MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 277         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 28 martie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

24. – Lege privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004

 

201. – Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

277. – Decizie privind aprobarea Codului tehnic al gazelor naturale comprimate pentru vehicule

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. – Se ratifică al saptelea Protocol aditional la Constitutia Uniunii Postale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. – Se ratifică Conventia Postală Universală si protocolul său final, adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. – Se ratifică Regulamentul interior al congreselor, adoptat de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 4. – Se ratifică Regulamentul general al Uniunii Postale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 4.

Art. 5. – Se ratifică Aranjamentul privind serviciile de plată ale postei, adoptat de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 5.

Art. 6. – Următoarele documente vor fi adoptate prin ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei:

– Regulamentul postei de scrisori si protocolul său final;

– Regulamentul privind coletele postale si protocolul său final;

– Regulamentul serviciilor de plată ale postei.

Art. 7. – Anexele nr. 1–5 fac parte integrantă din prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 23 februarie 2006.

Nr. 24.

 

NOTĂ:

Caracterele aldine care figurează în text marchează modificările decise în cadrul Congresului de la Bucuresti comparativ cu textul care i-a fost supus spre aprobare în cursul Congresului Doc. 30 atasament 1 si Congres Doc. 30 atasament 1, corectura 1

 

ANEXA Nr. 1

 

AL SAPTELEA PROTOCOL ADITIONAL

la Constitutia Uniunii Postale Universale*)

 

*) Traducere.

 

Plenipotentiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Postale Universale, reuniti la Bucuresti, în baza art. 30.2 din Constitutia Uniunii Postale Universale, semnată la Viena la 1 iulie 1964, au adoptat, sub rezerva ratificării, următoarele amendamente la această Constitutie.

 

ARTICOLUL I

(preambul modificat)

 

În vederea dezvoltării comunicării între popoare printr-o functionare eficientă a serviciilor postale si pentru a contribui la realizarea scopurilor nobile ale colaborării internationale în domeniul economic, social si cultural, plenipotentiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Postale Universale au adoptat, sub rezerva ratificării, următoarea Constitutie.

Misiunea Uniunii este aceea de a stimula dezvoltarea durabilă a serviciilor postale universale de calitate, eficiente si accesibile, cu scopul de a facilita comunicarea între locuitorii întregii lumi prin:

– garantarea liberei circulatii a trimiterilor postale pe teritoriul postal unic, compus din retele interconectate;

– încurajarea adoptării de norme comune rezonabile si a utilizării tehnologiei;

– asigurarea cooperării si interactiunii între participanti;

– promovarea unei cooperări tehnice eficiente;

– satisfacerea nevoilor evolutive ale consumatorilor.

 

ARTICOLUL II

(Articolul 1 bis adăugat)

Definitii

1. Pentru scopul actelor Uniunii Postale Universale, următorii termeni sunt definiti după cum urmează:

1.1. serviciu postal: toate serviciile postale al căror scop este fixat de către organele Uniunii.

Principalele obligatii ale serviciilor postale constau în îndeplinirea anumitor obiective sociale si economice ale statelor membre, prin asigurarea colectării, sortării, transmiterii si livrării de trimiteri postale;

1.2. stat membru: un stat care îndeplineste conditiile mentionate la art. 2 din Constitutie;

1.3. teritoriu postal unic (unul si acelasi teritoriu postal): Obligatia părtilor semnatare ale actelor UPU de a asigura schimbul reciproc de trimiteri ale postei de scrisori, inclusiv libertatea de tranzit, si de a trata trimiterile postale aflate în tranzit din alte state conform propriilor trimiteri postale, fără discriminare;

1.4. libertatea de tranzit: principiu conform căruia o administratie postală intermediară este obligată să transporte trimiterile postale primite în tranzit de la altă administratie postală UPU, asigurându-le un tratament similar celui acordat trimiterilor interne;

1.5. trimiterea postei de scrisori: trimiteri definite în cadrul Conventiei;

1.6. serviciu postal international: operatiunile sau serviciile postale reglementate de acte; o parte din aceste operatiuni sau servicii.

 

ARTICOLUL III

(Articolul 22 modificat)

Actele Uniunii

 

1. Constitutia este Actul fundamental al Uniunii. Ea contine regulile organice ale Uniunii si nu va putea face obiectul rezervelor.

2. Regulamentul general contine dispozitiile care asigură aplicarea Constitutiei si functionarea Uniunii. Este obligatorie pentru toate statele membre si nu va putea face obiectul rezervelor.

3. Conventia Postală Universală, Regulamentul postei de scrisori si Regulamentul referitor la coletele postale contin regulile comune aplicabile serviciului postal international, precum si dispozitiile referitoare la serviciile postei de scrisori si colete postale. Aceste acte sunt obligatorii pentru toate statele membre.

4. Aranjamentele Uniunii si regulamentele lor de aplicare reglementează serviciile, altele decât posta de scrisori si coletele postale, între statele membre care sunt parte la aranjamentele respective. Acestea nu sunt obligatorii decât pentru aceste state.

5. Regulamentele care contin măsurile de aplicare necesare implementării Conventiei si aranjamentelor sunt adoptate de către Consiliul de Exploatare Postală, tinând cont de deciziile luate de Congres.

6. Eventualele protocoale finale anexate actelor Uniunii, vizate la paragrafele 3, 4 si 5, contin rezervele la aceste acte.

 

ARTICOLUL IV

(Articolul 30 modificat)

Modificarea Constitutiei

 

1. Pentru a fi adoptate, propunerile supuse Congresului si referitoare la prezenta Constitutie trebuie aprobate de către cel putin două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot.

2. Amendamentele adoptate de către un congres fac obiectul unui protocol aditional si, cu exceptia cazului în care Congresul decide altfel, intră în vigoare în acelasi timp cu actele reînnoite cu ocazia aceluiasi congres. Ele sunt ratificate cât mai curând posibil de către statele membre si instrumentele acestei ratificări sunt tratate conform procedurilor mentionate la art. 26.

 

ARTICOLUL V

(Articolul 31 modificat)

 

Modificarea Regulamentului general, a Conventiei si aranjamentelor

1. Regulamentul general, Conventia si aranjamentele fixează conditiile ce trebuie îndeplinite pentru aprobarea propunerilor ce le revin.

2. Conventia si aranjamentele intră în vigoare simultan si au aceeasi durată. Din ziua fixată de către Congres pentru punerea în aplicare a acestor acte, actele corespunzătoare Congresului precedent sunt abrogate.

 

ARTICOLUL VI

Aderarea la protocolul aditional si la celelalte acte ale Uniunii

 

1. Tările membre ce nu au semnat prezentul protocol pot să adere în orice moment.

2. Tările membre care apar în calitate de părti în cadrul actelor reînnoite de către Congres, dar care nu le-au semnat, sunt obligate să adere în cel mai scurt timp posibil.

3. Documentele de aderare referitoare la cazurile prezentate la paragrafele 1 si 2 trebuie să fie adresate directorului general al Biroului International. Acesta notifică această depunere guvernelor statelor membre.

 

ARTICOLUL VII

 

Aplicarea si durata protocolului aditional la Constitutia Uniunii Postale Universale

Prezentul protocol aditional va intra în vigoare la 1 ianuarie 2006 si va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată.

Motiv pentru care plenipotentiarii guvernelor tărilor membre au redactat prezentul protocol aditional, protocol care va avea aceeasi fortă si valoare ca si cum prevederile sale ar fi fost introduse în textul aceleiasi constitutii, si au semnat prezentul protocol aditional într-un singur exemplar original care va fi depus la directorul general al Biroului International. O copie va fi eliberată fiecărei părti de către Biroul International al Uniunii Postale Universale.

Întocmit la Bucuresti la 5 octombrie 2004.

 

ANEXA Nr. 2

 

CONVENTIA POSTALĂ UNIVERSALĂ*)

 

*) Traducere.

 

Subsemnatii, plenipotentiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, conform art. 22.3 al Constitutiei Uniunii Postale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, au hotărât, de comun acord si sub rezerva art. 25.4 din cadrul Constitutiei mentionate mai sus, în prezenta Conventie, regulile aplicabile serviciului postal international.

 

PARTEA I

Reguli comune aplicabile serviciului postal international

 

CAPITOL UNIC

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

1. Pentru scopurile Conventiei Postale Universale, următorii termeni sunt definiti după cum urmează:

1.1. serviciu postal universal: furnizarea permanentă către clienti de servicii postale pe bază de calitate, în orice punct de pe teritoriul unei tări, la preturi accesibile;

1.2. depesa închisă: sac sau ansamblu de saci ori alti recipienti etichetati, sigilati cu plumb sau casete, continând trimiteri postale;

1.3. tranzit deschis: tranzit, printr-o tară intermediară, de trimiteri al căror număr sau greutate nu justifică confectionarea unei depese închise pentru tara de destinatie;

1.4. trimitere postală: termen generic ce desemnează fiecare dintre expeditiile efectuate de către postă (trimiterea postei de scrisori, colet postal, mandat postal etc.);

1.5. taxe finale: remuneratie datorată administratiei postale de destinatie de către administratia postală expeditoare drept compensatie pentru cheltuielile legate de prelucrarea trimiterilor postei de scrisori primite în tara de destinatie;

1.6. taxe de tranzit: remuneratie pentru prestatiile efectuate de către un organism transportator al tării tranzitate (administratie postală, alt serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim si/sau aerian al depeselor;

1.7. cota-parte teritorială de sosire: remuneratie datorată administratiei postale de destinatie de către administratia postală expeditoare, cu titlu de compensare a cheltuielilor de prelucrare a unui colet postal în tara de destinatie;

1.8. cota-parte teritorială de tranzit: remuneratie datorată pentru prestatiile efectuate de un organism transportator în tara tranzitată (administratie postală, un alt serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim si/sau aerian, pentru îndrumarea unui colet postal pe teritoriul său;

1.9. cota-parte maritimă: remuneratie datorată pentru prestatiile efectuate de un organism transportator (administratie postală, alt serviciu sau combinarea celor două) care participă la transportul maritim al unui colet postal.

 

ARTICOLUL 2

Desemnarea entitătii sau entitătilor responsabile de îndeplinirea obligatiilor ce rezultă din aderarea la Conventie

 

1. Tările membre notifică Biroului International, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele si adresa organismului guvernamental însărcinat să supervizeze activitatea postală. În plus, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, tările membre vor comunica Biroului International numele si adresa operatorului sau operatorilor oficial desemnati să asigure exploatarea

serviciilor postale si să îndeplinească pe teritoriul sau pe teritoriile lor obligatiile rezultate din actele Uniunii. Între două congrese, orice modificare referitoare la organismele guvernamentale si la operatorii desemnati oficial trebuie să fie notificată Biroului International cât mai repede posibil.

 

ARTICOLUL 3

Serviciul postal universal

 

1. Pentru a întări conceptul de unicitate a teritoriului postal al Uniunii, statele membre veghează ca toti utilizatorii/clientii să se bucure de dreptul la un serviciu postal universal care corespunde unei oferte de servicii postale de bază de calitate, furnizate în mod permanent în orice punct de pe teritoriul lor, la tarife accesibile.

2. În acest scop, statele membre stabilesc, în cadrul legislatiei lor postale nationale sau prin alte mijloace obisnuite, dimensiunea serviciilor postale corespunzătoare, precum si conditiile de calitate si tarife accesibile, tinând seama în acelasi timp de nevoile populatiei si de conditiile lor nationale.

3. Statele membre veghează ca oferta de servicii postale si normele de calitate să fie respectate de către operatorii însărcinati să asigure serviciul postal universal.

4. Statele membre veghează ca furnizarea serviciului postal universal să fie asigurată într-o manieră viabilă, garantându-se astfel continuitatea lui.

 

ARTICOLUL 4

Libertatea de tranzit

 

1. Principiul libertătii de tranzit este enuntat în primul articol al Constitutiei. El antrenează obligatia, pentru fiecare administratie postală, de a îndruma mereu, pe căile cele mai rapide si prin mijloacele cele mai sigure pe care le utilizează pentru propriile trimiteri, depesele închise si trimiterile postei de scrisori în tranzit deschis care îi sunt predate de către o altă administratie postală. Acest principiu se aplică, de asemenea, trimiterilor sau depeselor îndrumate gresit.

2. Statele membre care nu participă la schimbul de scrisori continând materii biologice perisabile sau materii radioactive au posibilitatea să nu admită aceste trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelasi lucru este valabil si pentru trimiterile postei de scrisori, altele decât scrisorile, cărtile postale si cecograme. Aceasta se aplică, de asemenea, imprimatelor, periodicelor, revistelor, pachetelor mici si sacilor M al căror continut nu îndeplineste dispozitiile legale care reglementează conditiile publicării lor sau circulatiei lor în tara traversată.

3. Libertatea de tranzit a coletelor postale de îndrumat pe căi terestre si maritime este limitată în cadrul teritoriului tărilor care participă la acest serviciu.

4. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este garantată pe întreg teritoriul Uniunii. Totusi, statele membre care nu participă la serviciul de colete postale nu pot fi obligate să asigure îndrumarea, pe cale de suprafată, a coletelor-avion.

5. Dacă un stat membru nu respectă dispozitiile referitoare la libertatea de tranzit, celelalte state membre au dreptul să suprime serviciul postal cu această tară.

 

ARTICOLUL 5

Apartenenta trimiterilor postale. Retragerea.

Modificarea sau corectarea adresei.

Reexpedierea. Returnarea către expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite

 

1. Orice trimitere postală apartine expeditorului atâta timp cât nu a fost distribuită celui în drept, cu exceptia cazului în care trimiterea a fost retinută prin aplicarea legislatiei tării de origine sau destinatie si, în cazul aplicării art. 15.2.1.1 sau 15.3, în conformitate cu legislatia tării de tranzit.

2. Expeditorul unei trimiteri postale poate să o retragă din serviciu sau poate să modifice ori să corecteze adresa.

Taxele si celelalte conditii sunt prevăzute în regulamente.

3. Statele membre vor asigura redirectionarea trimiterilor postale, în cazul în care adresa destinatarului s-a schimbat, si returnarea către expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite. Taxele si celelalte conditii sunt prevăzute în regulamente.

 

ARTICOLUL 6

Taxe

 

1. Taxele referitoare la diferitele servicii postale internationale si serviciile speciale sunt fixate de către administratiile postale, în conformitate cu principiile enuntate în Conventie si în regulamente. Ele trebuie, în principiu, să fie corelate cu costurile aferente furnizării acestor servicii.

2. Administratia de origine fixează taxele de francare pentru transportul trimiterilor postei de scrisori si a coletelor postale. Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul destinatarilor, dacă acest serviciu de distribuire este organizat în tara de destinatie pentru trimiterile despre care este vorba.

3. Taxele aplicate, inclusiv cele mentionate cu titlu indicativ în acte, trebuie să fie cel putin egale cu cele aplicate trimiterilor din regimul intern care prezintă aceleasi caracteristici (categorie, cantitate, timp de îndrumare etc.).

4. Administratiile postale sunt autorizate să depăsească toate taxele indicative care figurează în acte.

5. Peste limita minimă a taxelor fixate în paragraful 3, administratiile postale au posibilitatea de a acorda taxe reduse, bazate pe legislatia lor internă, pentru trimiterile din categoria postei de scrisori si pentru coletele postale depuse în tara lor. Au mai ales posibilitatea de a acorda tarife preferentiale clientilor lor care au un trafic postal important.

6. Este interzis să se perceapă de la clienti taxe postale indiferent de ce natură, altele decât cele care sunt prevăzute în acte.

7. În afara cazurilor prevăzute în acte, fiecare administratie postală păstrează taxele pe care le-a perceput.

 

ARTICOLUL 7

Scutirea de taxe postale

 

1. Principiu

1.1. Cazurile de scutire de taxe postale, ca scutire de la plata francării, sunt prevăzute în mod expres de către Conventie. Cu toate acestea, regulamentele pot fixa dispozitii care să prevadă atât scutirea de la plata francării, cât si scutirea de la plata taxelor de tranzit, a taxelor terminale si a cotelor-părti de sosire pentru trimiterile postei de scrisori si colete postale, referitoare la serviciul postal, trimise de către administratiile postale si uniunile restrânse.

În plus, trimiterile postei de scrisori si colete postale expediate de către Biroul International al UPU cu destinatia către uniunile restrânse si administratiile postale sunt considerate ca trimiteri referitoare la serviciul postal si sunt scutite de toate taxele postale. Totusi, administratia de origine are posibilitatea de a percepe suprataxe aeriene pentru aceste ultime trimiteri.

2. Prizonieri de război si internatii civili

2.1. Sunt scutite de toate taxele postale, cu exceptia suprataxelor aeriene, trimiterile postei de scrisori, coletele postale si trimiterile serviciilor financiare postale adresate prizonierilor de război sau expediate de către acestia, fie direct, fie prin intermediul birourilor mentionate în regulamentele Conventiei si Acordului privind serviciile de plată ale postei. Beligerantii primiti si internatii într-o tară neutră sunt asimilati prizonierilor de război propriu-zisi în ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor precedente.

2.2. Dispozitiile prevăzute la pct. 2.1 se aplică si trimiterilor postei de scrisori, coletelor postale si trimiterilor serviciilor financiare postale provenind din alte tări, adresate persoanelor civile internate prevăzute de Conventia de la Geneva din data de 12 august 1949 referitoare la protectia persoanelor civile în timp de război sau expediate de către ele fie direct, fie prin intermediul birourilor mentionate în regulamentele Conventiei si Aranjamentului privind serviciile de plată ale postei.

2.3. Birourile mentionate în regulamentele Conventiei si Aranjamentului privind serviciile de plată ale postei beneficiază si de scutire de taxe postale pentru trimiterile postei de scrisori, coletelor postale si trimiterilor serviciilor financiare postale în ceea ce priveste persoanele vizate la paragrafele 2.1 si 2.2, pe care le expediază sau le primesc, fie direct, fie cu titlu de intermediari.

2.4. Coletele sunt admise cu scutire de taxe postale până la greutatea de 5 kg. Limita de greutate este extinsă la 10 kg pentru timiterile al căror continut este indivizibil si pentru cele care sunt adresate unui lagăr sau oamenilor săi de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor.

2.5. În cadrul reglării conturilor dintre administratiile postale, coletele de serviciu si coletele pentru prizonierii de război si internatii civil nu determină alocarea vreunei cotepă rti, exceptie făcând taxele de transport aplicabile coletelor-avion.

3. Cecograme

3.1. Cecogramele sunt scutite de toate taxele postale, cu exceptia suprataxelor aeriene.

 

ARTICOLUL 8

Timbre postale

 

1. Termenul “timbru postal” este protejat în virtutea prezentei Conventii si este rezervat exclusiv timbrelor ce îndeplinesc conditiile acestui articol si ale regulamentelor.

2. Timbrul postal:

2.1. este emis exclusiv de către o autoritate emitentă competentă, în conformitate cu actele UPU; emiterea de timbre postale include si punerea lor în circulatie;

2.2. este un atribut al suveranitătii si constituie:

2.2.1. o dovadă a plătii francării corespunzătoare valorii sale intrinseci, atunci când el este aplicat pe o trimitere postală conform actelor Uniunii;

2.2.2. o sursă de venituri suplimentare pentru administratiile postale, ca obiect filatelic;

2.3. trebuie pus în circulatie pe teritoriul de origine al administratiei postale emitente pentru o utilizare în scopul francării postale sau în scop filatelic.

3. Ca atribut al suveranitătii, timbrul postal poate contine:

3.1. numele tării membre sau teritoriului de care apartine administratia postală emitentă, în caractere latine;

3.1.1. facultativ, stema oficială a tării membre de care apartine administratia postală emitentă;

3.1.2. în principiu, valoarea sa facială în caractere latine sau în cifre arabe;

3.1.3. facultativ, cuvântul iPostă“ în caractere latine sau altele.

4. Stemele de stat, semnele oficiale de control si emblemele organizatiilor interguvernamentale care figurează pe timbrele postale sunt protejate conform Conventiei de la Paris pentru protectia proprietătii intelectuale.

5. Subiectele si motivele timbrelor postale trebuie:

5.1. să fie în conformitate si în spiritul preambulului Constitutiei UPU si a deciziilor luate de către organele Uniunii;

5.2. să fie în strânsă legătură cu identitatea culturală a tării administratiei postale emitente sau să contribuie la promovarea culturii ori la mentinerea păcii;

5.3. să aibă, în cazul comemorării personalitătilor sau evenimentelor străine în tara ori pe teritoriul administratiei postale emitente, o legătură directă cu respectiva tară sau teritoriu;

5.4. să fie lipsite de caracter politic sau ofensator pentru o personalitate ori o tară;

5.5. să aibă o semnificatie majoră pentru tara de care apartine administratia postală emitentă sau pentru aceasta din urmă.

6. Ca subiect al dreptului de proprietate intelectuală timbrul postal poate contine:

6.1. indicatia dreptului administratiei postale emitente de a utiliza drepturile de proprietate respective, de exemplu:

6.1.1. drepturile de autor, prin aplicarea siglei de drepturi de autor ©, indicarea proprietarului drepturilor de autor si mentionarea anului de emitere;

6.1.2. marca înregistrată pe teritoriul tării membre de care apartine administratia postală emitentă, prin aplicarea siglei de înregistrare a mărcii ® după numele mărcii;

6.2. numele artistului;

6.3. numele tipografului.

7. Mărcile francării postale, amprentele masinilor de francare si amprentele preselor de tipografie sau a altor procedee tipografice ori de timbrare conforme cu actele UPU nu pot fi utilizate decât cu autorizatia administratiei postale.

 

ARTICOLUL 9

Securitate postală

 

1. Statele membre adoptă si pun în aplicare o strategie de actiune în domeniul securitătii, la toate nivelurile exploatării postale, pentru a păstra si a creste încrederea publicului în serviciile postale si în interesul tuturor agentilor implicati. O astfel de strategie va trebui să implice schimbul de informatii referitoare la mentinerea sigurantei si securitătii transportului si tranzitului depeselor între statele membre.

 

ARTICOLUL 10

Mediu

 

Statele membre trebuie să adopte si să pună în practică o strategie de mediu dinamică la toate nivelurile de exploatare postală si să promoveze sensibilizarea fată de problemele de mediu în cadrul serviciilor postale.

 

ARTICOLUL 11

Infractiuni

 

1. Trimiteri postale

1.1. Statele membre se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni actele de mai jos si pentru a-I urmări si a-i pedepsi pe autorii lor:

1.1.1. introducerea în trimiterile postale de stupefiante, substante psihotrope sau materiale explozibile, inflamabile ori alte substante periculoase, neautorizate în mod expres de Conventie;

1.1.2. introducerea în trimiterile postale de obiecte cu caracter pedofil sau pornografic reprezentând copii.

2. Francarea în general si modalitătile de francare în particular

2.1. Statele membre se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni, reprima si pedepsi infractiunile referitoare la modurile de francare prevăzute în prezenta Conventie, respectiv:

2.1.1. timbrele postale, în circulatie sau retrase din circulatie;

2.1.2. mărcile de francare;

2.1.3. amprentele masinilor de francare sau preselor de tipografie;

2.1.4. cupoanele-răspuns internationale.

2.2. În scopurile prezentei Conventii, prin infractiune referitoare la mijloacele de francare se întelege unul dintre actele de mai jos, comis cu intentia de a obtine un câstig ilegal pentru autorul actului sau pentru o tertă persoană. Trebuie pedepsite:

2.2.1. falsificarea, imitarea ori contrafacerea mijloacelor de francare sau orice alt act ilicit ori care constituie un delict legat de fabricarea lor neautorizată;

2.2.2. utilizarea, punerea în circulatie, comercializarea, distribuirea, difuzarea, transportul, prezentarea sau expunerea, inclusiv în scopuri publicitare, de mijloace de francare falsificate, imitate ori contrafăcute;

2.2.3. utilizarea sau punerea în circulatie în scopuri postale de mijloace de francare deja utilizate;

2.2.4. tentativele care vizează comiterea uneia dintre infractiunile prezentate mai sus.

3. Reciprocitate

3.1. În ceea ce priveste sanctiunile, nici o distinctie nu va fi făcută între actele prevăzute la paragraful 2, fie că este vorba despre mijloace de francare nationale sau străine; această dispozitie nu poate fi supusă nici unei conditii de reciprocitate legale sau conventionale.

 

PARTEA a II-a

Reguli aplicabile postei de scrisori si coletelor postale

 

CAPITOLUL I

Oferta de servicii

 

ARTICOLUL 12

Servicii de bază

 

1. Statele membre asigură admiterea, prelucrarea, tansportul si distribuirea trimiterilor postei de scrisori.

2. Trimiterile postei de scrisori cuprind:

2.1. trimiteri prioritare si nonprioritare, până la 2 kg;

2.2. scrisori, cărti postale, imprimate si pachete mici, până la 2 kg;

2.3. cecograme, până la 7 kg;

2.4. saci speciali continând ziare, periodice, cărti si documente tipărite similar, pe adresa aceluiasi destinatar si aceleiasi destinatii, denumiti îsaci M”, până la 30 kg.

3. Trimiterile postei de scrisori sunt clasificate în functie de rapiditatea prelucrării lor sau în functie de continutul lor, conform Regulamentului postei de scrisori.

4. Limite de greutate superioare celor indicate în paragraful 2 se aplică facultativ anumitor categorii de trimiteri ale postei de scrisori, în conditiile specificate de Regulamentul postei de scrisori.

5. Statele membre asigură si admiterea, prelucrarea, transportul si distributia coletelor postale până la 20 kg, fie conform dispozitiilor Conventiei, fie, în cazul coletelor pe care le expediază, si după un acord bilateral, utilizând orice alt mijloc mai avantajos pentru clientul lor.

6. Limite de greutate superioară a 20 kg se aplică facultativ anumitor categorii de colete postale, în conditiile specificate de Regulamentul privind coletele postale.

7. Orice stat ale cărui administratii postale nu oferă serviciul de transport de colete are libertatea să execute clauzele Conventiei utilizând întreprinderile de transport. În acelasi timp poate limita acest serviciu la coletele ce provin sau care sunt destinate localitătilor deservite de aceste întreprinderi.

8. Prin derogare de la dispozitiile prevăzute în paragraful 5, tările care, înainte de 1 ianuarie 2001, nu făceau parte din Acordul cu privire la coletele postale nu sunt obligate să asigure serviciul de colete postale.

 

ARTICOLUL 13

Servicii suplimentare

 

1. Statele membre asigură următoarele servicii suplimentare obligatorii:

1.1. serviciu de recomandare pentru trimiterile-avion si trimiterile prioritare pe care le expediază în cadrul postei de scrisori;

1.2. serviciu de recomandare pentru trimiterile postei de scrisori nonprioritare si de suprafată către destinatii pentru care nu este prevăzut nici un serviciu prioritar sau de curier-avion;

1.3. serviciu de recomandare pentru toate trimiterile postei de scrisori care sosesc.

2. Furnizarea unui serviciu de recomandare pentru trimiterile nonprioritare si de suprafată ale postei de scrisori pentru destinatii pentru care un serviciu prioritar sau de curierat par avion este asigurat este facultativă.

3. Statele membre pot asigura următoarele servicii suplimentare facultative în cadrul relatiilor dintre acele administratii care au convenit să asigure aceste servicii:

3.1. serviciul de trimiteri cu valoare declarată pentru trimiterile postei de scrisori si colete;

3.2. serviciul de trimiteri cu predare garantată pentru trimiterile postei de scrisori;

3.3. serviciul de trimiteri cu plata la primire pentru trimiterile postei de scrisori si colete;

3.4. serviciul de trimiteri expres pentru trimiterile postei de scrisori si colete;

3.5. serviciul de predare la destinatar pentru trimiterile postei de scrisori recomandate, cu predare garantată sau cu valoare declarată;

3.6. serviciul de trimiteri scutite de taxe si drepturi pentru trimiterile postei de scrisori si colete;

3.7. serviciul de colete fragile si colete voluminoase;

3.8. serviciul din lotul îde depunere“ pentru trimiterile grupate de la un singur expeditor, destinate străinătătii.

4. Următoarele trei servicii suplimentare au si aspecte obligatorii si facultative:

4.1. serviciul de corespondentă comercială – răspuns international (C.C.R.I.), care este, în special, facultativ; dar toate administratiile sunt obligate a asigura serviciul de retur pentru trimiterile CCRI;

4.2. serviciul de cupoane-răspuns internationale; aceste cupoane pot fi schimbate în orice stat membru, dar vânzarea lor este facultativă;

4.3. confirmarea de primire pentru trimiterile postei de scrisori recomandate sau cu livrare atestată, pentru colete si trimiterile cu valoare declarată; toate administratiile postale acceptă confirmările de primire pentru trimiterile care sosesc; totusi, prestarea unui serviciu de confirmare de primire pentru trimiterile care pleacă este facultativă.

