MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 264         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 23 martie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

32. – Lege privind obligatiunile ipotecare

 

220. – Decret pentru promulgarea Legii privind obligatiunile ipotecare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 120 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

113.235.– Decizie privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

 

LEGE

privind obligatiunile ipotecare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prezenta lege are drept scop stabilirea conditiilor si a cadrului general pentru emisiunea de obligatiuni ipotecare, precum si reglementarea drepturilor si obligatiilor conferite de acestea detinătorilor lor.

Art. 2. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificatie:

1. agent – persoană juridică sau organizatie fără personalitate juridică, numită si autorizată în conditiile cap. IV să reprezinte interesele detinătorilor de obligatiuni ipotecare apartinând aceleiasi emisiuni;

2. arhivă – Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare;

3. autoritate competentă – Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, cu atributii de reglementare, supraveghere si control al emitentilor si al emisiunilor de obligatiuni ipotecare potrivit prevederilor prezentei legi;

4. credit ipotecar – orice împrumut acordat în conditiile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, cu modificările ulterioare;

5. credit ipotecar comercial – credit ipotecar pentru investitii imobiliare, prin care se finantează investitii imobiliare cu altă destinatie decât locativă;

6. credit ipotecar eligibil – credit ipotecar care îndeplineste criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 5 pentru a fi inclus în portofoliul de credite ipotecare pe baza căruia urmează a se realiza o emisiune de obligatiuni ipotecare;

7. credit ipotecar performant – credit ipotecar eligibil, afectat unei emisiuni de obligatiuni ipotecare, care îndeplineste caracteristicile de performantă anuntate în prospectul de emisiune;

8. credit ipotecar rezidential – credit ipotecar pentru investitii imobiliare, prin care se finantează investitii imobiliare cu destinatie locativă;

9. drepturi accesorii – totalitatea drepturilor reale ori personale aferente creantei ipotecare, inclusiv drepturi de garantie reală si drepturi de creantă decurgând din politele de asigurare încheiate de beneficiarul împrumutului;

10. emitent – banca sau banca de credit ipotecar, persoana juridică română care a acordat sau a preluat prin cesiune credite ipotecare si care a emis, emite sau intentionează să emită obligatiuni ipotecare;

11. investitor – orice persoană care detine obligatiuni ipotecare în cont propriu;

12. investitor calificat – entitate care are capacitatea de a evalua caracteristicile de risc si randament ale obligatiunilor ipotecare, definită conform art. 2 alin. (1) pct. 15 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificările si completările ulterioare;

13. obligatiuni ipotecare – valori mobiliare în formă dematerializată, emise în baza unui prospect aprobat de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare si sub supravegherea acesteia, în vederea refinantării activitătii emitentului de acordare de credite ipotecare, în baza unui portofoliu de credite ipotecare asupra căruia investitorii dobândesc o garantie de prim rang si un drept de preferintă în raport cu orice alt creditor al emitentului;

14. persoană afiliată – persoana fizică sau juridică care, conform art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, este prezumată a actiona concertat cu o altă persoană fizică sau juridică;

15. ofertă publică de obligatiuni ipotecare – comunicarea adresată unor persoane, făcută sub orice formă si prin orice mijloace, care prezintă informatii suficiente despre termenii ofertei si despre obligatiunile ipotecare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor obligatiuni ipotecare. Această definitie se va aplica, de asemenea, si în situatia plasamentului de obligatiuni ipotecare prin intermediari financiari;

16. ofertă adresată investitorilor calificati – vânzarea în integralitate a unei emisiuni de obligatiuni ipotecare către investitori calificati, cu respectarea prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale normelor de aplicare a prezentei legi;

17. portofoliu de credite ipotecare sau portofoliu – totalitatea drepturilor de creantă si a drepturilor accesorii cu care emitentul garantează îndeplinirea obligatiilor asumate printr-o emisiune de obligatiuni ipotecare determinată;

18. prospect de emisiune sau prospect – prospectul de ofertă publică de vânzare de obligatiuni ipotecare, întocmit cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale normelor emise în aplicarea acestora;

19. valoare nominală – suma principală a creditului ori, în cazul garantiilor, suma maximă pentru care au fost constituite;

20. valoarea creditului ipotecar – suma rămasă de rambursat din valoarea nominală a unui credit;

21. valoarea portofoliului – suma valorilor creditelor ipotecare din portofoliu;

22. valoarea de referintă – valoarea stabilită de către un evaluator autorizat potrivit legii.

Art. 3. – (1) Sintagma “obligatiuni ipotecare“ se foloseste exclusiv pentru a desemna valori mobiliare emise în conditiile prezentei legi.

(2) Valorile mobiliare care nu întrunesc caracteristicile prevăzute la art. 2 pct. 13 nu beneficiază de regimul juridic consacrat prin prezenta lege si nu pot fi denumite obligatiuni ipotecare“.

 

CAPITOLUL II

Structurarea portofoliilor

 

Art. 4. – (1) Pentru a fi afectate garantării unei emisiuni de obligatiuni ipotecare, creditele ipotecare se grupează în portofolii, cu conditia respectării, în mod cumulativ, pe toată durata emisiunii, a următoarelor principii:

a) fiecare credit ipotecar din portofoliu să fi fost acordat în conformitate cu normele legale în vigoare la acea dată;

b) creditele ipotecare să fi fost acordate în scopul efectuării de investitii imobiliare pe teritoriul României sau pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European;

c) uniformizarea portofoliului astfel încât să includă un singur tip de credite ipotecare din punct de vedere al destinatiei investitiei imobiliare;

d) media ponderată a scadentei creditelor ipotecare din portofoliul afectat emisiunii să fie mai mare decât scadenta obligatiunilor ipotecare ce urmează a fi emise pe baza acestora; media ponderată a scadentelor se calculează ca medie ponderată a duratei rămase a creditelor din portofoliul afectat, ponderată cu valoarea nominală a creditului la momentul lansării emisiunii;

e) valoarea actualizată a creantelor afectate garantării unei emisiuni de obligatiuni ipotecare să fie cel putin egală cu valoarea actualizată a obligatiilor de plată ale emitentului fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare din emisiunea garantată cu portofoliul respectiv;

f) valoarea totală a creditelor ipotecare garantate cu ipoteci asupra terenurilor fără constructii si a celor garantate cu ipoteci asupra imobilelor aflate în constructie să nu depăsească 20% din valoarea portofoliului;

g) întrunirea criteriilor generale de eligibilitate prevăzute de lege si a caracteristicilor de performantă anuntate în prospectul de emisiune.

