MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 114 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 7 februarie 2006

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 682 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) fraza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare

Decizia nr. 688 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si ale art. 48 alin. (1) teza întâi si art. 57 alin. (1) si (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.870/2005. – Hotãrâre pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor

Rectificãri la:

- Hotãrârea Guvernului nr. 34/2006

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 682

din 15 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) fraza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Ion Tiucã – procuror

Claudia Margareta Nitã – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor “art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, modificatã prin Ordonanta Guvernului nr. 94/2004, aprobatã cu modificãri de Legea nr. 507/2004“, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Rom Ital Com“ – S.R.L. din Resita în Dosarul nr. 2.856/C/2005 al Tribunalului Caras-Severin – Sectia civilã.

La apelul nominal rãspunde, pentru autorul exceptiei, consilier juridic Ioan Vasile Ghiocel, cu delegatie depusã la dosar, lipsind cealaltã parte, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul autorului solicitã admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele formulate în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2005, pronuntatã în Dosarul nr. 2.856/C/2005, Tribunalul Caras-Severin – Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor “art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, modificatã prin Ordonanta Guvernului nr. 94/2004, aprobatã cu modificãri de Legea nr. 507/2004“. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Rom Ital Com“ – S.R.L. din Resita într-o cauzã având ca obiect solutionarea recursului civil declarat de Garda Financiarã – Sectia Caras-Severin împotriva sentintei Judecãtoriei Resita prin care s-a hotãrât înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 încalcã prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, art. 53 si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie.

În esentã, se aratã cã prin Legea nr. 507/2004, care modificã dispozitiile ordonantei criticate, se instituie “un al treilea plafon si o nouã piedicã în operatiunile de plãti în numerar între agentii economici“. Restrictia priveste doar plãtile fragmentate cãtre furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 50.000.000 lei, nu si plãtile unor taxe sau impozite cãtre stat, ceea ce creeazã o discriminare ce favorizeazã societãtile bancare, prin încasarea comisioanelor aferente fiecãrei operatiuni în parte. Nu mai putin, restrictia impusã încalcã dreptul de a dispune liber asupra proprietãtii private si de a hotãrî în ce mod agentii economici înteleg sã-si achite obligatiile cãtre terti. Mai mult, aceasta nu se justificã prin interes national, nu respectã libertatea comertului, consacratã de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, si nici principiul proportionalitãtii, prevãzut de art. 53 din aceasta.

Tribunalul Caras-Severin – Sectia civilã apreciazã cã dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, deoarece modificãrile introduse prin Legea nr. 507/2004 se adaugã celorlalte restrictii existente în cuprinsul dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 si reprezintã mãsuri prin care se disciplineazã, din punct de vedere contabil, activitatea agentilor economici, fãrã a se încãlca libertatea comertului.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considerã cã dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât textul de lege criticat nu se referã la restrângerea exercitiului sau la suprimarea unor drepturi, ci stabileste mãsuri justificate de interese de ordin general, acesta fiind atributul suveran al legiuitorului.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si notelor scrise ale autorului exceptiei, dispozitiile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 131/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996. Ordonanta a fost modificatã si completatã succesiv, iar în actuala redactare cuprinsã în pct. 11 al articolului unic din Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 94/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004, art. 5 alin. (2) lit. c) din ordonantã prevede: “2. Prin exceptie de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plãti în numerar în urmãtoarele cazuri: (...)

c) plãti cãtre persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plãtile cãtre o singurã persoanã juridicã fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumã de 50.000.000 lei. Sunt interzise plãtile fragmentate în numerar cãtre furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plãti cãtre o singurã persoanã juridicã în limita unui plafon zilnic în numerar

în sumã de 100.000.000 lei, în cazul plãtilor cãtre retelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate si functioneazã în baza legislatiei în vigoare. Sunt interzise plãtile fragmentate în numerar cãtre astfel de magazine, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 100.000.000 lei.“

Art. 5 alin. 1, la care textul de lege criticat face trimitere, dispune: “Pentru întãrirea disciplinei financiare si evitarea evaziunii fiscale, operatiunile de încasãri si plãti între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de platã fãrã numerar.“

Din motivare rezultã cã autorul exceptiei are în vedere doar art. 5 alin. (2) lit. c) fraza a doua din ordonantã, astfel cã prin prezenta decizie Curtea Constitutionalã urmeazã sã se pronunte numai cu privire la aceste dispozitii.