5. Aceste servicii si taxele corespunzătoare sunt descrise în regulamente.

6. Dacă elementele de serviciu indicate mai jos fac obiectul unor taxe speciale în regim intern, administratiile postale sunt autorizate să perceapă aceleasi taxe pentru trimiterile internationale, în conditiile descrise în cadrul regulamentelor:

6.1. distribuirea pachetelor mici cântărind peste 500 g;

6.2. depunerea de trimiteri ale postei de scrisori după ultima limită de oră;

6.3. depunerea de trimiteri în afara orelor normale de deschidere a ghiseelor;

6.4. colectarea la domiciliul expeditorului;

6.5. retragerea unei trimiteri a postei de scrisori în afara orelor normale de deschidere a ghiseelor;

6.6. post restant;

6.7. magazinajul trimiterilor postei de scrisori cântărind mai mult de 500 g si al coletelor postale;

6.8. livrarea coletelor ca răspuns la avizul de sosire;

6.9. asigurarea împotriva riscurilor de fortă majoră.

 

ARTICOLUL 14

Curier electronic, EMS, logistică integrată si noi servicii

 

1. Administratiile postale pot conveni între ele să participe la următoarele servicii, care sunt descrise în regulamente:

1.1. curier electronic, care este un serviciu ce implică transmiterea electronică a mesajelor;

1.2. EMS, care este un serviciu postal expres destinat documentelor si mărfurilor si care constituie, pe cât este posibil, cel mai rapid dintre serviciile postale prin mijloace fizice; administratiile postale au posibilitatea de a furniza acest serviciu pe baza Acordului Standard EMS multilateral sau pe baza acordurilor bilaterale;

1.3. serviciul de logistică integrată, care răspunde pe deplin nevoilor clientilor în materie de logistică si cuprinde etapele care preced si care urmează transmiterii fizice de mărfuri si documente;

1.4. marca postală electronică, care atestă în mod probatoriu realitatea unui fapt electronic, într-o formă dată, la un moment dat, si la care au luat parte una sau mai multe părti.

2. Administratiile postale pot, de comun acord, să creeze un serviciu nou, care nu este prevăzut în mod expres în actele Uniunii. Taxele referitoare la noul serviciu sunt stabilite de către fiecare administratie interesată, tinând seama de cheltuielile de exploatare a serviciului.

 

ARTICOLUL 15

Trimiteri neadmise. Interdictii

 

1. Dispozitii generale

1.1. Trimiterile care nu îndeplinesc conditiile cerute prin Conventie si regulamente nu sunt admise. De asemenea, nu sunt admise trimiterile expediate în vederea unui act fraudulos sau cu intentia de neplată integrală a sumelor datorate.

1.2. Exceptiile de la interdictiile anuntate de prezentul articol sunt prevăzute în regulamente.

1.3. Toate administratiile postale au posibilitatea extinderii interdictiilor enuntate în prezentul articol, care pot fi aplicate imediat după includerea lor în culegerea de acte corespunzătoare.

2. Interdictii care vizează toate categoriile de trimiteri

2.1. Introducerea obiectelor mentionate mai jos este interzisă în toate categoriile de trimiteri:

2.1.1. stupefiantele si substante psihotrope;

2.1.2. obiectele obscene sau imorale;

2.1.3. obiectele al căror import sau circulatie este interzisă în tara de destinatie;

2.1.4. obiectele care, prin natura lor sau a ambalajului lor, pot prezenta pericol pentru agenti ori marele public, pot păta sau deteriora celelalte trimiteri, echipamentul postal ori bunurile care apartin tertilor;

2.1.5. documentele ce au caracter de corespondentă actuală si personală schimbate între persoane, altele decât expeditorul si destinatarul sau persoanele care locuiesc cu acestia.

3. Materiale explozibile, inflamabile sau radioactive si alte substante periculoase

3.1. Introducerea de materiale explozibile, inflamabile sau radioactive si alte substante periculoase, precum si de materiale radioactive este interzisă în toate categoriile de trimiteri.

3.2. În mod exceptional, următoarele substante si materiale sunt admise:

3.2.1. materialele radioactive expediate în trimiterile postei de scrisori si colete postale mentionate la art. 16.1;

3.2.2. substantele biologice expediate în trimiterile postei de scrisori mentionate la art. 16.2.

4. Animale vii

4.1. Introducerea de animale vii este interzisă în toate categoriile de trimiteri.

4.2. În mod exceptional, animalele de mai jos sunt admise în trimiterile postei de scrisori, altele decât trimiterile cu valoare declarată:

4.2.1. albinele, lipitorile si viermii de mătase;

4.2.2. parazitii si distrugătorii de insecte nocive, destinati controlului acestor insecte si schimbului dintre institutiile oficial recunoscute;

4.2.3. mustele din familia Drosophilidae utilizate pentru cercetarea biomedicală si schimbate între institutii recunoscute oficial.

4.3. În mod exceptional, următoarele animale vor fi admise în colete:

4.3.1. animalele vii al căror transport prin postă este autorizat prin regulamentele postale ale tărilor interesate.

5. Introducerea corespondentei în colete:

5.1. Introducerea obiectelor mentionate mai jos este interzisă în coletele postale:

5.1.1. documentele ce au caracter de corespondentă actuală si personală;

5.1.2. corespondenta de orice natură schimbată între persoane, altele decât expeditorul si destinatarul sau persoanele care locuiesc cu acestia.

6. Monede, cecuri de bancă si alte obiecte de valoare

6.1. Este interzisă introducerea de monede, cecuri de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre pretioase, bijuterii si alte obiecte pretioase;

6.1.1. în trimiterile postei de scrisori fără valoare declarată;

6.1.1.1. totusi, dacă legislatia internă a tării de origine si de destinatie permite, aceste obiecte pot fi expediate într-un plic închis ca trimiteri recomandate;

6.1.2. în coletele fără valoare declarată, cu exceptia cazului în care legislatia internă a tărilor de origine si de destinatie permite;

6.1.3. în coletele fără valoare declarată schimbate între două tări care admit declaratia de valoare;

6.1.3.1. în plus, fiecare administratie are dreptul să interzică introducerea de lingouri de aur în coletele cu sau fără valoare declarată, care provin din sau au ca destinatie teritoriul său ori sunt transmise în tranzit prin teritoriul său; ea poate limita valoarea reală a acestor trimiteri.

7. Imprimate si cecograme

7.1. Imprimatele si cecogramele:

7.1.1. nu pot purta nici o adnotatie si nici să contină vreun element de corespondentă;

7.1.2. nu pot contine nici un timbru postal, nici o formulă de francare, obliterate sau nu, nici o hârtie reprezentând o valoare, exceptând cazul în care trimiterea include o carte postală, un plic sau o bandă prefrancată pentru returul său si pe care este imprimată adresa expeditorului trimiterii sau a agentului său în tara de depunere ori de destinatie a trimiterii originale.

8. Prelucrarea trimiterilor admise din greseală

8.1. Prelucrarea trimiterilor admise din greseală este prevăzută în regulamente. Totusi, trimiterile care contin obiectele mentionate la paragrafele 2.1.1, 2.1.2 si 3.1 nu sunt în nici un caz îndrumate la destinatie, nici distribuite destinatarilor, nici returnate la origine. Dacă obiectele mentionate la paragrafele 2.1.1 si 3.1 sunt descoperite între trimiterile în tranzit, acestea din urmă vor fi prelucrate în concordantă cu legislatia natională a tării de tranzit.

 

ARTICOLUL 16
Materiale radioactive si materiale biologice admise

 

1. Materialele radioactive sunt admise în trimiterile postei de scrisori si în coletele postale în cadrul relatiilor dintre administratiile postale care s-au declarat de acord cu admiterea acestor trimiteri fie în relatiile lor reciproce, fie într-un singur sens, în următoarele conditii:

1.1. materialele radiactive sunt conditionate si ambalate în conformitate cu dispozitiile respective din regulamente;

1.2. atunci când sunt expediate în trimiterile postei de scrisori, ele sunt supuse tarifului trimiterilor prioritare sau tarifului de scrisori si de recomandare;

1.3. materialele radioactive continute în trimiterile postei de scrisori sau în coletele postale tebuie să fie îndrumate pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană, sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare;

1.4.1. materialele radioactive nu pot fi depuse decât de expeditori autorizati corespunzător.

2. Materialele biologice sunt admise în trimiterile postei de scrisori în următoarele conditii:

2.1. materialele biologice perisabile, substantele infectioase si gazul carbonic solid (zăpada carbonică), atunci când este folosit pentru înghetarea substantelor infectioase, nu pot fi trimise prin curierat decât în cadrul schimburilor dintre laboratoarele calificate, oficial recunoscute. Aceste mărfuri periculoase pot fi acceptate prin curier în vederea trimiterii lor par avion, cu conditia ca legislatia natională, instructiunile tehnice în vigoare ale Organizatiei aviatiei civile internationale (OACI) si reglementările IATA cu privire la mărfurile periculoase să permită acest lucru;

2.2. materialele biologice perisabile si substantele infectioase conditionate si ambalate conform dispozitiilor respective din Regulament sunt supuse tarifului de trimiteri prioritare sau tarifului de scrisoare si de recomandare. Este permisă supunerea la tratamentul postal a acestor trimiteri, cu achitarea unei suprataxe;

2.3. admiterea de materiale biologice perisabile si de substante infectioase este limitată la statele membre ale căror administratii postale s-au declarat de acord să accepte aceste trimiteri fie în relatiile lor reciproce, fie într-un singur sens;

2.4. aceste substante sau materii sunt trimise pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană, sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare si beneficiind de prioritate la distribuire.

 

ARTICOLUL 17

Reclamatii

 

1. Fiecare administratie postală este obligată să accepte reclamatiile referitoare la o trimitere depusă în serviciul său sau în cadrul unei alte administratii postale, cu conditia ca aceste reclamatii să fie prezentate într-un interval de 6 luni începând cu ziua a doua de la data de depunere a trimiterii. Perioada de 6 luni priveste relatiile dintre reclamanti si administratiile postale si nu include transmiterea reclamatiilor între administratiile postale.

1.1. Totusi, acceptarea reclamatiilor privind neprimirea unei trimiteri a postei de scrisori simple nu este obligatorie. Astfel, administratiile postale care acceptă reclamatii referitoare la neprimirea unei trimiteri a postei de scrisori simple au dreptul de a limita anchetele lor în cadrul cercetărilor privind serviciul de rebuturi.

2. Reclamatiile sunt admise în conditiile prevăzute de regulamente.

3. Prelucrarea reclamatiilor este gratuită. Totusi, cheltuielile suplimentare ocazionate de o cerere de transmisie prin serviciul EMS sunt, în principiu, în sarcina solicitantului.

 

ARTICOLUL 18

Control vamal. Drepturi vamale si alte drepturi

 

1. Administratia postală a tării de origine si cea a tării de destinatie sunt autorizate să supună trimiterile controlului vamal, conform legislatiei din aceste tări.

2. Trimiterile supuse controlului vamal pot fi supuse, cu titlu postal, unei taxe de prezentare la vamă a cărei valoare indicativă este fixată prin regulamente. Această taxă nu este percepută decât cu titlul de prezentare la vamă si de vămuire a trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricărui alt drept de aceeasi natură.

3. Administratiile postale care au obtinut autorizatia de a efectua vămuirea în numele clientilor lor sunt autorizate să perceapă de la acestia o taxă bazată pe costurile reale ale operatiei.

4. Administratiile postale sunt autorizate să perceapă de la expeditorii sau destinatarii trimiterilor, după caz, drepturile vamale si orice alte eventuale drepturi.

 

ARTICOLUL 19

Schimbul de depese închise cu unitătile militare

 

1. Depesele închise ale postei de scrisori pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime sau aeriene ale altor tări:

1.1. între oficiile postale ale unuia dintre statele membre si comandantii unitătilor militare puse la dispozitie Organizatiei Natiunilor Unite;

1.2. între comandantii acestor unităti militare;

1.3. între oficiile postale ale unuia dintre statele membre si comandantii diviziilor navale, aeriene sau terestre, de nave de război sau de avioane militare ale aceleiasi tări, stationate în străinătate;

1.4. între comandantii de divizii navale, aeriene sau terestre, de nave de război ori de avioane militare ale aceleiasi tări.

2. Trimiterile postei de scrisori cuprinse în depesele vizate la paragraful 1 trebuie să fie exclusiv pe adresa sau provenite de la membrii unitătilor militare sau ai statelor majore si echipajelor de vapoare ori avioane de destinatie sau expeditori ai depeselor. Tarifele si conditiile de expediere la care sunt supuse sunt determinate, conform propriei reglementări, de către administratia postală a tării care a pus la dispozitie unitatea militară sau căreia îi apartin navele ori avioanele.

3. Cu exceptia unei întelegeri speciale, administratia postală a tării care a pus la dispozitie unitatea militară sau căreia îi apartin vapoarele de război ori avioanele militare este datoare, fată de administratiile implicate, pentru taxele de tranzit al depeselor, taxele terminale si taxele de tansport aerian.

 

ARTICOLUL 20

Norme si obiective în materie de calitate a serviciului

 

1. Administratiile trebuie să fixeze si să publice normele si obiectivele lor în materie de distribuire a trimiterilor postei de scrisori si coletelor sosite.

2. Aceste norme si obiective, mărite cu timpul cerut în mod normal pentru vămuire, nu trebuie să fie mai putin favorabile decât cele aplicate trimiterilor comparabile din serviciul lor intern.

3. Administratiile de origine trebuie, de asemenea, să fixeze si să publice normele în totalitate pentru trimiterile prioritare si trimiterile par avion ale postei de scrisori, precum si pentru coletele si coletele economice/de suprafată.

4. Administratiile postale evaluează aplicarea normelor privind calitatea serviciului.

 

CAPITOLUL 2

Responsabilitate

 

ARTICOLUL 21

Responsabilitatea administratiilor postale. Despăgubiri

 

1. Generalităti

1.1. În afara cazurilor prevăzute la art. 22, administratiile postale răspund pentru:

1.1.1. pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor recomandate, a coletelor simple si a trimiterilor cu valoare declarată;

1.1.2. pierderea trimiterilor cu predare atestată;

1.1.3. returnarea unui colet al cărui motiv de nedistribuire nu a fost precizat;

1.2. administratiile postale nu îsi asumă responsabilitatea dacă este vorba de alte trimiteri decât cele mentionate la paragrafele 1.1.1. si 1.1.2;

1.3. în toate cazurile ce nu au fost prevăzute de prezenta conventie, administratiile postale nu îsi asumă responsabilitatea.

1.4. Atunci când pierderea sau avaria totală a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu sau a unei trimiteri cu valoare declarată ce rezultă dintr-un caz de fortă majoră care nu permite despăgubiri, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate, cu exceptia taxei de asigurare.

1.5. Sumele de despăgubire ce trebuie plătite nu pot fi superioare sumelor mentionate în Regulamentul postei de scrisori si în Regulamentul privind coletele postale.

1.6. În caz de responsabilitate, pierderile indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare în suma despăgubirii ce trebuie plătită.

1.7. Toate dispozitiile legate de responsabilitatea administratiilor postale sunt stricte, obligatorii si complete. Administratiile postale nu îsi asumă în nici un caz responsabilitatea – chiar în caz de greseală gravă (de eroare gravă) – în afara limitelor stabilite în cadrul Conventiei si a regulamentelor.

2. Trimiteri recomandate

2.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avariere totală a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despăgubire stabilită prin Regulamentul postei de scrisori. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei fixate prin Regulamentul postei de scrisori, administratiile au posibilitatea de a plăti această sumă mai mică si de a fi rambursate pe această bază de către celelalte administratii eventual implicate.

2.2. În caz de spoliere partială sau de avariere partială a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despăgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.

3. Trimiteri cu predare atestată

3.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu predare atestată, expeditorul are dreptul numai la restituirea taxelor achitate.

4. Colete simple

4.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despăgubire fixată prin Regulamentul privind coletele postale. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei fixate în Regulamentul privind coletele postale, administratiile postale au posibilitatea de a plăti această sumă mai mică si de a fi rambursate pe această bază de către celelalte administratii eventual implicate.

4.2. În caz de spoliere partială sau de avarie partială a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despăgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.

4.3. Administratiile postale pot conveni să aplice în relatiile lor reciproce valoarea per colet fixată prin Regulamentul privind coletele postale, fără să ia în considerare greutatea coletului.

5. Trimiteri cu valoare declarată

5.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu, sumei în DST, a valorii declarate.

5.2. În caz de spoliere partială sau de avarie partială a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu, valorii reale a

spolierii sau avarierii. Ea nu poate totusi în nici un caz să depăsească suma în DST a valorii declarate.

6. În cazurile vizate de paragrafele 4 si 5, despăgubirea este calculată în functie de pretul curent, convertit în DST, al obiectelor sau mărfurilor de aceeasi natură, în momentul si în locul în care trimiterea a fost acceptată pentru transport. În absenta pretului curent, despăgubirea este calculată în functie de valoarea normală a obiectelor sau mărfurilor evaluate pe aceeasi bază.

7. Când o despăgubire este datorată pentru pierderea, spolierea totală sau avarierea totală a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu ori a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul sau, după caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor si drepturilor achitate, cu exceptia taxei de recomandare ori de asigurare. La fel se procedează si pentru trimiterile recomandate, coletele simple sau trimiterile cu valoare declarată refuzate de către destinatari din cauza stării proaste, dacă acest fapt este imputabil serviciului postal si angajează responsabilitatea acestuia.

8. Prin derogare de la dispozitiile prevăzute la paragrafele 2, 4 si 5, destinatarul are dreptul la o despăgubire după ce a primit o trimitere recomandată, un colet simplu sau o trimitere cu valoare declarată, spoliat ori avariat.

9. Administratia postală de origine are posibilitatea de a plăti expeditorilor din tara sa despăgubirile prevăzute de legislatia sa internă pentru trimiterile recomandate si coletele fără valoare declarată, cu conditia ca ele să nu fie inferioare celor care sunt fixate la paragrafele 2.1 si 4.1.

Se aplică aceleasi prevederi si în cazul administratiei postale de destinatie, atunci când despăgubirea este plătită destinatarului. Sumele fixate la paragrafele 2.1 si 4.1 rămân totusi aplicabile:

9.1. în caz de recurs împotriva administratiei responsabile;

9.2. dacă expeditorul renuntă la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers.

10. Nici o rezervă privind plata despăgubirilor către administratiile postale, cu exceptia unui acord bilateral, nu poate fi aplicabilă acestui articol.

 

ARTICOLUL 22

Cazuri de neangajare a răspunderii administratiilor postale

 

1. Administratiile postale încetează să fie responsabile pentru trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestată, coletele si trimiterile cu valoare declarată cărora le-a făcut livrarea în conditiile prevăzute de reglementarea lor pentru trimiterile de aceeasi natură. Responsabilitatea este totusi mentinută:

1.1. atunci când o spoliere sau avarie se constată fie înainte de livrare, fie în timpul livrării trimiterii;

1.2. atunci când, dacă reglementările interne o permit, destinatarul, eventual expeditorul, dacă este cazul unui retur la origine, formulează rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate;

1.3. atunci când, dacă reglementările interne o permit, trimiterea recomandată a fost distribuită într-o cutie postală si când destinatarul reclamă că nu a primit-o;

1.4. când destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unui colet sau al unei trimiteri cu valoare declarată, în ciuda predării făcute în mod reglementar, declară fără întârziere administratiei care i-a livrat trimiterea că a constatat o pagubă; el trebuie să aducă dovada că spolierea sau avarierea nu s-a produs după livrarea trimiterii; termenul îfără întârziere“ este interpretat conform legislatiei nationale.

2. Administratiile postale nu sunt responsabile:

2.1. în caz de fortă majoră, sub rezerva art. 13.6.9;

2.2. când proba responsabilitătii lor nefiind administrată altfel, ele nu pot să îsi dea seama de trimiteri, ca urmare a distrugerii documenelor de serviciu ca rezultat al unui caz de fortă majoră;

2.3. când paguba a fost cauzată din greseala sau neglijenta expeditorului ori provine de la natura continutului;

2.4. când este vorba de trimiteri care intră sub incidenta interdictiilor prevăzute la art. 15;

2.5. în caz de retinere, în virtutea legislatiei tării de destinatie, conform notificării administratiei acestei tări;

2.6. când este vorba de trimiteri cu valoare declarată care fac obiectul unei declarări frauduloase declarând valori superioare în raport cu valoarea reală a continutului;

2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamatie în termen de 6 luni începând cu ziua a doua după depunerea trimiterii;

2.8. când este vorba de colete ale prizonierilor de război si ale internatilor civili;

2.9. când se bănuieste că expeditorul a actionat cu intentii frauduloase în scopul de a primi o despăgubire.

3. Administratiile postale nu îsi asumă nici o răspundere cu privire la declaratiile vamale, indiferent sub ce formă ar fi făcute, si de deciziile luate de serviciile vamale cu ocazia verificării trimiterilor supuse controlului vamal.

 

ARTICOLUL 23

Responsabilitatea expeditorului

 

1. Expeditorul unei trimiteri este responsabil pentru prejudiciile corporale suportate de agentii postali si pentru toate pagubele cauzate celorlalte trimiteri postale, precum si echipamentului postal ca urmare a expedierii de obiecte neadmise în cadrul transportului sau al nerespectării conditiilor de admitere.

2. În caz de pagube cauzate altor trimiteri postale, expeditorul este responsabil în aceleasi limite ca si administratiile postale pentru fiecare trimitere avariată.

3. Expeditorul rămâne responsabil chiar dacă oficiul de depunere a acceptat o astfel de trimitere.

4. În schimb, când conditiile de acceptare au fost respectate de către expeditor, acesta nu este responsabil în măsura în care a existat o greseală sau neglijentă a administratiilor postale sau a transportatorilor în prelucrarea trimiterilor după ce au fost acceptate.

 

ARTICOLUL 24

Plata despăgubirii

 

1. Sub rezerva dreptului de recurs împotriva administratiei responsabile, obligatia de a plăti despăgubirea si de a restitui taxele si drepturile revine, după caz, administratiei de origine sau administratiei de destinatie.

2. Expeditorul are posibilitatea să renunte la drepturile sale de despăgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are posibilitatea de a renunta la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul poate autoriza o tertă persoană să primească despăgubirea dacă legislatia internă permite acest lucru.

 

ARTICOLUL 25

Recuperarea eventuală a despăgubirii de la expeditor sau de la destinatar

 

1. Dacă, după plata despăgubirii, o trimitere recomandată, un colet sau o trimitere cu valoare declarată ori o parte a continutului considerat anterior ca fiind pierdut a fost regăsit, expeditorul sau, după caz, destinatarul este avizat că trimiterea este tinută la dispozitia sa o perioadă de 3 luni, contra rambursării valorii despăgubirii plătite. În acelasi timp este întrebat cui trebuie să fie predată trimiterea. În caz de refuz sau în lipsa răspunsului în termenul prevăzut, acelasi demers este efectuat pe lângă destinatar sau expeditor, după caz, acordându-i aceeasi perioadă de răspuns.

2. Dacă expeditorul si destinatarul renuntă să preia trimiterea sau nu răspund în limitele de timp fixate în paragraful 1, aceasta devine proprietatea administratiei sau, dacă este cazul, a administratiilor care au suportat paguba.

3. În caz de descoperire ulterioară a unei trimiteri cu valoare declarată, al cărei continut este recunoscut ca fiind de valoare inferioară în raport cu suma despăgubirii plătite, expeditorul sau destinatarul, după caz, trebuie să ramburseze suma acestei despăgubiri contra preluării trimiterii, fără prejudicierea consecintelor care decurg din declararea frauduloasă a valorii.

 

ARTICOLUL 26

Reciprocitate aplicabilă rezervelor privind responsabilitatea

 

1. Prin derogare de la dispozitiile art. 22–25, orice stat membru care îsi rezervă dreptul de-a nu plăti despăgubiri cu titlu de responsabilitate nu are drept la o despăgubire de această natură de la alt stat membru care acceptă să îsi asume responsabilitatea conform dispozitiilor articolelor sus-mentionate.

 

CAPITOLUL 3

Dispozitii particulare referitoare la posta de scrisori

 

ARTICOLUL 27

Depunerea în străinătate a trimiterilor postei de scrisori

 

1. Nici un stat membru nu este obligat să îndrume nici să distribuie destinatarilor trimiterile postei de scrisori pe care expeditorii rezidenti pe teritoriul lor le depun sau fac să fie depuse într-o tară străină, cu scopul de a beneficia de conditiile tarifare mai favorabile, care sunt aplicabile acolo.

2. Dispozitiile prevăzute la paragraful 1 se aplică fără distinctie fie trimiterilor postei de scrisori pregătite în tara de rezidentă a expeditorului si transportate apoi de-a lungul frontierei, fie trimiterilor postei de scrisori confectionate într-o tară străină.

3. Administratia de destinatie are dreptul să solicite expeditorului si, în lipsa acestuia, administratiei de depunere, plata tarifelor sale interne. Dacă nici expeditorul nici administratia de depunere nu acceptă să plătească aceste tarife într-un termen fixat de către administratia de destinatie, aceasta poate fie să returneze trimiterile administratiei de depunere, având dreptul să fie rambursată cu cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislatii.

4. Nici un stat membru nu este obligat nici să îndrume, nici să distribuie destinatarilor trimiterile postei de scrisori pe care expeditorii le-au depus sau au făcut să fie depuse în cantitate mare în altă tară decât cea în care sunt rezidenti, dacă valoarea taxelor terminale de încasat se dovedeste mai mică decât cea care ar fi trebuit încasată în cazul în care trimiterile ar fi fost depuse în tara de rezidentă a expeditorului. Administratiile de destinatie au dreptul de a cere administratiei de depunere o remuneratie în raport cu costurile suportate, ce nu va putea fi superioară valorii celei mai ridicate din următoarele două formule: fie 80% din tariful intern aplicabil trimiterilor echivalente, fie 0,14 DST per trimitere plus 1 DST per kilogram. Dacă administratia de depunere nu acceptă să plătească suma reclamată, într-un termen fixat de administratia de destinatie, aceasta poate fie să returneze trimiterile administratiei de depunere, având dreptul să fie rambursată pentru cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislatii.

 

PARTEA a III-a

Remuneratie

 

CAPITOLUL I

Dispozitii specifice postei de scrisori

 

ARTICOLUL 28

Cheltuieli terminale. Dispozitii generale

 

1. Sub rezerva exceptiilor prevăzute în regulamente, fiecare administratie care primeste de la o altă administratie trimiteri din categoria postei de scrisori are dreptul de a percepe de la administratia expeditoare o remuneratie pentru cheltuielile ocazionate de curierul international primit.

2. Pentru aplicarea dispozitiilor referitoare la plata taxelor terminale, administratiile postale sunt clasificate ca tări si teritorii din sistemul vizat sau tări si teritorii îndreptătite să facă parte din sistemul tranzitoriu, conform listei stabilite pentru acest scop de Congres prin Rezolutia sa C 12/2004. În dispozitiile referitoare la cheltuielile terminale, tările si teritoriile sunt denumite îtări“.

3. Dispozitiile prezentei conventii, referitoare la plata cheltuielilor terminale, constituie măsuri tranzitorii ce conduc la adoptarea unui sistem de plăti care tine seama de elementele proprii ale fiecărei tări.

4. Accesul la regimul intern

4.1. Fiecare administratie pune la dispozitie celorlalte administratii ansamblul de tarife, termeni si conditii pe care le oferă în regimul său intern, în conditii identice, clientilor săi nationali.

4.2. O administratie expeditoare poate, în conditii comparabile, să solicite administratiei de destinatie a sistemului vizat să beneficieze de aceleasi conditii pe care aceasta din urmă le-a prevăzut pentru clientii săi nationali pentru trimiteri echivalente.

4.3. Administratiile din sistemul tranzitoriu trebuie să indice dacă ele autorizează accesul în conditiile mentionate în paragraful 4.1.

4.3.1. Atunci când administratia unei tări din sistemul tranzitoriu declară că autorizează accesul la conditiile oferite în regimul său intern, această autorizatie se aplică ansamblului administratiilor Uniunii într-o manieră nediscriminatorie.

4.4. Administratiei de destinatie îi revine sarcina de a decide dacă conditiile de acces la regimul său intern sunt îndeplinite de către administratia de origine.

5. Taxele cheltuielilor terminale corespunzătoare curierului în număr nu trebuie să fie superioare taxelor celor mai avantajoase aplicate de către administratia de destinatie în virtutea acordurilor bilaterale sau multilaterale referitoare la cheltuielile terminale. Administratiei de destinatie îi revine sarcina de a decide dacă administratia de origine a îndeplinit sau nu conditiile de acces.

6. Remuneratia pentru cheltuielile terminale se va baza pe performantele de calitate ale serviciului în tara de destinatie. De aceea, Consiliul de Exploatare Postală va fi autorizat să acorde prime la remuneratia indicată în art. 29 si 30, cu scopul de a încuraja participarea la sistemul de control si pentru a recompensa administratiile care îsi ating obiectivul lor de calitate. Consiliul de Exploatare Postală poate, de asemenea, să fixeze penalităti în cazul unei calităti insuficiente, dar remuneratia nu poate să fie sub remuneratia minimală indicată în art. 29 si 30.