(2) Prospectul de emisiune trebuie să includă informatii privind respectarea fiecăruia dintre principiile prevăzute la alin. (1).

Art. 5. – (1) Criteriile generale de eligibilitate a creditelor ipotecare pentru garantarea unei emisiuni de obligatiuni ipotecare sunt:

a) valoarea nominală a unui credit ipotecar să nu depăsească 80% din valoarea de referintă a imobilului constituit în garantie, în cazul unui credit ipotecar rezidential, si 70% din valoarea de referintă a imobilului constituit în garantie, în cazul unui credit ipotecar comercial;

b) suma creditului ipotecar să fi fost pusă la dispozitia beneficiarului în integralitate;

c) valoarea creditelor ipotecare acordate unui singur beneficiar, prin ea însăsi sau prin aditionare cu valoarea creditelor ipotecare acordate unor persoane afiliate acestuia, să nu depăsească 10% din valoarea portofoliului;

d) drepturile de creantă conferite de creditul ipotecar să nu constituie obiectul unei garantii reale;

e) creditul să nu înregistreze întârziere la plată la momentul includerii în portofoliu si, ulterior, pentru a putea fi mentinut în portofoliul de credite ipotecare, să nu aibă întârziere mai mare de 61 de zile la efectuarea serviciului datoriei;

f) imobilul constituit în garantie să fi fost asigurat contra riscurilor pentru o sumă egală cu valoarea de referintă a imobilului stabilită la data încheierii contractului de ipotecă;

g) drepturile reale constituite pentru garantarea rambursării creditului să fie de prim rang.

(2) Emitentii pot stabili, prin norme interne, criterii de eligibilitate suplimentare care se fac publice prin prospectul de emisiune.

Art. 6. – În cazul în care, pe perioada derulării unei emisiuni, unele dintre creditele ipotecare din portofoliu nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate, devin neperformante în întelesul prezentei legi sau determină scăderea mediei ponderate a scadentelor creditelor ipotecare din portofoliu, a sumei valorilor acestora ori a sumei dobânzilor aferente sub limita prevăzută de lege, portofoliul se suplimentează în mod corespunzător cu credite ipotecare eligibile si, în conformitate cu art. 7, cu active noi, cu respectarea principiilor, conditiilor si a formalitătilor prevăzute de lege si de prospectul de emisiune pentru constituirea acestuia.

Art. 7. – (1) Emitentul poate suplimenta portofoliul si substitui creditele ipotecare aflate în situatia prevăzută la art. 6 cu active care prezintă un grad de risc cel mult egal cu cel al creditelor ipotecare din portofoliu, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) o asemenea posibilitate a fost prevăzută în mod expres în prospectul de emisiune;

b) emitentul nu dispune de credite ipotecare care să poată fi incluse în portofoliu, cu respectarea dispozitiilor art. 4 alin. (1);

c) activele respective nu fac obiectul unei garantii reale.

(2) Categoriile de active eligibile pentru suplimentarea portofoliului si substituirea de credite ipotecare din portofoliu, conditiile si procentele în care fiecare categorie de active poate substitui credite ipotecare dintr-un portofoliu se stabilesc prin norme ale Băncii Nationale a României.

(3) Limita maximă generală în care este permisă suplimentarea portofoliului si substituirea creditelor portofoliului si substituirea creditelor ipotecare din portofoliu cu active nu poate depăsi 20% din valoarea portofoliului.

Art. 8. – Prevederile art. 167 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică obligatiunilor ipotecare emise în temeiul prezentei legi.

Art. 9. – Sumele rezultate din emisiunea de obligatiuni ipotecare nu intră sub incidenta prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Registrul de evidentă internă

 

Art. 10. – (1) Emitentii au obligatia ca, pentru fiecare emisiune de obligatiuni ipotecare, să tină un registru de evidentă internă în care să reflecte structura si dinamica portofoliului. Registrul de evidentă internă contine în mod obligatoriu următoarele informatii cu privire la fiecare credit ipotecar din portofoliu:

1. datele de identificare a contractului de credit ipotecar, cu specificarea categoriei din care face parte din punct de vedere al destinatiei investitiei imobiliare;

2. datele de identificare a beneficiarului;

3. datele de identificare a imobilului asupra căruia s-a constituit garantia pentru rambursarea creditului ipotecar, cu mentionarea numărului de carte funciară;

4. valoarea nominală, valoarea creditului ipotecar si valoarea de referintă a imobilului prevăzut la pct. 3, calculată la momentul încheierii contractului de ipotecă;

5. orice altă garantie constituită pentru rambursarea creditului, cu specificarea valorii nominale a acesteia.

(2) Registrul de evidentă internă cuprinde o sectiune destinată înscrierilor referitoare la activele incluse în portofoliu potrivit prevederilor art. 7.

(3) Registrul de evidentă internă se completează de către emitent cu ocazia fiecărei modificări ori completări a datelor cuprinse în înscrierile initiale. Lunar, emitentul pune la dispozitia agentului o copie a Registrului de evidentă internă, purtând semnătura reprezentantului său legal, precum si o informare scrisă cu privire la structura portofoliului, suma obligatiilor patrimoniale ale emitentului fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă, valoarea creditelor ipotecare si a activelor incluse în portofoliu potrivit prevederilor art. 6 si 7, valoarea creditelor ipotecare prevăzute la art. 6, indiferent dacă au fost sau nu eliminate din portofoliu, valoarea drepturilor accesorii cu care emitentul garantează, precum si documentatia sintetică pe baza căreia s-au determinat valorile respective.

(4) Registrul de evidentă internă al emitentului este supus controlului Băncii Nationale a României.

(5) Banca Natională a României poate elabora norme privind continutul, păstrarea si completarea Registrului de evidentă internă.

 

CAPITOLUL IV

Agentul

 

Art. 11. – (1) Emitentul, pentru a putea proceda la o emisiune de obligatiuni ipotecare, are obligatia să numească un agent autorizat să verifice corecta tinere a Registrului de evidentă internă de către emitent, să înscrie la arhivă garantiile mobiliare asupra portofoliului, precum si orice modificări ulterioare referitoare la acestea si să îi reprezinte pe detinătorii de obligatiuni ipotecare.

(2) Agentul numit de către emitent nu poate fi o persoană afiliată acestuia si nici auditorul financiar al emitentului.

