MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 174 (XVIII) - Nr. 259 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE
ACTE Miercuri, 22 martie 2006
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 117 din
16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale art. 46 alin. (1) si
(3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Decizia nr. 138 din
21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
Decizia nr. 151 din
23 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor în România
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
4. – Ordin al
presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei
privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 21/2005 pentru aprobarea
Procedurii privind schimbarea furnizorului de energie electrică
147. – Ordin al
inspectorului de stat sef al Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat privind obligativitatea
institutiilor si unitătilor de interes public de a numi personal tehnic
responsabil pentru supravegherea instalatiilor din domeniul ISCIR
185. – Ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru împuternicirea
personalului silvic din cadrul administratiilor parcurilor nationale si
parcurilor naturale în vederea constatării, pe raza acestora, a faptelor ce
constituie contraventii si infractiuni prevăzute de Legea fondului cinegetic si
a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, si a contraventiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului
nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole,
silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de
vânat
1.224/45. – Ordin al
ministrului administratiei si internelor si al secretarului de stat al
Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din decembrie 1989
privind accesul gratuit al luptătorilor pentru victoria Revolutiei din
decembrie 1989 si al urmasilor eroilor-martiri la tratamente si medicamente în
spitale, centre medicale de diagnostic si tratament ambulatoriu si baze de
tratament din Ministerul Administratiei si Internelor
ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
6. – Circulară privind
rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei
începând cu perioada de aplicare 24 februarie – 23 martie 2006
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6
alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică
si regimul juridic al acesteia si ale art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Antonia Constantin – procuror
Benke Károly – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale
art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Casa de Ajutor
Reciproc a Salariatilor din U.C.M.R. si alte Institutii din Resita si Casa de
Ajutor Reciproc a Salariatilor din C.S.R. din Resita în Dosarul nr. 9.484/2005
al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.
La apelul nominal răspund autorii
exceptiei, prin consilier juridic, precum si părtile Biserica Reformată Buzias
si Biserica Crestină Baptistă “Betezda“ Buzias, constatându-se lipsa celorlalte
părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorilor exceptiei
solicită admiterea acesteia, arătând, în esentă, că prevederile legale
criticate încalcă accesul liber la justitie, întrucât după intrarea în vigoare
a Legii nr.
10/2001 nu se mai poate exercita actiunea în revendicare potrivit
dispozitiilor Codului civil în ceea ce priveste imobilele preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Reprezentantul celorlalte două părti
prezente solicită respingerea exceptiei, invocând în acest sens jurisprudenta
în materie a Curtii Constitutionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr.
213/1998, arătând că aspectele criticate tin de tehnica legislativă si
excedează competentei Curtii. În ceea ce priveste exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr.
10/2001, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, invocându-se în acest
sens jurisprudenta Curtii.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2005,
pronuntată în Dosarul nr. 9.484/2005, Curtea de Apel Timisoara – Sectia
civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale
art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Casa de
Ajutor Reciproc a Salariatilor din U.C.M.R. si alte Institutii din Resita si
Casa de Ajutor Reciproc a Salariatilor din C.S.R. din Resita într-un litigiu
având ca obiect solutionarea recursului declarat de acestea împotriva unei
decizii prin care s-a respins ca inadmisibilă actiunea în revendicare formulată
de autorii exceptiei.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că
prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art.
16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) si (2), ale
art. 53 alin. (1) si (2), ale art. 124 alin. (1), (2) si (3), ale art. 136
alin. (1) si (5), ale art. 148 alin. (2) si ale art. 154 alin. (1).
Totodată, se sustine că sunt încălcate
si prevederile art. 6 paragraful 1 si ale art. 14 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 din Primul
Protocol aditional la Conventie, ale art. 1 teza întâi si ale art. 7 din
Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si ale art. 14 pct. 1 teza
întâi si ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile
si politice.
Autorii exceptiei consideră, în esentă,
că textele legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât
după aparitia Legii nr.
10/2001 persoanele îndreptătite nu pot formula actiuni în revendicare pe
calea dreptului comun, în timp ce persoanele care au introdus asemenea actiuni
anterior aparitiei Legii nr.
10/2001 pot formula, în anumite conditii, o nouă actiune în baza Legii nr.
10/2001.
În consecintă, se apreciază că s-a
consfintit lipsirea unei categorii de persoane de posibilitatea de a mai
formula actiuni în revendicare pe calea dreptului comun.
Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă
apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1)
din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele
de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse, sustinerile părtilor prezente,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (2) propozitia
finală din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie
1998, si ale art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, devenite art. 46 alin. (1) si (3)
în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005.
Dispozitiile legale criticate au
următorul cuprins:
– Art. 6 alin. (2) din Legea nr.
213/1998: “Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv
cele obtinute prin vicierea consimtământului, pot fi revendicate de fostii
proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale
de reparatie.“;
– Art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr.
