MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 948         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 25 octombrie 2005

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

28. – Hotărâre privind Regulamentul Senatului

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 461 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul se procedură penală

 

Decizia nr. 535 din 13 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

475. – Decizie pentru numirea domnului Virgil Crecană în functia de secretar de stat la Ministerul Economiei si Comertului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

41. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru aprobarea modului de aplicare a tarifelor binom de către furnizorii de energie termică

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Regulamentul Senatului

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul Senatului, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Regulamentul prevăzut la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, cu modificările si completările ulterioare, îsi încetează aplicabilitatea.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 24 octombrie 2005, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 24 octombrie 2005.

Nr. 28.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENTUL SENATULUI

 

CAPITOLUL I

Organizarea Senatului

SECTIUNEA 1

Constituirea Senatului

 

Art. 1. – (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputatilor si Senat.

Art. 2. – (1) Senatul este ales pentru un mandat de 4 ani care se prelungeste, de drept, numai în conditiile exceptionale prevăzute de Constitutie.

(2) Senatul se organizează si functionează potrivit dispozitiilor Constitutiei, legii privind statutul deputatilor si senatorilor si prezentului regulament.

Art. 3. – Senatul nou-ales se Întruneste în locul, ziua si la ora stabilite prin decretul de convocare emis de Presedintele României, în cel mult 20 de zile de la alegeri, potrivit art. 63 alin. (3) din Constitutia României, republicată.

Art. 4. – (1) Senatul legal constituit alege Biroul permanent.

(2) Până la alegerea Biroului permanent, lucrările plenului Senatului sunt conduse de cel mai în vârstă senator, în calitate de presedinte decan de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 senatori, în calitate de secretari asistenti. În situatia în care 2 sau mai multi senatori au aceeasi dată de nastere, desemnarea se face în ordinea alfabetică a numelui.

(3) Imposibilitatea exercitării atributiilor de către presedintele decan de vârstă ori de către unul sau mai multi secretari asistenti, indiferent de motiv, se constată prin votul majoritătii senatorilor si atrage, de drept, înlocuirea acestora cu următorii senatori, potrivit criteriilor prevăzute la alin. (2).

(4) Refuzul exercitării atributiilor de către presedintele decan de vârstă ori de către unul sau mai multi secretari asistenti, indiferent de motiv, se comunică personal în  plenul Senatului si atrage, de drept, înlocuirea sa potrivitdispozitiilor prevăzute la alin. (2).

(5) Până la alegerea Biroului permanent pot avea loc numai dezbateri cu privire la validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare depunerii jurământului sau legate de constituirea noului Senat.

Art. 5. – (1) Pentru validarea mandatelor, Senatul alege în prima sa sedintă o comisie compusă din 15 senatori.

(2) Numărul senatorilor care sunt propusi în Comisia de validare de fiecare partid, organizatie a cetătenilor

apartinând minoritătilor nationale, aliantă politică sau aliantă electorală este în functie de numărul membrilor săi raportat la numărul total al senatorilor si se stabileste prin negocieri realizate de reprezentantii acestora.

(3) Partidele, organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, aliantele politice sau aliantele electorale fac propuneri nominale în limita numărului stabilit potrivit alin. (2).

(4) Propunerile nominale se transmit secretarilor asistenti. Presedintele decan de vârstă prezintă aceste propuneri plenului Senatului în ordinea numărului de senatori ai fiecărui partid, fiecărei organizatii a cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, fiecărei aliante politice sau aliante electorale. Senatul hotărăste asupra propunerilor cu votul majoritătii senatorilor prezenti.

(5) Nu pot să facă parte din comisia de validare senatorii împotriva cărora au fost înregistrate, la Senat, sesizări motivate de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei.

Art. 6. – (1) Comisia de validare îsi începe de îndată activitatea, alegându-si un presedinte si 2 vicepresedinti, care alcătuiesc biroul comisiei si se organizează în 4 grupe de lucru cuprinzând fiecare câte 3 membri. Alegerea acestora se face prin votul deschis al membrilor comisiei.

(2) Desemnarea presedintelui si a vicepresedintilor se face prin negociere, potrivit configuratiei politice rezultate din alegeri.

Art. 7. – (1) Secretarul general al Senatului preia dosarele privind alegerea senatorilor de la Biroul Electoral Central si le predă presedintelui Comisiei de validare, după constituirea acesteia.

(2) Presedintele Comisiei de validare împreună cu vicepresedintii repartizează grupelor de lucru dosarele privind alegerea senatorilor primite de la Biroul Electoral Central, în ordinea circumscriptiilor electorale, cu exceptia celor referitoare la membrii comisiei.

(3) Verificarea legalitătii alegerii senatorilor se face de către grupele de lucru. Verificarea legalitătii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de către biroul Comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de către cei 12 membri ai grupelor de lucru.

(4) Grupele de lucru, respectiv biroul Comisiei de validare, sunt obligate să prezinte, în scris, în plenul comisiei propunerile de validare sau invalidare privind dosarele repartizate în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Propunerile grupelor de lucru si a biroului Comisiei de validare se adoptă cu votul majoritătii membrilor acestora.

(5) După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate, precum si a dosarelor membrilor biroului Comisiei de validare se face în plenul comisiei.

(6) Comisia de validare se pronuntă prin votul majoritătii membrilor săi asupra propunerilor referitoare la validarea sau invalidarea alegerii senatorilor, precum si asupra contestatiilor primite în termen de 4 zile de la constituirea sa.

(7) Contestatiile pot fi formulate de cetăteni români cu drept de vot.

Art. 8. – (1) Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator în cazul în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea dispozitiilor legii electorale privind candidatura sau obtinerea mandatului ori în situatii de fraudă dovedită sau recunoscută.

(2) Audierea senatorilor pentru care s-a propus invalidarea alegerii este obligatorie atât în cadrul Comisiei de validare, cât si în plenul Senatului. În fata Comisiei de validare cel în cauză îsi poate alege un apărător dintre membrii Senatului sau poate fi asistat de un avocat cu drept de a pune concluzii la Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Art. 9. – În cel mult 5 zile de la constituire Comisia de validare întocmeste un raport în care nominalizează senatorii pentru care propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare.

Art. 10. – Raportul este aprobat de Comisia de validare cu votul majoritătii membrilor acesteia. Opiniile diferite se consemnează si fac parte din raport.

Art. 11. – Senatul se Întruneste, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului prezentat de presedintele acesteia.

Art. 12. – (1) Senatul hotărăste prin vot asupra listei cuprinzând numele si prenumele senatorilor propusi pentru validarea alegerii, ordonati pe circumscriptii electorale.

(2) Senatul dezbate si hotărăste prin vot cu privire la fiecare senator propus pentru invalidare.

(3) Hotărârea privind validarea sau invalidarea alegerii senatorilor se adoptă cu votul majoritătii senatorilor.

Art. 13. – (1) Senatorii a căror alegere a fost validată depun jurământul de credintă fată de tară si popor, în conditiile prevăzute de lege.

(2) Refuzul de a depune jurământul atrage pierderea mandatului.

Art. 14. – (1) Senatul este legal constituit după validarea mandatelor a trei pătrimi din numărul total de senatori.

(2) Validarea mandatului de senator presupune validarea alegerii senatorului, precum si depunerea jurământului de către acesta.

Art. 15. – Atributiile Comisiei de validare revin Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări, odată cu constituirea acesteia, iar Comisia de validare îsi încetează activitatea.

 

SECTIUNEA a 2-a

Grupurile parlamentare

 

Art. 16. – (1) După validare si depunerea jurământului, senatorii se constituie în grupuri parlamentare, care sunt structuri interne ale Senatului. Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar.