7. Orice administratie poate renunta total sau partial la remuneratia prevăzută la paragraful 1.

8. Administratiile interesate pot, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, să aplice alte sisteme de remunerare pentru reglarea conturilor cu titlu de cheltuieli terminale.

 

ARTICOLUL 29

Cheltuieli terminale. Dispozitii aplicabile schimburilor dintre tările din sistemul vizat

 

1. Remuneratia pentru trimiterile postei de scrisori, inclusiv curierul în număr, cu exceptia sacilor M, este stabilită în functie de aplicarea taxelor per trimitere si per kilogram, care reflectă costurile de prelucrare în tara de destinatie; aceste costuri trebuie să fie în relatie cu tarifele interne. Calculul taxelor se efectuează conform conditiilor precizate în Regulamentul postei de scrisori.

2. Taxele per trimitere si per kilogram sunt calculate pornind de la un procent din taxa unei scrisori prioritare de 20 g din regimul intern, după cum urmează:

2.1. pentru 2006: 62%

2.2. pentru 2007: 64%

2.3. pentru 2008: 66%

2.4. pentru 2009: 68%

3. Taxele nu vor putea depăsi:

3.1. pentru 2006: 0,226 DST per trimitere si 1,768 DST per kilogram;

3.2. pentru 2007: 0,231 DST per trimitere si 1,812 DST per kilogram;

3.3. pentru 2008: 0,237 DST per trimitere si 1,858 DST per kilogram;

3.4. pentru 2009: 0,243 DST per trimitere si 1,904 DST per kilogram.

4. Pentru perioada 2006–2009 taxele ce vor fi aplicate nu vor putea fi inferioare a 0,147 DST per trimitere si 1,491 DST per kilogram. Cu conditia ca majorarea taxelor să nu depăsească 100% din taxa unei scrisori prioritare de 20 g în regimul intern al tării respective, taxele minime vor atinge următoarele valori:

4.1. pentru 2006: 0,151 DST per trimitere si 1,536 DST per kilogram;

4.2. pentru 2007: 0,154 DST per trimitere si 1,566 DST per kilogram;

4.3. pentru 2008: 0,158 DST per trimitere si 1,598 DST per kilogram;

4.4. pentru 2009: 0,161 DST per trimitere si 1,630 DST per kilogram.

5. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram.

5.1. Sacii M cântărind mai putin de 5 kg sunt considerati ca având 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor finale.

6. O remuneratie suplimentară de 0,5 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile recomandate si o remuneratie suplimentară de 1 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată.

7. Dispozitiile prevăzute între tările din sistemul vizat se aplică oricărei tări din sistemul tranzitoriu care declară că doreste să se alăture sistemului vizat. Consiliul de Exploatare Postală poate fixa măsurile tranzitorii în cadrul Regulamentului postei de scrisori.

8. Nici o rezervă, cu exceptia cazului unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol.

 

ARTICOLUL 30

Cheltuieli terminale.

Dispozitii aplicabile fluxului de curierat spre, de la si între tările aflate în sistemul de tranzit

 

1. Remuneratia

1.1. Remuneratia pentru trimiterile postei de scrisori, cu exceptia sacilor M, este de 0,147 DST per trimitere si 1,491 DST per kilogram.

1.1.1. Pentru fluxurile inferioare a 100 tone per an, cele două componente sunt convertite într-o taxă totală de 3,727 DST per kilogram, pe baza unui număr mediu mondial de 15,21 trimiteri per kilogram.

1.1.2. Pentru fluxurile superioare a 100 tone per an, taxa totală de 3,727 DST per kilogram este aplicată dacă nici administratia de destinatie, nici administratia de origine nu cere o revizuire a taxelor pe baza numărului real de trimiteri per kilogram pentru fluxul în cauză. În plus, această taxă se aplică atunci când numărul real de trimiteri per kilogram este situat între 13 si 17.

1.1.3. Când una dintre administratii solicită aplicarea numărului real de trimiteri per kilogram, calculul remuneratiei fluxului în cauză este efectuat conform mecanismului de revizuire prevăzut în Regulamentul postei de scrisori.

1.1.4. Revizuirea diminuării taxei totale indicate la paragraful 1.1.2 nu poate fi invocată de o tară din sistemul vizat împotriva unei tări din sistemul tranzitoriu, cu conditia ca aceasta din urmă să nu ceară o revizuire în sens invers.

1.2. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram.

1.2.1. Sacii M cântărind mai putin de 5 kg sunt considerati ca având o greutate de 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor terminale.

1.3. O remuneratie suplimentară de 0,5 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile recomandate si o remuneratie suplimentară de 1 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată.

2. Mecanismul de armonizare a sistemelor

2.1. Atunci când o administratie din sistemul vizat destinatară a unui flux de curier mai mare de 50 tone pe an constată că greutatea anuală a acestui flux depăseste pragul calculat conform conditiilor precizate în Regulamentul postei de scrisori, ea poate aplica curierului care depăseste acest prag sistemul de remuneratie prevăzut la art. 29, cu conditia să nu fi aplicat mecanismul de revizuire.

2.2. Atunci când o administratie din sistemul tranzitoriu, care primeste într-un an un flux de curier mai mare de 50 tone de la altă tară din sistemul tranzitoriu, stabileste că greutatea anuală a acestui flux depăseste pragul calculat conform conditiilor precizate în Regulamentul postei de scrisori, poate aplica curierului care depăseste acest prag suplimentul de remuneratie prevăzut în cadrul art. 31, cu conditia ca ea să nu fi aplicat mecanismul de revizuire.

3. Curierul în număr

3.1. Remuneratia pentru curierul în număr în tările din sistemul vizat este stabilită ca urmare a aplicării taxelor per trimitere si per kilogram prevăzute la art. 29.

3.2. Administratiile din sistemul tranzitoriu pot solicita pentru curierul în număr primit o remuneratie de 0,147 DST per trimitere si 1,491 DST per kilogram.

4. Nici o rezervă, exceptie fiind în cazul unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol.

 

ARTICOLUL 31

Fondul pentru ameliorarea calitătii serviciului

 

1. Cu exceptia sacilor M si trimiterilor în număr, cheltuielile terminale plătibile de către toate tările si teritoriile tărilor clasate de către Consiliul Economic si Social în categoria tărilor cel mai putin dezvoltate fac obiectul unei majorări ce corespunde la 16,5% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicată la art. 30, pentru alimentarea Fondului pentru ameliorarea calitătii serviciului în tările cel mai putin dezvoltate. Nici o plată de această natură nu are loc între tările cel mai putin dezvoltate.

2. Tările membre UPU si teritoriile cuprinse în Uniune au posibilitatea de a depune în cadrul Consiliului de administratie o cerere justificată pentru ca tările si teritoriile lor să fie considerate că au nevoie de resurse suplimentare. Tările clasate MCARB 1 (fostele tări în curs de dezvoltare) au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administratie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calitătii serviciului în aceleasi conditii ca si tările cel mai putin dezvoltate.

În plus, tările clasate de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare ca fiind în categoria tărilor ce contribuie net au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administratie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calitătii serviciului în aceleasi conditii ca tările eligibile în MCARB 1. Cererile acceptate ca fiind favorabile în virtutea prezentului articol au efect în prima zi a anului civil următor după decizia Consiliului de administratie.

Consiliul de administratie evaluează cererea si decide, pe baza unor criterii de apreciere severe, dacă o tară poate sau nu fi considerată ca tară mai putin dezvoltată sau eligibilă în cadrul MCARB 1, în functie de caz, în ceea ce priveste Fondul pentru ameliorarea calitătii serviciului. Consiliul de administratie revizuieste si actualizează în fiecare an lista tărilor membre UPU si a teritoriilor cuprinse în cadrul Uniunii.

3. Cu exceptia sacilor M si a trimiterilor în număr, cheltuielile terminale plătibile de către tările si teritoriile clasificate de Congres în categoria tărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către tările si teritoriile clasificate de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare în categoria tărilor altele decât tările cel mai putin dezvoltate care pot beneficia de resurse MCARB 1 fac obiectul unei majorări ce corespunde la 8% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicată în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calitătii

serviciului în tările din această ultimă categorie.

4. Cu exceptia sacilor M si a trimiterilor în număr, cheltuielile terminale plătibile de către tările si teritoriile clasificate de Congres în categoria tărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către tările si teritoriile clasificate de acelasi congres în categoria tărilor în curs de dezvoltare altele decât cele indicate la paragrafele 1 si 2 fac obiectul unei majorări ce corespunde la 1% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicată în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calitătii serviciului.

5. Tările si teritoriile abilitate să beneficieze de resursele MCARB 1 pot căuta să-si amelioreze calitatea serviciului lor prin intermediul proiectelor regionale sau multinationale în favoarea tărilor cel mai putin dezvoltate si a tărilor cu venit scăzut. Aceste proiecte vor fi profitabile direct tuturor părtilor care contribuie la finantarea lor prin intermediul Fondului pentru ameliorarea calitătii serviciului.

6. Proiectele regionale ar trebui în special să favorizeze concretizarea programelor UPU de îmbunătătire a calitătii serviciului si de punere în practică a sistemelor de contabilitate analitică în tările în curs de dezvoltare.

Consiliul de Exploatare Postală va adopta în anul 2006, cel mai târziu, proceduri adaptate pentru finantarea acestor proiecte.

 

ARTICOLUL 32

Cheltuieli de tranzit

 

1. Depesele închise si trimiterile în tranzit deschis, schimbate între două administratii sau între două oficii ale aceleiasi tări prin intermediul serviciilor uneia sau mai multor administratii (servicii terte), sunt supuse plătii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o remuneratie pentru prestatiile privind tranzitul teritorial, tranzitul maritim si tranzitul aerian.

 

CAPITOLUL 2

Alte dispozitii

 

ARTICOLUL 33

Taxe de bază si dispozitii privind cheltuielile de transport aerian

 

1. Taxa de bază ce va fi aplicată în reglarea conturilor dintre administratiile pentru transporturi aeriene este aprobată de Consiliul de Exploatare Postală. Ea este calculată de către Biroul international conform unei formule specificate în Regulamentul postei de scrisori.

2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeselor închise, al trimiterilor prioritare, al trimiterilor par avion si al coletelor par avion în tranzit deschis, precum si metodele de decontare aferente sunt descrise în Regulamentul postei de scrisori si în Regulamentul privind coletele postale.

3. Cheltuielile de transport pentru tot parcursul aerian sunt:

3.1. în cazul depeselor închise, în sarcina administratiei tării de origine, inclusiv atunci când aceste depese tranzitează una sau mai multe administratii postale intermediare;

3.2. în cazul trimiterilor prioritare si al trimiterilor par avion în tranzit deschis, inclusiv cele care sunt gresit îndrumate, în sarcina administratiei care predă trimiterile unei alte administratii.

4. Aceleasi reguli sunt aplicabile trimiterilor scutite de cheltuieli de tranzit teritorial si maritim, dacă sunt îndrumate par avion.

5. Fiecare administratie de destinatie care asigură transportul aerian al curierului international în interiorul tării sale are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport, cu conditia ca distanta medie ponderată a parcursurilor efectuate să depăsească 300 km. Consiliul de Exploatare Postală poate înlocui distanta medie ponderată prin alt criteriu pertinent. În afara unui acord prealabil privind gratuitatea, cheltuielile trebuie să fie uniforme pentru toate depesele prioritare si depesele par avion care provin din străinătate, fie că acest curier este reîndrumat sau nu pe cale aeriană.

6. Totusi, când compensarea cheltuielilor terminale percepute de administratia de destinatie este bazată în special pe costurile sau pe tarifele interne, nu se efectuează nici o rambursare suplimentară pentru cheltuielile de transport aerian intern.

7. Administratia de destinatie exclude, în vederea calculării distantei medii ponderate, greutatea tuturor depeselor pentru care calculul compensării cheltuielilor terminale se bazează în special pe costurile sau tarifele interne ale administratiei de destinatie.

 

ARTICOLUL 34

Cote-părti teritoriale si maritime ale coletelor postale

 

1. Coletele schimbate între două administratii postale sunt supuse cotelor-părti teritoriale de sosire, calculate prin combinarea taxei de bază per colet si a taxei de bază per kilogram, stabilite prin Regulament.

1.1. fiinând cont de taxele de bază de mai sus, administratiile postale pot, în plus, să fie autorizate să beneficieze de taxe suplimentare per colet si per kilogram, conform dispozitiilor prevăzute în Regulament.

1.2. Cotele-părti vizate la paragrafele 1 si 1.1 sunt în sarcina administratiei tării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele postale nu prevede derogări de la acest principiu.

1.3. Cotele-părti teritoriale de sosire trebuie să fie uniforme pentru ansamblul teritoriului fiecărei tări.

2. Coletele schimbate între două administratii sau între două birouri ale aceleiasi tări prin intermediul serviciilor terestre ale uneia sau mai multor administratii sunt supuse, în profitul tărilor ale căror servicii participă la transportul teritorial, la cotele-părti teritoriale de tranzit fixate prin Regulament, conform treptei de distantă.

2.1. Pentru coletele în tranzit deschis, administratiile intermediare sunt autorizate să reclame cota-parte forfetară per trimitere fixată prin Regulament.

2.2. Cotele-părti teritoriale de tranzit sunt în sarcina administratiei tării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele postale nu prevede derogări de la acest principiu.

3. Fiecare tară ale cărei servicii participă la transportul maritim al coletelor este autorizată să solicite cotele-părti maritime. Aceste cote-părti sunt în sarcina administratiei tării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele postale nu prevede derogări de la acest principiu.

3.1. Pentru fiecare serviciu maritim utilizat, cota-parte maritimă este stabilită prin Regulamentul privind coletele postale conform treptei de distantă.

3.2. Administratiile postale au dreptul de a majora cu maximum 50% cota-parte maritimă calculată conform paragrafului 3.1. Dimpotrivă, o pot reduce cât doresc.

 

ARTICOLUL 35

Competenta Consiliului de Exploatare Postală de a fixa taxe si cote-părti

 

1. Consiliul de Exploatare Postală are autoritatea de a fixa următoarele taxe si cote-părti, care trebuie plătite de către administratiile postale conform conditiilor enuntate în regulamente:

1.1. cheltuieli de tranzit pentru prelucrarea si transportul depeselor postei de scrisori de către cel putin o tară tertă;

1.2. taxa de bază si cheltuielile de transport aerian aplicabile curierului-avion;

1.3. cotele-părti teritoriale de sosire pentru prelucrarea coletelor sosite;

1.4. cotele-părti teritoriale de tranzit pentru prelucrarea si transportul coletelor de către tara tertă;

1.5. cotele-părti maritime pentru transportul maritim al coletelor.

2. Revizuirea, care va putea fi făcută gratie unei metodologii care asigură o remuneratie echitabilă administratiilor care efectuează serviciile, va trebui să se bazeze pe date economice si financiare fiabile si reprezentative. Eventuala modificare care ar putea fi decisă va intra în vigoare la o dată stabilită de către Consiliul de Exploatare Postală.

 

PARTEA a IV-a

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 36

Conditii de aprobare a propunerilor privind Conventia si regulamentele

 

1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului si referitoare la prezenta Conventie trebuie să fie aprobate de către majoritatea statelor membre prezente si votante care au dreptul la vot. Cel putin jumătate din statele membre reprezentate în Congres care au dreptul la vot trebuie să fie prezente în momentul votului.

2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul postei de scrisori si la Regulamentul privind coletele postale trebuie să fie aprobate de către majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Postală care au drept de vot.

3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între două congrese si referitoare la prezenta Conventie si la protocolul său final trebuie să reunească:

3.1. două treimi din voturi, cel putin jumătate din statele membre ale Uniunii care au drept de vot si au participat la votare, dacă este vorba despre modificări;

3.2. majoritatea voturilor, dacă este vorba despre interpretarea dispozitiilor.

4. Contrar dispozitiilor prevăzute la paragraful 3.1., orice stat-membru a cărui legislatie natională este încă incompatibilă cu modificarea propusă are posibilitatea să facă o declaratie scrisă directorului general al Biroului international, în care să indice faptul că nu este posibil să accepte această modificare, în 90 de zile începând din ziua notificării acesteia.

 

ARTICOLUL 37

Rezerve prezentate în timpul Congresului

 

1. Orice rezervă incompatibilă cu obiectul si scopul Uniunii nu va fi autorizată.

2. Ca regulă generală, tările membre care nu pot să împărtăsească punctul lor de vedere celorlalte tări membre trebuie să facă eforturi, în măsura posibilului, să se alăture opiniei majoritătii. Rezerva trebuie să se facă în caz de necesitate absolută si să fie motivată în mod corespunzător.

3. Rezerva cu privire la articolele prezentei conventii trebuie să fie supusă Congresului sub forma unei propuneri scrise, în una dintre limbile de lucru ale Biroului International, conform dispozitiilor referitoare la acest lucru ale Regulamentului intern al Congresului.

4. Ca să devină efectivă, rezerva supusă Congresului trebuie să fie aprobată de majoritatea cerută în acest caz pentru modificarea articolului la care se referă rezerva.

5. În principiu, rezerva este aplicabilă pe o bază de reciprocitate între tara membră care a emis-o si celelalte tări membre.

6. Rezerva la prezenta conventie va fi introdusă în protocolul final, pe baza propunerii aprobate de Congres.

 

ARTICOLUL 38

Punerea în aplicare si durata Conventiei

 

1. Prezenta Conventie va fi pusă în aplicare la 1 ianuarie 2006 si va rămâne în vigoare până la punerea în aplicare a actelor următorului congres.

Drept care, plenipotentiarii guvernelor statelor membre au semnat prezenta Conventie într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului International. O copie va fi predată fiecărei părti de către Biroul International al Uniunii Postale Universale.

Întocmit la Bucuresti la 5 octombrie 2004.

 

PROTOCOLUL FINAL AL CONVENTIEI POSTALE UNIVERSALE*)

 

*) Traducere.

 

În momentul semnării Conventiei Postale Universale încheiate astăzi, subsemnatii plenipotentiari au convenit cele ce urmează:

 

ARTICOLUL I

Apartenenta trimiterilor postale. Retragerea.

Modificarea sau corectarea adresei

 

1. Dispozitiile art. 5.1 si 2 nu se aplică pentru Antigua si Barbuda, Bahrain (Regat), Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Hong Kong, China, Dominica, Egipt, Fidji, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Teritoriile de peste mare dependente de Marea Britanie, Grenada, Guiana, Irlanda, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesoto, Malaiezia, Malawi, Mauritius, Nauru, Nigeria, Noua Zeelandă, Papua-Noua Guinee, Saint- Cristophe-et-Nevis, St. Lucia, St. Vincent si Grenadine, Insulele Solomon, Samoa, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Swaziland, Tanzania (Rep. Unită), Trinidad-Tobago, Tuvalu, Uganda, Vanuatu si Zambia.

2. Dispozitiile art. 5.1 si 2 nu se aplică nici pentru Austria, Danemarca si Iran (Rep. Islamică), a căror legislatie nu permite retragerea sau modificarea adresei trimiterilor postei de scrisori la solicitarea expeditorului, începând din momentul în care destinatarul a fost informat de sosirea unei trimiteri pe adresa sa.

3. Art. 5.1 nu se aplică pentru Australia, Ghana si Zimbabwe.

4. Art. 5.2 nu se aplică pentru Bahamas, Irak, Myanmar si Republica Populară Democrată Coreeană, ale căror legislatii nu permit retragerea sau modificarea adresei trimiterilor postei de scrisori la cererea expeditorului.

5. Art. 5.2 nu se aplică în America (Statele Unite).

6. Art. 5.2 se aplică Australiei în măsura în care este compatibil cu legislatia internă a acestei tări.

7. Prin derogare de la art. 5.2, El Salvador, Panama (Rep.), Filipine, Rep. Dem. Congo si Venezuela sunt autorizate să nu returneze coletele postale după ce destinatarul a cerut vămuirea lor, dat fiind că legislatia lor vamală se opune acestui lucru.

 

ARTICOLUL II

Taxe

 

1. Prin derogare de la art. 6, administratiile postale din Australia, Canada si Noua Zeelandă sunt autorizate să perceapă taxe postale, altele decât cele prevăzute în regulamente, atunci când taxele respective sunt admisibile conform legislatiei tării lor.

 

ARTICOLUL III

Exceptie de la scutirea de taxe postale în favoarea cecogramelor

 

1. Prin derogare de la art. 7, administratiile postale din Indonezia, Saint Vincent si Grenadine si Turcia, care nu acordă în serviciul lor intern scutirea de francare postală a cecogramelor, au posibilitatea de a percepe taxele de francare si taxele pentru serviciile speciale, care nu pot fi totusi superioare celor din serviciul lor intern.

2. Prin derogare de la art. 7, administratiile postale din Germania, America (Statele Unite), Australia, Austria, Canada, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Japonia si Elvetia au posibilitatea de a percepe taxele pentru serviciile speciale care sunt aplicate cecogramelor în serviciul lor intern.

 

ARTICOLUL IV

Servicii de bază

 

1. Contrar dispozitiilor art. 12, Australia nu aprobă extinderea serviciilor de bază la coletele postale.

2. Dispozitiile art. 12.2.4 nu se aplică Marii Britanii, a cărei legislatie natională impune o limită de greutate inferioară. Legislatia referitoare la sănătate si securitate limitează la 20 kg greutatea sacilor de curier.

 

ARTICOLUL V

Pachete mici

 

1. Prin derogare de la art. 12 al Conventiei, administratia postală din Afganistan este autorizată să limiteze la 1 kg greutatea maximă pentru pachetele mici care sosesc si pleacă.

 

ARTICOLUL VI

Confirmarea de primire

 

1. Administratia postală din Canada este autorizată să nu aplice art. 13.1.1 în ceea ce priveste coletele, dat fiind că ea nu oferă serviciul de confirmare de primire pentru colete în regimul său intern.

 

ARTICOLUL VII

Serviciul de corespondentă comercială – răspuns international

(CCRI)

 

1. Prin derogare de la art. 13.4.1, administratia postală din Bulgaria (Rep.) asigură serviciul CCRI după o negociere cu administratia postală interesată.

 

ARTICOLUL VIII

Interdictii (posta de scrisori)

 

1. În mod exceptional, administratiile postale din Liban si Republica Populară Democrată Coreeană nu acceptă trimiteri recomandate care contin monede ori bancnote sau orice valoare la purtător ori cecuri de călătorie sau platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre pretioase, bijuterii si alte obiecte pretioase. Ele nu sunt obligate prin dispozitiile Regulamentului postei de scrisori, într-un mod riguros, în ceea ce priveste responsabilitatea lor în caz de spoliere sau de avarie a trimiterilor recomandate, la fel si pentru trimiterile care contin obiecte din sticlă sau fragile.

2. Cu titlu exceptional, administratiile postale din Arabia Saudită, Bolivia, China (Rep. Pop.), cu exceptia regiunii administrative speciale Hong Kong, Irak, Nepal, Pakistan, Sudan si Vietnam nu acceptă trimiteri recomandate continând monede, bilete de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur, argint, prelucrate ori nu, pietre pretioase, bijuterii si alte obiecte pretioase.

3. Administratia postală din Myanmar îsi rezervă dreptul de a nu accepta trimiteri cu valoare declarată continând obiectele pretioase mentionate la art. 15.5, pentru că legislatia sa internă se opune admiterii acestui gen de trimiteri.

4. Administratia postală din Nepal nu acceptă trimiteri recomandate sau cu valoare declarată continând monede ori bancnote, fără un acord special încheiat în acest caz.

5. Administratia postală din Uzbekistan nu acceptă trimiteri recomandate sau cu valoare declarată care contin monede, bancnote, cecuri, timbre postale ori monede străine si îsi declină orice responsabilitate în caz de pierdere sau de avarie a acestui gen de trimiteri.

5. Administratia postală din Iran (Republica Islamică) nu acceptă trimiteri care contin obiecte ce contravin religiei islamice.

7. Administratia postală din Filipine îsi rezervă dreptul de a nu accepta trimiteri din posta de scrisori (simple, recomandate sau cu valoare declarată) care contin monede, bancnote sau orice valoare la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre pretioase ori alte obiecte pretioase.

8. Administratia postală din Australia nu acceptă nici o trimitere postală care contine lingouri sau bilete de bancă.

În plus, ea nu acceptă trimiterile recomandate având ca destinatie Australia, nici trimiterile în tranzit deschis care contin obiecte de valoare, precum bijuterii, metale pretioase, pietre pretioase sau semipretioase, titluri, monede ori alte efecte negociabile. Ea îsi declină orice responsabilitate în ceea ce priveste trimiterile depuse si care violează prezenta rezervă.

9. Administratia postală din China (Rep. Pop.), exceptând Regiunea administrativă specială Hong Kong, nu acceptă trimiteri cu valoare declarată care contin monede, bancnote, bilete de bancă, valori la purtător sau cecuri de călătorie, în conformitate cu reglementările sale interne.

10. Administratiile postale din Letonia si Mongolia îsi rezervă dreptul de a nu accepta trimiteri simple, recomandate sau cu valoare declarată, care contin monede, bancnote, valori la purtător si cecuri de călătorie, dat fiind că legislatia lor natională se opune acestui lucru.

11. Administratia postală din Brazilia îsi rezervă dreptul de a nu accepta curierul simplu, recomandat sau cu valoare declarată, ce contine monede, bancnote în circulatie si orice valori la purtător.

12. Administratia postală din Vietnam îsi rezervă dreptul de a nu accepta scrisori continând obiecte si mărfuri.

 

ARTICOLUL IX

Interdictii (colete postale)

 

1. Administratiile postale din Myanmar si Zambia sunt autorizate să nu accepte colete cu valoare declarată, ce contin obiectele pretioase mentionate la art. 15.6.1.3.1, dat fiind că reglementările lor interne se opun acestui lucru.

2. În mod exceptional, administratiile postale din Liban si Sudan nu acceptă colete care contin monede, bancnote si orice tip de valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre pretioase si alte obiecte pretioase, ori care contin lichide si elemente usor lichefiabile sau obiecte din sticlă ori asemănătoare sau fragile. Ele nu sunt obligate să respecte dispozitiile respective din Regulamentul privind coletele postale.

3. Administratia postală din Brazilia este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată, care contin monede si bancnote în circulatie, precum si orice valoare la purtător, dat fiind că reglementările sale interne se opun acestui lucru.

4. Administratia postală din Ghana este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată, care contin monede sau bancnote în circulatie, dat fiind că reglementările sale interne se opun acestui lucru.

5. În plus fată de obiectele mentionate la art. 15, administratia postală din Arabia Saudită nu acceptă colete care contin monede, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre si alte obiecte pretioase. Ea nu acceptă nici colete care contin medicamente de orice fel, decât dacă sunt însotite de o retetă medicală emisă de o autoritate oficială competentă; nu acceptă nici produse destinate stingerii focului, lichide chimice sau obiecte care contravin principiilor religiei islamice.

6. În afara obiectelor citate la art. 15, administratia postală din Oman nu acceptă colete ce contin:

6.1. medicamente de orice tip, decât dacă ele sunt însotite de o retetă medicală emisă de o autoritate medicală competentă;

6.2. produse destinate stingerii focului si lichide chimice;

6.3. obiecte ce contravin principiilor religiei islamice.

7. În afară de obiectele citate la art. 15, administratia postală din Iran (Republica Islamică) este autorizată să nu accepte colete ce contin obiectele care contravin principiilor religiei islamice.

8. Administratia postală din Filipine este autorizată să nu accepte coletele care contin monede, bancnote sau orice valoare la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre pretioase ori alte obiecte pretioase sau care contin lichide si elemente usor lichefiabile ori obiecte din sticlă sau asimilabile ori fragile.

9. Administratia postală din Australia nu acceptă nici o trimitere postală continând lingouri sau bilete de bancă.

10. Administratia postală din China (Rep. Pop.) nu acceptă coletele simple care contin monede, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre pretioase ori alte obiecte pretioase. În plus, mai putin în ceea ce priveste Regiunea administrativă specială Hong Kong, coletele cu valoare declarată ce contin monede, bancnote, valori la purtător sau cecuri de călătorie nu sunt nici ele acceptate.

11. Administratia postală din Mongolia îsi rezervă dreptul de a nu accepta, potrivit legislatiei sale nationale, colete ce contin monede, bancnote, titluri la vedere si cecuri de călătorie.

12. Administratia postală din Letonia nu acceptă nici colete simple, nici colete cu valoare declarată, ce contin monede, bancnote, valori la purtător (cecuri) sau devize străine, si îsi declină orice responsabilitate în caz de pierdere sau de avariere a acestor trimiteri.

 

ARTICOLUL X

Obiecte pasibile de drepturi vamale

 

1. Cu referire la art. 15, administratiile postale din tările următoare nu acceptă trimiteri cu valoare declarată, ce contin obiecte pasibile de drepturi vamale: Bangladesh si Salvador.