10/2001:
“(1) Prevederile prezentei legi sunt
aplicabile si în cazul actiunilor în curs de judecată, persoana îndreptătită
putând alege calea aceste legi, renuntând la judecarea cauzei sau solicitând
suspendarea cauzei. [...]
(3) În cazul în care persoanei
îndreptătite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă si
irevocabilă, actiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat,
termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii
definitive si irevocabile a hotărârii judecătoresti.“
Textele constitutionale invocate în sustinerea
exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justitie, ale art. 44
alin. (1) si (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53
privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art.
124 privind înfăptuirea justitiei, ale art. 136 alin. (1) si (5) privind
proprietatea, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană si
ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.
Totodată, în sustinerea exceptiei sunt
invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la un proces echitabil
si ale art. 14 privind egalitatea în drepturi din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 privind protectia
dreptului de proprietate din Primul Protocol aditional la Conventie, ale art. 1
teza întâi si ale art. 7 privind egalitatea în drepturi din Declaratia
Universală a Drepturilor Omului, precum si ale art. 14 pct. 1 teza întâi si ale
art. 26 privind egalitatea în drepturi din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice.
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:
În esentă, se sustine că dispozitiile
legale criticate sunt discriminatorii, întrucât după aparitia Legii nr.
10/2001 persoanele îndreptătite nu pot formula actiuni în revendicare pe
calea dreptului comun, în timp ce persoanele care au introdus asemenea actiuni
anterior aparitiei Legii nr.
10/2001 pot formula, în anumite conditii, o nouă actiune în baza Legii nr.
10/2001.
Dispozitiile legale criticate au mai
format obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea, prin mai multe
decizii, constatând constitutionalitatea acestora.
Astfel, Curtea, prin Decizia nr.
136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, pronuntată în cadrul controlului
prealabil de constitutionalitate, cu privire la o critică generală a
dispozitiilor art. 6 din Legea nr.
213/1998, a retinut că “stabilirea cuprinsului unei legi, asadar alegerea
reglementărilor ce o compun, nu este o chestiune de constitutionalitate, ci,
cel mult, una de tehnică legislativă. În acest domeniu legiuitorul este,
desigur, suveran“.
În consecintă, critica autorului
exceptiei cu privire la propozitia “dacă nu fac obiectul unor legi speciale
de reparatie“ nu are semnificatia în nici un caz a unei încălcări a
textelor constitutionale invocate, având în vedere că legiuitorul, în virtutea
competentelor sale constitutionale, este îndreptătit să impună o reglementare
specială într-un anumit domeniu, aplicând astfel principiul specialia
generalibus derogant.
În ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate a textului art. 46 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, Curtea constată că prin Decizia nr.
308 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 547 din 30 iulie 2003, a respins o exceptie de neconstitu tionalitate
similară, retinând, în esentă, că persoanele îndreptătite la măsuri reparatorii
sunt supuse aceluiasi tratament juridic, în deplină concordantă cu principiul
egalitătii în drepturi a cetătenilor, fără a se impune diferente pe planul
regimului juridic.
De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 422 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, a stabilit că dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale, având în vedere că măsura prevăzută de acest text legal este justificată de scopul Legii nr. 10/2001, care este acela de a repara prejudiciile suferite de fostii proprietari prin restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat sau, în cazul în care restituirea nu mai este posibilă, prin stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent. Totodată, Curtea a stabilit că textul de lege criticat asigură persoanei îndreptătite introducerea unei actiuni în justitie pentru ca instantele judecătoresti să se pronunte cu privire la dreptul pretins. În consecintă, nu se poate retine vreo încălcare a accesului liber la justitie sau a dreptului de proprietate.
Neexistând elemente noi, de natură a
determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia
deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Curtea constată că textele
constitutionale ale art. 53, 124, ale art. 148 alin. (2) si ale art. 154 alin.
(1) nu au incidentă, întrucât nu vizează aspecte ce tin de prevederile legale
supuse controlului de constitutionalitate.
Totodată, Curtea retine că nu sunt
încălcate prevederile indicate din actele internationale invocate, având în
vedere că acestea îsi au corespondent în dispozitiile constitutionale analizate
mai sus.
Pentru considerentele expuse mai sus, în
temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia
finală din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale
art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Casa de Ajutor
Reciproc a Salariatilor din U.C.M.R. si alte Institutii din Resita si Casa de
Ajutor Reciproc a Salariatilor din C.S.R. din Resita în Dosarul nr. 9.484/2005
al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data
de 16 februarie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Károly
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 21 februarie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55
alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Ioana Marilena Chiorean –
magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 55 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din
Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ovi Prod Com“ – S.R.L din Criseni
în Dosarul nr. 2.644/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2005,
pronuntată în Dosarul nr. 2.644/2005, Tribunalul Sălaj – Sectia civilă a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 58 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004,
precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr.
