MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 174 (XVIII) - Nr. 264
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 23 martie 2006
SUMAR
LEGI SI DECRETE
32. – Lege privind obligatiunile ipotecare
220. – Decret pentru promulgarea Legii privind
obligatiunile ipotecare
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006 referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c)
din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
Decizia nr. 120 din 16 februarie 2006 referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
ale statului
ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
113.235.– Decizie privind retragerea
autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Insurance Brittania
Consulting“ – S.R.L.
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind obligatiunile ipotecare
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Prezenta lege are drept scop stabilirea conditiilor si a
cadrului general pentru emisiunea de obligatiuni ipotecare, precum si
reglementarea drepturilor si obligatiilor conferite de acestea detinătorilor
lor.
Art. 2. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au
următoarea semnificatie:
1. agent – persoană juridică sau organizatie fără personalitate
juridică, numită si autorizată în conditiile cap. IV să reprezinte interesele
detinătorilor de obligatiuni ipotecare apartinând aceleiasi emisiuni;
2. arhivă – Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare;
3. autoritate competentă – Banca Natională a României si Comisia
Natională a Valorilor Mobiliare, cu atributii de reglementare, supraveghere si
control al emitentilor si al emisiunilor de obligatiuni ipotecare potrivit
prevederilor prezentei legi;
4. credit ipotecar – orice împrumut acordat în conditiile Legii
nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, cu
modificările ulterioare;
5. credit ipotecar comercial – credit ipotecar pentru investitii
imobiliare, prin care se finantează investitii imobiliare cu altă destinatie
decât locativă;
6. credit ipotecar eligibil – credit ipotecar care îndeplineste
criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 5 pentru a fi inclus în
portofoliul de credite ipotecare pe baza căruia urmează a se realiza o emisiune
de obligatiuni ipotecare;
7. credit ipotecar performant – credit ipotecar eligibil, afectat
unei emisiuni de obligatiuni ipotecare, care îndeplineste caracteristicile de
performantă anuntate în prospectul de emisiune;
8. credit ipotecar rezidential – credit ipotecar pentru
investitii imobiliare, prin care se finantează investitii imobiliare cu
destinatie locativă;
9. drepturi accesorii – totalitatea drepturilor reale ori
personale aferente creantei ipotecare, inclusiv drepturi de garantie reală si
drepturi de creantă decurgând din politele de asigurare încheiate de
beneficiarul împrumutului;
10. emitent – banca sau banca de credit ipotecar, persoana
juridică română care a acordat sau a preluat prin cesiune credite ipotecare si
care a emis, emite sau intentionează să emită obligatiuni ipotecare;
11. investitor – orice persoană care detine obligatiuni ipotecare
în cont propriu;
12. investitor calificat – entitate care are capacitatea de a
evalua caracteristicile de risc si randament ale obligatiunilor ipotecare,
definită conform art. 2 alin. (1) pct. 15 din Legea nr. 297/2004 privind piata
de capital, cu modificările si completările ulterioare;
13. obligatiuni ipotecare – valori mobiliare în formă dematerializată,
emise în baza unui prospect aprobat de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare
si sub supravegherea acesteia, în vederea refinantării activitătii emitentului
de acordare de credite ipotecare, în baza unui portofoliu de credite ipotecare
asupra căruia investitorii dobândesc o garantie de prim rang si un drept de
preferintă în raport cu orice alt creditor al emitentului;
14. persoană afiliată – persoana fizică sau juridică care,
conform art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, cu modificările si
completările ulterioare, este prezumată a actiona concertat cu o altă persoană
fizică sau juridică;
15. ofertă publică de obligatiuni ipotecare – comunicarea
adresată unor persoane, făcută sub orice formă si prin orice mijloace, care
prezintă informatii suficiente despre termenii ofertei si despre obligatiunile
ipotecare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie
cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor obligatiuni
ipotecare. Această definitie se va aplica, de asemenea, si în situatia
plasamentului de obligatiuni ipotecare prin intermediari financiari;
16. ofertă adresată investitorilor calificati – vânzarea în
integralitate a unei emisiuni de obligatiuni ipotecare către investitori
calificati, cu respectarea prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările si
completările ulterioare, precum si ale normelor de aplicare a prezentei legi;
17. portofoliu de credite ipotecare sau portofoliu –
totalitatea drepturilor de creantă si a drepturilor accesorii cu care emitentul
garantează îndeplinirea obligatiilor asumate printr-o emisiune de obligatiuni
ipotecare determinată;
18. prospect de emisiune sau prospect – prospectul de
ofertă publică de vânzare de obligatiuni ipotecare, întocmit cu respectarea
prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si
completările ulterioare, precum si ale normelor emise în aplicarea acestora;
19. valoare nominală – suma principală a creditului ori, în cazul
garantiilor, suma maximă pentru care au fost constituite;
20. valoarea creditului ipotecar – suma rămasă de rambursat din
valoarea nominală a unui credit;
21. valoarea portofoliului – suma valorilor creditelor ipotecare
din portofoliu;
22. valoarea de referintă – valoarea stabilită de către un
evaluator autorizat potrivit legii.
Art. 3. – (1) Sintagma “obligatiuni ipotecare“ se foloseste exclusiv
pentru a desemna valori mobiliare emise în conditiile prezentei legi.
(2) Valorile mobiliare care nu întrunesc caracteristicile prevăzute la
art. 2 pct. 13 nu beneficiază de regimul juridic consacrat prin prezenta lege
si nu pot fi denumite obligatiuni ipotecare“.
CAPITOLUL II
Structurarea portofoliilor
Art. 4. – (1) Pentru a fi afectate garantării unei emisiuni de
obligatiuni ipotecare, creditele ipotecare se grupează în portofolii, cu
conditia respectării, în mod cumulativ, pe toată durata emisiunii, a
următoarelor principii:
a) fiecare credit ipotecar din portofoliu să fi fost acordat în
conformitate cu normele legale în vigoare la acea dată;
b) creditele ipotecare să fi fost acordate în scopul efectuării de
investitii imobiliare pe teritoriul României sau pe teritoriile statelor membre
ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European;
c) uniformizarea portofoliului astfel încât să includă un singur tip de
credite ipotecare din punct de vedere al destinatiei investitiei imobiliare;
d) media ponderată a scadentei creditelor ipotecare din portofoliul
afectat emisiunii să fie mai mare decât scadenta obligatiunilor ipotecare ce
urmează a fi emise pe baza acestora; media ponderată a scadentelor se
calculează ca medie ponderată a duratei rămase a creditelor din portofoliul
afectat, ponderată cu valoarea nominală a creditului la momentul lansării
emisiunii;
e) valoarea actualizată a creantelor afectate garantării unei emisiuni
de obligatiuni ipotecare să fie cel putin egală cu valoarea actualizată a
obligatiilor de plată ale emitentului fată de detinătorii de obligatiuni
ipotecare din emisiunea garantată cu portofoliul respectiv;
f) valoarea totală a creditelor ipotecare garantate cu ipoteci asupra
terenurilor fără constructii si a celor garantate cu ipoteci asupra imobilelor
aflate în constructie să nu depăsească 20% din valoarea portofoliului;
g) întrunirea criteriilor generale de eligibilitate prevăzute de lege si
a caracteristicilor de performantă anuntate în prospectul de emisiune.
