MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 572         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 3 iulie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

263. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii

 

880. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

23. – Hotărâre privind înfiintarea unei comisii de anchetă având drept scop investigarea conditiilor de legalitate si de oportunitate privind construirea imobilului “Cathedral Plaza“ în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Iosif“ din Bucuresti, precum si a proiectelor de construire si de sistematizare care afectează zonele istorice din municipiul Bucuresti

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

767. – Hotărâre pentru aprobarea amendamentelor convenite prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 22 februarie 2006 si la Bucuresti la 24 si, respectiv, 27 februarie 2006, dintre Guvernul României, Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., la Acordul de împrumut dintre România, Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. privind finantarea Proiectului pentru Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., semnat la Luxemburg la 5 decembrie 2000 si la Bucuresti la 8 decembrie 2000

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

113.112.– Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind aprobarea fuziunii/divizării brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare

 

113.117. – Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind principiile de organizare ale unui sistem de control intern si management al riscului la asigurători

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

63. – Hotărâre privind modificarea Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 39/2005 pentru aprobarea Normelor privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, cu următoarele modificări si completări:

1. La titlul I punctul 10 al articolului unic, alineatul (5) al articolului 38 va avea următorul cuprins:

“(5) În cazul autoritătilor administratiei publice locale situate pe raza teritorială a judetului, respectiv a municipiului Bucuresti, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor revin organelor de control, respectiv Corpului de control din cadrul Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor sau prefectului judetului ori al municipiului Bucuresti sau persoanelor desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului.“

2. La titlul I punctul 11 al articolului unic, alineatele (1), (2) si (5) ale articolului 381 vor avea următorul cuprins:

“Art.381. – (1) Autoritătile administratiei publice locale si centrale, precum si celelalte entităti învestite cu solutionarea notificărilor sunt obligate să pună la dispozitia organelor de control, respectiv a Corpului de control din cadrul Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor sau, după caz, a prefectului judetului ori al municipiului Bucuresti sau persoanelor desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului, dosarele de restituire solicitate, precum si orice documente referitoare la situatia restituirilor solicitate în temeiul prezentei legi.

(2) Reprezentantii legali ai entitătilor învestite cu solutionarea notificărilor sunt obligati să desemneze pe perioada lipsei acestora din institutie sau societate, prin ordin/dispozitie sau decizie, o persoană care să pună la dispozitia Corpului de control din cadrul Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor sau a prefectului judetului ori al municipiului Bucuresti sau persoanelor desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului documentele solicitate de acestia în vederea efectuării controlului.

...........................................................................................

(5) Încălcarea obligatiei prevăzute la alin. (2), (3) si (4), precum si necomunicarea sau comunicarea eronată a datelor prevăzute la alin. (3) si (4) constituie contraventie, atrăgând sanctionarea conducătorului institutiei cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).“

3. La titlul I punctul 12 al articolului unic, punctul 3 al literei a) din anexa nr. 2 va avea următorul cuprins:

“3. Imobilele ocupate de administratii financiare, trezorerii, ministere si alte autorităti ale administratiei publice centrale, parchete, judecătorii, tribunale, curti de apel, politie, politie de frontieră, jandarmerii, servicii publice comunitare pentru situatii de urgentă, sedii vamale, arhive nationale, directii judetene, case de asigurări de sănătate, primării, prefecturi, consilii locale si judetene, inspectorate scolare;“.

4. La titlul IV al articolului unic, articolul V va avea următorul cuprins:

“Art.V. – (1) Controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se exercită de către autoritatea administrativă constituită în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 361/2005 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor, cu modificările si completările ulterioare, si, după caz, de către prefecti sau persoanele desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului.

(2) Salariatii institutiilor publice implicati în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale din România, republicată, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani. Stabilirea salariatilor care beneficiază de acest drept si a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul institutiei implicate în aplicarea dispozitiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor. (3) Termenul prevăzut la alin. (2) curge de la data de 3 ianuarie 2006.“

5. La titlul V punctul 1 al articolului unic, partea introductivă a alineatului (6) al articolului 9 va avea următorul cuprins:

“(6) Constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON) următoarele fapte, dacă nu au fost săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii, să fie considerate infractiune:“.

6. La titlul V punctul 2 al articolului unic, alineatul (2) al articolului 10 va avea următorul cuprins:

“(2) În cazul autoritătilor administratiei publice locale situate pe raza teritorială a judetului, respectiv a municipiului Bucuresti, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor revin Corpului de control din cadrul Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor sau, după caz, prefectului judetului, respectiv prefectului municipiului Bucuresti, sau persoanelor desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului.“

7. La titlul V punctul 3 al articolului unic, alineatele (1) si (3) ale articolului 101 vor avea următorul cuprins:

“Art.101. – (1) Autoritătile administratiei publice locale si centrale, ministerele, unitătile detinătoare prevăzute la art. 2, precum si celelalte entităti cu atributii în aplicarea prezentei ordonante de urgentă sunt obligate să pună la dispozitie membrilor Corpului de control din cadrul Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor sau, după caz, prefectului judetului ori prefectului municipiului Bucuresti sau persoanelor desemnate de acestia din cadrul institutiei prefectului situatiile solicitate, precum si orice documente referitoare la situatia restituirilor, potrivit dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă.

...........................................................................................

(3) Încălcarea obligatiilor prevăzute la alin. (1) si (2) constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).“

8. La titlul VI, partea introductivă a articolului unic va avea următorul cuprins:

“Articol unic. – Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:“.

9. La titlul VI punctul 2 al articolului unic, litera e) a articolului 1101 va avea următorul cuprins:

“e) fapta presedintelui comisiei de a lipsi de la sediul acesteia, în timpul programului de lucru, fără a desemna o persoană în măsură să ofere toate informatiile si documentele necesare controlului efectuat de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor sau prefect ori împuternicitii acestuia;“.

10. La titlul VI punctul 4 al articolului unic, alineatul (2) al articolului 1103 va avea următorul cuprins:

“(2) În cazul în care organul de control consideră necesar, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai fortei publice, după caz, sunt obligati să îi acorde concursul pentru obtinerea datelor si informatiilor necesare desfăsurării activitătii de control, precum si pentru îndeplinirea oricăror alte activităti necesare în acest scop.“

Art. II. – (1) Salariatii institutiilor publice implicati în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariatilor care beneficiază de acest drept si a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul institutiei implicate în aplicarea dispozitiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietătii funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.

(2) Reprezentantii fostilor proprietari deposedati sau mostenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază de o indemnizatie echivalentă cu media sumelor reprezentând sporurile acordate celorlalti membri ai comisiei, salariati ai institutiilor publice.

(3) Indemnizatiile prevăzute la alin. (2) vor fi asigurate din bugetul unitătii administrativ-teritoriale în care functionează comisia.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 27 iunie 2006.

Nr. 263.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 26 iunie 2006.

Nr. 880.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind înfiintarea unei comisii de anchetă având drept scop investigarea conditiilor de legalitate si de oportunitate privind construirea imobilului “Cathedral Plaza“ în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Iosif“ din Bucuresti, precum si a proiectelor de construire si de sistematizare care afectează zonele istorice din municipiul Bucuresti

 

 În temeiul dispozitiilor art. 64 alin. (4) din Constitutia României, republicată, si ale art. 78 din Regulamentul Senatului,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se înfiintează o comisie de anchetă având drept scop investigarea conditiilor de legalitate si de oportunitate privind construirea imobilului “Cathedral Plaza“ în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Iosif“ din Bucuresti, precum si a proiectelor de construire si de sistematizare care afectează zonele istorice din municipiul Bucuresti.