2. Cu referire la art. 15, administratiile postale din tările următoare nu acceptă scrisori simple si recomandate, ce contin obiecte pasibile de drepturi vamale: Afganistan, Albania, Azerbaidjan, Belarus, Cambogia, Chile, Columbia, Cuba, El Salvador, Estonia, Italia, Letonia, Nepal, Uzbekistan, Peru, Rep. Pop. Dem. Coreană, San Marino, Turkmenistan, Ucraina , Venezuela.

3. Cu referire la art. 15, administratiile postale din următoarele tări nu acceptă scrisori simple ce contin obiecte pasibile de drepturi vamale: Benin, Burkina Fasso, Coasta de Fildes (Rep.), Djibouti, Mali si Mauritania.

4. Contrar dispozitiilor prevăzute la paragrafele 1–3, trimiterea de seruri, vaccinuri, precum si medicamente de necesitate urgentă care sunt dificil de procurat sunt admise în toate cazurile.

 

ARTICOLUL XI

Reclamatii

 

1. Prin derogare de la art. 17.3, administratiile postale din Arabia Saudită, Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Egipt, Gabon, Teritoriile de dincolo de mare dependente de Regatul Unit, Grecia, Iran (Rep. Islamică), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar, Uzbekistan, Filipine, Rep. Pop. Dem. Coreeană, Sudan, Siria (Rep. Arabă), Ciad, Turkmenistan, Ucraina si Zambia îsi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamatie de la clientii lor pentru trimiterile postei de scrisori.

2. Prin derogare de la art. 17.3, administratiile postale din Argentina, Austria, Azerbaidjan, Slovacia si Cehia (Rep.) îsi rezervă dreptul de a percepe o taxă specială atunci când, cu ocazia unor demersuri întreprinse ca urmare a unei reclamatii, se dovedeste că aceasta a fost neîntemeiată.

3. Administratiile postale din Afganistan, Arabia Saudită, Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Congo (Rep.), Egipt, Gabon, Iran (Rep. Islamică), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar, Uzbekistan, Sudan, Surinam, Siria (Rep. Arabă), Turkmenistan, Ucraina si Zambia îsi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamatie de la clientii lor pentru colete.

4. Prin derogare de la art. 17.3, administratiile postale din America (Statele Unite), Brazilia si Panama îsi rezervă dreptul de a percepe de la clientii lor o taxă de reclamatie pentru trimiterile postei de scrisori si colete postale depuse în tările care aplică acest fel de taxe în concordantă cu dispozitiile paragrafelor 1–3 din cadrul acestui articol.

 

ARTICOLUL XII

Taxe de prezentare la vamă

 

1. Administratia postală din Gabon îsi rezervă dreptul de a percepe o taxă de prezentare în vamă de la clientii săi.

2. Administratiile postale din Congo (Rep.) si Zambia îsi rezervă dreptul de a percepe o taxă de prezentare în vamă de la clientii lor, pentru colete.

 

ARTICOLUL XIII

Depunerea în străinătate a trimiterilor postei de scrisori

 

1. Administratiile postale din America (Statele Unite), Australia, Austria, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Grecia si Noua Zeelandă îsi rezervă dreptul de a percepe o taxă, în raport cu costurile de muncă ocazionate, de la toate administratiile postale care, în virtutea art. 27.4, le returnează obiecte care, la origine, nu au fost expediate ca trimiteri postale de către serviciile lor.

2. Prin derogare de la art. 27.4, administratia postală din Canada îsi rezervă dreptul de a percepe de la administratia de origine o remuneratie care să îi permită să recupereze cel putin costurile care i-au fost ocazionate de prelucrarea unor astfel de trimiteri.

3. Art. 27.4 autorizează administratia postală de destinatie să reclame administratiei de depunere o remuneratie corespunzătoare pentru distribuirea de trimiteri din posta de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare. Australia si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord îsi rezervă dreptul de a limita această plată la suma corespunzătoare tarifului intern al tării de destinatie, aplicabil trimiterilor echivalente.

4. Art. 27.4 autorizează administratia postală de destinatie să reclame administratiei de depunere o remuneratie corespunzătoare pentru distribuirea trimiterilor postei de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare. Următoarele tări îsi rezervă dreptul să limiteze această plată la limitele autorizate în Regulament pentru curierul în număr: America (Statele Unite), Bahamas, Barbados, Brunei Darussalam, China (Rep. Pop.), Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Teritoriile de dincolo de mare dependente de Regatul Unit, Grenada, Guiana, India, Malaezia, Nepal, Noua Zeelandă, Olanda, Antilele Olandeze si Aruba, St. Lucia, Saint-Vincent si Grenadine, Singapore, Sri Lanka, Surinam si Tailanda. 5. Contrar rezervelor de la paragraful 4, următoarele tări îsi rezervă dreptul de a aplica integral dispozitiile art. 27 al Conventiei curierului primit din tările membre ale Uniunii: Germania, Arabia Saudită, Argentina, Austria, Benin, Brazilia, Burkina Fasso, Camerun, Cipru, Coasta de Fildes (Rep.), Danemarca, Egipt, Franta, Grecia, Guineea, Israel, Italia, Japonia, Iordania, Liban, Luxemburg, Mali, Maroc, Mauritania, Monaco, Norvegia, Portugalia, Senegal, Siria (Rep. Arabă) si Togo.

6. În scopul aplicării art. 27.4, administratia postală din Germania îsi rezervă dreptul de a solicita administratiei postale din tara de depunere a trimiterilor o remuneratie cu o valoare echivalentă celei pe care ea ar primi-o de la administratia postală a tării în care este rezident expeditorul.

7. În ciuda rezervelor făcute la art. XIII, China (Rep. Pop.) îsi rezervă dreptul de a limita orice plată pentru distributia trimiterilor postei de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare, la limitele autorizate de Conventia UPU si Regulamentul postei de scrisori pentru curierul în număr.

 

ARTICOLUL XIV

Cote-părti teritoriale de sosire exceptionale

 

1. Prin derogare de la art. 34, administratia postală din Afganistan îsi rezervă dreptul de a percepe 7,50 DST drept cotă-parte teritorială de sosire exceptională, suplimentară per colet.

 

ARTICOLUL XV

Tarife speciale

 

1. Administratiile postale din America (Statele Unite), Belgia si Norvegia au posibilitatea de a percepe pentru coletele par avion cote-părti teritoriale mai ridicate decât pentru coletele de suprafată.

2. Administratia postală din Liban este autorizată să perceapă pentru colete până la 1 kg taxa aplicabilă coletelor cântărind peste 1 până la 3 kg.

3. Administratia postală din Panama (Rep.) este autorizată să perceapă 0,20 DST per kilogram pentru colete de suprafată transportate pe cale aeriană (S.A.L.) în tranzit.

Drept care plenipotentiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeasi fortă si aceeasi valoare ca si cum dispozitiile sale ar fi fost incluse în cadrul textului Conventiei, si l-au semnat într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului International. O copie va fi predată fiecărei părti de către Biroul International al Uniunii Postale Universale.

Întocmit la Bucuresti la 5 octombrie 2004.

 

ANEXA Nr. 3

 

REGULAMENTUL INTERIOR AL CONGRESELOR*)

 

*) Traducere.

 

ARTICOLUL 1

Dispozitii generale

 

Prezentul regulament interior, denumit în continuare “Regulament“, este stabilit prin aplicarea actelor Uniunii si le este subordonat. În caz de divergente între una dintre dispozitiile sale si o dispozitie a actelor, aceasta din urmă are autoritate.

 

ARTICOLUL 2

Delegatii

 

1. Prin termenul “delegatie“ se întelege persoana sau ansamblul de persoane desemnat de un stat membru pentru a participa la Congres. Delegatia se compune dintr-un sef de delegatie si, dacă este cazul, dintr-un adjunct al sefului de delegatie, din unul sau mai multi delegati si, eventual, din unul sau mai multi functionari atasati (inclusiv experti, secretari etc.).

2. Sefii de delegatie, adjunctii lor, precum si delegatii sunt reprezentanti ai statelor membre conform art. 14.2 din Constitutie, dacă ei au puteri care să răspundă conditiilor fixate în cadrul art. 3 din prezentul regulament.

3. Functionarii atasati sunt admisi la sedinte si au dreptul de a participa la deliberări, dar nu au, în principiu, drept de vot. Totusi, ei pot să fie autorizati de către seful lor de delegatie să voteze în numele tării lor în sedintele comisiilor. Asemenea autorizatii trebuie să fie înaintate în scris presedintelui Comisiei interesate înainte de începerea sedintei.

 

ARTICOLUL 3

Puterile delegatiilor

 

1. Împuternicirile delegatilor trebuie să fie semnate de seful statului, de seful guvernului sau de Ministerul Afacerilor Externe din tara interesată. Ele trebuie să fie redactate în forma corectă. Împuternicirile delegatiilor abilitate să semneze actele (plenipotentiarii) trebuie să indice puterea acestei semnături (semnătura sub rezerva ratificării sau aprobării, semnătură “ad referendum“, semnătura definitivă). În absenta unei astfel de precizări, semnătura este considerată ca supusă ratificării sau aprobării. Împuternicirile care autorizează semnarea actelor în mod implicit trebuie să cuprindă dreptul de a decide si dreptul de vot. Delegatii cărora autoritătile competente le-au încredintat depline puteri fără să precizeze nivelul acestor puteri sunt autorizati să delibereze, să voteze si să semneze acte numai dacă din textul prin care se acordă împuternicirile nu rezultă contrariul.

2. Împuternicirile trebuie să fie depuse încă de la deschiderea Congresului pe lângă autoritatea desemnată în acest scop.

3. Delegatii care nu au împuterniciri sau care si-au depus împuternicirile lor pot, dacă guvernul lor a anuntat guvernul tării gazdă, să ia parte la deliberări si să voteze în momentul în care încep să participe la lucrările Congresului. Acelasi lucru va fi valabil si pentru cei ale căror împuterniciri prezintă nereguli. Acesti delegati nu vor mai fi autorizati să voteze începând din momentul în care Congresul a aprobat ultimul raport al Comisiei de verificare a puterilor, care constată ca împuternicirile lor sunt gresite sau prezintă nereguli, atât timp cât situatia nu este regularizată (ultimul raport trebuie să fie aprobat de Congres înainte de alegeri, altele decât cea a presedintelui Congresului, si înainte de aprobarea proiectelor cu privire la acte).

4. Împuternicirile unui stat membru care este reprezentat la Congres de către delegatia unui alt stat membru (procură) va prezenta aceeasi formă cu cele mentionate în paragraful 1.

5. Împuternicirile si procurile adresate prin telegramă nu sunt admise. În schimb, vor fi acceptate telegramele care răspund unei cereri de informare cu privire la o problemă ce tine de împuterniciri.

6. Delegatia care, după ce si-a depus puterile, este împiedicată să asiste la una sau mai multe sedinte are dreptul să fie reprezentată de către delegatia unei alte tări, cu conditia să îl informeze în scris pe presedintele reuniunii. Totusi, o delegatie poate reprezenta doar o singură tară, alta decât a sa.

7. Delegatii statelor membre care nu sunt parte la acord pot lua parte, fără drept de vot, la deliberările Congresului referitoare la acel acord.

 

ARTICOLUL 4

Ordinea de aranjare

 

1. La sedintele Congresului si comisiilor, delegatiile sunt aranjate în ordinea alfabetică franceză a statelor membre reprezentate.

2. Presedintele Consiliului de administratie trage la sorti, la momentul oportun, numele statului care va ocupa primul loc în fata tribunei prezidentiale cu ocazia sedintelor Congresului si comisiilor.

 

ARTICOLUL 5

Observatorii de drept

 

1. Reprezentantii Organizatiei Natiunilor Unite sunt admisi în calitate de observator la lucrările Congresului.

2. Uniunile restrânse sunt admise în calitate de observator la sedintele Congresului si în cadrul comisiilor sale.

3. Liga Statelor Arabe si Uniunea Africană (UA) sunt admise ca observatori la sedintele Congresului si în cadrul comisiilor sale.

4. Membrii Comitetului consultativ vor fi admisi ca observatori la sedintele Congresului si în cadrul comisiilor sale.

5. Observatorii mentionati la paragrafele 1–4 nu vor putea vota, dar pot lua cuvântul cu permisiunea presedintelui reuniunii.

6. În situatii exceptionale, dreptul observatorilor mentionati la paragraful 4 de a participa la anumite reuniuni sau părti din cadrul reuniunilor poate fi limitat dacă este necesar să se păstreze confidentialitatea cu privire la subiectul reuniunii. Acestia vor fi informati în acest sens în cel mai scurt timp posibil. Această restrictie poate fi decisă de la caz la caz de oricare organ interesat sau de presedintele acestuia. Aceste decizii vor fi examinate de Biroul Congresului, care este abilitat să confirme sau să infirme aceste decizii printr-un vot cu majoritate simplă.

 

ARTICOLUL 6

Invitati

 

1. Reprezentantii agentiilor specializate ale Natiunilor Unite si organizatiile interguvernamentale vor fi desemnate de Consiliul de administratie să ia parte la anumite întâlniri ale Congresului si comisiilor sale atunci când sunt discutate puncte de interes pentru acestea.

2. Reprezentantii oricărui organism international, ai oricărei asociatii ori unităti sau orice persoană calificată, desemnati de Consiliul de administratie, vor fi admisi la anumite întruniri ale Congresului sau ale comisiilor sale.

3. Invitatii la care se referă paragrafele 1 si 2 nu vor putea vota, dar vor putea lua cuvântul cu permisiunea presedintelui reuniunii.

 

ARTICOLUL 7

Decanul Congresului

 

1. Administratia postală a tării gazdă a Congresului va sugera desemnarea decanului Congresului în acord cu Biroul International. Consiliul de administratie va aproba această numire în timpul necesar.

2. La deschiderea primei sedinte plenare a fiecărui Congres, decanul va prezida Congresul până când acesta îsi alege presedintele. El va exercita functiile care îi sunt atribuite de prezentul regulament.

 

ARTICOLUL 8

Presedintii si vicepresedintii Congresului si ai comisiilor

 

1. În prima sa adunare plenară, Congresul va alege, la propunerea decanului, presedintele Congresului, apoi va aproba, la propunerea Consiliului de administratie, desemnarea statelor membre care îsi vor asuma vicepresedintia Congresului, precum si presedintia si vicepresedintia comisiilor. Aceste functii sunt atribuite tinându-se seama, pe cât este posibil, de repartitia geografică echitabilă a statelor membre.

2. Presedintii deschid si închid sedintele pe care le prezidează, conduc discutiile, dau cuvântul oratorilor, supun la vot propunerile si anuntă ce majoritate este necesară pentru adoptarea lor, proclamă deciziile si, sub rezerva aprobării Congresului, dau eventual o interpretare acestor decizii.

3. Presedintii vor veghea la respectarea prezentului regulament si la mentinerea ordinii în cursul sedintelor.

4. Orice delegatie poate să facă apel, în fata Congresului sau a Comisiei, împotriva unei decizii luate de către presedintele acestora, pe baza unei dispozitii din Regulament sau a unei interpretări din cadrul acestuia; decizia presedintelui va rămâne, totusi, valabilă doar dacă ea nu este anulată de majoritatea membrilor prezenti care votează.

5. Dacă un stat membru însărcinat cu presedintia nu mai este în măsură să îsi asume această functie, unul dintre vicepresedinti va fi desemnat de Congres sau de Comisie să îl înlocuiască.

 

ARTICOLUL 9

Biroul Congresului

 

1. Biroul este organul central însărcinat să conducă lucrările Congresului. El este compus din presedintele si vicepresedintii Congresului, precum si din presedintii comisiilor. El se reuneste periodic pentru a examina derularea lucrărilor Congresului si a comisiilor acestuia si pentru a formula recomandări care să favorizeze această desfăsurare. El îl ajută pe presedinte să elaboreze ordinea de zi a fiecărei sedinte plenare si să coordoneze lucrările comisiilor. El face recomandări referitoare la închiderea Congresului.

2. Secretarul general al Congresului si secretarul general adjunct mentionati la art. 12.1 asistă la reuniunile Biroului.

 

ARTICOLUL 10
Membrii comisiilor

 

1. Statele membre reprezentate în Congres sunt de drept membre al comisiilor însărcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constitutie, Regulamentul general si Conventie.

2. Statele membre reprezentate în Congres care fac parte din unul sau mai multe acorduri facultative sunt de drept membre ale Comisiei si/sau comisiiilor însărcinate cu revizuirea acestor acorduri. Dreptul de vot al membrilor acestei sau acestor comisii este limitat la acordul ori acordurile la care sunt parte.

3. Delegatiile care nu sunt membre ale comisiilor care se ocupă cu acordurile au posibilitatea să asiste la sedintele acestor comisii si să ia parte la deliberări fără drept de vot.

 

ARTICOLUL 11

Grupele de lucru

 

Congresul si fiecare comisie pot constitui grupe de lucru pentru studiul problemelor speciale.

 

ARTICOLUL 12

Secretariatul Congresului si al comisiilor

 

1. Directorul general si directorul general adjunct al Biroului International îndeplinesc functiile de secretar general si de secretar general adjunct în cadrul Congresului.

2. Secretarul general si secretarul general adjunct asistă la sedintele Congresului si Biroului Congresului, luând parte la deliberări fără drept de vot. De asemenea, ei pot, în aceleasi conditii, să asiste la sedintele comisiilor sau să fie reprezentati în cadrul lor de către un functionar (oficial) superior al Biroului International.

3. Lucrările secretariatului Congresului, Biroului Congresului si comisiilor sunt asigurate de personalul Biroului International, în colaborare cu administratia postală a tării gazdă.

4. Functionarii superiori ai Biroului International îndeplinesc functiile de secretar al Congresului, al Biroului Congresului si al comisiilor. Ei îl asistă pe presedinte în timpul sedintelor si sunt responsabili cu redactarea rapoartelor.

5. Secretarii Congresului si comisiilor sunt asistati de secretari adjuncti.

 

ARTICOLUL 13

Limbile de deliberare

 

1. Sub rezerva dispozitiilor prevăzute la paragraful 2, limbile franceză, engleză, spaniolă si rusă sunt admise pentru deliberări, prin intermediul unui sistem de interpretare simultană sau consecutivă.

2. Deliberările Comisiei de redactare se desfăsoară în limba franceză.

3. Sunt autorizate si celelalte limbi pentru deliberările indicate în paragraful 1. Limba tării gazdă are drept de prioritate în această privintă. Delegatiile care utilizează alte limbi asigură interpretarea simultană în una dintre limbile mentionate la paragraful 1, fie prin sistemul de interpretare simultană, când pot fi aduse modificări de ordin tehnic, fie prin interpreti particulari.

4. Cheltuielile de instalare si de întretinere a echipamentului tehnic sunt în sarcina Uniunii.

5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizează aceeasi limbă, proportional cu contributia lor la cheltuielile Uniunii.

 

ARTICOLUL 14

Limbile de redactare a documentelor Congresului

 

1. Documentele elaborate în timpul Congresului, inclusiv proiectele de hotărâri supuse aprobării Congresului, sunt publicate în limba franceză de secretariatul Congresului.

2. În acest scop, documentele care provin de la delegatiile statelor membre trebuie să fie prezentate în limba franceză, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de traducere atasate secretariatului Congresului.

3. Aceste servicii, organizate pe cheltuiala lor de către grupurile lingvistice constituite conform dispozitiilor corespunzătoare din Regulamentul general, pot, de asemenea, să traducă documente ale Congresului în limbile lor respective.

 

ARTICOLUL 15

Propuneri

 

1. Toate problemele aduse în fata Congresului fac obiectul unor propuneri.

2. Toate propunerile publicate de Biroul International înainte de deschiderea Congresului sunt considerate ca supuse Congresului.

3. Cu două luni înainte de deschiderea Congresului, nici o propunere nu va fi luată în consideratie, în afara celor care sunt supuse amendamentelor propunerilor anterioare.

4. Se consideră amendament orice propunere de modificare care, fără să modifice fondul propunerii, comportă o suprimare, o adăugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei părti a acestei propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi considerată ca amendament dacă ea este incompatibilă cu sensul sau intentia propunerii originale. În cazuri îndoielnice, transarea problemei îi revine Congresului sau Comisiei.

5. Amendamentele prezentate în Congres, referitoare la propuneri deja făcute, trebuie să fie înaintate în scris, în limba franceză, la secretariat, înainte de ora 12,00 a zilei anterioare în raport cu ziua aleasă pentru deliberarea lor, pentru a fi distribuite în aceeasi zi delegatilor. Acest termen nu se aplică amendamentelor ce rezultă direct din discutiile în cadrul Congresului sau în Comisie. În acest ultim caz, dacă se solicită, autorul amendamentului trebuie să prezinte textul în scris în limba franceză sau, în caz de dificultate, în orice limbă aleasă pentru dezbateri. Presedintele interesat va citi sau va prezenta spre citire textul.

6. Procedura prevăzută la paragraful 5 se aplică si în prezentarea propunerilor care nu vizează modificarea textului actelor (proiecte de rezolutie, de recomandări, legăminte etc.).

7. Orice propunere sau amendament trebuie să primească forma definitivă a textului care va fi introdus în actele Uniunii, sub rezerva revizuirii de către Comisia de redactare.

 

ARTICOLUL 16

Examinarea propunerilor în Congres si în comisii

 

1. Propunerile de ordin redactional (al căror număr este urmat de litera R) sunt atribuite Comisiei de redactare fie direct, dacă din partea Biroului International nu există nici o îndoială privind natura lor (o listă a lor este stabilită de Biroul International în atentia Comisiei de redactare), fie dacă, conform avizului Biroului International, există îndoieli privind natura lor, după ce celelalte comisii au confirmat natura lor pur redactională (o listă a lor este redactată în atentia comisiilor interesate). Totusi, dacă asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce trebuie evaluate de Congres sau de alte comisii, Comisia de redactare nu le studiază decât după ce Congresul sau celelalte comisii s-au pronuntat fată de propunerile de fond corespunzătoare. Propunerile al căror număr nu este urmat de litera R dar care, după părerea Biroului International, sunt propuneri de ordin redactional sunt repartizate direct comisiilor care se ocupă de propunerile de fond corespunzătoare. Aceste comisii decid încă de la începerea lucrărilor care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct Comisiei de redactare. O listă a acestor propuneri este redactată de Biroul International în atentia comisiilor în cauză.

2. Dacă aceeasi problemă face obiectul mai multor propuneri, presedintele hotărăste ordinea lor pentru a fi discutate, începând, în principiu, cu propunerea care se abate cel mai mult de la textul de bază si care comportă cea mai profundă schimbare fată de status quo.

3. Dacă o propunere poate fi subdivizată în mai multe părti, fiecare dintre ele poate, cu acordul autorului propunerii sau al adunării, să fie examinată si supusă separat votului.

4. Orice propunere retrasă din cadrul Congresului sau în Comisie de autorul său poate fi reluată de către delegatia altui stat membru. De asemenea, dacă un amendament la o propunere este acceptat de către autorul acesteia, o altă delegatie poate relua propunerea originală neamendată.

5. Orice amendament la o propunere, acceptat de către delegatia care prezintă această propunere, este imediat încorporat în textul propunerii. Dacă autorul propunerii originale nu acceptă un amendament, presedintele hotărăste dacă trebuie să se voteze mai întâi asupra amendamentului ori asupra propunerii, plecând de la redactarea care se abate cel mai mult de la sensul sau intentia textului de bază si care produce schimbarea cea mai profundă fată de status quo.

6. Procedura descrisă în paragraful 5 se aplică si atunci când sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeasi propunere.

7. Presedintele Congresului si presedintii comisiilor trimit Comisiei de redactare, după fiecare sedintă, textul scris al propunerilor, amendamentelor sau hotărârilor adoptate.

 

ARTICOLUL 17

Deliberări

 

1. Delegatii nu pot lua cuvântul decât după ce au fost autorizati de presedintele reuniunii. El le recomandă să vorbească lent si distinct. Presedintele trebuie să acorde delegatiilor posibilitatea de a-si exprima liber si în totalitate părerea lor asupra subiectului în discutie, atât timp cât exprimarea este compatibilă cu derularea normală a deliberărilor.

2. În afara unei decizii contrare luate de majoritatea membrilor prezenti si votanti, discursurile nu pot să depăsească 5 minute. Presedintele este autorizat să întrerupă orice persoană care ia cuvântul si care depăseste timpul acordat luării de cuvânt. De asemenea, el poate să invite delegatul să nu se îndepărteze de la subiect.

3. În cursul unei dezbateri, presedintele poate, cu acordul majoritătii membrilor prezenti si votanti, să declare închisă lista oratorilor după ce i-a dat citire. Când lista este terminată, el declară dezbaterile închise, sub rezerva de a acorda autorului propunerii în discutie, chiar după închiderea listei, dreptul de a răspunde oricărui discurs pronuntat.

4. De asemenea, presedintele poate, cu acordul majoritătii membrilor prezenti si votanti, să limiteze numărul de interventii al uneia din cadrul aceleiasi delegatii asupra unei propuneri sau unui grup de propuneri determinat, acordând totusi posibilitatea autorului propunerii de a o prezenta si de a interveni ulterior, dacă solicită, pentru a aduce elemente noi ca răspuns la interventiile altor delegatii, în asa fel încât să poată avea ultimul cuvânt dacă solicită acest lucru.

5. Cu acordul majoritătii membrilor prezenti si votanti, presedintele poate limita numărul interventiilor asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat; această limitare nu poate fi mai mică de 5 pentru si împotriva propunerii în discutie.

 

ARTICOLUL 18

Motiuni de ordine si motiuni de procedură

 

1. În cursul discutiei oricărei probleme si chiar, dacă este cazul, după încheierea votului, o delegatie poate să înainteze o motiune de ordine pentru a cere:

– lămuriri asupra derulării dezbaterilor;

– respectarea Regulamentului interior;

– modificarea ordinii sugerate de presedinte pentru discutarea propunerilor.

Motiunea de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a motiunilor de procedură mentionate în paragraful 3.

2. Presedintele face imediat precizările dorite sau ia decizia pe care o consideră necesară cu privire la motiunea de ordine. În caz de obiectii, hotărârea presedintelui este imediat supusă votului.

3. În plus, în cursul discutării unei probleme, o delegatie poate introduce o motiune de procedură având ca obiect propunerea pentru:

a) suspendarea sedintei;

b) închiderea sedintei;

c) amânarea dezbaterilor asupra problemei în discutie;

d) închiderea dezbaterilor asupra problemei în discutie.

Motiunile de procedură au prioritate, în ordinea stabilită mai sus, asupra tuturor celorlalte propuneri, în afara motiunilor de ordine mentionate în paragraful 1.

4. Motiunile referitoare la suspendarea sau ridicarea sedintei nu sunt discutate, fiind supuse imediat la vot.

5. Când o delegatie propune amânarea sau închiderea dezbaterilor asupra unei probleme în discutie, cuvântul este acordat doar pentru două persoane care se opun amânării sau închiderii dezbaterii, după care motiunea este supusă la vot.

6. Delegatia care prezintă o motiune de ordine sau de procedură nu poate, în interventia sa, să trateze fondul problemei în discutie. Autorul unei motiuni de procedură poate să o retragă înainte ca ea să fie supusă la vot si orice motiune asemănătoare, amendată sau nu, care este retrasă poate fi reluată de către o altă delegatie.

 

ARTICOLUL 19

Cvorum

 

1. Sub rezerva paragrafelor 2 si 3, cvorumul necesar pentru deschiderea sedintelor si pentru votare este constituit din jumătate din numărul statelor membre reprezentate în Congres si care au drept de vot.

2. În momentul votării modificării Constitutiei si a Regulamentului general, cvorumul necesar este constituit din două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot.

3. În ceea ce priveste acordurile, cvorumul necesar pentru deschiderea sedintelor si pentru votare este constituit din jumătate din numărul statelor membre reprezentate în Congres, care sunt parte la acord si care au drept de vot.

4. Delegatiile prezente, care nu participă la un vot determinat sau care declară că nu vor să participe la el, nu sunt considerate ca absente în vederea determinării cvorumului solicitat în cadrul paragrafelor 1, 2 si 3.

 

ARTICOLUL 20

Principiul si procedura de vot

 

1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt transate prin vot.

2. Votul se desfăsoară prin sistemul traditional sau prin intermediul dispozitivului electronic de votare. În principiu, votul se desfăsoară prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este la dispozitia adunării. Totusi, pentru votul secret, recurgerea la sistemul traditional poate avea loc dacă cererea prezentată în acest sens de către o delegatie este sprijinită de majoritatea delegatiilor prezente si cu drept de vot.

3. Pentru sistemul traditional, procedura de votare este următoarea:

a) prin ridicarea mâinii: dacă rezultatul unei astfel de votări produce îndoieli, presedintele poate, în cazul în care doreste sau la cererea unei delegatii, să procedeze imediat la votarea prin apel nominal cu privire la aceeasi problemă;

b) prin apel nominal: la cererea unei delegatii sau la dorinta presedintelui. Apelul se face în ordinea alfabetică franceză a statelor membre reprezentate, începând cu statul al cărui nume a fost tras la sorti de către presedinte.