Art. 12. – (1) Agentul este ales de către emitent din rândul agentilor autorizati de Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare si este numit prin prospectul de emisiune.

(2) Mandatul agentului este confirmat de către investitori prin subscrierea emisiunii de obligatiuni ipotecare si încetează la momentul plătii integrale a obligatiilor asumate de către emitent fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare din respectiva emisiune.

(3) În conditiile prevăzute la alin. (1) si (2) emitentul poate să numească si un agent supleant.

Art. 13. – (1) Serviciile de agent se prestează de către:

a) persoane juridice auditori financiari, înregistrati în Registrul auditorilor financiari;

b) institutii de credit;

c) societăti de servicii de investitii financiare pentru care activitatea de agent reprezintă serviciu conex în temeiul prezentei legi;

d) cabinete individuale, cabinete asociate sau societăti civile profesionale de avocati, în conditiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

e) birouri notariale organizate în conditiile Legii notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În vederea autorizării ca agent, Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare evaluează solicitantul din punct de vedere al competentei, capacitătii, experientei, reputatiei si integritătii cerute pentru îndeplinirea serviciilor de agent în conditii de sigurantă pentru investitori, examinează circumstantele si informatiile disponibile privind activitatea acestuia si decid prin ordin comun autorizarea, dacă acesta corespunde cerintelor prevăzute în prezenta lege si în normele de aplicare a acesteia.

(3) Persoana juridică ori organizatia fără personalitate juridică autorizată ca agent desemnează o persoană fizică în calitate de reprezentant permanent pentru îndeplinirea mandatului de agent. Această persoană răspunde în nume propriu pentru obligatiile decurgând din îndeplinirea serviciilor de agent, fără însă a înlătura sau a diminua răspunderea persoanei juridice ori a organizatiei fără personalitate juridică pe care o reprezintă, si trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

a) să aibă studii juridice sau economice;

b) să aibă experientă profesională de cel putin 5 ani în domeniul său de activitate;

c) să aibă o bună reputatie;

d) să nu fi fost condamnată sau să nu se fi pus în miscare actiunea penală împotriva acesteia pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, Înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori pentru alte infractiuni prevăzute de legea specială de organizare a profesiei;

e) să nu fi fost sanctionată în ultimii 3 ani de autoritatea de reglementare a activitătii pe care o desfăsoară.

Art. 14. – (1) Obligatiile si răspunderea agentului fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

(2) Agentul nu poate delega îndeplinirea atributiilor specifice si nu poate transmite dreptul de reprezentare a detinătorilor de obligatiuni ipotecare decât la încetarea mandatului înainte de termen.

(3) Contractul încheiat între emitent si agent se atasează la prospectul de emisiune.

Art. 15. – (1) Agentul are următoarele atributii principale:

a) să verifice respectarea de către emitent a cerintelor legii si ale prospectului de emisiune referitoare la portofoliile de credite ipotecare la data confirmării mandatului si, lunar, pe toată durata acestuia;

b) să încheie, în nume propriu, dar pe seama investitorilor, în emisiunea de obligatiuni ipotecare respectivă, un contract de garantie asupra creditelor ipotecare si activelor incluse în portofoliu potrivit prevederilor art. 7, în forma atasată prospectului, si să înscrie la arhivă, în numele agentului, dar pe seama emisiunii, avizul de garantie corespunzător;

c) să înscrie la arhivă, în nume propriu, dar pe seama investitorilor, în emisiunea de obligatiuni ipotecare respectivă, toate modificările si completările aduse garantiei prevăzute la lit. b), astfel încât arhiva să reflecte cu acuratete Registrul de evidentă internă;

d) să notifice în scris emitentului, Băncii Nationale a României si Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare cu privire la constatarea încălcării de către emitent a unei obligatii ce îi incumbă fată de investitori, conform prezentei legi si prospectului, dacă această încălcare nu este remediată în termen de 10 zile de la data constatării;

e) să convoace adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare, în cazul în care constată o încălcare de către emitent a obligatiilor ce îi revin fată de acestia, conform prezentei legi si prospectului de emisiune, dacă această încălcare nu este remediată în termen de 30 de zile de la data constatării;

f) să informeze Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare despre convocarea adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare pentru motivul prevăzut la lit. e);

g) să facă publicitatea hotărârilor luate de adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum si într-un ziar de circulatie natională si să le pună în executare;

h) să îi reprezinte pe detinătorii de obligatiuni ipotecare în fata emitentului, a autoritătilor publice si a oricărei terte persoane, în limitele stabilite de adunarea generală a acestora, să exercite, în nume propriu, dar pe seama investitorilor, drepturile acestora decurgând din detinerea de obligatiuni ipotecare, cu exceptia dreptului de vot.

(2) Atributiile de verificare si control prevăzute în prezenta lege se realizează exclusiv pe baza documentatiei sintetice întocmite de către emitent pe propria răspundere. La cerere, emitentul este obligat să furnizeze agentului clarificări si declaratii scrise ori documente primare pentru stabilirea gradului de conformare a acestuia cu obligatiile ce îi revin fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă.

(3) În urma verificării documentatiei sintetice prevăzute la alin. (2), agentul emite un certificat privind regularitatea îndeplinirii cerintelor legale si ale prospectului de emisiune referitoare la structurarea portofoliului de credite ipotecare.

Certificatul însoteste în mod obligatoriu prospectul de emisiune.

Art. 16. – (1) Agentul îsi va exercita atributiile cu aceeasi prudentă si diligentă cu care ar fi actionat pentru gestionarea propriilor interese.

(2) În legătură cu îndeplinirea atributiilor prevăzute în prezenta lege, agentului i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 49–53 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, sau, după caz, ale titlului VII din Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Agentul este răspunzător, în solidar cu emitentul si, după caz, cu societatea de servicii de investitii financiare care a intermediat vânzarea si/sau cu auditorul financiar al emitentului, fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare pe care îi reprezintă pentru daunele cauzate ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a atributiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)–c).

