MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 825 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 13 septembrie 2005

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

995. – Hotãrâre privind transmiterea unui imobil, proprietate publicã a statului, din administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ si a Senatului României în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor

1.023. – Hotãrâre pentru modificarea anexei nr. 3 la Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 216/2004

1.030. – Hotãrâre privind modificarea art. 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Bãncii Comerciale Române – S.A.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

1.430. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de constructii

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 356

din 5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Florentina Baltã – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Frarom International Est“ – S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 4.614/2004 al Curtii de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncã si asigurãri sociale.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2005, pronuntatã în Dosarul nr. 4.614/2004, Curtea de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncã si asigurãri sociale a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Frarom International Est“ – S.R.L. din Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia aratã cã dispozitiile art. 38 din Codul muncii reprezintã o încãlcare flagrantã a principiului egalitãtii cetãtenilor în fata legii si a principiului libertãtii contractuale, prejudiciind drepturile recunoscute de lege angajatorului. În acest sens apreciazã cã atâta vreme cât textul de lege criticat împiedicã exprimarea liberã a vointei pãrtilor si opreste producerea efectelor juridice ale actului convenit de pãrti în mod liber, acesta este neconstitutional în raport de prevederile art. 16 din Constitutie, egalitatea cetãtenilor în fata legii însemnând inclusiv egalitatea contractualã, egalitatea de pozitie în momentul negocierilor si a semnãrii actelor bilaterale, în absenta oricãrei forme de constrângere.

De asemenea, aratã cã libertatea contractualã se circumscrie principiilor constitutionale consacrate în art. 30, 40 si 45, în sensul recunoasterii libertãtii de exprimare, de asociere si a accesului liber al persoanei la o activitate economicã, toate acestea presupunând relatii contractuale liber consimtite. Ca atare, atât timp cât nu se pune problema lipsei capacitãtii de exercitiu, contractul de muncã fiind încheiat între persoane cu deplinã capacitate de a-si asuma drepturi si obligatii, protejarea excesivã a salariatului aduce prejudicii nejustificate angajatorului si contravine principiilor constitutionale invocate.

Curtea de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncã si asigurãri sociale apreciazã cã dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitãtii cetãtenilor în fata legii si nici celui referitor la libertatea contractualã. În acest sens aratã cã, în dreptul muncii actual, principiul negocierii presupune cã drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin negocierea liberã a acestora între salariati si angajatori si se concretizeazã atât în contractele individuale de muncã, cât si în cele colective, la nivel de unitate, de ramurã sau chiar la nivel national. Ca atare, cei doi parteneri sociali îsi asumã drepturi si obligatii reciproce în functie de conditiile economice si sociale de la un anumit moment dat.

Instanta apreciazã cã textul de lege criticat nu conferã salariatului o protectie excesivã si lipsitã de temei legal si nici nu contravine prevederilor constitutionale invocate, întrucât reprezintã, pe de o parte, un minim de garantie pentru acesta, iar pe de altã parte, reflectã un anumit echilibru între interesele patronului si dreptul persoanelor fizice de a-si câstiga existenta prin muncã.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciazã cã dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât interdictia de a renunta, în tot sau în parte, la drepturile recunoscute de lege, precum si sanctiunea nulitãtii aplicatã actelor de acceptare tacitã a unor drepturi salariale diminuate reprezintã o mãsurã minimã de protectie a salariatilor, având drept scop asigurarea exercitãrii neîngrãdite a drepturilor si intereselor legitime izvorâte din raporturile de muncã, împotriva oricãror abuzuri din partea angajatorilor, constituind totodatã un echilibru între interesele salariatilor si ale angajatorilor. În acest context, mãsura de protectie a salariatilor nu reprezintã un privilegiu, fiind justificatã de situatia în care se gãsesc acestia si care impune o asemenea mãsurã.

Asa fiind, prin textul de lege criticat sunt respectate si principiile constitutionale cu privire la inviolabilitatea libertãtii de exprimare, asocierea liberã a cetãtenilor si accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera initiativã si exercitarea acestora, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii fiind în deplinã concordantã cu principiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Guvernul considerã exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã reglementarea cuprinsã în art. 38 din Codul muncii este în acord cu cerintele art. 41 alin. (1) din Constitutie, care prevede, printre altele, cã dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit, iar alegerea locului de muncã este liberã.

