MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 903 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 7 noiembrie 2006

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 584 din 19 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, in ansamblu, si, în special, a celor ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), n) si o), art. 13 si art. 17 din aceeasi lege

Decizia nr. 585 din 19 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) si alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insotventei

Decizia nr. 586 din 19 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

Decizia nr. 630 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12² alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare

Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

Decizia nr. 632 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Decizia nr. 644 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281, 281¹, 281² si 281³ din Codul de procedură civilă

Decizia nr. 653 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală

Decizia nr. 686 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.503. - Hotărâre privind darea în administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării, pentru Inspectoratul Scolar Judetean Maramures - Clubul Sportiv Scolar nr. 2 Baia Mare, a unor imobile trecute îri domeniul public al statului

1.504. - Hotărâre pentru completarea anexei nr. 37 la Hotărârea Guvernului nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Bistrita-Năsăud, precum si al municipiului, oraselor si comunelor din judetul Bistrita-Nasăud

1.506. - Hotărâre privind transmiterea drumului forestier „Romanilor” si a terenului aferent acestuia din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Târgu Mures si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures, judetul Mures

1.510. - Hotărâre privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor comunale a unor drumuri situate în judetul Sălaj

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

728. - Ordin al ministrului economiei si comertului privind instituirea procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară la Societatea Comercială „Moldomin” - S.A. Moldova Nouă

1.276. - Ordin al ministrului sănătătii publice pentru aprobarea Monografiei contabile privind efectuarea cheltuielilor pentru finantarea sănătătii din contributiile colectate potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăti

1.736. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ pentru exploatarea si reabilitarea conductelor pentru transportul apei”, indicativ NE 035-06

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 584

din 19 septembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblu, si, în special, a celor ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), n) si o), art. 13 si art. 17 din aceeasi lege

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblu, si, în special, a celor ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), n) si o), art. 13 si art. 17 din aceeasi lege, exceptie ridicată de Consiliul Local al Orasului Predeal în Dosarul nr. 34/CA/R/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia, prin critica sa, solicită, de fapt, interpretarea si aplicarea legii, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 34/CA/R/2006, Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblu, si, în special, a celor ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), n) si o), art. 13 si art. 17 din aceeasi lege, exceptie ridicată de Consiliul Local al Orasului Predeal într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva unei sentinte prin care a fost anulată o hotărâre a Consiliului Local al Orasului Predeal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă art. 15, art. 16, art. 21 si art. 24 din Constitutie, întrucât nu prevăd obligatia ca, în actiunile de contencios administrativ împotriva actelor administrative individuale, să se citeze în cauză, în calitate de pârât, beneficiarul actului individual atacat. Totodată, se apreciază că, în materia contenciosului administrativ, hotărârile judecătoresti trebuie să fie pronuntate în contradictoriu cu toate părtile la care se referă actul administrativ atacat.

Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că sustinerile autorului exceptiei privesc, mai degrabă, aplicarea legii, si nu constitutionalitatea ei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se mai arată că aspectele invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate constituie probleme care vizează interpretarea si aplicarea legii si, în consecintă, solutionarea acestora excedează competentei Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 alin. (3) din lege, în raport cu art. 21 din Constitutie, sunt neconstitutionale, întrucât nu stabilesc cu claritate momentele pentru declararea si judecarea recursului împotriva hotărârii prin care instanta s-a pronuntat asupra exceptiei de nelegalitate. De asemenea, Avocatul Poporului consideră că celelalte dispozitii ale legii nu contravin art. 15, art. 16, art. 21, art. 24 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, în ansamblu, si, în special, cele ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), n) si o), art. 13 si art. 17 din aceeasi lege. Dispozitiile legale punctual criticate vizează sfera persoanelor care pot să se adreseze instantelor de contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ, citarea părtilor si judecarea cererilor în cauzele de contencios administrativ.

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, autorul exceptiei consideră că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în integralitatea sa, si textele de lege indicate, în special, sunt constitutionale numai în măsura în care se întelege că în cauzele având ca obiect actiuni în contencios administrativ împotriva actelor administrative individuale se citează, în mod obligatoriu, si persoanele fizice si juridice beneficiare ale respectivului act.

Curtea retine că, potrivit art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios constitutional realizează un control de constitutionalitate a legilor si altor acte normative. Având în vedere motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu face o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci se referă la aplicarea si interpretarea legii, sarcină care excedează competentei Curtii Constitutionale, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, în ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia textele legale criticate nu prevăd obligatia ca în actiunile de contencios administrativ împotriva actelor administrative individuale să se citeze în cauză, în calitate de pârât, beneficiarul actului individual atacat, Curtea retine că aceasta trebuie analizată având în vedere art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care prevede că „dispozitiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritătile publice, pe de o parte, si persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum si cu procedura reglementată de prezenta lege”. Or, acest aspect vizează întru totul interpretarea si aplicarea legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblu, si, în special, a celor ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), n) si o), art. 13 si art. 17 din aceeasi lege, exceptie ridicată de Consiliul Local al Orasului Predeal în Dosarul nr. 34/CA/R/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 septembrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 585

din 19 septembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) si alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - maqistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vega Shipping” - S.R.L., prin lichidator judiciar, în Dosarul nr. 1.128/COM/2005 al Curtii de Apel Constanta -Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 martie 2006, pronuntată în Dosarul 1.128/COM/2005, Curtea de Apel Constanta -Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vega Shipping” - S.R.L., prin lichidator judiciar, într-un litigiu având ca obiect recursul declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic de deschidere a procedurii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de acces liber la justitie si la dreptul părtilor la un proces echitabil, întrucât, fată de cererea debitorului insolvent pentru a fi supus procedurii reorganizării judiciare si a falimentului, creditorul poate face doar opozitie, care se solutionează de aceeasi instantă judecătorească si de acelasi judecător, împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care aprobă cererea de deschidere a procedurii neexistând o adevărată cale de atac.

Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă prin art. 38 alin. (1) din lege se recunoaste numai calea opozitiei, solutionată tot de judecătorul-sindic, nu înseamnă că s-a adus o atingere principiului accesului liber la justitie.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, sustine că procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 este una specială, scopul său fiind acela de a reglementa un cadru procesual de natură a asigura rezolvarea cu celeritate a cauzei. Totodată, arată că neprevederea în dreptul national a anumitor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoresti nu este de natură a încălca prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia procedurii de reorganizare judiciară si faliment, precum si în cea a căilor de atac.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 64/1995 a fost abrogată expres prin dispozitiile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, însă solutia legislativă initială a fost preluată, în esentă, în cuprinsul art. 32 alin. (1) si alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006. În consecintă, potrivit jurisprudentei sale, Curtea va analiza sub aspectul constitutionalitătii sale art. 32 alin. (1) si alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006, care are următorul cuprins:

„(1) Dacă cererea debitorului corespunde conditiilor prevăzute la art. 27, judecătorul-sindic va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declaratia făcută conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul îsi arată intentia de a intra în procedura simplificată sau nu depune documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) Ut. a)-f) si h) la termenul prevăzut la art. 28 alin. (2) ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2), judecătorul va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.

(2) Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la notificare, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o sedintă la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va solutiona, deodată, printr-o sentintă, toate opozitiile. [...]”.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de acces liber la justitie, ce nu poate fi îngrădit de nicio lege, si la dreptul părtilor la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei reglementează o procedură specială având ca scop, potrivit art. 2 al legii, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă. Textul de lege criticat prevede sarcina judecătorului-sindic să dispună, prin încheiere, deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, atunci când cererea formulată în acest sens de debitorul aflat în stare de insolventă corespunde conditiilor cerute de lege, încheiere ce se notifică tuturor creditorilor. Creditorii pot face opozitie, care se solutionează printr-o singură hotărâre de judecătorul-sindic, după citarea părtilor.

Curtea retine că opozitia la deschiderea procedurii introdusă de creditori nu poate fi calificată ca fiind o cale de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii generale sau simplificate prevăzute de lege. Posibilitatea introducerii unei opozitii este doar o parte componentă a întregului mecanism de declansare a deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006. De altfel, în acest sens, art. 11 alin. (1) lit. a) din lege prevede că una dintre atributiile judecătorului-sindic este „darea hotărârii de deschiderea procedurii”, iar art. 12 din lege că „Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.”

Procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi considerată deschisă ori refuzată numai când judecătorul-sindic hotărăste în privinta opozitiilor formulate de creditori. Or, Curtea retine că numai hotărârea prin care judecătorul-sindic se pronuntă asupra opozitiilor este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, fiind firesc ca aceeasi instantă să se pronunte asupra întregului proces de deschidere a procedurii, mai mult, părtile interesate având deschisă si calea recursului împotriva hotărârii pronuntate de judecătorul-sindic asupra opozitiilor formulate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionaiitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) si alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vega Shipping” - S.R.L., prin lichidator judiciar, în Dosarul nr. 1.128/COM/2005 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 septembrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 586

din 19 septembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionaiitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionaiitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de S.C.A. Sova & Asociatii în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionaiitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 23.530/299/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionaiitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de S.C.A. Sova & Asociatii într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat de autorul exceptiei împotriva unei sentinte prin care a fost respinsă o cerere de anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionaiitate autorul acesteia sustine, în esentă, că inexistenta unei căi de atac

Împotriva hotărârii din cererea de anulare, prin care să se poată critica aspectele de fond care au fost dezlegate pentru prima dată în acest stadiu procesual, este de natură a încălca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 49 (devenit, în urma revizuirii si republicării Constitutiei, art. 53) si art. 128 (devenit art. 129). Se apreciază că, pentru a respecta dreptul părtilor la un proces echitabil, este necesar ca legea să asigure posibilitatea unei instante superioare să exercite un control judiciar asupra legalitătii si temeiniciei hotărârii pronuntate de instanta care a judecat cererea în anulare.

Totodată, autorul exceptiei apreciază că legiuitorul, în niciun caz, nu poate stabili reguli speciale de procedură care să nu permită o examinare profundă a pretentiilor si prin care se favorizează situatia creditorilor fără a justifica această restrângere a drepturilor debitorilor actionati în judecată pe această cale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionaiitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Totodată, se invocă în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionaiitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionaiitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Curtea observă că, prin dispozitiile art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, prevederile art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 au fost modificate, astfel încât, în prezent, dispozitiile legale criticate au următorul cuprins:

„(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională în raport cu prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) si art. 129.

Prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din

17 aprilie 2006, Curtea a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor solutii diferite fată de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile art. 129 din Constitutie, potrivit cărora căile de atac se exercită „în conditiile legii”.

Cu privire la invocarea în sustinerea exceptiei a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, Curtea constată că nici această critică nu este întemeiată, întrucât, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudenta sa, spre exemplu, Decizia nr. 580 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, dreptul la un proces echitabil în materia analizată nu presupune existenta unui dublu grad de jurisdictie, această garantie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din conventie privind dreptul la un recurs efectiv. Astfel, Curtea constată că textul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale presupune doar existenta posibilitătii efective de a supune judecătii unei instante nationale cazul violării unui drept consacrat de conventie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) si, în consecintă, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac” (Decizia Curtii Constitutionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În consecintă, Curtea, având în vedere că textul legal criticat nu restrânge exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti, constată că art. 53 din Constitutie, invocat în sustinerea exceptiei, nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de S.C.A. Sova & Asociatii în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 septembrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 630

din 3 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12² alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12² alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, exceptie ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.708D/2006, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică, ridicată de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiasi instante.

La apelul nominal, efectuat în dosarul de mai sus, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.205D/2006 si nr. 1.708D/2006, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.708D/2006 la Dosarul nr. 1.205D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că venitul de completare este accesoriu ajutorului de somaj acordat, astfel încât celor care nu beneficiază de ajutor de somaj nu li se poate acorda venitul de completare. Textul de lege criticat nu încalcă art. 16 alin. (1) si art. 41 din Constitutie, având în vedere si că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constitutie, numai legiuitorul este cel în măsură a stabili măsurile de protectie socială.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 aprilie 2006 si 29 mai 2006, pronuntate în dosarele nr. 8.058/2005 si nr. 3/57/2006, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12²alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, exceptie ridicată de Ioan Vulcu, respectiv Constantin Bîrsan în litigii având ca obiect solutionarea cererii de anulare a deciziilor prin care s-au respins cererile acestora de acordare a indemnizatiei de somaj si a venitului de completare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale privind garantarea dreptului la muncă, deoarece obligă persoana concediată în cadrul concedierii colective să aibă statutul de somer pentru a putea beneficia de venit de completare. Consideră că aceleasi dispozitii legale au si caracter discriminatoriu întrucât persoanele care la data concedierii aveau contract de muncă pe timp partial la un alt angajator nu beneficiază de venitul de completare, în timp ce persoanele încadrate în muncă după disponibilizare beneficiază de acest venit de completare.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază, în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 1.205D/2006, că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată, textele criticate având un caracter discriminatoriu. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la muncă.

În Dosarul Curtii Constitutionale nr. 1.708D/2006 se opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, având în vedere că nu se poate sustine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie atât timp cât persoanele care îndeplinesc conditiile pentru acordarea indemnizatiei de somaj se află într-o situatie fundamental diferită fată de cele care nu îndeplinesc aceste conditii. Totodată, se arată că dispozitiile constitutionale referitoare la măsurile de protectie socială nu sunt încălcate, dimpotrivă, întreaga ordonantă de urgentă fiind o garantie în acest sens.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată întrucât persoanele care îndeplinesc conditiile pentru acordarea indemnizatiei de somaj se află într-o situatie diferită fată de cele care nu îndeplinesc aceste conditii, astfel încât se impune stabilirea unui tratament juridic diferit. Totodată, se arată că, atât timp cât persoana nu îndeplineste conditiile pentru acordarea indemnizatiei de somaj si implicit a venitului de completare, ea nu se află într-o stare de „nevoie”, astfel că nu se impune plata unei sume de bani cu caracter de măsură socială.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că textul de lege criticat stabileste o compensatie cu caracter temporar, iar încetarea conditiilor care au justificat acordarea indemnizatiei de somaj justifică si sistarea plătii venitului de completare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), precum si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 12² alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată prin Legea nr. 254/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004. În realitate, Curtea observă că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2004 a fost emisă pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002. Astfel, textul supus controlului de constitutionalitate face parte din această din urmă ordonantă de urgentă si are următorul cuprins:

„(3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc conditiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizatiei de somaj.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetătenilor

În fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, si ale art. 41 alin. (1) si (2), privind interdictia îngrădirii dreptului la muncă si dreptul la protectie socială.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Articolele 12, 12¹, 12² si 12³, nou introduse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2002, reglementează drepturile bănesti ce se acordă salariatilor din industria de apărare ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective, respectiv: o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul National de Statistică pentru luna anterioară celei în care se efectuează concedierea, plăti compensatorii pe o perioadă de 6-12 luni, în functie de vechimea în muncă a salariatului, indemnizatia de somaj în conformitate cu reglementările legale în vigoare si venit lunar de completare pe o perioadă de 20-24 luni, în functie de vechimea în muncă.

Alineatul (3) al art. 12² exceptează de la beneficiul venitului lunar de completare persoanele care nu îndeplinesc conditiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizatiei de somaj. Curtea retine că persoanele care realizează venituri de un anumit nivel sunt, în mod evident, într-o situatie diferită fată de cele care nu realizează asemenea venituri, împrejurare obiectivă si ratională ce justifică si impune instituirea unui tratament juridic rezonabil diferentiat. Astfel, neacordarea venitului lunar de completare persoanelor care nu îndeplinesc conditiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizatiei de somaj este o măsură rezonabilă si ratională, fiind în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodată, Curtea retine că dispozitia legală criticată se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se află în aceeasi situatie.