(2) Un grup parlamentar poate fi constituit si poate functiona numai dacă cuprinde cel putin 7 senatori, care au fost alesi pe listele aceluiasi partid, ale aceleiasi organizatii a cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, aliante politice sau aliante electorale.

(3) Senatorii membri ai unui partid politic sau ai unei organizatii a cetătenilor apartinând minoritătilor nationale nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

(4) Senatorii care au fost alesi pe listele unei aliante electorale sau ale unei aliante politice pot constitui fie grupuri parlamentare ale partidelor sau organizatiilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale componente, fie un singur grup parlamentar al aliantei. Partidele sau organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale pot constitui si grupuri comune.

(5) Senatorii apartinând partidelor sau organizatiilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt.

(6) Dispozitiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător si senatorilor alesi sau deveniti independenti.

(7) Constituirea unui grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizatii a cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, a unei aliante electorale sau aliante politice care nu a obtinut mandate de senator în alegeri este interzisă.

Art. 17. – Grupurile parlamentare îsi aleg un lider, unul sau 2 vicelideri si un secretar. La începutul fiecărei sesiuni ordinare conducerea grupurilor parlamentare este anuntată în plenul Senatului.

Art. 18. – (1) Liderul grupului parlamentar are următoarele atributii:

a) prezintă Senatului denumirea grupului, precum si componenta sa numerică si nominală;

b) prezintă Senatului reprezentantii grupului pentru negocierile privind compunerea Biroului permanent, precum si pentru compunerea comisiilor Senatului si a birourilor comisiilor Senatului;

c) prezintă Senatului candidatii grupului pentru functiile din Biroul permanent;

d) participă, fără drept de vot, la sedintele Biroului permanent;

e) poate cere continuarea, întreruperea sau încheierea dezbaterilor, cu respectarea prevederilor prezentului regulament;

f) poate solicita lista nominală a voturilor exprimate cu prilejul dezbaterilor în plenul Senatului;

g) poate contesta rezultatul votului exprimat în plenul Senatului;

h) poate cere pauză pentru consultări în grupul parlamentar al cărui lider este sau, după caz, cu ceilalti lideri ai grupurilor parlamentare;

i) poate propune modalitatea de vot;

j) poate propune, în numele grupului parlamentar,

retrimiterea proiectului de lege la comisia sesizată în fond;

k) poate propune completarea sau modificarea ordinii de zi;

l) anuntă modificările privind participarea membrilor grupului la comisiile Senatului;

m) cere, în numele grupului parlamentar, revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor propusi de grupul pe care îl reprezintă;

n) informează membrii grupului asupra activitătilor Senatului si ale comisiilor Senatului;

o) reprezintă grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului;

p) îndeplineste orice alte atributii stabilite prin regulamentul grupului sau decise prin votul grupului.

(2) Unul dintre viceliderii grupului îl înlocuieste pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului dat de acesta.

(3) Secretarul grupului asigură întocmirea documentelor necesare grupului.

Art. 19. – (1) Orice modificare intervenită în conducerea sau în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunostintă, în scris, presedintelui Senatului, sub semnătura liderului de grup.

(2) Presedintele de sedintă informează senatorii, în prima sedintă publică, asupra modificărilor intervenite în componenta sau în conducerea grupurilor parlamentare.

Art. 20. – Repartizarea locurilor ce urmează a fi ocupate de grupurile parlamentare, precum si de senatorii independenti, în sala de sedintă, se stabileste, prin negociere, de liderii grupurilor parlamentare, avându-se în vedere ordinea descrescătoare a mărimii grupurilor.

Art. 21. – (1) Grupurile parlamentare îsi constituie un secretariat tehnic ale cărui mărime si structură se stabilesc de Biroul permanent, în functie de mărimea grupurilor.

(2) Persoanele care compun secretariatele tehnice ale grupurilor parlamentare sunt angajate potrivit legii.

(3) Numirea si eliberarea din functie a personalului secretariatelor tehnice ale grupurilor parlamentare se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, la propunerea grupului parlamentar respectiv, prin liderul acestuia.

Art. 22. – (1) Grupurile parlamentare au dreptul la mijloacele de transport si la logistica necesară în vederea desfăsurării activitătii, stabilite de Biroul permanent, în functie de mărimea grupurilor.

(2) În functie de posibilităti, Biroul permanent asigură logistică si senatorilor care nu au aderat la nici un grup parlamentar.

 

SECTIUNEA a 3-a

Biroul permanent al Senatului

 

Art. 23. – (1) După constituirea legală a Senatului se aleg presedintele Senatului si ceilalti membri ai Biroului permanent al acestuia.

(2) Biroul permanent al Senatului se compune din: presedintele Senatului, 4 vicepresedinti, 4 secretari si 4 chestori. Presedintele Senatului este si presedintele Biroului permanent.

(3) Apartenenta politică a membrilor Biroului permanent, în care se include si presedintele Senatului, trebuie să reflecte configuratia politică rezultată din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constitutia României, republicată.

(4) Senatorul care a fost ales independent se poate autopropune.

Art. 24. – (1) Presedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordinea descrescătoare a mărimii grupului parlamentar, numele si prenumele tuturor candidatilor propusi de liderii grupurilor parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere.

(2) Este declarat ales presedinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul majoritătii senatorilor.

(3) Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, la care participă primii 2 candidati care au obtinut cel mai mare număr de voturi sau, după caz, toti candidatii care s-au clasat pe primul loc la egalitate de voturi ori primul clasat si toti candidatii care s-au clasat pe locul al doilea, cu un număr egal de voturi; va fi declarat ales presedinte al Senatului candidatul care a obtinut votul majoritătii senatorilor.

(4) După cel de-al doilea tur de scrutin, în cazul în care candidatul aflat pe primul loc nu a obtinut votul majoritătii senatorilor, se organizează noi tururi de scrutin, la care participă candidati după sistemul prevăzut la alin. (3), în urma cărora va fi declarat ales presedinte al Senatului candidatul care a întrunit majoritatea voturilor senatorilor prezenti.

(5) Constatarea rezultatelor votului si întocmirea procesului-verbal se fac de către o comisie constituită din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

Art. 25. – (1) Presedintele este ales pe durata mandatului Senatului.

(2) Odată cu alegerea presedintelui Senatului, activitatea presedintelui de vârstă încetează.

Art. 26. – (1) Propunerea de repartizare a celorlalte functii din Biroul permanent se stabileste, după alegerea presedintelui, pentru toate sesiunile legislaturii, respectând configuratia politică a Senatului rezultată din alegeri, prin negocieri între reprezentantii grupurilor parlamentare.

(2) Numărul de reprezentanti în Biroul permanent ai fiecărui grup parlamentar, în care se include si presedintele Senatului, trebuie să respecte ponderea numărului de senatori ai fiecărui grup fată de numărul total de senatori, atât în fiecare sesiune, cât si pe întreaga legislatură, potrivit art. 64 alin. (5) din Constitutia României, republicată.

(3) În cazul în care nu se ajunge la un acord în cel mult 3 zile, problemele rămase în divergentă se supun plenului Senatului, care decide prin votul majoritătii membrilor săi.

(4) Constatarea rezultatelor votului si întocmirea procesului-verbal se fac de către comisia prevăzută la art. 24 alin. (5).

Art. 27. – (1) Alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor se face la începutul fiecărei sesiuni ordinare, conform art. 26 alin. (1) si (2).

(2) În vederea depunerii propunerilor nominale, Senatul validează prin votul majoritătii senatorilor repartizarea functiilor din Biroul permanent ce revin fiecărui grup parlamentar în acea sesiune.