Avocatul Poporului aratã cã dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, respectiv Decizia nr. 494/2004, aratã cã nu poate fi retinutã critica de neconstitutionalitate a art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii fatã de art. 16 din Constitutie.

De asemenea, apreciazã cã nu este întemeiatã nici critica de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale fatã de prevederile art. 45 din Constitutie, întrucât dreptul oricãrei persoane de a desfãsura o activitate economicã este liber, statul garantând accesul neîngrãdit la libera initiativã, precum si exercitarea acesteia, ceea ce s-a realizat prin dispozitiile legale criticate.

În ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii cu prevederile art. 30 si 40 din Constitutie, Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi retinutã, deoarece domeniile de incidentã ale drepturilor fundamentale invocate sunt diferite fatã de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constitutionalitate.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitu tionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cãrora “Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmãreste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovitã de nulitate“.

Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile legale criticate încalcã prevederile art. 16, 30, 40 si 45 din Constitutie, care au urmãtoarea redactare:

– Art. 16: “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitãtile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetãtenia românã si domiciliul în tarã. Statul român garanteazã egalitatea de sanse între femei si bãrbati pentru ocuparea acestor functii si demnitãti.

(4) În conditiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãtenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritãtile administratiei publice locale.“;

– Art. 30: “(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisã.

(3) Libertatea presei implicã si libertatea de a înfiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimatã.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masã obligatia de a face publicã sursa finantãrii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defãimarea tãrii si a natiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã nationalã, rasialã, de clasã sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentã publicã, precum si manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Rãspunderea civilã pentru informatia sau pentru creatia adusã la cunostintã publicã revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presã se stabilesc prin lege.“;

– Art. 40: “(1) Cetãtenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãtii, a integritãtii sau a independentei României sunt neconstitutionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organicã.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.“;

– Art. 45: “Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera initiativã si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.“

Examinând exceptia, Curtea constatã cã, în sustinerea criticii sale de neconstitutionalitate, autorul exceptiei pleacã de la o premisã gresitã, constând în absolutizarea exercitiului dreptului (libertãtii) al cãrui titular ori beneficiar este si pe care îl invocã, pretinzând cã prin reglementarea dedusã controlului i-ar fi fost încãlcat. În cauza de fatã, obiectul pretinsei încãlcãri îl constituie – chiar dacã nu este nominalizatã ca atare – libertatea contractualã care, în ciuda unei aparente identitãti terminologice, nu face parte din categoria drepturilor si libertãtilor fundamentale, în expresia lor constitutionalã. Într-o formulã sinteticã, libertatea contractualã este posibilitatea recunoscutã oricãrui subiect de drept de a încheia un contract, în întelesul de mutuus consensus, de produs al manifestãrii sale de vointã convergentã cu a celeilalte sau celorlalte pãrti, de a stabili continutul acestuia si de a-i determina obiectul, dobândind drepturi si asumându-si obligatii a cãror respectare este obligatorie pentru pãrtile contractante.

