MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 175 (XIX) - Nr. 562          LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE          Joi, 16 august 2007

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

127. - Ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor pentru aprobarea reglementării tehnice „Metodologie privind investigarea de urgentă a sigurantei postseism a clădirilor si stabilirea solutiilor-cadru de interventie”, indicativ ME 003-2007

 

632. - Ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor pentru abrogarea Ordinului ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 22/2007 privind stabilirea unor competente pentru avizarea si aprobarea documentatiilor de urbanism în municipiul Bucuresti

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

438. - Decizie privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Partener - Broker de Asigurări” - S.A. si retragerea aprobării acordate domnului Nicolae Viorel ca administrator- director general al acestei societăti comerciale

 

442. - Decizie privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. si retragerea aprobării acordate domnului Dobre Soare ca administrator-director general al acestei societăti comerciale

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

225. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 115A din 2 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

226. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 116A din 2 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 4 august 2005 în Cauza Stoianova si Nedelcu împotriva României

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE SI LOCUINTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice „Metodologie privind investigarea de urgentă a sigurantei postseism a clădirilor si stabilirea solutiilor-cadru de interventie”, indicativ ME 003-2007

 

Având în vedere:

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgentă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 15/2005;

- Regulamentul privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă specifice riscului la cutremure si/sau alunecări de teren, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului administratiei si internelor nr. 1.995/1.160 din 2005/2006;

- Procesul-verbal de avizare nr. 21 din 20 decembrie 2006 al Comitetului tehnic de coordonare generală si Avizul nr. 1.359 din 14 martie 2007 al Inspectoratului de Stat în Constructii,

în temeiul art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor,

ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Metodologie privind investigarea de urgentă a sigurantei postseism a clădirilor si stabilirea solutiilor-cadru de interventie”, indicativ ME 003-2007, elaborată de INCERC Bucuresti, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data publicării.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrărilor publice si amenajării teritoriului nr. 8/N/1999 pentru aprobarea „Manualului privind investigarea de urgentă postseism si stabilirea solutiilor-cadru de interventie imediată pentru punerea în sigurantă provizorie a constructiilor avariate”, indicativ ME 003-1999, publicat în Buletinul Constructiilor nr. 2/1999, îsi încetează aplicabilitatea.

 

p. Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

Anna Horváth,

secretar de stat

 

Bucuresti, 8 mai 2007.

Nr. 127.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru vânzări si relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1, precum si în Buletinul Constructiilor, editat de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Constructii si Economia Constructiilor - INCERC Bucuresti.

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE SI LOCUINTELOR

 

ORDIN

pentru abrogarea Ordinului ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 22/2007 privind stabilirea unor competente pentru avizarea si aprobarea documentatiilor de urbanism în municipiul Bucuresti

 

În temeiul art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor,

ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Începând cu data prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind stabilirea unor competente pentru avizarea si aprobarea documentatiilor de urbanism în municipiul Bucuresti nr. 22/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 17 ianuarie 2007, se abrogă.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbely

 

Bucuresti, 30 iunie 2007.

Nr. 632.


 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Partener – Broker de Asigurări” - S.A. si retragerea aprobării acordate domnului Nicolae Viorel ca administrator- director general al acestei societăti comerciale

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, adoptată în sedinta din data de 12 iunie 2007, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr. IX.218 din 6 iunie 2007 privind controlul efectuat la Societatea Comercială “Partener - Broker de Asigurări” - S.A.,

în conformitate cu atributiile prevăzute la art. 5 lit. h2), art. 8 alin. (2) lit. i) si la art. 381 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în baza Deciziei nr. 349 din 23 mai 2007, organele de specialitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au efectuat un control inopinat la Societatea Comercială “Partener - Broker de Asigurări” - S.A., cu sediul în Bucuresti, str. Vasile Lascăr nr. 48-50, et. 3, ap. 18, sectorul 2, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J40/17390/28.10.2004, cod unic de înregistrare 16886320.

Obiectul controlului a constat în verificarea raportărilor aferente trimestrelor III si IV ale anului 2006 si a actului constitutiv al Societătii Comerciale “Partener - Broker de Asigurări” - S.A.

Controlul nu s-a putut efectua deoarece Societatea Comercială “Partener - Broker de Asigurări” - S.A. nu a putut fi contactată nici telefonic si nici la sediile cu care este înregistrată în evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv sediul social din Bucuresti, str. Vasile Lascăr nr. 48-50, et. 3, ap. 18, sectorul 2, si sediul punctului de lucru din Bucuresti, Calea Călărasilor nr. 238, bl. 77, parter, ap. 2, sectorul 3.

Echipa de control a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a încheiat Procesul-verbal înregistrat la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sub nr. IX. 217 din 6 iunie 2007.

În urma analizării constatărilor cuprinse în actul de control, au fost retinute următoarele:

1. La data de 28 mai 2007, echipa de control s-a deplasat la sediul societătii din Bucuresti, str. Vasile Lascăr nr. 48-50, et. 3, ap. 18, sectorul 2, unde nu a fost găsită nicio persoană. De asemenea, s-a încercat contactarea telefonică a societătii la numărul de telefon fix existent în evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv 252.76.69, dar s-a constatat că acesta nu este alocat.

La aceeasi dată, echipa de control s-a deplasat la sediul punctului de lucru din Bucuresti, Calea Călărasilor nr. 238, bl. 77, parter, ap. 2, sectorul 3, unde a constatat că îsi desfăsoară activitatea, de circa 2 ani (din mai 2005), Societatea Comercială “Sedona Alm” - S.R.L., firmă specializată în comercializarea caselor de marcat si a cântarelor electronice, asa cum rezultă si din mentiunea făcută pe versoul deciziei de control de către reprezentantii acesteia.

Echipa de control a constatat că societatea nu îsi mai desfăsoară activitatea la sediul social si nici la punctul de lucru, avizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, încălcând astfel dispozitiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu ale art. 4 alin. (1) si (2) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, fapte ce constituie contraventii potrivit art. 39 alin. (2) lit. a), c) si q) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

2. Din evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a rezultat faptul că Societatea Comercială “Partener - Broker de Asigurări” - S.A. nu a transmis nicio raportare lunară privind taxa de functionare si nici nu a plătit această taxă, începând cu luna ianuarie 2006. De asemenea, societatea nu a depus raportările aferente exercitiului financiar 2006 si nici pe cele trimestriale, aferente aceluiasi an. Prin netransmiterea acestor raportări societatea a încălcat prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu ale art. 4 alin. (2) din Normele privind forma si continutul raportărilor financiare, precum si informatiile, documentele si certificările necesare pentru întocmirea acestor raportări, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.117/2005, fapte ce constituie contraventii conform prevederilor art. 39 alin. (2) lit. f) si m2) din legea mentionată anterior.