Textele din Constitutie invocate ca fiind încãlcate sunt: art. 44 alin. (2) teza întâi, referitor la garantarea si ocrotirea proprietãtii private în mod egal de lege, indiferent de titular; art. 45, privind libertatea economicã; art. 53, referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti, si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), privind principiile liberei initiative si al concurentei, specifice economiei României ca economie de piatã, respectiv obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile de lege criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea Constitutionalã retine urmãtoarele: Mãsura interzicerii plãtilor fragmentate în numerar cãtre furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 50.000.000 lei, prevãzutã de art. 5 alin. 2 lit. c) fraza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, completeazã cadrul mãsurilor instituite cu titlu de exceptie de la regula potrivit cãreia operatiunile de încasãri si plãti între persoane juridice se efectueazã numai prin instrumente de platã fãrã numerar. Aceastã mãsurã este justificatã de interese de ordin general privind întãrirea disciplinei financiar-valutare si evitarea evaziunii fiscale si este firesc ca, pentru respectarea ei, legiuitorul sã instituie interdictia efectuãrii de plãti fragmentate pentru facturi cu o valoare mai mare de 50.000.000 lei.

Agentii economici trebuie sã se integreze cadrului constitutional creat în concordantã cu interesul public la care statul este obligat sã vegheze. Or, în temeiul art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, legiuitorul, în contextul general al politicii economice, are drept exclusiv de reglementare a unor mãsuri specifice pentru protejarea intereselor nationale în activitatea economicã, financiarã si valutarã, asa cum sunt si cele prevãzute de art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, astfel cã nu se poate retine încãlcarea normelor si principiilor fundamentale referitoare la protectia proprietãtii private, a concurentei loiale si a liberei initiative sau a celor privind libertatea economicã.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 2 lit. c), prin raportare la art. 53 din Constitutie, Curtea observã cã acesta nu se referã la restrângerea exercitiului sau suprimarea unor drepturi, ci stabileste limita unui anumit plafon pentru efectuarea plãtilor în numerar între persoanele juridice, ceea ce este de competenta exclusivã a organului legiuitor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) fraza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Rom Ital Com“ – S.R.L. din Resita în Dosarul nr. 2.856/C/2005 al Tribunalului Caras-Severin – Sectia civilã.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 15 decembrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nitã

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 688

din 20 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si ale art. 48 alin. (1) teza întâi si art. 57 alin. (1) si (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Ion Tiucã – procuror

Cristina Cãtãlina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 si ale art. 48 alin. (1) teza întâi si art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.665/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Presedintele constatã cauza în stare de judecatã si acordã cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2005 Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 si ale art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995, exceptie ridicatã de Pompiliu Bota într-o cauzã având ca obiect solutionarea recursului împotriva unei sentinte civile prin care s-a respins o actiune în contencios administrativ privind constatarea nelegalitãtii si anularea unor adrese emise de Ministerul Justitiei, prin care se refuzã acordarea disponibilitãtii unor denumiri, precum si eliberarea dovezilor disponibilitãtii unor denumiri.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine cã dispozitiile art. 1 pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii încalcã dreptul de asociere consacrat de prevederile art. 9 si ale art. 40 alin. (1) din Constitutie, precum si libertatea de întrunire si asociere consacratã de art. 11 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

De asemenea, aratã autorul exceptiei, dispozitiile art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat aduc atingere prevederilor art. 40 alin. (1) si art. 41 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art. 20 pct. 2 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 11 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. În acest sens aratã cã prin obligarea tuturor avocatilor dintr-un judet sau din municipiul Bucuresti de a se asocia într-un barou unic si prin obligarea tuturor avocatilor din România de a se asocia într-o unicã formã de asociere – Uniunea Avocatilor din România se realizeazã “îngrãdirea dreptului la muncã“, încãlcându-se prevederile constitutionale privind dreptul de asociere si dreptul la muncã.