Curtea constată că această dispozitie legală nu atinge dreptul la muncă, ci prevede doar că persoanele care sunt încadrate în muncă, chiar si cu normă partială, si realizează venituri în raport cu care, potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării fortei de muncă, nu sunt îndreptătite să li se stabilească indemnizatia de somaj, nu beneficiază de venit lunar de completare. Această măsură legală nu are nici o repercusiune asupra dreptului la muncă al persoanei. Totodată, Curtea retine că măsura în cauză este una de protectie socială, fiind si accesorie indemnizatiei de somaj, ceea ce, evident, nu este de natură a încălca textul art. 41 alin. (2) din Constitutie, dimpotrivă, reprezintă o expresie a acestui text constitutional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12² alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, exceptie ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale, respectiv de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 octombrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 631

din 3 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Gheorghe Nicolae în Dosarul nr. 584/CA/2005 al Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă art. 1 alin. (4) si (5) si art. 123 alin. (4) si (5) din Constitutie, necreându-se nici o situatie de subordonare între prefect si autoritătile administratiei publice locale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 februarie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 584/CA/2005, Tribunalul Constanta - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Gheorghe Nicolae într-un litigiu având ca obiect solutionarea cererii de anulare formulate de acesta împotriva ordinului emis de prefectul judetului Constanta prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului sau de ales local.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul legal criticat contravine art. 1 alin. (4) si (5), precum si art. 123 alin. (4) si (5) din Constitutie. Se apreciază că prin lege nu se pot stabili atributii în sarcina prefectului, întrucât atributiunile acestuia sunt stabilite în exclusivitate prin Constitutie. Totodată, în sustinerea exceptiei, se arată că solutia legislativă cuprinsă în art. 91 alin. (4) din lege nu se mâi regăseste în Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

Tribunalul Constanta - Sectia contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Guvernul considera că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că demersul prefectului de a constata, prin ordin, încetarea de drept a mandatului de ales local nu este de natură a încălca prevederile constitutionale care exclud eventualele raporturi de subordonare între acesta si alesii locali ori pe acelea care privesc separarea puterilor în stat ori suprematia legii, ci se exercită în virtutea competentelor pe care le are un prefect de a verifica si contesta legalitatea actelor emise de alesii locali. Se arată că Legea nr. 161/2003 are caracter organic, ceea ce este în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (3) din Constitutie. Totodată, se arată că incompatibilitatea reprezintă o prezumtie instituită prin lege, potrivit căreia persoana în cauză nu îsi poate desfăsura activitatea în conditii de impartialitate, iar constatarea acestei stări de către prefect se încadrează în limitele conferite de Constitutie.

Guvernul consideră că prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora încetarea de drept a mandatului de consilier se constată si prin hotărâre a consiliului local sau judetean, nu sunt de natură a afecta atributia prefectului prevăzută de art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că posibilitatea prefectului de a constata încetarea de drept a mandatului de ales local nu constituie o imixtiune în problemele administratiei publice locale, întrucât încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenta de a aprecia asupra valabilitătii mandatului de ales local. Astfel, prefectul aplică o sanctiune ce a intervenit în baza legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul cuprins: „(4) În situatia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renuntă la una dintre cele două functii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unitătii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unitătii administrativ-teritoriale.”

Dispozitiile alin. (3) al art. 91 din lege, la care face referire textul criticat, au următorul cuprins: „(3) Alesul local poate renunta la functia detinută înainte de a fi numit sau ales în functia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această functie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei sectiuni este obligat să demisioneze din una dintre functiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) si (5) privind principiul separatiei puterilor în stat, respectiv suprematia Constitutiei, precum si ale art. 123 alin. (4) si (5) privind prefectul.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Prevederile criticate prevăd că prefectul emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local în cazul în care acesta din urmă nu a renuntat la functia detinută înainte de a fi numit sau ales în functia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această functie. Curtea constată că acest text legal nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect si autoritătile administratiei publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenta de a aprecia asupra valabilitătii mandatului de ales local. De altfel, ordinul prefectului are doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl priveste, în mod exclusiv, pe alesul local.

Totodată, Curtea retine că nu sunt încălcate nici prevederile art. 123 alin. (5) din Constitutie, întrucât în cauză nu este vorba de tutela administrativă pe care o exercită prefectul, ci de constatarea unei stări de fapt referitoare la alesii locali.

Curtea constată că este neîntemeiată si sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia Constitutia ar stabili în mod limitativ atributiunile prefectului, având în vedere că art. 123 alin. (3) din Constitutie prevede că “Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organică”. Textul constitutional permite ca prin lege organică să se stabilească atributiile prefectului, iar această cerintă constitutională este întru totul respectată de Legea nr. 161/2003, având în vedere procedura după care a fost adoptată.

Curtea retine că prevederile art. 1 alin. (4) si (5) nu au incidentă în cauză, întrucât, pe de o parte, atât prefectul, cât si celelalte autorităti ale administratiei publice locale fac parte din puterea executivă, iar pe de altă parte, încălcarea art. 1 alin. (5) din Constitutie are loc numai atunci când si altă dispozitie constitutională a fost nesocotită, ceea ce nu este cazul în această cauză.

În ceea ce priveste pretinsa contrarietate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu cele ale art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, Curtea nu poate retine abrogarea celui dintâi text în baza art. 85 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004, întrucât nu există o contrarietate între cele două prevederi legale, art. 91 alin. (4) reglementând constatarea încetării mandatului de consilier local într-o situatie aparte, si anume în cazul în care incompatibilitatea intervine după validarea mandatului de consilier local urmare a unei functii anterior detinute, în timp ce art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 vizează incompatibilitatea care apare pe parcursul exercitării mandatului de ales local. În consecintă, nu se poate retine abrogarea art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, neexistând astfel nici un impediment în exercitarea pe fond a controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Gheorghe Nicolae în Dosarul nr. 584/CA/2005 al Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 octombrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Kâroly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 632

din 3 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Nicolae Uzună în Dosarul nr. 102/AS/2006 af Tribunalului Constanta - Sectia civilă-asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitu-tionalitate, arătând că problema vizată prin critica autorului exceptiei este una de interpretare si aplicare a legii, si nu una de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 102/AS/2006, Tribunalul Constanta - Sectia civilă- asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Nicolae Uzună într-un litigiu având ca obiect solutionarea contestatiei la decizia de stabilire a pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 171 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 creează o situatie discriminatorie pentru pensionarii de invaliditate, cu pensia stabilită în conformitate cu legislatia anterior în vigoare, întrucât în urma agravării stării lor de sănătate si încadrării într-un grad superior de invaliditate, li se micsorează cuantumul pensiei, fără posibilitatea de a opta pentru cuantumul avantajos, posibilitate ce este asigurată pentru alte categorii de pensionari.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă-asigurări sociale apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, sustine că textul legal criticat nu instituie discriminări cu privire la persoanele îndreptătite la pensie de invaliditate, ci prevede doar recalcularea acesteia potrivit legii.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 171 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, text introdus prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, si are următorul cuprins:

„(2) Prevederile alin. (1) se aplică si în cazul pensiilor de invaliditate stabilite pe baza legislatiei anterioare, la modificarea încadrării într-un alt grad de invaliditate.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Autorul exceptiei, în esentă, consideră că, prin reactualizarea pensiei sale de invaliditate, cuantumul acesteia scade, fără a se da posibilitatea de a opta pentru cuantumul mai avantajos, posibilitate ce este asigurată pentru alte categorii de pensionari.

Curtea retine că, în legătură cu dispozitiile art. 171 alin. (2) din lege, autorul exceptiei nu face o veritabilă critică de neconstitutionalitate, problemele pe care le ridică fiind de aplicare si interpretare a legii, chestiune care tine exclusiv de competenta instantelor de judecată. De altfel, problema care se pune priveste aplicabilitatea în spetă a dispozitiilor tranzitorii ale art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, în cazul în care cuantumul rezultat în urma recalculării pensiilor stabilite pe baza legislatiei anterioare este mai mic decât cel aflat în plată, se mentine cuantumul avantajos, ceea ce, în mod evident, tine exclusiv de aplicarea si interpretarea legii.