(2) Prospectul de emisiune trebuie să includă informatii privind
respectarea fiecăruia dintre principiile prevăzute la alin. (1).
Art. 5. – (1) Criteriile generale de eligibilitate a creditelor
ipotecare pentru garantarea unei emisiuni de obligatiuni ipotecare sunt:
a) valoarea nominală a unui credit ipotecar să nu depăsească 80% din
valoarea de referintă a imobilului constituit în garantie, în cazul unui credit
ipotecar rezidential, si 70% din valoarea de referintă a imobilului constituit
în garantie, în cazul unui credit ipotecar comercial;
b) suma creditului ipotecar să fi fost pusă la dispozitia beneficiarului
în integralitate;
c) valoarea creditelor ipotecare acordate unui singur beneficiar, prin
ea însăsi sau prin aditionare cu valoarea creditelor ipotecare acordate unor
persoane afiliate acestuia, să nu depăsească 10% din valoarea portofoliului;
d) drepturile de creantă conferite de creditul ipotecar să nu constituie
obiectul unei garantii reale;
e) creditul să nu înregistreze întârziere la plată la momentul
includerii în portofoliu si, ulterior, pentru a putea fi mentinut în
portofoliul de credite ipotecare, să nu aibă întârziere mai mare de 61 de zile
la efectuarea serviciului datoriei;
f) imobilul constituit în garantie să fi fost asigurat contra riscurilor
pentru o sumă egală cu valoarea de referintă a imobilului stabilită la data
încheierii contractului de ipotecă;
g) drepturile reale constituite pentru garantarea rambursării creditului
să fie de prim rang.
(2) Emitentii pot stabili, prin norme interne, criterii de eligibilitate
suplimentare care se fac publice prin prospectul de emisiune.
Art. 6. – În cazul în care, pe perioada derulării unei emisiuni, unele
dintre creditele ipotecare din portofoliu nu mai îndeplinesc criteriile de
eligibilitate, devin neperformante în întelesul prezentei legi sau determină
scăderea mediei ponderate a scadentelor creditelor ipotecare din portofoliu, a
sumei valorilor acestora ori a sumei dobânzilor aferente sub limita prevăzută
de lege, portofoliul se suplimentează în mod corespunzător cu credite ipotecare
eligibile si, în conformitate cu art. 7, cu active noi, cu respectarea
principiilor, conditiilor si a formalitătilor prevăzute de lege si de prospectul
de emisiune pentru constituirea acestuia.
Art. 7. – (1) Emitentul poate suplimenta portofoliul si substitui
creditele ipotecare aflate în situatia prevăzută la art. 6 cu active care
prezintă un grad de risc cel mult egal cu cel al creditelor ipotecare din
portofoliu, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:
a) o asemenea posibilitate a fost prevăzută în mod expres în prospectul
de emisiune;
b) emitentul nu dispune de credite ipotecare care să poată fi incluse în
portofoliu, cu respectarea dispozitiilor art. 4 alin. (1);
c) activele respective nu fac obiectul unei garantii reale.
(2) Categoriile de active eligibile pentru suplimentarea portofoliului
si substituirea de credite ipotecare din portofoliu, conditiile si procentele
în care fiecare categorie de active poate substitui credite ipotecare dintr-un
portofoliu se stabilesc prin norme ale Băncii Nationale a României.
(3) Limita maximă generală în care este permisă suplimentarea
portofoliului si substituirea creditelor portofoliului si substituirea
creditelor ipotecare din portofoliu cu active nu poate depăsi 20% din valoarea
portofoliului.
Art. 8. – Prevederile art. 167 din Legea nr. 31/1990 privind societătile
comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică
obligatiunilor ipotecare emise în temeiul prezentei legi.
Art. 9. – Sumele rezultate din emisiunea de obligatiuni ipotecare nu
intră sub incidenta prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39/1996 privind
înfiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul
bancar, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
CAPITOLUL III
Registrul de evidentă internă
Art. 10. – (1) Emitentii au obligatia ca, pentru fiecare emisiune de
obligatiuni ipotecare, să tină un registru de evidentă internă în care să
reflecte structura si dinamica portofoliului. Registrul de evidentă internă
contine în mod obligatoriu următoarele informatii cu privire la fiecare credit
ipotecar din portofoliu:
1. datele de identificare a contractului de credit ipotecar, cu
specificarea categoriei din care face parte din punct de vedere al destinatiei
investitiei imobiliare;
2. datele de identificare a beneficiarului;
3. datele de identificare a imobilului asupra căruia s-a constituit
garantia pentru rambursarea creditului ipotecar, cu mentionarea numărului de
carte funciară;
4. valoarea nominală, valoarea creditului ipotecar si valoarea de
referintă a imobilului prevăzut la pct. 3, calculată la momentul încheierii
contractului de ipotecă;
5. orice altă garantie constituită pentru rambursarea creditului, cu
specificarea valorii nominale a acesteia.
(2) Registrul de evidentă internă cuprinde o sectiune destinată
înscrierilor referitoare la activele incluse în portofoliu potrivit
prevederilor art. 7.
(3) Registrul de evidentă internă se completează de către emitent cu
ocazia fiecărei modificări ori completări a datelor cuprinse în înscrierile
initiale. Lunar, emitentul pune la dispozitia agentului o copie a Registrului
de evidentă internă, purtând semnătura reprezentantului său legal, precum si o
informare scrisă cu privire la structura portofoliului, suma obligatiilor
patrimoniale ale emitentului fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare din
emisiunea respectivă, valoarea creditelor ipotecare si a activelor incluse în
portofoliu potrivit prevederilor art. 6 si 7, valoarea creditelor ipotecare
prevăzute la art. 6, indiferent dacă au fost sau nu eliminate din portofoliu,
valoarea drepturilor accesorii cu care emitentul garantează, precum si
documentatia sintetică pe baza căreia s-au determinat valorile respective.
(4) Registrul de evidentă internă al emitentului este supus controlului
Băncii Nationale a României.
(5) Banca Natională a României poate elabora norme privind continutul,
păstrarea si completarea Registrului de evidentă internă.
CAPITOLUL IV
Agentul
Art. 11. – (1) Emitentul, pentru a putea proceda la o emisiune de
obligatiuni ipotecare, are obligatia să numească un agent autorizat să verifice
corecta tinere a Registrului de evidentă internă de către emitent, să înscrie
la arhivă garantiile mobiliare asupra portofoliului, precum si orice modificări
ulterioare referitoare la acestea si să îi reprezinte pe detinătorii de
obligatiuni ipotecare.
(2) Agentul numit de către emitent nu poate fi o persoană afiliată acestuia
si nici auditorul financiar al emitentului.
Art. 12. – (1) Agentul este ales de către emitent din rândul agentilor
autorizati de Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor
Mobiliare si este numit prin prospectul de emisiune.
(2) Mandatul agentului este confirmat de către investitori prin
subscrierea emisiunii de obligatiuni ipotecare si încetează la momentul plătii
integrale a obligatiilor asumate de către emitent fată de detinătorii de
obligatiuni ipotecare din respectiva emisiune.
(3) În conditiile prevăzute la alin. (1) si (2) emitentul poate să
numească si un agent supleant.
