MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 275         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 27 martie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 193 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Decizia nr. 196 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) – sintagma "imobile nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare“ – si lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

421. – Ordin al ministrului finantelor publice privind stabilirea categoriilor de obligatii fiscale pentru care organul fiscal transmite contribuabililor, prin postă, formularele de declaratii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 193

din 2 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Marioara Bodea si Rodica Milescu în Dosarul nr. 9.412/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarelor exceptiei, avocat Mircea Constantinescu, cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul autoarelor exceptiei sustine admiterea acesteia, în esentă, cu motivarea că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 1 alin. (4) si ale art. 126 alin. (6) din Constitutie, deoarece substituie un act administrativ, nespecific activitătii de judecată si neopozabil părtilor din proces, unei hotărâri judecătoresti. Se mai sustine si faptul că modalitatea de dezînvestire a Înaltei Curti de Casatie si Justitie contravine dispozitiilor art. 129 din Constitutie, deoarece nu se face printr-o încheiere, susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, ci, dimpotrivă, are ca scop realizarea accesului la justitie si a celeritătii procesului, în conditiile unei degrevări a activitătii instantelor de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 9.412/C/2005, Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Marioara Bodea si Rodica Milescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece în temeiul acestora recursurile aflate pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie si care sunt de competenta curtilor de apel, potrivit prevederilor Legii nr. 219/2005, se trimit instantelor devenite competente să le judece prin decizie administrativă, iar nu printr-o hotărâre judecătorească, susceptibilă de a fi supusă căilor de atac.

Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură, de competenta exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, si nu îngrădesc realizarea controlului judecătoresc al actelor autoritătilor publice, ci, dimpotrivă, contribuie la urgentarea solutionării cauzei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit cărora:

“(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)–(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instantelor devenite competente să le judece.“

În opinia autoarelor exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, în art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autoritătilor publice, în art. 127 – Caracterul public al dezbaterilor si în art. 129 – Folosirea căilor de atac.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat anterior asupra textului de lege criticat, cu raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la art. 126 si 129 din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinând că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în temeiul competentei sale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Mai mult, prin textul de lege criticat se urmăreste înlăturarea unei grave disfunctii în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu atributii privind judecarea unor căi de atac, consecinta fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de tratatele internationale. Asa fiind, solutia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea solutionării cauzelor.

Solutia si considerentele pronuntate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Curtea constată că nici în prezenta cauză nu poate fi retinută pretinsa contrarietate între prevederile legale criticate si dispozitiile art. 129 din Constitutie referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece instituirea posibilitătii de a exercita o cale de atac împotriva măsurii de trimitere a dosarului la instanta devenită competentă potrivit noii reglementări ar fi condus la tergiversarea solutionării cauzei si ar fi fost inutilă fată de caracterul imperativ al normelor în materie de competentă.

De asemenea, Curtea constată că invocarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, în art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autoritătilor publice si în art. 127 ce instituie caracterul public al dezbaterilor în cadrul sedintelor de judecată ale instantelor nu este relevantă pentru solutionarea exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Marioara Bodea si Rodica Milescu în Dosarul nr. 9.412/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 196

din 2 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) – sintagma îimobile nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare“ – si lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) – sintagma “imobile nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare“ – si lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Emilia Băleanu si Thony Hedwig în Dosarul nr. 7.709/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contin nici o măsură discriminatorie si nu încalcă dreptul de proprietate privată. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 7.709/C/2005, Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) – sintagma îimobile nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare“ – si lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Emilia Băleanu si Thony Hedwig.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că prevederile legale criticate contravin principiilor constitutionale ale neretroactivitătii legii si garantării proprietătii private în măsura în care se aplică si imobilelor preluate de către stat fără titlu valabil.

Referindu-se la jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, autorul exceptiei apreciază că măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 au un caracter inadecvat si insuficient si sunt în contradictie cu art. 11 alin. (1) din Constitutie, raportat la art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se mai sustine si încălcarea art. 6 paragraful 1 si a art. 14 din Conventie, deoarece, pe de o parte, în opinia autorului exceptiei nu există posibilitatea atacării în justitie îa caracterului ilegal al posesiei statului român asupra imobilelor preluate fără titlu valabil“, iar, pe de altă parte, există discriminare între persoanele care revendică imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ceilalti proprietari deposedati, supusi dreptului comun în materia

revendicării imobiliare.

Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) – sintagma “imobile nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare“ – si lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: “(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se întelege:

a) imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare, […]; […]

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare;“.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 11 alin. (1) referitoare la obligatia statului de a îndeplini obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte, în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii si în art. 44 – Dreptul de proprietate privată.