(3) Propunerile nominale pentru functiile de vicepresedinte, secretar si chestor repartizate se anuntă în plenul Senatului de către liderii grupurilor parlamentare respective. Lista candidatilor propusi pentru functiile din Biroul permanent se supune în întregime votului Senatului si se aprobă cu majoritatea voturilor senatorilor. Dacă nu se realizează această majoritate se organizează un nou tur  de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor senatorilor prezenti.

Art. 28. – (1) Odată cu alegerea celorlalti membri ai Biroului permanent, activitatea secretarilor asistenti desemnati în conditiile art. 4 încetează.

(2) În locul secretarilor asistenti a căror activitate a încetat, presedintele Senatului va nominaliza 2 dintre secretarii alesi în calitate de secretari de sedintă, cu respectarea următoarelor reguli: un secretar de la majoritate, unul de la opozitie si cu observarea art. 16 alin. (3) teza a doua din Constitutia României, republicată.

Art. 29. – Calitatea de presedinte al Senatului, de vicepresedinte, secretar sau chestor încetează, înainte de expirarea mandatului, ca urmare a pierderii calitătii de senator, potrivit art. 70 alin. (2) din Constitutia României, republicată, a demisiei din functie sau a revocării în conditiile prezentului regulament.

Art. 30. – (1) Revocarea din functie a presedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel putin una dintre următoarele împrejurări:

a) încalcă prevederile Constitutiei;

b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului sedintelor comune.

(2) Revocarea din functia de presedinte al Senatului poate fi propusă si de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor.

(3) Propunerea de revocare prevăzută la alin. (1) sau (2) se face în scris, sub semnătura initiatorilor, o singură dată într-o sesiune.

(4) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care analizează, în prima sa sedintă, îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) sau (2) si decide, prin vot, introducerea acesteia în proiectul de ordine de zi a următoarei sedinte de plen.

Art. 31. – (1) Presedintele Senatului căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce sedinta Biroului permanent sau pe cea de plen în care se discută revocarea sa.

(2) La conducerea sedintelor prevăzute la alin. (1), presedintele Senatului va fi înlocuit de unul dintre vicepresedinti, desemnat de Biroul permanent.

Art. 32. – (1) Propunerea de revocare se prezintă în plenul Senatului. Dacă propunerea de revocare este aprobată prin votul secret al majoritătii senatorilor, functia de presedinte devine vacantă si, imediat, se organizează alegeri în conformitate cu prevederile art. 24.

(2) Pe perioada vacantei functiei de presedinte al Senatului, atributiile acestuia vor fi îndeplinite de unul dintre vicepresedinti, desemnat de Biroul permanent.

(3) După alegerea unui nou presedinte al Senatului se renegociază, dacă este cazul, de îndată, repartizarea celorlalte functii din Biroul permanent, procedându-se potrivit dispozitiilor prezentului regulament, astfel încât noul Birou permanent să reflecte configuratia politică rezultată din alegeri.

Art. 33. – (1) Revocarea oricăruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent poate fi solicitată de grupul parlamentar care l-a propus.

(2) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care decide introducerea ei în proiectul de ordine de zi a următoarei sedinte de plen.

Art. 34. – Vicepresedintele sau secretarul căruia i s-a propus revocarea nu poate participa, după caz, la conducerea sedintei Biroului permanent sau la conducerea celei de plen, în care se discută această cerere, dar îsi poate exercita dreptul de vot.

Art. 35. – Propunerea de revocare se prezintă în plenul Senatului. Dacă propunerea de revocare este aprobată cu votul secret al majoritătii senatorilor, functia respectivă din Biroul permanent devine vacantă si, în aceeasi sedintă, liderul grupului parlamentar anuntă nominalizarea altui candidat care este supus votului plenului Senatului.

Art. 36. – (1) Biroul permanent al Senatului are următoarele atributii:

a) propune datele de începere si de terminare ale fiecărei sesiuni a Senatului, cu respectarea art. 66 alin. (1) din Constitutia României, republicată;

b) cere presedintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinară, conform art. 66 alin. (2) din Constitutia României, republicată;

c) propune înscrierea pe ordinea de zi a aprobării Regulamentului Senatului sau a modificărilor acestuia;

d) pregăteste si asigură desfăsurarea în bune conditii a lucrărilor Senatului;

e) primeste proiectele de lege sau propunerile legislative si decide:

– retinerea proiectului la Senat si sesizarea comisiilor permanente competente în vederea întocmirii rapoartelor si avizelor, în cazul în care Senatul este competent să dezbată si să adopte ca primă Cameră sesizată, precum si în cazul în care Senatul este sesizat de către Camera Deputatilor;

– transmiterea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative Camerei Deputatilor, în cazul în care aceasta este competentă să le dezbată si să le adopte ca primă Cameră sesizată, ca urmare a hotărârii plenului Senatului si cu avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări;

f) dispune difuzarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative sau a rapoartelor comisiilor tuturor senatorilor, după îndeplinirea cerintei prevăzute la lit. e) si publicarea acestora pe site-ul Senatului;

g) stabileste, cu consultarea presedintilor comisiilor, repartizarea proiectelor de lege si a initiativelor legislative către comisii pentru amendamente, avize si întocmirea rapoartelor, precum si termenul pentru fiecare dintre acestea;

h) întocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor Senatului si programul de activitate, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, a presedintilor comisiilor permanente si a reprezentantului Guvernului pentru relatia cu Parlamentul, si dispune publicarea acestora pe site-ul Senatului;

i) stabileste, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, timpul total de dezbatere si alocarea acestuia pentru luări de cuvânt la dezbaterile politice, precum si timpul total necesar si alocarea acestuia pentru luări de cuvânt la declaratiile politice;

j) organizează relatiile Senatului cu parlamentele altor state sau cu organizatiile parlamentare internationale;

k) supune spre aprobare Senatului componenta numerică si nominală a delegatiilor la organizatiile parlamentare internationale, pe baza deciziilor negociate de reprezentantii grupurilor parlamentare;

l) supune aprobării Senatului proiectul de buget al acestuia si contul de încheiere a exercitiului bugetar;

m) aprobă regulamentele comisiilor permanente;

n) exercită controlul financiar-contabil intern, prin intermediul chestorilor, si ia hotărârile ce se impun în acest domeniu;

o) supune aprobării Senatului structura serviciilor acestuia;

p) propune Senatului numirea sau revocarea secretarului general si a secretarului general adjunct;

q) aprobă statul de functii si regulamentele de organizare si functionare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general;

r) controlează activitatea serviciilor Senatului;

s) aprobă Regulamentul privind paza si accesul în sediul Senatului;

s) adoptă hotărâi care sunt obligatorii pentru senatori si aparatul tehnic;

t) îndeplineste orice alte atributii prevăzute de lege, de prezentul regulament sau hotărâte de Senat.

(2) Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemnează în stenograme si procese-verbale si se înregistrează audio. La decizia Biroului permanent, se pot realiza si înregistrări video ale sedintelor.

(3) Senatorii pot obtine, de îndată, copii de pe stenogramele Biroului permanent, cu exceptia părtilor declarate confidentiale prin votul Biroului permanent, care pot fi numai consultate.

Art. 37. – (1) Biroul permanent se convoacă din oficiu de către presedintele Senatului sau la solicitarea a cel putin 5 dintre ceilalti membri ai săi, a unui grup parlamentar sau a cel putin 7 senatori independenti.

(2) Convocarea trebuie însotită de o propunere de ordine de zi si, eventual, de o propunere privind invitarea altor persoane la anumite puncte de pe ordinea de zi.

(3) Biroul permanent invită la lucrările sale liderii grupurilor parlamentare, presedintii comisiilor parlamentare sau alte persoane, ori de câte ori consideră necesar.

