MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 174 (XVIII) - Nr. 291 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 31 martie 2006
SUMAR
LEGI SI DECRETE
56. – Lege pentru modificarea si
completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei
318. – Decret privind promulgarea
Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea
eficientă a energiei
61. – Lege pentru acceptarea
amendamentelor privind limitarea sumelor din Protocolul din 1992 pentru
amendarea Conventiei internationale privind răspunderea civilă pentru pagubele
produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie
1992
340. – Decret privind promulgarea
Legii pentru acceptarea amendamentelor privind limitarea sumelor din Protocolul
din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind răspunderea civilă
pentru pagubele produse prin
poluare cu
hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
274. – Ordin al
ministrului sănătătii privind înregistrarea dispozitivelor medicale si a
producătorilor de dispozitive medicale
ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE
SI JUSTITIE
Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006
Decizia nr. II din 16 ianuarie 2006
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru
modificarea si completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a
energiei
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Art. I. – Legea nr.
199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 8 octombrie 2002, cu modificările si
completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, după alineatul (2) se introduce
un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
“(3) Prin prezenta lege se creează cadrul legislativ
necesar dezvoltării pietei concurentiale de servicii energetice, în vederea
aplicării măsurilor de crestere a eficientei energetice destinate
consumatorilor de energie.“
2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:
“Art.2. – În sensul prezentei legi, termenii si
expresiile de mai jos au următoarea semnificatie:
a) balantă energetică – analiza ce reprezintă,
într-un cadru coerent, toate cantitătile de energie produse, transformate,
transportate si consumate într-o zonă geografică si într-o perioadă de timp
dată; aceste cantităti de energie sunt exprimate în aceeasi unitate de măsură,
pentru a putea fi comparate si însumate;
b) bilant energetic – metodologie de calculare
a fluxurilor energetice si a randamentului energetic, aferente functionării
unei instalatii sau unui echipament, pe baza datelor culese cu ajutorul
aparatelor de măsură, în scopul verificării conformitătii rezultatelor cu
datele de referintă;
c) companie de servicii energetice – societate
care prestează servicii energetice si sau alte măsuri de crestere a eficientei
energetice în cadrul instalatiei ori al incintei consumatorului si care acceptă
un grad de risc financiar.
Plata pentru serviciile prestate este bazată, în
întregime sau în parte, pe cresterea eficientei energetice si pe alte criterii
agreate de cele două părti;
d) finantare de către terti – aranjament
financiar care implică, suplimentar fată de furnizorul de energie, alte
entităti care oferă servicii energetice si/sau finantează investitia. Valoarea
financiară a economiei de energie generate de îmbunătătirea eficientei
energetice determină rata de recuperare a costurilor, inclusiv a profitului
furnizorului de servicii energetice;
e) contract de performantă – aranjament
financiar care garantează că valoarea cresterii eficientei energetice,
acceptată ca rezultat al implementării unui serviciu energetic, va fi efectiv
atinsă;
f) conservarea energiei – totalitatea
activitătilor orientate spre utilizarea eficientă a resurselor energetice în
procesul de extragere, producere, prelucrare, depozitare, transport,
distributie si consum al acestora, precum si spre atragerea în circuitul
economic a resurselor regenerabile de energie; conservarea energiei include 3
componente esentiale: utilizarea eficientă a energiei, cresterea eficientei
energetice si înlocuirea combustibililor deficitari;
g) consumator de energie – persoana fizică sau
juridică care utilizează energie în vederea realizării unei unităti de produs,
bun sau serviciu, pentru terti, inclusiv pentru scopuri personale;
h) cresterea eficientei energetice –
îmbunătătirea eficientei utilizării energiei datorită schimbărilor tehnologice,
de comportament si/sau economice;
i) economie de energie – cantitatea de energie
economisită, determinată prin măsurători si/sau prin estimarea consumurilor
înainte si după implementarea uneia ori mai multor măsuri de crestere a
eficientei energetice;
j) energie – toate formele comerciale de
energie disponibile si de resurse energetice, incluzând energia electrică,
gazul natural, inclusiv gazul natural lichefiat si gazul petrolier lichefiat,
si orice combustibil utilizat pentru încălzire si răcire, inclusiv pentru
încălzirea în sisteme centralizate de alimentare cu energie termică si aer
conditionat, cărbunii si lignitul, turba, combustibilul pentru transport,
excluzând combustibilul pentru aviatie si depozitele străine de combustibil, si
biomasa, asa cum este definită în Hotărârea Guvernului nr.
443/2003 privind promovarea productiei de energie electrică din surse
regenerabile de energie, cu modificările ulterioare;
k) lant energetic – fluxul de energie de la
productia de energie primară până la utilizarea finală a energiei, una sau mai
multe verigi ale lantului energetic continând o conversie a unei forme de
energie în alta;
l) management energetic – proces de conducere a
sectorului energetic al unui consumator de energie, bazat pe sisteme avansate
de echipamente si tehnici de măsurare pentru monitorizarea utilizării energiei,
identificarea ineficientei si a potentialelor dificultăti. Acest sistem permite
luarea unor decizii atât pe baza unor informatii de natură tehnică si
financiară, cât si a evidentei în timp a datelor de consum energetic;
m) măsuri de crestere a eficientei energetice –
toate actiunile care, în mod normal, conduc la o crestere a eficientei
energetice ce poate fi verificată, măsurată sau estimată;
n) mecanisme de eficientă energetică –
instrumente generale utilizate de Guvern sau de institutii guvernamentale
pentru a crea un cadru vizând sprijinirea ori stimularea actorilor de pe piată
pentru ca acestia să furnizeze, să cumpere servicii energetice sau să
implementeze măsuri de crestere a eficientei energetice;
o) productie de energie – obtinerea energiei
din resurse naturale si, prin extensie, producerea unei energii derivate –
energie electrică, energie termică si altele;
p) programe de crestere a eficientei energetice –
activităti concentrate pe grupuri de consumatori de energie care, în mod
normal, conduc la o crestere a eficientei energetice ce poate fi verificată,
măsurată sau estimată;
r) surse regenerabile de energie – surse de
energie nefosile, cum sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a
mareelor, energia hidro, biomasa, gaz de fermentare a deseurilor, denumit si
gaz de depozit, sau gaz de fermentare a nămolurilor din instalatiile de epurare
a apelor uzate si biogaz, conform Hotărârii Guvernului nr.