(4) Agentul este răspunzător în exclusivitate pentru îndeplinirea necorespunzătoare a tuturor celorlalte atributii ce îi revin potrivit legii ori prospectului de emisiune. De asemenea, agentul răspunde pentru toate daunele cauzate în mod direct emitentului si/sau detinătorilor de obligatiuni ipotecare ca urmare a:

a) refuzului nejustificat de a pune în executare o hotărâre a adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare;

b) renuntării la mandat, altfel decât pentru motive de necorespundere pentru exercitarea atributiilor de agent potrivit prevederilor prezentei legi;

c) omisiunii de a anunta emitentul si detinătorii de obligatiuni ipotecare cu privire la aparitia unui motiv de necorespundere pentru exercitarea atributiilor specifice de către agent ori de către reprezentantul permanent al acestuia;

d) omisiunii de a convoca adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare pentru numirea unui nou agent, acolo unde este cazul, de a colabora cu agentul supleant sau cu noul agent numit pentru predareapreluarea mandatului ori de a asigura continuitatea serviciilor de agent până la intrarea în functie a agentului supleant ori a noului agent.

 

CAPITOLUL V

Emisiunea de obligatiuni ipotecare

 

Art. 17. – (1) Obligatiunile ipotecare pot fi oferite spre subscriere prin ofertă publică, în baza unui prospect aprobat de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare.

(2) Oferta publică de obligatiuni ipotecare se realizează cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale normelor emise în aplicarea acestora.

Art. 18. – (1) În scopul evaluării succesului unei oferte publice de obligatiuni ipotecare sunt permise activităti de solicitare a intentiei de investitie, cu conditia difuzării unui prospect preliminar aprobat în conformitate cu reglementările Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

(2) Prospectul preliminar si răspunsul la solicitarea intentiei de investitie exprimată prin acesta nu produc efecte juridice între părti.

(3) Ulterior aprobării de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare a prospectului preliminar, emitentul poate contacta potentialii investitori si poate să prezinte acestora informatii privind activitatea sa, precum si emisiunea pe care intentionează să o lanseze.

Art. 19. – Oferta publică de vânzare de obligatiuni ipotecare se realizează printr-un intermediar autorizat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 20. – (1) Continutul minim al prospectului de emisiune include, pe lângă informatiile prevăzute în legislatia pietei de capital, următoarele categorii de informatii.

a) date privind emitentul si activitatea acestuia, inclusiv situatiile financiare pentru ultimul exercitiu financiar sau ultimele raportări contabile, în forma stabilită de Banca Natională a României si aprobată de Ministerul Finantelor Publice, conform art. 62 din Legea nr. 58/1998, republicată;

b) caracteristicile împrumutului obligatar, respectiv: valoarea totală a emisiunii si numărul de obligatiuni ipotecare emise, valoarea nominală si pretul de emisiune, pretul de vânzare, comisioanele de intermediere plătite societătilor de servicii de investitii financiare; valoarea estimativă a costurilor de emisiune, perioada de derulare a ofertei publice, piata reglementată/sistemul alternativ pe care se intentionează tranzactionarea obligatiunilor ipotecare, scadenta, dobânda, metoda de calcul al cuantumului dobânzii si intervalele de plată, programul de rambursare a obligatiunilor ipotecare, optiunea de răscumpărare, modalitatea de plată a obligatiunilor ipotecare subscrise si de alocare a obligatiunilor ipotecare în situatia de suprasubscriere; în cazul emisiunilor de obligatiuni ipotecare care nu conferă detinătorilor drepturi egale, informatiile privitoare la acestea se prezintă distinct

pentru fiecare clasă de obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă;

c) caracteristicile portofoliului de credite ipotecare afectat emisiunii, inclusiv valoarea creditelor din portofoliu si valoarea de referintă a garantiilor constituite pentru rambursarea creditelor ipotecare la momentul încheierii contractului de garantie, raportate la valoarea nominală a emisiunii, precum si gradul de acoperire a obligatiei de plată a dobânzii, dispersia creditelor ipotecare din punct de vedere geografic, scadenta, dobânda, metoda de calcul al cuantumului dobânzii si intervalele de plată, conditiile de plată anticipată;

d) posibilitatea redimensionării corespunzătoare a portofoliului în caz de subsubscriere si păstrarea ori, după caz, modificarea caracteristicilor acestuia;

e) date privind auditorul financiar;

f) date privind agentul, inclusiv comisionul aferent.

(2) Informatiile cuprinse în prospectul de emisiune se certifică de către auditorul financiar al emitentului.

(3) Continutul prospectului, forma de prezentare si documentele care trebuie să îl însotească în vederea autorizării sunt prevăzute în legislatia specifică a pietei de capital.

Art. 21. – Rezultatele ofertei se transmit către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare si către institutiile pietei, dacă este cazul, în conformitate cu reglementările Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Art. 22. – Emitentii pot dobândi obligatiuni ipotecare din propria emisiune, fără drept de vot în adunările detinătorilor de obligatiuni ipotecare în baza obligatiunilor astfel dobândite.

 

CAPITOLUL VI

Drepturile detinătorilor de obligatiuni ipotecare

 

Art. 23. – (1) Fiecare emisiune de obligatiuni ipotecare este garantată cu portofoliul de credite ipotecare descris în Registrul de evidentă internă. În baza garantiei constituite, detinătorii de obligatiuni ipotecare dobândesc dreptul de a-si satisface creantele împotriva emitentului, prin valorificarea portofoliului cu prioritate în raport cu oricare alt creditor, indiferent de natura creantei acestuia sau de garantia reală ori privilegiul, legal sau conventional, constituit în favoarea acestuia asupra portofoliului sau asupra oricărei componente a portofoliului, dacă dreptul de garantie reală sau privilegiul nu a fost înscris la arhivă anterior înscrierii drepturilor detinătorilor de obligatiuni.

(2) Înscrierea în Registrul de evidentă internă a unui credit ipotecar sau a unui activ inclus în portofoliu, potrivit prevederilor art. 7, are ca efect evidentierea si tratarea distinctă a acestuia în contabilitatea emitentului, conform dispozitiilor legale în vigoare.

(3) Cesiunea creantelor aferente creditelor ipotecare ori a activelor înscrise în Registrul de evidentă internă, precum si constituirea de sarcini sau garantii asupra acestora în  favoarea unor terti, fată de emisiunea de obligatiuni ipotecare pe care o garantează, fără ca acest drept să fi fost rezervat în mod expres prin prospectul de emisiune, iar publicitatea garantiei să fi fost efectuată potrivit dispozitiilor alin. (4), se sanctionează cu nulitatea absolută.

(4) Garantia mobiliară asupra portofoliului afectat emisiunii se constituie si se înscrie la arhivă pe numele agentului numit de emitent si pe contul emisiunii până la data lansării prospectului. Contractul de garantie mobiliară ca instrumentum se semnează între agent si emitent, în conditiile art. 15 alin. (1) lit. b), cu ajustarea corespunzătoare a obiectului, în cazul prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. d), si, ulterior, pe durata perioadei de garantie, si cu efectuarea înscrierilor corespunzătoare la arhivă, pentru a reflecta dinamica portofoliului.