Rezultatul votului, cu lista statelor în functie de natura votului, este consemnat în raportul sedintei;

c) prin scrutin secret, folosind buletinul de vot, la cererea a două delegatii; în acest caz, presedintele reuniunii desemnează 3 persoane care să numere voturile si ia măsurile necesare pentru a asigura secretul votului.

4. Prin intermediul dispozitivului electronic, procedura de votare este următoarea:

a) vot neînregistrat: înlocuieste un vot prin ridicarea mâinii;

b) vot înregistrat: înlocuieste un vot prin apel nominal; totusi, nu se procedează la apelul nominal al tărilor decât dacă o delegatie solicită acest lucru si dacă propunerea este sprijinită de majoritatea delegatiilor prezente si cu drept de vot;

c) vot secret: înlocuieste un vot secret prin buletin de vot.

5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin scrutin secret are prioritate asupra oricărei alte proceduri de votare.

6. Când începe votarea, nici o delegatie nu poate să o întrerupă, decât dacă este vorba de o motiune de ordine referitoare la modalitatea conform căreia se efectuează votarea.

7. După votare, presedintele poate autoriza delegatiile să îsi explice votul.

 

ARTICOLUL 21

Conditii de aprobare a propunerilor

 

1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la modificarea actelor trebuie să fie aprobate:

a) pentru Constitutie: de către cel putin două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot;

b) pentru Regulamentul general: de către majoritatea statelor membre reprezentate în Congres cu drept de vot;

c) pentru Conventie: de către majoritatea statelor membre prezente si cu drept de vot;

d) pentru acorduri: de către majoritatea statelor membre prezente si cu drept de vot, care sunt părti la acorduri.

2. Problemele de procedură care nu pot fi rezolvate de comun acord sunt hotărâte de majoritatea statelor membre prezente care au drept de vot. Acelasi lucru este valabil si pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, cu conditia ca în Congres majoritatea statelor membre prezente si cu drept de vot să nu decidă altfel.

3. Sub rezerva dispozitiilor prevăzute în paragraful 5, prin “State membre prezente si cu drept de vot“ trebuie să se înteleagă statele membre cu drept de vot care votează “pentru“ sau “împotrivă“, abtinerile nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritătii, la fel si buletinele albe sau nule în caz de vot prin scrutin secret.

4. În caz de egalitate de sufragii, propunerea este considerată respinsă.

5. Când numărul de abtineri si de buletine albe sau nule depăseste jumătate din numărul sufragiilor exprimate (pentru, împotrivă, abtineri), examinarea problemei este amânată pentru o sedintă ulterioară în cursul căreia abtinerile, precum si buletinele albe sau nule nu vor mai fi luate în considerare.

 

ARTICOLUL 22

Alegerea membrilor Consiliului de administratie

si ai Consiliului de Exploatare Postală

 

Pentru departajarea tărilor care au obtinut acelasi număr de voturi în alegerea membrilor Consiliului de administratie si ai Consiliului de Exploatare Postală, presedintele procedează prin tragere la sorti.

 

ARTICOLUL 23

Alegerea directorului general si a directorului general adjunct ai

Biroului International

 

1. Alegerea directorului general si a directorului general adjunct ai Biroului International au loc prin scrutin secret, succesiv, în una sau mai multe sedinte tinute în aceeasi zi. Este ales candidatul care obtine majoritatea sufragiilor exprimate de către statele membre prezente si cu drept de vot. Se organizează atâtea scrutine câte sunt necesare pentru ca un candidat să obtină această majoritate.

2. Sunt considerate “state membre prezente si cu drept de vot“ cele care votează pentru unul dintre candidatii anuntati în mod regulamentar, abtinerile si buletinele necompletate sau nule nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritătii.

3. Dacă numărul de abtineri si de buletine necompletate sau nule si cele anulate depăseste jumătate din numărul de sufragii exprimate conform dispozitiilor paragrafului 2, alegerea este amânată pentru o sedintă ulterioară, în cursul căreia abtinerile si buletinele necompletate sau nule si cele anulate nu mai sunt luate în considerare.

4. Candidatul care la un tur de scrutin a obtinut cele mai putine voturi este eliminat.

5. În caz de egalitate de voturi se realizează un scrutin suplimentar ori un al doilea scrutin suplimentar, pentru a departaja candidatii, votarea executându-se doar pentru acesti candidati. Dacă rezultatul nu este concludent, se decide prin tragere la sorti, de către presedinte.

 

ARTICOLUL 24

Rapoarte

 

1. Rapoartele sedintelor plenare ale Congresului reproduc demersul sedintelor, prezintă pe scurt interventiile, mentionează propunerile si rezultatul deliberărilor.

2. Deliberările sedintelor comisiilor fac obiectul rapoartelor adresate Congresului.

Ca regulă generală, grupurile de lucru redactează un raport în atentia organelor care le-au creat.

3. Totusi, fiecare delegat are dreptul să solicite introducerea analitică sau in extenso cu privire la rapoartele oricărei declaratii făcute de el, cu conditia să depună textul în limba franceză sau engleză, la secretariat, în cel târziu două ore de la sfârsitul sedintei.

4. Din momentul în care au fost distribuite proiectele de rapoarte, delegatii dispun de un termen de 24 de ore pentru a prezenta observatiile lor secretariatului care, eventual, este intermediar între persoana interesată si presedintele sedintei respective.

5. În general si sub rezerva dispozitiilor paragrafului 4, la începutul fiecărei sedinte a Congresului, presedintele supune aprobării raportul sedintei precedente. Acelasi lucru este valabil si pentru rapoartele comisiilor. Rapoartele ultimelor sedinte care nu ar putea fi aprobate în cadrul Congresului sau în comisie sunt aprobate de presedintii respectivi ai acestor reuniuni. Biroul International va tine seama si de eventualele observatii pe care delegatii statelor membre le comunică în termen de patruzeci de zile de la trimiterea respectivelor rapoarte.

6. Biroul International este autorizat să rectifice în rapoartele sedintelor Congresului si comisiilor erorile materiale care nu au putut fi evidentiate cu ocazia aprobării lor conform dispozitiilor paragrafului 5.

 

ARTICOLUL 25

Apelul împotriva deciziilor adoptate de comisii si de Congres

 

1. Orice delegatie poate formula un apel împotriva deciziei referitoare la propuneri (acte, rezolutii etc.) care au fost aprobate sau respinse în cadrul comisiei. Notificarea cu privire la apel va fi înmânată în scris presedintelui Congresului, în 48 de ore de la încheierea sedintei comisiei în care propunerea a fost aprobată sau respinsă.

Apelul va fi discutat în următoarea sedintă plenară.

2. Atunci când o propunere a fost adoptată sau respinsă de Congres, aceasta poate fi reexaminată de către acelasi congres numai dacă apelul este sprijinit de cel putin 10 delegatii. Acest apel trebuie acceptat cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenti si votanti cu drept de vot. Această posibilitate va fi limitată la acele propuneri înaintate direct în sedintele plenare, întelegându-se faptul că o singură întrebare nu poate conduce la mai mult de un apel.

 

ARTICOLUL 26

Aprobarea de către Congres a proiectelor de hotărâri

(acte, rezolutii etc.)

 

1. În general, fiecare proiect de acte prezentat de către Comisia de redactare este examinat articol cu articol. Presedintele poate, cu acordul majoritătii, să folosească o procedură mai rapidă, de exemplu capitol cu capitol.

Fiecare act va putea fi considerat ca adoptat numai după un vot de ansamblu favorabil. Articolul 21.1 este aplicabil acestui vot.

2. Biroul International este autorizat să rectifice în actele definitive erorile materiale care nu au putut fi evidentiate cu ocazia examinării proiectelor de acte, numerotarea articolelor si a paragrafelor, precum si referintele.

3. Proiectele de decizii, altele decât cele care modifică actele, prezentate de către Comisia de redactare, sunt în general examinate în mod global. Dispozitiile paragrafului 2 sunt aplicabile si proiectelor acestor decizii.

 

ARTICOLUL 27

Atribuirea de studii Consiliului de administratie si Consiliului de Exploatare Postală

 

La recomandarea biroului său, Congresul atribuie studii Consiliului de administratie si Consiliului de Exploatare Postală, conform alcătuirii si competentelor respective ale acestor două organe, asa cum sunt ele descrise în art. 102 si 104 din Regulamentul general.

 

ARTICOLUL 28

Rezervele actelor

 

1. Rezervele trebuie să fie prezentate secretariatului sub forma unei propuneri scrise în una dintre limbile de lucru ale Biroului International (propuneri privind protocolul final), în cel mai scurt timp posibil după adoptarea propunerii privind articolul la care se referă rezerva.

2. Pentru ca propunerile privind rezervele să poată fi distribuite tuturor statelor membre înaintea adoptării protocolului final de către Congres, Secretariatul Congresului va fixa un termen limită pentru prezentarea rezervelor si îl va aduce la cunostintă statelor membre.

3. Rezervele la actele Uniunii, prezentate după acest termen limită fixat de secretariat, nu vor fi luate în considerare nici de secretariat, nici de Congres.

 

ARTICOLUL 29

Semnarea actelor

 

Actele aprobate definitiv de către Congres sunt supuse semnării plenipotentiarilor.

 

ARTICOLUL 30

Modificarea regulamentului

 

1. Fiecare congres poate modifica Regulamentul interior.

Pentru a fi supuse deliberărilor, propunerile de modificare a prezentului regulament, cu conditia ca ele să nu fie prezentate de către un organ al UPU abilitat să introducă propuneri, trebuie să fie sprijinite în Congres de cel putin 10 delegatii.

2. Pentru a fi adoptate, propunerile de modificare a prezentului regulament trebuie să fie aprobate de cel putin două treimi din numărul statelor membre reprezentate în Congres si care au drept de vot.

 

ANEXA Nr. 4

 

REGULAMENTUL GENERAL AL UNIUNII POSTALE UNIVERSALE*)

 

*) Traducere.

 

Subsemnatii, plenipotentiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în virtutea art. 22.2 din Constitutia Uniunii Postale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, au hotărât de comun acord si sub rezerva art. 25.4 din sus-numita Constitutie, în prezentul Regulament general, următoarele dispozitii care asigură aplicarea Constitutiei si functionarea Uniunii.

 

CAPITOLUL I

Functionarea organelor Uniunii

 

ARTICOLUL 101

Organizarea si convocarea congreselor

si congreselor extraordinare (Const. 14 si 15)

 

1. Reprezentantii statelor membre se reunesc în Congres nu mai târziu de 4 ani de la sfârsitul anului în cursul căruia precedentul congres a avut loc.

2. Fiecare stat membru este reprezentat la Congres de unul sau mai multi plenipotentiari însărcinati de către guvernul lor cu puterile necesare. El poate, la nevoie, să fie reprezentat de către delegatia unui alt stat membru.

Totusi, se întelege că o delegatie nu poate reprezenta decât un singur stat membru, altul decât al său.

3. În deliberări fiecare stat membru dispune de un vot, sub rezerva sanctiunilor prevăzute la art. 129.

4. În principiu, fiecare congres desemnează tara în care va avea loc congresul următor. Dacă această desemnare este inaplicabilă, Consiliul de administratie este autorizat să desemneze tara în care va avea loc Congresul, după consultarea cu aceasta din urmă.

5. După consultarea cu Biroul International, guvernul care invită fixează data definitivă si locul exact ale Congresului. În principiu, cu un an înaintea acestei date guvernul care invită trimite o invitatie guvernului fiecărui stat membru al Uniunii. Această invitatie poate fi adresată fie direct, fie prin intermediul unui alt guvern, fie prin intermediul directorului general al Biroului International.

6. Când un congres trebuie să fie convocat fără să existe un guvern gazdă, Biroul International, cu acordul Consiliului de administratie si după consultarea cu Guvernul Confederatiei Elvetiene, va lua măsurile necesare pentru a convoca si a organiza Congresul în tara în care îsi are sediul Uniunea. În acest caz, Biroul International exercită functiile guvernului gazdă.

7. Locul reuniunii unui congres extraordinar este fixat, după o consultare cu Biroul International, de către statele membre care au initiat acest congres.

8. Dispozitiile prevăzute la paragrafele 2–6 sunt aplicabile prin analogie cu congresele extraordinare.

 

ARTICOLUL 102

Alcătuirea, functionarea si reuniunile Consiliului de administratie

(Const. 17)

 

1. Consiliul de administratie se compune din 41 de membri care îsi exercită functiile în timpul perioadei dintre două congrese succesive.

2. Presedintia este acordată de drept tării gazdă a Congresului. Dacă această tară nu acceptă, ea devine membru de drept si, datorită acestui fapt, grupul geografic căreia îi apartine dispune de un loc suplimentar pentru care nu sunt aplicabile restrictiile din paragraful 3. În acest caz, Consiliul de administratie alege la presedintie unul dintre membrii grupului geografic din care face parte tara gazdă.

3. Ceilalti 40 de membri ai Consiliului de administratie sunt alesi de Congres pe baza unei repartitii geografice echitabile. Cel putin jumătate din numărul membrilor sunt reînnoiti cu ocazia fiecărui congres; nici un stat membru nu poate fi ales succesiv de către 3 congrese.

4. Fiecare membru al Consiliului de administratie îsi desemnează reprezentantul, care trebuie să fie competent în domeniul postal.

5. Functiile de membru al Consiliului de administratie nu sunt plătite. Cheltuielile de functionare ale acestui consiliu sunt în sarcina Uniunii.

6. Consiliul de administratie are următoarele atributii:

6.1. să supervizeze toate activitătile Uniunii în intervalul dintre congrese, tinând cont de deciziile Congresului, studiind problemele referitoare la politicile guvernamentale în materie postală si tinând seama de evolutia reglementărilor internationale, cum ar fi cele referitoare la comercializarea serviciilor si la concurentă;

6.2. să examineze si să aprobe, în cadrul competentelor sale, orice actiune considerată ca necesară pentru salvarea si întărirea calitătii serviciului postal international si pentru modernizarea lui;

6.3. să favorizeze, să coordoneze si să supervizeze toate formele de asistentă tehnică postală în cadrul cooperării tehnice, internationale;

6.4. să examineze si să aprobe bugetul si conturile bianuale ale Uniunii;

6.5. să autorizeze, dacă împrejurările o solicită, depăsirea plafonului de cheltuieli conform art. 128 paragrafele 3, 4 si 5;

6.6. să stabilească Regulamentul financiar al Uniunii;

6.7. să stabilească regulile care guvernează Fondul de rezervă;

6.8. să stabilească regulile care guvernează Fondul special;

6.9. să stabilească regulile care guvernează Fondul pentru activităti speciale;

6.10. să stabilească regulile care guvernează Fondul voluntar;

6.11. să asigure controlul activitătii Biroului International;

6.12. să autorizeze, dacă se solicită, alegerea unei clase de contributie inferioare, conform conditiilor prevăzute la art. 130.6;

6.13. să autorizeze schimbarea grupului geografic, dacă o tară solicită, tinând cont de avizul exprimat de către statele membre ale grupelor geografice în cauză;

6.14. să elaboreze statutul personalului si conditiile de serviciu ale oficialilor alesi;

6.15. să creeze sau să suprime posturile de muncă din cadrul Biroului International, tinând seama de restrictiile legate de plafonul fixat de cheltuieli;

6.16. să stabilească Regulamentul Fondului social;

6.17. să aprobe rapoartele bienale prezentate de Biroul International asupra activitătilor Uniunii si a gestiunii financiare si să prezinte, dacă este cazul, comentarii asupra acestor subiecte;

6.18. să decidă contactele ce vor fi stabilite cu administratiile postale pentru îndeplinirea functiilor sale;

6.19. după consultarea Consiliului de Exploatare Postală, să decidă asupra contactelor ce vor fi realizate cu organismele care nu sunt observatori de drept, să examineze si să aprobe rapoartele Biroului International asupra relatiilor UPU cu celelalte organisme internationale, să ia deciziile pe care le consideră necesare asupra gestionării acestor relatii si actiunile ce trebuie întreprinse în legătură cu ele; să desemneze, în timp util, după consultarea Consiliului de Exploatare Postală si a secretarului general, organizatiile internationale, asociatiile, întreprinderile si persoanele calificate care vor fi invitate să fie reprezentate în cadrul anumitor lucrări ale Congresului si comisiilor acestuia, atunci când este în interesul Uniunii sau al lucrărilor Congresului, precum si să îl însărcineze pe directorul general al Biroului să trimită invitatiile necesare;

6.20. să hotărască, în cazul în care consideră util, principiile de care Consiliul de Exploatare Postală trebuie să tină seama când va studia problemele ce au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxă de bază pentru transportul aerian al curierului si prezentarea în străinătate a trimiterilor de corespondentă), să urmărească îndeaproape studiul acestor probleme, să examineze si să aprobe, pentru a le asigura conformitatea cu principiile sus-citate, propunerile Consiliului de Exploatare Postală referitoare la aceste subiecte;

6.21. să studieze, la cererea Congresului, a Consiliului de Exploatare Postală sau a administratiilor postale, problemele de ordin administrativ, legislativ si juridic care interesează Uniunea sau serviciul postal international; Consiliului de administratie îi revine decizia, în domeniile sus-mentionate, dacă este oportun sau nu să întreprindă studiile solicitate de administratiile postale în intervalul dintre congrese;

6.22. să formuleze propuneri care să fie supuse aprobării fie Congresului, fie administratiilor postale, conform art. 124;

6.23. să aprobe, în cadrul competentelor sale, recomandările Consiliului de Exploatare Postală privind adoptarea, dacă este necesar, a unor noi reglementări sau a unei noi proceduri până când Congresul ia o decizie în această problemă;

6.24. să examineze raportul anual pregătit de Consiliul de Exploatare Postală si propunerile supuse de acesta;

6.25. să supună examinării Consiliului de Exploatare Postală subiecte de studiu, conform art. 104 paragraful 9.16;

6.26. să desemneze tara gazdă a viitorului congres, în cazul prevăzut de art. 101 paragraful 4;

6.27. să determine, în timp util si după consultarea Consiliului de Exploatare Postală, numărul de comisii necesare pentru buna conducere a lucrărilor Congresului si să fixeze atributiile acestora;

6.28. să desemneze, după consultarea Consiliului de Exploatare Postală si sub rezerva aprobării Congresului, statele membre susceptibile:

– să îsi asume vicepresedintia Congresului, precum si presedintiile si vicepresedintiile comisiilor, tinând seama pe cât este posibil de repartitia geografică echitabilă a statelor membre;

– să facă parte din comisiile restrânse ale Congresului;

6.29. să examineze si să aprobe proiectul Planului strategic ce va fi prezentat în Congres si elaborat de Consiliul de Exploatare Postală cu ajutorul Biroului International; să examineze si să aprobe revizuirile anuale ale Planului aprobat de Congres pe baza recomandărilor Consiliului de Exploatare Postală si să lucreze împreună cu Consiliul de Exploatare Postală la elaborarea si actualizarea anuală a Planului;

6.30. să stabilească cadrul general pentru organizarea Comitetului consultativ si să aprobe organizarea Comitetului consultativ în conformitate cu prevederile art. 106;

6.31. să stabilească criteriile de aderare pentru a fi membru în Comitetul consultativ si să aprobe sau să respingă, după caz, cererile de aderare ca membru în conformitate cu aceste criterii, asigurându-se că aceste decizii vor fi realizate conform unei proceduri rapide, între reuniunile Consiliului de administratie;

6.32. să desemneze acei membri care vor fi membri ai Comitetului consultativ;

6.33. să primească si să discute raporturile si recomandările Comitetului consultativ si să ia în considerare recomandările acestuia către Congres.

7. La prima sa reuniune, care va fi convocată de către presedintele Congresului, Consiliul de administratie alege dintre membrii săi 4 vicepresedinti si hotărăste Regulamentul interior.

8. La convocarea presedintelui său, Consiliul de administratie se reuneste, în principiu, o dată pe an la sediul Uniunii.

9. Presedintele, vicepresedintii, presedintii de comisii ai Consiliului de administratie, precum si presedintele Grupului de planificare strategică formează Comitetul de gestiune.

Acest comitet pregăteste si conduce lucrările fiecărei sesiuni a Consiliului de administratie. Comitetul de gestiune aprobă, în numele Consiliului de administratie, raportul bianual întocmit de Biroul International asupra activitătilor Uniunii si îsi asumă orice altă sarcină pe care Consiliul de administratie decide să i-o încredinteze sau a cărei necesitate apare pe parcursul planificării strategice.

10. Reprezentantul fiecăruia dintre membrii Consiliului de administratie care participă la sesiunile acestui organ, cu exceptia reuniunilor care au loc în timpul Congresului, are dreptul la rambursarea fie a pretului unui bilet de avion dus-întors clasa economică sau al unui bilet de cale ferată clasa 1, fie la costul călătoriei prin orice alt mijloc, cu conditia ca această valoare să nu depăsească pretul biletului de avion dus-întors clasa economică. Acelasi drept este acordat reprezentantului fiecărui membru al comisiilor sale, al grupurilor sale de lucru sau al altor organe ale sale atunci când acestea se reunesc în afara Congresului si sesiunilor Consiliului.

11. Presedintele Consiliului de Exploatare Postală reprezintă acest consiliu la sedintele Consiliului de administratie pe a căror ordine de zi figurează problemele legate de organul pe care îl conduce.

12. Presedintele Comitetului consultativ va reprezenta acest comitet la reuniunile Consiliului de administratie, când pe ordinea de zi sunt puncte de interes pentru Comitetul consultativ.

13. Cu scopul de a asigura o legătură eficace între lucrările celor două organe, Consiliul de Exploatare Postală poate desemna reprezentanti pentru a asista la reuniunile Consiliului de administratie în calitate de observator.

14. Administratia postală a tării în care se reuneste Consiliul de administratie este invitată să participe la reuniuni în calitate de observator, dacă această tară nu este membră a Consiliului de administratie.

15. Consiliul de administratie poate să invite la reuniunile sale, fără drept de vot, orice organism international, orice reprezentant al unei asociatii sau întreprinderi ori orice persoană calificată care doreste să se asocieze lucrărilor sale. De asemenea, el poate să invite în aceleasi conditii una sau mai multe administratii postale ale tărilor interesate în problemele prevăzute pe ordinea sa de zi.

16. La cerere, în cadrul sesiunilor plenare si lucrărilor în comisii ale Consiliului de administratie, pot participa ca observatori indicati mai jos, fără drept de vot:

16.1. membrii Consiliului de Exploatare Postală;

16.2. membrii Comitetului consultativ;

16.3. organizatii interguvernamentale interesate de lucrările Consiliului de administratie;

16.4. alte state membre ale Uniunii.

17. Pentru motive logistice, Consiliul de administratie poate limita numărul de participanti ca observatori. Poate, de asemenea, să limiteze dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor.

18. Membrii Consiliului de administratie participă în mod efectiv la activitătile acestuia. Observatorii pot, la cererea lor, să fie autorizati să colaboreze la studiile întreprinse, respectând conditiile pe care Consiliul poate să le stabilească pentru a asigura randamentul si eficacitatea muncii sale. De asemenea, ele pot fi solicitate pentru a prezida echipe de proiect si grupe de lucru, atunci când cunostintele sau experienta lor justifică acest lucru. Participarea observatorilor se va face fără cheltuieli suplimentare pentru Uniune.

19. În situatii exceptionale, observatorii pot fi exclusi de la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restrictiona dreptul de a primi documente, dacă este necesară asigurarea confidentialitătii subiectului întrunirii sau a documentului. Această restrictie poate fi decisă de la caz la caz de către orice organism sau de către presedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administratie si Consiliului de Exploatare Postală atunci când este vorba de probleme cu un interes deosebit pentru Consiliul de Exploatare Postală. Dacă va considera necesar, Consiliul de administratie poate reexamina restrictiile, consultându-se cu Consiliul de Exploatare Postală acolo unde este cazul.

 

ARTICOLUL 103

Informarea cu privire la activitătile Consiliului de administratie

 

1. După fiecare sesiune Consiliul de administratie informează statele membre ale Uniunii, uniunile restrânse si membri Comitetului consultativ asupra activitătilor lui, trimitându-le o analiză analitică, precum si rezolutiile si deciziile lui.

2. Consiliul de administratie va face un raport Congresului privind ansamblul activitătii sale si îl va transmite statelor membre ale Uniunii si membrilor Consiliului consultativ cu cel putin două luni înainte de deschiderea Congresului.

 

ARTICOLUL 104

Alcătuirea, functionarea si reuniunile Consiliului de Exploatare Postală

(Const. 18)

 

1. Consiliul de Exploatare Postală se compune din 40 de membri care îsi exercită functiile pe timpul perioadei care separă două congrese succesive.

2. Membrii Consiliului de Exploatarea Postală sunt alesi de Congres, în functie de repartitia geografică specifică.

24 de locuri sunt rezervate tărilor în curs de dezvoltare si 16 tărilor dezvoltate. Cel putin o treime din numărul membrilor este reînnoită cu ocazia fiecărui congres.

3. Fiecare membru al Consiliului de Exploatare Postală îsi va desemna reprezentantul, care va avea responsabilitatea de a presta serviciile prevăzute în actele Uniunii.

4. Cheltuielile de functionare a Consiliului de Exploatare Postală sunt în sarcina Uniunii. Membrii săi nu primesc nici o remuneratie. Cheltuielile de voiaj si de sejur ale reprezentantilor administratiilor postale care participă la Consiliul de Exploatare Postală sunt în sarcina acestora.

Totusi, reprezentantul fiecăreia dintre tările considerate ca defavorizate conform listelor stabilite de Organizatia Natiunilor Unite are dreptul, în afara reuniunilor care au loc în timpul Congresului, la rambursarea fie a pretului unui bilet de avion dus-întors clasa economică sau al unui bilet de cale ferată clasa 1, fie la costul călătoriei prin orice alt mijloc, cu conditia ca această valoare să nu depăsească pretul unui bilet de avion dus-întors clasa economică.

5. În prima sa reuniune, care este convocată si deschisă de presedintele Congresului, Consiliul de Exploatare Postală alege dintre membrii săi un presedinte, un vicepresedinte, presedintii comisiilor si presedintele Grupului de Planificare Strategică.

6. Consiliul de Exploatare Postală îsi va stabili regulamentul interior.

7. În principiu, Consiliul de Exploatare Postală se reuneste în fiecare an la sediul Uniunii. Data si locul reuniunii sunt fixate de presedinte sau pe baza unui acord cu presedintele Consiliului de administratie si cu directorul general al Biroului International.

8. Presedintele, vicepresedintele si presedintii comisiilor Consiliului de Exploatare Postală si presedintele Grupului de Planificare Strategică formează Comitetul de gestiune.

Acest comitet pregăteste si conduce lucrările fiecărei sesiuni a Consiliului de Exploatare Postală si îsi asumă toate sarcinile pe care acesta din urmă hotărăste să i le încredinteze si a căror necesitate apare în timpul procesului de planificare strategică.