Art. 2. – Componenta nominală a comisiei de anchetă si a biroului acesteia este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. – Senatul României cere tuturor organelor de stat, institutiilor si organizatiilor să pună la dispozitie comisiei de anchetă prevăzute la art. 1, în termen, orice informatii si documente care sunt de natură să servească activitătii acesteia.

Art. 4. – Raportul comisiei de anchetă prevăzute la art. 1 va fi prezentat până la data de 18 septembrie 2006.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 29 iunie 2006, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 23.

 

ANEXĂ

 

COMPONENTA NOMINALĂ

a Comisiei de anchetă având drept scop investigarea conditiilor de legalitate si de oportunitate privind construirea imobilului “Cathedral Plaza“ în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Iosif“ din Bucuresti, precum si a proiectelor de construire si de sistematizare care afectează zonele istorice din municipiul Bucuresti

 

Nr.

crt.

Numele si prenumele

Grupul parlamentar

1.

Rădulescu Cristache

Grupul parlamentar al Aliantei “Dreptate si Adevăr“ – P.N.L.–P.D

2.

Nicolai Norica

Grupul parlamentar al Aliantei “Dreptate si Adevăr“ – P.N.L.–P.D.

3.

Chelaru Ioan

Grupul parlamentar al P.S.D.

4.

Ungureanu Vasile Ioan Dănut

Grupul parlamentar al P.S.D.

5.

Vedinas Verginia

Grupul parlamentar al P.R.M.

6.

Terinte Radu

Grupul parlamentar al P.C.

7.

Puskás Valentin-Zoltán

Grupul parlamentar al U.D.M.R.

 

BIROUL

Comisiei de anchetă având drept scop investigarea conditiilor de legalitate si de oportunitate privind construirea imobilului “Cathedral Plaza“ în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Iosif“ din Bucuresti, precum si a proiectelor de construire si de sistematizare care afectează zonele istorice din municipiul Bucuresti

 

1. Ungureanu Vasile Ioan Dănut – presedinte

2. Rădulescu Cristache – vicepresedinte

3. Vedinas Verginia – secretar

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentelor convenite prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 22 februarie 2006 si la Bucuresti la 24 si, respectiv, 27 februarie 2006, dintre Guvernul României, Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., la Acordul de împrumut dintre România, Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. privind finantarea Proiectului pentru Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., semnat la Luxemburg la 5 decembrie 2000 si la Bucuresti la 8 decembrie 2000

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele si al art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2001 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România, Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. privind finantarea Proiectului pentru Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., semnat la Luxemburg la 5 decembrie 2000 si la Bucuresti la 8 decembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 325/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă amendamentele convenite prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 22 februarie 2006 si la Bucuresti la 24 si, respectiv, 27 februarie 2006,dintre Guvernul României, Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., la Acordul de împrumut dintre România, Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. privind finantarea Proiectului pentru Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., semnat la Luxemburg la 5 decembrie 2000 si la Bucuresti la 8 decembrie 2000, ratificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2001, aprobată prin Legea nr. 325/2001.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

p. Ministrul afacerilor externe,

Lucian Leustean,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 iunie 2006.

Nr. 767.

 

România

Ministerul Finantelor Publice

Str. Apolodor nr. 17, sectorul 5

RO-70060 Bucuresti

România

 

În atentia domnului Stefan Petrescu, director general, si a doamnei Otilia Frolu, director general adjunct

 

Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A.

Bd. General Gh. Magheru nr. 33, sectorul 1

RO-70164 Bucuresti

România

 

În atentia domnului Răzvan Purdilă, director

 

Copii

Misiunea română la Comunitătile Europene

107, rue Gabrielle

B-1180 Bruxelles

Belgia

 

În atentia domnului Lazăr Comănescu, sef de misiune

Luxemburg, 22 februarie 2006

 

JUII/MA&SEE/FBR/eb n.

 

Subiect: România – Proiectul Compania Natională de Transport al Energiei Electrice*)

 


*) Traducere.

 

Contractul de finantare (Contractul de finantare) semnat pe 5 decembrie 2000 la Luxemburg si pe 8 decembrie 2000 la Bucuresti între România, prin Ministerul Finantelor Publice si Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. (Transelectrica), si Banca Europeană de Investitii (BEI) (FI Nr. 20.864)

 

• Anularea partială a creditului (astfel cum este definit în Contractul de finantare), stabilită de BEI în favoarea României în baza Contractului de finantare

 

• Amendament la descrierea tehnică inclusă în Contractul de finantare ca anexa A (Descrierea tehnică)

 

Stimati domni,

Ca răspuns la solicitarea dumneavoastră relevantă făcută pe parcursul întâlnirii de la Luxemburg din 4 iulie 2005 si în continuarea scrisorii noastre din data de 24 octombrie 2005, precum si a scrisorii dumneavoastră din data de 3 februarie 2006 întelegem că, datorită unei diminuări a costului total al Proiectului, la care se face referire în pct. 7 din Preambul, si în baza art. 1.05 din Contractul de finantare, dumneavoastră solicitati:

(i) să se anuleze partial partea netrasă din credit corespunzătoare diminuării costului total al Proiectului, ceea ce înseamnă pentru o sumă egală cu 23.121.460,00 euro (două zeci si trei de milioane o sută două zeci si una mii patru sute sase zeci/00); si

(ii) amendarea în mod corespunzător a Descrierii tehnice.

Ca urmare, vă propunem:

a) în ultimul alineat al articolului 1.02 B din Contractul de finantare data de 31 decembrie 2005 să fie înlocuită cu data de 28 februarie 2006;

b) în articolul 1.02 B.d) din Contractul de finantare cuvintele 4 luni calendaristice să fie înlocuite cu cuvintele o lună calendaristică;

c) în articolul 1.04 D din Contractul de finantare cuvintele 90 de zile să fie înlocuite cu cuvintele un an;

d) în ultimul alineat al articolului 1.05 din Contractul de finantare data de 28 februarie 2006 să fie înlocuită cu data de 31 martie 2006;

e) să se anuleze partea netrasă a creditului în sumă egală cu 23.121.460,00 euro (două zeci si trei de milioane o sută două zeci si una mii patru sute sase zeci/00), care va fi considerată ca anulată, întelegându-se prin aceasta că niciun fel de obligatii ulterioare nu vor fi aplicabile BEI în această privintă; si

f) să se înlocuiască textul Descrierii tehnice cu textul prezentat în anexa A la prezenta scrisoare.

Amendamentele stipulate în prezenta scrisoare, din momentul efectivitătii si intrării în vigoare în totalitate, vor constitui parte integrantă a Contractului de finantare.

Toate celelalte articole ale Contractului de finantare rămân neschimbate si aplicabile.

Prezenta scrisoare, generarea, constituirea si validitatea sa vor fi guvernate de legea franceză. Locul ducerii la îndeplinire a prezentei scrisori este sediul central al BEI.

Toate disputele privind prezenta scrisoare vor fi supuse Curtii de Justitie a Comunitătilor Europene (Curtea).

România si Transelectrica renuntă prin prezenta la orice imunitate sau drept de obiectie fată de jurisdictia Curtii.

O decizie a Curtii emisă în baza prezentei clauze va fi considerată definitivă si obligatorie pentru părti, fără restrictie sau rezervă.

Toti termenii cu majuscule utilizati în prezenta scrisoare, în afara cazului când sunt altfel definiti, vor avea aceleasi întelesuri ca cele date lor în Contractul de finantare.

Pentru a oficializa amendamentele la Contractul de finantare, stipulate în prezenta scrisoare, vă rugăm să asigurati ca o persoană pe deplin autorizată să reprezinte si să fie împuternicită pentru institutia dumneavoastră să semneze si să dateze cele 3 originale ale prezentei scrisori si ca unul dintre acestea să ne fie returnat prin scrisoare recomandată sau curier. În cazul în care persoana/persoanele care semnează prezenta scrisoare este/sunt alta/altele decât semnatarul/semnatarii Contractului de finantare sau dacă documentele de autorizare pentru aceasta s-au schimbat, vă rugăm să trimiteti alăturat scrisorii documentatia de autorizare corespunzătoare.