Art. 38. – (1) Biroul permanent lucrează în prezenta majoritătii membrilor săi si adoptă hotărârile cu votul deschis al majoritătii membrilor prezenti. Hotărârile importante se publică pe site-ul Senatului.

(2) Oricare membru al Biroului permanent poate cere consemnarea în stenogramă sau în procesul-verbal a rezultatului nominal al votului.

Art. 39. – (1) Presedintele Senatului are următoarele atributii:

a) convoacă Senatul în sesiuni ordinare si extraordinare;

b) conduce lucrările Senatului si asigură respectarea programului orar si a ordinii de zi;

c) acordă cuvântul, moderează discutiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, stabileste ordinea votării explică semnificatia votului si anuntă rezultatul votului;

d) asigură mentinerea ordinii în timpul dezbaterilor si respectarea Constitutiei si a Regulamentului Senatului;

e) convoacă si conduce lucrările Biroului permanent;

f) reprezintă Senatul în relatiile cu Presedintele României, Camera Deputatilor, Guvernul, Curtea Constitutională, precum si cu alte autorităti si institutii interne ori internationale;

g) poate sesiza Curtea Constitutională, în conditiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) si e) din Constitutia României, republicată;

h) dispune de fondul presedintelui, conform legii si în limitele prevederilor bugetare;

i) aprobă decontarea cheltuielilor pentru deplasările în străinătate;

j) aprobă indemnizatiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaboratori, precum si decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate la Senat, potrivit legii;

k) prezintă Biroului permanent rapoarte anuale privind utilizarea fondului presedintelui;

l) îndeplineste orice alte atributii prevăzute de lege, de prezentul regulament sau hotărâte de Senat.

(2) Presedintele Senatului asigură interimatul functiei de Presedinte al României, conform art. 98 din Constitutia României, republicată.

Art. 40. – (1) Vicepresedintii îndeplinesc atributiile stabilite de Biroul permanent sau încredintate de presedintele Senatului.

(2) Vicepresedintii conduc activitatea Biroului permanent si a Senatului, la solicitarea presedintelui sau, în absenta acestuia, prin decizie.

(3) În perioada în care presedintele Senatului asigură interimatul functiei de Presedinte al României, atributiile presedintelui Senatului se exercită de unul dintre vicepresedinti, desemnat de presedintele Senatului.

(4) Fiecare vicepresedinte coordonează si activitatea unor comisii permanente stabilite de Biroul permanent.

(5) În îndeplinirea atributiilor prevăzute la alin. (4), vicepresedintele coordonator poate participa la lucrările comisiilor, fără drept de vot, prezentând informări Biroului permanent.

Art. 41. – (1) Secretarii Senatului au următoarele atributii curente în activitatea de legiferare:

a) participă la conducerea sedintelor de plen, asistându-l pe presedintele Senatului în ordinea hotărâtă de Biroul permanent, apartinând, de regulă, unul majoritătii si celălalt opozitiei;

b) semnalează presedintelui înscrierile la cuvânt, în ordinea în care acestea au fost făcute;

c) prezintă presedintelui propunerile, amendamentele si orice alte comunicări adresate Senatului;

d) urmăresc prezenta senatorilor la lucrări;

e) verifică cvorumul de sedintă si efectuează apelul nominal, din dispozitia presedintelui;

f) consemnează rezultatul votului atunci când acest lucru se impune;

g) răspund de evidenta hotărârilor adoptate;

h) urmăresc întocmirea stenogramelor si verifică transmiterea lor spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a;

i) urmăresc evidenta situatiei proiectelor de lege si a propunerilor legislative înregistrate la Senat si tin legătura cu autoritătile publice implicate în procedura de legiferare, potrivit repartizării Biroului permanent;

j) urmăresc avizele preliminare, necesare pentru propunerile legislative;

k) urmăresc evidenta proiectelor de lege si a propunerilor legislative transmise de la Camera Deputatilor pentru care Senatul decide în mod definitiv;

l) îndeplinesc orice alte atributii prevăzute de lege, de prezentul regulament, hotărâte de Biroul permanent sau de Senat.

(2) Atributiile prevăzute la alin. (1) lit. g)–k) se îndeplinesc prin serviciile Senatului.

Art. 42. – (1) Chestorii Senatului au următoarele atributii:

a) prezintă Senatului proiectul de buget si contul de încheiere a exercitiului bugetar anual;

b) verifică modul de gestionare a patrimoniului si exercită controlul financiar intern asupra cheltuielilor efectuate;

c) verifică functionarea si calitatea serviciilor Senatului, potrivit repartizării Biroului permanent;

d) asigură mentinerea ordinii în timpul sedintelor de plen si în întregul sediu al Senatului;

e) îndeplinesc orice alte atributii prevăzute de lege, de prezentul regulament, hotărâte de Biroul permanent sau de Senat.

(2) Chestorii prezintă informări Biroului permanent, iar la sfârsitul fiecărei sesiuni ordinare prezintă Senatului un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.

 

SECTIUNEA a 4-a

Comisiile Senatului

 

1. Dispozitii comune

Art. 43. – Comisiile sunt structuri interne de lucru ale Senatului, constituite pentru pregătirea activitătii de legiferare, precum si pentru realizarea functiei de control parlamentar.

Art. 44. – (1) Senatul îsi constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetă, comisii speciale, inclusiv comisii paritare de mediere, sau comisii comune cu Camera Deputatilor.

(2) Numărul comisiilor de anchetă, speciale sau comune, denumirea si competenta fiecărei astfel de comisii, precum si numărul membrilor acestora se hotărăsc de către Senat, la propunerea Biroului permanent.

Art. 45. – (1) Numărul locurilor în comisii, ce revine fiecărui grup parlamentar, se stabileste, în termenul hotărât de Biroul permanent, prin negocieri între reprezentantii grupurilor parlamentare, astfel încât să se respecte configuratia politică a Senatului rezultată din alegeri. În cazul în care unul dintre membrii comisiei demisionează din grupul parlamentar care l-a propus, liderul grupului respectiv poate propune un alt reprezentant.

(2) Problemele rămase în divergentă după termenul stabilit la alin. (1) se supun direct votului Senatului.

Art. 46. – (1) Propunerile nominale se anuntă de către liderii grupurilor parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constitutia României, republicată.

(2) Toti senatorii, cu exceptia presedintelui Senatului, sunt obligati să facă parte din cel putin o comisie permanentă.

(3) Un senator nu poate face parte din mai mult de două comisii permanente, cu exceptia Comisiei pentru regulament.

(4) Senatul aprobă componenta nominală a fiecărei comisii cu votul deschis al majoritătii senatorilor prezenti.

Art. 47. – Liderii grupurilor parlamentare pot anunta oricând decizia grupului de a opera schimbări între membrii grupului privind apartenenta la comisii, cu respectarea numărului total al membrilor comisiei, a numărului de reprezentanti ai grupului respectiv si a prevederilor art. 46 alin. (3). Schimbările se supun votului Senatului.

Art. 48. – (1) Comisiile sunt conduse de un birou compus din: un presedinte, un vicepresedinte si un secretar.

(2) Un senator poate face parte din biroul de conducere al unei singure comisii permanente.

Art. 49. – Componenta membrilor birourilor comisiilor pe grupuri parlamentare se stabileste prin negocieri între reprezentantii acestora, astfel încât să se respecte configuratia politică a Senatului rezultată din alegeri, precum si principiul consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constitutia României, republicată. Componenta astfel stabilită se supune votului plenului Senatului.

Art. 50. – (1) Propunerile nominale pentru functiile din birourile comisiilor se fac prin lider de grupurile parlamentare cărora le-au fost atribuite, cu observarea principiului prevăzut de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constitutia României, republicată.