3. În evidenta Oficiului National al Registrului Comertului Societatea Comercială, “Partener - Broker de Asigurări” - S.A. figurează si cu puncte de lucru în Iasi (str. Anastasie Panu nr. 232, tronson V, sc. 2, et. 8, ap. 25) si Târgu Mures (str. General Traian Mosoiu nr. 7A), înfiintate fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fiind încălcate astfel prevederile art. 5 lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu ale art. 4 alin. (1) si (2) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, si constituind contraventie conform prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a), c) si q) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Fată de motivele de fapt si de drept arătate, pentru faptele nelegale retinute în sarcina Societătii Comerciale “Partener - Broker de Asigurări” - S.A., precum si a administratorului - director general al societătii, domnul Nicolae Viorel, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în temeniul dispozitiilor art. 4 alin. (1) si ale art. 8 alin. (2) lit. a), coroborate cu ale art. 39 alin. (3) lit. e) si art. 35 alin. (7) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât, în sedinta din data de 12 iunie 2007, retragerea autorizatiei Societătii Comerciale “Partener - Broker de Asigurări” - S.A., conform prevederilor art. 39 alin. (3) lit. e) coroborate cu ale art. 35 alin. (7) din aceeasi lege, si retragerea aprobării acordate conducătorului executiv al societătii, domnul Nicolae Viorel, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. d) din aceeasi lege,

drept care se decide:

Art. 1. - Se retrage autorizatia Societătii Comerciale “Partener - Broker de Asigurări” - S.A., cu sediul în Bucuresti, str. Vasile Lascăr nr. 48-50, et. 3, ap. 18, sectorul 2, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J40/17390/28.10.2004, cod unic de înregistrare 16886320, reprezentată legal de domnul Nicolae Viorel în calitate de administrator-director general, conform dispozitiilor art. 39 alin. (3) lit. e) coroborate cu ale art. 35 alin. (7) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, începând de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - Se retrage aprobarea acordată domnului Nicolae Viorel ca administrator-director general al Societătii Comerciale “Partener - Broker de Asigurări” - S.A., în conformitate cu art. 5 lit. d) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, începând de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Se interzice Societătii Comerciale “Partener - Broker de Asigurări” - S.A., de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, desfăsurarea activitătii de broker de asigurare în România, conform prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia.

Art. 4. - Societatea Comercială “Partener - Broker de Asigurări” - S.A. are obligatia să îsi notifice clientii, în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractele în vigoare, până la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - (1) Împotriva prezentei decizii Societatea Comercială “Partener - Broker de Asigurări” - S.A. poate face plângere la Curtea de Apel Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată Curtii de Apel Bucuresti nu suspendă, pe timpul solutionării acesteia, executarea măsurii sanctionatorii dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 6. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 2 iulie 2007.

Nr. 438.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale „KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. si retragerea aprobării acordate domnului Dobre Soare ca administrator-director general al acestei societăti comerciale

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, adoptată în sedinta din data de 12 iunie 2007, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr. IX.224 din 6 iunie 2007 privind controlul efectuat la Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L.,

în conformitate cu atributiile prevăzute la art. 5 lit. h2), art. 8 alin. (2) lit. i) si la art. 381 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în baza Deciziei nr. 354 din 23 mai 2007, organele de specialitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au efectuat un control inopinat la Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L., cu sediul în Ploiesti, str. Mihail Kogălniceanu nr. 2, bl. C, sc. B, et. 2, ap. 15, judetul Prahova, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J29/1747/15.08.2005, cod unic de înregistrare 17870755, înregistrată în registrul brokerilor cu nr. RBK-314 din data de 4 noiembrie 2005, reprezentată de domnul Dobre Soare, în calitate de administrator-director general al societătii.

Obiectul controlului a constat în verificarea raportărilor aferente trimestrelor III si IV ale anului 2006 si a actului constitutiv al Societătii Comerciale “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L.

Controlul nu s-a putut efectua deoarece Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. nu a putut fi contactată la sediul cu care este înregistrată în evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv sediul social din Ploiesti, str. Mihail Kogălniceanu nr. 2, bl. C, sc. B, et. 2, ap. 15, judetul Prahova.

Echipa de control a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a încheiat Procesul-verbal înregistrat la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sub nr. IX.214 din 6 iunie 2007.

În urma analizării constatărilor cuprinse în actul de control, au fost retinute următoarele:

1. La data de 30 mai 2007, ora 12,00, echipa de control s-a deplasat la sediul societătii din Ploiesti, str. Mihail Kogălniceanu nr. 2, bl. C, sc. B, et. 2, ap. 15, judetul Prahova, unde nu a fost găsită nicio persoană.

Având în vedere aceasta s-a încercat contactarea telefonică a societătii la numărul de telefon existent în evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv 0745/187.757, la care a răspuns domnul Dobre Soare, administrator-director general al societătii, care a precizat că Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. nu mai are activitate si că sediul social a fost schimbat.

Echipa de control a constatat că societatea nu îsi mai desfăsoară activitatea la sediul social, nerespectând astfel prevederile art. 5 lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu ale art. 4 alin. (1) si (2) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, fapte ce constituie contraventii potrivit art. 39 alin. (2) lit. a), c) si q) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

2. Din evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a rezultat faptul că Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. nu detine în prezent nicio polită de răspundere civilă profesională a brokerilor de asigurare. Fapta reprezintă încălcarea prevederilor art. 35 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu ale art. 2 lit. c) din normele puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, si constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit. r) si m2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

3. Din evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a rezultat faptul că Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. nu a mai transmis de la autorizare si până în acest moment raportările lunare referitoare la taxa de functionare si nu a efectuat nicio plată în contul taxei de functionare, fiind încălcate astfel prevederile art. 35 alin. (2) coroborate cu ale art. 36 din legea specială în materie, faptă ce constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit. m2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Fată de motivele de fapt si de drept arătate, pentru faptele nelegale retinute în sarcina Societătii Comerciale “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L., precum si a administratorului-director general al societătii, domnul Dobre Soare, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în temeiul dispozitiilor art. 4 alin. (1) si ale art. 8 alin. (2) lit. a), coroborate cu ale art. 39 alin. (3) lit. e) si art. 35 alin. (7) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât, în sedinta din data de 12 iunie 2007, retragerea autorizatiei Societătii Comerciale “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L., conform prevederilor art. 39 alin. (3) lit. e) coroborate cu ale art. 35 alin. (7) din aceeasi lege, si retragerea aprobării acordate conducătorului executiv al societătii, domnul Dobre Soare, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. d) din aceeasi lege,

drept care se decide:

Art. 1. - Se retrage autorizatia Societătii Comerciale “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L., cu sediul în Ploiesti, str. Mihail Kogălniceanu nr. 2, bl. C, sc. B, et. 2, ap. 15, judetul Prahova, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J29/1747/15.08.2005, cod unic de înregistrare 17870755, înregistrată în registrul brokerilor cu nr. RBK-314 din data de 4 noiembrie 2005, reprezentată legal de domnul Dobre Soare în calitate de administrator-director general, conform dispozitiilor art. 39 alin. (3) lit. e) coroborate cu ale art. 35 alin. (7) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, începând cu data publicării prezentei decizii de sanctionare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - Se retrage aprobarea acordată domnului Dobre Soare ca administrator-director general al Societătii Comerciale “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L., în conformitate cu art. 5 lit. d) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, începând cu data publicării prezentei decizii de sanctionare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Se interzice Societătii Comerciale “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L., de la data publicării prezentei decizii de sanctionare în Monitorul Oficial al României, Partea I, desfăsurarea activitătii de broker de asigurare în România, conform prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia.