Art. 13. – (1) Serviciile de agent se prestează de către:
a) persoane juridice auditori financiari, înregistrati în Registrul
auditorilor financiari;
b) institutii de credit;
c) societăti de servicii de investitii financiare pentru care
activitatea de agent reprezintă serviciu conex în temeiul prezentei legi;
d) cabinete individuale, cabinete asociate sau societăti civile
profesionale de avocati, în conditiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările
ulterioare;
e) birouri notariale organizate în conditiile Legii notarilor publici si
a activitătii notariale nr. 36/1995, cu modificările si completările
ulterioare.
(2) În vederea autorizării ca agent, Banca Natională a României si
Comisia Natională a Valorilor Mobiliare evaluează solicitantul din punct de
vedere al competentei, capacitătii, experientei, reputatiei si integritătii
cerute pentru îndeplinirea serviciilor de agent în conditii de sigurantă pentru
investitori, examinează circumstantele si informatiile disponibile privind
activitatea acestuia si decid prin ordin comun autorizarea, dacă acesta
corespunde cerintelor prevăzute în prezenta lege si în normele de aplicare a
acesteia.
(3) Persoana juridică ori organizatia fără personalitate juridică
autorizată ca agent desemnează o persoană fizică în calitate de reprezentant
permanent pentru îndeplinirea mandatului de agent. Această persoană răspunde în
nume propriu pentru obligatiile decurgând din îndeplinirea serviciilor de
agent, fără însă a înlătura sau a diminua răspunderea persoanei juridice ori a
organizatiei fără personalitate juridică pe care o reprezintă, si trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele conditii:
a) să aibă studii juridice sau economice;
b) să aibă experientă profesională de cel putin 5 ani în domeniul său de
activitate;
c) să aibă o bună reputatie;
d) să nu fi fost condamnată sau să nu se fi pus în miscare actiunea
penală împotriva acesteia pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals,
uz de fals, Înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de
mită ori pentru alte infractiuni prevăzute de legea specială de organizare a
profesiei;
e) să nu fi fost sanctionată în ultimii 3 ani de autoritatea de
reglementare a activitătii pe care o desfăsoară.
Art. 14. – (1) Obligatiile si răspunderea agentului fată de detinătorii
de obligatiuni ipotecare sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat,
dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
(2) Agentul nu poate delega îndeplinirea atributiilor specifice si nu
poate transmite dreptul de reprezentare a detinătorilor de obligatiuni
ipotecare decât la încetarea mandatului înainte de termen.
(3) Contractul încheiat între emitent si agent se atasează la prospectul
de emisiune.
Art. 15. – (1) Agentul are următoarele atributii principale:
a) să verifice respectarea de către emitent a cerintelor legii si ale
prospectului de emisiune referitoare la portofoliile de credite ipotecare la
data confirmării mandatului si, lunar, pe toată durata acestuia;
b) să încheie, în nume propriu, dar pe seama investitorilor, în
emisiunea de obligatiuni ipotecare respectivă, un contract de garantie asupra
creditelor ipotecare si activelor incluse în portofoliu potrivit prevederilor
art. 7, în forma atasată prospectului, si să înscrie la arhivă, în numele
agentului, dar pe seama emisiunii, avizul de garantie corespunzător;
c) să înscrie la arhivă, în nume propriu, dar pe seama investitorilor,
în emisiunea de obligatiuni ipotecare respectivă, toate modificările si
completările aduse garantiei prevăzute la lit. b), astfel încât arhiva să
reflecte cu acuratete Registrul de evidentă internă;
d) să notifice în scris emitentului, Băncii Nationale a României si
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare cu privire la constatarea încălcării
de către emitent a unei obligatii ce îi incumbă fată de investitori, conform
prezentei legi si prospectului, dacă această încălcare nu este remediată în
termen de 10 zile de la data constatării;
e) să convoace adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni
ipotecare, în cazul în care constată o încălcare de către emitent a
obligatiilor ce îi revin fată de acestia, conform prezentei legi si prospectului
de emisiune, dacă această încălcare nu este remediată în termen de 30 de zile
de la data constatării;
f) să informeze Banca Natională a României si Comisia Natională a
Valorilor Mobiliare despre convocarea adunării generale a detinătorilor de
obligatiuni ipotecare pentru motivul prevăzut la lit. e);
g) să facă publicitatea hotărârilor luate de adunarea generală a
detinătorilor de obligatiuni ipotecare în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, precum si într-un ziar de circulatie natională si să le pună în
executare;
h) să îi reprezinte pe detinătorii de obligatiuni ipotecare în fata
emitentului, a autoritătilor publice si a oricărei terte persoane, în limitele
stabilite de adunarea generală a acestora, să exercite, în nume propriu, dar pe
seama investitorilor, drepturile acestora decurgând din detinerea de
obligatiuni ipotecare, cu exceptia dreptului de vot.
(2) Atributiile de verificare si control prevăzute în prezenta lege se
realizează exclusiv pe baza documentatiei sintetice întocmite de către emitent
pe propria răspundere. La cerere, emitentul este obligat să furnizeze agentului
clarificări si declaratii scrise ori documente primare pentru stabilirea
gradului de conformare a acestuia cu obligatiile ce îi revin fată de
detinătorii de obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă.
(3) În urma verificării documentatiei sintetice prevăzute la alin. (2),
agentul emite un certificat privind regularitatea îndeplinirii cerintelor
legale si ale prospectului de emisiune referitoare la structurarea portofoliului
de credite ipotecare.
Certificatul însoteste în mod obligatoriu prospectul de emisiune.
Art. 16. – (1) Agentul îsi va exercita atributiile cu aceeasi prudentă
si diligentă cu care ar fi actionat pentru gestionarea propriilor interese.
(2) În legătură cu îndeplinirea atributiilor prevăzute în prezenta lege,
agentului i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 49–53 din Legea nr.
58/1998 privind activitatea bancară, republicată, sau, după caz, ale titlului
VII din Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.
(3) Agentul este răspunzător, în solidar cu emitentul si, după caz, cu
societatea de servicii de investitii financiare care a intermediat vânzarea
si/sau cu auditorul financiar al emitentului, fată de detinătorii de obligatiuni
ipotecare pe care îi reprezintă pentru daunele cauzate ca urmare a îndeplinirii
necorespunzătoare a atributiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)–c).
(4) Agentul este răspunzător în exclusivitate pentru îndeplinirea
necorespunzătoare a tuturor celorlalte atributii ce îi revin potrivit legii ori
prospectului de emisiune. De asemenea, agentul răspunde pentru toate daunele
cauzate în mod direct emitentului si/sau detinătorilor de obligatiuni ipotecare
ca urmare a:
a) refuzului nejustificat de a pune în executare o hotărâre a adunării
generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare;
b) renuntării la mandat, altfel decât pentru motive de necorespundere
pentru exercitarea atributiilor de agent potrivit prevederilor prezentei legi;
c) omisiunii de a anunta emitentul si detinătorii de obligatiuni
ipotecare cu privire la aparitia unui motiv de necorespundere pentru
exercitarea atributiilor specifice de către agent ori de către reprezentantul
permanent al acestuia;
d) omisiunii de a convoca adunarea generală a detinătorilor de
obligatiuni ipotecare pentru numirea unui nou agent, acolo unde este cazul, de
a colabora cu agentul supleant sau cu noul agent numit pentru predareapreluarea
mandatului ori de a asigura continuitatea serviciilor de agent până la intrarea
în functie a agentului supleant ori a noului agent.