47/1992. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Ovi Prod
Com“ – S.R.L din Criseni într-un litigiu de muncă în contradictoriu cu
angajatul Vasile Cornel Giugium.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că
dispozitiile criticate din Legea nr. 304/2004 sunt neconstitutionale în măsura
în care se interpretează în sensul că asistentii judiciari pot intra în
compunerea altor instante decât cele specializate, întrucât se creează
posibilitatea unor persoane din afara magistraturii de a lua parte la
înfăptuirea justitiei. Cu privire la art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr.
47/1992, arată că instanta de judecată ar putea în mod nejustificat să
respingă o exceptie de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, ceea ce
contravine competentei exclusive si limitative a Curtii Constitutionale de a se
pronunta cu privire la aceste exceptii.
Tribunalul Sălaj – Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate nu
contravin prevederilor constitutionale, întrucât asistentii judiciari nu au
decât un rol consultativ.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1)
din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră că, după republicarea Legii nr.
304/2004, art. 130 alin. (4) nu a mai fost preluat si, ca atare, exceptia
este inadmisibilă. Cu privire la dispozitiile art. 58 alin. (1) si (2) din
aceeasi lege, republicată, arată că solutionarea cauzelor deduse judecătii este
hotărâtă de judecători, iar asistentii judiciari nu au decât un rol
consultativ, iar referitor la prevederile art. 29 alin. (6) fraza întâi din
Legea nr.
47/1992 consideră că acestea nu contravin Constitutiei.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl
constituie dispozitiile art. 58 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din
Legea nr. 304/2004, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr.
47/1992.
După republicarea Legii nr. 304/2004
privind organizarea judiciară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
827 din 13 septembrie 2005, anterior sesizării Curtii Constitutionale,
dispozitiile art. 130 alin. (4), potrivit cărora “Până la înfiintarea
tribunalelor specializate în toate judetele si în municipiul Bucuresti, în
cadrul tribunalelor de drept comun vor functiona sectii sau complete
specializate“, nu au mai fost preluate.
Totodată, în urma republicării, art. 58
alin. (1) si (2) a devenit art. 55 alin. (1) si (2), având următorul cuprins:
“(1) Completul pentru solutionarea în
primă instantă a cauzelor privind conflictele de muncă si asigurări sociale se
constituie din 2 judecători si 2 asistenti judiciari.
(2) Asistentii judiciari participă la
deliberări cu vot consultativ si semnează hotărârile pronuntate. Opinia
acestora, se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.“
De asemenea, obiect al exceptiei îl
reprezintă si dispozitiile art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004,
potrivit cărora “Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară
prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere
motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. [...]“.
Autorul exceptiei consideră că
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
124 alin. (3) privind independenta judecătorilor, ale art. 126 alin. (1) si
alin. (6) fraza a doua referitoare la realizarea justitiei prin Înalta Curte de
Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti si la
posibilitatea înfiintării de instante specializate si ale art. 146 lit. d)
privind competenta Curtii Constitutionale.
Analizând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:
I. Având în vedere că după republicarea
Legii nr. 304/2004, anterior sesizării Curtii Constitutionale, dispozitiile
art. 130 alin. (4) nu au mai fost preluate si tinând cont de prevederile art.
29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora Curtea nu se poate pronunta decât asupra constitutionalitătii
dispozitiilor legale “în vigoare“, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă.
Cu privire la prevederile art. 29 alin.
(6) fraza întâi din Legea nr.
47/1992, Curtea retine că, în cadrul controlului constitutionalitătii
legilor, sesizarea instantei de contencios constitutional în vederea
declansării controlului poate fi făcută numai dacă solutionarea cauzei are
legătură cu dispozitiile criticate ca neconstitutionale. Astfel, Curtea
constată că textul invocat nu este determinant în solutionarea cauzei aflate pe
rolul instantei de judecată, exceptia de neconstitutionalitate fiind asadar
inadmisibilă.
II. În ceea ce priveste dispozitiile
art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii acestora prin Decizia nr.
494/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18
ianuarie 2005, constatând că acestea nu contravin prevederilor constitutionale,
întrucât solutionarea cauzelor deduse judecătii este hotărâtă de judecători,
iar magistratii consultanti nu au decât un rol consultativ, util judecătii în
vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părtilor
în litigiu.
Neintervenind elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, argumentele si solutia acestei
decizii sunt valabile si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum
si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ovi Prod Com“ – S.R.L din Criseni
în Dosarul nr. 2.644/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată,
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de acelasi
autor în acelasi dosar.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data
de 21 februarie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 23 februarie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16
alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor în România
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Claudia Margareta Nită – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Ayas Ragab Hashim Abou
Warda în Dosarul nr. 8.793/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată
de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul
autorizat de limbă arabă, domnul Dalati Bassam, desemnat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Magistratul-asistent referă Curtii
faptul că partea Oficiul National pentru Refugiati a transmis la dosarul cauzei
note scrise prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând,
în esentă, că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor
constitutionale si conventionale pretins a fi încălcate.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2005,
pronuntată în Dosarul nr. 8.793/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor în România. Exceptia a fost ridicată de
Ayas Ragab Hashim Abou Warda într-o cauză având ca obiect plângerea formulată
de acesta împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati de respingere
a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 16
alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 18,
20, 21, 25, 51, 52, 53, art. 126 alin. (6) si ale art. 129 din Constitutie, ale
art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, ale art. 1 din Conventia din 1951 de la Geneva
privind statutul refugiatilor, “precum si paragrafele nr. 190, nr. 192, nr.