Art. 4. - Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. are obligatia să îsi notifice clientii, în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractele în vigoare, până la data publicării prezentei decizii de sanctionare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - (1) Împotriva prezentei decizii Societatea Comercială “KLN Broker de Asigurare” - S.R.L. poate face plângere la Curtea de Apel Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată Curtii de Apel Bucuresti nu suspendă, pe timpul solutionării acesteia, executarea măsurii sanctionatorii dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 6. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 4 iulie 2007.

Nr. 442.

 


ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 115A din 2 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

Având în vedere Referatul nr. SDG/1.330 din 3 iulie 2007 al Directiei registre, gestiune colectivă si relatii publice,

în temeiul art. 1312 alin. (9) teza a 2-a din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 115A din 2 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie, privind desfiintarea Hotărârii arbitrale din 10 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti si producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea, directă sau indirectă, a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006 prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Adrian Ghimpu

 

Bucuresti, 4 iulie 2007.

Nr. 225.

 

ANEXĂ

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

DECIZIA CIVILĂ Nr. 115A

Sedinta publică din 2 mai 2007

 

Curtea compusă din:

Presedinte - Alina Iuliana Tuca

Judecător - Silvia Pană

Grefier - Ionică Rosioru

 

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelantele Societatea Română de Televiziune si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006, în contradictoriu cu intimatii Uniunea Producătorilor de Fonograme din România si Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si intervenientii Societatea Comercială “Antena 1” - S.A., Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L. si Societatea Comercială “Pro TV” - S.A.

Dezbaterile si sustinerile părtilor au avut loc în sedinta publică din 17 aprilie 2007, când părtile prezente au pus concluzii pe cererea de apel, ce au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea cauzei la 24 aprilie 2007 si 2 mai 2007 - data pronuntării prezentei decizii.

CURTEA,

deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:

Prin Hotărârea arbitrală din data de 10 aprilie 2006, completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a stabilit Metodologia privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti si producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea, directă sau indirectă, a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune.

În conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, modificată si completată prin Legea nr. 285/2004, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 hotărârea arbitrală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006.

Împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006 si în contradictoriu cu Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), a declarat apel Societatea Română de Televiziune.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si de proprietate intelectuală sub nr. 5.313/2/2006.

Prin cererea de apel formulată, întemeiată pe prevederile art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, modificată si completată prin Legea nr. 285/2004 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, apelanta a solicitat:

1. suspendarea executării Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006, în concret a hotărârii arbitrale anexă la aceasta, până la solutionarea definitivă si revocabilă de către Curtea de Apel Bucuresti a prezentei cauze;

2. desfiintarea Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006, ca fiind un act subsecvent, emis în aplicarea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, decizie care a fost anulată de Curtea de Apel Bucuresti prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006;

3. modificarea art. 1, 3, 4, 5, 8, 12 ale hotărârii arbitrale apelate [conform art. 1312 alin. (9) teza I] ca fiind nelegale si neîntemeiate raportat la prevederile Legii nr. 8/1996, modificată, precum si la legislatia si practica judiciară europeană în domeniu;

4. obligarea intimatelor U.P.F.R. si Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) la restituirea eventualelor sume plătite cu titlu de remuneratie în baza hotărârii arbitrale anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor ca remuneratie de Societatea Română de Televiziune către aceste organisme de gestiune colectivă.

Cu privire la pct. 1 si 2 din cererea de apel s-au formulat următoarele sustineri:

Negocierea care s-a desfăsurat între Societatea Română de Televiziune si U.P.F.R./Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) prealabil arbitrajului, conform art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, cât si arbitrajul, în urma căruia a fost pronuntată hotărârea arbitrală apelată, au fost dispuse, în conformitate cu art. 131 alin. (2) din aceeasi lege, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005.

Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 este deci actul initial pe baza căruia au fost emise actele subsecvente, reprezentate de Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 cuprinzând hotărârea arbitrală apelată, cât si Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 13 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea repertoriului de prestatii artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune.

Întrucât Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 era susceptibilă de multiple motive de nelegalitate, Societatea Română de Televiziune împreună cu radiourile si televiziunile private au contestat-o la Curtea de Apel, solicitând anularea acesteia. Prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucuresti a admis actiunea formulată si a anulat Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 ca fiind neconformă cu prevederile Legii nr. 8/1996, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005.

Consecinta juridică a anulării deciziei de constituire a comisiilor o reprezintă necesitatea aplicării în cauză a principiului „nulitatea actului initial (în spetă, decizia O.R.D.A. de constituire a comisiilor) atrage si nulitatea actelor subsecvente (în spetă, hotărârea arbitrală apelată)”, astfel încât solutia care se impune este constatarea nulitătii absolute a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a hotărârii arbitrale apelate - anexă la aceasta.

În legătură cu pct. 3 si 4 ale cererii de apel, apelanta a argumentat că hotărârea arbitrală este nelegală si netemeinică atât prin raportare la prevederile Legii nr. 8/1996, modificată, cât si prin raportare la legislatia si practica europeană în materie, solicitându-se modificarea punctelor indicate din cuprinsul hotărârii arbitrale în sensul celor mentionate prin motivele de apel formulate.

Intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) a formulat întâmpinare la apelul declarat de Societatea Română de Televiziune, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat în cauză.

La data de 2 iunie 2006 a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si de proprietate intelectuală, sub nr. 5.761/2/2006, apelul declarat de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), în contradictoriu cu Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) împotriva aceleiasi decizii a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006.

Prin cererea de apel formulată s-a solicitat suspendarea executării Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006, desfiintarea hotărârii arbitrale mentionate ca fiind un act subsecvent emis în aplicarea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, decizie anulată de Curtea de Apel Bucuresti prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006, anularea art. 3 si modificarea art. 1, 6, 7, 8 si 12 ale hotărârii arbitrale ca fiind nelegale si netemeinice si obligarea intimatelor U.P.F.R. si Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) la restituirea eventualelor sume plătite cu titlu de remuneratie în baza hotărârii arbitrale anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor ca remuneratie de televiziunile private către aceste organisme de gestiune colectivă.

În motivarea apelului declarat, apelanta sustine aceleasi motive de nelegalitate si netemeinicie care se regăsesc si în apelul declarat de Societatea Română de Televiziune împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a Hotărârii arbitrale din 10 aprilie 2006.

Intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) a formulat întâmpinare la apelul declarat de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) prin care a solicitat respingerea apelului pentru motivele expuse si prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de Societatea Română de Televiziune împotriva aceleiasi decizii a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si aceleiasi hotărâri arbitrale.

Prin Încheierea pronuntată la data de 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si de proprietate intelectuală a dispus, constatând îndeplinite conditiile prevăzute de art. 164 din Codul de procedură civilă, conexarea Dosarului nr. 5.761/2/2006 la Dosarul nr. 5.313/2/2006.

În cauză au formulat cereri de interventie accesorie în interesul apelantei Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L., Societatea Comercială “Pro TV” - S.A. si Societatea Comercială “Antena 1” - S.A.


Prin cererile de interventie formulate s-a solicitat admiterea apelului declarat de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) pentru motivele invocate de apelantă în cuprinsul căii de atac formulate.

Prin Încheierea pronuntată la data de 7 septembrie 2006, Curtea a admis în principiu cererile de interventie accesorie formulate. Prin aceeasi încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.

La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2007, intervenienta Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L. a invocat exceptia nulitătii Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006. În sustinerea exceptiei invocate, intervenienta a depus la dosar Certificatul de grefă nr. 13.185/1/2006 emis de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, certificat care atestă că prin Decizia nr. 1.802 din 28 martie 2007 această instantă a respins ca nefondat recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentintei civile nr. 940 din 20 aprilie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti.