CAPITOLUL V
Emisiunea de obligatiuni ipotecare
Art. 17. – (1) Obligatiunile ipotecare pot fi oferite spre subscriere
prin ofertă publică, în baza unui prospect aprobat de Comisia Natională a
Valorilor Mobiliare.
(2) Oferta publică de obligatiuni ipotecare se realizează cu respectarea
prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si
completările ulterioare, precum si ale normelor emise în aplicarea acestora.
Art. 18. – (1) În scopul evaluării succesului unei oferte publice de
obligatiuni ipotecare sunt permise activităti de solicitare a intentiei de
investitie, cu conditia difuzării unui prospect preliminar aprobat în
conformitate cu reglementările Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.
(2) Prospectul preliminar si răspunsul la solicitarea intentiei de
investitie exprimată prin acesta nu produc efecte juridice între părti.
(3) Ulterior aprobării de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare
a prospectului preliminar, emitentul poate contacta potentialii investitori si
poate să prezinte acestora informatii privind activitatea sa, precum si
emisiunea pe care intentionează să o lanseze.
Art. 19. – Oferta publică de vânzare de obligatiuni ipotecare se
realizează printr-un intermediar autorizat, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 20. – (1) Continutul minim al prospectului de emisiune include, pe
lângă informatiile prevăzute în legislatia pietei de capital, următoarele
categorii de informatii.
a) date privind emitentul si activitatea acestuia, inclusiv situatiile
financiare pentru ultimul exercitiu financiar sau ultimele raportări contabile,
în forma stabilită de Banca Natională a României si aprobată de Ministerul Finantelor
Publice, conform art. 62 din Legea nr. 58/1998, republicată;
b) caracteristicile împrumutului obligatar, respectiv: valoarea totală a
emisiunii si numărul de obligatiuni ipotecare emise, valoarea nominală si
pretul de emisiune, pretul de vânzare, comisioanele de intermediere plătite
societătilor de servicii de investitii financiare; valoarea estimativă a
costurilor de emisiune, perioada de derulare a ofertei publice, piata
reglementată/sistemul alternativ pe care se intentionează tranzactionarea obligatiunilor
ipotecare, scadenta, dobânda, metoda de calcul al cuantumului dobânzii si
intervalele de plată, programul de rambursare a obligatiunilor ipotecare,
optiunea de răscumpărare, modalitatea de plată a obligatiunilor ipotecare
subscrise si de alocare a obligatiunilor ipotecare în situatia de
suprasubscriere; în cazul emisiunilor de obligatiuni ipotecare care nu conferă
detinătorilor drepturi egale, informatiile privitoare la acestea se prezintă
distinct
pentru fiecare clasă de obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă;
c) caracteristicile portofoliului de credite ipotecare afectat
emisiunii, inclusiv valoarea creditelor din portofoliu si valoarea de referintă
a garantiilor constituite pentru rambursarea creditelor ipotecare la momentul
încheierii contractului de garantie, raportate la valoarea nominală a
emisiunii, precum si gradul de acoperire a obligatiei de plată a dobânzii,
dispersia creditelor ipotecare din punct de vedere geografic, scadenta,
dobânda, metoda de calcul al cuantumului dobânzii si intervalele de plată,
conditiile de plată anticipată;
d) posibilitatea redimensionării corespunzătoare a portofoliului în caz
de subsubscriere si păstrarea ori, după caz, modificarea caracteristicilor
acestuia;
e) date privind auditorul financiar;
f) date privind agentul, inclusiv comisionul aferent.
(2) Informatiile cuprinse în prospectul de emisiune se certifică de
către auditorul financiar al emitentului.
(3) Continutul prospectului, forma de prezentare si documentele care
trebuie să îl însotească în vederea autorizării sunt prevăzute în legislatia
specifică a pietei de capital.
Art. 21. – Rezultatele ofertei se transmit către Comisia Natională a
Valorilor Mobiliare si către institutiile pietei, dacă este cazul, în
conformitate cu reglementările Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.
Art. 22. – Emitentii pot dobândi obligatiuni ipotecare din propria
emisiune, fără drept de vot în adunările detinătorilor de obligatiuni ipotecare
în baza obligatiunilor astfel dobândite.
CAPITOLUL VI
Drepturile detinătorilor de obligatiuni ipotecare
Art. 23. – (1) Fiecare emisiune de obligatiuni ipotecare este garantată
cu portofoliul de credite ipotecare descris în Registrul de evidentă internă.
În baza garantiei constituite, detinătorii de obligatiuni ipotecare dobândesc
dreptul de a-si satisface creantele împotriva emitentului, prin valorificarea
portofoliului cu prioritate în raport cu oricare alt creditor, indiferent de
natura creantei acestuia sau de garantia reală ori privilegiul, legal sau
conventional, constituit în favoarea acestuia asupra portofoliului sau asupra
oricărei componente a portofoliului, dacă dreptul de garantie reală sau
privilegiul nu a fost înscris la arhivă anterior înscrierii drepturilor
detinătorilor de obligatiuni.
(2) Înscrierea în Registrul de evidentă internă a unui credit ipotecar
sau a unui activ inclus în portofoliu, potrivit prevederilor art. 7, are ca
efect evidentierea si tratarea distinctă a acestuia în contabilitatea
emitentului, conform dispozitiilor legale în vigoare.
(3) Cesiunea creantelor aferente creditelor ipotecare ori a activelor
înscrise în Registrul de evidentă internă, precum si constituirea de sarcini
sau garantii asupra acestora în
favoarea unor terti, fată de emisiunea de obligatiuni ipotecare pe care
o garantează, fără ca acest drept să fi fost rezervat în mod expres prin
prospectul de emisiune, iar publicitatea garantiei să fi fost efectuată
potrivit dispozitiilor alin. (4), se sanctionează cu nulitatea absolută.
(4) Garantia mobiliară asupra portofoliului afectat emisiunii se
constituie si se înscrie la arhivă pe numele agentului numit de emitent si pe
contul emisiunii până la data lansării prospectului. Contractul de garantie
mobiliară ca instrumentum se semnează între agent si emitent, în
conditiile art. 15 alin. (1) lit. b), cu ajustarea corespunzătoare a
obiectului, în cazul prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. d), si, ulterior, pe
durata perioadei de garantie, si cu efectuarea înscrierilor corespunzătoare la
arhivă, pentru a reflecta dinamica portofoliului.
(5) Înscrierea la arhivă a dreptului de garantie reală mobiliară asupra
creantei ipotecare din portofoliu se face pe formulare speciale pentru a putea
descrie ipoteca aferentă acestora, prin mentionarea principalelor date de
identificare a imobilului pe care îl grevează: localitatea în care se află
imobilul, numărul cărtii funciare, numărul corpului de proprietate, numărul
cadastral si numărul de parcelă, după caz, precum si eventuale alte garantii
reale constituite în vederea garantării respectivei creante ipotecare.
Programul bazei de date a arhivei se modifică astfel încât, la cerere, să se
poată determina si elibera un certificat, indicându-se dacă dreptul de ipotecă
asupra unui imobil a fost constituit în garantie odată cu creanta pe care o
garantează, precum si beneficiarul curent al acestui drept.