 

Ai dumneavoastră,

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTITII,

C. Murphy F. Bruni Roccia

27 februarie 2006

De acord pentru si în numele României,

prin Ministerul Finantelor Publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,

ministrul finantelor publice

................................................

(numele si functia)

24 februarie 2006

De acord pentru si în numele Companiei Nationale

de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A.,

Stelian Gal,

director general

................................................

(numele si functia)

 

ANEXA A

 

DESCRIERE TEHNICĂ

România – Proiect privind Compania Natională de Transport al Energiei Electrice

 

I. Descrierea Proiectului

Proiectul include studiile, proiectele, lucrările, constructiile, punerea în functiune (inclusiv testele de control al calitătii) si operarea sistemului de transport, după cum urmează:

1. Studii, engineering, supervizare si sprijin managerial (inclusiv sistemul contabil si sistemul informational managerial)

2. Îmbunătătirea reabilitării sistemului de transport al energiei electrice (peste 3.500 km de linii de înaltă tensiune de 400 kV si 220 kV):

a) furnizarea si instalarea cablurilor pe pământ, cu sau fără fibră optică (inelul national OPGW), si a izolatoarelor pentru consolidări, reabilitarea si modernizarea liniilor electrice aeriene de 400 kV si 220 kV OHL;

b) furnizarea de echipamente de exploatare si întretinere.

3. Echipamente pentru terminalele de comunicatii:

a) furnizarea si instalarea bunurilor destinate reabilitării si modernizării echipamentelor pentru terminalele de telecomunicatii pentru aproximativ 43 de substatii, incluzând furnizarea si instalarea de centrale telefonice PABX si echipamente auxiliare;

b) proiectarea, furnizarea si instalarea legăturilor de comunicatii la inelul national al statiilor electrice importante si al substatiilor rămase.

4. Înfiintarea unei piete concurentiale a energiei electrice:

a) proiectarea, furnizarea si instalarea sistemului de contorizare pentru piata angro a energiei electrice, cuprinzând contoare, transformatoare de curent electric, transformatoare de tensiune si facilităti pentru unitătile de control la distantă al terminalelor si Centrul de management pentru datele de contorizare;

b) proiectarea, furnizarea si instalarea unui sistem de management energetic si facilităti suplimentare privind Sistemul de control si achizitia datelor (EMS-SCADA);

c) proiectarea, furnizarea si instalarea echipamentelor si aplicatiilor pentru operatorul pietei angro a energiei electrice.

5. Componente suplimentare:

a) furnizarea si instalarea de izolatoare suplimentare (400 si 220 kV) si a firelor izolate (cu cabluri pe fibră optică, OPGW sau OPUG) pentru întărirea, reabilitarea si modernizarea liniilor de transport aeriene (ref. Contract nr. RO 20.684 C2/C162, Amendamentul nr. 2);

b) furnizarea si instalarea a 10 autotransformatoare (200 si 400 MVA) si a unui reactor sunt în diverse locatii:

– 7 autotransformatoare de 200 MVA cu monitorizare on-line si echipament de protectie contra incendiilor (ref. Contract nr. RO 20.684 B3/L1&2);

– 3 autotransformatoare de 400 MVA cu monitorizare on-line si echipament de protectie contra incendiilor (ref. Contract nr. RO 20.684 B3/L3);

– un reactor sunt de 100 MVA cu monitorizare on-line si echipament de protectie contra incendiilor (ref. Contract nr. RO 20.684 B3/L4);

c) reabilitarea substatiei Paroseni de 220 kV, incluzând furnizarea unui transformator de 200 MVA, reînnoirea circuitelor primare (întrerupătoare, deconectoare, CTuri, VTuri etc.), reînnoirea circuitelor secundare (sistem SCADA, protectie, servicii auxiliare etc.), piese de schimb si instrumente (ref. Document de licitatie nr. RO 20.864 B4).

Este inclus un nivel suficient de pregătire a personalului pentru folosirea si întretinerea tuturor noilor echipamente.

II. Estimarea costului

Costul de investitie al Proiectului (fără TVA) a fost estimat după cum urmează:

 

Componentele Proiectului

Total

– milioane EUR –

BEI

– milioane EUR –

1. Studii, engineering, supervizare

10,4

 

2. Îmbunătătirea reabilitării sistemului de transport

45,2

45,2

3. Facilităti privind terminalele de comunicatii

36,4

 

4. Stabilirea unei piete concurentiale a energiei

39,8

 

Subtotal

131,8

45,2

5. Componente suplimentare:

 

 

Izolatoare suplimentare si fire izolate

9,2

9,2

Autotransformatoare si reactor sunt

13,5

13,5

Reabilitarea substatiei Paroseni

4,8

4,8

Subtotal

27,5

27,5

Costuri de bază

159,3

72,7

Contingente tehnice

0

0

Costuri directe

159,3

72,7

Contingente de pret 0 0

 

 

Dobânda pe perioada constructiei

21,0

0

COSTUL TOTAL:

180,3

72,7

 

Împrumutul BEI este prevăzut să finanteze componenta 2 (Îmbunătătirea reabilitării sistemului de transport al energiei electrice), în cadrul limitelor sumei împrumutului aprobat.

III. Implementarea

Proiectul a demarat la începutul anului 2001 si finalizarea componentelor finale suplimentare este programată pentru data de 31 martie 2007.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Normelor privind aprobarea fuziunii/divizării brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) si ale art. 5 lit. e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 20 iunie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind aprobarea fuziunii/divizării brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare,

 

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

 

Art. 1. – Se pun în aplicare Normele privind aprobarea fuziunii/divizării brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Directia generală reglementări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 23 iunie 2006.

Nr. 113.112.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind aprobarea fuziunii/divizării brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare

 

Art. 1. – (1) Prezentele norme se aplică brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, denumiti în continuare brokeri, autorizati să desfăsoare activitate de intermediere în asigurări în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si reglementează conditiile si procedura de aprobare de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a fuziunii ori divizării acestora.

(2) Fuziunea sau, după caz, divizarea brokerilor se realizează conform prevederilor titlului VI cap. II din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si cu respectarea prevederilor prezentelor norme.

Art. 2. – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aprobă fuziunea sau, după caz, divizarea brokerilor dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) fuziunea are loc numai între 2 sau mai multi brokeri;

b) în cazul divizării pot fi autorizati ca brokeri numai societătile rezultate ca urmare a divizării unui broker;

c) în urma fuziunii sau divizării trebuie îndeplinită cerinta privind capitalul social minim.

Art. 3. – În vederea autorizării fuziunii sau divizării, brokerii vor depune la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor următoarea documentatie:

a) cererea de aprobare a fuziunii sau divizării, semnată de conducătorii brokerilor implicati în operatiune, prevăzută în anexa la prezentele norme;

b) proiectul de fuziune, respectiv de divizare, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, însotit, dacă este cazul, de avizul eliberat de Consiliul Concurentei în cazul fuziunii;

c) copiile hotărârilor adunărilor generale ale brokerilor respectivi privind fuziunea sau divizarea;

d) proiectul actului/actelor constitutive sau al actului/actelor de modificare a actului constitutiv al brokerilor rezultati, după caz, însotit de documentatia privind repartitia actiunilor/părtilor sociale;

e) bilantul contabil de fuziune sau, după caz, de divizare, la data încheierii proiectului de fuziune sau divizare;

f) raportările brokerilor privind taxa de functionare datorată conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia, la data încheierii proiectului de fuziune sau de divizare;

g) raportul cenzorilor/auditorilor externi independenti ai brokerilor participanti, privitor la fuziune sau divizare;

h) documentele prevăzute în Normele privind autorizarea brokerilor, pentru brokerii nou-înfiintati;

i) dovezile înstiintării clientilor privind intentia de fuziune sau, după caz, de divizare;

j) dovezile privind reconcilierea soldurilor conturilor de creante si datorii înregistrate cu asigurătorii, conform bilantului de fuziune sau divizare, confirmate de asigurătorii/reasigurătorii în cauză;

k) copiile extraselor de cont privind operatiunile efectuate în numele sau în contul asiguratilor/reasiguratilor, prevăzute la art. 33 alin. (41) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, însotite de detalierea analitică a soldurilor conturilor, la data încheierii proiectului de fuziune sau divizare;

l) cererea de retragere a autorizatiei de functionare a societătii absorbite/divizate;

m) orice alte informatii pe care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor le consideră de natură să sustină viabilitatea proiectului prezentat.