Curtea retine cã libertatea contractualã poate fi valorificatã numai în cadrul legal, cu respectarea unor limite rezonabile impuse de ratiuni de ocrotire a unor interese publice si private legitime; exercitatã în afara acestui cadru, fãrã oprelisti, orice libertate îsi pierde legitimitatea si tinde sã se converteascã în anarhie. Neîndoielnic, si contractul de muncã dã expresie libertãtii contractuale, dar o face într-o manierã specificã, determinatã de obiectul sãu propriu si esential diferit de acela al altor contracte, constând în prestarea unei anumite activitãti, a unei munci, în schimbul unei remuneratii. Întrucât munca constituie un factor esential pentru existenta si propãsirea societãtii umane, iar remuneratia aferentã muncii prestate reprezintã pentru cea mai mare parte a membrilor acestei societãti principala, dacã nu chiar unica sursã de subzistentã, dreptul la muncã este inclus în categoria drepturilor fundamentale ale omului, fiind consacrat, ca atare, de Constitutie, iar contractul de muncã, ca institutie juridicã prin care este valorificat în principal, beneficiazã de o atentie prioritarã din partea legiuitorului, materializatã în adoptarea unei legislatii complexe si unitare, constituind o ramurã distinctã de drept, destinatã reglementãrii multitudinii de drepturi si obligatii pe care, direct sau mediat, cu titlu principal ori în subsidiar, le genereazã. Curtea constatã cã, în conditiile în care, de regulã, între pãrtile contractului de muncã – angajator si salariat – existã o discrepantã vãditã din punct de vedere al potentialului economic si financiar în favoarea celui dintâi, de naturã sã-i permitã a-si impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului, statul – si anume statul de drept, democratic si social, asa cum este definitã România în termenii art. 1 alin. (3) din Constitutie, – este tinut sã intervinã legal în sprijinul celui aflat într-o pozitie de inferioritate economicã.

Obligatia statului, în sensul arãtat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit cãrora “Salariatii au dreptul la mãsuri de protectie socialã. Acestea privesc securitatea si sãnãtatea salariatilor, regimul de muncã al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege“.

Curtea constatã cã, pentru ca aceste mãsuri de protectie socialã sã îsi gãseascã efectiv aplicare, în mod necesar ele trebuie sã fie instituite pe calea unor norme imperative, în caz contrar, deci în situatia în care ar fi prevãzute de norme supletive, asa cum sustine autorul exceptiei, respectarea lor ar deveni facultativã, pãrtile având posibilitatea sã deroge de la ele prin acordul lor de vointã, ceea ce ar permite angajatorului sã-si impunã punctul de vedere. Ca atare, protectia socialã a muncii, desi consacratã cu titlu de obligatie în sarcina statului, prin Constitutie, ar deveni, astfel, pur formalã si iluzorie. Asa fiind, textul legal dedus controlului de constitutionalitate reprezintã un corolar logic al art. 41 alin. (2) din Constitutie, fãrã a releva nici o contradictie cu textele constitutionale de referintã invocate. Astfel, referitor la sustinerea autorului exceptiei privind înfrângerea art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea retine cã nu poate fi retinutã aceastã criticã, întrucât dispozitiile art. 38 din Codul muncii dau pe deplin expresie textului constitutional, urmãrind asigurarea egalitãtii între pãrtile contractante, inegale, ab initio, din punct de vedere al potentialului economic si financiar.

În ceea ce priveste celelalte texte de referintã mentionate, si anume art. 16 alin. (2), (3) si (4), art. 30, 40 si 45 din Constitutie, Curtea constatã cã domeniul lor de incidentã este cu totul altul decât cel al reglementãrii legale deduse controlului, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea oricãrei coliziuni între ele si, pe cale de consecintã, lipseste de relevantã invocarea lor cu acest titlu.

În final, Curtea retine cã dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea a constatat cã interdictia de a renunta, în tot sau în parte, la aceste drepturi, precum si nulitatea actelor de acceptare tacitã a unor drepturi salariale diminuate sunt mãsuri de protectie a salariatilor, menite sã asigure exercitiul neîngrãdit al drepturilor si al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncã, pentru a-i feri de consecintele unor eventuale abuzuri ori amenintãri din partea angajatorilor. O astfel de mãsurã de protectie a salariatilor nu poate fi consideratã un privilegiu si, deci, contrarã prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, atât timp cât ea se justificã în considerarea situatiei unei anume categorii sociale care reclamã o astfel de protectie. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin aceastã decizie îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Frarom International Est“ – S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 4.614/2004 al Curtii de Apel Iasi – Sectia conflicte de muncã si asigurãri sociale.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 5 iulie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind transmiterea unui imobil, proprietate publicã a statului, din administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ si a Senatului României în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se aprobã transmiterea, cu titlu gratuit, a imobilului (teren si constructie), situat în municipiul Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1 (fosta Str. Academiei nr. 32–34, sectorul 1), din administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, respectiv a sãlii “Omnia“, din administrarea Senatului României în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 2. – Datele de identificare a imobilului transmis conform art. 1 sunt prevãzute în anexa nr. 1.