(2) În prima sedintă a comisiilor, convocată de presedintele Senatului, se aduce la cunostintă membrilor acestora componenta birourilor, negociată potrivit alin. (1).

Art. 51. – (1) Revocarea unui membru al biroului comisiei se face de către grupul care l-a desemnat.

(2) Functia respectivă devine vacantă, iar grupul parlamentar, prin liderul său, face o nouă desemnare.

(3) Pierderea calitătii de membru al unui grup parlamentar atrage încetarea de drept a functiei de conducere în cadrul unei comisii parlamentare.

Art. 52. – Locurile vacante din birourile comisiilor sunt ocupate numai de către senatori apartinând grupului parlamentar căruia i-a fost atribuită functia respectivă, nominalizati de liderul grupului, potrivit art. 49.

Art. 53. – Comisiile adoptă propriul regulament de organizare si functionare, care se supune aprobării Biroului permanent si se revizuieste ori de câte ori este necesar.

Art. 54. – Biroul fiecărei comisii întocmeste propuneri pe care le supune votului comisiei privind:

a) ordinea de zi a fiecărei sedinte;

b) atributiile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiei;

c) constituirea de subcomisii, precum si sarcinile si competenta acestora;

d) organizarea de sedinte, de consultări sau audieri pe diverse teme din domeniul de activitate a comisiei;

e) alte măsuri ce interesează bunul mers al activitătilor comisiei.

Art. 55. – Presedintele comisiei are următoarele atributii:

a) asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Biroul permanent si cu celelalte comisii;

b) conduce sedintele comisiei, conform normelor stabilite în Regulamentul Senatului si în regulamentul comisiei;

c) invită, din proprie initiativă sau la solicitarea membrilor comisiei, să participe la lucrările comisiei persoane din afara acesteia;

d) are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la sedintele altor comisii care examinează lucrări ce prezintă importantă pentru comisia pe care o conduce;

e) semnează rapoartele si celelalte acte elaborate de comisie;

f) îndeplineste alte atributii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul majoritătii membrilor acesteia.

Art. 56. – Vicepresedintele îndeplineste, în lipsa sau la cererea presedintelui, atributiile acestuia, precum si alte atributii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul comisiei.

Art. 57. – Secretarul comisiei are următoarele atributii:

a) tine evidenta prezentei senatorilor la sedintele comisiei;

b) urmăreste primirea avizelor de la celelalte comisii permanente si a punctului de vedere al Guvernului;

c) asigură redactarea tuturor actelor comisiei;

d) numără voturile exprimate în sedintele comisiei;

e) urmăreste întocmirea proceselor-verbale ale sedintelor comisiei;

f) contrasemnează toate actele comisiei;

g) îndeplineste orice alte atributii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul acesteia.

Art. 58. – (1) Convocarea sedintelor comisiei se face, potrivit programului de lucru al Senatului, de presedintele acesteia sau, în lipsa sa, de vicepresedintele care îl înlocuieste, pe baza hotărârii biroului comisiei.

(2) Sedintele comisiilor pot avea loc în acelasi timp cu cele ale plenului, numai cu aprobarea Senatului.

(3) În afara programului de lucru, comisiile pot fi convocate si pot tine sedinte cu aprobarea sau din dispozitia Biroului permanent. Aceste sedinte trebuie anuntate tuturor membrilor comisiei cu cel putin 24 de ore înainte.

Art. 59. – (1) Comisiile pot adopta avize si rapoarte numai în prezenta majoritătii membrilor.

(2) Avizele si rapoartele comisiilor se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti.

(3) Votul în comisie este deschis. La propunerea oricărui membru, comisia poate decide prin vot ca anumite avize si rapoarte să fie supuse votului secret.

(4) La propunerea oricărui membru, votul se va consemna nominal în procesul-verbal sau în stenogramă.

Art. 60. – (1) Senatorul care absentează nemotivat la 3 sedinte ale unei comisii speciale, de anchetă sau de mediere va fi înlocuit de drept de grupul parlamentar respectiv.

(2) La sedintele comisiilor pot participa si senatori din alte comisii sau deputati care au legătură cu materialele aflate în dezbatere, fără a avea drept de vot.

(3) Biroul comisiei hotărăste conditiile si limitele participării la sedintele comisiei a unor persoane interesate, care au înaintat acesteia o cerere scrisă si motivată, sau a personalului de specialitate al Senatului.

Art. 61. – (1) Membrii Guvernului sau reprezentantii mandatati ai acestora au acces la lucrările comisiilor.

(2) În cazul în care comisiile solicită participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a conducătorilor unor institutii publice, prezenta acestora este obligatorie.

(3) Data la care are loc sedinta comisiei si subiectul în legătură cu care sunt convocati vor fi aduse la cunostintă acestora cu minimum 48 de ore înainte.

(4) În cazul propunerilor legislative, la dezbateri în comisii sunt invitati, în scris si cu cel putin 3 zile înainte, initiatorii.

Art. 62. – (1) La sedintele comisiilor pot asista reprezentantii presei.

(2) Comisia, cu majoritate de voturi, decide, în functie de ordinea de zi, asupra caracterului dezbaterilor.

Art. 63. – (1) În cadrul dezbaterilor din comisii nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este acordat de presedinte.

(2) Vorbitorii sunt obligati să se refere strict la subiectul aflat în discutie. În caz contrar, presedintele le retrage cuvântul.

(3) La propunerea oricărui membru, comisia poate hotărî limitarea duratei unor dezbateri sau a luărilor de cuvânt, cu votul a două treimi din numărul membrilor comisiei.

Art. 64. – (1) În prima sedintă după primirea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia poate desemna, dintre membrii care îsi exprimă dorinta sau la propunerea presedintelui, unul sau mai multi raportori.

(2) Rapoartele si avizele vor cuprinde opinia majoritătii membrilor comisiei, opinii separate, motivate ale altor senatori din comisie, la cererea acestora, precum si rezultatul voturilor si mentionarea amendamentelor admise sau respinse, în anexe distincte.

Art. 65. – (1) Lucrările comisiilor se consemnează în procese-verbale si, prin decizia comisiei, vor fi stenografiate sau înregistrate audiovideo, la cererea membrilor comisiei.

(2) Senatorii care nu sunt membri ai comisiei pot consulta, la sediul comisiei, actele si documentele acesteia, fără ca lucrările comisiei să fie stânjenite.

(3) Actele si documentele comisiilor pot fi consultate si de alte persoane interesate, numai cu aprobarea biroului comisiei.

(4) Toate actele si documentele emise de comisie vor fi semnate de presedintele si de secretarul de sedintă.

(5) Secretarul comisiei supraveghează personalul de specialitate al acesteia, însărcinat cu evidenta si păstrarea tuturor actelor si documentelor comisiei.

2. Comisiile permanente

Art. 66. – (1) Comisiile permanente functionează pe toată durata mandatului Senatului.

(2) Comisiile permanente sunt următoarele:

I. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităti si validări;

II. Comisia pentru buget, finante, activitate bancară si piată de capital;

III. Comisia economică, industrii si servicii;

IV. Comisia pentru agricultură, silvicultură si dezvoltare rurală;

V. Comisia pentru politică externă;

VI. Comisia pentru administratie publică, organizarea teritoriului si protectia mediului;

VII. Comisia pentru apărare, ordine publică si sigurantă natională;

VIII. Comisia pentru muncă, familie si protectie socială;

IX. Comisia pentru învătământ, stiintă, tineret si sport;

X. Comisia pentru sănătate publică;

XI. Comisia pentru cultură, artă si mijloace de informare în masă;

XII. Comisia pentru drepturile omului, culte si minorităti;

XIII. Comisia pentru egalitatea de sanse;

XIV. Comisia pentru privatizare si administrarea activelor statului;

XV. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei si petitii;

XVI. Comisia pentru regulament.

(3) Regulamentul comisiilor permanente va cuprinde, în detaliu, domeniul lor specific de activitate.