195–197, nr. 201 si nr. 203–205 din Manualul Înaltului Comisariat al Natiunilor
Unite pentru Refugiati“.
În esentă, autorul exceptiei sustine că
termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege criticat, pentru formularea
plângerii împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati “determină o
restrângere a dreptului la petitionare“, garantat prin Constitutie si prin
“tratatele si conventiile internationale în materie la care România este
parte“. De asemenea, contravine normelor constitutionale ale art. 18 referitoare
la protectia generală pe care Constitutia si alte legi o acordă persoanelor si
averilor cetătenilor străini si apatrizilor, precum si la dreptul de azil si
înlătură, totodată, garantia conferită prin art. 126 din Constitutie, potrivit
căreia actele administrative ale autoritătilor publice sunt supuse controlului
judecătoresc.
Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti opinează în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate. Prin
stabilirea momentului de la care curge termenul de 10 zile înăuntrul căruia se
poate formula plângere împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati,
legiuitorul nu a urmărit discriminarea petentului, ci instituirea îunui plus de
certitudine“ în ceea ce priveste primirea dovezii de comunicare ori a
documentului prin care se constată că petentul nu se mai află la ultima
resedintă declarată de către Oficiul National pentru Refugiati. Pe de altă
parte, actul normativ criticat are caracter special si derogator, fiind
interpretat restrictiv si aplicat cu prioritate fată de normele procesuale de
drept comun.
În plus, mentionează că invocarea
neconstitutionalitătii fată de norme conventionale si internationale, cum sunt
cele indicate de autorul exceptiei, este inadmisibilă, de vreme ce acestea
excedează Constitutiei si, mai mult, nu au fortă juridică obligatorie.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1)
din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiată, deoarece acestea nu
contravin prevederilor art. 18, 20, 21, 25, 52, 53 si 126 din Constitutie si
nici prevederilor din Conventia din 28 iulie 1951 privind statutul
refugiatilor.
În esentă, se arată că specificul
domeniului de reglementare al ordonantei, si anume statutul si regimul
refugiatilor în România, impune si justifică adoptarea, în temeiul art. 126
alin. (2) din Constitutie, a unor reguli speciale de procedură, acestea fiind
în concordantă, totodată, cu legislatia europeană în materia respectării unui
minim de garantii procedurale în ceea ce priveste acordarea unei forme de
protectie umanitară. Astfel, dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere
dreptului de acces liber la justitie, dreptului la apărare, dreptului la un
proces echitabil si nici dreptului la liberă circulatie, acesta din urmă fiind
un drept garantat în contextul exercitării sale în conditiile stabilite de
lege. Totodată, textul criticat dă eficientă si art. 52 din Constitutie,
referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa
justitiei, prin aceea că procedura solutionării cererilor străinilor prevede
exercitarea căii de atac în fata unei instante de judecată, nemaifiind necesară
procedura contenciosului administrativ. În sfârsit, termenul în interiorul
căruia trebuie exercitată calea de atac începe să curgă numai din momentul în
care există certitudinea că hotărârea a fost comunicată solicitantului sau
acesta nu se mai află la ultima resedintă declarată. Termenul instituit duce la
solutionarea de urgentă, printr-un proces rapid, a acestui tip de cauze în care
celeritatea are o importantă evidentă. Pe de altă parte, este în interesul
solicitantului de a urmări stadiul procedurii acordării statutului de refugiat
si de a fi diligent în îndeplinirea obligatiilor pe care le are în această
perioadă.
Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România sunt
constitutionale.
Dispozitiile de lege criticate
reglementează o procedură specială prin care se dă posibilitatea străinului de
a formula plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a
statutului de refugiat. Asadar, textul normativ se adresează unei categorii
speciale de persoane si priveste o anumită categorie de cereri, care, prin natura
lor, comportă o urgentă evidentă. Asa fiind, criticile de neconstitutionalitate
raportate la prevederile art. 21, 20 si 129 din Constitutie, precum si la cele
ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale nu pot fi retinute, întrucât dispozitiile legale
criticate constituie o garantie a exercitării dreptului de acces la instantă si
la un proces echitabil, iar în considerarea unor situatii deosebite si cu
respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale, legiuitorul poate adopta
norme speciale ce privesc competenta instantelor de judecată si procedura de
judecată, inclusiv exercitarea căilor de atac.
Totodată, dispozitiile de lege criticate
nu contravin sub nici un aspect nici prevederilor art. 18, 25 si 53 din
Constitutie.