(6) Constituirea în garantie a dreptului de ipotecă asupra unui imobil,
odată cu creanta pe care o garantează, nu este supusă formalitătilor de
publicitate în cartea funciară a imobilului. Radierea ipotecii constituite
asupra unui imobil pentru garantarea rambursării unui credit ipotecar se poate
face exclusiv pe baza unui certificat emis de un operator autorizat care să
ateste că în baza de date a arhivei nu este înscrisă constituirea în garantie,
în favoarea unui tert, a dreptului de ipotecă asupra imobilului respectiv.
(7) Constituirea în garantie a creantelor si drepturilor accesorii,
aferente fiecărui credit ipotecar din portofoliu, în favoarea detinătorilor de
obligatiuni ipotecare trebuie notificată de emitent ori de agent beneficiarului
de credit ipotecar, în calitate de debitor cedat, cel mai târziu în termen de 7
zile de la data realizării garantiei asupra portofoliului.
Art. 24. – (1) Detinătorii de obligatiuni ipotecare din aceeasi emisiune
se pot întruni în adunarea generală pentru a delibera asupra intereselor lor,
ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre în legătură cu:
a) revocarea agentului si numirea unui nou agent, cu conditia validării
acestuia de către autoritătile competente;
b) declararea emisiunii de obligatiuni ipotecare ca fiind exigibilă
anticipat în cazul în care agentul constată, iar Comisia Natională a Valorilor
Mobiliare certifică, la solicitarea agentului, o încălcare de către emitent a
obligatiilor fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare, dacă aceasta nu a
fost remediată în termenul prevăzut la art. 15 alin. (1) lit. e);
c) transferul portofoliului spre administrare de la emitent către o
tertă persoană autorizată potrivit legii, atunci când emitentul se află în
situatia prevăzută la lit. b) sau dacă împotriva acestuia s-a deschis procedura
de faliment;
d) alte aspecte necesare protectiei investitorilor în obligatiuni
ipotecare ale emitentului.
(2) În cadrul adunării generale, detinătorii de obligatiuni ipotecare nu
pot fi reprezentati de actionarii, administratorii, cenzorii sau functionarii
emitentului. Agentul nu poate vota, în baza obligatiunilor ipotecare pe care le
detine ori în calitate de mandatar al altor detinători de obligatiuni
ipotecare, asupra problemei prevăzute la alin. (1) lit. a).
(3) Sedinta adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare
va fi prezidată de agent, asistat de către unul până la trei secretari, alesi
dintre detinătorii de obligatiuni ipotecare prezenti, care vor verifica lista
de prezentă a detinătorilor, indicând cota reprezentată de fiecare din valoarea
emisiunii.
(4) Votul detinătorilor de obligatiuni ipotecare poate fi exprimat si
prin corespondentă.
Art. 25. – Adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare se
convoacă pe cheltuiala emitentului, la cererea unui număr de detinători de
obligatiuni ipotecare reprezentând cel putin 25% din numărul total al
obligatiunilor ipotecare din emisiunea respectivă sau la cererea agentului.
Art. 26. – (1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale a
detinătorilor de obligatiuni ipotecare este necesară prezenta unui număr de
detinători care să reprezinte cel putin 25% din numărul total al obligatiunilor
ipotecare din emisiunea respectivă, iar hotărârile să fie luate de detinători
reprezentând 50% din numărul total al detinătorilor de obligatiuni ipotecare
din emisiunea respectivă, prezenti la adunarea generală.
(2) Dacă adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare nu
poate lucra din cauza neîndeplinirii conditiilor prevăzute la alin. (1),
adunarea generală ce se va întruni după o a doua convocare poate să hotărască
asupra problemelor pe ordinea de zi a primei adunări, oricare ar fi procentul
din numărul total al obligatiunilor ipotecare reprezentate de detinătorii de
obligatiuni prezenti, cu majoritate.
(3) Pentru adoptarea hotărârilor privind declararea emisiunii de
obligatiuni ipotecare ca fiind scadentă anticipat ori transferul dreptului de
administrare a portofoliului de la emitent către o tertă persoană, în conformitate
cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. b), este necesar votul afirmativ al
detinătorilor de obligatiuni ipotecare reprezentând 25% din numărul total al
obligatiunilor ipotecare din emisiunea respectivă, indiferent de procentul
reprezentat de detinătorii care au votat împotrivă.
Art. 27. – Hotărârile adunării generale a detinătorilor de obligatiuni
ipotecare se aduc la cunostintă emitentului în termen de cel mult două zile de
la adoptarea lor.
Art. 28. – Dispozitiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările
si completările ulterioare, referitoare la formele, conditiile, termenele
convocării, depunerea titlurilor, reprezentarea si votarea, obligativitatea
hotărârilor adunării generale a detinătorilor de obligatiuni ipotecare si
atacarea acestora în justitie se aplică în mod corespunzător organizării si
procesului decizional al adunării generale a detinătorilor de obligatiuni
ipotecare.
CAPITOLUL VII
Prevederi speciale privind dizolvarea si lichidarea emitentului
Art. 29. – Pe durata împrumutului obligatar contractat conform prezentei
legi, adunarea generală a actionarilor emitentului nu poate hotărî dizolvarea
acestuia dacă anterior luării acestei hotărâri emitentul nu a transferat
portofoliul si obligatiile asumate fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare
garantati cu respectivul portofoliu către un alt emitent autorizat, în
conditiile prevăzute la art. 26 alin. (3) si cu aprobarea prealabilă a Băncii
Nationale a României.
CAPITOLUL VIII
Prevederi speciale privind falimentul emitentilor
Art. 30. – În cazul în care împotriva emitentului este deschisă
procedura falimentului, organele de aplicare a acesteia vor urmări realizarea
efectivă în integralitate a drepturilor detinătorilor de obligatiuni ipotecare
asupra portofoliului afectat emisiunii, în conditiile prezentei legi.
Art. 31. – (1) Până la satisfacerea tuturor obligatiilor ce îi incumbă
emitentului fată de detinătorii de obligatiuni ipotecare, în baza prezentei
legi si a prospectului, portofoliile de credite ipotecare afectate emisiunilor
de obligatiuni ipotecare nu pot face obiectul realizării prin vânzare în cursul
procedurii de lichidare a bunurilor din averea emitentului. Contractele de
vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea acestor prevederi sunt lovite de
nulitate absolută.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), unul sau mai multe
portofolii de credite ipotecare pot fi incluse într-o tranzactie având ca
obiect cumpărarea de active si asumarea de pasive de către un tert, cu conditia
întrunirii cumulative a următoarelor cerinte:
a) cel mai recent raport lunar prevăzut la art. 5 lit. p) din Ordonanta
Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 278/2004, aprobat de
judecătorul-sindic, să prevadă sursele si angajamentul de plată, în
integralitate, prealabil si independent de vânzarea portofoliului în cauză, a
tuturor obligatiilor emitentului fată de toti detinătorii de obligatiuni
ipotecare ale emitentului, recalculate la zi;
b) adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni ipotecare din
fiecare emisiune să aprobe realizarea în avans a drepturilor de creantă
împotriva emitentului, în conditiile prevăzute în raportul lichidatorului, după
caz, cu numărul de voturi prevăzut la art. 26 alin. (3).