(5) Înscrierea la arhivă a dreptului de garantie reală mobiliară asupra creantei ipotecare din portofoliu se face pe formulare speciale pentru a putea descrie ipoteca aferentă acestora, prin mentionarea principalelor date de identificare a imobilului pe care îl grevează: localitatea în care se află imobilul, numărul cărtii funciare, numărul corpului de proprietate, numărul cadastral si numărul de parcelă, după caz, precum si eventuale alte garantii reale constituite în vederea garantării respectivei creante ipotecare. Programul bazei de date a arhivei se modifică astfel încât, la cerere, să se poată determina si elibera un certificat, indicându-se dacă dreptul de ipotecă asupra unui imobil a fost constituit în garantie odată cu creanta pe care o garantează, precum si beneficiarul curent al acestui drept.

(6) Constituirea în garantie a dreptului de ipotecă asupra unui imobil, odată cu creanta pe care o garantează, nu este supusă formalitătilor de publicitate în cartea funciară a imobilului. Radierea ipotecii constituite asupra unui imobil pentru garantarea rambursării unui credit ipotecar se poate face exclusiv pe baza unui certificat emis de un operator autorizat care să ateste că în baza de date a arhivei nu este înscrisă constituirea în garantie, în favoarea unui tert, a dreptului de ipotecă asupra imobilului respectiv.

(7) Constituirea în garantie a creantelor si drepturilor accesorii, aferente fiecărui credit ipotecar din portofoliu, în favoarea detinătorilor de obligatiuni ipotecare trebuie notificată de emitent ori de agent beneficiarului de credit ipotecar, în calitate de debitor cedat, cel mai târziu în termen de 7 zile de la data realizării garantiei asupra portofoliului.

Art. 24. – (1) Detinătorii de obligatiuni ipotecare din aceeasi emisiune se pot întruni în adunarea generală pentru a delibera asupra intereselor lor, ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre în legătură cu:

a) revocarea agentului si numirea unui nou agent, cu conditia validării acestuia de către autoritătile competente;

b) declararea emisiunii de obligatiuni ipotecare ca fiind exigibilă anticipat în cazul în care agentul constată, iar Comisia Natională a Valorilor Mobiliare certifică, la solicitarea agentului, o încălcare de către emitent a obligatiilor fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare, dacă aceasta nu a fost remediată în termenul prevăzut la art. 15 alin. (1) lit. e);

c) transferul portofoliului spre administrare de la emitent către o tertă persoană autorizată potrivit legii, atunci când emitentul se află în situatia prevăzută la lit. b) sau dacă împotriva acestuia s-a deschis procedura de faliment;

d) alte aspecte necesare protectiei investitorilor în obligatiuni ipotecare ale emitentului.

(2) În cadrul adunării generale, detinătorii de obligatiuni ipotecare nu pot fi reprezentati de actionarii, administratorii, cenzorii sau functionarii emitentului. Agentul nu poate vota, în baza obligatiunilor ipotecare pe care le detine ori în calitate de mandatar al altor detinători de obligatiuni ipotecare, asupra problemei prevăzute la alin. (1) lit. a).

(3) Sedinta adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare va fi prezidată de agent, asistat de către unul până la trei secretari, alesi dintre detinătorii de obligatiuni ipotecare prezenti, care vor verifica lista de prezentă a detinătorilor, indicând cota reprezentată de fiecare din valoarea emisiunii.

(4) Votul detinătorilor de obligatiuni ipotecare poate fi exprimat si prin corespondentă.

Art. 25. – Adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare se convoacă pe cheltuiala emitentului, la cererea unui număr de detinători de obligatiuni ipotecare reprezentând cel putin 25% din numărul total al obligatiunilor ipotecare din emisiunea respectivă sau la cererea agentului.

Art. 26. – (1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare este necesară prezenta unui număr de detinători care să reprezinte cel putin 25% din numărul total al obligatiunilor ipotecare din emisiunea respectivă, iar hotărârile să fie luate de detinători reprezentând 50% din numărul total al detinătorilor de obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă, prezenti la adunarea generală.

(2) Dacă adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare nu poate lucra din cauza neîndeplinirii conditiilor prevăzute la alin. (1), adunarea generală ce se va întruni după o a doua convocare poate să hotărască asupra problemelor pe ordinea de zi a primei adunări, oricare ar fi procentul din numărul total al obligatiunilor ipotecare reprezentate de detinătorii de obligatiuni prezenti, cu majoritate.

(3) Pentru adoptarea hotărârilor privind declararea emisiunii de obligatiuni ipotecare ca fiind scadentă anticipat ori transferul dreptului de administrare a portofoliului de la emitent către o tertă persoană, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. b), este necesar votul afirmativ al detinătorilor de obligatiuni ipotecare reprezentând 25% din numărul total al obligatiunilor ipotecare din emisiunea respectivă, indiferent de procentul reprezentat de detinătorii care au votat împotrivă.

Art. 27. – Hotărârile adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare se aduc la cunostintă emitentului în termen de cel mult două zile de la adoptarea lor.

Art. 28. – Dispozitiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la formele, conditiile, termenele convocării, depunerea titlurilor, reprezentarea si votarea, obligativitatea hotărârilor adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare si atacarea acestora în justitie se aplică în mod corespunzător organizării si procesului decizional al adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare.

 

CAPITOLUL VII

Prevederi speciale privind dizolvarea si lichidarea emitentului

 

Art. 29. – Pe durata împrumutului obligatar contractat conform prezentei legi, adunarea generală a actionarilor emitentului nu poate hotărî dizolvarea acestuia dacă anterior luării acestei hotărâri emitentul nu a transferat portofoliul si obligatiile asumate fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare garantati cu respectivul portofoliu către un alt emitent autorizat, în conditiile prevăzute la art. 26 alin. (3) si cu aprobarea prealabilă a Băncii Nationale a României.

 

CAPITOLUL VIII

Prevederi speciale privind falimentul emitentilor

 

Art. 30. – În cazul în care împotriva emitentului este deschisă procedura falimentului, organele de aplicare a acesteia vor urmări realizarea efectivă în integralitate a drepturilor detinătorilor de obligatiuni ipotecare asupra portofoliului afectat emisiunii, în conditiile prezentei legi.

