MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 588 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 7 iulie 2006

SUMAR

LEGI SI DECRETE

270. – Lege pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

Protocol aditional între Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

892. – Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

813. – Hotãrâre pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucuresti la 12 ianuarie 2006 si la Zagreb la 21 februarie 2006, între Guvernul României si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare, cu privire la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare ruralã

816. – Hotãrâre pentru modificarea si completarea Hotãrârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizãrii anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice

837. – Hotãrâre privind reclasificarea protezelor pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã si de punere în functiune a dispozitivelor medicale

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

157. – Ordin al presedintelui Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale

213/1.283/1.132/C. – Ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale, al ministrului administratiei si internelor si al ministrului justitiei pentru aprobarea onorariilor maximale aplicabile conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilitãti producãtorilor agricoli si crescãtorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeanã, corespunzãtoare activitãtilor de realizare si de verificare a lucrãrilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei desfãsurate de cãtre persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

438. – Ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale privind schimbarea sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt a Administratiei Nationale a Îmbunãtãtirilor Funciare

788. – Ordin al ministrului sãnãtãtii publice pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sãnãtãtii nr. 466/2006 privind înfiintarea comisiilor consultative ale Ministerului Sãnãtãtii

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

Hotãrârea din 26 ianuarie 2006, definitivã la 26 aprilie 2006, în cauza Lungoci împotriva României (Cererea nr. 62.710/00)

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. – Se ratificã Protocolul aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 8/1998.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VÃCÃROIU

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 270.

PROTOCOL ADITIONAL

între Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, denumite în cele ce urmeazã pãrti contractante,

tinând seama de faptul cã, în conformitate cu Tratatul de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeanã, semnat la Luxemburg la 25 aprilie 2005, România va deveni membrã a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007,

luând act de obligatia României de a întreprinde toate demersurile necesare pentru a elimina incompatibilitãtile dintre dreptul comunitar si toate acordurile internationale încheiate, inclusiv Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997,

luând în considerare principiile generale ale Conventiei de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969, au convenit cele ce urmeazã:

ARTICOLUL 1

Urmãtorul articol va fi inserat dupã articolul X si se va citi dupã cum urmeazã:

“ARTICOLUL X bis

Art. IV.1, IV.2 si VII.1 se vor aplica fãrã a aduce prejudicii mãsurilor adoptate de Uniunea Europeanã.“

ARTICOLUL 2

Urmãtorul articol va fi inserat dupã articolul XI si se va citi dupã cum urmeazã:

“ARTICOLUL XI bis

Prezentul acord poate fi modificat dacã se considerã necesar, prin consimtãmântul reciproc al pãrtilor.“

ARTICOLUL 3

Alineatul 3 al articolului IV va fi înlocuit în totalitate cu urmãtoarea formulare:

“3. Prevederile acestui acord referitoare la tratamentul nediscriminatoriu si tratamentul natiunii celei mai favorizate nu se vor aplica avantajelor prezente sau viitoare acordate de oricare parte, în virtutea apartenentei la sau asocierii cu o uniune vamalã, economicã sau monetarã, o piatã comunã sau zonã de comert liber, investitorilor statelor membre ale unei astfel de uniuni, piete comune ori zone de comert liber sau ai oricãrui stat tert. Acest tratament nu se va referi nici la vreun avantaj pe care oricare parte îl acordã investitorilor unui stat tert în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri pe bazã de reciprocitate, referitoare la impozitare.“

ARTICOLUL 4

Articolul XII va fi amendat prin adãugarea unui nou alineat, 4, având urmãtoarea formulare:

“4. Prin derogare de la art. XII.2, în cazul în care viitoarele obligatii ale României în calitate de membru al Uniunii Europene vor impune modificarea prezentului acord, acesta va fi amendat, dacã este necesar, prin acordul pãrtilor, în vederea asigurãrii conformitãtii sale cu respectivele obligatii.“

ARTICOLUL 5

Prezentul protocol aditional va face parte integrantã din acord si va fi supus procedurilor constitutionale cerute de legile nationale ale pãrtilor contractante.

ARTICOLUL 6

Prezentul protocol aditional va intra în vigoare la data primirii ultimei notificãri prin care pãrtile contractante îsi vor comunica reciproc îndeplinirea procedurilor legale interne pentru intrarea acestuia în vigoare si va rãmâne în vigoare atâta timp cât acordul rãmâne în vigoare.

Drept care subsemnatii, pe deplin autorizati de cãtre guvernele lor, au semnat acest protocol aditional.

Semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, bahasa indonesia si englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergente în interpretare, textul în limba englezã va prevala.

Pentru Guvernul României, Claudiu Doltu, secretar de stat la Ministerul Finantelor Publice

Pentru Guvernul Republicii Indonezia, Nuni Turnijati Djoko, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Republicii Indonezia în România

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. – Se promulgã Legea pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BÃSESCU

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 892.

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucuresti la 12 ianuarie 2006 si la Zagreb la 21 februarie 2006, între Guvernul României si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare, cu privire la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare ruralã

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele si al art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 90/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare ruralã, aprobatã prin Legea nr. 563/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. – Se aprobã amendamentul convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucuresti la 12 ianuarie 2006 si la Zagreb la 21 februarie 2006, între Guvernul României si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare, cu privire la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare ruralã, ratificat prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 90/2002, aprobatã prin Legea nr. 563/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Bucuresti, 21 iunie 2006.

Nr. 813.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Cabinet secretar de stat

12 ianuarie 2006*)

BANCA MONDIALÃ

Domnului Anand K. Seth

Director de tarã

Unitatea de tarã pentru Europa Centralã si de Sud

Regiunea Europa si Asia Centralã

Stimate domnule Seth,

Referitor la: Amendament la Acordul de împrumut nr. 4.654 RO pentru Proiectul de dezvoltare ruralã

Acordul de împrumut nr. 4.654 RO pentru Proiectul de dezvoltare ruralã a fost semnat în aprilie 2002 si a intrat în vigoare la 1 august 2002.

În decursul ultimelor luni, reprezentantii Ministerului Finantelor Publice, Ministerului Administratiei si Internelor si ai Fondului Român de Dezvoltare Socialã au analizat ultimele evolutii în implementarea Proiectului de dezvoltare ruralã, inclusiv modul de utilizare a sumelor corespunzãtoare fiecãrei categorii a împrumutului, precum si perspectivele privind anul urmãtor de implementare.

În acest sens, s-a subliniat cã sumele initial alocate pentru proiectele de investitii si consultantã trebuie suplimentate si cã în acelasi timp se înregistreazã economii în cadrul unor categorii.

De aceea, pentru a facilita o implementare mai eficientã a Proiectului de dezvoltare ruralã, Ministerul Administratiei si Internelor si Fondul Român de Dezvoltare Socialã au solicitat mai multe realocãri între categoriile împrumutului, pe care le supunem aprobãrii Bãncii, dupã cum urmeazã:

– dolari S.U.A. –

Categoria	Suma alocatã din împrumut	Sume ce urmeazã a fi realocate	Sume dupã realocare
(1) Subgranturi:
a) în cadrul pãrtii B.1 a proiectului	30.086.300	(+) 1.765.240	31.851.540
b) în cadrul pãrtii B.2 a proiectului	2.000.000	(–) 30.000	1.970.000
(2) Bunuri	337.290	(–) 22.290	315.000
(3) Servicii de consultantã si instruire:
a) în cadrul pãrtii B.1 a proiectului	3.055.010	(+) 669.990	3.725.000
b) în cadrul pãrtii B.2 a proiectului	119.420	(–) 42.300	77.120
c) în cadrul pãrtii C.1 a proiectului	1.317.120	(+) 247.880	1.565.000
(4) Costuri curente de functionare:
a) aferente UMP si UIP	482.060	0	482.060
b) aferente FRDS	85.280	(–) 71.000	14.280
(5) Nealocate	0		0
TOTAL:			40.000.000

În speranta unui rãspuns favorabil, rãmân al dumneavoastrã sincer,

Claudiu Doltu,

secretar de stat

BANCA INTERNATIONALÃ PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE

Biroul regional Europa Centralã si de Sud, Zagreb, Croatia

21 februarie 2006*)

---

*) Traducere.

Excelentei Sale

Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

Ministrul finantelor publice

Bucuresti, România

Stimate domnule ministru,

România: Proiectul de dezvoltare ruralã (Împrumut nr. 4.654 RO)

Realocarea sumelor împrumutului

Ne referim la Acordul de împrumut (Acordul) pentru proiectul mentionat, dintre România (Împrumutatul) si Banca Internationalã pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca), datat 3 aprilie 2002. Ne referim, de asemenea, la scrisoarea domnului Claudiu Doltu, secretar de stat, datatã 12 ianuarie 2006, prin care se solicitã Bãncii sã realoce anumite sume în cadrul împrumutului.