Art. 3. – (1) În termen de 60 de zile de la trecerea imobilului în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, între acesta si institutiile publice prevãzute în anexa nr. 2, care detin în folosintã gratuitã spatii în cadrul imobilului, pe baza unor acte juridice legal încheiate, se vor încheia protocoale privind suportarea, pe cote-pãrti, a categoriilor de cheltuieli privind paza, întretinerea, reparatiile si utilitãtile aferente acestui imobil.

(2) Durata de folosintã a spatiilor în care îsi desfãsoarã activitatea institutiile publice prevãzute în anexa nr. 2 va fi prelungitã, dupã caz, prin acte aditionale, pânã când acestor institutii li se vor atribui prin hotãrâre a Guvernului imobile corespunzãtoare în care sã-si desfãsoare activitatea.

(3) Situatia locativã a persoanelor juridice de drept privat care detin în folosintã spatii în cadrul imobilului prevãzut la art. 1 va fi reanalizatã în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri si se va solutiona potrivit legii.

Art. 4. – (1) Personalul contractual prevãzut în anexa nr. 3 va fi preluat cu data de 1 ianuarie 2006, cu încadrarea în numãrul maxim de posturi si de fonduri aprobate Ministerului Administratiei si Internelor pe anul 2006.

(2) Încadrarea si salarizarea personalului preluat în conditiile alin. (1) se vor face potrivit reglementãrilor în vigoare aplicabile personalului din sectorul bugetar.

Art. 5. – Predarea-preluarea imobilului mentionat la art. 1, precum si a bunurilor materiale din dotarea acestuia se va face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 6. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Mihai Alexandru Voicu

Ministrul muncii, solidaritãtii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul sãnãtãtii,

Gheorghe Eugen Nicolãescu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

Bucuresti, 1 septembrie 2005.

Nr. 995.

ANEXA Nr. 1

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului, proprietate publicã a statului, care se transmite cu titlu gratuit din administrarea

Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ în administrarea Ministerului Administratiei

si Internelor, respectiv a sãlii “Omnia“, din administrarea Senatului României în administrarea Ministerului

Administratiei si Internelor

Nr. crt.

Adresa imobilului care se transmite

Persoana juridicã de la care se transmite imobilul

Institutia publicã la care se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Valoarea reevaluatã de inventar

Numãrul de inventar atribuit de Ministerul Finantelor Publice

Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1 (fosta Str. Academiei nr. 32-34, sectorul 1)

Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“

Ministerul Administratiei si Internelor

Suprafata construitã desfãsuratã = 36.421,00 m2

Suprafata terenului, total = 7.706,28 m2, din care:

- suprafatã construitã la sol = 5.520,76 m2

- suprafatã curti, anexe = 2.185,52 m2

12.211.169,27 RON Reactualizatã conform Hotãrârii Guvernului nr. 945/1991, Hotãrârii Guvernului nr. 26/1994, Hotãrârii Guvernului nr. 500/1996, Hotãrârii Guvernului nr. 403/2000

20.411

Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1 (fosta Str. Academiei nr. 32-34, sectorul 1) (sala “Omnia“)

Senatul României

Ministerul Administratiei si Internelor

Suprafata construitã = 1.482 m2

Suprafata construitã desfãsuratã = 4.225 m2

1.156.209 RON

35.935

ANEXA Nr. 2

SITUATIA PERSOANELOR JURIDICE

care detin în folosintã spatii în cadrul imobilului situat în municipiul Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1