Art. 31. – (1) Până la satisfacerea tuturor obligatiilor ce îi incumbă emitentului fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare, în baza prezentei legi si a prospectului, portofoliile de credite ipotecare afectate emisiunilor de obligatiuni ipotecare nu pot face obiectul realizării prin vânzare în cursul procedurii de lichidare a bunurilor din averea emitentului. Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), unul sau mai multe portofolii de credite ipotecare pot fi incluse într-o tranzactie având ca obiect cumpărarea de active si asumarea de pasive de către un tert, cu conditia întrunirii cumulative a următoarelor cerinte:

a) cel mai recent raport lunar prevăzut la art. 5 lit. p) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 278/2004, aprobat de judecătorul-sindic, să prevadă sursele si angajamentul de plată, în integralitate, prealabil si independent de vânzarea portofoliului în cauză, a tuturor obligatiilor emitentului fată de toti detinătorii de obligatiuni ipotecare ale emitentului, recalculate la zi;

b) adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare din fiecare emisiune să aprobe realizarea în avans a drepturilor de creantă împotriva emitentului, în conditiile prevăzute în raportul lichidatorului, după caz, cu numărul de voturi prevăzut la art. 26 alin. (3).

Art. 32. – Creantele detinătorilor de obligatiuni ipotecare dau dreptul acestora de a participa la dezbateri, fără drept de vot, în cadrul adunării creditorilor emitentului. În acest scop, ca si în raporturile cu lichidatorul, detinătorii de obligatiuni ipotecare sunt reprezentati de agent, care îsi va exercita mandatul în conformitate cu deciziile adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare.

Art. 33. – (1) Ori de câte ori conditiile prevăzute la art. 31 alin. (2) nu sunt îndeplinite, detinătorii de obligatiuni ipotecare sunt îndreptătiti să primească sumele ce li se cuvin, în cuantumul si la termenele prevăzute în prospect. Dispozitiile art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 278/2004, nu se aplică în privinta dobânzilor care, potrivit graficului din prospectul de emisiune, devin scadente după data deschiderii procedurii falimentului.

(2) În scopul prevăzut la alin. (1), administrarea portofoliului va continua pe parcursul procedurii falimentului si independent de aceasta, până la data realizării tuturor creantelor aferente creditelor ipotecare din portofoliul respectiv. Pentru administrarea portofoliului se deschid si se utilizează unul sau mai multe conturi cu afectatiune specială, distincte de conturile prevăzute la art. 5 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 278/2004.

(3) După deschiderea procedurii falimentului, administrarea portofoliului se face, cu aprobarea adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare, de către o societate de management de portofoliu abilitată în întelesul legii privind securitizarea creantelor să administreze portofolii de creante. Administrarea portofoliului include monitorizarea îndeplinirii obligatiilor debitorilor cedati, restructurarea creantelor, colectarea plătilor efectuate de beneficiarii creditelor ipotecare din portofoliu, inclusiv pe calea executării silite în numele si pe seama emitentului, si plata sumelor datorate de emitent către detinătorii de obligatiuni ipotecare conform termenilor si conditiilor stabilite prin prospectul de emisiune, după achitarea serviciilor de agent si de administrare a portofoliului.

(4) Societatea de management de portofoliu de creante are dreptul la rambursarea tuturor cheltuielilor făcute cu luarea în custodie si administrarea portofoliilor respective, potrivit hotărârii adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare, si are prioritate la distributia sumelor rezultate din realizarea creantelor aferente portofoliului respectiv, prin raport cu detinătorii de obligatiuni ipotecare.

Art. 34. – În cazul în care ritmul de încasare a sumelor datorate de beneficiarii creditelor ipotecare din portofoliu permite satisfacerea în avans a unei părti a obligatiilor emitentului fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare din emisiunea garantată cu acesta, acestia sunt obligati să accepte plătile în avans, cu recalcularea corespunzătoare a drepturilor lor.

Art. 35. – (1) Orice sume generate de portofoliul de credite ipotecare, aferent unei emisiuni, după acoperirea integrală a drepturilor detinătorilor de obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă, vor fi depuse de către societatea de management de portofoliu într-un cont special, deschis pe numele lichidatorului, si vor fi distribuite după cum urmează:

a) detinătorilor de obligatiuni ipotecare din alte emisiuni, proportional, în situatia în care creantele acestora nu au fost integral satisfăcute prin realizarea drepturilor decurgând din portofoliile afectate respectivelor emisiuni;

b) creditorilor ale căror creante nu au fost acoperite integral la închiderea provizorie a procedurii falimentului, în ordinea prevăzută de Ordonanta Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 278/2004.

(2) Distributia sumelor prevăzute la alin. (1) se face de către lichidator numai după ce acesta constată epuizată activitatea de administrare a tuturor portofoliilor de credite ipotecare afectate garantării obligatiunilor ipotecare ale emitentului, prin raportul supus aprobării judecătorului-sindic.

(3) În situatia în care procedura falimentului se finalizează înainte de a se fi epuizat activitatea de administrare a tuturor portofoliilor de credite ipotecare garantând emisiuni de obligatiuni ipotecare ale emitentului, lichidatorul întocmeste un raport de închidere provizorie, pe baza căruia tribunalul pronuntă o hotărâre de închidere provizorie, cu indicarea expresă a titularilor si a cuantumului creantelor neacoperite.

(4) Pentru titularii creantelor indicate în hotărârea de închidere provizorie a procedurii falimentului, termenul legal de prescriptie în care acestia pot solicita sumele ce le revin potrivit alin. (1) lit. b) se întrerupe până la notificarea acestora cu privire la existenta unor sume rămase nedistribuite după acoperirea creantelor prevăzute la alin. (1) lit. a).

 

CAPITOLUL IX

Prevederi speciale privind executarea silită

 

Art. 36. – (1) Executarea silită asupra unui portofoliu poate fi initiată doar de către detinătorii de obligatiuni ipotecare din emisiunea garantată cu portofoliul respectiv, în conditiile art. 24 alin. (1) lit. b).

(2) Executarea silită în conditiile alin. (1) poate fi initiată împotriva portofoliului de creante în integralitatea sa, ca universalitate.

(3) Distribuirea sumelor rezultate din executare se va face potrivit următoarei ordini de preferintă:

a) creantele reprezentând cheltuieli de orice fel făcute cu urmărirea si administrarea portofoliului supus executării;

b) creantele rezultând din detinerea obligatiunilor ipotecare din emisiunea garantată cu portofoliul supus executării;

c) alte categorii de creditori, în ordinea stabilită de lege.