Suntem încântati sã rãspundem cererii dumneavoastrã. De aceea, Banca, prin aceasta, realocã sumele împrumutului, asa cum este stabilit în prezent în tabelul din paragraful 1 al anexei nr. 1 la Acord, dupã cum urmeazã:

– 1.765.240 dolari S.U.A. de la categoria (5) (Nealocate) la categoria (1) a) (Subgranturi în cadrul pãrtii B.1 a proiectului);

– 699.990 dolari S.U.A. de la categoria (5) (Nealocate) la categoria (3) a) (Servicii de consultantã si instruire în cadrul pãrtii B.1 a proiectului); si

– 30.000 dolari S.U.A. de la categoria (1) b) (Subgranturi în cadrul pãrtii B.2 a proiectului); 22.290 dolari S.U.A. de la categoria (2) (Bunuri): 42.300 dolari S.U.A. de la categoria (3) b) (Servicii de consultantã si instruire în cadrul pãrtii B.2 a proiectului) si 71.000 dolari S.U.A. de la categoria (4) b) (Costuri curente de functionare aferente FRDS) la categoria (3) c) (Servicii de consultantã si instruire în cadrul pãrtii C.1 a proiectului).

În mod corespunzãtor, sumele alocate acum diferitelor categorii sunt indicate în anexa la aceastã scrisoare.

Al dumneavoastrã sincer,

Anand K. Seth,

director

Europa Centralã si de Sud

Regiunea Europa si Asia Centralã

ANEXÃ

Copii pentru:

Domnul Claudiu Doltu

Secretar de stat

Ministerul Finantelor Publice

Bucuresti, România

Domnul Ad Melkert

Director executiv

Banca Mondialã

Categoria	Suma alocatã din împrumut (exprimatã în dolari S.U.A.)	% din cheltuieli ce vor fi finantate
(1) Subgranturi:		100%
a) în cadrul pãrtii B.1 a proiectului	31.851.540
b) în cadrul pãrtii B.2 a proiectului	1.970.000
(2) Bunuri	315.000	100% din cheltuielile externe, 100% din cheltuielile locale (cost ex-factory) si 80% din cheltuielile locale
(3) Servicii de consultantã si instruire:		100% din cheltuielile externe si 80% din cheltuielile locale
a) în cadrul pãrtii B.1 a proiectului	3.725.000
b) în cadrul pãrtii B.2 a proiectului	77.120
c) în cadrul pãrtii C.1 a proiectului	1.565.000
(4) Costuri curente de functionare:		75%
a) aferente UMP si UIP	482.060
b) aferente FRDS	14.280
(5) Nealocate	0
TOTAL:	40.000.000

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotãrârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizãrii anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. – Hotãrârea Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizãrii anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 12 septembrie 2005, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Dupã alineatul (2) al articolului 4 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins:

“(3) Anexa se actualizeazã prin ordin comun al ministrului economiei si comertului si al ministrului mediului si gospodãririi apelor, în functie de evolutia progresului tehnic în domeniu.“

2. Mentiunea privind transpunerea normelor comunitare va avea urmãtorul cuprins:

“Prezenta hotãrâre transpune Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind limitarea utilizãrii anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 037 din 13 februarie 2003, Decizia Comisiei 2005/618/CE care amendeazã Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European si a Comisiei, în scopul stabilirii valorilor maxime ale concentratiilor anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 214 din 19 august 2005, Decizia Comisiei 2005/717/CE de modificare, în scopul adaptãrii la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizãrii anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 271 din 15 octombrie 2005, si Decizia Comisiei 2005/747/CE de modificare, în scopul adaptãrii la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizãrii anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 280 din 25 octombrie 2005.“

3. Anexa se înlocuieste cu anexa la prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul mediului si gospodãririi apelor,

Sulfina Barbu

Bucuresti, 21 iunie 2006.

Nr. 816.

ANEXÃ

UTILIZÃRILE

plumbului, mercurului, cadmiului, cromului hexavalent, difenililor polibromurati (PBB) sau difenileterilor (PBDE) care sunt exceptate de la prevederile art. 4 alin. (1) din hotãrâre

În aplicarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. (a) din Directiva 2002/95/CE, sunt tolerate concentratii maxime de 0,1% în greutate de plumb, de mercur, de crom hexavalent, de difenili polibromurati (PBB) sau eteri de difenili polibromurati (DEPB) în materiale omogene, precum si o concentratie maximã de 0,01% în greutate de cadmiu în materiale omogene.

1. Mercur, în lãmpi compacte fluorescente, atunci când cantitatea acestuia nu depãseste 5 mg per lampã

2. Mercur, în lãmpi fluorescente drepte, cu utilizare generalã, atunci când:

a) cantitatea de fosfat halogenat nu depãseste 10 mg;

b) cantitatea de trifosfat, cu duratã de viatã normalã, nu depãseste 5 mg;

c) cantitatea de trifosfat, cu duratã de viatã lungã, nu depãseste 8 mg.

3. Mercur, în lãmpi fluorescente drepte, cu utilizare specialã

4. Mercur, în alte tipuri de lãmpi, care nu au fost mentionate specific în prezenta anexã

5. Plumb, în sticla tuburilor cu raze catodice, în componente electronice si în tuburi fluorescente

6. Plumb, ca element de aliere în otel cu continut de plumb pânã la 0,35% în greutate, aliaj cu aluminiu cu continut de plumb pânã la 0,4% în greutate si aliaj de cupru cu continut de plumb pânã la 4% în greutate

7. Plumb, în aliaje de lipit cu temperaturã de topire ridicatã, ca de exemplu aliaje de lipit staniu-plumb având continut de plumb mai mare de 85% în greutate, respectiv:

a) plumb, în aliaje de lipit pentru servere, sisteme de stocare si matrice de stocare, echipamentele infrastructurii retelelor destinate comutãrii, semnalizãrilor, transmiterii si gestiunii retelelor în domeniul telecomunicatiilor;

b) plumb, în piese electronice din ceramicã (de exemplu, dispozitive piezoelectrice).

8. Cadmiu si compusii sãi, în contacte electrice sau pentru cadmiere, cu exceptia utilizãrilor interzise, potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 347/2003 privind restrictionarea introducerii pe piatã si a utilizãrii anumitor substante si preparate chimice periculoase, cu modificãrile si completãrile ulterioare

9. Crom hexavalent, ca anticoroziv pentru sistemele de rãcire din otel carbon ale frigiderelor cu absorbtie

10. DecaBDE în aplicatii polimerice

11. Plumb, în cuzineti si semicuzineti din bronz cu plumb

12. Plumb, utilizat în sisteme de conectori cu pini flexibili

13. Plumb, ca material de acoperire pentru inele C ale modulelor termoconductoare

14. Plumb si cadmiu, în sticla opticã si sticla filtrantã

15. Plumb, în aliajele de lipit constând din mai mult de douã elemente pentru conectarea dintre pini si carcasa microprocesoarelor cu un continut de plumb cuprins între 80% si 85% în greutate

16. Plumb, în aliaje de lipit care vizeazã realizarea unei conexiuni electrice viabile între purtãtor si substratul semiconductorului în carcasele de circuit integrat tip Flip Chip.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind reclasificarea protezelor pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã si de punere în functiune a dispozitivelor medicale

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Prin derogare de la regulile prevãzute în anexa nr. 9 la Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã si de punere în functiune a dispozitivelor medicale, protezele pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold, dispozitive medicale cuprinse în clasa IIb, sunt reclasificate ca dispozitive medicale cuprinse în clasa III.

Art. 2. – În sensul prezentei hotãrâri, prin protezã pentru articulatiile de umãr, genunchi sau sold se întelege o componentã implantabilã, care nu include componente auxiliare, ca suruburi, cleme, plãcute si instrumente, a unui sistem de protezã articularã totalã destinatã a realiza o functie similarã celei unei articulatii naturale de umãr, de genunchi sau de sold.

Art. 3. – (1) Protezele pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold care au fost supuse procedurii de evaluare a conformitãtii înainte de 1 septembrie 2007, conform art. 19 lit. a) din Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005, sunt supuse unei evaluãri a conformitãtii complementare, potrivit pct. 4 din anexa nr. 2 la aceeasi hotãrâre, pentru obtinerea unui certificat de examinare EC a proiectului înainte de 1 septembrie 2009. Aceastã prevedere nu înlãturã posibilitatea ca un producãtor sã solicite evaluarea conformitãtii pe baza prevederilor art. 17 lit. b) din aceeasi hotãrâre.

(2) Protezele pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold, care au fost supuse procedurii de evaluare a conformitãtii conform art. 19 lit. b) pct. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005 înainte de 1 septembrie 2007, pot fi supuse unei evaluãri a conformitãtii ca dispozitiv medical cuprins în clasa III, potrivit art. 17 lit. b) pct. 1 sau 2, dupã caz, din aceeasi hotãrâre, înainte de 1 septembrie 2010.

Aceastã prevedere nu înlãturã posibilitatea ca un producãtor sã solicite evaluarea conformitãtii pe baza prevederilor art. 17 lit. a) din Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005.

(3) Pânã la 1 septembrie 2009, pe teritoriul României se acceptã introducerea pe piatã si punerea în functiune a protezelor pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold, certificate înainte de 1 septembrie 2007, conform prevederilor art. 19 lit. a) din Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005.