În consecintă, Curtea constată că, în spetă, problema care se pune excedează competentei sale, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Nicolae Uzună în Dosarul nr. 102/AS/2006 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă-asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 octombrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Kâroly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 638

din 3 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate privind art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si art. 18 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta vizează chestiuni de interpretare si aplicare a legii, solutionarea acestora excedând competentei Curtii. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (6) din lege se apreciază că este neîntemeiată, întrucât legiuitorul, în baza art. 52 alin. (2) si a art. 126 alin. (2) din Constitutie, este singurul în măsură să adopte normele de procedură si în contenciosul administrativ.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 32.503/2/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Mariana Dumitru într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 1 alin. (1) sunt neconstitutionale în măsura în care prin sintagma „anularea actului” se întelege constatarea nulitătii relative a actului, iar nu si cea în constatarea nulitătii absolute, întrucât constituie o îngrădire a exercitiului dreptului la actiunea în constatarea nulitătii absolute a actului administrativ si, implicit, a dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (2), precum si ale art. 52 din Constitutie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 alin. (6) din lege, autorul exceptiei apreciază că acestea sunt contrare art. 52 din Constitutie, întrucât textul constitutional recunoaste dreptul la actiune numai persoanei vătămate prin actul administrativ ilegal emis de o autoritate publică, iar nu si autoritătii publice emitente a actului ilegal. Se apreciază că acest text încalcă si art. 21 alin. (1) din Constitutie, întrucât autoritatea publică emitentă poate actiona împotriva principiului potrivit căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Totodată, sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (2) si (3) din Constitutie atât timp cât textul art. 1 alin. (6) din lege are în vedere actiunea pentru constatarea nulitătii absolute a actului administrativ ilegal exercitată de autoritatea publică emitentă, în timp ce celelalte subiecte de drept pot introduce numai actiuni în constatarea nulitătii relative a actului administrativ ilegal. Aceasta înseamnă că pentru institutia publică emitentă a actului actiunea este imprescriptibilă, iar pentru alti subiecti de drept actiunea este prescriptibilă în conditiile art. 11 alin. (1) din lege. În opinia autorului exceptiei art. 1 alin. (6) din lege încalcă principiul stabilitătii raporturilor juridice administrative si civile, al irevocabilitătii actelor administrative unilaterale individuale intrate în circuitul civil, precum si al bunei-credinte, dar si art. 59 si 131 din Constitutie. Totodată, teza a doua a art. 1 alin. (6) din lege contravine art. 126 alin. (5) si (6) din Constitutie, încăicându-se competenta instantelor de contencios administrativ.

Cu privire la dispozitiile art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 alin. (1) si (4) din lege se apreciază că sunt neconstitutionale în măsura în care ar limita obiectul actiunilor în contencios administrativ numai la cele care au în vedere nulitatea relativă a actului administrativ.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată, încălcând astfel prevederile art. 29 alin. (4) din Constitutie.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, în opinia Guvernului, critica autorului exceptiei cu privire la art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) si art. 18 din Legea nr. 554/2004, în sensul interpretării restrictive a prevederilor acestor texte de către instantele de judecată, este o problemă de aplicare a legii, nu una de constitutionalitate.

Se apreciază că textul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu încalcă accesul liber la justitie, întrucât părtile au dreptul, în cadrul unui proces public, să îsi dovedească si să îsi apere drepturile legale. Autoritatea administrativă emitentă are doar posibilitatea de a cere instantei analizarea legalitătii actului juridic, numai aceasta din urmă fiind competentă a efectua un astfel de control.

Judecarea cauzei are loc în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil de către o instantă independentă si impartială. În ceea ce priveste invocarea în sustinerea exceptiei a prevederilor art. 52 si ale art. 126 alin. (6) din Constitutie, Guvernul apreciază că dispozitia legală criticată este o expresie a acestor texte constitutionale, asigurând exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative prin instantele de contencios administrativ. Se consideră că textele constitutionale ale art. 58, 59 si ale art. 131 alin. (1), invocate în sustinerea exceptiei, nu au incidentă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Se consideră că textele legale criticate nu încalcă art. 21, 52 si art. 126 alin. (5) si (6), asigurând atât dreptul părtilor de a avea un proces echitabil, cât si controlul judecătoresc al actelor administrative. Se apreciază că celelalte prevederi constitutionale invocate nu au incidentă în cauză.

În subsidiar, Avocatul Poporului, având în vedere că autorul exceptiei invocă neconstitutionalitatea textelor legale criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, apreciază că nu intră în competenta Curtii solutionarea unei astfel de critici, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că, desi a fost sesizată de instanta de judecată numai cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit jurisprudentei sale, se va pronunta si cu privire la constitutionalitatea art. 11 alin. (1) din lege, dar cu care nu a fost sesizată, având în vedere faptul că instanta, dintr-o posibilă eroare materială, nici nu s-a pronuntat asupra admisibilitătii acesteia si nici nu a sesizat Curtea cu solutionarea acesteia.

În consecintă, textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) si (6): „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public. [...]

(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instantei constatarea nulitătii acestuia, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. În cazul admiterii actiunii, instanta se va pronunta, la cerere, si asupra legalitătii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor civile produse.”;

- Art. 8 alin. (1): „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autoritătii publice emitente sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.”;

- Art. 11 alin. (1): „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

b) data expirării termenului legal de solutionare a cererii, fără a depăsi termenul prevăzut la alin. (2);

c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.”;

- Art. 18: „(1) Instanta, solutionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverintă sau orice alt înscris.

(2) Instanta este competentă să se pronunte, în afara situatiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), si asupra legalitătii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecătii.

(3) In cazul solutionării cererii, instanta va hotărî si asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

(4) Atunci când obiectul actiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în functie de starea de fapt, instanta poate:

a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;

b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;

c) impune uneia dintre părti îndeplinirea unei anumite obligatii;

d) suplini consimtământul unei părti, când interesul public o cere;

e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale si morale.

(5) Solutiile prevăzute la alin. (1) si la alin. (4) lit. b) si c) pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalităti pentru fiecare zi de întârziere.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 59 privind exercitarea atributiilor de către Avocatul Poporului, ale art. 126 alin. (5) si (6) privind instantele extraordinare si controlul judecătoresc al actelor administrative, precum si ale art. 131 privind rolul Ministerului Public.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. Astfel cum rezultă din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate în ceea ce priveste dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 din Legea nr. 554/2004, autorul exceptiei are în vedere o anumită interpretare a textelor respective, raportat la specificul cauzei aflate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal. Curtea constată că exercitarea controlului de constitutionalitate nu poate avea ca premisă modul de interpretare si aplicare a legii de către o anumită instantă judecătorească. Interpretarea acesteia, ulterior, poate fi infirmată de o hotărâre judecătorească pronuntată în căile de atac.

De altfel, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, a statuat că instantele judecătoresti interpretează legea, în mod necesar, în procesul solutionării cauzelor cu care au fost învestite. Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instantelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instantelor de judecată, a fost creată de legiuitor institutia recursului în interesul legii.

Asadar, Curtea constată că, în spetă, devin incidente prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”. În consecintă, având în vedere cele de mai sus, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 alin. (6) din lege, Curtea observă că acestea reglementează un caz de contencios administrativ obiectiv, care se referă la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate, având în vedere realizarea unui interes public, caracterizându-se prin generalitate si impersonalitate.

Justificarea constitutională a unui asemenea text apare cu claritate în prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit cărora, „în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea retine că posibilitatea autoritătii publice emitente a unui act administrativ nelegal să solicite instantei constatarea nulitătii acestuia, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constitutie. Curtea constată că un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar în lipsa art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 s-ar putea ajunge la mentinerea în sistemul normativ a unor acte nelegale care, în lipsa unei persoane interesate în mod direct si personal sau vătămate, nu ar putea fi atacate în justitie, rămânând definitive si putând pe această cale să pericliteze anumite interese de ordin public.

Curtea nu poate retine pretinsa încălcare a prevederilor art. 52 si ale art. 126 alin. (6) din Constitutie, întrucât aceste texte vizează contenciosul administrativ, în genere, necuprinzând vreo dispozitie în sensul limitării contenciosului administrativ obiectiv. Stabilirea în competenta instantelor judecătoresti de a judeca actiuni care vizează contenciosul administrativ obiectiv este în perfectă concordantă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Totodată, nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 alin. (1) -(3) din Constitutie, întrucât atât reclamantul, cât si pârâtul au asigurate toate mijloacele procedurale necesare realizării unui proces echitabil.

În ceea ce priveste invocarea în sustinerea exceptiei a prevederilor art. 59, art. 126 alin. (5) si ale art. 131 din Constitutie, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză, ele vizând Avocatul Poporului, interzicerea înfiintării de instante extraordinare, respectiv Ministerul Public.

Toate celelalte argumente invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (6) din lege vizează probleme de interpretare si aplicare a legii, aspecte asupra cărora Curtea nu are competenta a se pronunta, întrucât aceasta exercită numai un control de constitutionalitate, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1--3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii]

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si ale art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 octombrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Kâroly

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 644

din 5 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281, 281¹, 281² si 281³din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - maqistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281, 281¹, 281² si 281³ din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Văcărus, Marian Văcărus si Gabriela Viorica Văcărus în Dosarul nr. 7.818/2005 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia civilă.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, Marian Văcărus si Gabriela Viorica Văcărus, personal. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihaela Anca Vintilă a depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei.

