MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 825         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 13 septembrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

995. – Hotărâre privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ si a Senatului României în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor

 

1.023. – Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 3 la Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/2004

 

1.030. – Hotărâre privind modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române – S.A.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.430. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 356

din 5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Frarom International Est“ – S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 4.614/2004 al Curtii de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.614/2004, Curtea de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Frarom International Est“ – S.R.L. din Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art. 38 din Codul muncii reprezintă o încălcare flagrantă a principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a principiului libertătii contractuale, prejudiciind drepturile recunoscute de lege angajatorului. În acest sens apreciază că atâta vreme cât textul de lege criticat împiedică exprimarea liberă a vointei părtilor si opreste producerea efectelor juridice ale actului convenit de părti în mod liber, acesta este neconstitutional în raport de prevederile art. 16 din Constitutie, egalitatea cetătenilor în fata legii însemnând inclusiv egalitatea contractuală, egalitatea de pozitie în momentul negocierilor si a semnării actelor bilaterale, în absenta oricărei forme de constrângere.

De asemenea, arată că libertatea contractuală se circumscrie principiilor constitutionale consacrate în art. 30, 40 si 45, în sensul recunoasterii libertătii de exprimare, de asociere si a accesului liber al persoanei la o activitate economică, toate acestea presupunând relatii contractuale liber consimtite. Ca atare, atât timp cât nu se pune problema lipsei capacitătii de exercitiu, contractul de muncă fiind încheiat între persoane cu deplină capacitate de a-si asuma drepturi si obligatii, protejarea excesivă a salariatului aduce prejudicii nejustificate angajatorului si contravine principiilor constitutionale invocate.

Curtea de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si nici celui referitor la libertatea contractuală. În acest sens arată că, în dreptul muncii actual, principiul negocierii presupune că drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin negocierea liberă a acestora între salariati si angajatori si se concretizează atât în contractele individuale de muncă, cât si în cele colective, la nivel de unitate, de ramură sau chiar la nivel national. Ca atare, cei doi parteneri sociali îsi asumă drepturi si obligatii reciproce în functie de conditiile economice si sociale de la un anumit moment dat.

Instanta apreciază că textul de lege criticat nu conferă salariatului o protectie excesivă si lipsită de temei legal si nici nu contravine prevederilor constitutionale invocate, întrucât reprezintă, pe de o parte, un minim de garantie pentru acesta, iar pe de altă parte, reflectă un anumit echilibru între interesele patronului si dreptul persoanelor fizice de a-si câstiga existenta prin muncă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât interdictia de a renunta, în tot sau în parte, la drepturile recunoscute de lege, precum si sanctiunea nulitătii aplicată actelor de acceptare tacită a unor drepturi salariale diminuate reprezintă o măsură minimă de protectie a salariatilor, având drept scop asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor si intereselor legitime izvorâte din raporturile de muncă, împotriva oricăror abuzuri din partea angajatorilor, constituind totodată un echilibru între interesele salariatilor si ale angajatorilor. În acest context, măsura de protectie a salariatilor nu reprezintă un privilegiu, fiind justificată de situatia în care se găsesc acestia si care impune o asemenea măsură.

Asa fiind, prin textul de lege criticat sunt respectate si principiile constitutionale cu privire la inviolabilitatea libertătii de exprimare, asocierea liberă a cetătenilor si accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii fiind în deplină concordantă cu principiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Guvernul consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că reglementarea cuprinsă în art. 38 din Codul muncii este în acord cu cerintele art. 41 alin. (1) din Constitutie, care prevede, printre altele, că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea locului de muncă este liberă.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, respectiv Decizia nr. 494/2004, arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii fată de art. 16 din Constitutie.

De asemenea, apreciază că nu este întemeiată nici critica de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale fată de prevederile art. 45 din Constitutie, întrucât dreptul oricărei persoane de a desfăsura o activitate economică este liber, statul garantând accesul neîngrădit la libera initiativă, precum si exercitarea acesteia, ceea ce s-a realizat prin dispozitiile legale criticate.

În ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii cu prevederile art. 30 si 40 din Constitutie, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi retinută, deoarece domeniile de incidentă ale drepturilor fundamentale invocate sunt diferite fată de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constitutionalitate.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu tionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora “Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmăreste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate“.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 16, 30, 40 si 45 din Constitutie, care au următoarea redactare:

– Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.

