt încă valabile si că nu au fost ulterior modificate sau anulate de către autoritătile competente (Jasiuniene, citată mai sus, §§ 28 si 30, si paragrafele 24 si 26 de mai sus).

29. Aceste elemente îi sunt suficiente Curtii pentru a concluziona că, în prezenta cauză, refuzând să execute hotărârile judecătoresti definitive ce dispuneau punerea în posesie a reclamantilor si plata de daune-interese în beneficiul acestora, autoritătile nationale i-au privat de accesul efectiv la instantă.

30. Prin urmare, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Conventie. II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1

31. Reclamantii sustin încălcarea dreptului lor de proprietate din cauza neexecutării hotărârilor definitive pronuntate în favoarea lor de către instantele interne. Ei invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

A. Asupra admisibilitătii

32. Curtea arată că acest capăt de cerere este legat de capătul de cerere formulat în baza art. 6 alin. 1 din Conventie si trebuie, asadar, declarat de asemenea admisibil.

B. Asupra fondului

33. Guvernul arată că hotărârile judecătoresti respective nu au creat în patrimoniul reclamantilor niciun drept de proprietate, nicio creantă constituită. În cel mai bun caz, ele sunt de natură a crea în beneficiul reclamantilor o „sperantă” de a-si vedea reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului. Guvernul invocă hotărârile Brumărescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, § 70, CEDO 1999-VII) si Pressos Compania Naviera S. A. si altii împotriva Belgiei (Hotărârea din 20 noiembrie 1995, seria A nr. 332, p. 20–21, § 29).

În opinia Guvernului, Hotărârea din 28 iunie 1995 nu le conferă reclamantilor un drept de proprietate. Ea nu face altceva decât să dispună obligarea Comisiei la eliberarea unui titlu de proprietate pentru un teren de 33,5 hectare, al cărui amplasament nu este stabilit de către instantă. În consecintă, creanta reclamantilor are un caracter incert.

În ceea ce priveste Hotărârea din 10 noiembrie 1997, Guvernul reaminteste că reclamantii ar fi trebuit să recurgă la executarea sa silită prin intermediul unui executor judecătoresc.

34. În orice caz, atingerea adusă sperantei reclamantilor de a li se reconstitui dreptul de proprietate, din cauza imposibilitătii executării unei hotărâri definitive, se justifică în lumina jurisprudentei Curtii referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1. Astfel, ingerinta este prevăzută de Legea nr. 18, care îndeplineste cerintele de accesibilitate si previzibilitate cerute de Conventie.

35. Mai mult, Guvernul arată că nu mai există teren disponibil în perimetrul comunei Movileni pentru a pune reclamantii în posesie. În aceste conditii, acestia ar fi trebuit să formuleze o nouă actiune împotriva comisiei locale a comunei vecine.

În plus, în opinia Guvernului, reclamantii au respins propunerile Comisiei de acordare de despăgubiri.

Pentru aceste motive, Guvernul consideră că ingerinta în drepturile reclamantilor a fost proportională din punctul de vedere al interesului general (Sporrong si Lönnroth împotriva Suediei, Hotărârea din 23 septembrie 1982, seria A nr. 52, p. 26, § 69).

36. Curtea reaminteste că un reclamant nu poate pretinde o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în măsura în care hotărârile pe care acesta le incriminează se referă la „bunurile” sale în sensul acestei dispozitii. Notiunea de „bunuri” poate cuprinde atât „bunurile actuale”, cât si valorile patrimoniale, inclusiv creantele, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel putin o „sperantă legitimă” de a obtine exercitarea efectivă a unui drept de proprietate (Kopecky împotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, § 35, 28 septembrie 2004). Curtea a afirmat deja că o creantă poate fi considerată ca „valoare patrimonială” dacă are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmată printr-o jurisprudentă bine stabilită a instantelor (Kopecky, citată mai sus, § 48). Mai mult, Curtea a apreciat că întrebarea dacă, în contextul procedurii incriminate, reclamantul putea pretinde o „sperantă legitimă” de a obtine exercitarea efectivă a dreptului asupra bunului său (Kopecky, citată mai sus, § 42) poate avea o anumită pertinentă în această privintă.

37. Or, în cauza de fată, instantele au dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra unui teren de 33,5 hectare (Hotărârea din 28 iunie 1995) si apoi au obligat Comisia să pună reclamantii în posesie asupra terenului respectiv, asa cum prevede Legea nr. 18 (Hotărârea din 8 ianuarie 1996). Legislatia natională reglementează procedura prin care Comisia îi pune pe cei interesati în posesie asupra terenurilor respective si emite titlurile de proprietate aferente. Rezultă că, în cauză, cele două hotărâri judecătoresti au creat, în cazul reclamantilor, speranta legitimă de a fi efectiv pusi în posesie asupra terenului lor si că astfel „creanta” lor este suficient de bine stabilită încât să constituie o „valoare patrimonială” care atrage după sine aplicarea garantiilor art. 1 din Protocolul nr. 1.