Art. 4. – (1) În termen de 45 de zile de la primirea cererii de aprobare a fuziunii sau divizării brokerilor, însotită de documentatia completă prevăzută în norme, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se va pronunta asupra acesteia, prin decizie motivată, în sensul autorizării fuziunii sau divizării ori al respingerii cererii de autorizare.

(2) Aparitia unor modificări fată de proiectul initial va determina o nouă evaluare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În cazul în care aceste modificări sunt contrare prevederilor legale sau prezentelor norme, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor revocă decizia privind aprobarea fuziunii sau divizării si va respinge cererea de aprobare.

(3) În cazul unei decizii favorabile, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va confirma faptul că procesul de aprobare s-a încheiat si va proceda, după caz, la eliberarea autorizatiilor de functionare pentru brokerii nou-înfiintati sau la retragerea corespunzătoare a autorizatiilor brokerilor, în situatia fuziunii prin absorbtie ori a divizării realizate prin împărtirea întregului patrimoniu ori transmiterea unei părti din patrimoniu la 2 sau mai multi brokeri.

(4) Decizia Consiliului Comisiei de Supraveghere a Aisgurărilor prin care se aprobă fuziunea sau divizarea devine opozabilă tertilor după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Concomitent cu aprobarea fuziunii sau a divizării, după caz, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va retrage autorizatia brokerilor care îsi încetează activitatea.

(6) Decizia privind retragerea autorizatiei brokerilor care Osi încetează activitatea va produce efecte începând cu data fuziunii, respectiv a divizării, conform prevederilor art. 249 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 5. – Anexa face parte integrantă din prezentele norme.

Art. 6. – Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sanctionează în conditiile si potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

ANEXĂ

la norme

 

CERERE

de aprobare a fuziunii/divizării*)

 

Subsemnatul ......................................................., în calitate de conducător executiv al brokerului ............................., solicit aprobarea, conform proiectului prezentat.

În sustinerea cererii anexez următoarea documentatie:

1. proiectul de fuziune sau, după caz, divizare, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

2. copia hotărârii adunării generale privind fuziunea/divizarea;

3. proiectul actului/actelor constitutive sau, după caz, al actului/actelor de modificare a actului constitutiv al brokerului rezultat;

4. cererea de retragere a autorizatiei de functionare a societătii absorbite/divizate;

5. bilantul contabil de fuziune/divizare;

6. documentele prevăzute în normele privind autorizarea brokerilor, pentru brokerii nou-înfiintati;

7. raportările privind taxa de functionare datorată conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia;

8. dovezile conform cărora clientii au fost înstiintati despre fuziunea/divizarea brokerilor;

9. raportul auditorilor externi independenti ai brokerilor participanti privitor la fuziune, respectiv la divizare.

Adresa de contact ............................................................................................................................................................

 

..............................

(data)

...........................................................

(semnătura si stampila)

 

Subsemnatul (conducătorul executiv) .................................., în calitate de ................................, cunoscând prevederile art. 292 din Codul penal (sau art. 474 din noul Cod penal) privind falsul în declaratii, declar pe propria răspundere că toate informatiile si documentele sunt complete si conforme cu realitatea si că nu există alte fapte relevante care trebuie aduse la cunostintă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.


*) Se va completa si transmite de către brokerii implicati.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Normelor privind principiile de organizare ale unui sistem de control intern si management al riscului la asigurători

 

În temeiul prevederilor art. 5 lit. a), ale art. 8 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) lit. c) si c2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 20 iunie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind principiile de organizare ale unui sistem de control intern si management al riscului la asigurători,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se pun în aplicare Normele privind principiile de organizare ale unui sistem de control intern si management al riscului la asigurători, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Directia generală reglementări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 23 iunie 2006.

Nr. 113.117.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind principiile de organizare ale unui sistem de control intern si management al riscului la asigurători

 

Art. 1. – În sensul prezentelor norme, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. managementul riscului – un set de proceduri prin intermediul cărora asigurătorul ia măsuri pentru a evalua, monitoriza si controla influenta evenimentelor trecute si potential viitoare care ar putea avea un impact negativ asupra activitătii sale. Procedurile de management al riscului vor include cel putin: stabilirea strategiilor si politicilor de management al riscului, identificarea riscurilor, criteriile pentru măsurarea riscurilor, controlul riscurilor, incluzând toleranta fată de risc si raportarea riscurilor;

2. toleranta fată de risc – natura si cantitatea de expunere la risc pe care asigurătorul este dispus să o accepte. Toleranta fată de risc va specifica limitele de risc stabilite ca parte a politicilor de management al riscului;

3. testul de senzitivitate:

a) evaluează influenta schimbărilor unor factori de risc asupra situatiei financiare viitoare a asigurătorului;

b) este utilizat de asigurător pentru o mai bună întelegere a vulnerabilitătilor cu care se confruntă în conditii atipice;

c) are la bază analiza influentei scenariilor adverse putin probabile, dar nu imposibile;

d) se aplică oricărui risc ce poate avea o influentă economică asupra asigurătorului;

4. control intern – proces continuu la care participă consiliul de administratie, conducerea executivă, precum si personalul asigurătorilor, prin care se furnizează o asigurare rezonabilă asupra atingerii obiectivelor prevăzute la art. 2 alin. (1);

5. conducerea operativă – persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul asigurătorului, al sucursalelor si al altor sedii secundare;

6. sistem informational – ansamblul de fluxuri informationale organizate într-o conceptie unitară, care asigură legătura dintre nivelul de conducere (decizional) si nivelul de executie (operational);

7. risc de credit – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligatiilor contractuale;

8. risc de tară – risc asociat riscului de credit, care este determinat de conditiile economice, sociale si politice ale tării de origine a debitorului;

9. risc de piată – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuatiile pe piată ale preturilor, ratei dobânzii si cursului valutar;

10. risc de subscriere – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare ca urmare a faptului că situatiile economice sau rata de aparitie a incidentelor s-au schimbat fată de previziunile făcute la data tarifării primelor de asigurare;

11. risc de lichiditate – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ce rezultă din imposibilitatea asigurătorilor de a onora în orice moment obligatiile de plată pe termen scurt, fără ca aceasta să implice costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de asigurători.

12. risc operational – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care este determinat de factori interni (derularea neadecvată a unor activităti interne, existenta unui personal sau unor sisteme informatice necorespunzătoare etc.) sau de factori externi (conditii economice, schimbări în mediul financiar, progrese tehnologice etc.);

13. risc juridic – componentă a riscului operational, apărut ca urmare a neaplicării sau a aplicării defectuoase a dispozitiilor legale ori contractuale, care afectează negativ operatiunile sau situatia asigurătorilor;

14. risc reputational – riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a publicitătii negative care conduce la lipsa încrederii publicului în integritatea asigurătorilor.