 

CAPITOLUL X

Contraventii si sanctiuni

 

Art. 37. – (1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1), dacă utilizarea sintagmei “obligatiuni ipotecare“ s-a făcut în prospectul de emisiune sau în orice material de informare, în scris ori pe cale audiovizuală, a potentialilor investitori cu privire la caracteristicile unor valori mobiliare emise sau în curs de a fi emise;

b) încălcarea conditiilor prevăzute în autorizatie, în cazul activitătilor si operatiunilor pentru care prezenta lege impune autorizarea;

c) nerespectarea de către emitent a conditiilor privind structurarea portofoliilor prevăzute la art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) si art. 7;

d) tinerea incorectă de către emitenti a Registrului de evidentă internă.

(2) Săvârsirea faptelor prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu:

a) amendă de la 10.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON);

b) următoarele sanctiuni complementare:

1. retragerea autorizatiei;

2. interzicerea temporară sau definitivă, pentru persoane fizice ori juridice, a ocupării unor functii ori a desfăsurării unor activităti si servicii prevăzute de prezenta lege.

(3) Sanctiunile prevăzute la alin. (2) lit. b) pct. 1 si 2 se aplică numai cu luarea măsurilor necesare protectiei detinătorilor de obligatiuni ipotecare.

(4) Săvârsirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) se constată si se sanctionează de către organele abilitate si cu respectarea dispozitiilor procedurale prevăzute în Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

(5) Săvârsirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. b)–d) se constată si se sanctionează de către persoanele împuternicite în acest scop de Banca Natională a României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998, republicată.

(6) Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare pot emite norme comune cu privire la constatarea si sanctionarea săvârsirii faptelor prevăzute la alin. (1), în conformitate cu prevederile alin. (2)–(5).

(7) Prevederile privind contraventiile si sanctiunile se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, în măsura în care acestea nu contravin prezentului capitol.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (7), procedura de stabilire si constatare a contraventiilor, precum si de aplicare a sanctiunilor de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare derogă de la dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL XI

Dispozitii finale

 

Art. 38. – Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare vor emite norme comune, precum si regulamentele prevăzute în prezenta lege, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acesteia.

Art. 39. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 1 martie 2006.

Nr. 32.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind obligatiunile ipotecare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind obligatiunile ipotecare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 februarie 2006.

Nr. 220.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 119

din 16 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agrodivtrans“ – S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 7.229/2005 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitu- tionalitate, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, apreciind în acest sens că aspectele criticate privesc interpretarea legii. Totodată, se arată că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă si din perspectiva faptului că aceasta nu este motivată, ceea ce este contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 7.229/2005, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agrodivtrans“ – S.R.L. din Târgu Mures într-un litigiu având ca obiect solutionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textul de lege criticat este ambiguu si ar fi trebuit să prevadă aplicarea sanctiunii contraventionale în sarcina importatorului sau producătorului si nicidecum în sarcina celui care comercializează produsele, întrucât acestuia din urmă i se îngrădeste astfel dreptul de a efectua acte si fapte de comert pentru culpa altuia.

Totodată, se consideră că statul român ar trebui, pe de o parte, să ia măsuri ca de la producător sau importator să nu intre pe piată produse accizabile marcate necorespunzător sau cu marcaje false, iar pe de altă parte, să nu sanctioneze un simplu comerciant de bună-credintă care a cumpărat astfel de produse în scop de revânzare.

Judecătoria Târgu Mures apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, se consideră că textele legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 45 si 135, întrucât accesul liber la o activitate economică si măsurile ce trebuie luate de stat pentru respectarea statutului de economie de piată nu exclud, ci, dimpotrivă, implică stabilirea limitelor de exercitare a libertătii economice cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terti.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul este îndreptătit, în considerarea unui interes public general, să creeze conditiile necesare pentru o mai bună supraveghere exercitată de organele cu atributii fiscale de control, în vederea urmăririi si încasării creantelor bugetare, ceea ce nu contravine art 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând, în esentă, că dispozitiile legale criticate nu pun în discutie restrângeri ale accesului liber la o activitate economică si nu încalcă dispozitiile constitutionale privind neretroactivitatea legii si ocrotirea proprietătii private.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 190 alin. (1) lit. c) în urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: “(1) Constituie contraventii următoarele fapte:

c) detinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;“.

Desi, în mod formal, autorul exceptiei nu invocă în sustinerea acesteia nici un text constitutional, Curtea retine că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei si din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, sunt avute în vedere în sustinerea exceptiei dispozitiile art. 45 privind libertatea economică si ale art. 135 din Constitutie privind economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, autorul exceptiei consideră că sanctiunea contraventională prevăzută de lege este în sarcina importatorului sau producătorului si nicidecum a celui care comercializează produsele, întrucât acestuia i s-ar îngrădi dreptul de a efectua acte si fapte de comert pentru culpa altuia.

Curtea retine că textul legal criticat stabileste faptul că detinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contraventie.

Curtea observă că, potrivit art. 203 din Codul fiscal, responsabilitatea marcării revine antrepozitarilor autorizati [persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activitătii acesteia, să producă, să transforme, să detină, să primească si să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal – art. 163 lit. e) din Codul fiscal] sau importatorilor. Totodată, Codul fiscal, la art. 2961 alin. (1) lit. h), stabileste că marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori detinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel constituie infractiune.

Astfel, coroborând textele legale de mai sus, Curtea constată că atât cel ce marchează cu marcaje false produsele accizabile supuse marcării sau detine în antrepozitul fiscal produse marcate în acest fel, cât si cel care detine în afara antrepozitului fiscal sau comercializează pe teritoriul României produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, necorespunzător marcate sau cu marcaje false, sunt sanctionati, prima faptă constituind infractiune, iar cea de-a doua contraventie.

Este, de altfel, o solutie legislativă care sanctionează aceste fapte săvârsite cu vinovătie, orice încălcare a legii impunând o sanctiune în raport cu gravitatea faptei săvârsite.

Totodată, Curtea retine că aceste măsuri au fost instituite pentru a lupta eficient împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrădeste cu nimic libertatea comertului si nici protejarea intereselor nationale în activitatea economică, ci, dimpotrivă, stabileste un cadru legal, clar si precis, în care să se desfăsoare schimburile comerciale cu protejarea intereselor economice nationale. Astfel, măsura în cauză protejează si concurenta loială, neîngăduind intrarea pe piată a unor produse accizabile care eludează cadrul legal în domeniu.