38. Ca atare, reclamantii au „un bun” în sensul art. 1 mentionat mai sus.

39. Curtea observă că nu se contestă faptul că în cauză a avut loc o ingerintă în dreptul de proprietate al reclamantilor. Ea reaminteste că, refuzând să execute hotărârile definitive, autoritătile nationale i-au privat pe reclamanti de exercitarea dreptului lor de proprietate asupra terenului fără a le da vreo justificare pentru această ingerintă (Sabin Popescu, citată mai sus, § 81, si paragraful 25 de mai sus). În aceste conditii, dat fiind faptul că reclamantii nu au fost informati într-un mod care să satisfacă cerintele Conventiei despre această imposibilitate de executare, Curtea nu poate admite argumentul Guvernului conform căruia, după ce au luat la cunostintă despre faptul că respectiva comisie din Movileni nu mai detinea terenuri disponibile, reclamantii ar fi trebuit să introducă o actiune împotriva comisiei locale a comunei vecine.

40. În sfârsit, Curtea constată că Guvernul nu si-a detaliat afirmatiile în ceea ce priveste o eventuală propunere de reparatie din partea Comisiei, care ar fi fost respinsă de reclamanti.

41. Prin urmare, Guvernul nu a oferit nicio justificare valabilă pentru ingerinta cauzată de neexecutarea hotărârilor judecătoresti pronuntate în spetă; ea a fost asadar arbitrară si a încălcat principiul legalitătii. O asemenea concluzie face inutilă verificarea mentinerii unui just echilibru între cerintele de interes general ale comunitătii si imperativele apărării drepturilor individuale ale reclamantilor (Metaxas, citată mai sus, § 31).

42. În ceea ce priveste plata daunelor-interese stabilite prin Hotărârea din 10 noiembrie 1997, Curtea reaminteste că nici ea nu este de acord cu argumentul Guvernului, conform căruia reclamantii ar fi trebuit să ceară executarea silită prin intermediul unui executor judecătoresc (paragraful 22 de mai sus).

Această sumă, desi stabilită în mod definitiv de către instante, nu a fost încă plătită reclamantilor.

43. Prin urmare, în lumina celor de mai sus, Curtea apreciază că în cauză a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

44. Conform prevederilor art. 41 din Conventie,

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”


A. Prejudiciu

45. Reclamantii solicită în primul rând punerea în posesie asupra terenului de 33,5 hectare, asa cum au dispus hotărârile definitive pronuntate în cauză.

De asemenea, ei cer plata daunelor-interese reactualizate, dispuse prin Hotărârea din 10 noiembrie 1997, evaluate la 4.756.098.400 ROL, pentru prejudiciul material si moral pe care l-au suferit.

46. Bazându-se pe concluziile unei expertize efectuate în cauză, Guvernul consideră că valoarea reală a daunelor-interese, reactualizate tinând seama de inflatie, este de 481.871.535 ROL. În baza aceleiasi expertize, Guvernul apreciază că valoarea de piată a terenului este de 234.500.000 ROL. În fine, acesta subliniază că autoritătile îsi continuă demersurile pentru a găsi o solutie pentru punerea reclamantilor în posesie asupra terenului.

47. Curtea apreciază că aplicarea art. 41 din Conventie în această privintă nu se află în stare de judecată, astfel că ea trebuie amânată tinând seama si de eventualitatea unui acord între statul pârât si reclamanti (art. 75 alin. 1 si 4 din Regulamentul Curtii).

B. Cheltuieli de judecată

48. Reclamantii solicită, de asemenea, 810.825 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în fata instantelor interne, reprezentând reactualizarea, tinând cont de inflatie, a sumei de 150.000 ROL acordate cu acest titlu prin Hotărârea din 10 noiembrie 1997. Ei nu solicită restituirea cheltuielilor de judecată în fata Curtii.

49. Guvernul nu se opune ca suma de 150.000 ROL, reactualizată, să li se plătească reclamantilor cu acest titlu.

50. Tinând seama de elementele de care dispune si de criteriile mai sus mentionate, Curtea apreciază ca rezonabilă suma de 20 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată suportate deja în procedura natională si o acordă reclamantilor.

C. Dobânzi moratorii

51. Curtea consideră adecvat ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA

1. declară, în unanimitate, cererea admisibilă;

2. hotărăste, cu sase voturi la unu, că a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Conventie;

3. hotărăste, cu sase voturi la unu, că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;

4. hotărăste, în unanimitate, că problema aplicării art. 41 din Conventie nu se află în stare de judecată în ceea ce priveste stabilirea reparatiei pentru încălcările constatate în cauză;

prin urmare,

a) o rezervă în întregime;

b) invită Guvernul si reclamantii să-i transmită în scris, în termen de cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Conventie, observatiile lor asupra acestei chestiuni si, în special, să-i aducă la cunostintă orice acord la care au ajuns;

c) rezervă procedura ulterioară si deleagă presedintelui camerei sarcina de a o stabili, în caz de nevoie;

5. hotărăste, în unanimitate,

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantilor, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Conventie, suma de 20 EUR (douăzeci euro) cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în fata instantelor interne, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

b) că, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene, valabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 7 aprilie 2005, în conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

 

Presedinte,

Boštjan M. Zupančič

Grefier,

Vincent Berger