Având cuvântul, autorii exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esentă, că incorecta aplicare de către instantele de judecată a dispozitiilor legale criticate conduce la încălcarea dispozitiilor constitutionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că autorii exceptiei nu invocă motive de neconstitutionalitate, ci de aplicare a legii de către instantele de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 februarie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.818/2005, Tribunalul Dâmbovita - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281, 281¹, 281² si 281³ din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Marin Văcărus, Marian Văcărus si Gabriela Viorica Văcărus.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că interpretarea textelor de lege criticate, dată de instantele de judecată, în aplicarea legii, este neconstitutională, contravenind dispozitiilor art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată si ale art. 46 privind dreptul la mostenire din Legea fundamentală. Pe de altă parte, se consideră că dispozitiile legale criticate au un continut contradictoriu.

Tribunalul Dâmbovita - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate sunt

constitutionale, arătând că instituirea căilor de atac si procedura de judecată sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, acesta putând stabili reguli speciale de judecată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei îl reprezintă dispozitiile art. 281, 281¹, 281² si 281³ din Codul de procedură civilă, texte de lege cu următorul continut:

- Art. 281, modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000:

„Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile părtilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Instanta se pronuntă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părtile vor fi citate numai dacă instanta socoteste că este necesar să dea anumite lămuriri.

În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.”;

- Art. 281¹, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părtile pot cere instantei care a pronuntat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozitiile potrivnice.

Instanta va rezolva cererea de urgentă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părtilor.

Încheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât si în dosarul de hotărâri al instantei.”;

- Art. 281², modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000:

„Dacă prin hotărârea dată instanta a omis să se pronunte asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelasi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare.

Cererea se solutionează de urgentă, cu citarea părtilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281¹ alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Dispozitiile prezentului articol se aplică si în cazul când instanta a omis să se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducătorilor, interpretilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor. “;

- Art. 281³, modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000:

„încheierile pronuntate în temeiul art. 281 si281¹, precum si hotărârea pronuntată potrivit art. 281² sunt supuse acelorasi căi de atac ca si hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozitiilor potrivnice ori completarea.

Părtile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată si în art. 46 - Dreptul la mostenire, precum si dispozitiilor art. 1 - Protectia proprietătii - din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 5 privind egalitatea dintre soti, din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie, precum si ale art. 8 - Dreptul la respectarea vietii private si de familie, cuprins în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile art. 281, 281¹, 281² si 281³ din Codul de procedură civilă, cuprinse în sectiunea a VI-a „Îndreptarea, lămurirea si completarea hotărârii” a cap. IV din titlul III al cărtii a ll-a, reprezintă norme de procedură referitoare la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor si încheierilor judecătoresti, clarificarea întelesului dispozitivului hotărârilor judecătoresti sau completarea acestora.

Prin institutia îndreptării, lămuririi si completării unei hotărâri judecătoresti, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în solutionarea cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instantei, atunci când aceasta priveste erori materiale si nu are incidentă asupra fondului dreptului substantial dedus judecătii.

Curtea constată astfel că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul competentei sale constitutionale, atribuită potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, si nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată, în art. 46 - Dreptul la mostenire si nici prevederilor art. 1 - Protectia proprietătii, din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 5 privind egalitatea dintre soti, din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie, precum si ale art. 8 - Dreptul la respectarea vietii private si de familie, din aceeasi reglementare internatională, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză.

De altfel, motivarea exceptiei de neconstitutionalitate priveste aspecte de interpretare si aplicare a legii de către instantele de judecată, aspecte ce excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „(...) se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281, 281¹, 281² si 281³ din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Văcărus, Marian Văcărus si Gabriela Viorica Văcărus în Dosarul nr. 7.818/2005 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 653

din 5 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocarii - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal răspund părtile Societatea de Asigurare-Reasigurare „ASTRA” - S.A., prin consilier juridic Andreea Balint, si Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic Gelu Grigoras, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Societatea de Asigurare-Reasigurare „ASTRA” - S.A., prin reprezentantul său, lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 8 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004), Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Naum Nicolae Ciomu în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal se instituie o discriminare între cetăteni în sensul incriminării si pedepsirii

În mod diferit a aceleiasi fapte săvârsite din culpă. Se arată că, în conditiile existentei culpei, nerespectarea dispozitiior legale sau a măsurilor de prevedere nu mai prezintă relevantă sub aspect subiectiv, asa încât pedepsirea mai gravă în acest caz creează în mod nejustificat o discriminare. Referitor la art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se sustine că reducerea pronuntării condamnării numai la aceste prevederi legale ar conduce la aplicarea mecanică a pedepsei, în contradictie cu normele constitutionale ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Se arată că, în rezolvarea actiunii penale, pronuntând condamnarea, instanta trebuie să constate nu numai că fapta există, constituie infractiune si a fost săvârsită de inculpat, ci si toate circumstantele reale ale cauzei si personale ale inculpatului.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că, prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal, nu se creează o discriminare între cetăteni în privinta incriminării si pedepsirii aceleiasi fapte săvârsite din culpă. Totodată, arată că art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravine art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât instanta este obligată să tină seama de toate circumstantele reale, precum si de circumstantele personale ale inculpatului, atât la stabilirea pericolului social concret al faptei, cât si la individualizarea pedepsei, în ipoteza pronuntării condamnării.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal nu încalcă principiul egalitătii în drepturi, întrucât acest principiu nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Referitor la dispozitiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se arată că nu contravine normelor constitutionale invocate, deoarece, „dacă instanta pronuntă o hotărâre de condamnare temeinică si legală care rămâne definitivă, nu s-ar putea sustine că prin aceasta condamnatul este supus unei pedepse sau tratament inuman ori degradant”. În concluzie, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite aspecte legate de persoana care a săvârsit infractiunea, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol social, cum este infractiunea de vătămare corporală din culpă săvârsită ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităti, nu contravine principiului egalitătii în drepturi. Cu privire la art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se apreciază, de asemenea, că nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, precum si dispozitiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Prevederile din Codul penal criticate ca neconstitutionale au următorul cuprins:

- Art. 184 (Vătămarea corporală din culpă) alin. 2 si 4: „Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozitiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

Prevederile din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins:

- Art. 345 (Rezolvarea actiunii penale) alin. 2: „Condamnarea se pronuntă dacă instanta constată că fapta există, constituie infractiune si a fost săvârsită de inculpat.”

Dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si cele ale art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii, precum si a oricărei pedepse sau oricărui tratament inuman ori degradant.

Examinând exceptia astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. Dispozitiile art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal reglementează două modalităti normative agravante ale infractiunii de vătămare corporală din culpă si dau expresie vointei legiuitorului de a sanctiona mai aspru această infractiune, atunci când fapta incriminată a avut ca urmare o vătămare a integritătii corporale sau a sănătătii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacă fapta a avut drept consecintă pierderea unui simt sau organ, încetarea functionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, slutirea, avortul ori punerea în primejdie a vietii persoanei, respectiv când fapta care a avut aceste consecinte este urmarea nerespectării dispozitiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităti. Aceste prevederi legale nu aduc nicio atingere principiului egalitătii în drepturi, câtă vreme se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor care au săvârsit fapta prevăzută de legea penală, cu consecintele si în împrejurările stabilite de lege. În plus, asa cum a statuat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, de exemplu în Decizia nr. 127 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, „art. 16 din Constitutie vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fată de anumite categorii de persoane, ci si necesitatea lui”.