Totodatã autorul exceptiei apreciazã cã dispozitiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 aduc atingere si prevederilor art. 20 pct. 2 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 11 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, întrucât instituie obligatia ca toate barourile din România sã se asocieze într-o singurã uniune – Uniunea Avocatilor din România.

Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciazã cã dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, arãtând cã în acest sens a statuat Curtea în jurisprudenta sa.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de cãtre autorul acesteia, îl constituie dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si ale art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã.

În legãturã cu obiectul exceptiei, trebuie precizat cã prin dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 au fost introduse douã noi alineate [(5) si (6)] la art. 6 al Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, având urmãtorul continut: “(5) Este interzisã utilizarea în denumirea asociatiilor a unor sintagme sau cuvinte specifice autoritãtilor si institutiilor publice ori unor profesii liberale sau altor activitãti cu reglementãri proprii.

(6) În cazul nerespectãrii dispozitiilor alin. (5), Ministerul Justitiei va refuza eliberarea dovezii disponibilitãtii denumirii.“

Ulterior sesizãrii Curtii Constitutionale, prin Legea nr. 213/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005, Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii a fost respinsã, iar prin art. III al Legii nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 a fost si abrogatã expres.

Prin aceeasi Lege nr. 246/2005 a fost modificat art. 7 al Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, adãugându-se douã noi alineate [(3) si (4)], cu urmãtorul cuprins: “(3) Este interzisã utilizarea în denumirea asociatiei a denumirilor specifice autoritãtilor si institutiilor publice.

(4) În cazul nerespectãrii dispozitiilor alin. (3), Ministerul Justitiei va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilitãtii denumirii.“

Întrucât, asa cum se poate observa, textul art. 7 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 246/2005, reia, în principiu, dispozitiile art. 6 alin. (5) si (6) din aceeasi ordonantã, introduse prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, respinsã si abrogatã, Curtea, conform jurisprudentei sale, urmeazã sã examineze constitutionalitatea dispozitiilor în vigoare.

Dispozitiile art. 48 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, criticate, de asemenea, de cãtre autorul exceptiei, au urmãtorul cuprins: “Baroul este constituit din toti avocatii dintr-un judet sau din municipiul Bucuresti. [...]“

Prin exceptia de neconstitutionalitate, autorul acesteia a criticat, de asemenea, douã alineate ale art. 57 din Legea nr. 51/1995, indicând însã gresit textele alin. (1) si (3), datoritã neluãrii în considerare a modificãrii aduse acestora prin Legea nr. 255/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004.

În realitate, dispozitiile criticate de autorul exceptiei sunt cuprinse în alin. (1) si (4) ale art. 57 din Legea nr. 51/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, texte care au urmãtorul cuprins: “(1) Uniunea Nationalã a Barourilor din România – U.N.B.R. este formatã din toate barourile din România si are sediul în capitala tãrii, municipiul Bucuresti.[...]

(4) Baroul de avocati se constituie si functioneazã numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi si statutului profesiei.“

În consecintã, prin prezenta decizie, Curtea urmeazã sã se pronunte asupra dispozitiilor art. 7 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobatã prin Legea nr. 246/2005, precum si a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (4) din Legea nr. 51/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile în vigoare. Critica de neconstitutionalitate formulatã de autorul exceptiei cu privire la dispozitiile legale ce formeazã obiectul exceptiei constã, în esentã, în sustinerea cã acestea încalcã dispozitiile constitutionale ale art. 9, privind Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale, ale art. 40 alin. (1), privind Dreptul de asociere, si ale art. 41 alin. (1), privind Libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncã.

Autorul exceptiei considerã, de asemenea, cã textele legale criticate contravin prevederilor art. 20 pct. 2, privind interzicerea obligãrii de a face parte dintr-o asociatie, din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1, privind libertatea de asociere si dreptul de a constitui sindicate, din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, si ale art. 11, privind Libertatea de întrunire si de asociere, din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmãtoarele:

I. Prevederile art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat au mai format obiectul controlului de constitutionalitate în cauze cu o motivare identicã si prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale invocate si în prezentul dosar. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea Constitutionalã a respins exceptia ca neîntemeiatã, retinându-se cã aceste dispozitii, care se referã la organizarea avocatilor în barouri si a barourilor în Uniunea Nationalã a Barourilor din România, nu încalcã dreptul de asociere si nici dreptul la muncã si la alegerea profesiei prevãzute de art. 40 alin. (1) si art. 41 din Constitutie, fiind în concordantã cu dispozitiile actelor internationale.