(4) Comisia pentru regulament este o comisie permanentă specială formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Membrii Comisiei pentru regulament nu pot face parte din Biroul permanent.

Art. 67. – În domeniul lor de activitate, comisiile permanente au următoarele atributii:

a) examinează proiecte si propuneri legislative, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor;

b) solicită rapoarte, informatii sau documente de la autoritătile publice;

c) efectuează anchete parlamentare si prezintă rapoarte Biroului permanent;

d) controlează modul în care ministerele si celelalte organe ale administratiei publice îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament, în domeniile lor specifice de activitate;

e) dezbat si hotărăsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent;

f) îndeplinesc alte atributii prevăzute în regulamentul propriu sau hotărâte de Senat.

Art. 68. – Biroul permanent trimite proiectele de lege, propunerile legislative sau amendamentele comisiilor în competenta cărora intră materia reglementată prin acestea, spre dezbatere si elaborarea rapoartelor sau avizelor.

Art. 69. – (1) Orice comisie permanentă care se consideră competentă cu privire la un proiect de lege sau o propunere legislativă, trimisă de Biroul permanent altei comisii, poate solicita acestuia, cu cel putin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului, să îi fie transmise spre avizare sau pentru întocmirea unui raport comun.

(2) În caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotărăste asupra solicitării comisiei, prin votul majoritătii senatorilor prezenti.

Art. 70. – (1) Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenta în fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative către acea comisie, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea la comisie.

(2) În caz de refuz din partea Biroului permanent sau în cazul unui conflict de competentă între comisii, se procedează potrivit art. 69 alin. (2).

Art. 71. – (1) Comisia permanentă sesizată în fond primeste si analizează avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau propunerea legislativă, în termenul stabilit de Biroul permanent.

(2) În cazul nerespectării acestui termen, comisia sesizată în fond poate redacta raportul fără a mai astepta avizul sau avizele respective.

Art. 72. – (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri motivate la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ si al altor institutii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente să avizeze un proiect de lege sau o propunere legislativă, precum si la toate amendamentele, inclusiv cele prevăzute în punctul de vedere al Guvernului. În cazul amendamentelor respinse se mentionează motivele avute în vedere.

(2) Raportul care se înaintează Biroului permanent va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări.

(3) În toate cazurile raportul va cuprinde, în anexe distincte, amendamentele admise si cele respinse de comisie, cu motivarea corespunzătoare, precizând Camera decizională pentru fiecare amendament admis sau respins.

(4) În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de lege si propuneri legislative care au acelasi obiect de reglementare, aceasta va întocmi un singur raport de admitere, cu respectarea prevederilor alin. (1)–(3).

(5) Pentru fiecare dintre celelalte proiecte de lege sau propuneri legislative se întocmeste raport de respingere.

(6) Prevederile alineatelor precedente se aplică si ordonantelor Guvernului, cu obligatia de a fi prevăzute în raport si măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantelor respective.

Art. 73. – Raportul comisiei sesizate în fond se depune la Biroul permanent în termenul stabilit de acesta. Termenul poate fi modificat, la cererea motivată a comisiei, fără a depăsi 15 zile de la data sesizării de către Biroul permanent, în cazul ordonantelor de urgentă si în cazul în care Senatul este prima Cameră sesizată.

Art. 74. – (1) Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de către comisia sesizată în fond si, numai dacă aceasta consideră necesar, avizarea se va face si de către o altă comisie.

(2) Pentru observatiile formulate în plen cu privire la probleme de redactare, avizarea se face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond.

(3) Data amendamentului este data înregistrării sale la comisie, care va tine o evidentă specială a tuturor amendamentelor depuse.

Art. 75. – Comisiile permanente pot tine sedinte comune prin decizia Biroului permanent. În asemenea situatii, comisiile dezbat si adoptă un raport sau aviz comun.

Art. 76. – (1) Orice comisie permanentă poate initia o anchetă parlamentară, în limitele competentelor sale materiale, privitoare la activitatea desfăsurată de un minister sau de altă autoritate publică centrală ori a unei institutii de sub autoritatea acestora.

(2) Pentru a obtine încuviintarea, comisia permanentă va prezenta o cerere scrisă, temeinic motivată, adoptată cu votul majoritătii membrilor săi, în care vor fi enuntate obiectivele si scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare si termenul de depunere a raportului.

(3) Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum si dacă raportul se supune dezbaterii sau aprobării Senatului.

(4) În vederea desfăsurării anchetei, comisia permanentă poate invita, pentru a da relatii, orice demnitar, functionar sau angajat al Guvernului si al celorlalte organe ale administratiei publice.

(5) Persoanele invitate pentru audiere vor fi înstiintate despre subiectul, data si conditiile audierii cu cel putin 5 zile înainte. Cheltuielile de deplasare si, eventual, de cazare vor fi suportate din bugetul Senatului, la solicitarea persoanelor invitate, în conditiile aprobate de Biroul permanent.

(6) Prezenta la audieri este obligatorie. Persoanele care, cu rea-credintă, nu răspund solicitărilor comisiilor Senatului vor fi sanctionate, potrivit legii.

(7) Procedura audierii este cea prevăzută în regulamentele comisiilor permanente.

3. Comisii speciale

Art. 77. – (1) La propunerea Biroului permanent, Senatul poate hotărî constituirea unor comisii speciale pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiintare a comisiei.

(2) Prin hotărârea de înfiintare se vor preciza, la propunerea Biroului permanent, senatorii ce compun comisia si biroul acesteia, precum si termenul la care va fi depus raportul comisiei.

(3) Propunerile legislative elaborate de comisia specială se distribuie senatorilor pentru formularea de amendamente, în termenul stabilit de Biroul permanent. Pe baza amendamentelor, comisia va întocmi raportul după regulile de functionare a comisiei permanente.

(4) Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii.

(5) La cererea motivată a comisiei, Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz comisia poate prezenta la termen un raport preliminar.

(6) Membrii comisiilor speciale îsi păstrează si calitatea de membri ai comisiilor permanente.

(7) Celelalte probleme legate de organizarea si functionarea comisiilor speciale vor fi reglementate de birourile acestora, în măsura în care prevederile art. 43–65 nu sunt îndestulătoare.

4. Comisii de anchetă

Art. 78. – (1) La cererea unei treimi din numărul membrilor săi, Senatul poate hotărî înfiintarea unei comisii de anchetă, fiind aplicabile prevederile art. 43–65, art. 76 si ale art. 77 alin. (2)–(7). Raportul comisiei se depune la Biroul permanent, care îl include pe ordinea de zi a plenului Senatului în cel mult 15 zile.

(2) După dezbaterea raportului Senatul adoptă o hotărâre cu privire la acesta.

Art. 79. – (1) Comisia de anchetă poate invita orice persoană care poate avea cunostintă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activitătii comisiei.

(2) La cererea comisiei de anchetă, orice persoană care cunoaste fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării ori care detine un mijloc de probă este obligată să le aducă la cunostintă sau să le înfătiseze. Institutiile si organizatiile sunt obligate, în conditiile legii, să răspundă la solicitările comisiei de anchetă în termenul stabilit de aceasta.

(3) Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunostintele unor experti, comisia de anchetă poate dispune efectuarea de expertize.