9. Atributiile Consiliului de Exploatare Postală sunt următoarele:

9.1. să conducă studiul celor mai importante probleme de exploatare, comerciale, tehnice, economice si de cooperare tehnică, care prezintă interes pentru administratiile postale ale tuturor statelor membre ale Uniunii, în special problemele care au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxă de bază pentru transportul aerian al curierului, cote-părti ale coletelor postale si depunerea în străinătate a trimiterilor postei de scrisori), să elaboreze informatii si avize asupra lor si să recomande măsurile ce trebuie luate în privinta lor;

9.2. să procedeze la revizuirea regulamentelor Uniunii în următoarele 6 luni după închiderea Congresului, dacă acesta nu hotărăste altfel. În caz de necesitate urgentă, Consiliul de Exploatare Postală poate să modifice respectivele regulamente si în alte sesiuni; în ambele cazuri Consiliul de Exploatare Postală rămâne subordonat directivelor Consiliului de administratie în ceea ce priveste politicile si principiile fundamentale;

9.3. să coordoneze măsurile practice pentru dezvoltarea si ameliorarea serviciilor postale internationale;

9.4. să întreprindă, sub rezerva aprobării Consiliului de administratie în cadrul competentelor acestuia din urmă, orice actiune considerată necesară pentru salvarea si întărirea calitătii serviciului postal international si pentru modernizarea lui;

9.5. să formuleze propuneri care vor fi supuse spre aprobare fie Congresului, fie administratiilor postale, conform art. 125; aprobarea Consiliului de administratie este solicitată atunci când propunerile se referă la probleme ce tin de competenta acestuia din urmă;

9.6. să examineze la cererea administratiei postale a unui stat membru orice propunere pe care această administratie postală o transmite Biroului International conform art. 124, să pregătească comentariile aferente si să însărcineze Biroul International să le anexeze la respectiva propunere înainte de a fi supusă aprobării administratiilor postale ale statelor membre;

9.7. să recomande, dacă este necesar, si, eventual, după aprobarea de către Consiliul de administratie si consultarea administratiilor postale, adoptarea reglementărilor sau a unei noi practici, asteptând ca Congresul să decidă în această materie;

9.8. să elaboreze si să prezinte, sub formă de recomandări, administratiilor postale norme în materie tehnică, de exploatare si în alte domenii ce tin de competenta sa, acolo unde este indispensabilă o practică uniformă. La fel procedează, în caz de nevoie, si pentru normele pe care deja le-a stabilit;

9.9. să examineze prin consultare cu Consiliul de administratie si cu aprobarea acestuia proiectul de Plan strategic al Uniunii, elaborat de Biroul International si supus Congresului; în fiecare an să revizuiască planul aprobat de către Congres, cu ajutorul Grupului de Planificare Strategică si al Biroului International, precum si cu aprobarea Consiliului de administratie;

9.10. să aprobe acele părti ale raportului anual asupra activitătilor Uniunii, stabilit de Biroul International, care interesează responsabilitătile si functiile Consiliului de Exploatare Postală;

9.11. să decidă asupra contactelor ce vor fi stabilite cu administratiile postale în vederea îndeplinirii functiilor sale;

9.12. să procedeze la studierea problemelor de învătământ si formare profesională care interesează tările noi si tările în curs de dezvoltare;

9.13. să ia măsurile necesare în vederea studierii si difuzării experientelor si progreselor realizate de anumite tări în domeniul tehnicii, exploatării, economiei si formării profesionale care interesează serviciile postale;

9.14. să studieze situatia actuală si nevoile serviciilor postale în tările noi si în tările în curs de dezvoltare si să elaboreze recomandările convenabile asupra căilor si mijloacelor de ameliorare a serviciilor postale în aceste tări;

9.15. să ia, după întelegerea cu Consiliul de administratie, măsurile corespunzătoare în domeniul cooperării tehnice cu toate statele membre ale Uniunii, în special cu tările noi si cu tările în curs de dezvoltare;

9.16. să examineze orice probleme care îi sunt supuse de către un membru al Consiliului de Exploatare Postală, de către Consiliul de administratie sau oricare administratie postală a unui stat membru;

9.17. să primească si să discute rapoartele, precum si recomandările Consiliului consultativ si, în situatia în care interesele Consiliului de Exploatare Postală o cer, să examineze si să comenteze asupra recomandărilor Comitetului consultativ în vederea înaintării către Congres;

9.18. să desemneze membrii care vor face parte din Comitetul consultativ.

10. Pe baza Planului strategic al Uniunii adoptat de Congres si, în particular, a părtii aferente strategiilor organelor permanente ale Uniunii, Consiliul de Exploatare Postală stabileste, în prima sesiune după Congres, un program-proiect de lucru de bază, care va contine un anumit număr de tactici vizând realizarea strategiei. Acest program de bază, care va contine un număr limitat de studii asupra subiectelor de actualitate si interes comun, va fi revizuit în fiecare an în functie de realităti si priorităti, precum si de modificările aduse Planului strategic.

11. Pentru a asigura o legătură eficace între lucrările celor două organe, Consiliul de administratie poate desemna reprezentanti pentru a asista în calitate de observatori la reununile Consiliului de Exploatare Postală.

12. La cerere, următoarele categorii de observatori pot participa la sedintele plenare si la cele ale comisiilor Consiliului de Exploatare Postală, fără drept de vot:

12.1. membrii Consiliului de administratie;

12.2. membrii Comitetului consultativ;

12.3. organizatii interguvernamentale interesate de lucrările Consiliului de Exploatare Postală;

12.4. alte state membre ale Uniunii.

13. Pentru motive logistice, Consiliul de Exploatare Postală poate limita numărul de participanti ca observatori. Acesta poate, de asemenea, să limiteze acestora dreptul de a vorbi în timpul dezbaterilor.

14. Membrii Consiliului de Exploatare Postală participă efectiv la activitătile acestuia. Observatorilor li se poate permite, la cererea lor, să colaboreze la studiile întreprinse, respectând conditiile pe care Consiliul poate să le stabilească pentru a asigura randamentul si eficacitatea muncii sale. Ei pot fi solicitati pentru a prezida echipe de proiect si grupuri de lucru atunci când cunostintele sau experienta lor justifică acest lucru. Participarea observatorilor va avea loc fără a determina costuri suplimentare din partea Uniunii.

15. În situatii exceptionale, observatorii pot fi exclusi de la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restrictiona dreptul de a primi documente dacă este necesar pentru a se asigura confidentialitatea subiectului întrunirii ori a documentului, după caz. Această restrictie poate fi decisă, de la caz la caz, de către orice organism sau de presedintele acestuia. Aceste situatii vor fi raportate Consiliului de administratie si Consiliului de Exploatare Postală. Dacă va considera necesar, Consiliul de administratie poate reexamina restrictiile, consultându-se cu Consiliul de Exploatare Postală, acolo unde este cazul.

16. Presedintele Comitetului consultativ va reprezenta această organizatie la întrunirile Consiliului de Exploatare Postală când pe ordinea de zi se află puncte de interes pentru Comitetul consultativ.

17. Consiliul de Exploatare Postală poate invita la reuniunile sale fără drept de vot:

17.1. orice organism international sau orice persoană calificată pe care doreste să o asocieze la lucrările sale;

17.2. administratiile postale ale statelor membre care nu apartin Consiliului de Exploatare Postală;

17.3. orice asociatie sau întreprindere pe care doreste să o consulte asupra problemelor cu privire la activitătile sale.

 

ARTICOLUL 105

Informarea cu privire la activitătile

Consiliului de Exploatare Postală

 

1. După fiecare sesiune, Consiliul de Exploatare Postală informează administratiile postale ale statelor membre ale Uniunii, uniunile restrânse si membrii Comitetului consultativ asupra activitătilor sale, adresându-le un raport analitic, precum si rezolutiile si hotărârile sale.

2. Consiliul de Exploatare Postală întocmeste, pentru Consiliul de administratie, un raport anual asupra activitătilor sale.

3. Consiliul de Exploatare Postală stabileste în atentia Congresului un raport asupra ansamblului activitătii sale si îl transmite administratiilor postale ale statelor membre ale Uniunii si membrilor Comitetului consultativ, cu cel putin două luni înainte de deschiderea Congresului.

 

ARTICOLUL 106

Alcătuirea, functionarea si reuniunile Comitetului consultativ

 

1. Scopul Comitetului consultativ va fi de a reprezenta interesele sectorului postal international în sensul larg al cuvântului si de a asigura un cadru general pentru un dialog eficient între părtile interesate. Acesta este alcătuit din organizatii nonguvernamentale reprezentând interesele consumatorilor, furnizorilor de servicii de distribuire, organizatiilor lucrătorilor, furnizorilor de bunuri si servicii către sectorul postal, precum si ale organizatiilor similare si ale companiilor interesate cu privire la serviciile postale internationale. Dacă aceste organizatii sunt înregistrate, trebuie să fie înregistrate într-un stat membru al Uniunii.Consiliul de administratie si Consiliul de Exploatare Postală îsi vor desemna membrii respectivi în Comitetul consultativ.

Pe lângă membrii desemnati de Consiliul de administratie si de Consiliul de Exploatare Postală, aderarea la Comitetul consultativ este determinată printr-un proces de depunere a cererii si de acceptare a acesteia, stabilit de Consiliul de administratie, ce se va desfăsura în conformitate cu art. 102.6.31.

2. Fiecare membru al Comitetului consultativ îsi va desemna reprezentantul.

3. Costurile de functionare a Comitetului consultativ sunt repartizate între Uniune si membrii Comitetului conform celor stabilite de Consiliul de administratie.

4. Membrii Comitetului consultativ nu vor primi remuneratie sau vreo altă formă de compensare.

5. Comitetul consultativ se va reorganiza după fiecare Congres, urmând cadrul general stabilit de Consiliul de administratie. Presedintele Consiliului de administratie va prezida sedintele de organizare ale Comitetului consultativ, care îsi va alege presedintele din cadrul Comitetului.

6. Comitetul consultativ îsi va stabili organizarea internă si va întocmi regulamentul intern, luând în considerare principiile generale ale Uniunii si cu acordul Consiliului de administratie, după consultarea Consiliului de Exploatare Postală.

7. Consiliul consultativ se va întâlni de două ori pe an.

În principiu, reuniunile vor fi tinute la sediul Uniunii în acelasi timp cu cele ale Consiliului de administratie si, respectiv, ale Consiliului de Exploatare Postală. Data si locul fiecărei reuniuni vor fi stabilite de presedintele Comitetului consultativ, de comun acord cu presedintele Consiliului de administratie, respectiv al Consiliului de Exploatare Postală, precum si cu directorul general al Biroului International.

8. Comitetul consultativ îsi va stabili propriul program, în limitele cadrului general, cu următoarele functii:

8.1. să examineze documente si rapoarte ale Consiliului de administratie si ale Consiliului de Exploatare Postală. În situatii exceptionale, dreptul de a primi anumite texte si documente poate fi restrictionat, dacă acest lucru este necesar pentru păstrarea confidentialitătii cu privire la subiectul reuniunii sau a documentului. Această restrictie poate fi decisă, de la caz la caz, de către orice organism interesat sau de către presedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administratie si Consiliului de Exploatare Postală, dacă există probleme care privesc Consiliul de Exploatare Postală. Dacă se va considera necesar, Consiliul de administratie va putea modifica ulterior aceste restrictii, consultând si Consiliul de Exploatare Postală, dacă este cazul;

8.2. să elaboreze studii si să dezbată probleme importante pentru membrii Comitetului consultativ;

8.3. să ia în dezbatere probleme care afectează sectorul serviciilor postale si să emită rapoarte privind aceste aspecte;

8.4. să colaboreze la lucrările Consiliului de administratie si ale Consiliului de Exploatare Postală, inclusiv prin prezentarea de rapoarte si recomandări, puncte de vedere, la cererea celor două consilii;

8.5. să facă recomandări Congresului, sub rezerva aprobării Consiliului de administratie, si, atunci când este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de Exploatare Postală, sub rezerva examinării si comentariilor Consiliului de Exploatare Postală.

9. Presedintele Consiliului de administratie si presedintele Consiliului de Exploatare Postală vor reprezenta aceste organe la reuniunile Comitetului consultativ atunci când pe ordinea de zi se află puncte de interes pentru aceste organe.

10. Pentru a asigura o legătură eficientă cu organismele Uniunii, Comitetul consultativ poate desemna reprezentanti pentru a participa la reuniunile Congresului, ale Consiliului de administratie si ale Consiliului de Exploatare Postală, precum si la cele ale comisiilor acestora, în calitate de observatori fără drept de vot.

11. Membrii Comitetului consultativ, la cerere, pot participa la sedintele plenare si la reuniunile comisiilor Consiliului de administratie si ale Consiliului de Exploatare Postală, în conformitate cu prevederile art. 102.16 si 104.12. Acestia pot, de asemenea, participa la lucrările echipelor de proiect si ale grupurilor de lucru în conditiile prevăzute la art. 102.18 si 104.14. Membrii Comitetului consultativ pot participa la Congres ca observatori fără drept de vot.

12. La cerere, pot participa la sesiunile Comitetului consultativ, fără drept de vot, următorii:

12.1. membri ai Consiliului de Exploatare Postală si ai Consiliului de administratie;

12.2. organizatii interguvernamentale interesate de lucrările Comitetului consultativ;

12.3. uniunile restrânse;

12.4. alte state membre ale Uniunii.

13. Pentru motive logistice, Comitetul consultativ poate limita numărul de participanti ca observatori; poate, de asemenea, limita dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor.

14. În situatii exceptionale, observatorii pot fi exclusi de la întreaga sau de la o parte a unei întruniri ori li se poate restrictiona accesul la documente, dacă este necesar să se asigure confidentialitatea subiectului întrunirii sau a documentului. Această restrictie poate fi decisă, de la caz la caz, de către oricare corp interesat sau de către presedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administratie si Consiliului de Exploatare Postală atunci când este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de Exploatare Postală. Dacă va fi considerat necesar, Consiliul de administratie va putea modifica aceste restrictii, consultând Consiliul de Exploatare Postală acolo unde este cazul.

15. Biroul International, sub coordonarea directorului general, va asigura secretariatul Comitetului consultativ.

 

ARTICOLUL 107

Informarea asupra activitătilor Comitetului consultativ

 

1. După fiecare sesiune, Comitetul consultativ va informa Consiliul de administratie si Consiliul de Exploatare Postală despre activitătile sale, prin transmiterea către presedintii acestor organe, inter alia, a unui raport despre reuniunile, recomandările si opiniile Consiliului.

2. Comitetul consultativ va transmite Consiliului de administratie un raport anual de activitate si o copie către Consiliul de Exploatare Postală. Acest raport va fi inclus în documentatia Consiliului de administratie către statele membre ale Uniunii si ale uniunilor restrânse, în conformitate cu art. 103.

3. Comitetul consultativ va întocmi pentru Congres un raport general asupra activitătii sale si îl va transmite administratiilor postale ale statelor membre ale Uniunii cu cel putin două luni înainte de deschiderea Congresului.

 

ARTICOLUL 108

Regulamentul interior al congreselor (Const. 14)

 

1. Pentru organizarea lucrărilor sale si a conducerii deliberărilor sale, Congresul aplică Regulamentul intern al congreselor.

2. Fiecare congres poate modifica acest regulament în conditiile fixate în regulamentul său intern.

 

ARTICOLUL 109

Limbile de lucru ale Biroului International

Limbile de lucru ale Biroului International sunt franceza si engleza.

 

ARTICOLUL 110

Limbile utilizate pentru documentatie, deliberări si corespondentă oficială

 

1. Pentru documentatia Uniunii sunt utilizate limbile franceză, engleză, arabă si spaniolă. Sunt, de asemenea, utilizate limbile germană, chineză, portugheză si rusă, cu conditia ca documentele în aceste ultime limbi să se limiteze la documentatia de bază cea mai importantă. Sunt utilizate, de asemenea, si alte limbi, cu conditia ca statele membre care solicită acest lucru să suporte toate costurile aferente.

2. Statul sau statele membre care solicită o limbă, alta decât limba oficială, constituie un grup lingvistic.

3. Documentatia este publicată de către Biroul International în limba oficială si în limbile grupurilor lingvistice constituite, fie direct, fie prin intermediul birourilor regionale ale acestor grupuri, conform modalitătilor convenite cu Biroul International. Publicarea în diferite limbi este realizată conform aceluiasi model.

4. Documentatia publicată direct de către Biroul International este, în măsura posibilului, distribuită simultan în diferitele limbi solicitate.

5. Corespondenta dintre administratiile postale si Biroul International si dintre acesta din urmă si terti poate fi schimbată în oricare limbă pentru care Biroul International dispune de un serviciu de traduceri.

6. Cheltuielile de traducere într-o limbă, indiferent care ar fi ea, inclusiv cele care rezultă din aplicarea dispozitiilor paragrafului 5, sunt suportate de grupul lingvistic care a solicitat această limbă. Statele membre utilizatoare ale limbii oficiale virează, cu titlu de traducere a documentelor neoficiale, o contributie forfetară a cărei valoare pe unitate contributivă este egală celei suportate de statele membre care au recurs la o altă limbă de lucru la Biroul international. Toate celelalte cheltuieli aferente furnizării documentelor sunt suportate de Uniune. Plafonul cheltuielilor ce va fi suportat de Uniune pentru producerea documentelor în limbile germană, chineză, portugheză si rusă este fixat printr-o rezolutie a Congresului.

7. Cheltuielile ce urmează a fi suportate de un grup lingvistic sunt repartizate între membrii acestui grup în mod proportional cu contributia lor la cheltuielile Uniunii. Aceste cheltuieli pot fi repartizate între membrii grupului lingvistic conform unui instrument de repartitie, cu conditia ca cei interesati să se înteleagă asupra acestui subiect si să notifice hotărârea lor către Biroul International prin intermediul unui purtător de cuvânt al grupului.

8. Biroul International dă curs oricărei schimbări în alegerea limbii solicitate de către un stat membru, după o perioadă care nu trebuie să depăsească 2 ani.

9. Pentru deliberările reuniunilor organelor Uniunii, limbile franceză, engleză, spaniolă si rusă sunt admise, prin intermediul unui sistem de interpretare – cu sau fără echipament electronic – a cărui alegere este lăsată la aprecierea organizatorilor reuniunii, după consultarea directorului general al Biroul International si a statelor membre interesate.

10. Celelalte limbi sunt în general autorizate pentru deliberările si reuniunile indicate la paragraful 9.

11. Delegatiile care utilizează alte limbi îsi asigură interpretarea simultană în una dintre limbile mentionate la paragraful 9, fie prin sistemul indicat în acelasi paragraf, când modificări de ordin tehnic necesare pot fi aduse, fie prin interpreti particulari.

12. Cheltuielile pentru serviciile de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizează aceeasi limbă, proportional cu contributia lor la cheltuielile Uniunii. Totusi, cheltuielile de instalare si întretinere a echipamentului tehnic sunt suportate de Uniune.

13. Administratiile postale pot să se înteleagă asupra limbii ce va fi utilizată în corespondenta de serviciu în relatiile reciproce. În lipsa unei asemenea întelegeri, limba utilizată va fi franceza.

 

CAPITOLUL II

Biroul International

 

ARTICOLUL 111

Alegerea directorului general si a directorului general adjunct ai Biroului International

 

1. Directorul general si directorul general adjunct ai Biroului International sunt alesi de Congres pentru perioada care separă două congrese succesive, durata minimă a mandatului lor fiind de 4 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singură dată. Cu exceptia unei decizii contrare a Congresului, data intrării lor în functie este fixată pentru 1 ianuarie a anului după Congres.

2. Cu cel putin 7 luni înainte de deschiderea Congresului, directorul general al Biroul International adresează o notă guvernelor statelor membre, invitându-le să prezinte eventualele candidaturi pentru posturile de director general si director general adjunct si să indice în acelasi timp dacă directorul general sau directorul general adjunct în functie este interesat de o eventuală reînnoire a mandatului initial. Candidaturile însotite de un curriculum vitae trebuie să ajungă la Biroul International cu cel putin două luni înainte de deschiderea Congresului. Candidatii trebuie să apartină statelor membre care îi prezintă. Biroul International elaborează documentatia necesară pentru Congres. Alegerea directorului general si a directorului general adjunct are loc cu scrutin secret, prima alegere fiind realizată pentru postul de director general.

3. În caz de eliberare a postului de director general, directorul general adjunct îsi asumă functiile directorului general până la sfârsitul mandatului prevăzut pentru acesta; el este eligibil în acest post si admis din oficiu drept candidat, sub rezerva ca mandatul său initial ca director general adjunct să nu fi fost deja reînnoit o dată de către Congresul precedent si ca el să îsi manifeste interesul de a fi considerat drept candidat la postul de director general.

4. În caz de eliberare simultană a posturilor de director general si director general adjunct, Consiliul de administratie alege, pe baza candidaturilor primite, în urma unui concurs, un director general adjunct pentru perioada care urmează până la viitorul Congres. Pentru prezentarea candidaturilor, se aplică prin analogie paragraful 2.

5. În cazul eliberării postului de director general adjunct, Consiliul de administratie îl însărcinează, la propunerea directorului general, pe unul dintre directorii de grad D2 ai Biroul International să îsi asume, până la viitorul Congres, functiile directorului general adjunct.

 

ARTICOLUL 112

Functiile directorului general

 

1. Directorul general organizează, administrează si conduce Biroul International al cărui reprezentant legal este. El este competent pentru a clasa posturile de gradele G1 la D2 si pentru a numi si promova functionari în aceste grade. Pentru numirile în gradele P1 la D2, el trebuie să ia în consideratie calificările profesionale ale candidatilor recomandati de administratiile postale din statele membre de a căror nationalitate sunt sau în care îsi exercită activitatea profesională, tinând seama de o echitabilă repartitie geografică continentală si de limbă.

Posturile de director de grad D2 trebuie, în măsura posibilului, să fie ocupate de candidati provenind din regiuni diferite, altele decât cele din care provin directorul general si directorul general adjunct, tinând cont de considerente privind eficienta Biroului International. În cazul posturilor care solicită calificări speciale, directorul general poate să se adreseze în afară. El tine seama, cu ocazia numirii unui nou functionar, de faptul ca, în principiu, persoanele care ocupă posturile gradelor D2, D1 si P5 trebuie să provină din diferite state membre ale Uniunii. Cu ocazia promovării unui functionar al Biroului International în gradele D2, D1 si P5, nu este obligatoriu să se aplice acelasi principiu. În plus, cerintele referitoare la o distributie echitabilă din punct de vedere geografic si lingvistic sunt mai putin importante decât calificarea în procesul de recrutare. Directorul general informează Consiliul de administratie o dată pe an, în raportul asupra activitătilor Uniunii, despre numirile si promovările în gradele P4 la D2.

2. Directorul general are următoarele atributii:

2.1. să asigure functiile de depozitar al actelor Uniunii si de intermediar în procedura de aderare si admitere în Uniune, precum si de iesire din aceasta;

2.2. să notifice deciziile luate de Congres tuturor guvernelor statelor membre;

2.3. să notifice tuturor administratiilor postale regulamentele hotărâte sau revizuite de Consiliul de Exploatare Postală;

2.4. să pregătească proiectul bugetului anual al Uniunii la un nivel cât mai scăzut posibil, compatibil cu nevoile Uniunii, si să îl supună în timp necesar examinării Consiliului de administratie; să comunice bugetul guvernelor statelor membre ale Uniunii după aprobarea acestuia de către Consiliul de administratie si să îl execute;

2.5. să execute activitătile specifice cerute de organele Uniunii si pe cele care îi sunt atribuite prin acte;

2.6. să ia initiative care să vizeze realizarea obiectivelor fixate de organele Uniunii, în cadrul politicii stabilite si al fondurilor disponibile;

2.7. să supună sugestii si propuneri Consiliului de administratie sau Consiliului de Exploatare Postală;

2.8. după închiderea Congresului, să înainteze Consiliului de Exploatare Postală propuneri privind modificările Regulamentului ca urmare a deciziilor Congresului, în conformitate cu Regulile de procedură ale Consiliului de Exploatare Postală;

2.9. să pregătească, pentru Consiliul de Exploatare Postală si pe baza directivelor date de către acesta din urmă, proiectul Planului strategic ce urmează să fie supus Congresului si proiectul de revizuire anuală a planului;

2.10. să asigure reprezentarea Uniunii;

2.11. să servească drept intermediar în relatiile dintre:

– UPU si uniunile restrânse;

– UPU si Organizatia Natiunilor Unite;

– UPU si organizatiile internationale a căror activitate prezintă un interes pentru Uniune;

– UPU si organismele internationale, asociatiile sau întreprinderile pe care organele Uniunii doresc să le consulte sau să le asocieze la lucrările lor;

2.12. să îsi asume functia de secretar general al organelor Uniunii si să supravegheze cu acest titlu, tinând seama de dispozitiile speciale ale prezentului regulament, în special:

– pregătirea si organizarea lucrărilor organelor Uniunii;

– elaborarea, producerea si distribuirea documentelor, rapoartelor si proceselor-verbale;

– functionarea secretariatului în timpul reuniunilor organelor Uniunii;

2.13. să asiste la sedintele organelor Uniunii si să ia parte la deliberări fără drept de vot, cu posibilitatea de a se face reprezentat.

 

ARTICOLUL 113

Functiile directorului general adjunct

 

1. Directorul general adjunct îl asistă pe directorul general si este responsabil fată de el.

2. În caz de absentă sau impediment din partea directorului general, directorul general adjunct exercită puterile acestuia. Acelasi lucru se întâmplă si în cazul eliberării postului de director general prevăzut la art. 111.3.

 

ARTICOLUL 114

Secretariatul organelor Uniunii (Const. 14, 15, 17, 18)

 

Secretariatul organelor Uniunii este asigurat de Biroul International sub responsabilitatea directorului general. El adresează toate documentele publicate cu ocazia fiecărei sesiuni administratiilor postale membre ale organului Uniunii, administratiilor postale ale tărilor care, fără să fie membre ale organului Uniunii, colaborează la studiile întreprinse, uniunilor restrânse, precum si celorlalte administratii postale ale statelor membre care au solicitat.

 

ARTICOLUL 115

Lista tărilor membre

 

Biroul International stabileste si tine la zi lista guvernelor statelor membre ale Uniunii, indicând în ea clasa lor de contributie, grupul lor geografic si situatia lor în raport cu actele Uniunii.

 

ARTICOLUL 116

(Const. 20; Regulamentul general 124, 125, 126)

 

Informatii. Opinii. Cereri de interpretare si amendare a actelor.

Anchete. Interventia în lichidarea conturilor

1. Biroul International este tot timpul la dispozitia Consiliului de administratie, a Consiliului de Exploatare Postală si a administratiilor postale pentru a le furniza toate informatiile utile asupra problemelor referitoare la serviciu.

2. El este însărcinat, în special, să reunească, să coordoneze, să publice si să distribuie informatii de orice natură, care interesează serviciul postal international, să emită la cererea părtilor în cauză un aviz asupra problemelor litigioase, să dea curs cererilor de interpretare si de modificare a actelor Uniunii si, în general, să realizeze studii si lucrări de redactare sau documentare pe care respectivele acte i le atribuie ori care ar fi în interesul Uniunii.

3. El realizează si anchetele care sunt solicitate de administratiile postale în vederea cunoasterii opiniei celorlalte administratii postale asupra unei probleme determinate. Rezultatul unei anchete nu face obiectul unui vot si nu va avea un caracter legal oficial.

4. El poate interveni, cu titlul de oficiu de compensare, în lichidarea conturilor de orice natură referitoare la serviciul postal.

 

ARTICOLUL 117

Cooperare tehnică (Const. 1)

 

Biroul International este însărcinat, în cadrul cooperării tehnice internationale, să dezvolte asistenta tehnică postală sub toate formele ei.

 

ARTICOLUL 118

Formulare furnizate de Biroul international (Const. 20)

 

Biroul International este însărcinat să conceapă si să confectioneze cupoanele-răspuns internationale si să aprovizioneze cu ele, la pret de cost, administratiile postale care solicită acest lucru.

 

ARTICOLUL 119

Actele uniunilor restrânse si acordurile speciale (Const. 8)

 

1. Două exemplare din actele uniunilor restrânse si din aranjamentele speciale încheiate prin aplicarea art. 8 din Constitutie trebuie să fie transmise Biroului International de către oficiile acestor uniuni sau, în lipsă, de către una dintre părtile contractante.

2. Biroul International are grijă ca actele uniunilor restrânse si aranjamentele speciale să nu prevadă conditii mai putin favorabile pentru public decât cele care sunt prevăzute în actele Uniunii si să informeze administratiile postale despre existenta uniunilor si a aranjamentelor susmen tionate. El semnalează Consiliului de administratie orice neregulă constatată în virtutea prezentei dispozitii.

 

ARTICOLUL 120

Revista Uniunii

 

Biroul International redactează, cu ajutorul documentelor care îi sunt puse la dispozitie, o revistă în limbile germană, engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză si rusă.

 

ARTICOLUL 121

(Const. 20; Regulamentul general 102.6.17)

Raportul bianual asupra activitătilor Uniunii

 

Biroul International întocmeste asupra activitătilor Uniunii un raport bianual care este comunicat, după aprobarea lui de către Consiliului de administratie, administratiilor postale, uniunilor restrânse si Organizatiei Natiunilor Unite.

 

CAPITOLUL III

Procedura de introducere si examinare a propunerilor

 

ARTICOLUL 122

Procedura de prezentare a propunerilor către Congres

 

1. Sub rezerva exceptiilor prevăzute în paragrafele 2 si 5, procedura următoare reglează introducerea propunerilor de orice natură ce vor fi supuse Congresului de către administratiile postale ale statelor membre:

a) sunt admise propunerile care parvin Biroului International cu cel putin 6 luni înainte de data fixată pentru Congres;

b) nici o propunere de ordin redactional nu este admisă în perioada de 6 luni care precedă data fixată pentru Congres;

c) propunerile de fond care parvin Biroului International în intervalul cuprins între 6 si 4 luni înainte de data fixată pentru Congres nu sunt admise decât dacă sunt sprijinite de cel putin două administratii postale;

d) propunerile de fond care parvin Biroului International în intervalul cuprins între 4 si 2 luni care precedă data fixată pentru Congres nu sunt admise decât dacă sunt sprijinite de cel putin 8 administratii postale; propunerile care îi parvin acestuia ulterior nu sunt admise;

e) declaratiile de sprijin trebuie să parvină Biroului International în acelasi timp cu propunerile la care se referă.

2. Propunerile privind Constitutia sau Regulamentul general trebuie să parvină Biroului International cu cel putin 6 luni înainte de deschiderea Congresului; acelea care îi parvin acestuia ulterior acestei date, dar înainte de deschiderea Congresului, nu pot fi luate în consideratie decât dacă Congresul decide astfel cu majoritate de două treimi din numărul tărilor reprezentate în Congres si dacă sunt respectate conditiile prevăzute în paragraful 1.

3. Fiecare propunere nu trebuie să aibă, în principiu, decât un obiectiv si să nu contină decât modificări referitoare la acest obiectiv.