(4) Pânã la 1 septembrie 2010, pe teritoriul României se acceptã introducerea pe piatã a protezelor pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold, certificate înainte de 1 septembrie 2007, conform prevederilor art. 19 lit. b) pct. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 911/2005, si se permite punerea în functiune a acestor proteze dupã aceastã datã.

Art. 4. – Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data de 1 septembrie 2007.

*

Prezenta hotãrâre transpune Directiva 2005/50/CE privind reclasificarea protezelor pentru articulatiile de umãr, genunchi si sold în cadrul Directivei Consiliului Europei 93/42/CEE privind dispozitivele medicale, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE), L 210/43 din 12 august 2005.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul sãnãtãtii publice,

Gheorghe Eugen Nicolãescu

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

p. Ministrul integrãrii europene,

Stefan-Francisc Csutak,

secretar de stat

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 837.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

AUTORITATEA NATIONALÃ SANITARÃ VETERINARÃ

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale

Vãzând Referatul de aprobare nr. 40.734 din 26 mai 2006, întocmit de Directia generalã siguranta alimentelor din cadrul Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãtii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 215/2004, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitãtilor din subordinea acesteia,

având în vedere Hotãrârea Guvernului nr. 194/2006 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale,

tinând cont de prevederile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

presedintele Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã Regulamentul de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor împreunã cu institutiile implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin si vor lua mãsurile care se impun, conform prevederilor legale.

Art. 3. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Marian Avram

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 157.

ANEXÃ

REGULAMENT

de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale

CAPITOLUL I

Atributii

Art. 1. – Comitetul interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale, înfiintat prin Hotãrârea Guvernului nr. 194/2006 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 17 februarie 2006, denumit în continuare Comitet interministerial, are ca scop asigurarea bunei functionãri a sistemului de control oficial al alimentelor si hranei pentru animale si a unui nivel înalt de protectie a sãnãtãtii publice si a intereselor consumatorilor în ceea ce priveste alimentele, incluzând bunele practici din domeniile de activitate ale autoritãtilor implicate, inclusiv comertul cu alimente.

Art. 2. – Comitetul interministerial are ca scop:

a) dezvoltarea si perfectionarea sistemului de control oficial al alimentelor;

b) perfectionarea cadrului legislativ si institutional în materie, care sã îndeplineascã cerintele de integrare în piata unicã europeanã;

c) accelerarea procesului de armonizare a legislatiei nationale cu legislatia comunitarã în domeniu;

d) eliminarea suprapunerii de activitãti ale autoritãtilor responsabile în efectuarea controlului oficial al alimentelor si hranei pentru animale;

e) asumarea responsabilitãtilor pentru segmentele neacoperite în activitatea de control oficial al alimentelor si hranei pentru animale;

f) realizarea planurilor pentru programele de supraveghere si control al alimentelor si hranei pentru animale;

g) evaluarea rezultatelor programelor de supraveghere si control al alimentelor si hranei pentru animale;

h) evaluarea riscului prezentat de alimente pentru sãnãtatea omului;

i) respectarea intereselor consumatorilor, inclusiv informarea corectã a acestora referitoare la alimente.

Art. 3. – Atributiile principale ale Comitetului interministerial sunt urmãtoarele:

a) analizeazã si evalueazã sistemul actual de supraveghere si control al alimentelor si hranei pentru animale;

b) urmãreste, în baza analizelor si evaluãrilor efectuate, ca activitatea de control oficial al alimentelor sã rãspundã cerintelor prevãzute de legislatia în domeniu;

c) identificã metodele si mijloacele practice care pot fi folosite pentru aplicarea unui sistem de control oficial, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene;

d) propune realizarea, în conditiile legii, a unor actiuni si mãsuri speciale având ca scop prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor pentru sãnãtatea publicã si a animalelor;

e) propune Guvernului spre adoptare, prin intermediul Consiliului interministerial pentru probleme economice, politici fiscale si comerciale, piata internã, competitivitate, mediul de afaceri, mãsurile ce se impun pentru dezvoltarea si perfectionarea sistemului de control oficial al alimentelor si hranei pentru animale, precum si a cadrului legislativ si institutional în materie;

f) informeazã anual Guvernul, prin intermediul Consiliului interministerial pentru probleme economice, politici fiscale si comerciale, piata internã, competitivitate, mediul de afaceri, cu privire la activitatea si rezultatele obtinute si elaboreazã un raport anual de activitate;

g) colaboreazã cu autoritãtile si institutiile publice si cu persoane juridice si fizice în vederea realizãrii rolului sãu;

h) îndeplineste orice alte atributii în vederea realizãrii scopului pentru care a fost constituit, stabilite prin acte normative sau dispuse de primul-ministru;

i) urmãreste respectarea intereselor consumatorilor, inclusiv informarea corectã a acestora referitoare la alimente.

CAPITOLUL II

Modul de organizare si functionare

Art. 4. – Comitetul interministerial se Ontruneste trimestrial si ori de câte ori este necesar, la convocarea presedintelui sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepresedinti.

Art. 5. – (1) Comitetul interministerial este condus de presedintele Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, în calitate de presedinte.

(2) În lipsa presedintelui, conducerea Comitetului interministerial este asiguratã de unul dintre vicepresedinti, desemnat de presedintele acestuia.

Art. 6. – Comitetul interministerial se considerã legal întrunit dacã se asigurã prezenta a minimum jumãtate plus unu din numãrul membrilor titulari.

Art. 7. – (1) Comitetul interministerial adoptã decizii cu majoritatea simplã a membrilor titulari prezenti. În cazul unui numãr egal de voturi, votul presedintelui este hotãrâtor.

(2) Modificarea sau completarea Regulamentului de organizare si functionare a Comitetului interministerial se face la cererea presedintelui, a unuia dintre vicepresedinti sau la cererea a cel putin douã treimi din numãrul membrilor titulari.

(3) Regulamentul de organizare si functionare modificat sau completat va fi aprobat prin ordin al presedintelui Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, în termen de 10 zile de la data adoptãrii lui, si va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. – (1) Dezbaterile si deciziile din cadrul reuniunilor se consemneazã într-un registru de procese-verbale al Comitetului interministerial.

(2) Registrul de procese-verbale se va pãstra la secretariatul Comitetului interministerial.

Art. 9. – (1) Secretariatul Comitetului interministerial este asigurat de cãtre reprezentanti ai Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(2) Secretariatul tehnic al Comitetului interministerial este constituit din 3 (trei) membri si este coordonat de secretarul Comitetului interministerial care este si membru al acestuia.

(3) În perioada dintre douã reuniuni secretariatul asigurã legãtura dintre membrii Comitetului interministerial, schimburile de informatii si documentele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, precum si convocarea acestora.

(4) Secretariatul tehnic urmãreste efectuarea lucrãrilor de secretariat si participã la reuniunile Comitetului interministerial fãrã drept de vot.

(5) Membrii Comitetului interministerial sunt convocati nominal, în scris si prin e-mail, cu minimum 5 zile înaintea fiecãrei reuniuni, comunicându-li-se locul, data si ora convocãrii, precum si ordinea de zi, la care se anexeazã documentele de lucru necesare.

(6) Propunerile din partea membrilor privind proiectele pentru ordinea de zi se primesc cu cel putin 6 zile înainte de data stabilitã pentru reuniune. În cazuri de urgentã, convocarea, precum si întrunirea Comitetului interministerial se vor face în cel mai scurt timp posibil.

Art. 10. – (1) La sedintele Comitetului interministerial pot participa, în calitate de invitati, reprezentanti ai altor autoritãti ale administratiei publice, precum si ai unor organizatii neguvernamentale reprezentative ale întreprinzãtorilor, producãtorilor si consumatorilor.

(2) Autoritãti ale administratiei publice, precum si ale unor organizatii neguvernamentale reprezentative ale întreprinzãtorilor, producãtorilor si consumatorilor, invitate la sedintele Comitetului interministerial, vor desemna si vor comunica în scris presedintelui Comitetului interministerial numele reprezentantului lor, cu cel putin 6 zile înainte de data stabilitã pentru reuniune.

Art. 11. – Comitetul interministerial este format din 14 membri care vor fi desemnati de institutiile prevãzute în anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 194/2006.

CAPITOLUL III

Alte dispozitii

Art. 12. – Membrii care fac parte din Comitetul interministerial si din secretariatul acestuia îsi pãstreazã calitatea de angajat, respectiv de functionar public la institutiile de la care provin, precum si toate drepturile ce derivã din aceastã calitate.