Cele statuate prin decizia mentionatã îsi mentin valabilitatea si în cauza de fatã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea solutiei pronuntate cu acel prilej.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 7 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, Curtea retine cã acestea sunt aplicabile acelor asociatii care contin în denumirea lor cuvinte sau sintagme de naturã sã creeze confuzie cu denumirile specifice autoritãtilor si institutiilor publice. Printr-o normã imperativã legiuitorul poate da prioritate interesului public, asa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005.

Sub acest aspect, cele stabilite, cu valoare de principiu, prin decizia mentionatã, îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauzã, astfel cã si aceastã criticã urmeazã a fi înlãturatã.

Exceptia de neconstitutionalitate referitoare la aceste texte din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 se mai întemeiazã si pe sustinerea cã ar fi încãlcate dispozitiile art. 9 si ale art. 40 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art. 11 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Analizând aceastã sustinere, Curtea constatã cã art. 9, privind Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale, art. 40 alin. (1), privind Dreptul de asociere, din Constitutie, si art. 11, privind Libertatea de întrunire si de asociere, din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, nu sunt incidente în cauzã, întrucât textele criticate nu afecteazã drepturile respective, ci prevãd anumite restrictii privind stabilirea denumirilor asociatiilor si fundatiilor. Asa fiind, aceste sustineri sunt neîntemeiate si urmeazã a fi respinse.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si ale art. 48 alin. (1) teza întâi si art. 57 alin. (1) si (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.665/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 20 decembrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cãtãlina Turcu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind etichetarea alimentelor, prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. I. – Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 27 februarie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La alineatul (1) al articolului 18, dupã punctul 5 se introduc trei noi puncte, punctele 6–8, cu urmãtorul cuprins:

Nr. crt.	Categoriile de alimente	Mentiuni
“6.	Produsele zaharoase/produsele de cofetãrie sau bãuturile care contin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu ca urmare a adãugãrii substantelor de acest fel sau de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, cu o concentratie egalã sau mare de 100 mg/kg sau 10 mg/l	«Contine lemn dulce» este adãugat exact dupã lista ingredientelor cu exceptia cazului în care termenul «lemn dulce» figureazã deja în lista ingredientelor sau în denumirea sub care se vinde produsul. În absenta listei ingredientelor mentiunea figureazã în apropierea denumirii sub care se vinde produsul.
7.	Produsele zaharoase/produsele de cofetãrie care contin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu ca urmare a adãugãrii de substante de acest fel sau de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, cu o concentratie egalã sau mai mare de 4 g/kg	Mentiunea urmãtoare trebuie sã fie înscrisã dupã lista ingredientelor: «continut lemn dulce – persoanele suferinde de hipertensiune trebuie sã evite consumul excesiv». În absenta listei ingredientelor, mentiunea figureazã în apropierea denumirii sub care se vinde produsul.
8.	Bãuturile care contin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu ca urmare a adãugãrii de substante de acest fel sau de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, cu o concentratie egalã sau mai mare de 50 mg/l sau 300 mg/l, în cazul bãuturilor continând mai mult de 1,2% în volume de alcool (x) (x) Continutul se aplicã produselor de acest fel propuse gata pentru consum sau reconstituite în conformitate cu instructiunile de fabricatie.	Mentiunea urmãtoare trebuie sã fie înscrisã dupã lista ingredientelor: «continut lemn dulce – persoanele suferinde de hipertensiune trebuie sã evite consumul excesiv». În absenta listei ingredientelor, mentiunea figureazã în apropierea denumirii sub care se vinde produsul.“

2. Punctele 1, 5, 6, 8–14, 16–20 din anexa nr. 1a) la normele metodologice “Mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse“ se abrogã.

3. Anexa nr. 1f) la normele metodologice “Lista cuprinzând ingredientele la care se face referire la art. 7 alin. (6²), (11)–(14)“ se modificã si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotãrâre.