Curtea urmează a admite exceptia invocată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 131 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 285/2004: „(1) În vederea initierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însotită de metodologiile propuse a fi negociate (...). (2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum cinci zile de la primirea cererii de initiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă (...)”.

Prin Decizia nr. 216/2005, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în aplicarea prevederilor legale mentionate, a dispus constituirea a opt comisii pentru negocierea metodologiei privind utilizarea, prin radiodifuzarea de către organismele de televiziune sau de radiodifuziune, a operelor muzicale, audiovizuale sau scrise, precum si compunerea acestor comisii.

Prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucuresti a anulat Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, apreciind că prin desemnarea mai multor comisii, cu compunerea mentionată în decizie, aceasta încalcă prevederile art. 131 din Legea nr. 8/1996.

Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1.802 din 28 martie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentintei civile nr. 940 din 20 aprilie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti, asa cum rezultă din certificatul de grefă depus.

Cu toate că legalitatea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 făcea obiectul unui control judecătoresc, fiind contestată în fata instantei de contencios administrativ, ea a continuat să fie aplicată. Metodologiile s-au negociat în cadrul comisiilor constituite în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 si, întrucât în cadrul comisiilor de negociere nu s-a putut conveni asupra unei

forme unice a metodologiilor, a fost initiată, prin intermediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, procedura de mediere efectuată de către arbitri, în conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 285/2004 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005.

Arbitrii constituiti în completul de mediere au pronuntat Hotărârea arbitrală din data de 10 aprilie 2006, hotărâre care, alături de Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006, prin care s-a dispus publicarea hotărârii arbitrale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006, face obiectul apelului ce a învestit instanta în prezentul litigiu.

Curtea apreciază că din cuprinsul art. 131 si următoarele din Legea nr. 8/1996, asa cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 285/2004 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, rezultă că metodologiile necesare pentru plata remuneratiilor sunt stabilite în două etape. În prima etapă metodologiile se negociază în cadrul unei comisii de negociere, iar în cazul în care în urma negocierilor comisia nu a convenit o formă unică a metodologiilor, se declansează cea de-a doua etapă care cuprinde o procedură de mediere efectuată prin intermediul arbitrilor. Prima etapă, în cazul în care părtile aflate în negociere ajung la un acord, se finalizează printr-un protocol ce cuprinde întelegerea părtilor si care se publică, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, devenind astfel opozabil tuturor utilizatorilor în domeniul pentru care s-a negociat.

Cea de-a doua etapă, aplicabilă în cazul în care în urma negocierilor nu s-a putut ajunge la un acord, se finalizează printr-o hotărâre arbitrală, hotărâre care, de asemenea, se publică prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor în Monitorul Oficial al României, Partea I, si care poate fi contestată în justitie.

Însă, atât în ipoteza în care metodologia se stabileste în prima etapă prin acordul părtilor, cât si în ipoteza în care ea este adoptată prin hotărâre arbitrală în urma parcurgerii ambelor etape mentionate, procedura de stabilire a metodologiilor se declansează prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de constituire a comisiilor de negociere, conform art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 285/2004 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005.

Această decizie nu constituie doar baza primei etape de elaborare a metodologiilor, ci stă la baza întregii proceduri de adoptare, întrucât cea de-a doua etapă, cea desfăsurată în fata arbitrilor constituiti în completul de mediere, nu poate fi declansată fără parcurgerea primei etape si anume a celei desfăsurate în cadrul comisiilor de negociere, comisii stabilite tocmai prin decizia emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor în baza art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 285/2004 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005.

Câtă vreme Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 de constituire a comisiilor de negociere a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, efectele nulitătii constatate în urma exercitării controlului judecătoresc se extind si asupra actelor subsecvente actului nul si cu care acesta se află în legătură.

Solutia se impune prin aplicarea efectelor nulitătii actului juridic, efecte concretizate în principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului initial.


Din această perspectivă, anularea deciziei prin care comisiile de negociere a metodologiei au fost constituite atrage nulitatea actelor desfăsurate de aceste comisii si nulitatea actelor ulterioare intervenite în procedura declansată prin decizia de constituire a respectivelor comisii.

Un astfel de act subsecvent aflat în legătură cu decizia declarată nulă de către instantele de judecată este si Hotărârea arbitrală din data de 10 aprilie 2006 si Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 prin care hotărârea arbitrală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Aceste două acte au finalizat procedura declansată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, iar adoptarea lor a intervenit numai ca urmare a rezultatului obtinut în cadrul comisiilor de negociere (a căror constituire a fost constatată nulă de către instantele de judecată).

Prin urmare, nulitatea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, judecătoreste constatată, atrage si nulitatea Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006 si a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 de publicare a hotărârii arbitrale în Monitorul Oficial al României, Partea I, în baza caracterului lor de acte subsecvente unui act juridic nul si a principiului anterior enuntat vizând efectele nulitătii actelor juridice.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a găsit ca întemeiată exceptia nulitătii Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006 a cărei publicare a fost dispusă prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor anterior mentionată.

Întrucât considerentele invocate în sustinerea nulitătii analizate sunt identice cu motivele de apel expuse la pct. 2 în cererile de apel formulate de Societatea Română de Televiziune si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), Curtea va admite, pentru identitate de ratiune, apelurile declarate si, în baza art. 55 din Codul de procedură civilă, si cererile de interventie accesorie formulate în cauză si va

desfiinta Hotărârea arbitrală din data de 10 aprilie 2006, publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006.

Fată de considerentele pentru care au fost admise apelurile declarate si având în vedere efectele pe care le generează solutia pronuntată, Curtea apreciază că nu mai este necesar a analiza si celelalte motive de apel cu care a fost învestită.

În ceea ce priveste cererile apelantelor de obligare a CREDIDAM la restiuirea sumelor plătite cu titlu de remuneratie în baza hotărârii arbitrale anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor ca remuneratie, Curtea urmează a le respinge pentru următoarele considerente:

Pentru a opera compensatia, obligatiile trebuie să aibă caracter reciproc, creantele să aibă ca obiect bunuri fungibile si să fie creante certe, lichide si exigibile. Conditiile mentionate trebuie îndeplinite în mod cumulativ, în caz contrar compensatia ca modalitate de stingere a obligatiilor neputând fi dispusă.

În cauză apelantele care au solicitat compensarea nu au probat caracterul lichid si exigibil al creantelor a căror reciprocitate au invocat-o, astfel încât instanta nu poate dispune stingerea obligatiilor în modalitatea solicitată.

În consecintă, Curtea va admite exceptia nulitătii Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006 si a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si, pe cale de consecintă, va admite apelurile declarate de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) si Societatea Română de Televiziune, precum si cererile de interventie accesorie.

Va fi desfiintată Hotărârea arbitrală din data de 10 aprilie 2006, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006.

Va fi respinsă cererea de compensare a sumelor datorate cu titlu de remuneratie, formulată prin apelurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia nulitătii Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006 si a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006.

Admite apelurile declarate de apelantele Societatea Română de Televiziune si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 10 aprilie 2006, în contradictoriu cu intimatii Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si intervenientii Societatea Comercială “Antena 1” - S.A., Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L., Societatea Comercială “Pro TV” - S.A.