443/2003, cu modificările ulterioare;
s) serviciu energetic – beneficiul fizic,
serviciul public sau bunul derivat din combinatia energie si tehnologie
eficientă energetic, ceea ce include operarea, mentenanta si controlul necesar
pentru a furniza serviciul energetic pe baza unui contract si care, în mod
normal, conduce la o crestere a eficientei energetice ce poate fi verificată,
măsurată sau estimată;
t) utilizarea eficientă a energiei – realizarea
unei unităti de produs, bun sau serviciu fără scăderea calitătii ori
performantelor acestuia, concomitent cu reducerea cantitătii de energie cerute
pentru realizarea acestui produs, bun sau serviciu.“
3. La articolul 3 alineatul (3), literele c) si e)
vor avea următorul cuprins:
“c) introducerea tehnologiilor noi cu eficientă
energetică ridicată a sistemelor moderne de măsură si control, precum si a
sistemelor proprii asistate de computer, pentru monitorizarea, evaluarea
continuă a eficientei energetice si previzionarea consumurilor energetice;
..............................................................................................
e) reducerea impactului asupra mediului al
activitătilor de producere, transport, distributie si consum al tuturor
formelor de energie, cu respectarea legislatiei în vigoare;“
4. La articolul 3 alineatul (3), după litera e) se
introduce o literă nouă, litera f), cu următorul cuprins:
“f) aplicarea principiilor moderne de management
energetic.“
5. La articolul 4, alineatul (2) va avea următorul
cuprins:
“(2) Programele proprii de eficientă energetică
întocmite conform alin. (1) se transmit Agentiei Române pentru Conservarea
Energiei prin intermediul filialelor sale teritoriale.“
6. La articolul 5, litera h) va avea următorul
cuprins:
“h) reducerea impactului asupra mediului.“
7. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
“Art.6. – Sinteza
programelor de eficientă energetică pe ansamblul economiei nationale, elaborată
anual de Agentia Română pentru Conservarea Energiei, se aprobă de Guvern, la
propunerea Ministerului Economiei si Comertului, si va sta la baza propunerilor
de fundamentare, în cadrul bugetului de stat, a necesarului de fonduri pentru
acordarea facilitătilor financiare, de sustinere a implementării programelor
nationale de crestere a eficientei energetice si utilizare optimă a surselor
regenerabile de energie.“
8. La articolul 7, alineatul (1) va avea următorul
cuprins:
“Art.7. – (1) Agentia Română pentru Conservarea
Energiei este organul de specialitate la nivel national în domeniul eficientei
energetice, institutie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea
Ministerului Economiei si Comertului. Finantarea cheltuielilor curente si de
capital ale Agentiei Române pentru Conservarea Energiei se asigură din venituri
proprii si alocatii acordate de la bugetul de stat.“
9. La articolul 7 alineatul (2), literele a), e),
f), h), j) si k) vor avea următorul cuprins:
“a) participarea la elaborarea politicii nationale de
utilizare eficientă a energiei, la solicitarea Ministerului Economiei si
Comertului, si supunerea acesteia spre aprobare Guvernului, odată cu politica
energetică natională, ca parte a acesteia;
..............................................................................................
e) asigurarea supravegherii pietei de echipamente si
aparate pentru care există reglementări specifice privind eficienta energetică;
f) autorizarea persoanelor fizice si juridice care au
dreptul să elaboreze bilanturi energetice;
..............................................................................................
h) evaluarea tehnică si avizarea proiectelor de
investitii în domeniul eficientei energetice, pentru care se cere finantare de
la bugetul de stat si din alte surse interne si externe la dispozitia
Guvernului;
................................................................................................
j) cooperarea cu institutiile abilitate, în vederea
elaborării balantelor energetice si formării unor baze de date energetice
necesare pentru evaluarea raportului cerereofertă în domeniul energiei, a
realizării unor scenarii pe termen scurt, mediu si lung privind evolutia
acestui raport, inclusiv a calculului indicatorilor de eficientă energetică la
nivel national;
k) acordarea de consultantă gratuită în elaborarea si
aplicarea proiectelor de crestere a eficientei energetice;“
10. La articolul 7 alineatul (2), după litera m) se
introduc două noi litere, literele n) si o), cu următorul cuprins:
în) promovarea producerii de energie, utilizând sursele regenerabile de energie, prin actiuni complementare reglementării pietei de energie;
o) participarea la elaborarea de studii pentru
fundamentarea programelor nationale de eficientă energetică sau pentru proiecte
declarate eligibile, în cadrul programelor de eficientă energetică si energii
regenerabile, initiate de organisme internationale.“
11. La articolul 7, alineatul (3) va avea următorul
cuprins:
“(3) Agentia Română pentru Conservarea Energiei este
condusă de un presedinte numit prin ordin al ministrului economiei si
comertului. Presedintele este asimilat din punct de vedere al salarizării cu
functia de secretar de stat.“
12. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
“Art.8. – (1) Agentia Română pentru Conservarea
Energiei este împuternicită, în conditiile prezentei legi, ca, în colaborare cu
Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, să asigure supravegherea
pietei pentru respectarea reglementărilor tehnice privind eficienta energetică.
(2) Agentia Română pentru Conservarea Energiei are
dreptul de a solicita informatii si documente privind utilizarea si gestionarea
energiei si a resurselor energetice de la persoanele fizice si juridice a căror
activitate face obiectul aplicării prevederilor prezentei legi.
(3) Personalul Agentiei Române pentru Conservarea
Energiei are dreptul de acces, în conditiile legii, în spatiile de productie,
încercări, verificare finală si de depozitare a aparatelor, echipamentelor si
utilajelor cu rol în producere, transport,
distributie si consum de energie, precum si în locurile în care acestea sunt
utilizate.
(4) Personalul Agentiei Române pentru Conservarea
Energiei are dreptul de acces, în conditiile legii, la instalatiile de măsurare
a energiei electrice, gazelor naturale, energiei termice si a consumurilor de
apă caldă si rece, ale persoanelor juridice.“
13. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
“Art.12. – Consumatorii de energie, persoane juridice,
sunt obligati să dispună de un sistem propriu de măsură, evidentă si
monitorizare a consumurilor energetice si să pună la dispozitie Agentiei Române
pentru Conservarea Energiei si altor institutii abilitate, la cerere,
informatii privind consumurile energetice si indicatorii de eficientă
energetică.“
14. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
“Art.13. – (1) Consumatorii care folosesc o cantitate
de energie cuprinsă între 200 t si 1.000 t echivalent petrol pe an sunt
obligati să întocmească la fiecare 2 ani un bilant energetic realizat de o
persoană fizică sau juridică autorizată în conditiile prezentei legi.
(2) Consumatorii care folosesc o cantitate de energie
mai mare de 1.000 t echivalent petrol pe an sunt obligati:
a) să numească un responsabil cu atributii în domeniul
gestiunii energiei si resurselor energetice, atestat de Agentia Română pentru
Conservarea Energiei, în conditiile legii;
b) să efectueze anual un bilant energetic elaborat de
o persoană fizică sau juridică autorizată de Agentia Română pentru Conservarea
Energiei, în conditiile legii.