II. Nu poate fi retinută nici pretinsa contradictie între dispozitiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală si cele ale art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, care interzic tortura si orice pedepse sau tratamente inumane ori degradante. Astfel, contrar sustinerilor autorului exceptiei, textul de lege criticat nu are ca efect „aplicarea mecanică a pedepsei”, întrucât nu limitează în niciun mod instanta de judecată, care are deplina libertate de a aprecia cu privire la toate circumstantele reale ale cauzei si personale ale inculpatului si de a proceda, în consecintă, la individualizarea si aplicarea pedepsei. De altfel, aplicarea pedepsei, astfel cum este definită de dispozitiile art. 52 din Codul penal („mijloc de contrângere si mijloc de reeducare a condamnatului”), nu reprezintă în sine tortură sau tratament inuman sau degradant, în sensul art. 22 alin. (2) din Constitutie. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut în jurisprudenta sa (Cauza Tryer împotriva Regatului Unit, 1978) că ceea ce interesează, prin raportare la scopurile avute în vedere de art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care interzice tortura sau alte tratamente inumane sau degradante, este executarea unei pedepse, iar nu aplicarea, dispunerea ei.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 686

din 10 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de lacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Hurtado împotriva Elvetiei, 1994.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.619/2006, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de

neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală,

exceptie ridicată de lacov Stanciu în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece „nu dau posibilitatea si nu creează cadrul legal necesar efectuării unor investigatii si tratamente în bune conditii pentru mentinerea vietii si integritătii fizice”. Se arată că, în spetă, „desi actele si lucrările dosarului arată probleme de sănătate ce pot avea consecinte deosebite în viitor, lipsind totodată investigatiile specifice unor afectiuni acuzate de natură canceroasă, textul de lege nu dă posibilitatea întreruperii executării pedepsei în vederea investigării si tratării în bune conditii” si, ca urmare, se încalcă dreptul la ocrotirea sănătătii. Totodată, se sustine că textele de lege criticate încalcă principiul egalitătii în drepturi, creând o discriminare între „condamnatii nedefinitiv a căror sănătate pune semne de întrebare” si condamnatii definitiv la alte pedepse decât cele privative de libertate, pe de o parte, respectiv cei aflati în executarea unei pedepse privative de libertate, pe de altă parte.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Guvernul, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia egalitătii în drepturi, apreciază că textele de lege criticate nu creează privilegii sau discriminări. Totodată, consideră că acestea nu încalcă dreptul la viată si la ocrotirea sănătătii, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi si pe cele privind ocrotirea sănătătii. Se apreciază că celelalte dispozitii din Constitutie invocate de autorul exceptiei nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, referitoare la cazurile de amânare, respectiv de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin încheierea din 22 mai 2006, textele de lege criticate au fost modificate prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, păstrându-se însă substanta reglementării legale supuse controlului. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în actuala redactare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 453 (Cazurile de amânare) alin. (1) lit. a): „Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată poate fi amânată în următoarele cazuri:

a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanta apreciază că amânarea executării si lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare;”;

- Art. 455 (Cazurile de întrerupere): „Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată poate fi întreruptă în cazurile si în conditiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiasi articol.

Dispozitiile art. 453¹ si art. 454 alin. 1 si 1² se aplică în mod corespunzător.”

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică si ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.

Astfel, contrar sustinerilor autorului exceptiei, textele de lege criticate au fost instituite de legiuitor în vederea garantării dreptului condamnatilor la viată si la integritate fizică si psihică, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sănătătii. În acest sens, referindu-se la aplicabilitatea art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea torturii, ale cărui dispozitii se regăsesc în art. 22 din Constitutie, invocat de autorul exceptiei în motivarea acesteia, Curtea de la Strasbourg a reamintit, în Cauza Matencio contra Frantei, din 15 ianuarie 2004, jurisprudenta Comisiei care afirmase în mai multe cauze faptul că în conditii de o gravitate particulară ne putem găsi în situatii în care buna administrare a justitiei penale cere ca măsuri de natură umanitară să fie luate pentru a le contracara. Starea de sănătate, vârsta si handicapul unei persoane constituie situatii în legătură cu care se poate pune în discutie capacitatea unei persoane de a suporta conditiile de detentie, prin raportare la art. 3 din Conventie. În aceeasi jurisprudenta, Curtea a mai statuat că, chiar dacă nu se poate spune că există o obligatie generală a statului de a elibera un detinut pe motive de sănătate, art. 3 din Conventie impune, în orice caz, statului obligatia de a proteja integritatea fizică a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de îngrijiri medicale necesare. Or, asa cum se poate constata, textele de lege ce fac obiectul exceptiei dau expresie tocmai preocupării legiuitorului de a asigura măsuri de natură umanitară care să contracareze situatiile în care, din motive de sănătate, conditiile de detentie nu pot fi suportate de către persoana condamnată.

Curtea constată că nu poate fi retinută nici critica în sensul că dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei încalcă egalitatea în drepturi, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, respectiv condamnatilor la pedeapsa închisorii sau a detentiunii pe viată.

De altfel, autorul exceptiei, nemultumit de rezultatele expertizei medicale efectuate în cauză, precum si de solutionarea de către instanta de fond a cererii sale, solicită, în realitate, completarea textelor de lege criticate în sensul reglementării posibilitătii întreruperii executării a Curtii Constitutionale care, în conformitate cu pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată si pentru dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se efectuarea „investigării si a tratării în bune conditii”, pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu care Asemenea critici nu intră în competenta de solutionare a fost sesizată.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii,

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de lacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind darea în administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării, pentru inspectoratul Scolar Judetean Maramures - Clubul Sportiv Scolar nr. 2 Baia Mare, a unor imobile trecute în domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Se aprobă darea în administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării, pentru Inspectoratul Scolar Judetean Maramures - Clubul Sportiv Scolar nr. 2 Baia Mare, a unor imobile - constructii si teren - situate în municipiul Baia Mare, str. G. Marinescu nr. 1, judetul Maramures, si a unui teren în suprafată de 1.590 m² situat în municipiul Baia Mare, Str. Victoriei nr. 84, judetul Maramures, trecute din domeniul public al municipiului Baia Mare în domeniul public al statului, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Baia Mare nr. 250 din 26 mai 2006. (2) Datele de identificare a imobilelor mentionate la alin. (1) sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilelor prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul educatiei si cercetării,

Dumitru Miron,

secretar de stat

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucuresti, 25 octombrie 2006.

Nr. 1.503.

ANEXĂ

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor, trecute în domeniul public al statului, care se dau în administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării, pentru Inspectoratul Scolar Judetean Maramures - Clubul Sportiv Scolar nr. 2 Baia Mare

Locul unde este situat

imobilul care se transmite

Persoana juridică de la care se dă

în administrare imobilul

Persoana juridică la care se dă în

administrare imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Municipiul Baia Mare,

str. G. Marinescu nr. 1,

judetul Maramures

(Grupul Scolar „Aurel Vlaicu”)

Consiliul Local

al Municipiului Baia Mare

Ministerul Educatiei

si Cercetării, pentru

Inspectoratul Scolar

Judetean Maramures -

Clubul Sportiv

Scolar nr. 2 Baia Mare

1. Clădire internat:

- regim de înăltime: P+3E;

- suprafata construită: 713,07 m²;

- suprafata desfăsurată: 2.852,28 m².

2. Clădire cantină:

- regim de înăltime: P+1E;

- suprafata construită: 455,1 m²;

- suprafata desfăsurată: 910,20 m².

3. Suprafata totală a terenului = 2.210 m², din care:

- suprafata terenului aferent clădirilor = 2.000 m²;

- suprafata terenului pentru construirea sălii de sport = 210 m².

Municipiul Baia Mare,

Str. Victoriei nr. 84,

judetul Maramures

(Scoala cu clasele I-VIII

„Avram lancu”)

Consiliul Local

al Municipiului Baia Mare

Ministerul Educatiei

si Cercetării, pentru

Inspectoratul Scolar

Judetean Maramures -

Clubul Sportiv Scolar nr. 2 Baia Mare

Suprafata terenului: 1.590 m² (pentru construirea

sălii de sport)

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru completarea anexei nr. 37 la Hotărârea Guvernului nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Bistrita-Năsăud, precum si al municipiului, oraselor si comunelor din judetul Bistrita-Năsăud

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Anexa nr. 37 la Hotărârea Guvernului nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Bistrita-Năsăud, precum si al municipiului, oraselor si comunelor din judetul Bistrita-Năsăud, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 si 647 bis din 31 august 2002, cu modificările si completările ulterioare, se completează cu pozitiile nr. 1-13, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucuresti, 25 octombrie 2006.

Nr. 1.504.