Art. 32. – Creantele detinătorilor de obligatiuni ipotecare dau dreptul
acestora de a participa la dezbateri, fără drept de vot, în cadrul adunării
creditorilor emitentului. În acest scop, ca si în raporturile cu lichidatorul,
detinătorii de obligatiuni ipotecare sunt reprezentati de agent, care îsi va
exercita mandatul în conformitate cu deciziile adunării generale a
detinătorilor de obligatiuni ipotecare.
Art. 33. – (1) Ori de câte ori conditiile prevăzute la art. 31 alin. (2)
nu sunt îndeplinite, detinătorii de obligatiuni ipotecare sunt îndreptătiti să
primească sumele ce li se cuvin, în cuantumul si la termenele prevăzute în
prospect. Dispozitiile art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 10/2004, aprobată
cu modificări si completări prin Legea nr. 278/2004, nu se aplică în privinta
dobânzilor care, potrivit graficului din prospectul de emisiune, devin scadente
după data deschiderii procedurii falimentului.
(2) În scopul prevăzut la alin. (1), administrarea portofoliului va
continua pe parcursul procedurii falimentului si independent de aceasta, până
la data realizării tuturor creantelor aferente creditelor ipotecare din
portofoliul respectiv. Pentru administrarea portofoliului se deschid si se
utilizează unul sau mai multe conturi cu afectatiune specială, distincte de
conturile prevăzute la art. 5 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2004,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 278/2004.
(3) După deschiderea procedurii falimentului, administrarea
portofoliului se face, cu aprobarea adunării generale a detinătorilor de
obligatiuni ipotecare, de către o societate de management de portofoliu
abilitată în întelesul legii privind securitizarea creantelor să administreze
portofolii de creante. Administrarea portofoliului include monitorizarea
îndeplinirii obligatiilor debitorilor cedati, restructurarea creantelor,
colectarea plătilor efectuate de beneficiarii creditelor ipotecare din
portofoliu, inclusiv pe calea executării silite în numele si pe seama
emitentului, si plata sumelor datorate de emitent către detinătorii de
obligatiuni ipotecare conform termenilor si conditiilor stabilite prin
prospectul de emisiune, după achitarea serviciilor de agent si de administrare
a portofoliului.
(4) Societatea de management de portofoliu de creante are dreptul la
rambursarea tuturor cheltuielilor făcute cu luarea în custodie si administrarea
portofoliilor respective, potrivit hotărârii adunării generale a detinătorilor
de obligatiuni ipotecare, si are prioritate la distributia sumelor rezultate
din realizarea creantelor aferente portofoliului respectiv, prin raport cu
detinătorii de obligatiuni ipotecare.
Art. 34. – În cazul în care ritmul de încasare a sumelor datorate de
beneficiarii creditelor ipotecare din portofoliu permite satisfacerea în avans
a unei părti a obligatiilor emitentului fată de detinătorii de obligatiuni
ipotecare din emisiunea garantată cu acesta, acestia sunt obligati să accepte
plătile în avans, cu recalcularea corespunzătoare a drepturilor lor.
Art. 35. – (1) Orice sume generate de portofoliul de credite ipotecare,
aferent unei emisiuni, după acoperirea integrală a drepturilor detinătorilor de
obligatiuni ipotecare din emisiunea respectivă, vor fi depuse de către
societatea de management de portofoliu într-un cont special, deschis pe numele
lichidatorului, si vor fi distribuite după cum urmează:
a) detinătorilor de obligatiuni ipotecare din alte emisiuni,
proportional, în situatia în care creantele acestora nu au fost integral
satisfăcute prin realizarea drepturilor decurgând din portofoliile afectate
respectivelor emisiuni;
b) creditorilor ale căror creante nu au fost acoperite integral la
închiderea provizorie a procedurii falimentului, în ordinea prevăzută de
Ordonanta Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 278/2004.
(2) Distributia sumelor prevăzute la alin. (1) se face de către
lichidator numai după ce acesta constată epuizată activitatea de administrare a
tuturor portofoliilor de credite ipotecare afectate garantării obligatiunilor
ipotecare ale emitentului, prin raportul supus aprobării judecătorului-sindic.
(3) În situatia în care procedura falimentului se finalizează înainte de
a se fi epuizat activitatea de administrare a tuturor portofoliilor de credite
ipotecare garantând emisiuni de obligatiuni ipotecare ale emitentului,
lichidatorul întocmeste un raport de închidere provizorie, pe baza căruia
tribunalul pronuntă o hotărâre de închidere provizorie, cu indicarea expresă a
titularilor si a cuantumului creantelor neacoperite.
(4) Pentru titularii creantelor indicate în hotărârea de închidere
provizorie a procedurii falimentului, termenul legal de prescriptie în care
acestia pot solicita sumele ce le revin potrivit alin. (1) lit. b) se întrerupe
până la notificarea acestora cu privire la existenta unor sume rămase
nedistribuite după acoperirea creantelor prevăzute la alin. (1) lit. a).
CAPITOLUL IX
Prevederi speciale privind executarea silită
Art. 36. – (1) Executarea silită asupra unui portofoliu poate fi
initiată doar de către detinătorii de obligatiuni ipotecare din emisiunea
garantată cu portofoliul respectiv, în conditiile art. 24 alin. (1) lit. b).
(2) Executarea silită în conditiile alin. (1) poate fi initiată
împotriva portofoliului de creante în integralitatea sa, ca universalitate.
(3) Distribuirea sumelor rezultate din executare se va face potrivit
următoarei ordini de preferintă:
a) creantele reprezentând cheltuieli de orice fel făcute cu urmărirea si
administrarea portofoliului supus executării;
b) creantele rezultând din detinerea obligatiunilor ipotecare din
emisiunea garantată cu portofoliul supus executării;
c) alte categorii de creditori, în ordinea stabilită de lege.
CAPITOLUL X
Contraventii si sanctiuni
Art. 37. – (1) Constituie contraventii următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1), dacă utilizarea sintagmei
“obligatiuni ipotecare“ s-a făcut în prospectul de emisiune sau în orice
material de informare, în scris ori pe cale audiovizuală, a potentialilor
investitori cu privire la caracteristicile unor valori mobiliare emise sau în
curs de a fi emise;
b) încălcarea conditiilor prevăzute în autorizatie, în cazul
activitătilor si operatiunilor pentru care prezenta lege impune autorizarea;
c) nerespectarea de către emitent a conditiilor privind structurarea
portofoliilor prevăzute la art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) si art. 7;
d) tinerea incorectă de către emitenti a Registrului de evidentă
internă.
(2) Săvârsirea faptelor prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu:
a) amendă de la 10.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON);
b) următoarele sanctiuni complementare:
1. retragerea autorizatiei;
2. interzicerea temporară sau definitivă, pentru persoane fizice ori
juridice, a ocupării unor functii ori a desfăsurării unor activităti si
servicii prevăzute de prezenta lege.
(3) Sanctiunile prevăzute la alin. (2) lit. b) pct. 1 si 2 se aplică
numai cu luarea măsurilor necesare protectiei detinătorilor de obligatiuni
ipotecare.
(4) Săvârsirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) se constată
si se sanctionează de către organele abilitate si cu respectarea dispozitiilor
procedurale prevăzute în Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările
ulterioare.
(5) Săvârsirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. b)–d) se constată si
se sanctionează de către persoanele împuternicite în acest scop de Banca
Natională a României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998,
republicată.