În sfârsit, apreciază că prevederile
art. 52 si ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, pretins a fi
încălcate, nu au incidentă în cauză.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal
sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din
1 decembrie 2004, având următorul cuprins:
– Art. 16 alin. (1): “Împotriva
hotărârii prevăzute la art. 15 alin. (3) se poate face plângere în termen de 10
zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se
constată că solicitantul nu se mai află la ultima resedintă declarată.
Introducerea plângerii în termenul mentionat suspendă executarea dispozitiei de
părăsire a teritoriului României.“
Textul de lege la care art. 16 alin. (1)
face trimitere are următorul continut:
– Art. 15 alin. (3): “Admiterea sau
respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat se face prin hotărâre,
care se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directă
de către reprezentantii Oficiului National pentru Refugiati sau prin trimitere
postală la ultima resedintă declarată a acestuia.“
În motivarea exceptiei se invocă
încălcarea următoarelor prevederi din Constitutie: art. 18 – “Cetătenii
străini si apatrizii“, art. 20 – “Tratatele internationale privind
drepturile omului“, art. 21 – “Accesul liber la justitie“, art. 25 –
“Libera circulatie“, art. 51 – “Dreptul la petitionare“, art. 52
– “Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“, art. 53 – “Restrângerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti“, art. 126 alin. (6)
referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale
autoritătilor publice, precum si ale art. 129 – “Folosirea căilor de atac“.
De
asemenea, autorul exceptiei invocă si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si ale art. 1 din
Conventia privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, la
care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, continând reglementări privind
definitia termenului de “refugiat“. În sfârsit, autorul invocă si paragrafele
nr. 190, nr. 192, nr. 195–197, nr. 201 si nr. 203–205 din Manualul Înaltului
Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, în baza Conventiei din 1951 si
a Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor, reeditat în 1992 de
către Biroul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, si care
se referă, în ansamblu, la proceduri pentru determinarea statutului de
refugiat.
Analizând textul de lege criticat,
raportat la prevederile din Legea fundamentală si din instrumentele juridice
internationale pretins a fi încălcate, Curtea Constitutională constată
următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (1)
din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
în România, solicitantul statutului de refugiat poate formula plângere împotriva
hotărârii Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererii sale în
termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare a respectivei
hotărâri sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai
află la ultima resedintă.
Din ansamblul dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 102/2000 rezultă că procedura de acordare a statutului de
refugiat a fost adaptată cerintelor de celeritate si eficientă impuse de
specificul domeniului de reglementare – statutul si regimul refugiatilor în
România – precum si de legislatia europeană în materie, în sensul simplificării
procedurilor pentru rezolvarea de îndată a cererilor privind acordarea unei
forme de protectie umanitară, cu respectarea minimului de garantii procedurale
prevăzute de documentele internationale privitoare la refugiati.
Potrivit art. 126 alin. (2) din
Constitutie, competenta si procedura de judecată se stabilesc prin lege.
Asadar, intră în atributia exclusivă a
legiuitorului stabilirea normelor privind procedura de solutionare a cererilor
de acordare a statutului de refugiat, inclusiv a termenelor în care trebuie
îndeplinite anumite acte procedurale. Ca atare, procedura de comunicare a
hotărârii supuse căii de atac în termen de 10 zile în fata instantei de
judecată respectă pe deplin atât dreptul la petitionare, cât si garantiile
procesuale si exigentele dreptului la un proces echitabil si ale liberului
acces la justitie, asa cum acestea rezultă din prevederile art. 51, 21, art.
126 alin. (6) si ale art. 129 din Constitutie, precum si ale art. 6 paragraful
1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale. Măsurile pe care organele competente le aplică pentru a asigura
comunicarea hotărârii Oficiului National pentru Refugiati sunt suficiente
pentru ca, în conditiile în care si solicitantul statutului de refugiat este
diligent si îsi respectă obligatiile, drepturile sale să se realizeze în mod
efectiv. În acest sens sunt si dispozitiile art. 16 alin. (1) fraza a doua din
ordonanta criticată, potrivit cărora “Introducerea plângerii în termenul
mentionat suspendă executarea dispozitiei de părăsire a teritoriului României“.
În
ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate fată de prevederile art.
18, 25, 52 si 53 din Constitutie se constată că acestea nu au incidentă în
cauză, exercitarea dreptului de azil si a liberei circulatii nefiind în nici un
fel afectate prin aplicarea unor norme de procedură cum sunt cele criticate în
spetă. De asemenea, nici dispozitiile art. 1 din Conventia privind statutul
refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, nu au incidentă în cauză,
acestea cuprinzând definitia termenului îrefugiat“ si criteriile de
identificare a acestei categorii de persoane.