(3) În cazul consumatorilor de energie care detin subunităti (sucursale, puncte de lucru, precum si alte sedii secundare) amplasate în mai multe puncte geografice, care nu sunt legate direct prin functionalitate sau retele energetice, fiecare subunitate situată într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunităti este considerată din punctul de vedere al obligatiilor ce îi revin ca unitate independentă. În acest sens, subunitătile vor avea obligatia de efectuare a bilanturilor energetice, de numire a unui responsabil cu atributii în domeniul gestiunii energiei, respectiv de elaborare a programelor proprii de eficientă energetică, în functie de consumul total anual de energie, conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Coordonarea responsabililor în domeniul gestiunii
energiei pentru consumatorii de energie care detin subunitătile mentionate la
alin. (3) se va face numai de persoane atestate în domeniul gestiunii
energiei.“
15. La articolul 14 alineatul (1), litera c) va
avea următorul cuprins:
“c) în conditiile convenite cu consumatorii,
producătorii si furnizorii de energie electrică si termică au obligatia de a
desfăsura activităti de informare, consultantă, finantare, precum si de a
executa lucrări în vederea cresterii eficientei energetice în instalatiile ce
le detin.“
16. La articolul 14, alineatul (2) va avea
următorul cuprins:
“(2) Societătile de transport, alte societăti, precum
si unitătile administratiei publice locale si centrale, care detin mai mult de
25 de autovehicule, au obligatia să dezvolte programe de monitorizare si
gestiune a consumului de carburanti pentru grupul de vehicule detinut.“
17. La articolul 14, după alineatul (2) se
introduce un nou alineat, alineatul (3), care va avea următorul cuprins:
“(3) În cazul entitătilor mentionate la alin. (2),
care detin subunităti (sucursale, puncte de lucru, precum si alte sedii
secundare) amplasate în mai multe puncte geografice, fiecare subunitate situată
într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunităti este considerată
din punctul de vedere al obligatiilor ce îi revin ca unitate independentă. În
acest sens, subunitătile vor avea obligatia de dezvoltare a unor programe de
monitorizare si gestiune a consumului de carburanti pentru grupul de vehicule
detinut, conform prevederilor alin. (2).“
18. La articolul 15, litera e) va avea următorul cuprins:
“e) elaborarea în conditiile legii, o dată la 5 ani, a
unui bilant energetic pentru clădirile cu suprafata desfăsurată mai mare de
1.000 m2, dotate cu instalatii de încălzire si climatizare aflate în
exploatare;“.
19. La articolul 15, literele c) si f) se abrogă.
20. Articolul 16 va avea următorul cuprins:
“Art.16. – (1) În termen de 6 luni*) de la publicarea
legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, se elaborează Programul de
crestere a eficientei energetice pentru perioada 2006–2010, denumit în
continuare Program, asociat cu un mecanism de acordare a sprijinului
financiar de la bugetul de stat si bugetele locale pentru cresterea eficientei
energetice atât la nivel national, cât si local, gestionat de Ministerul
Economiei si Comertului.
(2) Programul se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Economiei si Comertului si la initiativa Agentiei
Române pentru Conservarea Energiei, cu avizul Grupului interministerial de
lucru pentru coordonarea elaborării si implementării Strategiei nationale în
domeniul eficientei energetice si a planului de actiune aferent, constituit
prin Hotărârea Guvernului nr.
1.488/2002.
(3) Programul va contine proiectele prioritare din
domeniile economice de bază – industrie, transporturi, comert, agricultură,
servicii, autorităti locale si sectorul rezidential.
(4) Programele locale se elaborează si se aprobă de autoritătile locale cu sprijin si consultantă din partea Agentiei Române pentru Conservarea Energiei si vor contine proiectele de interes local menite să promoveze cresterea eficientei energetice.
(5) Programul la nivel national si programele locale
de crestere a eficientei energetice vor preciza sursele bugetare de la bugetul
de stat si bugetele locale.
(6) Mecanismul de acordare a sprijinului financiar de
la bugetul de stat si bugetele locale prin Program, cuprinzând categoriile de
activitate, conditiile de eligibilitate a beneficiarilor, conditiile de
eligibilitate a proiectelor, precum si procedura de acordare a sprijinului
financiar, inclusiv nivelul de finantare, se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Agentiei Române pentru Conservarea Energiei, cu
avizul Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea elaborării si
implementării Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice si a
planului de actiune aferent, constituit prin Hotărârea Guvernului nr.
1.488/2002.“
21. Articolul 17 va avea următorul cuprins:
“Art.17. – (1) Pentru finantarea investitiilor care au
ca obiectiv principal cresterea eficientei energetice, consumatorii de energie
pot beneficia de sprijin financiar din Program de până la 50% din valoarea
proiectului.
(2) Autoritătile administratiei publice locale si
centrale pot finanta lucrări pentru cresterea eficientei energetice si pe baza
unui contract de performantă încheiat cu terti.“
22. Articolul 18 va avea următorul cuprins:
“Art.18. – Acordarea de stimulente financiare pentru
promovarea eficientei energetice se face cu respectarea legislatiei în vigoare
cu privire la acordarea ajutorului de stat.“
23. Articolul 19 se abrogă.
24. Articolul 20 va avea următorul cuprins:
“Art.20. – Constituie contraventii următoarele fapte:
a) nerespectarea de către operatorul economic,
administratia publică locală si de către administratorii clădirilor publice a
prevederilor art. 4 alin. (1), ale art. 8 alin. (3) si (4), precum si ale art.
12–15;
b) nerespectarea reglementărilor tehnice privind
eficienta energetică potrivit art. 10 si 11.“
25. Articolul 21 va avea următorul cuprins:
“Art.21. – (1) Contraventiile prevăzute la art. 20 se
sanctionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei, cele
prevăzute la lit. a);
b) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei si, după
caz, oprirea temporară a introducerii pe piată a aparatelor, utilajelor si
echipamentelor pentru care sunt în vigoare reglementări tehnice privind eficienta
energetică, până la o dată stabilită de organul de control, cele prevăzute la
lit. b).
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen
de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesuluiverbal ori, după caz, de
la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzilor prevăzute la alin.
(1), organul de control făcând mentiune în procesul-verbal despre această
posibilitate.
(3) Actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la
alin. (1) se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agentiei Române
pentru Conservarea Energiei.“
26. Articolul 22 va avea următorul cuprins:
“Art.22. – (1) Constatarea contraventiilor si
aplicarea sanctiunilor, inclusiv măsura privind oprirea temporară a
introducerii pe piată a aparatelor, utilajelor si echipamentelor pentru care
sunt în vigoare reglementări tehnice privind eficienta energetică, se fac de
personalul împuternicit de Agentia Română pentru Conservarea Energiei.
(2) Organele de politie acordă sprijin, la cerere,
personalului împuternicit de Agentia Română pentru Conservarea Energiei.“
27. Articolul 23 va avea următorul cuprins:
“Art.23. – Prevederile art. 20 si 21 se completează cu
dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări
si completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările si completările ulterioare.“
Art. II. – În termen de 90 de zile de la
data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Economiei si Comertului,
la propunerea Agentiei Române pentru Conservarea Energiei, va supune spre
aprobare Guvernului normele metodologice de aplicare a acesteia, care se vor
publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. – Legea nr.
199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 8 octombrie 2002, cu modificările si
completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, va fi
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o
nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
|
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti,
17 martie 2006.
Nr. 56.
*)
Termenul de 6 luni curge de la data publicării prezentei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind
promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 199/2000 privind
utilizarea eficientă a energiei
În temeiul
prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele României decretează:
Articol unic. – Se promulgă Legea pentru modificarea
si completarea Legii nr.
199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei si se dispune publicarea acestei
legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BĂSESCU
Bucuresti,
16 martie 2006.
Nr.
318.
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru acceptarea amendamentelor privind
limitarea sumelor din Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei
internationale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare
cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Articol unic. – Se acceptă amendamentele privind
limitarea sumelor din Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei
internationale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare
cu hidrocarburi, 1969, încheiat la
Londra la 27 noiembrie 1992, la care România a aderat prin Ordonanta Guvernului
nr.
