MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 340         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 14 aprilie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 163 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice

 

Decizia nr. 191 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 5, ale art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Decizia nr. 205 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005, în ansamblul ei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

106. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2006, întocmite de institutele nationale de cercetare-dezvoltare care functionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 163

din 28 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Artum“ – S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 862/2005/CCA al Curtii de Apel Târgu Mures – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si conventionale invocate, măsura radierii fiind justificată, întrucât societătile comerciale nu si-au îndeplinit obligatiile legale. În cazul dizolvării societătii comerciale asociatii îsi pot recupera aporturile la patrimoniul acesteia, fără a se încălca dreptul lor de proprietate privată. Împotriva hotărârii de dizolvare asociatii au deschisă calea de atac a recursului, asa încât nu poate fi retinută nici încălcarea prevederilor art. 21 din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 862/2005/CCA, Curtea de Apel Târgu Mures – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Artum“ – S.R.L. din Sighisoara într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului împotriva încheierii pronuntate de judecătorul delegat de Tribunalul Mures la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul Mures, prin care s-a admis cererea de constatare a dizolvării de drept a societătii autoare a exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arată că art. 30 alin. (1) din legea criticată, care prevede sanctiunea dizolvării de drept a persoanelor juridice pentru neefectuarea “în termenul fixat de lege a preschimbării certificatului de înmatriculare si a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare fiscală“, încalcă art. 44 din Constitutie privind dreptul de proprietate privată, care, pentru o societate comercială, este constituit si din denumire, emblemă, vad etc. si nu pot fi valorificate în procedura lichidării, precum si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin aceea că sanctiunea instituită îconduce la desfiintarea proprietătii asociative pentru chestiuni formale care, în cazul respectării sau nerespectării lor, nu afectează cu nimic viata societătii comerciale sau interesele fiscale ale statului“. Referitor la alin. (2) al art. 30, care dispune asupra procedurii pronuntării unei hotărâri de către judecătorul delegat, se sustine că încalcă accesul liber la justitie prevăzut de art. 21 din Constitutie, “deoarece persoana juridică nu este parte în procedura în care se dă hotărârea judecătorească de dizolvare de drept, ci numai subiect al sanctiunii, caz în care suntem în prezenta unui proces inechitabil [...]“.

Art. 31 alin. (1) încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 si în special cele ale alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil, “prin modul de reglementare a căii de atac, care este lăsată la îndemâna oricărei persoane interesate, fără reglementarea motivelor de recurs specifice, având în vedere că hotărârea de dizolvare este pronuntată în lipsa celui sau celor interesati si fără trimitere la normele din dreptul comun privitoare la recurs“. Acest text de lege este, de asemenea, contrar art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât institutia dreptului la un recurs efectiv “trebuie privită si acceptată ca fiind un mijloc eficace pentru realizarea dreptului pretins sau a interesului legitim, într-un cadru normativ precis si sigur determinat“.

În sfârsit, autorul exceptiei consideră că atât art. 30 alin. (1) si (2), cât si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 sunt contrare si art. 45 din Constitutie, “deoarece se restrânge exercitiul dreptului la liberă initiativă“, desi nu sunt îndeplinite conditiile acolo prevăzute.

Curtea de Apel Târgu Mures – Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 30 alin. (1) si (2): “(1) Neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare si a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2.

(2) Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, pronuntată la cererea Oficiului National al Registrului Comertului. [...].“;

– Art. 31 alin. (1): “Încheierea de constatare a dizolvării de drept este supusă numai recursului, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevăzută la art. 30 alin. (3). [...].“

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constitutionale ale: art. 44 privind “Dreptul de proprietate privată“; art. 21 privind “Accesul liber la justitie“; art. 45 referitor la “Libertatea economică“ si art. 53 cu privire la “Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti“.

De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind “Protectia proprietătii“, precum si ale art. 13 din conventie, care dispune în legătură cu “Dreptul la un recurs efectiv“.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 30 alin. (1) si (2) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, într-o cauză cu o motivare identică. Prin Decizia nr. 12 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 14 februarie 2006, Curtea Constitutională, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut, în esentă, că procedura de înmatriculare în registrul comertului si de înregistrare fiscală a comerciantilor, instituită prin Legea nr. 359/2004, precum si obligatia preschimbării vechilor certificate de înmatriculare si de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare, până la un anumit termen, sub sanctiunea dizolvării de drept a persoanei juridice, “nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, ci consecinta încălcării unor dispozitii de lege“.