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR SI DEZVOLTÃRII RURALE Nr. 213 din 23 martie 2006

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR Nr. 1.283 din 25 aprilie 2006

MINISTERUL JUSTITIEI Nr. 1.132/C din 11 mai 2006

ORDIN

pentru aprobarea onorariilor maximale aplicabile conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilitãti producãtorilor agricoli si crescãtorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeanã, corespunzãtoare activitãtilor de realizare si de verificare a lucrãrilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, desfãsurate de cãtre persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

Vãzând Referatul de aprobare al Directiei consolidarea proprietãtii, reforma structurilor de exploatare si conservarea solului nr. 103.717 din 23 martie 2006,

în baza prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilitãti producãtorilor agricoli si crescãtorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeanã,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor si Dezvoltãrii Rurale, cu modificãrile si completãrile ulterioare, al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si al Hotãrârii Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale, ministrul administratiei si internelor si ministrul justitiei emit urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã onorariile maximale aplicabile conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilitãti producãtorilor agricoli si crescãtorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeanã, corespunzãtoare activitãtilor de realizare si de verificare a lucrãrilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, desfãsurate de cãtre persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României, pentru terenuri agricole situate în extravilanul localitãtilor, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – De prevederile prezentului ordin beneficiazã producãtorii agricoli care posedã un atestat de fermã familialã cu caracter comercial, prevãzut în Ordonanta Guvernului nr. 20/2006, pentru terenurile agricole aflate în extravilanul localitãtilor, numai în conditiile prevãzute de art. 5 alin. (3) din ordonanta mentionatã.

Art. 3. – Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale, Gheorghe Flutur

Ministrul administratiei si internelor, Vasile Blaga

Ministrul justitiei, Monica Luisa Macovei

ANEXÃ

LISTA

onorariilor maximale corespunzãtoare activitãtilor de realizare si de verificare a lucrãrilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, desfãsurate de cãtre persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României, pentru terenuri agricole situate în extravilanul localitãtilor

Planuri de Amplasament si delimitare pentru terenuri agricole	pânã la 1 ha inclusiv*)	peste 1 ha pânã la 3 ha inclusiv*)	peste 3 ha pânã la 5 ha inclusiv*)	peste 5 ha pânã la 10 ha inclusiv*)	peste 10 ha pânã la 20 ha inclusiv**)	peste 20 ha pânã la 30 ha inclusiv**)
	Tarif maxim – lei (RON) –	Tarif maxim – lei (RON) –	Tarif maxim – lei (RON) –	Tarif maxim – lei (RON) –	Tarif maxim – lei (RON) –	Tarif maxim – lei (RON) –
Cu suprafete neocupate de constructii	50	120	150	300	500	700

---

*) Tariful maxim reprezintã costul pe întreaga suprafatã al fiecãrei grupe.

**) Suprafata ce depãseste 10 ha se va calcula cu un adaos de câte 20 lei (RON) la fiecare ha.

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR SI DEZVOLTÃRII RURALE

ORDIN

privind schimbarea sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt a Administratiei Nationale a Îmbunãtãtirilor Funciare

Având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Administratiei Nationale a Îmbunãtãtirilor Funciare, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.309/2004, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

vãzând Referatul de aprobare nr. 8.375 din 13 iunie 2006 al Administratiei Nationale a Îmbunãtãtirilor Funciare privind necesitatea schimbãrii sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt si Hotãrârea nr. 5 din 29 mai 2006 a Consiliului de administratie al Administratiei Nationale a Îmbunãtãtirilor Funciare,

în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotãrârea Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor si Dezvoltãrii Rurale, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã schimbarea sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt a Administratiei Nationale a Îmbunãtãtirilor Funciare, mentionat la nr. crt. 4 din anexa la Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale nr. 692/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 11 octombrie 2004, din municipiul Sibiu, Str. Autogãrii nr. 12, în municipiul Alba Iulia, Str. Dacilor nr. 7.

Art. 2. – Administratia Nationalã a Îmbunãtãtirilor Funciare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale,

Vasile Lupu,

secretar de stat

Bucuresti, 27 iunie 2006.

Nr. 438.

MINISTERUL SÃNÃTÃTII PUBLICE

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sãnãtãtii nr. 466/2006 privind înfiintarea comisiilor consultative ale Ministerului Sãnãtãtii

În temeiul prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

vãzând Referatul de aprobare al Secretariatului general nr. E.N. 1.314/2006,

ministrul sãnãtãtii publice emite urmãtorul ordin:

Art. I. – Ordinul ministrului sãnãtãtii nr. 466/2006 privind înfiintarea comisiilor consultative ale Ministerului Sãnãtãtii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 19 mai 2006, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. În anexa nr. 1 “Regulament de organizare si functionare a comisiilor consultative ale Ministerului Sãnãtãtii“, la punctul a) “Comisia de specialitate a Ministerului Sãnãtãtii“, articolul 8, dupã litera m) se introduce o nouã literã, litera n), cu urmãtorul cuprins:

în) evaluarea bolnavilor pentru trimiterea la tratament în strãinãtate, în conformitate cu metodologia stabilitã prin Ordinul ministrului sãnãtãtii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în strãinãtate, cu modificãrile si completãrile ulterioare.“

2. În anexa nr. 1 “Regulament de organizare si functionare a comisiilor consultative ale Ministerului Sãnãtãtii“, la punctul b) “Comisia de strategie terapeuticã“, alineatul (3) al articolului 2 va avea urmãtorul cuprins:

“(3) Membrii Comisiei de strategie terapeuticã sunt:

– presedintii comisiilor de specialitate ale Ministerului Sãnãtãtii Publice;

– 3 reprezentanti ai Ministerului Sãnãtãtii Publice, desemnati de cãtre ministrul sãnãtãtii publice;

– 3 reprezentanti ai CNAS, desemnati de cãtre presedintele acesteia;

– 3 reprezentanti ai ANM, desemnati de cãtre presedintele acesteia;

– 2 reprezentanti ai Agentiei Nationale de Transplant.“

3. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sãnãtãtii“, punctul 11 “Comisia de medicinã de familie“ va avea urmãtorul cuprins:

“11. Comisia de medicinã de familie

Presedinte: prof. dr. Afilon Jompan – Timisoara

Membri:

dr. Haber Gheorghe – Alba

dr. Zãrnea Gheorghe – Arad

dr. Bosneag Mariana – Arges

dr. Stângã Elena Antoaneta – Bacãu

dr. Vajda Monica – Bihor

dr. Stroescu Serban – Brasov

dr. Brînza Ileana Lucia – Brãila

dr. Tãnãsescu Rodica Narcisa – Bucuresti

conf. dr. Matei Dumitru – Bucuresti

dr. Bistriceanu Valeriu – Buzãu

dr. Culicianu Doru – Botosani

dr. Tãnase Otilia Elena – Bistrita

dr. Cantaragiu Daniela – Galati

dr. Dascãl Ana – Cluj

dr. Badea Laurentiu Remus – Constanta

dr. Kerekes Jeno – Covasna

dr. Dumitrescu Ileana – Dâmbovita

dr. Zbârcea Silvia – Dolj

dr. Buscu Rodica – Giurgiu

dr. Biro Denes Jozsef – Harghita

dr. Chis-Serban Ana-Aurelia – Hunedoara

dr. Sandu Carmen – Ialomita

dr. Deleanu Anca – Iasi

dr. Antohi Ioan – Maramures

dr. Tronea Carmen Mariana – Mehedinti

dr. Mihãiescu Ileana – Mures

dr. Condurache Didina – Neamt

dr. Rãileanu Emilia – Olt

dr. Schnelbach Simona – Prahova

dr. Sãpusan Maria – Sãlaj

dr. Lang Ladislau – Satu Mare

dr. Jipa Ioana – Sibiu

dr. Franciuc Irina – Suceava

dr. Cosmeleatã Ion – Teleorman

dr. Marina Raluca Alexandrescu – Bucuresti

dr. Sopov Simona – Tulcea

dr. Bãrãgãnescu Cristina – Vâlcea

dr. Ilisei Monica – Vaslui“.

4. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sãnãtãtii“, punctul 17 “Comisia de obstetricã- ginecologie“ va avea urmãtorul cuprins:

“17. Comisia de obstetricã-ginecologie Presedinte: conf. dr. Gheorghe Peltecu – Bucuresti

Membri:

prof. dr. Bogdan Marinescu – Bucuresti

prof. dr. Virgil Ancãr – Bucuresti

acad. prof. dr. Ioan Munteanu – Timisoara

prof. dr. Florin Stamatian – Cluj-Napoca

prof. dr. Florentina Pricop – Iasi

conf. dr. Bela Szabo – Târgu Mures

conf. dr. Nicolae Cernea – Craiova

Secretar: conf. dr. Radu Vlãdãreanu – Bucuresti“.

5. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sãnãtãtii“, punctul 29 “Comisia de hematologie si transfuzii“ va avea urmãtorul cuprins:

“29. Comisia de hematologie si transfuzii Presedinte: prof. dr. Anca Lupu – Bucuresti

Membri:

prof. dr. Serban Marghit – Timisoara

prof. dr. Petrov Lujobimir – Cluj-Napoca

prof. dr. Anca Lupu – Bucuresti

conf. dr. Adriana Colitã – Bucuresti

conf. dr. Ecaterina Hanganu – Iasi

dr. Alina Mirela Dobrotã – Constanta

dr. Stana Jenariu – Timisoara

Secretar: dr. Florentina Vlãdãreanu – Bucuresti“.

6. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sãnãtãtii“, dupã punctul 30 se introduce un nou punct, punctul 31 “Comisia de medicina muncii“, cu urmãtorul cuprins:

“31. Comisia de medicina muncii

Presedinte: prof. dr. Eugenia Naghi – Bucuresti

Membri:

sef lucrãri dr. Elena Ana Pauncu – Timisoara

dr. Doina Popa – Iasi

dr. Mihaela Stoia – Sibiu

dr. Didi Surcel – Cluj-Napoca

dr. Lorand Szasz – Târgu Mures

dr. Adriana Todea – Bucuresti

prof. dr. Ion Toma – Craiova

Secretar: dr. Mariana Otelea – Bucuresti“.

7. Anexa nr. 3 “Componenta nominalã a Comisiei de strategie terapeuticã“ va avea urmãtorul cuprins:

“Presedinte: prof. dr. Mircea Bârsan – Cluj-Napoca Vicepresedinte: conf. dr. Vlad Iliescu – Ministerul Sãnãtãtii Publice

Membri:

prof. dr. Dan Dermengiu – Bucuresti

prof. dr. Dan Tulbure – Bucuresti

prof. dr. Vasile Astãrãstoaie – Iasi

prof. dr. Virginia Zanc – Cluj-Napoca

prof. Mircea Beuran – Bucuresti

prof. dr. Cãlin Giurcãneanu – Bucuresti

prof. dr. Constantin Dumitrache – Bucuresti

prof. dr. Oliviu Pascu – Cluj-Napoca

prof. dr. Olimpia Ghidrai – Cluj-Napoca

prof. dr. Sabin Oprea – Cluj-Napoca

prof. dr. Gheorghe Benga – Cluj-Napoca

dr. Raed Arafat – Târgu Mures

conf. dr. Gabriel Mircescu – Bucuresti

prof. dr. Dumitru Orãsan – Bucuresti

prof. dr. Sanda Mãgureanu – Bucuresti

prof. dr. Gheorghe Peltecu – Bucuresti

conf. dr. Monica Pop – Bucuresti

prof. dr. Stan Cotulbea – Timisoara

prof. dr. Rodica Anghel – Bucuresti

prof. dr. Dinu Antonescu – Bucuresti

prof. dr. Miron Bogdan – Bucuresti

prof. Pompilia Dehelean – Timisoara

prof. dr. Mihaela Minulescu – Bucuresti

conf. dr. Gheorghe Iana – Bucuresti

prof. dr. Adriana Sarah Nica – Bucuresti

conf. dr. Cristina Borzan – Cluj-Napoca

prof. dr. Dragos Stanciu – Bucuresti

dr. Florentina Vlãdãreanu – Bucuresti

prof. dr. Ostin Mungiu – Iasi

prof. dr. Eugenia Naghi – Bucuresti

conf. dr. Ioan Buraga – Ministerul Sãnãtãtii Publice

farm. Carmen Zaman – Ministerul Sãnãtãtii Publice

dr. Vasile Cepoi – Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate

dr. Aurora Dragomiristeanu – Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate

ec. Liliana Luckacs – Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate

farm. primar Nela Vîlceanu – Agentia Nationalã a Medicamentului

farm. primar Victoria Subtiricã – Agentia Nationalã a Medicamentului

dr. Simona Bãdoi – Agentia Nationalã a Medicamentului

prof. dr. Irinel Popescu – Agentia Nationalã de Transplant

dr. Victor Zota – Agentia Nationalã de Transplant“.

Art. II. – Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sãnãtãtii publice,

Gheorghe Eugen Nicolãescu

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 788.

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

CURTEA EUROPEANÃ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

HOTÃRÂREA

din 26 ianuarie 2006, definitivã la 26 aprilie 2006, în Cauza Lungoci împotriva României

(Cererea nr. 62.710/00)

Strasbourg

Aceastã hotãrâre va rãmâne definitivã în cazurile definite în art. 44 alin. 2 din Conventie. Ea poate fi supusã unor modificãri de formã.

În Cauza Lungoci împotriva României,

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunitã într-o camerã formatã din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, L. Caflisch, C. Bîrsan, doamna M. Tsatsa-Nikolovska, domnul V. Zagrebelsky, doamnele R. Jaeger, I. Ziemele, judecãtori, si domnul V. Berger, grefier de sectie,

dupã ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 5 ianuarie 2006, pronuntã urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la aceastã datã:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se aflã o cerere (nr. 62.710/00) îndreptatã împotriva României, prin care un cetãtean al acestui stat, doamna Marina Elena Lungoci (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 26 mai 2000 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamanta, cãreia i-a fost admisã cererea de acordare a asistentei juridice, este reprezentatã de cãtre domnul I. Igret, avocat din Bucuresti. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de doamna B. Ramascanu, agent guvernamental.

3. Reclamanta pretinde, în temeiul art. 6 alin. 1 din Conventie, o încãlcare a dreptului sãu de acces la o instantã pentru a-si putea demonstra titlul de proprietate asupra unui imobil pe care aceasta l-a mostenit. Ea considerã cã acest lucru este o încãlcare a dreptului la respectarea bunurilor, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1.

4. Cererea a fost atribuitã Sectiei a doua a Curtii (art. 52 alin. 1 din Regulament). În cadrul acesteia, camera însãrcinatã cu examinarea cauzei (art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost formatã în conformitate cu art. 26 alin. 1 din Regulament.

5. Prin Decizia din 31 august 2004, Curtea a declarat cererea partial admisibilã.

6. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componenta sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Prezenta cauzã a fost atribuitã Sectiei a treia astfel remaniatã (art. 52 alin. 1).

7. Atât reclamanta, cât si Guvernul au depus observatii scrise privind fondul cauzei (art. 59 alin. 1 din Regulament).

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

8. Reclamanta s-a nãscut în anul 1943 si locuieste în Bucuresti.

9. În temeiul unei conventii încheiate la data de 10 martie 1947 între G.I., N.I. si M.I., în calitate de proprietari ai unui imobil, si R.S. si M.D. (tatãl reclamantei), în calitate de reparatori-constructori, înregistratã la Administratia Financiarã a Sectorului 1 din Bucuresti la data de 7 februarie 1947, acestia din urmã s-au obligat sã repare parterul si subsolul imobilului mai sus amintit, urmând sã obtinã în schimb proprietatea mai multor apartamente pe care trebuiau sã le construiascã deasupra parterului, o cotã-parte din terenul aferent acestor apartamente, precum si douã garaje.

10. La data de 6 august 1947, G.I., N.I. si M.I. au fãcut un partaj voluntar, în urma cãruia N.I. a devenit proprietarul exclusiv al imobilului anterior amintit.

11. În 1950, în temeiul Decretului de nationalizare nr. 92/1950, unul dintre apartamentele imobilului a devenit proprietatea statului, restul imobilului fiind confiscat de cãtre Partidul Comunist, prin Hotãrârea Consiliului de Ministri din 7 iulie 1950. Ulterior, prin Hotãrârea din 26 martie 1955, Consiliul de Ministri si-a apropriat acea parte a imobilului identificatã prin Hotãrârea din 7 iulie, mentionatã mai sus. Din probele administrate de cele douã pãrti rezultã cã o societate de stat, denumitã în prezent H., a fost însãrcinatã cu administrarea întregului imobil, prin Decizia Tribunalului Popular al Raionului Stalin din 3 mai 1955.

1. Prima actiune în revendicare

12. La data de 6 aprilie 1992, reclamanta, în calitate de mostenitoare a lui M.D., a introdus împotriva societãtii H. o actiune în revendicare în ceea ce priveste apartamentele ce apartinuserã tatãlui sãu. Ea a afirmat cã statul îsi apropriase aceastã proprietate fãrã titlu valabil. Ulterior, reclamanta si-a îndreptat actiunea si împotriva Consiliului General al Municipiului Bucuresti (Consiliul).

13. La data de 27 octombrie 1993, Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti i-a admis cererea. Aceasta a statuat cã acea conventie încheiatã între tatãl sãu si proprietarii imobilului avea valoare de titlu de proprietate si cã, în calitate de mostenitoare, ea se putea pretinde titulara dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. 3, 5 si 7. Mai mult, instanta a constatat cã statul nu si-a putut dovedi dreptul de proprietate asupra imobilului si a conchis cã acesta fusese transferat în mod abuziv în patrimoniul statului. Instanta a dispus ca societatea H. si Consiliul sã punã reclamanta în posesia apartamentelor sale si sã îi înscrie dreptul de proprietate în registrul de inscriptiuni imobiliare.

14. Consiliul a introdus apel împotriva acestei sentinte, arãtând cã imobilul devenise proprietatea statului în baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950 si cã, în plus, tatãl reclamantei nu formulase nicio contestatie împotriva acestei mãsuri, conform legislatiei în vigoare la data respectivã. De asemenea, Consiliul a afirmat cã reclamanta nu solicitase recunoasterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor sale, în baza unei legi din 1991.

15. La data de 13 mai 1994, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins apelul introdus de Consiliu ca nefondat. Reluând argumentele judecãtoriei, acesta a considerat, la rândul sãu, cã nationalizarea nu avusese temei juridic.