4. Propunerile de ordin redactional sunt prevăzute în antet de către administratiile postale care le prezintă, cu mentiunea “Propunere de ordin redactional“, si publicate de Biroul International sub un număr urmat de litera R.

Propunerile neprevăzute cu această mentiune, dar care, după părerea Biroului International, nu sunt decât redactionale, sunt publicate cu o mentiune corespunză- toare; Biroul International întocmeste pentru Congres o listă a acestor propuneri.

5. Procedura descrisă în paragrafele 1 si 4 nu se aplică nici propunerilor privind Regulamentul interior al congreselor, nici amendamentelor la propunerile deja făcute.

 

ARTICOLUL 123

Procedura de înaintare a propunerilor către Consiliul

de Exploatare Postală privind pregătirea noilor regulamente,

având în vedere deciziile adoptate de Congres

 

1. Regulamentele Conventiei Postale Universale si Aranjamentul privind serviciile de plată postale vor fi redactate de Consiliul operational postal, în lumina deciziilor adoptate de Congres.

2. Propunerile care rezultă din amendamentele propuse la Conventie sau la Aranjamentul privind serviciile de plată postale vor fi înaintate Biroului International, împreună cu propunerile către Congres la care acestea fac referire.

Aceste propuneri pot fi depuse de o singură administratie postală a unui singur stat membru fără sprijinul altor administratii postale din alte state. Asemenea propuneri vor fi distribuite tuturor administratiilor postale din statele membre cu nu mai putin de o lună înainte de Congres.

3. Alte propuneri privind regulamentele, propuneri aflate în studiu în cadrul Consiliului operational postal pentru pregătirea regulamentelor în următoarele 6 luni de la terminarea Congresului vor fi înaintate Biroului International cu cel putin două luni înainte de Congres.

4. Propunerile privind modificarea regulamentelor ca urmare a deciziilor Congresului, care sunt redactate de administratiile postale ale statelor membre, vor trebui să ajungă la Biroul International nu mai târziu de două luni înaintea deschiderii lucrărilor Consiliului operational postal.

Astfel de propuneri vor fi distribuite tuturor statelor membre nu mai târziu de o lună înaintea deschiderii lucrărilor Consiliului operational postal.

 

ARTICOLUL 124

Procedura de prezentare a propunerilor între două congrese

(Const. 29; Regulamentul general 116)

 

1. Pentru a fi luate în consideratie, propunerile privind Conventia sau acordurile, introduse de către o administratie postală între două congrese, trebuie să fie sprijinite de către cel putin alte două administratii postale. Aceste propuneri rămân fără urmare atunci când Biroul International nu primeste, în acelasi timp, declaratiile de sprijin necesare.

2. Aceste propuneri sunt adresate celorlalte administratii postale prin intermediul Biroului International.

3. Propunerile privind regulamentele nu au nevoie de sprijin, dar nu sunt luate în consideratie de Consiliul de Exploatare Postală decât dacă acesta le aprobă în urgentă necesitate.

 

ARTICOLUL 125

Examinarea propunerilor între două congrese (Const. 29;

Regulamentul general 116, 124)

 

1. Orice propunere referitoare la Conventie, acorduri si protocoalele lor finale este supusă următoarei proceduri: atunci când o administratie postală a unui stat membru a transmis o propunere Biroului International, acesta din urmă o va înainta tuturor administratiilor postale ale statelor membre pentru analiză. Un termen de două luni este lăsat la dispozitie administratiilor postale ale statelor membre pentru examinarea propunerii si, eventual, pentru a transmite Biroului International observatiile lor. Nu sunt admise amendamente. După expirarea acestui termen, Biroul International va înainta tuturor administratiilor postale din statele membre toate observatiile primite si va invita fiecare administratie postală a statului membru să voteze pentru sau împotriva propunerii. Acele administratii postale ale statelor membre care nu au făcut să parvină votul lor în termen de două luni sunt considerate că se abtin. Termenele sus-mentionate încep să curgă de la datele circularelor Biroului International.

2. Propunerile de modificare a regulamentelor sunt tratate de Consiliul de Exploatare Postală.

3. Dacă propunerea priveste un aranjament sau protocolul său final, numai administratiile postale ale statelor membre care sunt parte la acest acord pot lua parte la operatiunile descrise în paragraful I.

 

ARTICOLUL 126

Notificarea deciziilor adoptate între două congrese

 

1. Modificările aduse la Conventie, aranjamentele si protocoalele finale la aceste acte sunt consacrate printr-o notificare a directorului general al Biroului International către guvernele statelor membre.

2. Modificările aduse de către Consiliul de Exploatare Postală regulamentelor si protocoalelor lor finale sunt notificate administratiilor postale de către Biroul international. Acelasi lucru este valabil pentru interpretările vizate în art. 36.3.2 din Conventie si dispozitiile corespunzătoare din cadrul acordurilor.

 

ARTICOLUL 127

Punerea în vigoare a regulamentelor

si a celorlalte decizii adoptate între congrese

 

1. Regulamentele intră în vigoare la aceeasi dată si au aceeasi durată ca si actele emise de Congres.

2. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 1, deciziile de modificare a actelor Uniunii care sunt adoptate între două congrese nu sunt executorii decât la cel putin 3 luni după notificarea lor.

 

CAPITOLUL IV

Finante

 

ARTICOLUL 128

Fixarea si reglarea cheltuielilor Uniunii

 

1. Sub rezerva paragrafelor 2–6, cheltuielile anuale aferente activitătilor organelor Uniunii nu trebuie să depăsească următoarele sume pentru anii 2005 si următorii: 37.000.000 franci elvetieni pentru anii 2005–2008. Limita de bază pentru anul 2008 se va aplica si următorilor ani, dacă Congresul din anul 2008 se va amâna.

2. Cheltuielile aferente reuniunilor viitorului congres (deplasarea secretariatului, cheltuieli de transport, cheltuieli de instalare tehnică a interpretării simultane, cheltuieli de reproducere a documentelor în timpul Congresului etc.) nu trebuie să depăsească limita de 2.900.000 franci elvetieni.

3. Consiliul de administratie este autorizat să depăsească limitele fixate din paragrafele 1 si 2 pentru a tine seama de majorările treptelor de prelucrare, de contributii cu titlu de pensii sau indemnizatii, inclusiv indemnizatii de post, admise de Natiunile Unite pentru a fi aplicate personalului lor în functie la Geneva.

4. Consiliul de administratie este, de asemenea, autorizat să ajusteze în fiecare an valoarea cheltuielilor, altele decât cele referitoare la personal, în functie de indicele elvetian al pretului de consum.

5. Prin derogare de la paragraful 1, Consiliul de administratie sau, în caz de extremă urgentă, directorul general poate autoriza depăsirea limitelor fixate pentru a face fată reparatiilor importante si neprevăzute ale clădirii Biroului International, fără ca valoarea depăsirii să poată trece de 125.000 franci elvetieni pe an.

6. Dacă apar ca insuficiente creditele prevăzute în paragrafele 1 si 2 pentru a asigura buna functionare a Uniunii, aceste limite nu pot fi depăsite decât cu aprobarea majoritătii statelor membre ale Uniunii. Orice consultatie trebuie să comporte o expunere completă a faptelor care justifică o asemenea cerere.

7. Tările care aderă la Uniune sau care sunt admise în calitate de membru al Uniunii, precum si cele care ies din Uniune trebuie să îsi achite cotizatia pentru întregul an în cursul căruia admiterea sau iesirea lor trebuie efectuată.

8. Statele membre plătesc în avans partea lor contributivă la cheltuielile anuale ale Uniunii, pe baza bugetului stabilit de Consiliul de administratie. Aceste părti contributive trebuie să fie plătite cel mai târziu în prima zi a exercitiului financiar la care se raportează bugetul. Depăsit acest termen, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi în profitul Uniunii, respectiv 3% pe an în timpul primelor 6 luni si 6% pe an începând cu a saptea lună.

9. Atât timp cât arieratele la contributiile obligatorii, în afara dobânzilor datorate Uniunii de către un stat membru, sunt egale sau superioare sumei contributiilor respectivului stat membru pentru două exercitii financiare anterioare, acest stat membru poate ceda irevocabil către Uniune în totalitate sau o parte din creantele sale asupra altor state membre, conform modalitătilor fixate de Consiliul de administratie. Conditiile creantelor se definesc ca urmare a unui acord convenit între statul membru, debitori/creditori si Uniune.

10. Statele membre care, din motive juridice sau altele, sunt în imposibilitate să efectueze o astfel de cesiune, se angajează să încheie un plan de amortizare a arieratelor lor.

11. În afara unor circumstante exceptionale, recuperarea arieratelor la contributiile obligatorii datorate Uniunii nu pot fi extinse la mai mult de 10 ani.

12. În împrejurări exceptionale, Consiliul de administratie poate absolvi un stat membru, total sau numai de o parte din dobânzile datorate, dacă acesta a achitat integral datoriile restante.

13. Un stat membru poate, de asemenea, să fie absolvit, în cadrul unui plan de amortizare a conturilor sale întârziate aprobat de către Consiliul de administratie, total sau de o parte din dobânzile acumulate ori invers; absolvirea este totusi subordonată executării complete si punctuale a planului de amortizare într-un termen convenit la maximum 10 ani.

14. Pentru a acoperi insuficientele de trezorerie ale Uniunii, s-a constituit un fond de rezervă a cărui valoare este fixată de Consiliul de administratie. Acest fond este alimentat în primul rând prin excedente bugetare. El poate servi si pentru echilibrarea bugetului sau reducerea valorii contributiilor statelor membre.

15. În ceea ce priveste insuficientele trecătoare ale trezoreriei, Guvernul Confederatiei Elvetiene face în termen scurt avansurile necesare, conform conditiilor care sunt fixate de comun acord. Acest guvern supraveghează fără remuneratie contabilitatea conturilor financiare, precum si contabilitatea Biroului International, în limitele conditiilor fixate de Congres.

 

ARTICOLUL 129

Sanctiuni automate

 

1. Orice stat membru, găsindu-se în imposibilitate de a efectua obligatia prevăzută la art. 128.9 si care nu acceptă să se supună unui plan de amortizare propus de Biroul International conform art. 128.10 sau nu îl respectă, îsi pierde în mod automat dreptul la vot în Congres si la reuniunile Consiliului de administratie sau ale Consiliului de Exploatare Postală si nu mai este eligibil în aceste două consilii.

2. Sanctiunile automate sunt ridicate din oficiu si cu efect imediat ce statul membru în cauză se achită în întregime de arieratele la contributiile obligatorii datorate Uniunii, în capital si dobânzi, sau care acceptă să se supună unui plan de amortizare a arieratelor sale.

 

ARTICOLUL 130

Clasele de contributie (Const. 21; Regulamentul general 115, 128)

 

1. Statele membre contribuie la acoperirea cheltuielilor Uniunii conform clasei de contributie de care apartin.

Aceste clase sunt următoarele:

clasa de 50 unităti

clasa de 45 unităti

clasa de 40 unităti

clasa de 35 unităti

clasa de 30 unităti

clasa de 25 unităti

clasa de 20 unităti

clasa de 15 unităti

clasa de 10 unităti

clasa de 5 unităti

clasa de 3 unităti

clasa de 1 unitate

clasa de 0,5 unităti, rezervată tărilor mai putin avansate, enumerate de Organizatia Natiunilor Unite, si altor tări desemnate de Consiliul de administratie.

2. În afara claselor de contributie enumerate la paragraful 1, orice stat membru poate alege să plătească mai mult de 50 de unităti.

3. Statele membre sunt înscrise în una dintre clasele de contributie de mai sus, în momentul admiterii lor sau aderării lor la Uniune, conform procedurii vizate la art. 21.4 din Constitutie.

4. Statele membre pot schimba ulterior clasa de contributie, cu conditia ca această schimbare să fie notificată Biroului International cu cel putin două luni înainte de deschiderea Congresului. Această notificare, care este adusă la cunostintă Congresului, va avea efect la data intrării în vigoare a dispozitiilor financiare, hotărâtă de Congres. Statele membre care nu si-au făcut cunoscută intentia de a schimba clasa de contributie în perioada prevăzută sunt mentinute în clasa de contributie la care au apartinut până la acel moment.

5. Statele membre nu pot să solicite să fie declasate mai mult cu o clasă în acelasi timp.

6. Totusi, în împrejurări exceptionale, cum ar fi catastrofe naturale care necesită programe de ajutor international, Consiliul de administratie poate autoriza declasarea temporară cu o clasă de contributie o singură dată între două congrese, la cererea unui stat membru, dacă acesta dovedeste că nu îsi mai poate mentine contributia conform clasei alese initial. În aceleasi conditii, Consiliul de administratie poate să autorizeze, de asemenea, declasarea temporară a statului membru care nu apartine categoriei tărilor mai putin avansate deja incluse în clasa 1, trecându-l în clasa 0,5 unităti.

7. În aplicarea paragrafului 6, declasarea temporară poate fi autorizată de Consiliul de administratie pentru o perioadă de maximum 2 ani sau până la viitorul congres, dacă acesta are loc până la sfârsitul acestei perioade. La expirarea perioadei fixate, tara în cauză se reintegrează automat în clasa sa initială.

8. Prin derogare de la paragrafele 4 si 5, surclasările nu sunt supuse nici unei restrictii.

 

ARTICOLUL 131

Plata documentelor furnizate de Biroul International

(Regulamentul general 118)

 

Serviciile pe care Biroul International le oferă contra plată administratiilor postale trebuie să fie plătite în cel mai scurt timp posibil si cel mai târziu în termen de 6 luni începând din prima zi ce urmează după cea de transmitere a contului de către Birou. Depăsit acest termen, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi în folosul Uniunii, respectiv 5% pe an, începând din ziua expirării termenului sus-mentionat.

 

CAPITOLUL V

Arbitraje

 

ARTICOLUL 132

Procedura de arbitraj (Const. 32)

 

1. În caz de diferend ce trebuie reglat prin arbitraj, fiecare dintre administratiile postale în cauză alege o administratie postală a unui stat membru care nu este direct interesată în litigiu. Când mai multe administratii postale fac cauza comună, ele sunt considerate, pentru aplicarea acestor dispozitii, ca fiind o singură administratie postală.

2. În cazul în care una dintre administratiile postale în cauză nu dă curs unei propuneri de arbitraj în termen de 6 luni, Biroul International, în situatia în care cererea i-a fost adresată, determină la rândul său desemnarea unui arbitru prin administratia postală sau îi desemnează el însusi unul din oficiu.

3. Părtile în cauză pot să se înteleagă pentru a desemna un arbitru unic care poate fi Biroul International.

4. Deciziile arbitrilor sunt luate cu majoritate de voturi.

5. În cazul unor păreri împărtite, arbitrii aleg pentru a transa diferendul o altă administratie postală dezinteresată în litigiu. În lipsa unei întelegeri asupra alegerii, această administratie postală este desemnată de Biroul International dintre administratiile postale nepropuse de către arbitri.

6. Dacă este vorba de un diferend privind unul dintre acorduri, arbitrii nu pot fi desemnati în afara administratiilor postale care sunt parte la acest acord.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 133

Conditii de aprobare a propunerilor privind Regulamentul general

 

Pentru a deveni efective, propunerile supuse Congresului si referitoare la prezentul regulament general trebuie să fie aprobate de majoritatea statelor membre reprezentate la Congres si care au drept de vot. Cel putin două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot trebuie să fie prezente în momentul votului.

 

ARTICOLUL 134

Propuneri privind acordurile cu Organizatia Natiunilor Unite

 

Conditiile de aprobare vizate la art. 133 se aplică si propunerilor de modificare a acordurilor încheiate între Uniunea Postală Universală si Organizatia Natiunilor Unite, în măsura în care aceste acorduri nu prevăd conditiile de modificare a dispozitiilor pe care le contin.

 

ARTICOLUL 135

Punerea în aplicare si durata Regulamentului general

 

Prezentul regulament general va fi pus în aplicare la 1 ianuarie 2006 si va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată.

Drept care, plenipotentiarii guvernelor statelor membre au semnat prezentul regulament general într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului International. O copie va fi acordată fiecărei părti de către Biroul International.

Întocmit la Bucuresti la 5 octombrie 2004.

 

ANEXA Nr. 5

 

ARANJAMENT PRIVIND SERVICIILE DE PLATĂ ALE POSTEI*)

 

*) Traducere.

 

Subsemnatii plenipotentiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în baza art. 23.4 din Constitutia Uniunii Postale Universale, încheiată la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord si sub rezerva art. 26.4 din Constitutie, au hotărât următorul aranjament.

 

 

CAPITOLUL I

Dispozitii preliminare

 

ARTICOLUL 1

Obiectul aranjamentului si produsele vizate

 

1. Prezentul aranjament reglementează ansamblul prestatiilor postale care vizează transferul de fonduri. Tările contractante convin de comun acord asupra produselor din cadrul prezentului aranjament pe care se înteleg să le introducă în relatiile lor reciproce.

2. Organismele nepostale pot participa, prin intermediul administratiei postale, al serviciului de cecuri postale sau al unui organism care administrează o retea de transfer de fonduri postale, la schimburile reglementate prin dispozitiile prezentului aranjament. Acestor organisme le revine obligatia de a se stabili cu administratia postală din tara lor, pentru asigurarea executării complete a tuturor clauzelor aranjamentului si, în cadrul acestei întelegeri, exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor ce le revin în calitate de administratie postală, definite în cadrul prezentului aranjament.

Administratia postală le serveste, este intermediarul lor în relatiile cu administratiile postale ale celorlalte tări contractante si cu Biroul International. În cazul în care o administratie postală nu va furniza serviciile financiare descrise în prezentul aranjament sau în situatia în care calitatea serviciului nu corespunde exigentelor clientilor, administratiile postale pot coopera cu organisme nepostale din tara respectivă.

3. Statele membre notifică Biroului International, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele si adresa organului guvernamental însărcinat cu supravegherea serviciilor financiare postale, precum si numele si adresa operatorului sau operatorilor desemnat/desemnati în mod oficial să asigure serviciile financiare postale si să îndeplinească obligatiile ce rezultă din actele Uniunii pe teritoriul lor.

3.1. Statele membre notifică Biroului International, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, datele persoanelor responsabile cu exploatarea serviciilor financiare postale si cu serviciul cu privire la reclamatii.

3.2. Între două congrese, orice schimbare cu privire la organele guvernamentale, la operatorii si persoanele responsabile care au fost numite oficial trebuie să fie notificată Biroului International în cel mai scurt timp posibil.

4. Prezentul aranjament reglementează următoarele produse postale de plată:

4.1. mandatul postal, inclusiv mandatul de ramburs;

4.2. viramentele cont la cont.

5. Administratiile postale interesate pot furniza alte prestatii reglementate prin acorduri bilaterale sau multilaterale.

 

CAPITOLUL II

Mandatul postal

 

ARTICOLUL 2

Definirea produsului

 

1. Mandatul postal simplu

1.1. Clientul care dă ordinul depune fondurile la ghiseul unui oficiu postal sau ordonă debitarea contului său si solicită plata sumei integrale fără nici o deducere în numerar la beneficiar.

2. Mandatul de vărsământ

2.1. Clientul care dă ordinul depune fondurile la ghiseul unui oficiu postal si solicită ca ele să fie vărsate integral si fără retineri în contul beneficiarului gestionat de o administratie postală sau într-un cont gestionat de alte organisme financiare.

3. Mandatul de ramburs

3.1. Destinatarul unei “trimiteri cu plata la primire“ depune fondurile sau ordonă debitarea contului său si solicită plata integrală a sumei fără nici o retinere către expeditorul “trimiterii cu plata la primire“.

 

ARTICOLUL 3

Depunerea ordinelor

 

1. În lipsa unei întelegeri speciale, valoarea mandatelor postale este exprimată în moneda tării de destinatie.

2. Administratia postală emitentă fixează taxa de schimb a monedei sale în cea a tării de destinatie.

3. Valoarea maximă a mandatelor postale este fixată bilateral.

4. Administratia postală emitentă are toată libertatea de a stabili documentele si modalitătile de depunere a mandatelor postale. Dacă mandatul trebuie să fie transferat prin curier, trebuie să fie utilizate numai formularele prevăzute în cadrul Regulamentului.

 

ARTICOLUL 4

Taxe

 

1. Administratia postală emitentă determină în mod liber taxa ce va fi percepută în momentul emiterii.

2. Mandatele postale schimbate, prin intermediul unei tări care face parte din prezentul aranjament, între o tară contractantă si o tară necontractantă, pot fi supuse de către o administratie intermediară la o taxă suplimentară, determinată de aceasta din urmă în functie de costurile generate de operatiunile efectuate, a cărei valoare este convenită între administratiile postale respective si este dedusă din valoarea mandatului postal; această taxă poate totusi să fie percepută de la expeditor si atribuită administratiei postale din tara intermediară dacă administratiile postale s-au pus de acord în acest sens.

3. Sunt scutite de toate taxele documentele, titlurile si ordinele de plată referitoare la transferurile de fonduri postale schimbate între administratiile postale pe cale postală, în conditiile prevăzute la art. RL 110 si 111.

 

ARTICOLUL 5

Obligatiile administratiei postale emitente

 

1. Administratia postală emitentă trebuie să se conformeze normelor cu privire la serviciile prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clientilor.

 

ARTICOLUL 6

Transmiterea ordinelor

 

1. Mandatele postale sunt schimbate prin intermediul retelelor electronice stabilite de Biroul International al UPU sau de alte organisme.

2. Schimburile electronice se operează pe trimitere adresată direct către oficiul plătitor sau către un birou de schimb. Securitatea si calitatea schimburilor trebuie să fie garantate prin specificatiile tehnice referitoare la retelele folosite sau printr-un acord bilateral între administratiile postale.

3. Administratiile postale pot conveni să schimbe mandate postale cu ajutorul formularelor de hârtie prevăzute de Regulament si expediate în regim prioritar.

4. Administratiile postale pot conveni să utilizeze si alte mijloace de schimb.

 

ARTICOLUL 7

Prelucrarea în tara de destinatie

 

1. Plata mandatelor postale este efectuată în conformitate cu reglementările tării de destinatie.

2. De regulă, întreaga sumă a mandatului postal trebuie să fie plătită beneficiarului; taxele facultative pot fi percepute dacă acesta solicită servicii speciale suplimentare.

3. Valabilitatea mandatelor postale electronice trebuie să fie fixată prin acorduri bilaterale.

4. Valabilitatea mandatelor postale emise pe suport de hârtie se aplică, de regulă, până la sfârsitul primei luni ce urmează după data emiterii.

5. După perioada mentionată mai sus, un mandat postal neachitat trebuie să fie returnat imediat administratiei postale emitente.

 

ARTICOLUL 8

Remunerarea administratiei postale plătitoare

 

1. Pentru fiecare mandat postal achitat, administratia emitentă acordă administratiei postale plătitoare o remuneratie a cărei taxă este fixată în Regulament.

2. În loc de taxa forfetară prevăzută în Regulament, administratiile postale pot conveni taxe de remuneratie diferite.

3. Transferurile de fonduri efectuate cu scutire de taxe nu acordă dreptul la nici o remuneratie.

4. Atunci când există un acord între administratiile postale interesate, transferurile de fonduri de ajutor scutite de taxe de către administratia postală emitentă pot fi scutite de remuneratie.

 

ARTICOLUL 9

Obligatiile administratiei postale plătitoare

 

1. Administratia postală plătitoare trebuie să îndeplinească normele cu privire la servicii prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clientilor.

 

CAPITOLUL III

Viramentul postal

 

ARTICOLUL 10

Definitia produsului

 

1. Titularul unui cont postal solicită, prin debitarea contului său, înscrierea unei sume în contul creditului beneficiarului tinut de către administratia postală sau în cadrul unui alt cont, prin intermediul administratiei postale din tara de destinatie.

 

ARTICOLUL 11

Depunerea ordinelor

 

1. Suma viramentului trebuie să fie exprimată în moneda tării de destinatie sau într-o altă monedă, conform acordului convenit între administratiile postale emitente si primitoare.

2. Administratia postală emitentă fixează rata de schimb a monedei sale în moneda în care este exprimată suma din virament.

3. Valoarea viramentelor este nelimitată, cu exceptia deciziilor luate de administratiile postale interesate.

4. Administratia postală emitentă are toată libertatea să precizeze documentele si metodele pentru emiterea viramentelor.

 

ARTICOLUL 12

Taxe

 

1. Administratia postală emitentă determină în mod liber taxa ce va fi percepută în momentul emiterii. La această taxă principală ea va adăuga eventual taxele aferente serviciilor speciale oferite expeditorului.

2. Viramentele efectuate prin intermediul unei tări ce face parte din prezentul aranjament, între o tară contractantă si o tară necontractantă, pot fi supuse de către administratia intermediară la o taxă suplimentară. Valoarea acestei taxe este decisă între administratiile respective si dedusă din suma totală a viramentului. Cu toate acestea, această taxă poate fi percepută de la expeditor si atribuită administratiei tării  intermediare, dacă administratiile interesate s-au pus de acord în acest sens.

3. Documentele, instrumentele si ordinele de plată referitoare la viramentele postale efectuate între administratiile postale pe cale postală sunt scutite de orice taxă, în conditiile prevăzute la art. RL 110 si 111.

 

ARTICOLUL 13

Obligatiile administratiei postale emitente

 

1. Administratia postală emitentă trebuie să îndeplinească normele cu privire la servicii prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clientilor.

 

ARTICOLUL 14

Transmiterea ordinelor

 

1. Viramentele trebuie să fie efectuate prin intermediul retelelor electronice stabilite de Biroul International al UPU sau de alte organisme, conform specificatiilor tehnice adoptate de administratiile interesate.

2. Securitatea si calitatea schimburilor trebuie să fie garantate prin caracteristicile tehnice referitoare la retelele folosite sau printr-un acord bilateral între administratiile postale emitente si plătitoare.

3. Administratiile postale pot decide să efectueze viramente prin intermediul formularelor pe suport hârtie prevăzute de Regulament si expediate în regim prioritar.

4. Administratiile postale pot conveni să utilizeze si alte mijloace de schimb.

 

ARTICOLUL 15

Prelucrarea în tara de destinatie

 

1. Viramentele care sosesc trebuie să fie tratate conform reglementărilor în vigoare ale tării de destinatie.

2. În general, drepturile exigibile în tara de destinatie trebuie să fie plătite de beneficiar; totusi, această taxă poate fi percepută de la expeditor si atribuită administratiei postale a tării de destinatie, conform unui acord bilateral.

 

ARTICOLUL 16

Remunerarea administratiei postale plătitoare

 

1. Pentru fiecare virament administratia postală plătitoare poate solicita plata unei taxe de sosire. Această taxă poate să fie sau debitată din contul beneficiarului sau preluată de administratia postală emitentă, prin debitarea contului său curent postal de legătură.

2. Viramentele efectuate cu scutire de taxe nu dau nastere nici unei remuneratii.

3. În baza unui acord între administratiile postale interesate, viramentele de fonduri de ajutor scutite de taxe de către administratia postală emitentă pot fi scutite de remuneratie.

 

ARTICOLUL 17

Obligatiile administratiei postale plătitoare

 

1. Administratia postală plătitoare trebuie să răspundă normelor cu privire la serviciile prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clientilor.

 

CAPITOLUL IV

Conturile de legătură, conturile lunare, reclamatii, responsabilitate

 

ARTICOLUL 18

Relatiile financiare dintre administratiile postale participante

 

1. Administratiile postale convin între ele asupra mijloacelor tehnice ce vor fi utilizate pentru reglarea creantelor lor.

2. Conturile de legătură

2.1. În general, atunci când administratiile postale dispun de o institutie de cecuri postale, fiecare dintre ele va deschide în numele său, în cadrul administratiei corespondente, un cont de legătură, prin intermediul căruia sunt lichidate datoriile si creantele reciproce ce rezultă din schimburile efectuate pentru serviciul de viramente si de mandate postale si pentru toate celelalte operatiuni pe care administratiile postale vor conveni să le plătească prin acest mijloc.

2.2. Atunci când administratia postală a tării de destinatie nu dispune de un sistem de cecuri postale, contul curent de legătură poate fi deschis în cadrul altei administratii.

2.3. Administratiile postale pot conveni să regleze schimburile lor financiare prin intermediul administratiilor desemnate printr-un acord multilateral.

2.4. În cazul în care un cont curent de legătură este descoperit, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi, la taxa fixată în Regulament.

2.5. Un cont de legătură ce prezintă un sold creditor trebuie să fie producător de dobânzi.

3. Conturi lunare

3.1. În lipsa unui cont de legătură, fiecare administratie postală plătitoare întocmeste pentru fiecare administratie postală emitentă un cont lunar al sumelor plătite pentru mandatele postale. Conturile lunare sunt incluse periodic într-un cont general ce face posibilă determinarea unui sold.