Cât priveste pretinsa încălcare a unor prevederi cuprinse în “Manualul referitor la proceduri si criterii de determinare a statutului de refugiat“, se constată că acestea nu pot fi invocate în sustinerea neconstitutionalitătii unor dispozitii legale. Acest “manual“, redactat de Biroul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, cuprinde recomandări si explicatii referitoare la prevederile Conventiei privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, si ale Protocolului privind statutul refugiatilor, încheiat la New York la 31 ianuarie 1967, documente la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, si nu are fortă juridică obligatorie pentru statele contractante, constituindu-se, de fapt, “într-un ghid practic“ pentru “îndrumarea functionarilor guvernamentali“ cu atributii în materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în
temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al
art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România,
exceptie ridicată de Ayas Ragab Hashim Abou Warda în Dosarul nr. 8.793/2005 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data
de 23 februarie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Nită
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI
privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 21/2005 pentru aprobarea
Procedurii privind schimbarea furnizorului de energie electrică
În temeiul art. 2 lit. c), al art. 9
alin. (6) si (7) si al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si i) din Legea
energiei electrice nr.
318/2003,
având în vedere Referatul de aprobare
întocmit de Departamentul functionare si dezvoltare piată de energie si
procesul-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 14 martie 2006,
presedintele Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:
Art. I. –
Procedura privind schimbarea furnizorului de energie electrică, aprobată prin
Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Energiei nr.
21/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din
13 iunie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se
completează conform anexei*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. II. –
Consumatorii eligibili, furnizorii de energie electrică, operatorii de
distributie si Compania Natională “Transelectrica“ – S.A. vor duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. III. –
Departamentele si directiile de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale
de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea prevederilor
prezentului ordin.
Art. IV. –
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei,
Nicolae Opris
Bucuresti, 14 martie 2006.
Nr. 4.
*) Anexa se publică în format electronic, pe pagina web a Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei (www.anre.ro), la sectiunea
Metodologii.
MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI
INSPECTIA DE STAT PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,
RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SI INSTALATIILOR DE RIDICAT
privind obligativitatea institutiilor si unitătilor de interes public de
a numi personal tehnic responsabil pentru supravegherea instalatiilor din
domeniul ISCIR
Având
în vedere accidentele si avariile produse la echipamentele si instalatiile din
domeniul ISCIR, se impune necesitatea cresterii gradului de sigurantă a
utilizării echipamentelor din acest domeniu, în special acolo unde acestea sunt
folosite de institutiile publice, institutiile/unitătile de interes public sau
care oferă servicii publice, indiferent de forma de proprietate sau de
constituire, acest fapt implicând responsabilitatea pe care trebuie să si-o
asume detinătorii acestora, si
având în vedere dispozitiile
prescriptiilor tehnice, colectia ISCIR, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr.
738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si
Comertului, cu modificările si completările ulterioare,
în aplicarea Hotărârii Guvernului nr.
1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat
(ISCIR), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21
ianuarie 2002, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
182/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din
28 martie 2005, si tinând cont de prevederile prescriptiilor tehnice, colectia
ISCIR, care constituie cadrul legal de reglementare pentru instalatiile si
echipamentele din domeniul ISCIR, identificate în anexa nr. 1 la Hotărârea
Guvernului nr.
1.340/2001, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
182/2005,
inspectorul de stat sef al ISCIR emite următorul ordin:
Art. 1. – În vederea aplicării măsurilor
prevăzute în prescriptiile tehnice, colectia ISCIR, institutiile publice,
institutiile/unitătile de interes public sau care oferă servicii publice,
indiferent de forma de proprietate, care detin si exploatează instalatii si echipamente
din domeniul Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR), au obligatia să numească personal
tehnic, responsabil pentru supravegherea instalatiilor, în raport cu numărul si
complexitatea instalatiilor, care va fi autorizat de ISCIR si care va purta
denumirea de RSVTI în conformitate cu prescriptiile tehnice, colectia
ISCIR.
Art. 2. – Sunt exceptate de la obligatia
prevăzută la art. 1 institutiile/unitătile identificate în prezentul ordin,
care fac dovada existentei unui contract încheiat cu persoane fizice sau
persoane juridice autorizate de ISCIR pentru prestarea acestor activităti, în
care este prevăzută si îndeplinirea obligatiilor de RSVTI.
Art. 3. – RSVTI desemnat în conditiile
prezentului ordin va răspunde de identificarea, înregistrarea la ISCIR,
întretinerea si repararea echipamentelor din domeniul ISCIR detinute de
persoanele juridice mentionate la art. 1, precum si de exploatarea corectă si
legală a acestora, în conformitate cu dispozitiile prescriptiilor tehnice,
colectia ISCIR.
Art. 4. – RSVTI apartinând persoanelor
juridice identificate la art. 1 poate fi desemnat din cadrul personalului
propriu sau prin încheierea de contracte cu alte persoane fizice.
Art. 5. – ISCIR va autoriza RSVTI
desemnat la art. 1 si 2 să presteze această activitate.
Art. 6. – Nerespectarea prevederilor
prezentului ordin de către persoanele juridice specificate la art. 1 se
sanctionează conform prescriptiilor tehnice, colectia ISCIR, în vigoare, cu oprirea
din functiune a echipamentelor detinute.