15/2000, aprobată prin Legea nr.
158/2000, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia
LEG.1(82) a Comitetului juridic la Londra, la 18 octombrie 2000.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
|
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
p. PRESEDINTELE SENATULUI, TEODOR VIOREL MELESCANU |
Bucuresti,
22 martie 2006.
Nr. 61.
REZOLUTIA
LEG . 1(82)
(adoptată la 18 octombrie 2000)
pentru adoptarea amendamentelor privind limitarea
sumelor din Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale
privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu
hidrocarburi, 1969
Comitetul juridic, la cea de-a 82-a sesiune a sa,
amintind art. 33 (b) din Conventia privind Organizatia
Maritimă Internatională (denumită în continuare Conventia OMI) referitor
la atributiile Comitetului,
constient de art. 36 din Conventia OMI cu privire la
regulile care guvernează procedurile ce trebuie urmate la exercitarea atributiilor
conferite de aceasta prin sau de către orice conventie ori instrument
international, amintind si art. 15 din Protocolul din 1992 pentru amendarea
Conventiei internationale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse
prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
(denumit în continuare Protocolul CLC din 1992), referitor la
procedurile pentru amendarea limitării sumelor indicate la art. 6 (1) din
Protocolul CLC din 1992,
având în vedere amendamentele la limitarea sumelor
propuse si difuzate în conformitate cu prevederile art. 15 (1) si (2) din
Protocolul CLC din 1992,
1. adoptă, în conformitate cu art. 15 (4) din Protocolul CLC din 1992, amendamentele la limitarea sumelor stabilite în art. 6 (1) din Protocolul CLC din 1992, asa cum s-a indicat în anexa la această rezolutie;
2. stabileste, în conformitate cu art. 15 (7) din
Protocolul CLC din 1992, că aceste amendamente se consideră că au fost
acceptate la 1 mai 2002, în afară de cazul în care, înainte de această dată,
cel putin un sfert din statele care au fost state contractante la data
adoptării acestor amendamente (aceasta fiind 18 octombrie 2000) au comunicat
Organizatiei că ele nu acceptă aceste amendamente;
3. stabileste în plus, în conformitate cu art. 15 (8)
din Protocolul CLC din 1992, că aceste amendamente, considerate acceptate în
conformitate cu paragraful 2 de mai sus, vor intra în vigoare la 1 noiembrie
2003;
4. solicită secretarului general, în conformitate cu
art. 15 (7) si 17 (2) lit. a) (v) din Protocolul CLC din 1992, să transmită
copii certificate ale prezentei rezolutii si ale amendamentelor continute în
anexa la aceasta tuturor statelor care au semnat sau au aderat la Protocolul
CLC din 1992; si
5. solicită în plus secretarului general să transmită
copii ale prezentei rezolutii si ale anexei la aceasta membrilor Organizatiei
care nu au semnat sau nu au aderat la Protocolul CLC din 1992.
ANEXĂ
AMENDAMENTE
privind limitarea sumelor din Protocolul din 1992
pentru amendarea Conventiei internationale privind răspunderea civilă pentru
pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969
Articolul 6 (1) din
Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind
răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969,
încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, se amendează după cum urmează:
– mentiunea “3 milioane de unităti de cont“ se va citi
“4.510.000 de unităti de cont“;
– mentiunea “420 unităti de cont“ se va citi “631
unităti de cont“; si
– mentiunea î59,7 milioane de unităti de cont“ se va
citi “89.770.000 de unităti de cont“.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind
promulgarea Legii pentru acceptarea amendamentelor privind limitarea sumelor
din Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind
răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969,
încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art.
100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele României decretează:
Articol unic. – Se promulgă Legea pentru acceptarea
amendamentelor privind limitarea sumelor din Protocolul din 1992 pentru
amendarea Conventiei internationale privind răspunderea civilă pentru pagubele
produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie
1992, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
Bucuresti,
21 martie 2006.
Nr.
340.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL
SĂNĂTĂTII
privind
înregistrarea dispozitivelor medicale si a producătorilor de dispozitive
medicale
Având în vedere prevederile art. 9, 31, 32 si 62 din
Hotărârea Guvernului nr.
911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de
punere în functiune a dispozitivelor medicale, ale art. 8 alin. (2), art. 10
alin. (1) si (2) si ale art. 29 si 66 din Hotărârea Guvernului nr.
798/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de
utilizare a dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro, precum
si ale art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr.
344/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si/sau de
punere în functiune a dispozitivelor medicale implantabile active, cu
modificările ulterioare,
văzând Referatul de aprobare al Directiei generale
farmaceutice si aparatură medicală nr. E.N. 8.369/2006,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr.
168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările si completările ulterioare,
ministrul sănătătii emite prezentul ordin.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – (1) Prezentul ordin stabileste conditiile si
modul de înregistrare a dispozitivelor medicale si a unitătilor de tehnică
medicală care fabrică dispozitive medicale, denumite în continuare producători.
(2) Prevederile prezentului ordin se aplică
dispozitivelor medicale, dispozitivelor medicale implantabile active si
dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro, denumite în
continuare dispozitive medicale.
Art. 2. – În prezentul ordin sunt aplicabile
definitiile si procedurile stipulate în Hotărârea Guvernului nr.
911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de
punere în functiune a dispozitivelor medicale, Hotărârea Guvernului nr.
798/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de
utilizare a dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro si în
Hotărârea Guvernului nr.
344/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si/sau de
punere în functiune a dispozitivelor medicale implantabile active, cu
modificările ulterioare.
Art. 3. – Structura de specialitate din cadrul
Ministerului Sănătătii care realizează înregistrarea dispozitivelor medicale si
a producătorilor este Directia generală farmaceutică si aparatură medicală, denumită
în continuare DGFAM.
CAPITOLUL II
Înregistrarea dispozitivelor medicale cu marcaj CE
Art. 4. – Unitătile de tehnică medicală care introduc
pe piata din România, în calitate de producător sau importator, dispozitive
medicale cu marcaj CE trebuie să le înregistreze la Ministerul Sănătătii.
Art. 5. – (1) Pentru înregistrarea dispozitivelor
medicale cu marcaj CE, indiferent de clasa sau tipul acestora, unitatea de
tehnică medicală înaintează o cerere la Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale,
denumit în continuare OTDM.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însotită de
următoarele documente:
a) avizul de functionare al unitătii solicitante, emis
de Ministerul Sănătătii;
b) declaratia de conformitate a producătorului;
c) certificatul de marcaj CE, cu anexele aferente, în
copie, însotită de traducerea în limba română. Certificatul trebuie să fie emis
de un organism european de certificare notificat, publicat în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene;
d) manualul de utilizare sau instructiunile de
utilizare, după caz, ale dispozitivului medical, în original;
e) traducerea în limba română a manualului de
utilizare sau a instructiunilor de utilizare ale dispozitivului medical;
f) lista cuprinzând piesele de schimb, consumabilele
si furnizorii acestora, aferentă dispozitivului medical pentru care se solicită
înregistrarea, emisă de producător, după caz;
g) lista cu accesorii, după caz;
h) configuratia (subansamblurile principale)
dispozitivului medical, după caz;
i) specificatia tehnică elaborată de producător.