Desfiintează Hotărârea arbitrală din data de 10 aprilie 2006, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006.

Respinge cererea de compensare a sumelor datorate cu titlu de remuneratie.

Definitivă si irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică azi, 2 mai 2007.

 

Presedinte,

Alina Iuliana

Judecător,

Tuca Silvia Pană

Grefier,

Ionică Rosioru

 


OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 116A din 2 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

Având în vedere Referatul nr. SDG/1.329 din 3 iulie 2007 al Directiei registre, gestiune colectivă si relatii publice,

în temeiul art. 1312 alin. (9) teza a 2-a din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările

si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 116A din 2 mai 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie, privind desfiintarea Hotărârii arbitrale din 13 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea repertoriului de prestatii artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006 prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Adrian Ghimpu

 

Bucuresti, 4 iulie 2007.

Nr. 226.

 

ANEXĂ

 

CURTEA DE APEL BUCURESTI

Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală

 

DECIZIA CIVILĂ Nr. 116A

Sedinta publică din 2 mai 2007

 

Curtea compusă din:

Presedinte - Alina Iuliana Tuca

Judecător - Silvia Pană

Grefier - Ionică Rosioru

 

Pe rol se află solutionarea cererilor de apel formulate de apelanta Societatea Română de Televiziune si apelanta Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, a Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006 a completului de arbitraj de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimatii Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si intervenientii Societatea Comercială “Antena 1” - S.A., Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L. si Societatea Comercială “Pro TV” - S.A.

Dezbaterile si sustinerile părtilor au avut loc în sedinta publică din 17 aprilie 2007, când părtile prezente au pus concluzii pe cererea de apel, ce au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea cauzei la 24 aprilie 2007 si 2 mai 2007 - data pronuntării prezentei decizii.

CURTEA

deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:

Prin Hotărârea arbitrală din data de 13 aprilie 2006, completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a stabilit Metodologia privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea repertoriului de prestatii artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune.

În conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, modificată si completată prin Legea nr. 285/2004, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006, hotărârea arbitrală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006.

Împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006 si în contradictoriu cu Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) a declarat apel Societatea Română de Televiziune.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si de proprietate intelectuală sub nr. 5.474/2/2006.

Prin cererea de apel formulată, întemeiată pe prevederile art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, modificată si completată prin Legea nr. 285/2004 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, apelanta a solicitat:

1. suspendarea executării Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006, în concret a hotărârii arbitrale - anexă la aceasta, până la solutionarea definitivă si revocabilă de către Curtea de Apel Bucuresti a prezentei cauze;

2. desfiintarea Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, ca fiind un act subsecvent, emis în aplicarea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, decizie care a fost anulată de Curtea de Apel Bucuresti prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006;

3. modificarea art. 3 si 4 ale hotărârii arbitrale apelate [conform art. 1312 alin. (9) teza I] ca fiind nelegale si neîntemeiate raportat la prevederile Legii nr. 8/1996, modificată, precum si la legislatia si practica judiciară europeană în domeniu;

4. obligarea intimatelor U.P.F.R. si Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) la restituirea eventualelor sume plătite cu titlu de remuneratie în baza hotărârii arbitrale anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor ca remuneratie de Societatea Română de Televiziune către aceste organisme de gestiune colectivă.

Cu privire la pct. 1 si 2 din cererea de apel, s-au formulat următoarele sustineri:

Negocierea care s-a desfăsurat între Societatea Română de Televiziune si U.P.F.R./Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) prealabil arbitrajului, conform art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, cât si arbitrajul, în urma căruia a fost pronuntată hotărârea arbitrală apelată, au fost dispuse, în conformitate cu art. 131 alin. (2) din aceeasi lege, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005.

Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 este deci actul initial pe baza căruia au fost emise actele subsecvente, reprezentate de Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 75/2006 cuprinzând hotărârea arbitrală apelată, cât si de Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 13 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea repertoriului de prestatii artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune.

Întrucât Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 era susceptibilă de multiple motive de nelegalitate, Societatea Română de Televiziune împreună cu radiourile si televiziunile private au contestat-o la curtea de apel, solicitând anularea acesteia. Prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006 Curtea de Apel Bucuresti a admis actiunea formulată si a anulat Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 ca fiind neconformă cu prevederile Legii nr. 8/1996, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005.

Consecinta juridică a anulării deciziei de constituire a comisiilor o reprezintă necesitatea aplicării în cauză a principiului „nulitatea actului initial (în spetă, decizia O.R.D.A. de constituire a comisiilor) atrage si nulitatea actelor subsecvente (în spetă, hotărârea arbitrală apelată)”, astfel încât solutia care se impune este constatarea nulitătii absolute a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a hotărârii arbitrale apelate - anexă la aceasta.

În legătură cu pct. 3 si 4 ale cererii de apel, apelanta a argumentat că hotărârea arbitrală este nelegală si netemeinică în mai multe articole ale sale. Procentul de 1,5% stabilit de arbitri este deosebit de ridicat în raport cu media europeană, asa cum rezultă din înscrisurile depuse. În plus, această remuneratie a fost stabilită de completul de arbitraj prin raportare si la art. 4 din metodologie, desi baza de calcul nu este conformă cu dispozitiile Legii nr. 8/1996, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, si nici cu legislatia si jurisprudenta tărilor Uniunii Europene.

În consecintă, arată apelanta, alin. (2) al art. 1311, care stabileste baza de calcul, trebuie interpretat coroborat cu alin. (1) al aceluiasi articol care la lit. d) stabileste criteriul principal de negociere, proportia utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă.

De asemenea, proportia utilizării repertoriului de prestatii artistice în domeniul audiovizual este în strânsă legătură si cu domeniul de aplicare a metodologiei, astfel cum a fost individualizată la art. 1, întrucât aceasta nu poate include toate prestatiile din domeniul audiovizual utilizate de Societatea Română de Televiziune, ci doar prestatiile artistilor membri ai CREDIDAM care au înteles să-si valorifice drepturile pe calea gestiunii colective facultative.

Intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) a formulat întâmpinare la apelul declarat de Societatea Română de Televiziune, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006.

La data de 2 iunie 2006 a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si de proprietate intelectuală, sub nr. 5.758/2/2006, apelul declarat de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) împotriva aceleiasi Decizii a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006.

Prin cererea formulată s-a solicitat suspendarea executării Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, desfiintarea hotărârii arbitrale mentionate ca fiind un act subsecvent emis în aplicarea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, decizie anulată de Curtea de Apel Bucuresti prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006, modificarea art. 1, 3 si 4 ale hotărârii arbitrale ca fiind nelegale si netemeinice si obligarea intimatei Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) la restituirea eventualelor sume plătite cu titlu de remuneratie în baza hotărârii arbitrale anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor ca remuneratie de televiziunile private către aceste organisme de gestiune colectivă.

În motivarea apelului declarat apelanta sustine aceleasi motive de nelegalitate si netemeinicie care se regăsesc si în apelul declarat de Societatea Română de Televiziune împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a Hotărârii arbitrale din 13 aprilie 2006.

Intimatul Centrul Român Pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) a formulat întâmpinare la apelul declarat de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), prin care a solicitat respingerea apelului pentru motivele expuse si prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de Societatea Română de Televiziune împotriva aceleiasi decizii a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si a aceleiasi hotărâri arbitrale.