De asemenea, sunt invocate si dispozitiile art. 1 cuprins în Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la protectia proprietătii, în art. 6 paragraful 1 din conventie, privind dreptul la un proces echitabil, precum si în art. 14 din aceeasi conventie, referitor la interzicerea discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Autorii exceptiei sustin, în esentă, pe de o parte, că măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 au un caracter îinsuficient si inadecvat“, contravenind astfel dispozitiilor art. 44 din Constitutie, precum si prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, atât în privinta continutului intrinsec al protectiei proprietătii private, la care se referă prevederile invocate, cât si a domeniului de aplicare a acestui text, asa cum a fost stabilit în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, se arată că sintagma “imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare“, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, este neconstitutională în măsura în care se aplică si imobilelor preluate de stat fără titlu valabil. Analizând întreaga argumentatie a criticii de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia solicită, în fapt, modificarea continutului normei legale criticate, în sensul adaptării ei la principiile protectiei drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, evidentiate în jurisprudenta instantei de contencios european a drepturilor omului.

Aceste sustineri nu pot fi retinute, dat fiind faptul că, potrivit competentei sale înscrise în art. 146 din Constitutie si în cap. III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională verifică în cadrul controlului de constitutionalitate conformitatea legilor si a ordonantelor Guvernului cu dispozitiile si principiile constitutionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea continutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispozitiilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora: “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării.“

În opinia autorilor exceptiei prevederile legale criticate sunt contrare si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece nu există posibilitatea atacării în justitie “a caracterului ilegal al posesiei statului român asupra imobilelor preluate fără titlu valabil“.

Curtea constată că aceste sustineri, referitoare la încălcarea dreptului oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil, nu pot fi retinute câtă vreme instanta de judecată a examinat în fond cauza dedusă judecătii si s-a pronuntat asupra existentei dreptului de proprietate pretins de reclamanti.

Autorii exceptiei mai sustin că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 14 din conventie, deoarece există discriminare între persoanele care revendică imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ceilalti proprietari deposedati, supusi dreptului comun în materia revendicării imobiliare.

Curtea constată însă că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi acceptată o interpretare extensivă a dispozitiilor art. 14 din conventie referitoare la principiul nediscriminării.

Astfel, instanta de contencios european al drepturilor omului a retinut, în cauza Affaire linguistique belge c/Belgique, 1968, că “autoritătile nationale competente se găsesc adesea în fata unor situatii sau a unor probleme a căror diversitate reclamă solutii juridice diferite; unele inegalităti de drept nu urmăresc, de altfel, decât să corijeze inegalităti de fapt“.

Pe de altă parte, Curtea constată că, prin raportare la art. 11 alin. (1) din Constitutie, textul de lege criticat, delimitând domeniul de aplicare a legii prin exemplificarea conceptului de “imobil preluat în mod abuziv“, nu contine nici un criteriu discriminatoriu, în sensul celor enumerate prin art. 14 din conventie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, acestea nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) – sintagma “imobile nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare“ – si lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Emilia Băleanu si Thony Hedwig în Dosarul nr. 7.709/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 martie 2006

.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind stabilirea categoriilor de obligatii fiscale pentru care organul fiscal transmite contribuabililor, prin postă, formularele de declaratii

 

În temeiul art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările  ulterioare, având în vedere prevederile art. 80 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. – Pentru îndeplinirea obligatiei de declarare a veniturilor realizate în anul fiscal 2005, se aprobă transmiterea, prin postă, de către organul fiscal către contribuabili – persoane fizice a unui pachet informational continând următoarele:

a) formularul 200 “Declaratie specială privind veniturile realizate“, cod 14.13.01.13;

b) ghidul pentru completarea si depunerea declaratiei de venit pentru anul fiscal 2005;

c) scrisoarea adresată contribuabililor, semnată de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală; d) plicul “CR“ destinat transmiterii declaratiei de venit de către contribuabili;

e) plicul exterior pentru transmiterile documentelor pachetului informational către contribuabili.

Art. 2. – Modelele si continutul formularelor adaptate pentru trimiterea/primirea prin postă, precum si cele ale ghidului pentru completarea si depunerea declaratiei de venit pentru anul fiscal 2005, ale scrisorii semnate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, ale plicului “CR“ destinat transmiterii declaratiei de venit de către contribuabili si ale plicului exterior transmis contribuabililor sunt prezentate în anexa la prezentul ordin.

Art. 3. – Costurile postale pentru transmiterile în regim “recomandat“, precum si costurile postale pentru transmiterile returate sunt suportate de Ministerul Finantelor Publice – Agentia Natională de Administrare Fiscală.

Costurile postale pentru trimiterile sosite cu indicatia specială “CR“ – recomandat la unitătile fiscale destinatare, de la contribuabili, sunt suportate de directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, din bugetele proprii.

Art. 4. – Anexa*) face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. – Directia de îndrumare si asistentă a contribuabililor, Directia economică si administrativă, Directia generală a tehnologiei informatiei, precum si directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti si unitătile lor subordonate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finantelor publice,

Sebastian Bodu

 

Bucuresti, 17 martie 2006.

Nr. 421.

 

ANEXĂ

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

 

1. formularul 200 “Declaratie specială privind veniturile realizate“, cod 14.13.01.13;

2. ghidul pentru completarea si depunerea declaratiei de venit pentru anul fiscal 2005;

3. scrisoarea adresată contribuabililor, semnată de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală;

4. plicul “CR“ destinat transmiterii declaratiei de venit de către contribuabili;

5. plicul exterior pentru transmiterile documentelor pachetului informational către contribuabili.