Art. 7. – Conditiile ce trebuie
îndeplinite de către RSVTI cu atributiunile specificate în prezentul ordin sunt
stabilite de ISCIR si pot fi consultate pe site-ul www.iscir.ro sau la oricare dintre inspectiile
teritoriale ale ISCIR.
Art. 8. – Prezentul ordin intră în
vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Inspectorul de stat sef al Inspectiei de
Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune si
Instalatiilor de Ridicat,
Alexandru Szilveszter
Bucuresti, 9 martie 2006.
Nr. 147.
MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE
pentru împuternicirea personalului silvic din cadrul administratiilor
parcurilor nationale si parcurilor naturale în vederea constatării, pe raza
acestora, a faptelor ce constituie contraventii si infractiuni prevăzute de
Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată,
cu modificările si completările ulterioare, si a contraventiilor prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia
culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce
pot fi cauzate de vânat
În baza prevederilor art. 8 alin. (1)
lit. m), ale art. 39 si 41 din Legea fondului cinegetic si a protectiei
vânatului nr.
103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale
art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr.
748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole,
silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de
vânat,
având în vedere Referatul de aprobare
nr. 204.090 din 6 februarie 2006 al Serviciului de management cinegetic,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1)
pct. II.2 si ale art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr.
155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,
ministrul agriculturii, pădurilor si
dezvoltării rurale emite prezentul ordin.
Art. 1. – Personalul silvic prevăzut în
anexa la prezentul ordin, angajat al Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva,
din cadrul administratiilor parcurilor nationale si parcurilor naturale, este
împuternicit:
a) să încheie procese-verbale de
constatare a faptelor încadrate ca infractiuni prin art. 35 si 36 din Legea
fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr.
103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,
săvârsite pe suprafata fondurilor de vânătoare sau a părtilor din acestea,
constituite, la data aparitiei prezentului ordin, în cuprinsul parcurilor
nationale si a parcurilor naturale, după caz;
b) să constate si să sanctioneze faptele
ce constituie contraventii prevăzute la art. 40 din Legea fondului cinegetic si
a protectiei vânatului nr.
103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si de
Hotărârea Guvernului nr.
748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole,
silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de
vânat, săvârsite pe suprafata fondurilor de vânătoare sau a părtilor din
acestea, constituite, la data aparitiei prezentului ordin, în cuprinsul
parcurilor nationale si parcurilor naturale, după caz.
Art. 2. – Aplicarea prevederilor art. 1
se realizează de personalul prevăzut în anexa la prezentul ordin numai pe
suprafata fondurilor de vânătoare sau a părtilor din acestea, constituite, la
data aparitiei prezentului ordin, pe suprafata parcului national sau natural,
după caz, pe care a fost nominalizat.
Art. 3. – Anexa face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 4. – Prezentul ordin se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul agriculturii, pădurilor si
dezvoltării rurale,
Gheorghe Flutur
Bucuresti, 14 martie 2006.
Nr. 185.
ANEXĂ*)
LISTA
personalului
silvic din cadrul administratiilor parcurilor nationale si parcurilor naturale,
împuternicit să încheie procese-verbale de constatare a faptelor încadrate ca
infractiuni de Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, să constate si să
sanctioneze, pe raza acestora, faptele ce constituie contraventii la aceeasi
lege, precum si să constate si să sanctioneze contraventiile prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia
culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce
pot fi cauzate de vânat
|
MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI
INTERNELOR Nr. 1.224 din 2 martie 2006 |
SECRETARIATUL DE STAT PENTRU
PROBLEMELE REVOLUTIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 Nr. 45 din 2 martie 2006 |
privind accesul gratuit al luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si al urmasilor eroilor-martiri la tratamente si medicamente în spitale, centre medicale de diagnostic si tratament ambulatoriu si baze de tratament din Ministerul Administratiei si Internelor
Având
în vedere prevederile art. 5 alin. (1) lit. i) din Legea recunostintei fată de
eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române
din decembrie 1989 nr.
341/2004, cu modificările si completările
ulterioare, si ale art. 36 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de
aplicare a Legii recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au
contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr.
341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.412/2004,
în temeiul art. 9 alin. (4) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si
Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
604/2003, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 5 alin. (4)
din Hotărârea Guvernului nr.
760/2003 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru
Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, cu modificările ulterioare,
ministrul administratiei si internelor si secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele
Revolutionarilor din Decembrie 1989 emit prezentul ordin.
Art. 1. – (1) Persoanele prevăzute la
art. 3 alin. (1) lit. b) si la art. 4 alin. (1) din Legea recunostintei fată de
eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române
din decembrie 1989 nr.
341/2004, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază gratuit,
în spitalele, centrele medicale de diagnostic si tratament ambulatoriu si în
bazele de tratament din reteaua Ministerului Administratiei si Internelor,
denumite în continuare unităti sanitare, de medicamente si tratamente
medicale.