16. La data de 3 decembrie 1994, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul Consiliului împotriva acestei decizii, a casat decizia tribunalului si, pe fondul cauzei, a considerat cã acea conventie semnatã la data de 10 martie 1947 nu transferase dreptul de proprietate, în ciuda autentificãrii si transcrierii sale în registrul de inscriptiuni imobiliare, si cã, în lipsa unui act de transfer al proprietãtii, conventia respectivã nu avea valoare de titlu de proprietate. În consecintã, Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea în revendicare a reclamantei ca neîntemeiatã.

2. Actiunea în constatarea valabilitãtii conventiei din 1947

17. La data de 17 octombrie 1995, reclamanta a sesizat Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti cu o actiune îndreptatã împotriva lui I.L. (fiica lui N.I.), cu scopul de a constata valabilitatea conventiei încheiate la data de 10 martie 1947 între tatãl sãu si tertii mentionati mai sus (paragraful 9 de mai sus) si de a i se recunoaste astfel calitatea de proprietar al celor trei apartamente construite deasupra parterului imobilului în litigiu.

18. La data de 28 martie 1997, instanta i-a admis cererea si a constatat cã ea era proprietara apartamentelor nr. 3, 5 si 7 din imobil, precum si a cotei-pãrti din terenul aferent.

Aceasta a retinut cã obiectul cererii era constatarea de cãtre instante a dreptului de proprietate al reclamantei asupra pãrtii litigioase a imobilului. Instanta a retinut cã, în virtutea conventiei din 1947, pãrtile la conventie ar fi trebuit sã întocmeascã, la sfârsitul lucrãrilor prevãzute de actul respectiv, un proces-verbal de livrare în baza cãruia dreptul de proprietate asupra celor trei apartamente ar fi fost transferat reparatorilor-constructori ai imobilului. Apoi a mai adãugat:

“(...) ceea ce reclamanta doreste sã obtinã prin aceastã actiune este constatarea, pe calea unei hotãrâri judecãtoresti, a tranzactiei intervenite între pãrti (la conventia din 1947), care nu ar putea avea putere juridicã în lipsa procesului-verbal de livrare necesar pentru transferul dreptului de proprietate asupra apartamentelor construite deasupra parterului.“

19. În sfârsit, instanta a mai adãugat cã, desi în momentul pronuntãrii sentintei imobilul apartinea statului, reclamanta avea interesul sã introducã o asemenea actiune pentru a beneficia de indemnizatia prevãzutã de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, cu modificãrile ulterioare (Legea nr. 112).

Aceastã sentintã a rãmas definitivã prin neapelare.

3. Cea de a doua actiune în revendicare

20. La o datã neprecizatã, reclamanta a introdus în fata Tribunalului Municipiului Bucuresti o nouã actiune în revendicare imobiliarã împotriva Consiliului, Ontemeindu-si actiunea pe Sentinta rãmasã definitivã din 28 martie 1997. Ea a revendicat apartamentele nr. 3, 5 si 7 din imobilul litigios.

21. La data de 30 noiembrie 1998, instanta a respins actiunea datoritã autoritãtii de lucru judecat, considerând cã o altã instantã se pronuntase deja în privinta dreptului de proprietate al reclamantei asupra celor trei apartamente, în procedura care s-a finalizat cu Decizia definitivã a Curtii de Apel Bucuresti din 3 decembrie 1994. Instanta a analizat dacã existã o identitate de pãrti si de obiect între cele douã actiuni în revendicare:

“[...] în temeiul articolului 1201 din Codul civil, instanta considerã [...] cã existã o identitate de pãrti, de obiect si de cauzã [a celor douã actiuni]. Identitatea pãrtilor presupune participarea acelorasi persoane în aceeasi calitate [...]. S-a constatat identitatea de obiect, adicã [...] dreptul de proprietate asupra bunului revendicat. Prin urmare, instanta [...] va respinge actiunea reclamantei.“

22. Reclamanta a introdus apel împotriva acestei hotãrâri.

Ea a afirmat cã nu existã o autoritate de lucru judecat, noua actiune în revendicare fiind întemeiatã pe o altã cauzã, si anume Sentinta rãmasã definitivã din 28 martie 1997, prin care s-a constatat dreptul sãu de proprietate asupra celor trei apartamente.

23. La data de 17 iunie 1999, Curtea de Apel Bucuresti a respins apelul reclamantei, reluând argumentele tribunalului referitoare la autoritatea de lucru judecat.

24. Mai mult, aceasta a considerat cã Sentinta rãmasã definitivã din 28 martie 1997 nu avea nicio influentã asupra prezentei actiuni si cã reclamanta s-ar fi putut prevala de sentinta respectivã în cadrul unei cereri de revizuire a Deciziei din 3 decembrie 1994.

25. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii.

Ea a afirmat cã, întrucât prima sa actiune fusese respinsã pe motivul lipsei titlului si din moment ce Sentinta din 28 martie 1997 tinea loc de titlu, o nouã actiune ar trebui admisã.

26. La data de 17 decembrie 1999, Curtea Supremã de Justitie i-a respins recursul, pe motiv cã nu a prezentat nici “actul de transfer al proprietãtii apartamentelor“, nici procesulverbal de livrare prevãzut în conventia din 1947, drept care exista autoritate de lucru judecat.

II. Dreptul si practica internã pertinente

A. Codul civil

27. Articolul pertinent din Codul civil prevede urmãtoarele:

“Articolul 1201

Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecatã are acelasi obiect, este întemeiatã pe aceeasi cauzã si este între aceleasi pãrti, fãcutã de ele si în contra lor în aceeasi calitate.“

B. Codul de procedurã civilã

28. Articolele pertinente din Codul de procedurã civilã prevãd urmãtoarele:

“Articolul 111

Partea care are interes poate sã facã cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primitã dacã partea poate cere realizarea dreptului.

[...]

Articolul 322

Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotãrâri datã de o instantã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:

[...]

5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãtisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa pãrtilor, ori dacã s-a desfiintat sau s-a modificat hotãrârea unei instante pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere.

[...]

7. dacã existã hotãrâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una si aceeasi pricinã, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate.

[...]

9. dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a drepturilor sau libertãtilor fundamentale datoratã unei hotãrâri judecãtoresti, iar consecintele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronuntate.“

Conform jurisprudentei constante a instantelor române, la data adoptãrii hotãrârii atacate trebuie sã existe îînscrisuri decisive noi“ necesare revizuirii unei hotãrâri definitive, iar un act eliberat dupã acea datã nu este considerat astfel.

“Articolul 324

Termenul de revizuire este de o lunã si se va socoti:

[...]

4. în cazurile prevãzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocã ori, dupã caz, din ziua în care partea a luat cunostintã de hotãrârea desfiintatã sau modificatã pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere;

[...]

Articolul 327

Dacã instanta încuviinteazã cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotãrârea atacatã.

[...]“

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 6 § 1 din Conventie

29. Reclamanta pretinde cã i s-a încãlcat dreptul de acces la justitie din cauza respingerii, de cãtre instantele interne, a celei de-a doua actiuni în revendicare a sa, pe motiv cã exista autoritate de lucru judecat. Ea invocã art. 6 alin. 1 din Conventie, care prevede urmãtoarele, în partea sa pertinentã: “Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] de cãtre o instantã [...] care va hotãrî [...] asupra contestatiilor referitoare la încãlcarea drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...].“

30. Guvernul considerã cã autoritatea de lucru judecat face parte din limitãrile justificate ale dreptului de acces la o instantã, contribuind la respectarea securitãtii raporturilor juridice si a echitãtii procedurii. Cu toate acestea, considerã cã autoritatea de lucru judecat nu afecteazã, în spetã, substanta dreptului reclamantei de a avea acces la o instantã, în mãsura în care instantele nationale s-au pronuntat asupra temeiniciei cererii sale în cadrul primei actiuni în revendicare. Nu se poate lua în discutie încãlcarea art. 6 alin. 1 din Conventie decât în cazul în care principiul autoritãtii de lucru judecat a fost aplicat în mod gresit de cãtre instante. Guvernul considerã cã, în spetã, instantele interne au stabilit în mod corect cã existã autoritate de lucru judecat, cauza celor douã actiuni în revendicare aduse de reclamantã în fata instantelor nationale fiind aceeasi, si anume conventia din 1947 si efectele sale juridice.

Actiunea introdusã de cãtre reclamantã, ce s-a încheiat prin Sentinta din 28 martie 1997, nu a transferat un drept de proprietate în patrimoniul sãu si, astfel, nu a creat un nou raport juridic. Prin urmare, nu era vorba decât de un nou mijloc de probã, ce nu putea constitui cauza celei de-a doua actiuni în revendicare.