(6) Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor
Mobiliare pot emite norme comune cu privire la constatarea si sanctionarea
săvârsirii faptelor prevăzute la alin. (1), în conformitate cu prevederile
alin. (2)–(5).
(7) Prevederile privind contraventiile si sanctiunile se completează cu
dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002,
cu modificările si completările ulterioare, în măsura în care acestea nu
contravin prezentului capitol.
(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (7), procedura de stabilire si
constatare a contraventiilor, precum si de aplicare a sanctiunilor de către
Comisia Natională a Valorilor Mobiliare derogă de la dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările si completările ulterioare.
CAPITOLUL XI
Dispozitii finale
Art. 38. – Banca Natională a României si Comisia Natională a Valorilor
Mobiliare vor emite norme comune, precum si regulamentele prevăzute în prezenta
lege, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acesteia.
Art. 39. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea
prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României,
republicată.
|
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 1 martie
2006.
Nr. 32.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
pentru promulgarea Legii privind obligatiunile ipotecare
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din
Constitutia României, republicată,
Presedintele României decretează:
Articol unic. – Se promulgă Legea privind obligatiunile ipotecare si se
dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BĂSESCU
Bucuresti, 28
februarie 2006.
Nr. 220.
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Antonia Constantin – procuror
Benke Károly – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială
“Agrodivtrans“ – S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 7.229/2005 al
Judecătoriei Târgu Mures.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca
inadmisibilă a exceptiei de neconstitu- tionalitate, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, apreciind în acest sens că aspectele criticate privesc
interpretarea legii. Totodată, se arată că exceptia de neconstitutionalitate
este inadmisibilă si din perspectiva faptului că aceasta nu este motivată, ceea
ce este contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr.
7.229/2005, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. d)
din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie
ridicată de Societatea Comercială “Agrodivtrans“ – S.R.L. din Târgu Mures
într-un litigiu având ca obiect solutionarea plângerii împotriva
procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia
sustine că textul de lege criticat este ambiguu si ar fi trebuit să prevadă
aplicarea sanctiunii contraventionale în sarcina importatorului sau
producătorului si nicidecum în sarcina celui care comercializează produsele,
întrucât acestuia din urmă i se îngrădeste astfel dreptul de a efectua acte si
fapte de comert pentru culpa altuia.
Totodată, se consideră că statul român ar trebui, pe de o parte, să ia
măsuri ca de la producător sau importator să nu intre pe piată produse
accizabile marcate necorespunzător sau cu marcaje false, iar pe de altă parte,
să nu sanctioneze un simplu comerciant de bună-credintă care a cumpărat astfel
de produse în scop de revânzare.
Judecătoria Târgu Mures apreciază că exceptia de neconstitutionalitate
ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, se consideră că
textele legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 45 si
135, întrucât accesul liber la o activitate economică si măsurile ce trebuie
luate de stat pentru respectarea statutului de economie de piată nu exclud, ci,
dimpotrivă, implică stabilirea limitelor de exercitare a libertătii economice
cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terti.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât legiuitorul este îndreptătit, în considerarea unui interes public
general, să creeze conditiile necesare pentru o mai bună supraveghere
exercitată de organele cu atributii fiscale de control, în vederea urmăririi si
încasării creantelor bugetare, ceea ce nu contravine art 135 alin. (1) si (2)
lit. a) din Constitutie.
Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, arătând, în esentă, că dispozitiile legale criticate nu pun în
discutie restrângeri ale accesului liber la o activitate economică si nu
încalcă dispozitiile constitutionale privind neretroactivitatea legii si
ocrotirea proprietătii private.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 190 alin.
(1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, devenit art. 190 alin. (1) lit. c) în urma republicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are
următorul cuprins: “(1) Constituie contraventii următoarele fapte:
c) detinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe
teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului
VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu
marcaje false;“.
Desi, în mod formal, autorul exceptiei nu invocă în sustinerea acesteia
nici un text constitutional, Curtea retine că, în realitate, astfel cum rezultă
din motivarea exceptiei si din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale,
sunt avute în vedere în sustinerea exceptiei dispozitiile art. 45 privind libertatea
economică si ale art. 135 din Constitutie privind economia.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine
următoarele:
În esentă, autorul exceptiei consideră că sanctiunea contraventională
prevăzută de lege este în sarcina importatorului sau producătorului si
nicidecum a celui care comercializează produsele, întrucât acestuia i s-ar
îngrădi dreptul de a efectua acte si fapte de comert pentru culpa altuia.
Curtea retine că textul legal criticat stabileste faptul că detinerea în
afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a
produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contraventie.
Curtea observă că, potrivit art. 203 din Codul fiscal, responsabilitatea
marcării revine antrepozitarilor autorizati [persoana fizică sau juridică
autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activitătii
acesteia, să producă, să transforme, să detină, să primească si să expedieze
produse accizabile, într-un antrepozit fiscal – art. 163 lit. e) din Codul
fiscal] sau importatorilor. Totodată, Codul fiscal, la art. 2961 alin. (1) lit.
h), stabileste că marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse
marcării ori detinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel
constituie infractiune.
Astfel, coroborând textele legale de mai sus, Curtea constată că atât
cel ce marchează cu marcaje false produsele accizabile supuse marcării sau
detine în antrepozitul fiscal produse marcate în acest fel, cât si cel care
detine în afara antrepozitului fiscal sau comercializează pe teritoriul
României produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, necorespunzător
marcate sau cu marcaje false, sunt sanctionati, prima faptă constituind
infractiune, iar cea de-a doua contraventie.
Este, de altfel, o solutie legislativă care sanctionează aceste fapte
săvârsite cu vinovătie, orice încălcare a legii impunând o sanctiune în raport
cu gravitatea faptei săvârsite.
Totodată, Curtea retine că aceste măsuri au fost instituite pentru a
lupta eficient împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrădeste cu nimic
libertatea comertului si nici protejarea intereselor nationale în activitatea
economică, ci, dimpotrivă, stabileste un cadru legal, clar si precis, în care
să se desfăsoare schimburile comerciale cu protejarea intereselor economice
nationale. Astfel, măsura în cauză protejează si concurenta loială, neîngăduind
intrarea pe piată a unor produse accizabile care eludează cadrul legal în
domeniu.
De altfel, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci,
dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertătii economice
cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terti. De
asemenea, Curtea constată că prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2)
lit. c)–g) nu sunt incidente în cauză, având în vedere cuprinsul normei legale
criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190
alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agrodivtrans“ –
S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 7.229/2005 al Judecătoriei Târgu Mures.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 16 februarie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Károly
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21
alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Antonia Constantin – procuror
Benke Károly – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de
Societatea Comercială “H.G.A. Servimpex“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr.
616/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială.
La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin reprezentant legal, constatându-se
lipsa celeilalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că unul dintre avocatii
autorului exceptiei a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a judecătii
pentru imposibilitate de prezentare.
Autorul exceptiei, prin reprezentant, nu sustine această cerere.
Totodată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia.
Curtea respinge cererea de amânare a judecătii cauzei, având în vedere
că autorul exceptiei este legal reprezentat, precum si faptul că nu sustine
această cerere.
Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând,
în esentă, că prevederile legale criticate încalcă textul constitutional al
art. 15 alin. (2).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că formula redactională a textului
legal criticat nu cuprinde dispozitii retroactive. Totodată, în acelasi sens
este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr.