ANEXĂ

COMPLETĂRI LA INVENTARUL BUNURILOR CARE APARTIN DOMENIULUI PUBLIC AL COMUNEI PRUNDU BÂRGĂULUI

Sectiunea I: Bunuri imobile
Nr. crt.	Codul de clasificare	Denumirea bunului	Elemente identificare	Anul dobândirii sau, după caz, al dării în folosintă	Valoarea de inventar	Situatia juridică actuală
0	1	2	3	4	5	6
I. CLĂDIRI PRINCIPALE
l	1.6.4.	Sediul primăriei	Prundu Bârgăului, nr. 506 CF 78, nr. topo. 47/3 Constructie si teren conform CF	1902	350.200	CF78, Nr. topo. 47/3 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
2	1.6.2.	Cămin cultural	Prundu Bârgăului, nr.862 CF 414, nr. topo. 510 Suprafata construită 224 mp Teren aferent 1.000 mp		272.190	CF414 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
3	1.6.2.	Farmacia	Prundu Bârgăului, nr.864 CF 414, nr. topo. 532 Suprafata construită 132 mp Teren aferent 80 mp		82.400	CF414 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
4	1.6.2.	Dispensarul uman	Prundu Bârgăului, nr. 131 CF 1453, nr. topo. 955/1, 956//1 Suprafată construită 216 mp Teren aferent 2.324 mp		82.400	CF 1453 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
5	1.6.2.	Magazie cămin cultural	Prundu Bârgăului, nr. 862 CF414, nr. topo. 510		22.820	CF414 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
6	1.6.2.	Cămin cultural	Susenii Bârgăului, nr. 296 CF 154, nr. topo. 276/2, 277, 278 Suprafată construită 270 mp Teren aferent 1000 mp		393.700	CF154 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
7	1.6.2.	Spitalul Suseni	Susenii Bârgăuiui, nr. 393 CF 641, nr. topo. 374/1, 375, 375/1, 376/1, 376/2 Suprafată construită 420 mp Teren aferent 600 mp			CF641 HCL nr. 21/1999 HCL nr, 45/2004
8	1.6.2.	Biblioteca (posta veche)	Prundu Bârgăuiui CF 1460, nr. topo. 940/2/1, 941/1 Suprafată construită 456 mp Teren aferent 1.721 mp			CF1460 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
9	1.2.1.	Clădire PIAV	Prundu Bârgăuiui, nr. 506 CF 78, nr. topo. 47/4 Suprafată construita 150 mp Teren aferent 379 mp		206.000	CF78 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
10	1.6.4.	Clădire pompieri	Prundu Bârgăuiui, nr. 506 CF 78, nr, topo. 47/5 Suprafată construită 90 mp Teren aferent 383 mp			CF78 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
11	1.5.2.	Clădire fostul ICIL	Prundu Bârgăuiui, nr. 505 CF 78, nr. topo. 47/1/1 Suprafată construită 250 mp Teren aferent 2.126 mp			CF78 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
12	1.5,9.	Clădire sediu Piată	Prundu Bârgăuiui, nr. 506 CF 78, nr. topo. 47/1 Suprafată construită 40 mp		23.590	CF78 HCL nr. 21/1999 HCL nr. 45/2004
13	1.6.4.	Clădire veche Primărie Suseni	Susenii Bârgăuiui CF 723, nr. topo. 1535, 1536 Suprafată construită 565 mp	1905	250.000	CF723 HCL nr. 45/2004

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea drumului forestier „Romanilor” si a terenului aferent acestuia din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva În domeniul public al municipiului Târgu Mures si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures, judetul Mures

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 4 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 9 alin. (1) si art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă transmiterea drumului forestier „Romanilor”, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Târgu Mures si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures, judetul Mures.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea terenului aferent drumului forestier prevăzut la art. 1, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Târgu Mures si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures, judetul Mures.

(2) Pentru terenul forestier prevăzut la alin. (1) Consiliul Local al Municipiului Târgu Mures asigură respectarea regimului silvic.

Art. 3. - Predarea-preluarea drumului forestier prevăzut la art. 1 si a terenului aferent acestuia prevăzut la art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucuresti, 25 octombrie 2006.

Nr. 1.506.

ANEXA Nr. 1

DATELE DE IDENTIFICARE

a drumului forestier care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Târgu Mures si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures

Denumirea

bunului imobil

Persoana juridică

de ia care

se transmite

bunul imobil

Persoana juridică

ia care

se transmite

bunul imobil

Numărul de

inventar

la Regia

Natională a

Pădurilor - Romsilva

Indicativul

drumului

în

amenajament

Lungimea

(km)

Valoarea

inventar

(RON)

Amplasamentul

drumului forestier

Numărul

inventar

M.F.P.

Drumul forestier

„Romanilor”

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva

Municipiul Târgu Mures, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures

112.226

F.E. 13

2,8

Ocolul silvic (O.S.)

Târgu Mures,

Unitatea de productie (U.P.) VI Târgu Mures, unitatea amenaistică (u.a.) 131 D

152.427

ANEXA Nr. 2

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenului aferent drumului forestier „Romanilor”, care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Târgu Mures si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures

Amplasamentul

terenului

Persoana juridică

de la care

se transmite terenul

Persoana juridică

la care

se transmite terenul

Suprafata

(ha)

Localizarea

terenului

în cadastrul forestier

Codul de

clasificare

Numărul de

inventar

M.F.P.

Municipiul Târgu Mures,

judetul Mures

Statul român, din administrarea

Regiei Nationale a Pădurilor -

Romsilva

Municipiul Târgu Mures, în administrarea

Consiliului Local al Municipiului Târgu Mures

2,2

Ocolul silvic (O.S.)

Târgu Mures, Unitatea de productie (U.P.) VI

Târgu Mures, unitatea amenajistică (u.a.) 131 D

8.04.02

1.364

partial

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor comunale a unor drumuri situate în judetul Sălaj

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, precum si al art. 12 si 13 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă încadrarea în categoria functională a drumurilor comunale a unor drumuri de interes local, situate în judetul Sălaj, conform anexei care face parte din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 20 iulie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează în mod corespunzător.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Radu Mircea Berceanu

Ministrul delegat pentru lucrări publice si amenajarea teritoriului,

László Borbély

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucuresti, 25 octombrie 2006.

Nr. 1.510.

ANEXĂ

ÎNCADRAREA

în categoria functională a drumurilor comunale a unor drumuri situate în judetul Sălaj

Nr. crt.	Denumirea drumului	Traseul drumului	Pozitia kilometrică		Lungimea reală (km)	Provine din
Nr. crt.	Denumirea drumului	Traseul drumului	Origine	Destinatie	Lungimea reală (km)	Provine din
0	1	2	3	4	5	6
C. DRUMURI COMUNALE
Drumuri care îsi modifică încadrarea
1.	D.C. 1A	Drum european E 81 - Mănăstirea Ortodoxă Bobota	0+000	2+000	2,000	Drum vicinal
2.	D.C. 157	Dragu (D.J. 161) - Mănăstirea Ortodoxă Voivodeni	0+000	1+500	1,500	Drum vicinal
3.	D.C. 6B	Doba (D.C. 6A) - Drum vicinal Bocsita	0+000	2+500	2,500	Stradă în localitatea Doba
4.	D.C. 89A	Valcău de Jos (D.J. 191D) - Marin (D.C. 80)	0+000	4+000	4,000	Drum vicinal

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI Sl COMERTULUI

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară la Societatea Comercială „Moldomin” - S.A. Moldova Nouă

În temeiul prevederilor:

- art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 180 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare, si a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 21 iunie 2002, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 590/2006 pentru aprobarea Strategiei de restructurare, privatizare si atragere de investitii la următoarele societăti cu capital de stat din sectorul minier - exploatări minereuri metalifere (necarbonifere/altele decât exploatarea cărbunelui): Societatea Comercială „Cupru Min” - S.A. Abrud, Societatea Comercială „Moldomin” - S.A. Moldova Nouă, Compania Natională a Cuprului, Aurului si Fierului „Minvest” - S.A. Deva, Societatea Comercială „Băita” - S.A. Stei, Compania Natională a Metalelor Pretioase si Neferoase „Remin” - S.A. Baia Mare, Societatea Comercială „Minbucovina” - S.A. Vatra Dornei, precum si la filialele acestora;

- Hotărârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, cu modificările si completările ulterioare,

În vederea stabilirii modului de administrare si gestionare, precum si a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare la Societatea Comercială „Moldomin” - S.Â. Moldova Nouă,

ministrul economiei si comertului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare la Societatea Comercială „Moldomin” - S.A. Moldova Nouă, denumită în continuare societate comercială, cu sediul în orasul Moldova Nouă, Str. Dunării nr. 1, judetul Caras-Severin, înmatriculată la Oficiul National al Registrului Comertului cu nr. J11/233/1999, începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale si a supravegherii financiare în perioada de privatizare administratorul special are atributiile stabilite prin mandatul special acordat prin ordin al ministrului economiei si comertului.