Art. II. – Aplicarea dispozitiilor art. 7 alin. (6²) din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 106/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 25 noiembrie 2007.

Art. III. – Produsele aflate în stoc înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri pot fi comercializate cu elementele de identificare si caracterizare marcate initial, dar nu mai târziu de data de 1 iulie 2006.

Prezenta hotãrâre transpune urmãtoarele acte normative europene:

– Directiva Comisiei 2005/26/CE, care stabileste o listã a ingredientelor alimentare sau a substantelor provizoriu excluse din anexa III a la Directiva 2000/13/CE a Parlamentului si a Consiliului European, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãtilor Europene nr. 75 din 22 martie 2005;

– Directiva Comisiei 2004/77/CE, care modificã Directiva 1994/54/CE cu privire la etichetarea unor produse alimentare ce contin acid glicirizinic si sarea sa de amoniu, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãtilor Europene nr. 162 din 30 aprilie 2004;

– Directiva Comisiei 2005/63/CE din 3 octombrie 2005 care aduce modificãri Directivei 2005/26/CE, referitoare la lista ingredientelor alimentare sau substantelor excluse provizoriu din anexa III A la Directiva 2000/13/CE a Parlamentului si Consiliului European, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãtilor Europene nr. 258 din 4 octombrie 2005.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor

Cãtãlin Florin Teodorescu,

secretar de stat

Ministrul sãnãtãtii,

Gheorghe Eugen Nicolãescu

p. Ministrul integrãrii europene,

Adrian Ciocãnea,

secretar de stat

Bucuresti, 22 decembrie 2005.

Nr. 1.870.

ANEXÃ

LISTA

ingredientelor alimentare si a substantelor provizoriu excluse din anexa nr. 1f)

Ingrediente	Produse provizoriu excluse din aceastã cauzã
Cereale care contin gluten	Siropuri de glucozã pe bazã de grâu continând dextrozã*)
	Maltodextrine pe bazã de grâu*)
	Siropuri de glucozã pe bazã de orz Cereale utilizate în distilate pentru bãuturi spirtoase
Ouã	Lysozym (produs obtinut din ouã) utilizat în vin
	Albuminã (produs obtinut din ouã) utilizatã ca stabilizator pentru vin si cidru
Peste	Gelatina de peste utilizatã ca suport pentru vitamine sau preparate carotenoidice si arome
	Gelatina de peste sau clei de peste utilizate ca stabilizatori pentru bere, cidru si vin
Soia	Ulei si grãsime de soia complet rafinate*)
	Amestec natural de tocoferoli (E 306), tocoferol D-alfa natural, acetat de tocoferol D-alfa natural, succinat de tocoferol D-alfa natural obtinuti din soia
	Fitosteroli si esteri de fitosteroli derivati din uleiuri vegetale de soia
	Ester de stanol vegetal produs din steroli obtinuti din uleiuri vegetale din soia
Lapte	Zer utilizat în distilate pentru bãuturi spirtoase
	Lactitol
	Produse din lapte (caseinã) utilizate ca stabilizatori la fabricarea vinului si a cidrului
Fructe în coajã	Fructe în coajã utilizate în distilatele pentru bãuturi spirtoase
	Fructe în coajã (migdale, nuci) utilizate (ca aromã) în bãuturi spirtoase
Telinã	Ulei de frunze de telinã si seminte
	Oleorezine din seminte de telinã
Mustar	Ulei de mustar
	Ulei de seminte de mustar
	Oleorezine din seminte de mustar

---

*) Si produse care rezultã din acestea, în mãsura în care procesul pe care l-au suferit nu este probabil sã creascã nivelul de alergenicitate stabilit de EFSA (European Food Safety Authority) pentru produsul relevant din care provine.

RECTIFICÃRI

În Hotãrârea Guvernului nr. 34/2006 privind suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si Internelor din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 19 ianuarie 2006, se face urmãtoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial”, Partea I):

– la art. 1, în loc de: “... titlul 20.30 «Alte cheltuieli» ...” se va citi: “... titlul 20 «Bunuri si servicii» ...”.