Art. 2. – (1) Obiectivele controlului intern constau în: a) desfăsurarea activitătii în conditii de eficientă si rentabilitate;

b) furnizarea unor informatii corecte, relevante, complete si oportune structurilor implicate în luarea deciziilor în cadrul asigurătorilor si utilizatorilor externi ai informatiilor;

c) asigurarea conformitătii activitătilor asigurătorilor cu cadrul legal si cu politicile si procedurile proprii.

(2) În vederea îndeplinirii obiectivelor de control intern, asigurătorii trebuie să îsi organizeze un sistem de control intern care se compune din următoarele elemente aflate în strânsă corelare:

a) rolul si responsabilitătile consiliului de administratie si conducerii executive;

b) identificarea si evaluarea riscurilor;

c) activitătile de control si separarea responsabilitătilor;

d) informarea si comunicarea;

e) activitătile de monitorizare si corectare a deficientelor.

Art. 3. – (1) Consiliul de administratie al asigurătorilor este responsabil pentru stabilirea si mentinerea unui sistem de control intern adecvat si eficient.

(2) În contextul prevederilor alin. (1), consiliul de administratie al asigurătorilor trebuie să îndeplinească cel putin următoarele atributii:

a) să aprobe si să revizuiască periodic, cel putin anual, strategiile generale si politicile privitoare la activitatea asigurătorilor;

b) să stabilească toleranta fată de risc si să asigure luarea măsurilor necesare de către conducerea executivă pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul riscurilor respective;

c) să supravegheze conducerea executivă în legătură cu modul în care aceasta monitorizează functionarea adecvată si eficientă a sistemului de control intern;

d) să aprobe acea structură organizatorică ce răspunde cel mai bine obiectivelor propuse.

(3) Pentru îndeplinirea atributiilor ce îi revin, consiliul de administratie trebuie să întreprindă cel putin următoarele măsuri:

a) discutii periodice, cel putin trimestrial, cu conducerea operativă privind eficienta sistemului de control intern;

b) analiza periodică, cel putin trimestrial, a evaluărilor sistemului de control intern efectuate de conducerea operativă, de auditul intern si, după caz, de auditorul financiar al asigurătorilor si de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) asigurarea implementării de către conducerea operativă a recomandărilor formulate de auditul intern, de auditorul financiar extern si de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la deficientele sistemului de control intern si examinarea efectului măsurilor implementate.

Art. 4. – (1) Conducerea executivă a asigurătorului are responsabilităti pe linia monitorizării functionării adecvate si eficiente a sistemului de control intern.

(2) În contextul prevederilor alin. (1), conducerea executivă are cel putin următoarele atributii:

a) să implementeze strategiile generale si politicile privitoare la activitatea asigurătorilor, aprobate de consiliul de administratie;

b) să coordoneze procesul de elaborare a procedurilor de management al riscului si să ia măsurile necesare pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul acestor riscuri;

c) să se asigure că responsabilitătile delegate conducerii operative, cu privire la stabilirea politicilor si procedurilor de control intern, sunt îndeplinite în mod corespunzător;

d) să mentină o structură organizatorică adecvată;

e) să stabilească fluxul informational necesar;

f) să se asigure că toate activitătile asigurătorilor sunt realizate de personal calificat, având experientă si cunostinte necesare în domeniul asigurărilor;

g) să asigure instruirea corespunzătoare a personalului propriu.

Art. 5. – În cazul externalizării unor activităti, consiliul de administratie si conducerea executivă ale asigurătorilor răspund pentru atingerea obiectivelor controlului intern aferente respectivelor activităti.

Art. 6. – Consiliul de administratie si conducerea executivă ale asigurătorilor sunt responsabile pentru promovarea unor standarde de etică si integritate pentru personalul asigurătorilor în ceea ce priveste controlul intern, care să evidentieze si să asigure constientizarea importantei acestuia la toate nivelurile organizatorice.

Art. 7. – (1) Pentru a avea un sistem de control intern eficient asigurătorii trebuie să identifice si să evalueze permanent riscurile care pot periclita atingerea obiectivelor controlului intern.

(2) Identificarea si evaluarea riscurilor trebuie să se facă atât la nivelul de ansamblu al unui asigurător, cât si la toate nivelurile organizatorice ale acestuia, trebuie să acopere toate activitătile si să tină cont de aparitia unor noi activităti.

Art. 8. – (1) Identificarea si evaluarea riscurilor trebuie să se realizeze cu luarea în considerare a factorilor interni (complexitatea structurii organizatorice, natura activitătilor desfăsurate, calitatea personalului si fluctuatia acestuia) si a factorilor externi (conditii economice, schimbări legislative sau legate de mediul concurential în sectorul de asigurări, progrese tehnologice).

(2) Procesul de evaluare a riscurilor trebuie să includă identificarea atât a riscurilor care sunt controlabile de către asigurători, cât si a celor necontrolabile. În cazul riscurilor controlabile, asigurătorii trebuie să stabilească dacă îsi asumă integral aceste riscuri sau în măsura în care doresc să le reducă prin proceduri de control. În cazul riscurilor necontrolabile, asigurătorii trebuie să decidă dacă le acceptă sau dacă elimină ori reduc nivelul activitătilor afectate de riscurile respective.

(3) Evaluarea riscurilor trebuie efectuată si în conditiile unor scenarii alternative, inclusiv în conditii de criză.

Art. 9. – Evaluarea riscurilor se va realiza de către specialisti din cadrul asigurătorilor care nu au responsabilităti în realizarea performantei comerciale si financiare.

Art. 10. – Asigurătorii trebuie să revizuiască activitătile de control pentru a identifica si a evalua în mod corespunzător orice riscuri nou-apărute ca urmare a dezvoltării activitătii.

Art. 11. – (1) Activitătile de control trebuie să se constituie ca parte integrantă a activitătilor curente desfăsurate de asigurători.

(2) Activitătile de control trebuie să aibă în vedere riscurile identificate de asigurători în cadrul procesului de identificare si evaluare a riscurilor.

Art. 12. – Activitătile de control trebuie definite pentru fiecare nivel organizatoric al asigurătorilor si implică două etape:

a) stabilirea politicilor si procedurilor de control;

b) verificarea respectării politicilor si procedurilor de control stabilite.

Art. 13. – Activitătile de control includ cel putin următoarele:

a) analize la nivelul consiliului de administratie si al conducerii executive;

b) analize operative la nivelul compartimentelor si sediilor secundare ale asigurătorilor;

c) controale faptice care au în vedere restrictionarea accesului la active, cum ar fi disponibilităti bănesti, restrictionarea accesului la conturile clientilor etc.;

d) analiza încadrării în limitele impuse expunerilor la risc si urmărirea modului în care sunt solutionate situatiile de neconformitate;

e) aprobări si autorizări, în cazul operatiunilor ce depăsesc anumite limite de sume, asigurându-se astfel controlul asupra realizării operatiunilor respective de către nivelul de conducere competent si stabilirea responsabilitătilor;

f) verificări ale tranzactiilor efectuate de asigurători si reconcilieri, în special acolo unde există diferente între metodologiile sau sistemele de evaluare utilizate în compartimentele responsabile cu initierea tranzactiilor (front office) si compartimentele responsabile cu înregistrarea si monitorizarea tranzactiilor initiate (back office). Rezultatele verificărilor vor fi comunicate nivelului de conducere superior competent.

Art. 14. – Asigurătorii trebuie să realizeze o repartizare corespunzătoare a atributiilor la toate nivelurile organizatorice si să se asigure că personalului nu îi sunt alocate responsabilităti care să conducă la conflicte de interese.

Art. 15. – Domeniile care pot fi afectate de potentiale conflicte de interese trebuie să fie identificate si supuse unei monitorizări independente exercitate de persoane neimplicate direct în activitătile respective, a căror informare este efectuată pe baza unor linii de raportare stabilite în mod corespunzător.