Art. 6. – (1) În baza cererii si a documentelor
prevăzute la art. 5 alin. (2), OTDM întocmeste raportul de evaluare si
transmite la Ministerul Sănătătii propunerea de înregistrare a dispozitivului
medical, în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii.
(2) Ministerul Sănătătii emite certificatul de
înregistrare a dispozitivelor medicale în termen de 15 zile de la primirea
propunerii de înregistrare, transmisă de OTDM.
(3) Raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) se
întocmeste de OTDM pe bază de tarife.
CAPITOLUL III
Înregistrarea dispozitivelor medicale fără marcaj CE
Art. 7. – Producătorul sau reprezentantul autorizat al producătorului înregistrează la Ministerul Sănătătii următoarele tipuri de dispozitive medicale fără marcaj CE:
a) dispozitive medicale clasa I, cu exceptia celor
sterile si/sau cu functie de măsurare;
b) dispozitive medicale la comandă;
c) sisteme si pachete de proceduri prevăzute în art.
29 din Hotărârea Guvernului nr.
911/2005;
d) dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro,
cu exceptia dispozitivelor prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului
nr.
798/2003 si a dispozitivelor de autotestare.
Art. 8. – În vederea înregistrării dispozitivelor
medicale prevăzute la art. 7, Ministerul Sănătătii deleagă activitatea de
evaluare a documentatiei tehnice către OTDM.
Art. 9. – (1) Pentru înregistrarea dispozitivelor
medicale prevăzute la art. 7, producătorul sau reprezentantul autorizat al
producătorului înaintează o cerere la OTDM.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însotită de
următoarele documente:
a) declaratia de conformitate prevăzută în anexa nr. 7
la Hotărârea Guvernului nr. 911/2005, în cazul dispozitivelor prevăzute la art.
7 lit. a);
b) declaratia de conformitate prevăzută în anexa nr. 8
la Hotărârea Guvernului nr.
911/2005, în cazul dispozitivelor prevăzute la art. 7 lit. b);
c) declaratia de conformitate prevăzută la art. 29 din
Hotărârea Guvernului nr.
911/2005, în cazul dispozitivelor prevăzute la art. 7 lit. c);
d) declaratia de conformitate prevăzută în anexa nr. 3
la Hotărârea Guvernului nr.
798/2003, în cazul dispozitivelor prevăzute la art. 7 lit. d);
e) documentatia tehnică prevăzută în procedura de
evaluare a conformitătii aplicabilă tipului de dispozitiv.
Art. 10. – (1) În baza cererii si a documentelor
prevăzute la art. 9 alin. (2), OTDM întocmeste raportul de evaluare si
transmite la Ministerul Sănătătii propunerea de înregistrare a dispozitivului
medical, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
(2) În cazul în care sunt necesare documente tehnice
suplimentare pentru a demonstra îndeplinirea cerintelor esentiale aplicabile,
OTDM Onstiintează despre aceasta unitatea solicitantă în termen de 15 zile de
la înregistrarea cererii.
(3) În situatia prevăzută la alin. (2) OTDM transmite
propunerea de înregistrare a dispozitivului medical în termen de 15 zile de la
completarea dosarului cu documentele solicitate.
(4) Raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) se
întocmeste de OTDM pe bază de tarife.
(5) Ministerul Sănătătii emite certificatul de
înregistrare a dispozitivelor medicale în termen de 15 zile de la primirea
propunerii de înregistrare transmise de OTDM.
Art. 11. – (1) Pentru toate categoriile de dispozitive
medicale fără marcaj CE, cu exceptia celor prevăzute la art. 7, certificatul de
înregistrare a dispozitivelor medicale se emite de DGFAM în termen de 15 zile
de la primirea propunerii de înregistrare transmise de un organism recunoscut
din lista organismelor recunoscute care efectuează evaluarea conformitătii
dispozitivelor medicale, aprobată prin ordin al ministrului sănătătii.
(2) Organismul recunoscut transmite Ministerului
Sănătătii propunerea de înregistrare a dispozitivelor medicale, pe baza
certificatului de conformitate emis.
Art. 12. – (1)
Organismul recunoscut trebuie să transmită Ministerului Sănătătii datele
referitoare la certificatele de conformitate emise, modificate, suplimentate,
suspendate, retrase sau respinse conform procedurilor de evaluare a
conformitătii aplicabile.
(2) Datele prevăzute la alin. (1) se înregistrează în
baza de date a Ministerului Sănătătii.
(3) Modificările si suplimentările certificatului de
conformitate se consemnează într-o anexă la certificatul de înregistrare a
dispozitivelor medicale.
(4) Pe perioada suspendării certificatului de
conformitate se suspendă certificatul de înregistrare a dispozitivelor medicale,
precum si dreptul de a distribui dispozitivul medical respectiv.
Art. 13. – (1) Certificatul de înregistrare a
dispozitivelor medicale este valabil 5 ani si se emite în formatul prezentat în
anexa nr. 1, în două exemplare originale, dintre care unul se va înmâna
unitătii solicitante după achitarea taxei prevăzute la art. 20 alin. (1) lit.
a), iar celălalt va rămâne în evidenta DGFAM.
(2) Modificările denumirilor dispozitivelor sau
producătorilor survenite după emiterea certificatului de înregistrare a dispozitivelor
medicale se consemnează într-o anexă la certificatul de înregistrare a
dispozitivelor medicale, pe baza propunerii transmise de OTDM, care se
eliberează după achitarea taxei prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. c).
(3) Efectuarea unor corectări la certificatul de
înregistrare a dispozitivelor medicale, necesare datorită greselilor de
tehnoredactare, se consemnează într-o anexă, fără achitarea taxei prevăzute la
art. 20 alin. (1) lit. c).
(4) Reînnoirea certificatului de înregistrare a
dispozitivelor medicale se face la cerere, numai dacă dispozitivul medical este
fabricat în continuare de către producător si urmează procedura aplicabilă
prevăzută în prezentul ordin.
(5)
Unitătile de tehnică medicală care au aviz de functionare emis de Ministerul
Sănătătii pot comercializa dispozitive medicale înregistrate pe baza unei copii
a certificatului de înregistrare a dispozitivelor medicale.
CAPITOLUL IV
Importul dispozitivelor medicale
Art. 14. – Importul dispozitivelor medicale se face pe
baza unuia dintre următoarele documente:
a) certificatul de înregistrare a dispozitivelor
medicale, eliberat de Ministerul Sănătătii;
b) autorizatia de utilizare eliberată de Ministerul
Sănătătii, până la expirarea termenului de valabilitate înscris pe aceasta;
c) aviz de vamă, în formatul prezentat în anexa nr. 2,
eliberat de OTDM.