Nr. crt.	Persoanele juridice care detin în folosintã spatii în cadrul imobilului	Actul juridic în baza cãruia este detinutã folosinta spatiilor
1.	Senatul României	Contractul nr. 92 din 25 ianuarie 2005, Actul aditional nr. 261 din 14 aprilie 2005
2.	Ministerul Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei	Contractul nr. 35 din 11 februarie 1998, Actul aditional nr. 265 din 14 aprilie 2005 si Actul aditional nr. 14 din 12 ianuarie 2005
3.	Ministerul Sãnãtãtii	Contractul nr. 1.783 din 4 martie 1997, Contractul nr. 7.450 din 19 decembrie 1996, Actul aditional nr. 15 din 12 ianuarie 2005 si Actul aditional nr. 265 din 14 aprilie 2005
4.	Serviciul de Telecomunicatii Speciale	Contractul nr. 50 din 25 ianuarie 2001, Actul aditional nr. 16 din 12 ianuarie 2005
5.	Societatea Comercialã “Sind România“ – S.R.L.	Contractul nr. 108 din 24 februarie 2003, Actul aditional Bucuresti nr. 546 din 7 septembrie 2004
6.	Revista “Viata Medicalã“	Contractul nr. 133 din 12 februarie 1998, Actul aditional nr. 12 din 12 februarie 2005
7.	Sucursala de Reprezentare si Protocol “Triumf“	Contractul nr. 313 din 18 iunie 2001, Actul aditional nr. 476 din 29 mai 2005
8.	Confederatia Nationalã a Sindicatelor Libere din România – Frãtia	Contractul nr. 2.262 din 27 martie 1995, Actul aditional nr. 294 din 18 mai 2004
9.	Societatea Comercialã “Mobifon“ – S.A. Bucuresti	Contractul nr. 562 din 18 iulie 2005

ANEXA Nr. 3

PERSONALUL CONTRACTUAL

din cadrul Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“, care va fi preluat

în conditiile legii de Ministerul Administratiei si Internelor

Nr. crt.	Numãrul posturilor	Tipul ocupatiei
1.	1	sef sector
2.	1	sef formatie
3.	1	maistru
4.	1	curier
5.	1	agent prestator
6.	11	telefonistã
7.	22	femeie de serviciu
8.	1	zugrav
9.	2	instalator
10.	7	electrician
11.	2	tâmplar
12.	5	lãcãtus
13.	1	faiantar
14.	2	croitor
15.	1	geamgiu
16.	2	tapiter
17.	6	fochist
18.	2	montor reglor ascensor
19.	2	liftier

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 3 la Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 216/2004

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. – Anexa nr. 3 la Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 216/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 martie 2004, se modificã si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

Bucuresti, 8 septembrie 2005.

Nr. 1.023.

ANEXÃ

(Anexa nr. 3 la norme)

ROMÂNIA

MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

AUTORIZATIE DE FUNCTIONARE

Nr. ......

Data ....................

Laboratorul ......................................, situat în localitatea ..........................., str. ....................... nr. ...., bl. ...., sc. ..., et. ....., ap. ...., sectorul ...., judetul ......................, cod ......................., telefon/fax ..........................., apartinând de ........................................................................................ (denumirea societãtii), cod unic de înregistrare ............................., are conditii materiale si capacitate profesionalã de a desfãsura activitãti de conservare-restaurare în urmãtoarele domenii:

...................................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................... .

Prezenta autorizatie a fost eliberatã conform prevederilor Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si documentatiei înregistrate la Ministerul Culturii si Cultelor cu nr. ............ .

Ministrul culturii si cultelor,

.................................

(se va completa numele ministrului)

Secretar,

Avizat C.N.M.C.

.........................................

(se va completa numele secretarului)

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind modificarea art. 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Bãncii Comerciale Române – S.A.

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, si al art. 6 din Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societãtilor comerciale bancare la care statul este actionar, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. – Punctul 2 al articolului 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Bãncii Comerciale Române – S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 23 martie 2001, cu modificãrile ulterioare, se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“2. Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu, reprezentant al Ministerului Finantelor Publice;“.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascãlu,

secretar de stat

Bucuresti, 8 septembrie 2005.

Nr. 1.030.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de constructii

Având în vedere prevederile art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de constructii, republicatã, cu modificãrile ulterioare,

în temeiul art. II alin. (2) din Legea nr. 199/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de constructii si al art. 5 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de constructii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, prevãzute în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – La data publicãrii prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1.943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de constructii, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2002, se abrogã, iar ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de constructii, republicatã, îsi înceteazã aplicabilitatea.

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Bucuresti, 26 august 2005.

Nr. 1.430.

*) Anexa se publicã ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 bis abonament, care se poate achizitiona si de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.