 

CAPITOLUL II

Desfăsurarea lucrărilor Senatului

SECTIUNEA 1

Sesiunile si actele Senatului

 

Art. 80. – Senatul îsi desfăsoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie si nu poate depăsi sfârsitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie si nu poate depăsi sfârsitul lunii decembrie.

Art. 81. – (1) Senatul se întruneste si în sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui României, a Biroului permanent ori a cel putin o treime din numărul total al senatorilor.

(2) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris si va cuprinde motivul, ordinea de zi propusă si durata de desfăsurare a sesiunii extraordinare.

(3) Convocarea se face de presedintele Senatului.

Presedintele poate să nu ia în considerare cererile de convocare a unei sesiuni extraordinare, care nu îndeplinesc conditiile prevăzute la alin. (1) si (2).

(4) Respingerea de către Senat a ordinii de zi propuse împiedică tinerea sesiunii extraordinare.

Art. 82. – (1) În timpul sesiunilor, senatorii lucrează în sedinte în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, în circumscriptiile electorale ori îndeplinesc alte activităti dispuse de Biroul permanent.

(2) În afara sesiunilor, senatorii îsi pot desfăsura activitatea din dispozitia sau cu aprobarea Biroului permanent, în comisii permanente, speciale sau de anchetă, în grupuri parlamentare, în circumscriptiile electorale sau îndeplinesc alte sarcini hotărâte de acesta.

Art. 83. – (1) Senatul adoptă legi, hotărâri si motiuni simple.

(2) De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declaratii, rezolutii si ale acte cu caracter politic.

 

SECTIUNEA a 2-a

Ordinea de zi si programul de activitate

 

Art. 84. – (1) Proiectul programului de activitate pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului si se adoptă, cu votul majoritătii senatorilor prezenti, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii; acesta se distribuie senatorilor, se afisează la sediu si se publică pe site-ul Senatului.

(2) Materialele supuse dezbaterii Senatului sunt cuprinse în proiectul ordinii de zi si în programul de activitate a Senatului, întocmite de Biroul permanent.

(3) Propunerile legislative se comunică Guvernului în termen de 3 zile de la prezentarea în Biroul permanent, pentru a se pronunta si în ceea ce priveste aplicarea art. 111 din Constitutia României, republicată.

Art. 85. – (1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări si alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de Senat, precum si, după caz, întrebări, interpelări, declaratii sau alte probleme propuse de Biroul permanent, de senatori ori de Guvern.

(2) La întocmirea si aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate dezbaterii ordonantelor de urgentă ale Guvernului, proiectelor de lege sau propunerilor legislative în procedură de urgentă, proiectelor de lege ori propunerilor legislative care sunt în competenta Senatului, ca primă Cameră sesizată, si rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.

(3) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel putin două zile înainte de sedinta Biroului permanent, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărârea Senatului nu se prevede alt termen.

(4) Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăsit, cu încadrarea pentru dezbatere si aprobare în termenul prevăzut de Constitutie.

Art. 86. – Proiectele de lege pentru ratificarea tratatelor internationale, precum si rapoartele sau declaratiile primuluiministru cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi si se dezbat cu prioritate.

Art. 87. – (1) Ordinea de zi poate fi modificată numai la propunerea Biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate si urgente.

(2) Modificarea ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supusă spre aprobare Senatului si se adoptă cu votul majoritătii senatorilor prezenti, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii în curs.

(3) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opozitie, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, după care se va trece la vot.

 

SECTIUNEA a 3-a

Procedura legislativă

 

Art. 88. – (1) Initiativa legislativă apartine, după caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui număr de cel putin 100.000 de cetăteni cu drept de vot, în conformitate cu art. 74 din Constitutia României, republicată.

(2) Proiectele de lege initiate de Guvern si propunerile legislative initiate de senatori, de deputati sau de cetătenii care exercită dreptul la initiativă legislativă trebuie să fie însotite de expunere de motive, să fie redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole si, după caz, pe capitole si sectiuni.

(3) Guvernul îsi exercită initiativa legislativă prin transmiterea către Senat a proiectului de lege ce intră în competenta acestuia de adoptare, ca primă Cameră sesizată.

(4) Senatorii, deputatii si cetătenii îsi exercită dreptul la initiativă legislativă prin transmiterea către Camera competentă a propunerii legislative, în scopul de a o dezbate si de a o adopta ca primă Cameră sesizată.

(5) Legile constitutionale pot fi initiate în conditiile art. 150 si 151 din Constitutia României, republicată.

(6) Propunerile legislative formulate de senatori si deputati, care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să fie însotite de dovada solicitării informării Guvernului, înaintată prin presedintele Senatului, în conformitate cu dispozitiile art. 111 din Constitutia României, republicată.

(7) Senatul, ca primă Cameră sesizată, are în competentă spre dezbatere si adoptare proiectele de lege si propunerile legislative în domeniile stabilite de art. 75 din Constitutia României, republicată, după cum urmează:

1. proiectele de lege si propunerile legislative de nivelul legilor ordinare;

2. proiectele legilor organice prevăzute la:

– art. 3 alin. (2) – Teritoriul;

– art. 5 alin. (1) – Cetătenia;

– art. 12 alin. (4) – Simboluri nationale;

– art. 16 alin. (4) – Egalitatea în drepturi;

– art. 44 alin. (2) – Dreptul de proprietate privată;

– art. 70 alin. (1) – Jurământul deputatilor si senatorilor;

– art. 73 alin. (3) – Categorii de legi:

lit. a) – sistemul electoral, organizarea si functionarea Autoritătii Electorale Permanente;

lit. b) – organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;

lit. d) – organizarea si desfăsurarea referendumului;

lit. f) – regimul stării de mobilizare partială sau totală a fortelor armate si al stării de război;

lit. g) – regimul stării de asediu si al stării de urgentă;

lit. h) – infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora;

lit. i) – acordarea amnistiei sau a gratierii colective;

lit. j) – statutul functionarilor publici;

lit. m) – regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii;

lit. p) – regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele si protectia socială;

lit. r) – statutul minoritătilor nationale din România;

lit. s) – regimul general al cultelor;

– art. 83 alin. (3) – Presedintele României – prelungirea mandatului;

– art. 136 alin. (3), (4) si (5) – Proprietatea;

– art. 141 – Consiliul Economic si Social.

(8) Senatul ia în dezbatere si adoptare, în calitate de Cameră decizională, proiectele de lege si propunerile legislative adoptate de Camera Deputatilor, la sesizarea acesteia, în domeniile stabilite la art. 75 din Constitutia României, republicată, după cum urmează:

1. proiectele de lege si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate ori acorduri;

2. proiectele legilor organice prevăzute la:

– art. 31 alin. (5) – Organizarea si functionarea serviciilor publice de radio si televiziune si controlul parlamentar al acestora;

– art. 40 alin. (3) – Dreptul de asociere;

– art. 52 alin. (2) – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv art. 73 alin. (3) lit. k) – Contenciosul administrativ;

– art. 55 alin. (2) si (3) – Apărarea tării;

– art. 58 alin. (3) – Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului;

– art. 73 alin. (3) – Categorii de legi:

lit. e) – organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;

lit. l) – organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

lit. n) – organizarea generală a învătământului;

lit. o) – organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locală;

– art. 79 alin. (2) – Consiliul Legislativ;

– art. 102 alin. (3) – Guvernul – rolul si structura;

– art. 105 alin. (2) – Guvernul – incompatibilităti;

– art. 117 alin. (3) – Înfiintarea de autorităti administrative autonome;

– art. 118 alin. (2) si (3) – Sistemul de apărare;

– art. 120 alin. (2) – Administratia publică locală – principii de bază;

– art. 123 alin. (3) – Prefectul;

– art. 125 alin. (2) – Statutul judecătorilor;

– art. 126 alin. (4) si (5) – Instantele judecătoresti;

– art. 128 alin. (2) – Folosirea limbii materne si a interpretului în justitie;

– art. 134 alin. (2) si (4) – Consiliul Superior al Magistraturii – atributii;

– art. 140 alin. (1) – Curtea de Conturi;

– art. 142 alin. (5) – Curtea Constitutională – structura.