De altfel, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertătii economice cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terti. De asemenea, Curtea constată că prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. c)–g) nu sunt incidente în cauză, având în vedere cuprinsul normei legale criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agrodivtrans“ – S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 7.229/2005 al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 120

din 16 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “H.G.A. Servimpex“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 616/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin reprezentant legal, constatându-se lipsa celeilalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că unul dintre avocatii autorului exceptiei a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a judecătii pentru imposibilitate de prezentare.

Autorul exceptiei, prin reprezentant, nu sustine această cerere. Totodată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia.

Curtea respinge cererea de amânare a judecătii cauzei, având în vedere că autorul exceptiei este legal reprezentat, precum si faptul că nu sustine această cerere.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esentă, că prevederile legale criticate încalcă textul constitutional al art. 15 alin. (2).

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că formula redactională a textului legal criticat nu cuprinde dispozitii retroactive. Totodată, în acelasi sens este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 616/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “H.G.A. Servimpex“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 616/2005 într-un litigiu având ca obiect anularea unei conventii de esalonare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2).

Autorul exceptiei apreciază că textul legal criticat este retroactiv, întrucât creantele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se consolidează în USD în baza raportului leu/USD existent la data preluării, indiferent dacă această dată este anterioară intrării în vigoare a actului normativ care a reglementat consolidarea creantelor neperformante preluate la datoria publică.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, se apreciază că scopul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 este acela de a pregăti valorificarea creantelor preluate la datoria publică internă, astfel încât nivelul de acoperire a datoriei publice rezultate din valorificare să fie cât mai apropiat de cel real. În consecintă, instanta consideră că folosirea sintagmei îla data preluării“ nu are relevantă sub aspectul respectării principiului neretroactivitătii legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât consolidarea creantelor în USD reprezintă o modalitate tehnică de echivalare a obligatiei a cărei valoare se schimbă în raport cu fluctuatia valorică a monedei nationale, ceea ce nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, care au următorul cuprins:

“(2) În vederea valorificării creantelor preluate de A.V.A.S., la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei si în alte valute decât USD, la data preluării, se consolidează în USD, în baza raportului leu/USD la acea dată.“

Textul constitutional invocat în sustinerea exceptiei este cel al art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, autorul exceptiei consideră că prin consolidarea în USD a creantelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în baza raportului leu/ USD de la data preluării, indiferent dacă această dată este anterioară intrării în vigoare a legii, se încalcă dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea, prin mai multe decizii, constatând constitutionalitatea acestuia.

Astfel, prin deciziile nr. 78 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003, si nr. 174 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a stabilit că textul de lege criticat pentru neconstitutionalitate reglementează o procedură specială de reflectare în contabilitate a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică, de conservare si de valorificare a acestora cu mai multă celeritate. Totodată, s-a retinut că sintagma îla data preluării“ nu are în vedere o aplicare retroactivă a textului criticat, ci valorificarea creantelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, aceasta fiind o modalitate tehnică de echivalare a obligatiei a cărei valoare se schimbă în raport cu fluctuatia valorică a monedei nationale.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “H.G.A. Servimpex“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 616/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală nr. 14045240 din 1 iulie 2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, adoptată în sedinta din data de 9 februarie 2006, conform prevederilor art. 4 alin. (22)–(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr. 124.211 din 26 ianuarie 2006, s-a hotărât retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, bd. Burebista nr. 2, bl. D14, sc. 4, et. 1, ap. 99, sectorul 3, înregistrată la Oficiul registrului comertului cu nr. J40/5.863/12.07.2002, cod unic de înregistrare 14749377, reprezentată legal de domnul Vasilică Marin, în calitate de director general,

avându-se în vedere următoarele motive de drept si de fapt:

Conform art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, brokerii de asigurare si/sau reasigurare trebuie să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare va fi actualizată prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Conform art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.121/2005, ordin emis în aplicarea art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, brokerii de asigurare aveau obligatia ca până la data de 31 decembrie 2005 să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 25.000 lei (RON).

Fată de prevederile legale sus-mentionate, desi Societatea Comercială “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L. avea obligatia să îsi majoreze capitalul social până la limita de 25.000 lei (RON), capitalul social înregistrat la Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti la data de 31 decembrie 2005 era în cuantum de 15.000 lei (RON), deci sub limita minimă prevăzută de ordinul sus-mentionat.

Având în vedere faptul că până la termenul stabilit de dispozitiile legale, respectiv 31 decembrie 2005, brokerul de asigurare nu a depus dovada majorării capitalului social, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.121/2005, faptă ce constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit. m)2 si r) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât în sedinta din data de 9 februarie 2006 retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L.

Pentru aceste motive, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în temeiul art. 4 alin. (1), al art. 8 alin. (2) lit. a) si al art. 35 alin. (7) lit. a) coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, emite următoarea decizie:

Art. 1. – În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (7)  lit. a) coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, se retrage autorizatia de functionare nr. 2.855 din 17 octombrie 2002 a Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, bd. Burebista nr. 2, bl. D14, sc. 4, et. 1, ap. 99, sectorul 3, înregistrată la Oficiul registrului comertului cu nr. J40/5.863/12.07.2002, cod unic de înregistrare 14749377, reprezentată legal de domnul Vasilică Marin, în calitate de director general.

Art. 2. – Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L. i se interzice, de la data primirii prezentei decizii, desfăsurarea activitătii de broker de asigurare în România, conform prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor date în aplicarea acesteia.

Art. 3. – Brokerul de asigurare are obligatia să îsi notifice clientii, în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asiguratori, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractele în vigoare, la data emiterii prezentei decizii.

Art. 4. – Nerespectarea si/sau neîndeplinirea în mod corespunzător a dispozitiilor prezentei decizii atrag răspunderea civilă sau penală a persoanelor vinovate pentru prejudiciile cauzate intereselor legitime si drepturilor asiguratilor, potrivit legii.

Art. 5. – (1) Împotriva prezentei decizii, Societatea Comercială “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L. poate face plângere la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată curtii de apel nu suspendă pe timpul solutionării acesteia executarea deciziei emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 6. – Prezenta decizie îsi produce efecte la data comunicării ei societătii sanctionate, potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 22 februarie 2006.

Nr. 113.235.