Art. 16. – (1) Asigurătorii trebuie să asigure evidenta datelor financiare, operationale si de conformitate, adecvate si complete, pentru desfăsurarea activitătii lor.

(2) Asigurătorii trebuie să dispună de informatii despre piată referitoare la evenimente si conditii care sunt relevante pentru luarea deciziilor.

(3) Informatiile trebuie să fie credibile, relevante, complete, oportune, accesibile si furnizate într-un format consecvent.

Art. 17. – Asigurătorii trebuie să dispună de sisteme informationale adecvate, care să acopere toate activitătile acestora.

Art. 18. – Asigurătorii trebuie să dispună de proceduri pentru a preveni utilizarea necorespunzătoare a informatiei, prin care să se evite:

a) prejudicierea, directă sau indirectă, a reputatiei acestora;

b) dezvăluirea informatiilor secrete sau confidentiale;

c) utilizarea informatiilor de către personalul asigurătorilor pentru obtinerea unor beneficii personale.

Art. 19. – (1) În cadrul sistemului informational asigurătorii trebuie să dispună de sisteme informatice.

Formatul acestor sisteme trebuie să asigure un grad adecvat de securitate a informatiei. Monitorizarea sistemelor informatice va fi asigurată de personal specializat independent si distinct de cel care le utilizează.

(2) Asigurătorii trebuie să dispună de prevederi referitoare la organizarea si controlul intern al procesării informatiilor în formă electronică, astfel încât să fie posibilă obtinerea de probe de audit.

Art. 20. – (1) În vederea evitării aparitiei disfunctionalitătilor în cadrul activitătii si a eventualelor pierderi generate de acestea, asigurătorii trebuie să controleze eficient riscurile implicate de utilizarea sistemelor informatice. În acest scop se vor efectua atât controale generale la nivelul întregului sistem informatic, cât si controale la nivelul fiecărei aplicatii informatice din componenta acestuia.

(2) Controalele generale se efectuează asupra infrastructurii hardware si de comunicatii a sistemelor informatice, precum si asupra sistemelor de operare care asigură functionarea acestora. Controalele au drept scop verificarea functionării continue si corespunzătoare a acestora.

(3) Controalele generale includ si verificarea existentei si aplicării unei strategii de informatizare, a procedurilor interne de salvare si restaurare a datelor, a politicilor de efectuare a achizitiilor, a procedurilor de dezvoltare a aplicatiilor informatice, a procedurilor de administrare si întretinere, precum si a politicilor de securitate vizând accesul fizic si logic la resursele sistemului informatic.

(4) Controalele efectuate la nivelul aplicatiilor informatice reprezintă proceduri de validare si control incluse în codul aplicatiilor informatice utilizate, precum si proceduri manuale de verificare a modului de procesare a tranzactiilor si efectuării operatiunilor.

Art. 21. – (1) În vederea evitării pierderilor generate de întreruperea activitătii datorită unor factori externi ce nu pot fi controlati de către asigurători, acestia trebuie să elaboreze planuri alternative, care să le permită reluarea activitătii în cazul aparitiei unor situatii neprevăzute.

Replicarea sistemelor critice trebuie asigurată fie prin existenta unor sisteme de rezervă situate într-o altă locatie apartinând asigurătorilor, fie prin intermediul unui furnizor extern de servicii.

(2) Functionarea planurilor alternative trebuie testată periodic prin stimularea operatiunilor pe sistemele de rezervă, în scopul verificării disponibilitătii acestora.

Art. 22. – În vederea organizării unui sistem de control intern eficient, asigurătorii trebuie să dispună de canale de comunicare care să asigure că personalul propriu cunoaste politicile si procedurile cu implicatii asupra atributiilor si responsabilitătilor sale si că orice alte informatii relevante ajung în timp util la acesta.

Art. 23. – Structura organizatorică a asigurătorilor trebuie să asigure un flux corespunzător de informatii, pe verticală, în ambele sensuri, si pe orizontală, care să permită următoarele:

a) informarea consiliului de administratie si a conducerii executive asupra riscurilor aferente activitătii si functionării asigurătorilor;

b) informarea nivelurilor inferioare de conducere operativă si a personalului atât asupra strategiilor asigurătorilor, cât si asupra politicilor si procedurilor stabilite;

c) difuzarea informatiilor între compartimentele si sediile secundare ale asigurătorilor pentru care respectivele informatii au relevantă.

Art. 24. – (1) Asigurătorii trebuie să monitorizeze permanent eficacitatea sistemului de control intern, cu luarea în considerare a modificărilor intervenite în conditiile interne si externe de desfăsurare a activitătii.

(2) Asigurătorii trebuie să asigure un rol important auditului intern în procesul de monitorizare a sistemului de control intern.

(3) Monitorizarea eficacitătii sistemului de control intern va fi efectuată atât de personalul responsabil pentru fiecare compartiment si sediu secundar al asigurătorului, cât si de auditul intern.

(4) Monitorizarea eficacitătii sistemului de control intern trebuie să facă parte din activitătile zilnice ale asigurătorilor si trebuie să includă si evaluări separate ale sistemului de control intern în general.

(5) Evaluările separate, periodice, ale sistemului de control intern vor fi efectuate atât de personalul responsabil pentru fiecare compartiment si sediu secundar (autoevaluare), cât si de auditul intern.

(6) Frecventa cu care trebuie monitorizate diferitele activităti ale asigurătorilor depinde de riscurile implicate de activitătile respective, precum si de natura si frecventa schimbărilor din activitatea respectivă.

Art. 25. – (1) Deficientele identificate în legătură cu sistemul de control intern trebuie să fie raportate imediat nivelului de conducere competent, care trebuie să ia măsuri pentru remedierea cu promptitudine a acestora.

(2) Deficientele majore ale sistemului de control intern trebuie să fie raportate conducerii executive a asigurătorilor si consiliului de administratie al acestora.

(3) Conducerea executivă a asigurătorilor are responsabilitatea de a stabili un sistem de detectare a deficientelor sistemului de control intern si de a întreprinde măsuri pentru solutionarea respectivelor deficiente.

Art. 26. – Asigurătorii trebuie să ia măsuri pe linia administrării următoarelor riscuri: riscul de credit, riscul de piată, riscul de lichiditate, riscul operational, riscul de subscriere si riscul reputational.

Art. 27. – În domeniul managementului riscurilor, consiliul de administratie al asigurătorilor are cel putin următoarele atributii:

a) să aprobe si să reconsidere profilul de risc al acestora;

b) să aprobe politicile privind managementul riscurilor respective, să le analizeze periodic, cel putin anual, si să dispună revizuirea acestora, după caz;

c) să asigure luarea de către conducerea executivă a măsurilor necesare pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul riscurilor, inclusiv pentru activitătile externalizate;

d) să aprobe procedurile de stabilire a competentelor si a responsabilitătilor în domeniul managementului riscurilor;

e) să aprobe externalizarea unor activităti;

f) să aprobe politica de instruire a personalului.

Art. 28. – În domeniul managementului riscurilor, conducerea executivă a asigurătorilor este responsabilă cel putin pentru următoarele:

a) implementarea strategiilor aprobate de consiliul de administratie si asigurarea comunicării acestora personalului implicat în punerea lor în aplicare;

b) asigurarea comunicării politicilor si procedurilor pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul riscurilor personalului implicat în punerea lor în aplicare;

c) mentinerea unor sisteme de raportare corespunzătoare a expunerilor la riscuri, precum si a altor aspecte legate de riscuri;

d) mentinerea limitelor corespunzătoare privind expunerea la riscuri, inclusiv pentru conditii de criză, în conformitate cu mărimea, complexitatea si situatia financiară a asigurătorilor;

e) mentinerea eficientei si eficacitătii sistemului de control intern;

f) analizarea oportunitătii externalizării unor activităti prin prisma riscurilor implicate de externalizare;

g) supravegherea si monitorizarea contractului de externalizare;

h) asigurarea unui personal calificat, având experienta si cunostintele necesare;

i) asigurarea instruirii corespunzătoare a personalului;

j) asigurarea concordantei politicilor de remunerare a personalului cu strategia asigurătorului privind riscurile.