Art. 15. – (1) Formularul avizului de vamă, prevăzut
la art. 14 lit. c), se eliberează în una dintre următoarele situatii:
a) dispozitive medicale provenite din donatii;
b) dispozitive medicale destinate studiilor clinice, cercetării si altor asemenea activităti;
c) dispozitive medicale pentru evaluare tehnică,
investigatie clinică si/sau evaluarea performantei în vederea certificării
si/sau înregistrării;
d) dispozitive medicale importate de titularul unui
cabinet medical si/sau pentru uz personal, nu în scopul comercializării;
e) dispozitive importate ca mostre pentru târguri,
expozitii sau alte manifestări promotionale;
f) dispozitive medicale reconditionate, ce urmează a
fi comercializate ulterior în România, însotite de declaratia firmei privind
operatiunile de reconditionare care au fost efectuate pentru fiecare
dispozitiv.
(2) La definitivarea operatiunii de vămuire, agentul
vamal din cadrul biroului vamal la care se realizează operatiunea de vămuire a
dispozitivelor medicale la import, prevăzute la alin. (1), vizează si retine
avizul de vamă prevăzut la art. 14 lit. c), viza atrăgând încetarea
valabilitătii documentului în cauză.
CAPITOLUL V
Înregistrarea producătorilor români
Art. 16. – Pentru producătorii cu sediul în România
care au obtinut certificat de înregistrare a dispozitivelor medicale pentru cel
putin un dispozitiv medical introdus pe piată sub nume propriu se emite de
către DGFAM un certificat de înregistrare a producătorului de dispozitive
medicale.
Art. 17. – (1) Certificatul de înregistrare a
producătorului de dispozitive medicale se emite la solicitarea producătorului
prevăzut la art. 16 si se înregistrează în baza de date a Ministerului
Sănătătii.
(2) Pentru obtinerea certificatului prevăzut la alin.
(1) producătorul înaintează DGFAM o cerere, conform modelului prevăzut în anexa
nr. 4.
(3) Cererea prevăzută la alin. (2) va fi însotită de
următoarele documente:
a) copie a certificatului de înregistrare la registrul
comertului, cu anexele sale si, dacă este cazul, certificatele de înscriere de
mentiuni aferente sau alt înscris oficial/act normativ care să ateste
înfiintarea unitătii solicitante;
b) declaratie privind persoana de contact din cadrul
unitătii pentru probleme de securitate a dispozitivelor medicale si de
vigilentă;
c) lista dispozitivelor medicale fabricate de unitate
si înregistrate la Ministerul Sănătătii si numerele corespunzătoare ale
certificatelor de înregistrare a dispozitivelor medicale;
d) documentul care confirmă plata taxei prevăzute la
art. 20 alin. (1) lit. b).
(4) Certificatul de înregistrare a producătorului de
dispozitive medicale se emite în baza documentelor prevăzute la alin. (3) în
termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, în formatul prevăzut în anexa
nr. 3, si este valabil 5 ani de la data emiterii, cu posibilitate de reînnoire.
Art. 18. – (1) Producătorii au obligatia de a comunica
DGFAM orice modificare ce intervine după obtinerea certificatului de
înregistrare a producătorului de dispozitive medicale.
(2) Modificările prevăzute la alin. (1) se consemnează
într-o anexă la certificatul de înregistrare a producătorului de dispozitive
medicale initial, se înregistrează în baza de date a Ministerului Sănătătii si
se eliberează solicitantului după achitarea taxei prevăzute la art. 20 alin.
(1) lit. d).
Art. 19. – Schimbarea sediului ori a denumirii
producătorului, înfiintarea/radierea de puncte de lucru se consemnează în anexa
la certificatul de înregistrare a producătorului de dispozitive medicale pe
baza documentelor emise de registrul comertului sau a unui alt înscris oficial
ori act normativ care să ateste aceste modificări.
CAPITOLUL VI
Art. 20. – (1) Pentru
înregistrarea în baza de date a dispozitivelor medicale si a producătorilor de
dispozitive medicale si pentru emiterea certificatelor de înregistrare
corespunzătoare, Ministerul Sănătătii percepe următoarele taxe:
a) certificat de înregistrare a dispozitivelor
medicale – 2.000.000 lei;
b) certificat de înregistrare a producătorului de
dispozitive medicale – 1.000.000 lei;
c) anexa pentru modificarea certificatului de
înregistrare a dispozitivelor medicale – 200.000 lei;
d) anexa pentru modificarea certificatului de
înregistrare a producătorului de dispozitive medicale – 200.000 lei.
(2) Sumele provenite din taxele prevăzute la alin. (1)
constituie venituri la bugetul de stat.
Art. 21. – Autorizatiile de utilizare si certificatele
de înregistrare a dispozitivelor medicale eliberate până la data intrării în
vigoare a prezentului act normativ rămân valabile până la expirarea termenului
de valabilitate înscris în acestea.
Art. 22. – (1) Avizele de functionare pentru
activităti de fabricare emise până la data intrării în vigoare a prezentului
act normativ rămân valabile până la expirarea termenului de valabilitate
înscris pe acestea.
(2) În cazul în care este necesară modificarea sau
completarea avizului de functionare prevăzut la alin. (1) se emite certificatul
de înregistrare a producătorului de dispozitive medicale în conformitate cu
prezentul ordin.
Art. 23. – Structura de specialitate din cadrul
Ministerului Sănătătii – DGFAM, OTDM si organismele de certificare recunoscute
vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 24. – La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătătii nr.
1.689/2004 privind înregistrarea dispozitivelor medicale si a
producătorilor de dispozitive medicale, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, precum si orice altă dispozitie
contrară.
Art. 25. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătătii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Bucuresti,
23 martie 2006.
Nr.
274.
ANEXA
Nr. 1
ROMÂNIA
MINISTERUL
SĂNĂTĂTII
STRUCTURA
DE SPECIALITATE ÎN DOMENIUL DISPOZITIVELOR MEDICALE
a dispozitivelor medicale
Nr. ............... din ...............
În conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr.
168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările si completările ulterioare, ale Ordinului ministrului sănătătii
nr. 274/2006 privind înregistrarea dispozitivelor medicale si a producătorilor
de dispozitive medicale si în baza documentatiei înaintate, Ministerul
Sănătătii înregistrează dispozitivul medical cu marcaj CE/cu marcaj CS/fără
marcaj
..............................................................................................……………..
.................................................................................................................................................................
...............................................................................................................
(denumirea, tipul)
Producător:
........................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
Orice modificare a conditiilor stabilite prin
reglementările Ministerului Sănătătii, care au stat la baza avizării, atrage
anularea prezentului certificat.
Prezentul certificat este valabil 5 ani de la data
emiterii.
Director,
.......................................
ANEXA
Nr. 2
ROMÂNIA
MINISTERUL
SĂNĂTĂTII
OTDM
AVIZ DE VAMĂ
Nr. ............... din ...............
În conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si
functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările
ulterioare, ale Ordinului ministrului sănătătii nr. 274/2006 privind
înregistrarea dispozitivelor medicale si a producătorilor de dispozitive
medicale si în baza documentatiei înaintate, OTDM înregistrează dispozitivele
medicale: .............
..................................................................................................................................................................
................................................................................................................
(denumire, tip, producător)
_ provenite
din donatii;
_ destinate
studiilor clinice, cercetării si altor asemenea activităti;
_ pentru
evaluare tehnică, investigatie clinică si/sau evaluarea performantei în vederea
certificării si/sau înregistrării;
_ importate
de titularul unui cabinet medical si/sau pentru uz personal, nu în scopul
comercializării;
_ importate
ca mostre pentru târguri, expozitii sau alte manifestări promotionale;
_ reconditionate,
ce urmează a fi comercializate ulterior în România.