Prin Încheierea pronuntată la data de 14 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si de proprietate intelectuală a dispus, constatând îndeplinite conditiile prevăzute de art. 164 din Codul de procedură civilă, conexarea Dosarului nr. 5.758/2/2006 la Dosarul nr. 5.474/2/2006.

În cauză au formulat cereri de interventie accesorie în interesul apelantei Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L., Societatea Comercială “Pro Tv” - S.A. si Societatea Comercială “Antena 1” - S.A.

Prin cererile de interventie formulate s-a solicitat admiterea apelului declarat de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), pentru motivele invocate de apelantă în cuprinsul căii de atac formulate.

Prin Încheierea pronuntată la data de 28 noiembrie 2006, Curtea a admis în principiu cererile de interventie accesorie formulate, iar prin Încheierea pronuntată la data de 26 ianuarie 2007 a respins cererea de suspendare a executării Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.

La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2007, intervenienta Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L. a invocat exceptia nulitătii Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006. În sustinerea exceptiei invocate, intervenienta a depus la dosar Certificatul de grefă nr. 13.185/1/2006 emis de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, Certificat care atestă că prin Decizia nr. 1.802 din 28 martie 2007, această instantă a respins ca nefondat recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentintei civile nr. 940 din 20 aprilie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti.

Curtea urmează a admite exceptia invocată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 131 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 285/2004: „(1) În vederea initierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însotită de metodologiile propuse a fi negociate (...). (2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum cinci zile de la primirea cererii de initiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă (...)”.

Prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în aplicarea prevederilor legale mentionate, a dispus constituirea a 8 comisii pentru negocierea metodologiei privind utilizarea, prin radiodifuzarea de către organismele de televiziune sau de radiodifuziune, a operelor muzicale, audiovizuale sau scrise, precum si compunerea acestor comisii.

Prin Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucuresti a anulat Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, apreciind că prin desemnarea mai multor comisii, cu compunerea mentionată în decizie, aceasta încalcă prevederile art. 131 din Legea nr. 8/1996.

Sentinta civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1.802 din 28 martie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentintei civile nr. 940 din 20 aprilie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti, asa cum rezultă din certificatul de grefă depus.

Cu toate că legalitatea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 făcea obiectul unui control judecătoresc, fiind contestată în fata instantei de contencios administrativ, ea a continuat să fie aplicată. Metodologiile s-au negociat în cadrul comisiilor constituite în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 si, întrucât în cadrul comisiilor de negociere nu s-a putut conveni asupra unei forme unice a metodologiilor, a fost initiată, prin intermediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, procedura de mediere efectuată de către arbitri, în conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată si completată.

Arbitrii constituiti în completul de mediere au pronuntat Hotărârea arbitrală din data de 13 aprilie 2006, hotărâre care, alături de Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006, prin care s-a dispus publicarea hotărârii arbitrale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, face obiectul apelului ce a învestit instanta în prezentul litigiu.

Curtea apreciază că din cuprinsul art. 131 si următoarele din Legea nr. 8/1996, asa cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 285/2004 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, rezultă că metodologiile necesare pentru plata remuneratiilor sunt stabilite în două etape. În prima etapă, metodologiile se negociază în cadrul unei comisii de negociere, iar în cazul în care în urma negocierilor comisia nu a convenit o formă unică a metodologiilor, se declansează cea de-a doua etapă care cuprinde o procedură de mediere efectuată prin intermediul arbitrilor. Prima etapă, în cazul în care părtile aflate în negociere ajung la un acord, se finalizează printr-un protocol ce cuprinde întelegerea părtilor si care se publică, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, devenind astfel opozabil tuturor utilizatorilor în domeniul pentru care s-a negociat.

Cea de-a doua etapă, aplicabilă în cazul în care în urma negocierilor nu s-a putut ajunge la un acord, se finalizează printr-o hotărâre arbitrală, hotărâre care, de asemenea, se publică prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, si care poate fi contestată în justitie.

Însă, atât ipoteza în care metodologia se stabileste în prima etapă, prin acordul părtilor, cât si în ipoteza în care ea este adoptată prin hotărâre arbitrală în urma parcurgerii ambelor etape mentionate, procedura de stabilire a metodologiilor se declansează prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de constituire a comisiilor de negociere, conform art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, modificată si completată.

Această decizie nu constituie doar baza primei etape de elaborare a metodologiilor, ci stă la baza întregii proceduri de adoptare, întrucât cea de-a doua etapă, cea desfăsurată în fata arbitrilor constituiti în completul de mediere, nu poate fi declansată fără parcurgerea primei etape, si anume a celei desfăsurate în cadrul comisiilor de negociere, comisii stabilite tocmai prin decizia emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor în baza art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

Câtă vreme Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005 de constituire a comisiilor de negociere a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, efectele nulitătii constatate în urma exercitării controlului judecătoresc se extind si asupra actelor subsecvente actului nul si cu care acesta se află în legătură.

Solutia se impune prin aplicarea efectelor nulitătii actului juridic, efecte concretizate în principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului initial.

Din această perspectivă, anularea deciziei prin care comisiile de negociere a metodologiei au fost constituite atrage nulitatea actelor desfăsurate de aceste comisii si nulitatea actelor ulterioare intervenite în procedura declansată prin decizia de constituire a respectivelor comisii.

Un astfel de act subsecvent, aflat în legătură cu decizia declarată nulă de către instantele de judecată este si Hotărârea arbitrală din data de 13 aprilie 2006 si Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006, prin care hotărârea arbitrală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Aceste două acte au finalizat procedura declansată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, iar adoptarea lor a intervenit numai ca urmare a rezultatului obtinut în cadrul comisiilor de negociere (a căror constituire a fost constatată nulă de către instantele de judecată).

Prin urmare, nulitatea Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2005, judecătoreste constatată, atrage si nulitatea Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006 si a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 de publicare a hotărârii arbitrale în Monitorul Oficial al României, Partea I, în baza caracterului lor de acte subsecvente unui act juridic nul si a principiului anterior enuntat vizând efectele nulitătii actelor juridice.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a găsit ca întemeiată exceptia nulitătii Deciziei directorului general al

Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, a cărei publicare a fost dispusă prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor anterior mentionată.

Întrucât considerentele invocate în sustinerea nulitătii analizate sunt identice cu motivele de apel expuse la pct. 2 în cererile de apel formulate de Societatea Română de Televiziune si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), Curtea va admite, pentru identitate de ratiune, apelurile declarate si, în baza art. 55 din Codul de procedură civilă, si cererile de interventie accesorie formulate în cauză si va desfiinta Hotărârea arbitrală din data de 13 aprilie 2006, publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006.

Fată de considerentele pentru care au fost admise apelurile declarate si având în vedere efectele pe care le generează solutia pronuntată, Curtea apreciază că nu mai este necesar a analiza si celelalte motive de apel cu care a fost învestită.

În ceea ce priveste cererile apelantelor de obligare a CREDIDAM la restituirea sumelor plătite cu titlu de remuneratie în baza hotărârii arbitrale anulate, sub forma compensării cu sumele datorate în viitor ca remuneratie, Curtea urmează a le respinge pentru următoarele considerente:

Pentru a opera compensatia, obligatiile trebuie să aibă caracter reciproc, creantele să aibă ca obiect bunuri fungibile si să fie creante certe, lichide si exigibile. Conditiile mentionate trebuie îndeplinite în mod cumulativ, în caz contrar compensatia, ca modalitate de stingere a obligatiilor, neputând fi dispusă.