Art. 29. – În procesul de management al riscurilor, asigurătorii trebuie să constituie un comitet de management al riscurilor.

Art. 30. – (1) Asigurătorii trebuie să opteze pentru un profil de risc, stabilind obiectivul si strategia pentru fiecare risc, inclusiv în ceea ce priveste activitătile externalizate.

(2) Asigurătorii vor stabili tipurile de riscuri pe care sunt pregătiti să le asume. La stabilirea acestora se vor avea în vedere natura, dimensiunea si complexitatea activitătii.

(3) Strategia asigurătorilor privind managementul riscurilor trebuie să determine raportul dintre risc si profit pe care asigurătorul îl consideră acceptabil în conditiile asigurării continuitătii activitătii acesteia pe baze sănătoase si prudente.

Art. 31. – Asigurătorii trebuie să adopte politici pentru managementul riscurilor, în vederea implementării profilului de risc ales. Politicile respective trebuie să corespundă strategiilor generale, să fie corelate cu nivelul fondurilor proprii ale asigurătorilor si cu experienta acestora în administrarea riscurilor, precum si cu toleranta fată de risc stabilită de consiliul de administratie.

Art. 32. – Politicile privind managementul riscurilor, corespunzătoare naturii, dimensiunii si complexitătii activitătilor asigurătorilor, trebuie să fie transpuse în mod clar si transparent în norme interne, proceduri, inclusiv în manuale si coduri de conduită, făcându-se distinctie între standardele generale aplicabile întregului personal si regulile specifice aplicabile anumitor categorii de personal.

Art. 33. – Politicile de management al riscurilor trebuie să asigure, după caz, stabilirea cel putin a:

a) unui sistem de proceduri de autorizare a operatiunilor afectate de riscurile respective;

b) unui sistem de stabilire a limitelor expunerii la risc si de monitorizare a acestora, care să reflecte profilul de risc ales si care să fie în conformitate cu legislatia si cu reglementările în vigoare; limitele stabilite la nivelul activitătilor si/sau compartimentelor/sediilor secundare trebuie corelate cu cele stabilite la nivel de ansamblu al asigurătorilor;

c) unui sistem de raportare a expunerilor la riscuri, precum si altor aspecte legate de riscuri către nivelurile de conducere corespunzătoare;

d) unui sistem de proceduri pentru situatii neprevăzute;

e) unor criterii de recrutare si remunerare a personalului, care să stabilească standarde ridicate pentru pregătirea, experienta si integritatea acestuia;

f) unui program de instruire a personalului.

Art. 34. – (1) Asigurătorii trebuie să efectueze sistematic o evaluare a riscurilor.

(2) Evaluarea riscurilor trebuie să tină cont si de:

a) implicatiile corelării fiecărui risc cu celelalte riscuri la care se expune asigurătorul;

b) previzionările profitului si fondurilor proprii pe baza diferitelor scenarii în conditii de criză, inclusiv o cuantificare a pierderilor maxime în conditiile extreme.

(3) Asigurătorii trebuie să efectueze sistematic teste de senzitivitate.

Art. 35. – Asigurătorii trebuie să dispună de un sistem de informare adecvat pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si documentarea sistematică a riscurilor atât la nivelul asigurătorilor, cât si la nivelul compartimentelor si sediilor secundare ale acestora.

Art. 36. – Asigurătorii trebuie să asigure că există o separare corespunzătoare a atributiilor în cadrul procesului de administrare a riscurilor, pentru evitarea potentialelor conflicte de interese.

Art. 37. – Asigurătorii trebuie să asigure o monitorizare sistematică a conformitătii cu procedurile stabilite pentru managementul riscurilor si să solutioneze deficientele constatate.

Art. 38. – Asigurătorii trebuie să dispună de un sistem adecvat de control intern asupra procesului de management al riscurilor, care implică analize independente si regulate si evaluări ale eficacitătii sistemului si, acolo unde se impune, asigurarea remedierii deficientelor constatate. Rezultatele unor astfel de analize trebuie să fie comunicate în mod direct consiliului de administratie, comitetului de administrare a riscurilor si comitetului de audit.

Art. 39. – (1) Asigurătorii trebuie să dispună de politici privind externalizarea activitătilor auxiliare sau conexe în raport cu activitătile principale.

(2) Asigurătorii trebuie să dispună de proceduri de administrare a riscurilor asociate activitătilor externalizate.

(3) Procedurile de management al riscurilor asociate activitătilor externalizate se vor referi cel putin la următoarele:

a) luarea deciziilor privind externalizarea unor noi activităti sau modificarea celor existente;

b) selectarea si evaluarea societătilor prestatoare de servicii auxiliare sau conexe în legătură cu aspecte cum ar fi: solvabilitatea, reputatia, familiarizarea cu specificul sectorului asigurărilor, calitatea serviciilor prestate, organizarea activitătii si controlul intern, existenta unui personal competent, existenta unui plan alternativ de redresare a activitătii, asigurarea confidentialitătii informatiei;

c) monitorizarea modului în care societătile prestatoare de servicii auxiliare sau conexe desfăsoară activitătile externalizate;

d) elaborarea de planuri alternative si stabilirea costurilor si resurselor necesare pentru schimbarea societătilor prestatoare de servicii auxiliare sau conexe.

Art. 40. – (1) Asigurătorii pot externaliza activităti doar în conditiile încheierii de contracte cu societăti prestatoare de servicii auxiliare sau conexe.

(2) Contractele încheiate cu societăti prestatoare de servicii auxiliare sau conexe în legătură cu activitătile externalizate trebuie să fie în formă scrisă si să asigure o alocare clară a responsabilitătilor fiecărei părti.

(3) Asigurătorii vor putea încheia contracte cu societăti prestatoare de servicii auxiliare sau conexe, în legătură cu activitătile externalizate, în următoarele conditii:

a) asigurarea existentei unor date actualizate si a altor informatii la nivelul asigurătorului;

b) asigurarea accesului unor entităti din România (autorităti sau institutii publice) la datele si informatiile aferente operatiunilor din România, în cazul externalizării unor activităti în afara granitelor tării;

c) asigurarea securitătii/confidentialitătii datelor cel putin prin următoarele măsuri: angajamentul societătii prestatoare de servicii auxiliare sau conexe si al personalului acesteia de a se supune regulilor de confidentialitate, drepturile contractuale ale asigurătorului de a lua măsuri împotriva societătii prestatoare de servicii auxiliare sau conexe în cazul încălcării confidentialitătii, separarea datelor asigurătorului de cele ale societătii prestatoare de servicii auxiliare sau conexe si de cele ale altor clienti ai acesteia.

Art. 41. – Asigurătorii nu pot externaliza următoarele activităti:

a) activitatea de audit intern, în conditiile în care furnizorul extern de servicii în domeniul auditului intern are si calitatea de auditor financiar al institutiei de credit în cauză;

b) organizarea si tinerea contabilitătii, în conditiile în care între persoanele cărora le-ar fi externalizată activitatea de tinere a contabilitătii si auditorul financiar există legături ce afectează independenta acestuia în exercitarea mandatului;

c) organizarea si desfăsurarea activitătii juridice curente, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic;

d) orice alte activităti care în urma externalizării nu mai pot fi controlate si desfăsurate în conformitate cu regulile unei practici prudente si sănătoase.