616/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială a sesizat
Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “H.G.A. Servimpex“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 616/2005
într-un litigiu având ca obiect anularea unei conventii de esalonare.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia
sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale
ale art. 15 alin. (2).
Autorul exceptiei apreciază că textul legal criticat este retroactiv,
întrucât creantele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului se consolidează în USD în baza raportului leu/USD existent la data
preluării, indiferent dacă această dată este anterioară intrării în vigoare a
actului normativ care a reglementat consolidarea creantelor neperformante
preluate la datoria publică.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială apreciază că exceptia
de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei
opinii, se apreciază că scopul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998
este acela de a pregăti valorificarea creantelor preluate la datoria publică
internă, astfel încât nivelul de acoperire a datoriei publice rezultate din
valorificare să fie cât mai apropiat de cel real. În consecintă, instanta
consideră că folosirea sintagmei îla data preluării“ nu are relevantă sub
aspectul respectării principiului neretroactivitătii legii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, întrucât consolidarea creantelor în USD reprezintă o modalitate
tehnică de echivalare a obligatiei a cărei valoare se schimbă în raport cu
fluctuatia valorică a monedei nationale, ceea ce nu încalcă art. 15 alin. (2)
din Constitutie.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile părtii
prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile
art. 21 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, care au următorul cuprins:
“(2) În vederea valorificării creantelor preluate de A.V.A.S., la valori
cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei si
în alte valute decât USD, la data preluării, se consolidează în USD, în baza
raportului leu/USD la acea dată.“
Textul constitutional invocat în sustinerea exceptiei este cel al art.
15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine
următoarele:
În esentă, autorul exceptiei consideră că prin consolidarea în USD a
creantelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în
baza raportului leu/ USD de la data preluării, indiferent dacă această dată
este anterioară intrării în vigoare a legii, se încalcă dispozitiile art. 15
alin. (2) din Constitutie.
Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de
constitutionalitate în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie,
Curtea, prin mai multe decizii, constatând constitutionalitatea acestuia.
Astfel, prin deciziile nr. 78 din 25 februarie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003, si nr. 174
din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411
din 12 iunie 2003, Curtea a stabilit că textul de lege criticat pentru
neconstitutionalitate reglementează o procedură specială de reflectare în
contabilitate a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică,
de conservare si de valorificare a acestora cu mai multă celeritate. Totodată,
s-a retinut că sintagma îla data preluării“ nu are în vedere o aplicare
retroactivă a textului criticat, ci valorificarea creantelor preluate de
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la valori cât mai apropiate
de valoarea nominală, actualizată la zi, aceasta fiind o modalitate tehnică de
echivalare a obligatiei a cărei valoare se schimbă în raport cu fluctuatia
valorică a monedei nationale.
Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei
Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează
valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin.
(2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea
unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “H.G.A.
Servimpex“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 616/2005 al Curtii de Apel
Bucuresti – Sectia a V-a comercială.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 16 februarie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Károly
ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
COMISIA DE
SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale
“Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul
Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de
înregistrare fiscală nr. 14045240 din 1 iulie 2001, reprezentată legal de
presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din
Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea
asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,
în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
adoptată în sedinta din data de 9 februarie 2006, conform prevederilor art. 4
alin. (22)–(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările
ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr.
124.211 din 26 ianuarie 2006, s-a hotărât retragerea autorizatiei de
functionare a Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L.,
cu sediul în municipiul Bucuresti, bd. Burebista nr. 2, bl. D14, sc. 4, et. 1,
ap. 99, sectorul 3, înregistrată la Oficiul registrului comertului cu nr.
J40/5.863/12.07.2002, cod unic de înregistrare 14749377, reprezentată legal de
domnul Vasilică Marin, în calitate de director general,
avându-se în vedere următoarele motive de drept si de fapt:
Conform art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările
si completările ulterioare, brokerii de asigurare si/sau reasigurare trebuie să
aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare va fi
actualizată prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Conform art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de
asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat
prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
3.121/2005, ordin emis în aplicarea art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr.
32/2000, cu modificările si completările ulterioare, brokerii de asigurare
aveau obligatia ca până la data de 31 decembrie 2005 să aibă un capital social
vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 25.000 lei
(RON).
Fată de prevederile legale sus-mentionate, desi Societatea Comercială
“Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L. avea obligatia să îsi majoreze
capitalul social până la limita de 25.000 lei (RON), capitalul social
înregistrat la Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti la data
de 31 decembrie 2005 era în cuantum de 15.000 lei (RON), deci sub limita minimă
prevăzută de ordinul sus-mentionat.
Având în vedere faptul că până la termenul stabilit de dispozitiile
legale, respectiv 31 decembrie 2005, brokerul de asigurare nu a depus dovada
majorării capitalului social, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (5)
lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si
ale art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare
si/sau reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat prin Ordinul
presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.121/2005, faptă ce
constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit. m)2 si r) din Legea nr.
32/2000, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor a hotărât în sedinta din data de 9 februarie 2006
retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Insurance
Brittania Consulting“ – S.R.L.
Pentru aceste motive, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al
promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în temeiul art. 4
alin. (1), al art. 8 alin. (2) lit. a) si al art. 35 alin. (7) lit. a)
coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările
si completările ulterioare, emite următoarea decizie:
Art. 1. – În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (7) lit. a) coroborat cu art. 39 alin. (3) lit.
e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, se
retrage autorizatia de functionare nr. 2.855 din 17 octombrie 2002 a Societătii
Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L., cu sediul în municipiul
Bucuresti, bd. Burebista nr. 2, bl. D14, sc. 4, et. 1, ap. 99, sectorul 3,
înregistrată la Oficiul registrului comertului cu nr. J40/5.863/12.07.2002, cod
unic de înregistrare 14749377, reprezentată legal de domnul Vasilică Marin, în
calitate de director general.
Art. 2. – Societătii Comerciale “Insurance Brittania Consulting“ –
S.R.L. i se interzice, de la data primirii prezentei decizii, desfăsurarea
activitătii de broker de asigurare în România, conform prevederilor Legii nr.
32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor date în
aplicarea acesteia.
Art. 3. – Brokerul de asigurare are obligatia să îsi notifice clientii,
în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea
efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la
asiguratori, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor
asumate prin contractele în vigoare, la data emiterii prezentei decizii.
Art. 4. – Nerespectarea si/sau neîndeplinirea în mod corespunzător a
dispozitiilor prezentei decizii atrag răspunderea civilă sau penală a
persoanelor vinovate pentru prejudiciile cauzate intereselor legitime si drepturilor
asiguratilor, potrivit legii.
Art. 5. – (1) Împotriva prezentei decizii, Societatea Comercială
“Insurance Brittania Consulting“ – S.R.L. poate face plângere la curtea de
apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia conform art. 40 din
Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.
(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu
modificările si completările ulterioare, plângerea adresată curtii de apel nu
suspendă pe timpul solutionării acesteia executarea deciziei emise de către
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Art. 6. – Prezenta decizie îsi produce efecte la data comunicării ei
societătii sanctionate, potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu
modificările si completările ulterioare.
Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Nicolae Eugen Crisan
Bucuresti, 22
februarie 2006.
Nr. 113.235.