Tot prin aceeasi decizie, Curtea a statuat că nu se poate retine nici încălcarea, prin art. 30 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din lege, a art. 21 din Constitutie privind “Accesul liber la justitie“, deoarece “accesul liber la justitie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac prevăzute de lege“.

Cu acelasi prilej, Curtea a retinut că “în ceea ce priveste dreptul la un recurs efectiv, în situatia în care sistemul procedural national cuprinde mai multe căi de atac, caracterul efectiv trebuie întrunit de fiecare dintre acestea si de proces în ansamblul său“.

Curtea nu a constatat, prin decizia invocată mai sus, “existenta vreunei incompatibilităti între prevederile art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din legea criticată si prevederile constitutionale ale art. 45 referitor la Libertatea economică si ale art. 53 cu privire la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti“.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Artum“ – S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 862/2005/CCA al Curtii de Apel Târgu Mures – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 191

din 2 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 5, ale art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 5, ale art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 6.947/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile din Codul de procedură penală, deoarece acestea nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate. Cât priveste dispozitiile din Legea nr. 303/2004, acesta arată că o asemenea exceptie este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 95 si 97 din lege nu au legătură cu solutionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 6.947/2005, Curtea de Apel Iasi – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1, 2 si 5, ale art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor si ale art. 931 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de Emil Balaure în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cereri de recuzare în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 52 alin. 1, 2 si 5 din Codul de procedură penală vin în contradictie cu prevederile referitoare la dreptul părtilor la un  proces echitabil, deoarece cererile de recuzare se solutionează în sedintă secretă, fără citarea părtilor, modalitate în care partea interesată nu poate să sustină cererea formulată. De asemenea, incompatibilitatea magistratilor care ocupă functii de conducere la nivelul instantelor ar trebui să se răsfrângă în mod automat si asupra judecătorilor din subordine, fără să mai fie nevoie de argumente suplimentare pentru recuzarea fiecărui magistrat în parte.

Referitor la prevederile art. 331, 332 si 333 din Codul de procedură penală, autorul exceptiei sustine că neconstitutionalitatea acestora izvorăste din împrejurarea că nu sanctionează magistratul pentru faptul că nu dispune amânarea judecării cauzei, desi s-a făcut clar dovada referitoare la necesitatea administrării de probe noi, si nu restituie cauza la procuror, în situatia în care cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent.

Art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală contravine dreptului la un proces echitabil, întrucât permite judecătorilor să dea o interpretare cumulativă ilogică celor două conditii referitoare la starea de imposibilitate a părtii de a se prezenta si de a Oncunostinta instanta de recurs despre această împiedicare.

Cât priveste critica referitoare la art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004, autorul exceptiei sustine că, de vreme ce nu se produc nici un fel de consecinte cu privire la repararea prejudiciilor cauzate prin hotărâri judecătoresti pronuntate cu încălcarea obligatiilor profesionale a magistratilor, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil. De asemenea, mentinerea dispozitiei privind imunitatea magistratilor referitoare la retinerea, arestarea ori perchezitionarea acestora numai cu încuviintarea Consiliului Superior al Magistraturii este de natură a încălca principiul egalitătii în drepturi, sens în care autorul exceptiei solicită eliminarea ei.

Curtea de Apel Iasi – Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti în cadrul procedurii de judecată, precum si conditiile de exercitare a acestora. De asemenea, prevederile legale criticate asigură accesul liber la justitie si îndeplinirea tuturor cerintelor referitoare la rezolvarea cauzelor cu celeritate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin principiului liberului acces la justitie, care semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei conditionări.

Cât priveste critica referitoare la dispozitiile din Legea nr. 303/2004, Avocatul Poporului apreciază că prevederile din Constitutie invocate nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea constată că a fost sesizată, potrivit încheierii, cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 5, ale art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor si ale art. 931 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În realitate, critica referitoare la prevederile art. 931 vizează Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, si nu Legea nr. 304/2004, asa cum, în mod eronat, s-a precizat atât în notele scrise, cât si în încheierea de sesizare a instantei de contencios constitutional. După republicarea Legii nr. 303/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 931 a devenit art. 95, iar art. 95 a devenit art. 97.

Prin urmare, dispozitiile legale criticate ce constituie obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate au următorul continut:

– Art. 52 alin. 1, 2 si 5 din Codul de procedură penală:

“Abtinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutionează de un alt complet, în sedintă secretă, fără participarea celui ce declară că se abtine sau care este recuzat.

Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere. [...]

Abtinerea sau recuzarea care priveste întreaga instantă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător si se solutionează de instanta ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseste întemeiată abtinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instantă egală în grad cu instanta în fata căreia s-a produs abtinerea sau recuzarea.“

– Art. 331 din Codul de procedură penală:

“Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi si dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanta dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.“;

– Art. 332 din Codul de procedură penală:

“Când se constată înainte de terminarea cercetării judecătoresti că în cauza supusă judecătii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanta se desesizează si restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1.

Cauza nu se restituie atunci când constatarea prevăzută în alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor sau când instanta în urma cercetării judecătoresti schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infractiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror si de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Dosarul este trimis procurorului, imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instantă sau în cel mult 5 zile de la pronuntarea hotărârii de către instanta de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului după judecarea recursului împotriva încheierii privind arestarea preventivă.“;

– Art. 333 din Codul de procedură penală:

“În tot cursul judecătii instanta se poate desesiza si restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă si că în fata instantei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Instanta este obligată să arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin ce anume mijloace de probă.

Dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4 se aplică în mod corespunzător.“;

– Art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală:

“Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestatie în anulare în următoarele cazuri: [...]

b) când partea dovedeste că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanta de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a Oncunostinta instanta despre această împiedicare;“;

– Art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor:

“(1) Judecătorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu încuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În caz de infractiune flagrantă, judecătorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi retinuti si supusi perchezitiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus retinerea sau perchezitia.“;

– Art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor:

“(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instantelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligatiilor profesionale în raporturile cu justitiabilii ori săvârsirea de către acestia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discutie solutiile pronuntate prin hotărârile judecătoresti, care sunt supuse căilor legale de atac.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 52 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la celelalte dispozitii din Codul de procedură penală, precum si la cele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, Curtea retine că obiectul litigiului dedus instantei de judecată în fata căreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate îl constituie solutionarea unei cereri de recuzare în materie penală. Ca atare, dezlegarea pricinii aflate în fata instantei de judecată nu depinde de dispozitiile art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală si nici de cele ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, iar potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronuntă numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate “de care depinde solutionarea cauzei“.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 5 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 6.947/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia penală.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 205

din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005, în ansamblul ei

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005, în ansamblul ei, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Steinel Trading“ – S.R.L. din Cristian în Dosarul nr. 2.768/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde avocatul autorului exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, deoarece dispozitiile art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 încalcă prevederile art. 15 si 24 din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 ca fiind inadmisibilă, deoarece aceste dispozitii au avut aplicabilitate temporară. În ceea ce priveste celelalte dispozitii ale ordonantei, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că acestea nu contravin prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.768/2005, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. – Galati, precum si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005, în ansamblul ei. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Steinel Trading“ – S.R.L. din Cristian cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva unei încheieri pronuntate de Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 sunt neconstitutionale, deoarece ordonanta de urgentă nu a fost dezbătută în regim de urgentă astfel cum se prevede în art. 115 alin. (5) din Constitutie. De asemenea, arată că dispozitiile art. III din ordonanta de urgentă contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece suspendarea de drept a executării hotărârilor judecătoresti pronuntate în litigiile îndreptate împotriva Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului în cazul introducerii apelului sau recursului se aplică si executărilor silite începute în temeiul unei hotărâri judecătoresti sau arbitrale pronuntate în litigiile prevăzute la art. 851 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, anterior intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 a fost emisă în virtutea drepturilor constitutionale conferite Guvernului prin dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie. Dispozitiile de lege criticate reprezintă norme speciale, derogatorii de la normele de drept comun reglementate de Codul de procedură civilă, fără a constitui o încălcare a principiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, în ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, făcând referire la Decizia nr. 146 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004, arată că aceasta nu poate fi retinută. De asemenea, se arată că în chiar cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 este motivată adoptarea acestui act normativ, astfel că nu se poate retine încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (5) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, precum si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005, în ansamblul ei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005, ordonantă aprobată prin Legea nr. 294/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 115 alin. (4) si (5) referitoare la delegarea legislativă si ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justitiei.

I. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 fac referire la art. II pct. 1 din aceeasi ordonantă, arătând că “art. II pct. 1 se aplică si executărilor silite începute în temeiul unei hotărâri judecătoresti sau arbitrale pronuntate în litigiile prevăzute la art. 851 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, anterior intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, dacă respectiva hotărâre a fost atacată cu apel sau recurs, respectiv actiune în anulare sau recurs la hotărârea judecătorească prin care s-a solutionat în primă instantă o actiune în anulare“, iar potrivit alin. (3) al art. 851 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, articol introdus prin art. II pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005,

“dispozitiile alin. (1) si (2) se aplică până la data de 31 decembrie 2005“.