(4) În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice locale.“;

– Art. 30: “(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică si libertatea de a înfiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligatia de a face publică sursa finantării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea tării si a natiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură natională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentă publică, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informatia sau pentru creatia adusă la cunostintă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.“;

– Art. 40: “(1) Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitătii, a integritătii sau a independentei României sunt neconstitutionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.“;

– Art. 45: “Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.“

Examinând exceptia, Curtea constată că, în sustinerea criticii sale de neconstitutionalitate, autorul exceptiei pleacă de la o premisă gresită, constând în absolutizarea exercitiului dreptului (libertătii) al cărui titular ori beneficiar este si pe care îl invocă, pretinzând că prin reglementarea dedusă controlului i-ar fi fost încălcat. În cauza de fată, obiectul pretinsei încălcări îl constituie – chiar dacă nu este nominalizată ca atare – libertatea contractuală care, în ciuda unei aparente identităti terminologice, nu face parte din categoria drepturilor si libertătilor fundamentale, în expresia lor constitutională. Într-o formulă sintetică, libertatea contractuală este posibilitatea recunoscută oricărui subiect de drept de a încheia un contract, în întelesul de mutuus consensus, de produs al manifestării sale de vointă convergentă cu a celeilalte sau celorlalte părti, de a stabili continutul acestuia si de a-i determina obiectul, dobândind drepturi si asumându-si obligatii a căror respectare este obligatorie pentru părtile contractante.

Curtea retine că libertatea contractuală poate fi valorificată numai în cadrul legal, cu respectarea unor limite rezonabile impuse de ratiuni de ocrotire a unor interese publice si private legitime; exercitată în afara acestui cadru, fără oprelisti, orice libertate îsi pierde legitimitatea si tinde să se convertească în anarhie. Neîndoielnic, si contractul de muncă dă expresie libertătii contractuale, dar o face într-o manieră specifică, determinată de obiectul său propriu si esential diferit de acela al altor contracte, constând în prestarea unei anumite activităti, a unei munci, în schimbul unei remuneratii. Întrucât munca constituie un factor esential pentru existenta si propăsirea societătii umane, iar remuneratia aferentă muncii prestate reprezintă pentru cea mai mare parte a membrilor acestei societăti principala, dacă nu chiar unica sursă de subzistentă, dreptul la muncă este inclus în categoria drepturilor fundamentale ale omului, fiind consacrat, ca atare, de Constitutie, iar contractul de muncă, ca institutie juridică prin care este valorificat în principal, beneficiază de o atentie prioritară din partea legiuitorului, materializată în adoptarea unei legislatii complexe si unitare, constituind o ramură distinctă de drept, destinată reglementării multitudinii de drepturi si obligatii pe care, direct sau mediat, cu titlu principal ori în subsidiar, le generează. Curtea constată că, în conditiile în care, de regulă, între părtile contractului de muncă – angajator si salariat – există o discrepantă vădită din punct de vedere al potentialului economic si financiar în favoarea celui dintâi, de natură să-i permită a-si impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului, statul – si anume statul de drept, democratic si social, asa cum este definită România în termenii art. 1 alin. (3) din Constitutie, – este tinut să intervină legal în sprijinul celui aflat într-o pozitie de inferioritate economică.

Obligatia statului, în sensul arătat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea privesc securitatea si sănătatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege“.

Curtea constată că, pentru ca aceste măsuri de protectie socială să îsi găsească efectiv aplicare, în mod necesar ele trebuie să fie instituite pe calea unor norme imperative, în caz contrar, deci în situatia în care ar fi prevăzute de norme supletive, asa cum sustine autorul exceptiei, respectarea lor ar deveni facultativă, părtile având posibilitatea să deroge de la ele prin acordul lor de vointă, ceea ce ar permite angajatorului să-si impună punctul de vedere. Ca atare, protectia socială a muncii, desi consacrată cu titlu de obligatie în sarcina statului, prin Constitutie, ar deveni, astfel, pur formală si iluzorie. Asa fiind, textul legal dedus controlului de constitutionalitate reprezintă un corolar logic al art. 41 alin. (2) din Constitutie, fără a releva nici o contradictie cu textele constitutionale de referintă invocate. Astfel, referitor la sustinerea autorului exceptiei privind înfrângerea art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea retine că nu poate fi retinută această critică, întrucât dispozitiile art. 38 din Codul muncii dau pe deplin expresie textului constitutional, urmărind asigurarea egalitătii între părtile contractante, inegale, ab initio, din punct de vedere al potentialului economic si financiar.