În cauză apelantele care au solicitat compensarea nu au probat caracterul lichid si exigibil al creantelor a căror reciprocitate au invocat-o, astfel încât instanta nu poate dispune stingerea obligatiilor în modalitatea solicitată.

În consecintă, Curtea va admite exceptia nulitătii Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006 si a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si, pe cale de consecintă, va admite apelurile declarate de Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) si Societatea Română de Televiziune, precum si cererile de interventie accesorie.

Va fi desfiintată Hotărârea arbitrală din data de 13 aprilie 2006, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006.

Va fi respinsă cererea de compensare a sumelor datorate cu titlu de remuneratie, formulată prin apelurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia nulitătii Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006 si a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006.

Admite apelurile declarate de apelantele Societatea Română de Televiziune si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale împotriva Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 si a Hotărârii arbitrale din data de 13 aprilie 2006, în contradictoriu cu intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si intervenientii Societatea Comercială “Antena 1” - S.A., Societatea Comercială “Amerom Television” - S.R.L., Societatea Comercială “Pro TV” - S.A.

Desfiintează Hotărârea arbitrală din data de 13 aprilie 2006, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 85/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006.

Respinge cererea de compensare a sumelor datorate cu titlu de remuneratie.

Definitivă si irevocabilă.

Pronuntată în sedintă publică azi, 2 mai 2007.

 

Presedinte,

Alina Iuliana

Judecător,

Tuca Silvia Pană

Grefier,

Ionică Rosioru

 


ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI SECTIA A III-A

 

HOTĂRÂREA

din 4 august 2005

în Cauza Stoianova si Nedelcu împotriva României

(Cererile nr. 77.517/01 si 77.722/01 conexate)

 

Strasbourg

În Cauza Stoianova si Nedelcu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupančič, presedinte, J. Hedigan, C. Bîrsan, doamnele M. Tsatsa-Nikolovska, R. Jaeger, domnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători, si domnul V. Berger, grefier de sectie,

după ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 5 iulie 2005,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află două cereri (nr. 77.517/01 si 77.722/01) îndreptate împotriva României, prin care 2 cetăteni ai acestui stat, domnii Dorel Stoianova si Claudiu Nedelcu (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 4 aprilie 2001 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantii sunt reprezentati de domnul I. Lazar, avocat în Bucuresti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat prin

agentul său, doamna R. Rizoiu, subsecretar de stat.

3. La data de 3 februarie 2004, Curtea a hotărât să conexeze cererile, le-a declarat partial inadmisibile si a comunicat Guvernului capătul de cerere privind durata procedurii. Prevalându-se de art. 29 alin. 3 din Conventie, Curtea a hotărât să se pronunte în acelasi timp asupra admisibilitătii si asupra fondului.

ÎN FAPT

A. Împrejurările cauzei

4. Reclamantii s-au născut în 1974 si, respectiv, 1975 si locuiesc în Bucuresti.

1. Urmărirea penală initială împotriva reclamantilor

5. În urma unui incident ce a avut loc la data de 17 martie

1993, în cursul căruia lui C.D. i s-au sustras bijuterii în timp ce sau după ce a fost imobilizat cu lovituri de pumn de către un grup de persoane, reclamantii au fost prinsi si arestati preventiv la data de 14 aprilie 1993.

6. Prin rechizitoriul din 10 iunie 1993 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti, reclamantii au fost trimisi în judecată pentru tâlhărie, infractiune pedepsită de art. 211 alin. 1 din Codul penal.

7. Prin Sentinta din 24 noiembrie 1993, acestia au fost achitati si pusi în libertate, instanta considerând că faptele pentru care parchetul efectuase urmărirea penală împotriva lor nu le puteau fi imputate.

8. În urma apelului introdus de către parchet, Tribunalul Municipiului Bucuresti a constatat, prin Hotărârea din 12 iulie 1994, că actele de urmărire penală efectuate de parchet sunt lovite de nulitate absolută. Prin urmare, a anulat Sentinta din 24 noiembrie 1993 si a trimis cauza în fata parchetului. Tribunalul a observat în mod special că măsurile parchetului în privinta reclamantilor fuseseră luate în absenta unui avocat si că, în plus, parchetul omisese în cursul anchetei să interogheze anumiti martori si să analizeze anumite fapte esentiale care erau susceptibile să conducă la identificarea autorilor incidentului din 17 martie 1993.

9. Această decizie a rămas definitivă după ce a fost confirmată de Curtea de Apel Bucuresti prin Decizia sa din 27 octombrie 1994, în urma căreia urmărirea penală a fost redeschisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti.

10. Prin Ordonanta din 11 noiembrie 1997, procurorul N.O. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantilor. În ordonanta sa, acesta a declarat că, desi faptele reprosate de către victima C.D. erau reale, nu existau dovezi care să permită să se stabilească într-un mod indiscutabil faptul că reclamantii sunt răspunzători de acestea. În plus, procurorul a subliniat faptul că s-a scurs un mare interval de timp de la incidentul incriminat si a solicitat organelor de politie să claseze dosarul.

11. Această decizie a fost comunicată de către parchet reclamantilor, la cererea acestora, prin adresele din 11 martie si 4 decembrie 1998.

2. Redeschiderea urmăririi penale

12. La data de 12 mai 1999, procurorul-sef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucuresti a infirmat Ordonanta din 11 noiembrie 1997 si, întemeindu-se pe art. 220 si 270 din Codul de procedură penală (CPP), a dispus redeschiderea urmăririi penale împotriva reclamantilor pentru tâlhărie si pentru instigare la mărturie mincinoasă, infractiuni pedepsite de art. 211 si, respectiv, 260 din Codul penal. Parchetul a considerat că decizia parchetului ierarhic inferior nu era conformă cu probele administrate în dosar si că, în plus, urmărirea desfăsurată de acest parchet nu era completă, deoarece nu s-au efectuat mai multe acte de urmărire, cum ar fi confruntarea autorilor prezumati în prezenta avocatilor lor si audierea anumitor martori.

13. La data de 26 mai 2000, un politist care efectuase ancheta cu privire la acuzatiile aduse reclamantilor a solicitat parchetului încetarea urmăririi penale.

14. La data de 9 februarie 2001, parchetul a trimis dosarul de anchetă aceleiasi sectii de politie. Între 27 aprilie si 30 noiembrie 2001 nu a fost efectuat niciun act de procedură. La data de 14 ianuarie 2002, dosarul a fost trimis de către politie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti. La data de 7 octombrie 2002, parchetul a trimis cauza sectiei de


politie pentru ca aceasta să continue ancheta în privinta reclamantilor.

15. În 2003 si 2004, organele de urmărire penală au convocat în mai multe rânduri reclamantii, partea vătămată si mai multi martori pentru a-i interoga din nou despre incidentul ce a avut loc la data de 17 martie 1993 (paragraful 5 de mai sus). Din documentele furnizate rezultă că martorii au refuzat să dea curs acestor convocări pe motiv că nu-si mai amintesc faptele despre care parchetul dorea să-i interogheze.