(2) Continutul mandatului special prevăzut la alin. (1) va cuprinde în principal, dar fără a se limita la acestea, următoarele atributii:

a) luarea unor măsuri de administrare, gestionare si supraveghere a societătii comerciale, cu accent pe:

- convocarea adunării generale a actionarilor, ori de câte ori este necesar;

- situatia îndeplinirii principalilor indicatori economico-financiari si de performantă;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor societătii comerciale, precum si a plătilor restante, în structura lor;

- inventarierea creantelor pe care societatea comercială le are de recuperat;

- cunoasterea situatiei litigiilor care grevează asupra societătii comerciale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

b) Întocmirea unui grafic împreună cu societatea comercială pentru îndeplinirea de către aceasta a obligatiei de a efectua toate plătile către creditorii bugetari, furnizorii de utilităti, alti furnizori, creditorii financiari si alti creditori, inclusiv către institutiile publice implicate, în scopul reducerii gradului de îndatorare;

c) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul instituirii procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare în vederea ridicării tuturor sarcinilor care grevează asupra activelor societătii comerciale care urmează a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul cresterii atractivitătii la privatizare;

d) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul instituirii procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare în vederea suspendării de către acestia, până la transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor, a aplicării oricărei măsuri de executare silită începută asupra societătii comerciale si pentru a nu face niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri. Aceleasi dispozitii sunt aplicabile si institutiei publice implicate, dacă are calitatea de creditor;

e) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum si ale autoritătilor administratiei publice locale, pentru bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare pentru datoriile bugetare, conform prevederilor legale specifice în vigoare, aplicabile societătilor comerciale în perioada de privatizare;

f) solicitarea furnizorilor de servicii si utilităti să întocmească graficele de reesalonare a datoriilor restante, să le respecte, precum si a societătii comerciale să efectueze plătile facturilor curente si plătile conform graficelor de reesalonare acceptate;

g) respectarea disciplinei economico-financiare prin luarea unor măsuri pentru întărirea acesteia.

Art. 3. - Procedura de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor în situatia privatizării societătii comerciale sau la data stabilită prin ordin al ministrului economiei si comertului.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Bucuresti, 23 octombrie 2006.

Nr. 728.

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

ORDIN

pentru aprobarea Monografiei contabile privind efectuarea cheltuielilor pentru finantarea sănătătii din contributiile colectate potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

În temeiul art. 363 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, al Ordinului ministrului sănătătii publice si al ministrului finantelor publice nr. 577/909/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor titlului XI - „Finantarea unor cheltuieli de sănătate”, al Instructiunilor ministrului sănătătii publice si ministrului finantelor publice cu privire a procedura de efectuare a cheltuielilor pentru finantarea sănătătii din contributiile colectate potrivit art. 363 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, precum si al Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si fuunctionarea Ministerului Sănătătii Publice,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale buget si credite externe nr. E.N. 5.622/2006,

ministrul sănătătii publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Monografia contabilă privind efectuarea cheltuielilor pentru finantarea sănătătii din contributiile colectate potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directiile de specialitate din Ministerul Sănătătii Publice, autoritătile de sănătate publică, precum si unitătile sanitare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Bucuresti, 18 octombrie 2006.

Nr. 1.276.

ANEXĂ

MONOGRAFIE CONTABILĂ

privind efectuarea cheltuielilor pentru finantarea sănătătii din contributiile colectate potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

A. La nivelul autoritătilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti

1. Înregistrarea în contabilitate a sumelor transferate de unitătile Trezoreriei Statului, cu ordin de plată în conturile de disponibil 50.03.20 „Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006” deschis la nivelul autoritătilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti:

562.02

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

462

„Creditori”

2. Înregistrarea în contabilitate a virării sumelor încasate de la unitătile Trezoreriei Statului de autoritătile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti la Ministerul Sănătătii Publice:

462

„Creditori”

562.02

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

3. Înregistrarea în contabilitate a încasării sumelor redistribuite către autoritătile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti de Ministerul Sănătătii Publice:

562.03

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

735

„Impozite si taxe pe bunuri si servicii”

4. Înregistrarea în contabilitate a plătilor efectuate din sumele redistribuite unitătii conform prevederilor bugetare aprobate:

401

„Furnizori”

671

„Transferuri curente între unităti ale administratiei Legii nr. 95/2006” publice” etc.

562.03

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform

5. Înregistrarea în contabilitate a sumelor returnate, neutilizate de unitătile sanitare la finele anului:

562.03

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

671

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice”

Concomitent se înregistrează:

-562.03

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

-671

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice” etc.

562.03 în rosu

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

671 în rosu

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice” etc.

671 =

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice”

562.03 în rosu

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

6. Înregistrarea în contabilitate la sfârsitul anului a virării, la Ministerul Sănătătii Publice, a sumelor primite (redistribuite) si neutilizate:

735.4

„Impozite si taxe pe bunuri si servicii”

562.03

„Disponibil din veniturile proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

Concomitent se fac înregistrările:

-562.03

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

562.03 în rosu

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

-735.4

„Impozite si taxe pe bunuri si servicii”

735 în rosu

„Impozite si taxe pe bunuri si servicii”

562.03 =

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

735.4 în rosu

„Impozite si taxe pe bunuri si servicii”

B. La nivelul unitătilor sanitare

1. Înregistrarea în contabilitate a sumelor primite de la autoritătile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti si Ministerul Sănătătii Publice din transferuri cu ordin de plată:

561

„Disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii”

7722

„Subventii de la alte bugete”

2. Înregistrarea în contabilitate a plătilor si cheltuielilor la unitătile sanitare:

401

„Furnizori”

etc.

561

„Disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii”

3. Înregistrarea în contabilitate a restituirii sumelor neutilizate la finele anului la autoritătile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti si la Ministerul Sănătătii Publice:

7722

„Subventii de la alte bugete”

561

„Disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii”

561 =

„Subventii de la alte bugete”

7722 în rosu

„Disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii”

Concomitent se va înregistra:

773.2

„Venituri din alocatii bugetare cu destinatie specială”

551.2

„Disponibil din alocatii bugetare cu destinatie specială”

773.2 în rosu

„Venituri din alocatii bugetare cu destinatie specială”

551.2 în rosu

„Disponibil din alocatii bugetare cu destinatie specială”

C. La nivelul Ministerului Sănătătii Publice

1. Înregistrarea în contabilitate a sumelor transferate de autoritătile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti conform Legii nr. 95/2006:

562

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

735.4

„Accize”

2. Înregistrarea în contabilitate a sumelor redistribuite autoritătilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti:

735.4

„Accize”

562

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

3. Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor efectuate conform bugetului de venituri si cheltuieli aprobat:

401

„Furnizori”

671

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice” etc.

562

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

4. Înregistrarea în contabilitate la finele anului a sumelor neutilizate de către autoritătile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti:

562

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

735.4

„Accize”

Concomitent se fac înregistrările:

562

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

735

562 în rosu

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

735 în rosu

5. Înregistrarea în contabilitate la finele anului a sumelor neutilizate de unitătile sanitare direct subordonate Ministerului Sănătătii Publice:

562

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

671

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice”

Concomitent se fac înregistrările:

562

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

671

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice”

562 în rosu

„Disponibil din venituri proprii ale ministerelor si institutiilor de subordonare centrală pentru finantarea unor cheltuieli de sănătate conform Legii nr. 95/2006”

671 în rosu

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice”

671 =

„Transferuri curente între unităti ale administratiei publice”

562 în rosu

„Depozite ale institutiilor publice finantate integral din venituri proprii”

6. Înregistrarea în contabilitate a dobânzii:

562

„Depozite ale institutiilor publice finantate integral din venituri proprii”

766

„Venituri din dobânzi”

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR Sl TURISMULUI

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ pentru exploatarea si reabilitarea conductelor pentru transportul apei”, indicativ NE 035-06

În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare, în temeiul art. 2 pct. 45 si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere procesele-verbale de avizare nr. 5 din 15 mai 2006 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS 7 si nr. 8 din 11 iulie 2006 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Normativ pentru exploatarea si reabilitarea conductelor pentru transportul apei”, indicativ NE 035-06, elaborată de Universitatea Tehnică de Constructii Bucuresti, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării. Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin orice dispozitii contrare îsi încetează aplicabilitatea.

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Radu Mircea Berceanu

Bucuresti, 21 septembrie 2006.

Nr. 1.736.

*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.