31. În observatiile sale complementare (ulterioare datei de 31 august 2004, datã la care Camera a declarat cererea partial admisibilã), Guvernul pune accentul pe faptul cã exceptia lucrului judecat constituie o limitare a dreptului de acces la justitie, care respectã cerintele impuse de jurisprudenta Curtii în materie. Mai exact, ea urmãrea un scop legitim, si anume securitatea raporturilor juridice, existând un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul vizat (Stubbings si altii împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 22 octombrie 1996, Culegere de hotãrâri si decizii 1996-IV, p. 1502, § 50, Ashingdane împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 28 mai 1985, seria A nr. 93, p. 24, § 57, si Levages Prestations Services împotriva Frantei, Hotãrârea din 23 octombrie 1996, Culegere de hotãrâri si decizii 1996-V, p. 1543, § 40). Mai mult, Guvernul reaminteste faptul cã interpretarea si aplicarea legislatiei interne pertinente, printre care si exceptia lucrului judecat, incumbã în primul rând instantelor nationale.

32. Reclamanta combate argumentele Guvernului, considerând cã Sentinta din 28 martie 1997, care a constatat dreptul de proprietate al acesteia, a constituit un titlu ce nu exista în momentul primei actiuni în revendicare. Astfel, cauza celei de-a doua actiuni în revendicare era sentinta mai sus mentionatã si nu conventia din 1947. Curtea Supremã de Justitie, prin Decizia rãmasã definitivã din 17 decembrie 1999, a constatat si ea faptul cã acea conventie din 1947 nu transferase dreptul de proprietate asupra pãrtii litigioase a imobilului, însã ulterior a ignorat Sentinta din 28 martie 1997.

33. Ca reactie la observatiile complementare ale Guvernului, reclamanta îsi reitereazã argumentele pe care le-a prezentat în primele observatii si aratã cã instantele nationale sesizate cu cea de-a doua actiune în revendicare nu si-au dat osteneala sã justifice identitatea de cauzã dintre cele douã actiuni.

34. Curtea a statuat deja cã art. 6 alin. 1 garanteazã tuturor persoanelor dreptul ca o instantã sã analizeze orice contestatie legatã de drepturi si obligatii cu caracter civil (Golder împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 21 februarie 1975, seria A nr. 18, p. 18, § 36). În cauzã se constatã cã reclamanta s-a putut folosi de cãile de atac pe care i le oferea sistemul judiciar intern, si anume de o actiune de constatare a valabilitãtii unui drept cu caracter civil, urmatã de o actiune în revendicare ce a dus la Hotãrârea rãmasã definitivã din 17 decembrie 1999.

35. În sine, aceasta nu respecta în mod necesar imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie: mai trebuie constatat faptul cã nivelul de acces asigurat de legislatia nationalã era suficient pentru a-i asigura persoanei “dreptul la o instantã“, tinând cont de principiul de preeminentã a dreptului într-o societate democraticã (vezi, printre altele, F.E. împotriva Frantei, Hotãrârea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotãrâri si decizii 1998-VIII, p. 3349, § 44, si Yagtzilar si altii împotriva Greciei, nr. 41.727/98, § 23, CEDO 2001-XII).

36. Desigur, dreptul de acces la justitie nu este absolut; el poate permite restrictii admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de cãtre stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucurã de o anumitã marjã de apreciere. Totusi, restrictiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea manierã sau pânã într-acolo încât dreptul sã fie atins în însãsi substanta sa. În plus, aceste restrictii nu sunt conforme cu art. 6 alin. 1 din Conventie decât dacã urmãresc un scop legitim si dacã existã un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul vizat (vezi F.E. împotriva Frantei mentionatã mai sus, p. 3350, § 46, si Yagtzilar si altii mentionatã mai sus, § 26).

37. Curtea observã cã instantele nationale au respins cea de-a doua actiune în revendicare a reclamantei, în temeiul art. 1201 din Codul civil, pe motiv cã exista autoritate de lucru judecat cu prima actiune în revendicare pe care partea interesatã o formulase. Ea considerã, împreunã cu Guvernul, cã exceptia autoritãtii de lucru judecat urmãrea un scop legitim deoarece ea viza, fãrã nici o îndoialã, sã asigure securitatea raporturilor juridice în materie civilã. Dacã acest obiectiv pare legitim în sine, el meritã, în spetã, o analizã dintre cele mai atente, fãrã a uita contextul general al cauzei. În cauza de fatã rolul Curtii nu este nicidecum sã controleze art. 1201 din Codul civil ca atare, ci sã verifice dacã modalitatea în care aceste instante nationale au respins actiunea în revendicare introdusã de cãtre reclamantã, prin aplicarea dispozitiilor legale în materie de autoritate de lucru judecat, a respectat dreptul acesteia de acces la justitie (Yagtzilar si altii mentionatã mai sus, § 25, si Skondrianos împotriva Greciei, nr. 63.000/00, 74.291/01 si 74.292/01, § 28, 18 decembrie 2003).

38. Prima actiune în revendicare a fost respinsã de cãtre instantele nationale pe motiv cã reclamanta nu si-a dovedit dreptul de proprietate asupra apartamentelor în cauzã (paragraful 16 de mai sus). Desi în urma actiunii în constatare ea a obtinut o sentintã rãmasã definitivã prin care se constatã dreptul sãu de proprietate asupra apartamentelor respective, si anume Hotãrârea din 28 martie 1997, ea nu si l-a putut demonstra în cadrul celei de-a doua actiuni în revendicare: aceasta a fost respinsã de cãtre instantele nationale pe motiv de autoritate de lucru judecat în raport cu Decizia rãmasã definitivã din 3 decembrie 1994, chiar dacã reclamanta a invocat un nou temei pentru actiunea sa (paragraful 20 de mai sus).

39. Desi din art. 1201 din Codul civil rezultã foarte clar cã, pentru a retine existenta autoritãtii de lucru judecat, este nevoie de o triplã identitate – de pãrti, de obiect si de cauzã – a celor douã actiuni (paragraful 27 de mai sus), Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins cea de-a doua actiune în revendicare, fãrã a da explicatii asupra pretinsei identitãti de cauzã a celor douã actiuni (paragraful 21 de mai sus).

40. Curtea mai constatã cã, atunci când a statuat asupra recursului, Curtea Supremã de Justitie a respins afirmatiile reclamantei referitoare la lipsa de identitate de cauzã, pe motiv cã nu prezentase nici actul de transfer de proprietate, nici procesul-verbal impus de conventia din 1947 pentru transferul dreptului de proprietate. Or, din Sentinta rãmasã definitivã din 28 martie 1997 reiese cã reclamanta nu avea cum sã prezinte procesul-verbal, în mãsura în care instanta constatase cã semnatarii conventiei din 1947 au omis sã îl redacteze (paragraful 18 de mai sus).

41. În plus, Curtea observã cã nici o instantã nu a explicat motivele pentru care Sentinta rãmasã definitivã din 28 martie 1997 nu a constituit un act care constatã dreptul de proprietate, asa cum sustinea reclamanta, si nici nu a indicat care act ar fi putut beneficia de o asemenea calificare. În aceastã situatie, nu este exagerat sã considerãm cã Sentinta definitivã din 28 martie 1997, care a dat câstig de cauzã reclamantei, este lipsitã de orice interes juridic, în mãsura în care persoana interesatã nu se mai bucurã de posibilitatea clarã si concretã de a-si dovedi în justitie dreptul pe care aceasta i l-a recunoscut.

42. În aceastã privintã, Curtea observã cã Curtea de Apel Bucuresti a indicat faptul cã reclamanta s-ar fi putut prevala de aceastã sentintã printr-o cerere de revizuire a Deciziei din 3 decembrie 1994. Art. 322 din Codul de procedurã civilã, asa cum este el interpretat de cãtre instantele interne (paragraful 28 de mai sus), prevede, ca o conditie de admisibilitate a cererii, în special existenta unei “probe decisive noi“ în momentul pronuntãrii deciziei a cãrei revizuiri se solicitã. Or, Curtea relevã faptul cã Sentinta din 28 martie 1997 era ulterioarã hotãrârii rãmase definitivã atacate, si anume Decizia din 3 decembrie 1994. Pe cale de consecintã, aceastã cale nu oferea reclamantei o posibilitate clarã si concretã de a contesta un act ce constituie o ingerintã în drepturile sale.

43. În lumina celor de mai sus, Curtea considerã cã accesul la justitie, dar numai pentru a i se declara actiunea inadmisibilã prin efectul legii, nu respectã imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie si cã reclamanta a fost astfel lipsitã de posibilitatea clarã si concretã de a avea acces la o instantã care sã statueze asupra contestatiei sale referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil.

44. În concluzie, a avut loc încãlcarea art. 6 alin. 1 din Conventie.

II. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 1 din Protocolul nr. 1

45. Reclamanta considerã cã apartamentele în cauzã nu au devenit niciodatã proprietatea statului. Mai mult, ea se plânge cã nu se poate bucura de dreptul sãu de proprietate asupra acestor apartamente. Ea se considerã victima unei încãlcãri a dreptului sãu de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmãtoarele:

“Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã si în conditiile prevãzute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.“

46. Guvernul considerã cã reclamanta nu are nici un “bun“ si nici o “sperantã legitimã“ de a obtine recunoasterea dreptului sãu de proprietate asupra pãrtii litigioase a imobilului, în sensul jurisprudentei organelor Conventiei referitoare la art. 1 citat mai sus [Kopecky împotriva Slovaciei (GC), nr. 44.912/98, § 51-54]. El considerã cã actiunea ce s-a încheiat prin Sentinta rãmasã definitivã din 28 martie 1997 a Judecãtoriei Sectorului 1 Bucuresti nu i-a recunoscut reclamantei decât calitatea de “fost proprietar“ în sensul Legii nr. 112/1995 si nu i-a transferat un drept de proprietate asupra pãrtii litigioase a imobilului, intratã în patrimoniul statului în 1950, asadar, înainte de ratificarea Conventiei de cãtre România la data de 20 iunie 1994.

47. Reclamanta considerã cã apartamentele pe care le-a revendicat nu au intrat niciodatã în patrimoniul statului, hotãrârile Consiliului de Ministri din 1950 si 1955 nefiind legi, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Ea considerã cã are un “bun“ recunoscut prin Sentinta din 28 martie 1997, a cãrui posesie a pierdut-o temporar si abuziv în favoarea statului. Ea aratã si cã art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, prevede cã persoanele ale cãror imobile au fost nationalizate fãrã titlu valabil îsi pãstreazã calitatea de proprietar pe care o aveau la data nationalizãrii.

48. Curtea considerã cã acest capãt de cerere este direct legat de cel analizat din perspectiva art. 6 alin. 1 din Conventie. fiinând cont de concluziile sale din paragrafele 40 si 41 de mai sus, aceasta considerã cã nu existã motive sã se statueze asupra temeiniciei sale (vezi, mutatis mutandis, printre altele, Glod împotriva României, nr. 41.134/98, § 46, 16 septembrie 2003, si Albina împotriva României, nr. 57.808/00, § 42, 28 aprilie 2005).

III. Asupra aplicãrii art. 41 din Conventie

49. Conform prevederilor art. 41 din Conventie, “În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacã dreptul intern al înaltei pãrti contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecintelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrtii lezate, dacã este cazul, o reparatie echitabilã.“

A. Prejudiciu

50. Reclamanta solicitã, pe baza unui raport de expertizã, 361.343 euro, reprezentând valoarea celor trei apartamente în cauzã si a terenurilor aferente. De asemenea, ea solicitã o sumã de 368.483 euro corespunzãtoare chiriilor pe care le-ar fi putut încasa pentru apartamente între luna ianuarie 1997 si data realizãrii raportului de expertizã, si anume luna septembrie 2004.

Mai mult, ea solicitã 20.000 euro cu titlu de daune morale pentru neplãcerile si frustrãrile pe care i le-au produs instantele nationale prin respingerea celei de-a doua actiuni în revendicare pe motiv de autoritate de lucru judecat.

51. Guvernul considerã cã sumele solicitate cu titlu de prejudiciu material nu reprezintã valoarea realã a apartamentelor revendicate. Conform raportului de expertizã prezentat, valoarea celor trei apartamente si a terenurilor aferente a fost estimatã la 107.393 euro. În ceea ce priveste lipsa de folosintã, Guvernul subliniazã cã, în conformitate cu jurisprudenta Curtii în materie, nicio reparatie nu trebuie acordatã reclamantei (Popa si altii împotriva României, nr. 31.172/96, § 55, 29 aprilie 2003). În orice caz, Guvernul subliniazã cã în aceastã privintã expertiza ar fi trebuit sã tinã cont de valoarea chiriei stabilite de prevederile legale în vigoare la data respectivã.

În ceea ce priveste daunele morale, Guvernul considerã cã suma solicitatã este exageratã si cã nu s-a stabilit nicio legãturã de cauzalitate între pretinsul prejudiciu si o eventualã încãlcare a dreptului reclamantei de a avea acces la justitie.

În opinia sa, o eventualã constatare a încãlcãrii art. 6 alin. 1 din Conventie ar constitui în sine o reparatie echitabilã satisfãcãtoare.

52. Curtea observã cã, în spetã, singurul temei ce trebuie retinut pentru acordarea satisfactiei echitabile constã în faptul cã reclamanta nu a beneficiat de un drept de acces la justitie pentru a-si revendica bunurile imobiliare, încãlcându-se art. 6 din Conventie.

53. În ceea ce priveste pretinsul prejudiciu material, Curtea nu poate specula la ce rezultat ar fi putut duce cea de-a doua actiune în revendicare dacã încãlcarea Conventiei nu ar fi avut loc. Asadar, nu are motive pentru care sã îi acorde reclamantei despãgubiri cu acest titlu (vezi, mutatis mutandis, Findlay împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 25 februarie 1997, Culegere 1997-I, p. 284, § 85).

54. În ceea ce priveste prejudiciul moral, Curtea considerã cã reclamanta a suferit o frustrare din cauza respingerii celei de-a doua actiuni în revendicare. Statuând în echitate, Curtea îi acordã 5.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

55. Curtea reaminteste si jurisprudenta sa bine stabilitã, conform cãreia în caz de încãlcare a art. 6 din Conventie trebuie ca reclamantul sã fie repus, pe cât posibil, într-o situatie echivalentã cu cea în care s-ar fi aflat dacã n-ar fi existat încãlcarea cerintelor acestui articol [Piersack împotriva Belgiei (art. 50), Hotãrârea din 26 octombrie 1984, seria A nr. 85, p. 16, § 12]. O hotãrâre prin care se constatã o încãlcare determinã pentru statul pârât obligatia juridicã nu numai de a plãti persoanei interesate sumele alocate cu titlu de satisfactie echitabilã, dar si de a alege, sub controlul Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, mãsurile generale si/sau, dacã este cazul, individuale ce trebuie adoptate în ordinea sa juridicã internã pentru a pune capãt încãlcãrii constatate de cãtre Curte si pentru a-i sterge pe cât posibil consecintele, astfel încât sã restabileascã, în mãsura posibilitãtilor, situatia anterioarã acesteia [Ilascu si altii împotriva Moldovei si Rusiei (GC), nr. 48.787/99, § 487, CEDO 2004-VII].

56. Art. 322 alin. 9 din Codul de procedurã civilã permite revizuirea unui proces pe plan intern în cazul în care Curtea a constatat încãlcarea drepturilor unui reclamant. Mai mult, Curtea considerã cã atunci când conchide cã un reclamant nu a avut acces la o instantã stabilitã prin lege, reparatia cea mai potrivitã ar fi, în principiu, rejudecarea sau redeschiderea procedurii în timp util si cu respectarea cerintelor art. 6 din Conventie (vezi, mutatis mutandis, Somogy împotriva Italiei, nr. 67.972/01, § 86, 18 mai 2004, Gençcel împotriva Turciei, nr. 53.431/99, § 27, 23 octombrie 2003, Tahir Duran împotriva Turciei, nr. 40.997/98, § 23, 29 ianuarie 2004, si Caloglu împotriva Turciei, nr. 55.812/00, § 30, 29 iulie 2004).

B. Cheltuieli de judecatã

57. Reclamanta solicitã rambursarea cheltuielilor de judecatã, însã nu îsi detaliazã si nici nu îsi justificã cererea, fãcând referire numai la raportul de expertizã realizat pentru stabilirea prejudiciului material.

58. Guvernul nu se opune rambursãrii cheltuielilor de judecatã, cu conditia ca ele sã fie justificate, necesare si rezonabile.

59. Totusi, în spetã, deoarece reclamanta nu a precizat valoarea acestor cheltuieli si nu a depus niciun document justificativ în acest sens, Curtea decide sã nu îi acorde nicio sumã cu acest titlu.

C. Dobânzi

60. Curtea considerã potrivit ca rata dobânzii moratorii sã se bazeze pe rata dobânzii facilitãtii de pret marginal a Bãncii Centrale Europene, majoratã cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

1. hotãrãste cã a avut loc încãlcarea art. 6 alin. 1 din Conventie;

2. hotãrãste cã nu se impune analiza pretinsei încãlcãri a art. 1 din Protocolul nr. 1;

3. hotãrãste:

a) ca statul pârât sã asigure, în termen de 6 luni de la data rãmânerii definitive a hotãrârii, conform art. 44 alin. 2 din Conventie, si dacã reclamanta doreste acest lucru, redeschiderea procedurii si sã îi plãteascã 5.000 (cinci mii) euro cu titlu de daune morale, precum si orice altã sumã datoratã cu titlu de impozit, convertitã în lei românesti, la cursul de schimb aplicabil la data plãtii;

b) ca, începând de la expirarea termenului respectiv si pânã la plata efectivã, aceastã sumã sã fie majoratã cu o dobândã simplã de întârziere egalã cu dobânda minimã pentru împrumut practicatã de Banca Centralã Europeanã, valabilã în aceastã perioadã, la aceasta adãugându-se o majorare cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de despãgubire echitabilã pentru rest.

Redactatã în limba francezã, apoi comunicatã în scris la data de 26 ianuarie 2006, în temeiul art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

Bostjan M. Zupancic, presedinte

Vincent Berger, grefier