3.2. Reglementarea conturilor poate avea loc, de asemenea, pe baza conturilor lunare, fără compensare.

4. Nu se pot prejudicia prin nici o măsură unilaterală, cum ar fi moratoriu, interdictie de transfer etc., dispozitiile prezentului articol si cele din Regulament, care decurg din aceasta.

 

ARTICOLUL 19

Reclamatii

 

1. Reclamatiile sunt admise în termen de 6 luni începând cu ziua a doua de la depunerea unui mandat postal sau de la executarea unui virament.

2. Administratiile postale au dreptul de a percepe de la clientii lor o taxă de reclamatie pentru mandatele postale sau viramente.

 

ARTICOLUL 20

Responsabilitate

 

1. Principiul si întinderea responsabilitătii

1.1. Administratia postală este responsabilă pentru sumele vărsate la ghiseu sau înscrise în debitul contului trăgătorului până în momentul în care mandatul a fost plătit regulamentar sau contul beneficiarului a fost creditat.

1.2. Administratia postală este responsabilă pentru indicatiile eronate pe care le-a furnizat si care au antrenat fie o neplată, fie erori în executarea transferului de fonduri.

Responsabilitatea se întinde asupra erorilor de conversie si asupra erorilor de transmitere.

1.3. Administratia postală este absolvită de orice responsabilitate:

1.3.1. în caz de întârziere care se poate produce în transmiterea, expedierea sau plata titlurilor si ordinelor;

1.3.2. când, în urma distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de fortă majoră, ea nu poate dovedi executarea unui transfer de fonduri, cu conditia ca proba responsabilitătii sale să nu fie administrată în alt fel;

1.3.3. când expeditorul nu a formulat nici o reclamatie în termenul prevăzut la art. 19;

1.3.4. când termenul de prescriere a mandatelor în tara de emitere a expirat.

1.4. În caz de rambursare, indiferent care ar fi cauza, suma rambursată expeditorului nu poate depăsi suma pe care a vărsat-o sau care a fost debitată din contul său.

1.5. Administratiile postale pot conveni între ele să aplice conditii mai ample de responsabilitate adaptate nevoilor serviciilor lor interne.

1.6. Conditiile pentru aplicarea principiului responsabilitătii si, în special, problemele determinării responsabilitătii, plata sumelor datorate, recursurile, termenul de plată si dispozitiile privind rambursarea către administratia care a intervenit sunt cele prevăzute în Regulament.

 

CAPITOLUL V

Retele electronice

 

ARTICOLUL 21

Reguli generale

 

1. Pentru transmiterea ordinelor de plată pe cale electronică, administratiile postale folosesc reteaua UPU sau orice altă retea ce permite efectuarea viramentelor în mod fiabil, rapid si sigur.

2. Serviciile financiare electronice ale UPU sunt reglementate între administratiile postale, în baza acordurilor bilaterale. Regulile generale de functionare a serviciilor financiare electronice ale UPU sunt supuse

dispozitiilor corespunzătoare ale actelor Uniunii.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii diverse

 

ARTICOLUL 22

Cerere de deschidere a unui cont curent postal în străinătate

 

1. Pentru deschiderea unui cont postal în străinătate sau a unui alt tip de cont ori când o cerere este făcută pentru a obtine un produs financiar în străinătate, organismele postale ale statelor ce fac parte din acest aranjament decid să furnizeze asistentă în utilizarea produselor avute în vedere.

2. Părtile pot conveni în mod bilateral asupra asistentei pe care o pot oferi una alteia în cadrul procedurii detaliate ce trebuie urmată si convin asupra cheltuielilor referitoare la furnizarea unei astfel de asistente.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 23

Dispozitii finale

 

1. Conventia este aplicabilă, după caz, prin analogie, pentru tot ceea ce nu este reglementat în mod expres prin prezentul aranjament.

2. Art. 4 din Constitutie nu este aplicabil prezentului aranjament.

3. Conditii de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament si Regulamentul său

3.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului, referitoare la prezentul aranjament, trebuie să fie aprobate de majoritatea tărilor membre prezente si care votează având drept de vot si care fac parte din aranjament. Cel putin jumătate din aceste tări membre reprezentate în Congres si care au drept de vot trebuie să fie prezente în momentul votului.

3.2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul acestui aranjament trebuie să fie aprobate de majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Postală care fac parte din aranjament si care au drept de vot.

3.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între două congrese si referitoare la prezentul aranjament trebuie să reunească:

3.3.1. două treimi din numărul voturilor, cel putin jumătate din numărul tărilor membre, care fac parte din aranjament si cu drept de vot, care au participat la vot, în cazul în care este vorba despre adăugarea de noi dispozitii;

3.3.2. majoritatea voturilor, cel putin jumătate din numărul tărilor membre, care fac parte din aranjament si cu drept de vot, care au participat la vot, dacă este vorba despre modificări la dispozitiile prezentului aranjament;

3.3.3. majoritatea voturilor, dacă este vorba despre interpretarea dispozitiilor prezentului aranjament.

3.4. Fără a aduce prejudicii dispozitiilor prevăzute la paragraful 3.3.1 orice tară membră a cărei legislatie natională este încă incompatibilă cu adăugarea propusă are posibilitatea de a face o declaratie scrisă directorului general al Biroului International, indicând imposibilitatea acceptării acestei adăugări, în termen de 90 de zile de la data notificării acesteia.

4. Prezentul aranjament va fi aplicat la 1 ianuarie 2006 si va rămâne în vigoare până la punerea în aplicare a actelor viitorului Congres.

Drept care, plenipotentiarii guvernelor tărilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un singur exemplar care va fi depus la directorul general al Biroului International.

O copie va fi predată fiecărei părti de către Biroul International.

Întocmit la Bucuresti la 5 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale la Bucuresti la 5 octombrie 2004 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 22 februarie 2006.

Nr. 201.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

privind aprobarea Codului tehnic al gazelor naturale comprimate pentru vehicule

 

Având în vedere prevederile art. 8 lit. d) si ale art. 75 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) si (5) din Legea nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare, presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale emite prezenta decizie.

Art. 1. – Se aprobă Codul tehnic al gazelor naturale comprimate pentru vehicule, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. – Compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat si Regiei Autonome “Registrul Auto Român“, precum si agentii economici care desfăsoară activităti de producere, depozitare, distributie si furnizare a gazelor naturale comprimate pentru vehicule si persoanele fizice autorizate care desfăsoară activităti în acest domeniu vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 3. – Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Stefan Cosmeanu

 

Bucuresti, 14 martie 2006.

Nr. 277.

 

ANEXĂ

 

CODUL TEHNIC

al gazelor naturale comprimate pentru vehicule

 

1. Scop si obiective. Domeniu de aplicare

1.1. Scop

1.1.1. Codul tehnic al gazelor naturale comprimate pentru vehicule (GNCV), denumit în continuare Cod tehnic al GNCV, are ca scop promovarea cerintelor tehnice minime specifice gazelor naturale comprimate utilizate drept combustibil pentru vehicule, precum si definirea autoritătilor statului care, prin legislatia în vigoare, au atributii si competente în domeniul producerii, stocării, distributiei si furnizării GNCV, al recipientelor de stocare a GNCV, respectiv în domeniul echipamentelor si instalatiilor montate pe vehiculele care utilizează acest tip de combustibil.

1.1.2. Cerintele tehnice minime pentru producerea, stocarea, distributia, furnizarea si utilizarea GNCV au la bază norme si standarde europene si internationale.

1.1.3. Cerintele tehnice prevăzute în Codul tehnic al GNCV sunt menite să ofere cadrul de reglementări necesare pentru introducerea pe teritoriul României a vehiculelor care utilizează drept combustibil gazele naturale comprimate, în conditii de sigurantă, stabilitate si eficientă economică.

1.1.4. Codul tehnic al GNCV este elaborat de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), în colaborare cu Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR) si Regia Autonomă “Registrul Auto Român“ (RAR).

1.1.5. Anexa nr. 1 contine definirea abrevierilor si a termenilor utilizati în cadrul prezentului cod tehnic, precum si o serie de termeni specifici domeniului GNCV.

1.2. Obiective

Codul tehnic al GNCV are următoarele obiective:

a) stabilirea cerintelor tehnice pentru activitătile de bază legate de infrastructura de producere, stocare, distributie, furnizare si utilizare a GNCV;

b) stabilirea conditiilor generale de calitate a gazelor naturale pentru utilizarea drept combustibil pentru vehicule;

c) stabilirea cadrului general privind autorizarea si licentierea în domeniul GNCV;

d) precizarea conditiilor generale privind măsurarea cantitătilor de GNCV;

e) stabilirea cerintelor tehnice pentru introducerea pe piata din România a vehiculelor care utilizează drept combustibil GNCV;

f) transmiterea fluxurilor informationale de la titularii de autorizatii/licente către autoritătile competente;

g) precizarea modalitătilor de exercitare a controlului si inspectiilor în domeniul GNCV.

1.3. Domeniu de aplicare

1.3.1. Prevederile Codului tehnic al GNCV se aplică obligatoriu:

– agentilor economici care desfăsoară activităti de producere, depozitare, distributie si furnizare a GNCV;

– persoanelor fizice autorizate care desfăsoară activităti în domeniul GNCV.

1.3.2. Codul tehnic al GNCV face referire si la activitătile conexe, respectiv:

– executia echipamentelor pentru utilizarea GNCV drept combustibil la vehicule;

– comercializarea echipamentelor de utilizare a GNCV;

– instalarea echipamentelor de utilizare a GNCV;

– întretinerea, repararea si verificarea periodică a echipamentelor de utilizare a GNCV;

– autorizarea si utilizarea vehiculelor care folosesc drept combustibil GNCV.

1.3.3. Codul tehnic al GNCV vine în sprijinul investitorilor români sau străini pentru a le facilita informarea printr-un document unic asupra reglementărilor tehnice aplicabile utilizării GNCV.

1.4. Principalele caracteristici ale GNCV

1.4.1. GNCV se produce prin comprimarea la presiuni cuprinse între 20–25 MPa (200–250 bar) a gazelor naturale preluate din conductele colectoare, de transport sau de distributie.

1.4.2. Gazele naturale din România au indice Wobbe cuprins între 37,8 si 56,6 MJ/m3.

1.4.3. Cifra octanică corespunzătoare metanului (CH4) este cuprinsă între 125 si 130.

1.4.4. Presiunea maximă de stocare a GNCV în recipientul-rezervor al vehiculului este de 20 Mpa (200 bar).

1.4.5. Densitatea relativă a gazelor naturale din România este cuprinsă între 0,55 si 0,7 kg/m3.

1.4.6. Temperatura de autoaprindere a GNCV este în jur de 540sC.

1.5. Avantajele principale ale utilizării GNCV

1.5.1. Experienta unor state din Comunitatea Europeană (Italia, Franta, Germania) si de pe continentul american (Argentina, S.U.A., Canada) dovedeste oportunitatea si avantajele introducerii în România a vehiculelor care utilizează GNCV drept combustibil. În anexa nr. 2 sunt prezentate o serie de caracteristici comparative ale următorilor combustibili: benzină, motorină, gaz petrolier lichefiat, GNCV.

1.5.2. Experienta acumulată în peste 20 de ani de utilizare a acestui tip de combustibil, precum si progresele tehnologice ale producătorilor de echipamente au demonstrat următoarele avantaje importante ale folosirii

GNCV comparativ cu folosirea altor tipuri de combustibili:

– rezistentă bună la soc datorită conditiilor impuse recipientelor, rezervoarelor si conductelor;

– realizarea mai usoară a amestecului de combustie decât la combustibilii traditionali;

– combustie lentă cu zgomot redus;

– protectie ridicată la aprinderea instalatiilor din vehicule;

– combustibil netoxic;

– compozitie chimică simplă si emisii mai putin poluante (reducerea emisiei de CO2 cu aproximativ 25%);

– densitatea mai mică decât a aerului face usor de depistat scăpările accidentale, evacuarea făcându-se prin sisteme de ventilare naturală;

– grad ridicat de dilutie în aer în cazul scăpărilor accidentale de combustibil;

– eliminarea posibilitătilor de explozie a recipientuluirezervor de GNCV datorită sistemelor de protectie.

1.5.3. Programul elaborat de Comisia Europeană preconizează ca 10% din numărul vehiculelor din Europa să fie alimentate cu GNCV până în anul 2020.

1.5.4. Atingerea acestui scop impune asigurarea infrastructurii necesare pentru alimentarea cu GNCV a vehiculelor pe toate drumurile europene, inclusiv pe cele din România.

2. Stabilirea cerintelor tehnice pentru activitătile de bază legate de infrastructura de producere, stocare, transport, distributie si utilizare a GNCV

2.1. Anexa nr. 3 cuprinde legislatia relevantă, lista standardelor neobligatorii si o parte din bibliografia în domeniul GNCV.

2.2. Infrastructura necesară în vederea producerii, stocării si distributiei GNCV cuprinde următoarele elemente:

a) conducta de racordare la conductele colectoare/de transport/de distributie a gazelor naturale, după caz;

b) postul/statia de reglare-măsurare a gazelor naturale;

c) unitatea de comprimare a gazelor naturale;

d) unitatea de stocare a GNCV;

e) pompa de alimentare cu GNCV a recipientului-rezervor al vehiculului;

f) bateria de recipiente-butelii pentru transportul GNCV.

2.3. Instalatiile destinate producerii, stocării si distribuirii GNCV se realizează numai cu echipamente noi.

2.4. Racordarea la conductele de gaze naturale se realizează conform reglementărilor în vigoare, atât din punctul de vedere al accesului la sisteme, cât si din punctul de vedere al proiectării si executiei obiectivelor necesare în sectorul gazelor naturale.

2.5. Postul/statia de reglare-măsurare a gazelor naturale se proiectează si se execută în conformitate cu reglementările specifice.

2.6. Unitatea de comprimare a gazelor naturale cuprinde, în functie de capacitate, unul sau mai multe compresoare, conducte sub presiune de aspiratie si refulare, sisteme de automatizare-protectie si vase de expansiune.

2.7. Unitatea de stocare are rolul de a stoca GNCV la o presiune de 25 MPa (250 bar), în vederea asigurării umplerii rapide a recipientelor-rezervor ale vehiculelor.

2.8. Stocarea este asigurată în:

a) recipiente, executate si certificate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 584/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a echipamentelor sub presiune, cu modificările si completările ulterioare;

b) recipiente-butelii metalice transportabile, cadre si baterii de recipiente-butelii metalice transportabile, executate si certificate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 941/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si utilizare repetată a echipamentelor sub presiune, cu modificările si completările ulterioare.

2.9. Atributiile si competentele privind regimul de autorizare, inspectie tehnică periodică în exploatare si repararea recipientelor, recipientelor-butelii metalice transportabile, cadrelor si bateriilor de recipiente-butelii metalice transportabile, precum si a instalatiilor aferente producerii, stocării si distribuirii GNCV (cu exceptia instalatiei de alimentare cu gaze naturale, inclusiv instalatia de filtrare si măsurare a acestora, compresorul si pompele de alimentare a vehiculelor) revin ISCIR care elaborează norme tehnice specifice pentru această categorie de echipamente sub presiune.

2.10. În vederea optimizării alimentării vehiculelor si pentru limitarea numărului de cicluri oprire-pornire, recipientele-butelii de stocare a GNCV se conectează prin conducte sub presiune adecvate si robinete comandate printr-un sistem de automatizare supravegheat prin calculator.

2.11. Statiile de distributie a GNCV pot fi:

– statie de distributie-mamă – cu conectare directă la conductele colectoare, de transport si/sau de distributie; schema de principiu a unei astfel de statii de alimentare cu GNCV este prezentată în anexa nr. 4;

– statie de distributie-fiică – fără conectare la conductele colectoare, de transport si/sau de distributie gaze naturale.

2.12. Statia de distributie-fiică livrează GNCV din recipientele-butelii de stocare a GNCV preluate de la statiile de distributie-mamă. Transportul rutier al recipientelor-butelii de stocare GNCV se face în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/2002.

2.13. Statiile de distributie a GNCV sunt dotate cu sisteme de măsurare adecvate, racorduri flexibile prevăzute cu robinet normal-închis si cuplaj de conectare la recipientul-rezervor de GNCV al vehiculului.

2.14. Normele si procedurile privind montarea/instalarea/asamblarea echipamentelor sub presiune pentru echiparea instalatiilor destinate producerii, stocării si distribuirii GNCV intră în atributiile si competentele ISCIR.

2.15. Normele tehnice pentru proiectarea si executia infrastructurii aferente statiilor de distributie a GNCV sunt elaborate luându-se în considerare prevederile legislatiei europene specifice si sunt avizate de institutiile abilitate conform legislatiei în vigoare (Ministerul Administratiei si Internelor – Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă etc.).

3. Conditii generale de calitate a gazelor naturale comprimate utilizate drept combustibil pentru vehicule

3.1. La intrarea în statia de comprimare aferentă statiei de distributie a GNCV gazele naturale preluate din conductele colectoare/de transport/de distributie gaze naturale se recomandă să îndeplinească conditiile de calitate din standardul SR EN ISO 15403 “Gaz natural – Descrierea calitătii gazelor naturale pentru utilizare drept combustibil sub formă de gaz natural comprimat pentru vehicule“.

4. Cerinte privind protectia mediului

4.1. La proiectarea, executia si exploatarea obiectivelor aferente producerii, stocării si distributiei GNCV se respectă prevederile legislatiei interne si europene specifice GNCV privind protectia mediului.

5. Autorizarea si licentierea în domeniul GNCV

5.1. Regimul juridic al autorizării obiectivelor si al licentierii agentilor economici care desfăsoară activităti comerciale de producere, stocare, distributie si furnizare a GNCV

5.1.1. Înfiintarea de noi obiective aferente producerii, stocării si distributiei GNCV, functionarea si modificarea unor capacităti existente se realizează de către agenti economici după obtinerea autorizatiilor precizate de reglementările în domeniu, emise de ANRGN.

5.1.2. Solicitantii de autorizatii sunt persoane juridice române sau străine, cu sediul în România.

5.1.3. Autorizatiile contin, după caz, prevederi referitoare la:

– drepturile conferite prin autorizatie;

– conditionări, limitări si restrictii privind continuitatea si nivelurile de functionare a obiectivelor autorizate;

– interdictii si sarcini privind securitatea persoanelor, protectia proprietătii si a mediului înconjurător, afectarea unor activităti de interes public;

– delimitarea zonei de protectie si de sigurantă;

– continutul servitutii conform prevederilor legale în vigoare;

– date tehnice privind obiectivul autorizat.

5.1.4. În vederea desfăsurării de activităti comerciale de producere, stocare, distributie si furnizare a GNCV agentii economici sunt licentiati de către ANRGN.

5.1.5. Titularii de licente au obligatia să desfăsoare activităti comerciale conform drepturilor conferite prin licentă în conditii de sigurantă, eficientă economică si de protectia mediului.

5.1.6. Licentele acordate de ANRGN agentilor economici precizează conditiile de valabilitate specifice fiecărui tip de licentă.

5.1.7. Conditiile de valabilitate a licentei contin, după caz, următoarele prevederi principale:

– drepturile conferite titularului de licentă;

– interdictii si sarcini privind securitatea persoanelor, protectia proprietătii si a mediului înconjurător, afectarea unor activităti de interes public;

– asigurarea egalitătii de tratament a participantilor la piata GNCV;

– prezervarea unui mediu concurential normal prin evitarea dezechilibrelor pe piata GNCV si a practicilor anticoncurentiale;

– obligativitatea pentru titularii de licente de a respecta standardele de performantă referitoare la calitatea serviciilor de furnizare a GNCV către consumatori si de a prezenta rapoarte anuale privind îndeplinirea cerintelor specificate în standardele de performantă;

– obligativitatea pentru titularii de licente de a furniza informatii autoritătilor competente.

5.1.8. ANRGN, în colaborare cu factorii cu atributii în domeniul GNCV (RAR, ISCIR, Ministerul Administratiei si Internelor – Comandamentul pentru Situatii de Urgentă etc.) elaborează Regulamentul privind acordarea autorizatiilor de înfiintare, functionare si modificare a obiectivelor pentru producerea, stocarea si distributia GNCV si a licentelor pentru desfăsurarea de activităti comerciale de producere, stocare, distributie si furnizare a GNCV.

5.2. Autorizarea si verificarea personalului care desfăsoară activităti în domeniul GNCV

5.2.1. Persoanele fizice care proiectează, execută si exploatează obiectivele din domeniul producerii, stocării si distributiei GNCV sunt autorizate de ANRGN, în limita competentelor conferite prin lege.

5.2.2. Autorizarea se realizează în baza prevederilor unui regulament care este elaborat de ANRGN.

5.2.3. Autorizarea personalului se face pe bază de examen.

5.2.4. Participantii la examen fac dovada îndeplinirii unor conditii referitoare la studii si practică în domeniul proiectării, executiei si exploatării în sectorul gazelor naturale.

5.2.5. Candidatul declarat admis în urma examenului sustinut primeste calitatea de instalator autorizat GNCV, atestată prin legitimatie.

5.2.6. ISCIR elaborează reglementări referitoare la autorizarea personalului care desfăsoară activităti de proiectare, executie, întretinere, reparare si verificare periodică a recipientelor-butelii de GNCV.

5.2.7. RAR elaborează reglementări referitoare la autorizarea personalului care desfăsoară activităti de proiectare, executie, întretinere, reparare si verificare periodică a instalatiilor si echipamentelor de pe vehiculele care utilizează GNCV drept combustibil.

6. Măsurarea GNCV

6.1. Măsurarea cantitătilor de GNCV se face în conformitate cu reglementările europene în domeniu.

6.2. Cantitătile de GNCV se exprimă în unităti de masă [kg] si/sau, după caz, în unităti de energie.

6.3. Sistemul de măsurare utilizat în statia de distributie este prevăzut cu dispozitive de indicare a pretului unitar si a sumei totale de plată.

6.4. Aparatele si sistemele de măsurare îndeplinesc conditiile impuse de legislatia metrologică în vigoare, pentru a fi utilizate în tranzactii comerciale.

7. Vehicule care utilizează combustibil GNCV

7.1. Categoriile de vehicule care utilizează GNCV sunt:

a) vehicule noi echipate de producător cu echipamentul necesar pentru utilizarea GNCV drept combustibil;

b) vehicule adaptate prin instalarea de echipamente noi pentru utilizarea GNCV drept combustibil.

7.2. Vehiculele din categoria prevăzută la pct. 7.1 lit. a) sunt omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 110 CEE–ONU, partea a II-a.

7.3. Vehiculele din categoria prevăzută la pct. 7.1 lit. b) sunt echipate cu instalatii de alimentare cu GNCV omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 115 CEE– ONU sau certificate de RAR. Instalatiile certificate sunt compuse din dispozitive omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 110 CEE–ONU, partea I.

7.4. Normele si procedurile privind producerea, importul, vânzarea, instalarea, întretinerea, repararea, verificarea periodică si utilizarea echipamentelor pentru vehiculele care utilizează drept combustibil GNCV intră în atributiile si competentele RAR.

8. Controlul în domeniul GNCV

8.1. Autoritătile competente pentru control în domeniul GNCV sunt, conform competentelor si atributiilor specifice: ANRGN, ISCIR si RAR.

8.2. Controlul efectuat de ANRGN se exercită conform prevederilor unui regulament specific domeniului GNCV.

8.3. ISCIR si RAR elaborează reglementări specifice pentru controlul activitătilor din domeniul GNCV care intră în competenta si atributiile fiecărei autorităti.

9. Schimbul si transmiterea de informatii

9.1. Informarea ANRGN

9.1.1. Agentii economici din domeniul producerii, stocării, distributiei si furnizării GNCV au obligatia să pună la dispozitia ANRGN informatiile necesare pentru desfăsurarea în bune conditii a activitătii acesteia.

9.1.2. Titularii sau solicitantii de autorizatii si/sau licente, după caz, sunt obligati să transmită la ANRGN informatii conform prevederilor reglementărilor în vigoare.

9.1.3. ANRGN poate solicita orice informatii, înregistrări si documente ale titularilor de autorizatii si/sau licente, cu respectarea regimului legal al acestora, pe care le consideră legate în vreun fel de afacerile si activitătile acestora în domeniul producerii, stocării, distributiei si furnizării GNCV, pentru asigurarea îndeplinirii conditiilor de valabilitate a autorizatiilor si/sau licentelor.

9.1.4. ANRGN utilizează aceste informatii numai în scopul pentru care sunt furnizate, obligându-se să asigure confidentialitatea acestora.

9.1.5. Furnizarea de către agentii economici de informatii incorecte, incomplete sau eronate, dacă nu a fost săvârsită în astfel de conditii încât, potrivit legii, să fie considerată infractiune, constituie contraventie si se sanctionează conform prevederilor legislatiei în vigoare.

9.1.6. Orice comunicare, accept, confirmare sau altă informatie cerută se face în scris si se transmite prin fax sau e-mail, cu conditia ca, după caz, originalul să se depună prin curier sau servicii postale la adresa ANRGN ori a titularului sau solicitantului de autorizatie si/sau licentă.

9.2. Informarea RAR si ISCIR

ISCIR si RAR elaborează reglementări proprii privind transmiterea de către agentii economici a informatiilor referitoare la activitătile de proiectare, executie, întretinere, reparare si verificare periodică a echipamentelor sub presiune pentru echiparea instalatiilor destinate producerii, stocării si distribuirii GNCV, respectiv pentru echipamentele instalate pe vehiculele care utilizează drept combustibil GNCV.

10. Dispozitii tranzitorii si finale

10.1. Titularii autorizatiilor/licentelor din domeniul GNCV, precum si persoanele fizice autorizate de ANRGN îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentului cod tehnic si ale reglementărilor specifice.

10.2. Titularii de autorizatii/licente din domeniul gazelor naturale si agentii economici interesati pot propune norme tehnice, în vederea aprobării de către ANRGN.

10.3. Prezentul cod tehnic intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

10.4. Prezentul cod tehnic va fi revizuit, actualizat si modificat de către ANRGN în colaborare cu ISCIR si RAR, după consultarea prealabilă a agentilor economici din domeniul GNCV, periodic sau ori de câte ori intervine un eveniment legislativ relevant.

10.5. Anexele nr. 1–4 fac parte integrantă din prezentul cod tehnic.

 

ANEXA Nr. 1

la Codul tehnic al GNCV

 

TERMINOLOGIE SI ABREVIERI

 

1. Terminologie utilizată în domeniul GNCV:

presiune de rupere – presiunea care duce la avarii si la pierderi ulterioare de fluid prin Onvelis;

dispozitiv de declansare la deplasare bruscă – dispozitiv montat pe distribuitorul de GNCV care închide debitul în cazul deplasării bruste a vehiculului;

dispersie în cascadă – reprezintă permiterea utilizării eficiente a instalatiei de înmagazinare de gaz prin împărtirea sa în portiuni care operează la diferite niveluri de presiune;

instalatie de comprimare – instalatie care comprimă gazele naturale, constând din unul sau mai multe compresoare cu conductele si echipamentele aferente;

compresor – utilaj care creste presiunea gazelor de la un nivel scăzut la un nivel superior de presiune;

recipient-butelie – recipient sub presiune folosit pentru stocarea si transportul GNCV;

presiunea maximă admisibilă de lucru – presiunea maximă la care echipamentul este proiectat să functioneze în conditii de sigurantă;

distribuitor – instalatie prin intermediul căreia vehiculul este alimentat cu GNCV;

instalatie de uscare – sistem prin care este eliminat continutul de apă din gazele naturale înaintea unitătii de comprimare;

statie de distributie – locatie în care GNCV este distribuit în recipientul-rezervor al vehiculului;

conducte flexibile de combustibil – furtunuri prin care este distribuit GNCV;

amestecător gaz/aer – dispozitiv prin care GNCV este introdus în admisia motorului (carburator sau injector);

zonă de risc – zona în care există probabilitatea ca un anumit efect negativ să se producă într-o anumită perioadă de timp si/sau în anumite circumstante;

limita inferioară de explozie – concentratia de gaze sau vapori inflamabili în aer sub care atmosfera gazoasă nu este explozivă;

stocare transportabilă – baterie de recipiente-butelii sau recipient sub presiune montat permanent pe un vehicul special de transport rutier, folosit pentru transportul GNCV către alte statii de distributie a GNCV;

statie de distributie-fiică – statie de distributie neracordată la o conductă de furnizare a gazelor naturale la care GNCV este livrat prin transport rutier de la o statie de distributie-mamă racordată la o conductă de furnizare a gazelor naturale;

distributie îon site“ – alternativă de distributie prin care mai multe vehicule sunt alimentate simultan pentru mai mult timp;

recipient tampon – recipient care recuperează gazul din compresor, care serveste si pentru amortizarea variatiilor de presiune din aspiratia compresorului;

distanta de sigurantă – distanta minimă stabilită între ansamblul statiei de distributie si structurile vecine în vederea reducerii riscului producerii de evenimente.

2. Abrevieri

1. ANRGN Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale

2. ISCIR Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat

3. RAR Regia Autonomă “Registrul Auto Român“

4. GNCV Gaze naturale comprimate pentru vehicule

 

ANEXE.

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a