Solicitant: ..........................................................................................................................................
(denumire, sediu)
Data emiterii ................................
Director,
.......................................
Viza biroului vamal
ANEXA
Nr. 3
ROMÂNIA
MINISTERUL
SĂNĂTĂTII
STRUCTURA
DE SPECIALITATE ÎN DOMENIUL DISPOZITIVELOR MEDICALE
CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE
a producătorului de dispozitive medicale
Nr. ............... din ...............
În conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr.
168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările si completările ulterioare, ale Ordinului ministrului sănătătii
nr. 274/2006 privind înregistrarea dispozitivelor medicale si a producătorilor
de dispozitive medicale si în baza documentatiei înaintate, Ministerul
Sănătătii înregistrează unitatea ....................................., cu
sediul în ........................................................................................................,
ca producător al următoarelor dispozitive
medicale.....................................................................................................................................................................
(denumirea, tipul)
Orice modificare a conditiilor stabilite prin
reglementările Ministerului Sănătătii, care au stat la baza avizării, atrage
anularea prezentului certificat.
Prezentul certificat este valabil 5 ani de la data
emiterii.
Director,
................................
ANEXA
Nr. 4
CERERE
pentru obtinerea certificatului de înregistrare a
producătorului de dispozitive medicale
Nr. ............... din ...............
Către
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
STRUCTURA DE SPECIALITATE ÎN DOMENIUL DISPOZITIVELOR
MEDICALE
Unitatea de tehnică medicală
.......................................................................................................,
cu sediul în ...............................................................................................................................
si puncte de lucru în
..........................................................................................,
telefon ..............., fax ..............., e-mail ..................................,
reprezentată prin
....................................................................., având
functia de ...................................................., solicit
eliberarea certificatului de înregistrare a producătorului de dispozitive
medicale.
Anexez următoarele documente:
a) copie a certificatului de înregistrare la registrul
comertului, cu anexele sale, si, dacă este cazul, certificatele de înscriere de
mentiuni aferente sau alt înscris oficial/act normativ care să ateste înfiintarea
unitătii solicitante;
b) declaratie privind persoana de contact din cadrul
unitătii pentru probleme de securitate a dispozitivelor medicale si de
vigilentă;
c) lista dispozitivelor medicale fabricate de unitate
si înregistrate la Ministerul Sănătătii si numerele corespunzătoare ale
certificatelor de înregistrare a dispozitivelor medicale.
Data: ...............
Semnătura: ..................................
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
– SECTIILE UNITE –
din 16 ianuarie 2006
Dosar nr. 26/2005
Sub presedintia
domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si
Justitie Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite în
conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală
referitoare la compatibilitatea judecătorului de a participa la judecarea
cauzei în care a dispus prin încheiere, pronuntată înainte de solutionarea
acesteia în fond, schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul
actului de sesizare a instantei.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea
prevederilor art. 34 din Legea nr.
304/2004, republicată, fiind prezenti 85 de judecători din totalul de 108
în functie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că
schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a
instantei, prin încheiere pronuntată înainte de solutionarea cauzei, nu atrage
incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
În aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală, instantele
judecătoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la chestiunea dacă
schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a
instantei, prin încheiere pronuntată înainte de solutionarea fondului cauzei,
atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de
judecată.
Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul că
schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a
instantei, prin încheiere pronuntată înainte de solutionarea cauzei în fond,
atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de
judecată.
S-a motivat că schimbarea încadrării juridice a faptei
constituie o modalitate de solutionare partială a cauzei, astfel că judecătorul
care a participat la pronuntarea acesteia, devenind incompatibil, nu mai poate
intra în compunerea completului de judecată ce urmează să o solutioneze.
Alte instante, dimpotrivă, au considerat că schimbarea
încadrării juridice a faptei nu constituie o modalitate de exprimare anticipată
a părerii cu privire la solutia susceptibilă de a fi adoptată într-o anumită
cauză, astfel că judecătorul care participă la pronuntarea ei nu devine
incompatibil de a lua parte, în continuare, la solutionarea acelei cauze în
fond.
Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat
corect dispozitiile legii.
Potrivit art. 47 din Codul de procedură penală, una
dintre cauzele de incompatibilitate a judecătorului este aceea în care acesta
s-a pronuntat anterior.
În aplicarea continutului acestei cauze de
incompatibilitate, în cadrul alin. 1 al acestui articol se precizează că
îjudecătorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate
participa la judecarea aceleiasi cauze într-o instantă superioară sau la
judecarea cauzei după desfiintarea hotărârii cu trimitere în apel sau după
casarea cu trimitere în recurs“.
Prin alin. 2 al aceluiasi articol se prevede că, “de
asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care si-a
exprimat anterior părerea cu privire la solutia care ar putea fi dată în acea
cauză“.
Or, nici una dintre aceste două situatii, ce se referă
la cauza de incompatibilitate reglementată în art. 47 din Codul de procedură penală, nu se
regăseste în ipoteza schimbării încadrării juridice a faptei, ce face obiectul
actului de sesizare a instantei, prin încheiere pronuntată anterior
solutionării fondului cauzei.
Sub acest aspect este de observat că prin art. 334 din
Codul de procedură penală, în
care este reglementată procedura schimbării încadrării juridice, se prevede că
“dacă în cursul judecătii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul
de sesizare urmează a fi schimbată, instanta este obligată să pună în discutie
noua încadrare si să atragă atentia inculpatului că are dreptul să ceară
lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecătii, pentru a-si pregăti
apărarea“.
Din această dispozitie a legii, unită cu prevederile
înscrise în art. 302 alin. 1 din Codul
de procedură penală, prin care este reglementată rezolvarea de către
instantă a chestiunilor incidente, rezultă neechivoc vointa legiuitorului de a
considera schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecătii ca o
problemă procedurală, ce nu priveste solutionarea nemijlocită a cauzei.
Termenii cu caracter general si imperativ în care este formulată obligativitatea punerii în discutie de către instantă a oricărei schimbări de încadrare juridică, precum si modalitatea specifică în care este reglementată desfăsurarea unei atari proceduri în fata instantei constituie o garantie ca părtile să nu fie surprinse de o altă încadrare juridică a faptelor si ca ele să nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la această nouă eventualitate.
Pe de altă parte, ratiuni deduse din alte dispozitii
cu caracter procedural impun să se considere că schimbarea încadrării juridice,
dispusă prin încheiere anterioară solutionării pe fond a cauzei, nu atrage
incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.
În această privintă este semnificativă reglementarea dată prin art. 286 alin. 2 din Codul de procedură penală procedurii de schimbare a încadrării juridice, în fata instantei, în cazul infractiunilor pentru care actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Astfel, potrivit textului de lege mentionat, atunci
când fapta ar urma să primească o încadrare juridică pentru care este necesară
plângerea prealabilă, instanta “cheamă persoana vătămată si o întreabă dacă
întelege să facă plângere pentru infractiunea respectivă si, după caz, continuă
sau încetează procesul penal“.