Astfel, Curtea constată că dispozitiile art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 au avut o aplicabilitate temporară, ele fiind în vigoare până la data de 31 decembrie 2005, astfel că exceptia de neconstitutionalitate este contrară dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care dispun că instanta de contencios constitutional “decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante [...] în vigoare [...]“.

Având în vedere că instanta de contencios constitutional a fost sesizată printr-o încheiere din 12 septembrie 2005, urmează ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste critica potrivit căreia ordonanta de urgentă nu a fost dezbătută în regim de urgentă, astfel cum se prevede în art. 115 alin. (5) din Constitutie, Curtea constată că proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 a fost depus la Senat în data de 2 iunie 2005, iar Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005. Prin urmare, au fost îndeplinite conditiile cerute de art. 115 alin. (5) din Constitutie pentru ca ordonanta de urgentă să intre în vigoare.

În ceea ce priveste existenta situatiei extraordinare Curtea observă că în preambulul ordonantei de urgentă se arată că aceasta a fost adoptată în urma angajamentelor stricte asumate de România în contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, care impun limitarea ajutorului de stat acordat Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati, si a faptului că neadoptarea în regim de urgentă a unor măsuri în concordantă cu acquis-ul comunitar si cu angajamentele asumate, incluse în Tratatul de aderare, poate determina activarea clauzei de salvgardare si implicit amânarea datei aderării României la Uniunea Europeană.

Dispozitia abrogată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 prevedea, prin derogare de la prevederile legale în vigoare privind impozitul pe profit, că Societatea Comercială Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati este scutită de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani, începând cu primul exercitiu financiar în care societatea înregistrează profit brut. Astfel, Curtea constată că măsura impusă prin  dispozitia abrogată se circumscrie măsurilor care fac parte din ajutoarele de stat.

Prin anexa 7 pct. 4 “Politica în domeniul concurentei“, lit. B “Restructurarea sectorului siderurgic“, din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeană, se prevede că după data de 31 decembrie 2004 nu se acordă sau nu se plăteste sectorului siderurgic românesc nici un ajutor de stat pentru restructurare.

Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 s-a adoptat în scopul armonizării prevederilor legislatiei în domeniu cu dispozitiile Tratatului de aderare, precum si al înlăturării oricărui echivoc în ceea ce priveste acordarea de ajutoare de stat societătilor comerciale din siderurgie, prevăzându-se introducerea unei dispozitii prin care să se interzică în mod expres acordarea sau plata vreunui ajutor de stat societătii, după data de 31 decembrie 2004. Urgenta măsurii care s-a luat a fost justificată de faptul că România este strict monitorizată de Comisia Europeană la capitolul “Concurenta“, iar încălcarea acestor prevederi din Tratatul de aderare este de natură să atragă activarea Clauzei de salvgardare, cu consecinta amânării aderării României la Uniunea Europeană, fără a se încălca prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Steinel Trading“ – S.R.L. din Cristian în Dosarul nr. 2.768/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2006, întocmite de institutele nationale de cercetare-dezvoltare care functionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

 

În temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 23 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, ale Legii nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitătilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti“, cu modificările si completările ulterioare, si ale Referatului nr. 118.485 din 31 ianuarie 2006 al Directiei buget finante, aprobat de conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. – (1) Se aprobă bugetele de venituri si cheltuieli pe anul 2006, întocmite de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului – ICPA Bucuresti si Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Stefănesti – Arges, care functionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

(2) Bugetele de venituri si cheltuieli întocmite de institutele nationale de cercetare-dezvoltare prevăzute la alin. (1) sunt prezentate în anexele nr. 1 si 2*) care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetele de venituri si cheltuieli prevăzute la art. 1 reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăsite decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si cu avizul Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări ale veniturilor aprobate, institutele nationale de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. 1 vor efectua cheltuieli în limita veniturilor realizate si cu încadrarea în indicatorii de eficientă aprobati.

(3) Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea contraventională în conditiile legii.

Art. 3. – Directia buget finante din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale va comunica bugetele de venituri si cheltuieli institutelor prevăzute la art. 1, pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor acestora.

Art. 4. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 23 februarie 2006.

Nr. 106.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a