Art. 42. – (1) Asigurătorii trebuie să dispună de un comitet de management al riscurilor. Comitetul de management al riscurilor este un comitet permanent, ale cărui functionare si atributii sunt reglementate de prezentele norme si de regulamentele interne ale fiecărui asigurător.

(2) Comitetul de management al riscurilor îsi poate desfăsura lucrările în subcomitete, în functie de mărimea si complexitatea asigurătorului.

(3) Comitetul de management al riscurilor se constituie prin decizie a consiliului de administratie.

Art. 43. – Asigurătorii trebuie să dispună de un regulament al comitetului de management al riscurilor, aprobat la nivelul consiliului de administratie si revizuit periodic, după caz, care să indice componenta, autoritatea si responsabilitătile acestuia si modul de raportare către consiliul de administratie.

Art. 44. – (1) Membrii comitetului de management al riscurilor trebuie să aibă o experientă compatibilă cu responsabilitătile lor în cadrul acestuia.

(2) Comitetul de management al riscurilor este format din membri ai conducerii executive si operative ai asigurătorului.

Art. 45. – Comitetul de management al riscurilor va avea cel putin următoarele atributii:

a) să asigure informarea consiliului de administratie asupra problemelor si evolutiilor semnificative care ar putea influenta profilul de risc al asigurătorului;

b) să dezvolte politici si proceduri adecvate pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul riscurilor;

c) să aprobe metodologii si modele adecvate pentru evaluarea riscurilor si limitarea expunerilor;

d) să stabilească limite corespunzătoare privind expunerea la riscuri, inclusiv pentru conditii de criză, în conformitate cu mărimea, complexitatea si situatia financiară a asigurătorului, precum si proceduri necesare pentru aprobarea exceptiilor de la respectivele limite;

e) să aprobe angajarea asigurătorului în noi activităti, pe baza analizei riscurilor aferente acestora;

f) să analizeze măsura în care planurile alternative de care dispune banca corespund situatiilor neprevăzute cu care aceasta s-ar putea confrunta;

g) să prezinte consiliului de administratie informări suficient de detaliate si oportune, care să permită acestuia să cunoască si să evalueze performanta conducerii în monitorizarea si controlul riscurilor, potrivit politicilor aprobate, precum si performanta de ansamblu a asigurătorului;

h) să informeze regulat consiliul de administratie asupra situatiei expunerilor asigurătorului la riscuri si imediat, în cazul în care intervin schimbări semnificative în expunerea curentă sau viitoare a asigurătorului la riscurile respective;

i) să stabilească sisteme de raportare corespunzătoare a aspectelor legate de riscuri;

j) să stabilească competentele si responsabilitătile pentru administrarea si controlul expunerilor la riscuri.

Art. 46. – (1) Asigurătorii trebuie să întocmească annual un raport asupra conditiilor în care este desfăsurat controlul intern. Acest raport trebuie să cuprindă cel putin:

a) o inventariere a principalelor deficiente identificate în cadrul sistemului de control intern si măsurile întreprinse pentru corectarea acestora;

b) o descriere a modificărilor semnificative intervenite în sistemul de control intern în perioada respectivă, în special axate pe evolutia activitătii si a riscurilor;

c) o descriere a conditiilor de aplicare a procedurilor de control aferente noilor activităti;

d) desfăsurarea controlului intern în cadrul sediilor secundare ale asigurătorilor din străinătate.

(2) Raportul întocmit de către asigurători trebuie să includă si conditiile în care se desfăsoară controlul intern la nivelul entitătilor cuprinse în perimetrul lor de consolidare si al societătilor prestatoare de servicii auxiliare sau conexe.

Art. 47. – (1) Asigurătorii trebuie să întocmească anual un raport privind măsurile luate pe linia managementului riscurilor la care sunt expusi acestia si, după caz, măsurile luate de entitătile cuprinse în perimetrul lor de consolidare si societătile prestatoare de servicii auxiliare sau conexe.

(2) Raportul întocmit trebuie să cuprindă cel putin:

a) politicile de management al riscului, cu specificarea tolerantei asigurătorului la risc si limitele stabilite pentru gestiunea riscurilor de piată, de credit si de lichiditate;

b) detalii ale politicilor de investitii ale asigurătorului, incluzând procedurile de identificare, monitorizare si control al riscurilor, precum si detalii referitoare la strategiile investitionale cu produse derivate sau produse cu efect similar;

c) procedurile asigurătorului pentru alegerea partenerilor, cu specificarea detaliilor procedurilor de selectare si monitorizare a administratorilor de fonduri si a societătilor de servicii de investitii financiare;

d) procedurile asigurătorului referitoare la introducerea de noi instrumente de investitii si de monitorizare a riscurilor asociate cu utilizarea acestora;

e) o prezentare a modului de abordare si a politicilor asigurătorului referitoare la produsele de asigurare, procesul de subscriere, activitatea de reasigurare si solvabilitate;

f) detalii referitoare la salarizarea personalului pentru a stabili dacă compania acordă prime sau alte stimulente salariale mari care determină o mărire nejustificată a expunerii la risc a societătii;

g) un plan de afaceri global al asigurătorului care cuprinde informatii referitoare la noile produse lansate de societate, strategia de distributie a produselor, procesul de subscriere si activitatea de reasigurare. Aceste informatii vor fi folosite în scopul evaluării gradului de adecvare a sistemului de management al riscului implementat de asigurător la afacerea sa;

h) planurile elaborate de asigurător pentru împrejurări neprevăzute;

i) detalii referitoare la testele de senzitivitate efectuate de asigurător pentru evaluarea riscurilor la care este expus;

j) informatii despre managementul intern al portofoliilor de active: detalii despre active si datorii, detalii despre investitiile intragrup realizate;

k) lista deciziilor consiliului de administratie;

l) documente care să ateste pregătirea profesională a persoanelor responsabile cu activitătile de investitii, respectiv cu managementul riscului investitiilor;

m) detalii referitoare la serviciile externalizate;

n) rapoarte referitoare la riscurile de piată, precum si rentabilitatea portofoliului de investitii.

Art. 48. – Rapoartele mentionate la art. 46 si 47 trebuie să fie transmise Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de 6 luni de la încheierea exercitiului financiar.

Art. 49. – Pentru controlul intern al activitătii si managementul riscurilor, asigurătorii vor avea în vedere si prevederile legislatiei nationale si standardele internationale în materie.

Art. 50. – În cazul în care asigurătorii nu apelează la un furnizor extern de servicii pentru sistemele informatice, acestia vor trebui să dispună de sistemele de rezervă prevăzute la art. 21 alin. (1), în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme.

Art. 51. – În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme, asigurătorii trebuie să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor normele interne privind organizarea controlului intern al activitătii, normele interne privind organizarea sistemului de management al riscurilor, precum si regulamentul comitetului de management al riscurilor.

Art. 52. – Nerespectarea prevederilor prezentelor norme constituie contraventie si se sanctionează conform prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 53. – Prezentele norme intră în vigoare începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, dată la care se abrogă Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.105/2004 pentru punerea în aplicare a Normei minimale privind activitatea de control intern, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004.

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 39/2005 pentru aprobarea Normelor privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar

 

Având în vedere prevederile art. 10 alin. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 22 august 2003, cu modificările ulterioare, precum si ale art. 50 ale Regulamentului de organizare si functionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 983/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 13 iulie 2004,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în sedinta din 6 iunie 2006, hotărăste:

Articol unic. – Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 39/2005 pentru aprobarea Normelor privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în activitatea de audit financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 4 februarie 2005, se modifică după cum urmează:

La capitolul IV din anexă, articolul 31 va avea următorul cuprins:

“Art.31. – Un îndrumător de stagiu nu poate avea mai mult de 15 stagiari în activitatea de audit sub îndrumare.“

 

Presedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Ion Mihăilescu

 

Bucuresti, 6 iunie 2006.

Nr. 63.