(2) Tratamentele si medicamentele în
unitătile sanitare prevăzute la alin. (1) se acordă în limitele pachetului de
servicii medicale profilactice, curative, de urgentă, de asistentă
stomatologică, de tratament fizioterapeutic, în ambulatorii si spitale
acreditate si de recuperare, contractate de Ministerul Administratiei si
Internelor.
Art. 2. – (1) Persoanele prevăzute la
art. 1 beneficiază gratuit, în unitătile sanitare din reteaua Ministerului
Administratiei si Internelor, de întregul pachet de servicii de bază prevăzut
în contractul-cadru si în normele metodologice de aplicare a
contractului-cadru, în baza calitătii de asigurat în sistemul asigurărilor
sociale de sănătate, potrivit legii, contravaloarea serviciilor decontându-se
din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate.
(2) Tratamentele si medicamentele
acordate în conditiile alin. (1), care nu se suportă din Fondul national unic
de asigurări sociale de sănătate, se suportă din bugetul Ministerului
Administratiei si Internelor, în limita fondurilor bugetare aprobate si alocate
cu această destinatie.
Art. 3. – Asistenta medicală primară se
acordă în cabinetele de medicină de familie care functionează în reteaua
Ministerului Administratiei si Internelor pentru persoanele prevăzute la art.
1, în conditiile legii, dacă acestea sunt înscrise pe lista unui medic de
familie din această retea.
Art. 4. – (1) Persoanele prevăzute la
art. 1 beneficiază gratuit de tratamente si medicamente în centrele medicale de
diagnostic si tratament ambulatoriu din subordinea Ministerului Administratiei
si Internelor.
(2) Tratamentele medicale si
stomatologice ce se acordă în ambulatoriu în unitătile sanitare din reteaua
Ministerului Administratiei si Internelor si care nu fac parte din pachetul de
servicii medicale de bază, reglementat prin Contractulcadru privind conditiile
acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate pentru anul 2006 si normele metodologice de aplicare a
Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate, se suportă din fondurile
Ministerului Administratiei si Internelor, în limita fondurilor bugetare
aprobate si alocate cu această destinatie.
Art. 5. – (1) Persoanele prevăzute la
art. 1 beneficiază gratuit de tratamente si medicamente în spitalele aflate în
subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.
(2) Contravaloarea tratamentelor si
medicamentelor acordate în spitalele Ministerului Administratiei si Internelor,
care nu se suportă din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate,
se suportă din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor.
Art. 6. – Medicamentele destinate
tratamentului în ambulatoriu al persoanelor prevăzute la art. 1 se prescriu, se
eliberează si se decontează în conditiile reglementărilor din Legea nr.
341/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor
metodologice de aplicare a Legii nr.
341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.412/2004.
Art. 7. – (1) Persoanele prevăzute la
art. 1 pot beneficia de asistentă medicală de recuperare în unitătile medicale
de recuperare si în bazele de tratament din subordinea Ministerului
Administratiei si Internelor.
(2) Biletele de tratament sau de recuperare medicală se asigură de Ministerul Administratiei si Internelor, la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, decontarea acestora efectuându-se din Fondul national unic al asigurărilor sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, în limitele sumelor acordate cu această destinatie. În cazul în care contravaloarea integrală a biletului nu este acoperită din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, diferenta se decontează din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, în limita sumelor acordate cu această destinatie.
(3) Persoanele prevăzute la art. 1 pot
beneficia de bilete de trimitere la tratament sau recuperare medicală, în
conditiile prevăzute la alin. (2), o singură dată într-un an calendaristic,
dacă nu au mai beneficiat în cursul aceluiasi an de bilete de tratament sau de
recuperare medicală în unitătile medicale de recuperare, bazele de tratament
sau în statiunile balneoclimaterice ale Ministerului Apărării Nationale sau ale
Ministerului Sănătătii.
Art. 8. – Accesul la tratamente si
medicamente în unitătile sanitare se face pe baza documentelor medicale,
potrivit legii, a documentului doveditor al calitătii de Luptător pentru
Victoria Revolutiei din Decembrie 1989 sau a celui de Urmas de Erou-Martir, a
carnetului de asigurat si a actului de identitate.
Art. 9. – Prezentul ordin se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
|
Ministrul administratiei si
internelor, Vasile Blaga |
Secretarul de stat al Secretariatului
de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din
Decembrie 1989, Petrisor Morar |
BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii
constituite în lei începând cu perioada de aplicare 24 februarie – 23 martie
2006
În baza art. 8 din Legea nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,
în aplicarea prevederilor Regulamentului
Băncii Nationale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime
obligatorii, cu modificările si completările ulterioare,
în temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr.
312/2004,
Consiliul de administratie al Băncii
Nationale a României hotărăste:
Începând cu perioada de aplicare 24
februarie – 23 martie 2006 rata dobânzii plătită la rezervele minime
obligatorii constituite în lei este de 1,70% pe an.
p. Presedintele Consiliului de
Administratie al Băncii Nationale a României,
Florin Georgescu
Bucuresti, 14 martie 2006.
Nr. 6.