16. Prin Ordonanta din 21 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti a constatat că termenul de prescriptie specială aplicabil în cazul răspunderii penale a reclamantilor, si anume 12 ani luând în considerare pedeapsa maximă aplicabilă pentru infractiunea de tâlhărie, expirase în data de 17 martie 2005. Prin urmare, a dispus încetarea urmăririi penale.

B. Dreptul intern pertinent

Codul de procedură penală cuprinde următoarele prevederi pertinente:

ARTICOLUL 220

„Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de urmărire penală nu este dată cu respectarea dispozitiilor legale, o infirmă motivat.”

ARTICOLUL 270

„Urmărirea penală este reluată în caz de (...) redeschidere a urmăririi penale.”

ARTICOLUL 273

„1. Redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire.

2. Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonantă.”

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 alin. 1 din Conventie

17. Reclamantii pretind că durata procedurii îndreptate împotriva lor începând din data de 14 aprilie 1993 a încălcat principiul „termenului rezonabil”, asa cum este el prevăzut la art. 6 alin. 1 din Conventie, care prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.”

18. Guvernul nu se opune acestei teze si lasă decizia la latitudinea Curtii. Sprijinindu-se pe jurisprudenta Curtii, acesta sustine totusi că perioada care poate fi luată în considerare a început să curgă la data de 12 mai 1999, dată la care s-a redeschis urmărirea penală împotriva reclamantilor, si că, prin urmare, a durat aproximativ 6 ani.

19. Curtea constată că urmărirea penală îndreptată împotriva reclamantilor cuprinde două etape distincte. Prima a început la 14 aprilie 1993 cu arestarea si plasarea în detentie a reclamantilor si s-a terminat la data de 11 noiembrie 1997, dată la care procurorul N.O. a dat o ordonantă de scoatere de sub urmărire penală. Cea de-a doua a început la 12 mai 1999, dată la care parchetul a dispus redeschiderea urmăririi penale, si s-a terminat la data de 21 aprilie 2005 cu încetarea urmăririi penale dispusă de parchet.

20. Curtea nu poate accepta argumentele Guvernului conform cărora prima etapă nu poate fi luată în considerare în sensul art. 6 alin. 1 din Conventie. Aceasta consideră că Ordonanta de scoatere de sub urmărire penală dată de procurorul N.O. la data de 11 noiembrie 1997 nu poate fi considerată ca punând capăt urmăririi penale împotriva reclamantilor din moment ce ea nu constituia o decizie internă definitivă (vezi, a contrario, Löffler împotriva Austriei, nr. 30.546/96, § 19 primul alineat in fine, 3 octombrie 2000). În această privintă trebuie constatat că parchetul avea, în baza art. 270 din Codul de procedură penală, competenta de a anula o ordonantă de scoatere de sub urmărire penală si de a redeschide urmărirea penală, fără să fie tinut de vreun termen.

Or, pentru procuror nu era vorba de o simplă posibilitate teoretică de a redeschide procedura (a se vedea, a contrario, Withey împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 59.493/00, CEDO 2003-X). Parchetului îi era îngăduit să redeschidă urmărirea penală fără a fi obligat să solicite autorizatia vreunei instante nationale, care să fie obligată să analizeze temeinicia cererii pentru a verifica, de exemplu, dacă redeschiderea cauzei nu era inechitabilă si dacă timpul scurs de la decizia de încetare a anchetei nu era excesiv (vezi, a contrario, Withey, citată mai sus). Curtea nu poate ignora, în acest sens, faptul că procurorii români, actionând în calitate de magistrati ai Ministerului Public, nu îndeplinesc conditia de independentă fată de executiv [Vasilescu împotriva României, Hotărârea din 22 mai 1998, Recueil des arręts et décisions (Culegere de hotărâri si decizii) 1998-III, p. 1075, §§ 40–41, si Pantea împotriva României, nr. 33.343/96, §§ 238–239, CEDO 2003-VI].

În plus, redeschiderea urmăririi penale a fost dispusă pe motiv că ancheta initială nu fusese completă (paragraful 12 de mai sus). Or, aceste carente ale autoritătilor nu erau imputabile reclamantilor si nu trebuie asadar să-i pună într-o situatie defavorabilă.

În sfârsit, Guvernul nu a demonstrat că reluarea urmăririi penale încheiate printr-o ordonantă a procurorului are un caracter exceptional (vezi, a contrario, Withey, citată mai sus).

21. Perioada pe care Curtea va trebui să o ia în considerare pentru a-i analiza compatibilitatea cu cerintele art. 6 alin. 1 din Conventie se întinde asadar de la 20 iunie 1994, data la care recunoasterea dreptului de recurs individual de către România a început să producă efecte, până la 11 noiembrie 1997, precum si de la 12 mai 1999 până la 21 aprilie 2005. Asadar, această perioadă a durat în total 9 ani si 4 luni.

A. Asupra admisibilitătii

22. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. În plus, Curtea constată că nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate.

B. Pe fond

23. Curtea reaminteste faptul că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în functie de circumstantele cauzei si luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudenta Curtii, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si cel al autoritătilor competente (vezi, printre multe altele, Pélissier si Sassi împotriva Frantei [MC], nr. 25.444/94, § 67, CEDO 1999-II). De asemenea, Curtea reaminteste că, în materie penală, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are ca obiect tocmai evitarea „ca o persoană inculpată să rămână prea mult în incertitudine cu privire la soarta sa” (Stögmüller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, p. 40, § 5).


24. Curtea a examinat în mai multe reprize cauze care au ridicat probleme similare celei care se pune în cauza de fată si a conchis că a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Conventie (vezi Pélissier si Sassi, citată mai sus).

25. După ce a analizat toate elementele ce i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt si niciun argument care să poată duce la o concluzie diferită în cauza de fată. Tinând cont de jurisprudenta sa în materie, Curtea consideră că, în spetă, durata procedurii litigioase este excesivă si nu corespunde cerintei unui „termen rezonabil”.

Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Conventie.

II. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

26. Conform prevederilor art. 41 din Conventie,

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciul

27. Reclamantii solicită fiecare 100.000 dolari americani USD) pentru prejudiciul moral pe care l-au suferit din cauza egalitătii detentiei lor provizorii si a duratei procedurii îndreptate mpotriva lor.

28. Guvernul contestă aceste pretentii, pe care le consideră xcesive.

29. Curtea relevă că singurul fundament ce trebuie retinut entru acordarea unei reparatii echitabile constă, în cauza de

ată, în faptul că durata procedurii litigioase îndreptate împotriva eclamantilor este excesivă si nu respectă cerinta unui „termen ezonabil” (paragraful 25 de mai sus). Curtea consideră că eclamantii au suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în chitate, acordă fiecăruia 3.500 euro în acest sens.

B. Dobânzile moratorii

30. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se azeze pe rata dobânzii facilitătii de pret marginal a Băncii entrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE,

1. declară admisibil restul cererilor;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Conventie;

3. hotărăste:

a) ca statul pârât să plătească fiecărui reclamant, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Conventie, 3.500 euro (trei mii cinci sute euro) pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

b) ca, începând de la expirarea termenului respectiv si până la plata efectivă, această sumă să fie purtătoare de dobândă simplă, a cărei rată să fie egală cu cea a facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene, aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de reparatie echitabilă pentru surplus.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 4 august 2005 în conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

 

Boštjan M. Zupančič,

Presedinte

Vincent Berger,

grefier