Din această dispozitie reiese fără echivoc
posibilitatea instantei de a schimba mai întâi, prin încheiere, încadrarea
juridică a faptei într-o infractiune pentru care punerea în miscare a actiunii
penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar ulterior
să cheme partea vătămată pentru a o întreba dacă întelege să facă plângere
pentru infractiunea respectivă si, după caz, să continue sau să înceteze
procesul penal.
Or, ar fi de neconceput ca judecătorii care au
schimbat încadrarea juridică a faptei într-o altă infractiune, pentru care este
necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, să nu mai poată face parte
din completul care, în raport de pozitia adoptată de persoana vătămată, să
procedeze la continuarea judecătii ori să înceteze procesul penal.
Tot astfel, a considera caz de incompatibilitate
participarea la schimbarea încadrării juridice a faptei prin încheiere,
anterioară judecătii în fond, ar însemna să se renunte la principiul
continuitătii judecătorului si la garantiile procesuale cu rol esential în
aflarea adevărului si asigurarea justei solutionări a cauzei.
Asa fiind, concluzia ce se impune este aceea că
schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a
instantei, prin încheiere pronuntată de judecător înainte de solutionarea
cauzei, nu poate presupune, prin ea însăsi, exprimarea părerii sale cu privire
la solutia ce ar putea fi dată în acea cauză.
În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit.
a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară si ale art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că schimbarea
încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instantei,
prin încheiere pronuntată înainte de solutionarea cauzei, nu atrage
incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în
interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casatie si Justitie.
În aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală,
stabilesc:
Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face
obiectul actului de sesizare a instantei, prin încheiere pronuntată înainte de
solutionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut
parte din completul de judecată.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2
din Codul de procedură penală.
Pronuntată în sedinta publică din 16 ianuarie 2006.
PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-sef,
Victoria Maftei
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
– SECTIILE UNITE –
din
16 ianuarie 2006
Dosar nr. 30/2005
Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie Înalta Curte de Casatie si
Justitie, constituită în Sectii Unite în conformitate cu dispozitiile art. 25
lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în
vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu
privire la încadrarea juridică a faptei de însusire pe nedrept de cabluri,
linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum
si componente de comunicatii.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 85 de judecători din totalul de 108 în functie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că
fapta de sustragere de cabluri, linii, echipamente si instalatii de
telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii
constituie infractiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. 3 lit. h)
din Codul penal, chiar
dacă, în momentul sustragerii, nu erau efectiv integrate într-o retea sau
într-un sistem de comunicatii.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra
recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instantelor judecătoresti s-a ivit
diversitate de opinii cu privire la încadrarea juridică ce trebuie dată faptei
de însusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de
telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si de componente de comunicatii, în
cazul în care acestea nu sunt efectiv integrate într-o retea sau într-un sistem
de comunicatii.
Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul că o
atare faptă constituie infractiunea de furt calificat prevăzută de art. 209
alin. 3 lit. h) din Codul
penal chiar si în cazul în care cablurile, liniile, echipamentele si
instalatiile de telecomunicatii sau de radiocomunicatii si componentele
acestora nu sunt efectiv integrate într-o retea sau într-un sistem de
comunicatii.
S-a motivat că, în raport cu structura de redactare a
art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul
penal, se impune să se considere că legiuitorul a urmărit să încadreze în
infractiunea de furt calificat prevăzută de acest text de lege însusirea pe
nedrept a oricăruia dintre elementele ce intră în compunerea unei retele sau a
unui sistem de telecomunicatii ori radiocomunicatii, independent dacă ele sunt
sau nu integrate într-o astfel de retea sau în sistem.
Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că
fapta de însusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de
telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii
constituie infractiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. 3 lit. h)
din Codul penal numai
dacă, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o retea sau
într-un sistem de comunicatii aflat sau nu în functiune.
Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat
corect dispozitiile legii.
Într-adevăr, în art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal este inclusă,
în sfera infractiunii de furt calificat, sustragerea de “cabluri, linii,
echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si
componente de comunicatii“.
Din această prevedere explicită a legii rezultă că
oricare dintre aceste componente de comunicatii poate face obiectul
infractiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art.
209 alin. 3 lit. h) din Codul
penal.
Dar pentru ca fapta de însusire pe nedrept a unuia sau
mai multor elemente componente dintr-o retea sau dintr-un sistem de comunicatii
să fie susceptibilă de a fi încadrată în agravanta prevăzută de acest text de
lege, este necesar ca respectivele componente să fi fost integrate efectiv
într-o retea sau într-un sistem de comunicatii aflat sau nu în functiune.
Altfel, dispozitia de agravare nu ar fi aplicabilă, deoarece din însăsi
reglementarea ce i s-a dat rezultă vointa legiuitorului ca protectia penală mai
eficientă să asigure ocrotirea nu numai a sistemelor de comunicatii aflate sau
nu în functiune, ci si a elementelor din compunerea lor, însă numai în măsura
în care sunt integrate efectiv în aceste sisteme.
Ratiunea unei asemenea cerinte este firească dacă se
are în vedere că numai integrarea efectivă a componentelor de comunicatii
într-o retea sau într-un sistem le conferă valoarea deosebită impusă de
posibilitatea de a fi folosite numai asamblate potrivit destinatiei lor
specifice.
De aceea, ori de câte ori sustragerile privesc doar
cabluri, echipamente sau alte elemente disparate, neintegrate efectiv în retea
sau sistem de comunicatii, atari fapte nu pot fi considerate că întrunesc
trăsăturile specifice ale agravantei mentionate, rămânând astfel susceptibile
de a fi încadrate, după caz, într-o altă agravantă sau doar ca simplu act de
sustragere vizat de dispozitiile art. 208 alin. 1 din Codul penal.
În această privintă este de observat că si forma
agravată a infractiunii de distrugere prevăzută în art. 217 alin. 3 din Codul penal, precum si
infractiunea de distrugere prevăzută de art. 276 alin 1 din Codul penal vizează
instalatii sau sisteme în întregul lor, iar nu doar componente neintegrate în
acestea.
Asa fiind, se impune să se considere că dispozitiile
art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul
penal se referă la cabluri, linii, echipamente si instalatii de
telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii efectiv integrate într-o retea sau într-un sistem de comunicatii,
aflat sau nu în functiune, iar nu doar la elemente componente, separate, ale
acestora.
În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit.
a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, si ale art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că fapta de însusire pe nedrept de cabluri, linii,
echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si
componente de comunicatii constituie infractiunea de furt calificat prevăzută
de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal numai dacă, în
momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o retea sau într-un
sistem de comunicatii aflat sau nu în functiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în
interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casatie si Justitie.
În aplicarea dispozitiilor art. 209 alin. 3 lit. h)
din Codul penal,
stabilesc:
Fapta de însusire pe nedrept de cabluri, linii,
echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si
componente de comunicatii constituie infractiunea de furt calificat prevăzută
de textul de lege mentionat numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau
efectiv integrate într-o retea sau într-un sistem de comunicatii aflat sau nu
în functiune.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2
din Codul de procedură penală.
Pronuntată în sedinta publică din 16 ianuarie 2006.
PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-sef,
Victoria Maftei