În ceea ce priveste celelalte texte de referintă mentionate, si anume art. 16 alin. (2), (3) si (4), art. 30, 40 si 45 din Constitutie, Curtea constată că domeniul lor de incidentă este cu totul altul decât cel al reglementării legale deduse controlului, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea oricărei coliziuni între ele si, pe cale de consecintă, lipseste de relevantă invocarea lor cu acest titlu.

În final, Curtea retine că dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea a constatat că interdictia de a renunta, în tot sau în parte, la aceste drepturi, precum si nulitatea actelor de acceptare tacită a unor drepturi salariale diminuate sunt măsuri de protectie a salariatilor, menite să asigure exercitiul neîngrădit al drepturilor si al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecintele unor eventuale abuzuri ori amenintări din partea angajatorilor. O astfel de măsură de protectie a salariatilor nu poate fi considerată un privilegiu si, deci, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, atât timp cât ea se justifică în considerarea situatiei unei anume categorii sociale care reclamă o astfel de protectie. Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin această decizie îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Frarom International Est“ – S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 4.614/2004 al Curtii de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iulie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ si a Senatului României în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea, cu titlu gratuit, a imobilului (teren si constructie), situat în municipiul Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1 (fosta Str. Academiei nr. 32–34, sectorul 1), din administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, respectiv a sălii “Omnia“, din administrarea Senatului României în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 2. – Datele de identificare a imobilului transmis conform art. 1 sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 3. – (1) În termen de 60 de zile de la trecerea imobilului în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, între acesta si institutiile publice prevăzute în anexa nr. 2, care detin în folosintă gratuită spatii în cadrul imobilului, pe baza unor acte juridice legal încheiate, se vor încheia protocoale privind suportarea, pe cote-părti, a categoriilor de cheltuieli privind paza, întretinerea, reparatiile si utilitătile aferente acestui imobil.

(2) Durata de folosintă a spatiilor în care îsi desfăsoară activitatea institutiile publice prevăzute în anexa nr. 2 va fi prelungită, după caz, prin acte aditionale, până când acestor institutii li se vor atribui prin hotărâre a Guvernului imobile corespunzătoare în care să-si desfăsoare activitatea.

(3) Situatia locativă a persoanelor juridice de drept privat care detin în folosintă spatii în cadrul imobilului prevăzut la art. 1 va fi reanalizată în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri si se va solutiona potrivit legii.

Art. 4. – (1) Personalul contractual prevăzut în anexa nr. 3 va fi preluat cu data de 1 ianuarie 2006, cu încadrarea în numărul maxim de posturi si de fonduri aprobate Ministerului Administratiei si Internelor pe anul 2006.

(2) Încadrarea si salarizarea personalului preluat în conditiile alin. (1) se vor face potrivit reglementărilor în vigoare aplicabile personalului din sectorul bugetar.

Art. 5. – Predarea-preluarea imobilului mentionat la art. 1, precum si a bunurilor materiale din dotarea acestuia se va face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 6. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Mihai Alexandru Voicu

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 1 septembrie 2005.

Nr. 995.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului, proprietate publică a statului, care se transmite cu titlu gratuit din administrarea

Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ în administrarea Ministerului Administratiei

si Internelor, respectiv a sălii “Omnia“, din administrarea Senatului României în administrarea Ministerului

Administratiei si Internelor

 

Nr. crt.

Adresa imobilului care se transmite

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Institutia publică la care se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Valoarea reevaluată de inventar

Numărul de inventar atribuit de Ministerul Finantelor Publice

1.

Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1 (fosta Str. Academiei nr. 32-34, sectorul 1)

Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“  

Ministerul Administratiei si Internelor

Suprafata construită desfăsurată = 36.421,00 m2

Suprafata terenului, total = 7.706,28 m2, din care:

 - suprafată construită la sol = 5.520,76 m2

- suprafată curti, anexe = 2.185,52 m2

12.211.169,27 RON Reactualizată conform Hotărârii Guvernului nr. 945/1991, Hotărârii Guvernului nr. 26/1994, Hotărârii Guvernului nr. 500/1996, Hotărârii Guvernului nr. 403/2000

20.411

2.

Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1 (fosta Str. Academiei nr. 32-34, sectorul 1) (sala “Omnia“)

Senatul României

Ministerul Administratiei si Internelor

Suprafata construită = 1.482 m2

Suprafata construită desfăsurată = 4.225 m2

1.156.209 RON

35.935

 

ANEXA Nr. 2

 

SITUATIA PERSOANELOR JURIDICE

care detin în folosintă spatii în cadrul imobilului situat în municipiul Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1

 

Nr. crt.

Persoanele juridice care detin în folosintă spatii în cadrul imobilului

Actul juridic în baza căruia este detinută folosinta spatiilor

1.

Senatul României

Contractul nr. 92 din 25 ianuarie 2005, Actul aditional nr. 261 din 14 aprilie 2005

2.

Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei

Contractul nr. 35 din 11 februarie 1998, Actul aditional nr. 265 din 14 aprilie 2005 si Actul aditional nr. 14 din 12 ianuarie 2005

3.

Ministerul Sănătătii

Contractul nr. 1.783 din 4 martie 1997, Contractul nr. 7.450 din 19 decembrie 1996, Actul aditional nr. 15 din 12 ianuarie 2005 si Actul aditional nr. 265 din 14 aprilie 2005

4.

Serviciul de Telecomunicatii Speciale

Contractul nr. 50 din 25 ianuarie 2001, Actul aditional nr. 16 din 12 ianuarie 2005

5.

Societatea Comercială “Sind România“ – S.R.L.

Contractul nr. 108 din 24 februarie 2003, Actul aditional Bucuresti nr. 546 din 7 septembrie 2004

6.

Revista “Viata Medicală“

Contractul nr. 133 din 12 februarie 1998, Actul aditional nr. 12 din 12 februarie 2005

7.

Sucursala de Reprezentare si Protocol “Triumf“

Contractul nr. 313 din 18 iunie 2001, Actul aditional nr. 476 din 29 mai 2005

8.

Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România – Frătia

Contractul nr. 2.262 din 27 martie 1995, Actul aditional nr. 294 din 18 mai 2004

9.

Societatea Comercială “Mobifon“ – S.A. Bucuresti

Contractul nr. 562 din 18 iulie 2005

 

ANEXA Nr. 3

 

PERSONALUL CONTRACTUAL

din cadrul Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“, care va fi preluat

în conditiile legii de Ministerul Administratiei si Internelor

 

Nr.

crt.

Numărul posturilor

Tipul ocupatiei

1.

1

sef sector

2.

1

sef formatie

3.

1

maistru

4.

1

curier

5.

1

agent prestator

6.

11

telefonistă

7.

22

femeie de serviciu

8.

1

zugrav

9.

2

instalator

10.

7

electrician

11.

2

tâmplar

12.

5

lăcătus

13.

1

faiantar

14.

2

croitor

15.

1

geamgiu

16.

2

tapiter

17.

6

fochist

18.

2

montor reglor ascensor

19.

2

liftier

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 3 la Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/2004

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Anexa nr. 3 la Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 martie 2004, se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

 

Bucuresti, 8 septembrie 2005.

Nr. 1.023.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 3 la norme)

 

ROMÂNIA

MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

 

AUTORIZATIE DE FUNCTIONARE

Nr. ......

Data ....................

 

Laboratorul ......................................, situat în localitatea ..........................., str. ....................... nr. ...., bl. ...., sc. ..., et. ....., ap. ...., sectorul ...., judetul ......................, cod ......................., telefon/fax ..........................., apartinând de ........................................................................................ (denumirea societătii),  cod unic de înregistrare  ............................., are conditii materiale si capacitate profesională de a desfăsura activităti de conservare-restaurare în următoarele domenii:

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................... .

Prezenta autorizatie a fost eliberată conform prevederilor Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, cu modificările si completările ulterioare, si documentatiei înregistrate la Ministerul Culturii si Cultelor cu nr. ............ .

 

Ministrul culturii si cultelor,

.................................

(se va completa numele ministrului)

Secretar,

Avizat C.N.M.C.

.........................................

(se va completa numele secretarului)

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române – S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 6 din Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societătilor comerciale bancare la care statul este actionar, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Punctul 2 al articolului 1 din Hotărârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 23 martie 2001, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“2. Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, reprezentant al Ministerului Finantelor Publice;“.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

Bucuresti, 8 septembrie 2005.

Nr. 1.030.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Având în vedere prevederile art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. II alin. (2) din Legea nr. 199/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – La data publicării prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1.943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2002, se abrogă, iar ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, îsi încetează aplicabilitatea.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 26 august 2005.

Nr. 1.430.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 bis abonament, care se poate achizitiona si de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.