Art. 89. – (1) Proiectele de lege si propunerile legislative se supun spre dezbatere si adoptare Senatului, ca primă Cameră sesizată, în conditiile prevăzute la art. 75 din Constitutia României, republicată. În cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca primă Cameră sesizată, acestea se înregistrează si se tin în evidentă. Ele vor intra în procesul legislativ numai după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic si Social.

(2) Pentru celelalte proiecte de lege si propuneri legislative care se dezbat si se adoptă, potrivit art. 75 alin. (1) din Constitutia României, republicată, mai întâi de Camera Deputatilor, ca primă Cameră sesizată, competenta decizională apartine Senatului.

(3) Senatul, ca primă Cameră sesizată, se pronuntă asupra proiectelor de lege si propunerilor legislative cu care este sesizat, în termen de 45 de zile de la data prezentării acestora în Biroul permanent. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile de la data prezentării în Biroul permanent.

(4) Caracterul complex al legii se stabileste prin hotărârea plenului Senatului, la propunerea Biroului permanent, avându-se în vedere elemente precum: întinderea reglementării, importanta domeniului de reglementare, implicatiile deosebite într-un anumit domeniu si necesitatea aplicării unor norme comunitare.

(5) În situatia ordonantelor de urgentă ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din Constitutia României, republicată.

(6) După adoptarea ori respingerea de către Senat, ca primă Cameră sesizată, a proiectului de lege sau a propunerii legislative, acestea se trimit Camerei Deputatilor, care va decide definitiv.

(7) În cazul depăsirii termenelor prevăzute la alin. (3), proiectul de lege sau propunerea legislativă se consideră că a fost adoptată si se înaintează Camerei Deputatilor, care va decide definitiv.

(8) Termenele prevăzute la alin. (3) si (5) se calculează potrivit art. 114.

Art. 90 – (1) În vederea încadrării în termenele prevăzute la art. 89 alin. (3) si la art. 108, 109 si 110 din prezentul regulament, precum si la art. 115 alin. (5) din Constitutia României, republicată, proiectele de lege si propunerile legislative se înaintează Biroului permanent al Senatului, care dispune:

a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind si termenele de depunere a acestora;

b) transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative Camerei Deputatilor, în cazul în care o comisie permanentă apreciază că Senatul nu este competent să dezbată si să adopte proiectul, ca primă Cameră sesizată.

În aceste cazuri, avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări este obligatoriu;

c) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social si al altor institutii sau organisme care, potrivit legii, au competenta de avizare, dacă acesta nu a fost dat;

d) distribuirea către senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social si al altor institutii ori organisme care, potrivit legii, au competenta de avizare, a hotărârii Curtii Constitutionale, în cazurile prevăzute de Constitutie, si a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind si termenul de depunere a amendamentelor de către senatori, sub sanctiunea decăderii.

(2) Măsurile hotărâte de Biroul permanent se duc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevăzute pentru toate operatiunile reglementate în acest articol se stabilesc de Biroul permanent, în functie de procedura ordinară sau procedura de urgentă.

(3) Propunerile legislative făcute de cetăteni se distribuie senatorilor si sunt transmise comisiilor permanente competente, împreună cu hotărârea Curtii Constitutionale privind îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de către cetăteni.

(4) Termenele prevăzute la alin. (1) si (2), precum si cele prevăzute la art. 89, pentru avize, rapoarte si amendamente, nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice, pentru procedura ordinară, si de 3 zile calendaristice, pentru procedura de urgentă.

Art. 91. – Toate proiectele si propunerile legislative se înregistrează la Senat în ordinea primirii lor, se distribuie senatorilor si se publică pe site-ul Senatului.

Art. 92. – (1) Proiectele si propunerile legislative se trimit, sub semnătura presedintelui Senatului, spre dezbatere si avizare comisiilor permanente competente.

(2) Examinarea proiectelor si propunerilor legislative se poate face si la cererea altei comisii care se consideră competentă, în conditiile art. 69.

Art. 93. – (1) Initiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate să îsi retragă proiectul sau propunerea până la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului.

(2) În cazul în care proiectul sau propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputatilor, retragerea nu mai poate fi făcută din momentul sesizării Senatului.

Art. 94. – (1) După examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentă sesizată în fond întocmeste un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate.

(2) Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune si asigură, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului si initiatorului, cu cel putin 3 zile lucrătoare înainte de data dezbaterii în plen.

Art. 95. – Proiectele de lege sau propunerile legislative, avizate potrivit art. 92 si 94, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de lege si a propunerilor legislative se face în cel mult 5 zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond, în cazul în care Senatul este prima Cameră sesizată, si în cel mult 10 zile, în celelalte situatii prevăzute la art. 75 din Constitutia României, republicată.

Art. 96. – (1) Amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de presedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere până la data stabilită de comisie, se consideră că amendamentul a fost acceptat.

(2) Concluziile examinării amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexează la acesta.

Art. 97. – (1) Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de către initiator sau, după caz, de către reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său sau de un secretar de stat.

(2) Dezbaterea continuă cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de presedintele, vicepresedintele sau secretarul acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.

Art. 98. – (1) Înainte de prezentarea punctului de vedere al grupului parlamentar, senatorii pot adresa întrebări initiatorului proiectului de lege sau al propunerii legislative.

(2) Pentru dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative, fiecare grup parlamentar îsi desemnează un singur reprezentant.

(3) În cazuri justificate, la cererea oricărui senator, Senatul poate aproba, cu votul deschis al majoritătii senatorilor prezenti, să se dea cuvântul la dezbaterile generale si altor senatori.

(4) Presedintele Senatului dă cuvântul reprezentantilor grupurilor parlamentare si apoi, după caz, celorlalti senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Presedintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, iar aceasta se hotărăste cu votul deschis al majoritătii senatorilor prezenti.

Art. 99. – Initiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative si raportorul comisiei sesizate în fond au dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.

Art. 100. – (1) În faza dezbaterii generale în plen a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.

(2) În cazuri deosebite, prin votul majoritătii senatorilor se poate aproba depunerea de amendamente si în timpul dezbaterii în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative.

Art. 101. – (1) Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale presedintele cere Senatului să se pronunte prin vot.

(2) Dacă prin raportul comisiei se propun dezbaterea si adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, după încheierea acestora se supune votului Senatului mai întâi cererea de respingere.

Art. 102. – (1) După dezbaterile generale, dacă proiectul de lege nu a fost respins si se constată că prin raportul comisiei sesizate în fond nu s-au operat modificări ori completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, raportul si proiectul de lege sau propunerea legislativă se supun în întregime votului final.

(2) În cazurile în care comisia sesizată în fond a operat modificări sau completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, cuprinse în raportul acesteia, presedintele consultă Senatul dacă sunt observatii la acestea si dezbaterile se fac numai asupra textelor la care se referă aceste observatii si se rezolvă prin vot.

(3) În cazurile în care sunt si amendamente respinse de comisie, se dezbat numai cele pentru care senatorul care le-a propus cere sustinerea în plen si se rezolvă prin votul majoritătii senatorilor prezenti.

(4) După terminarea dezbaterilor asupra modificărilor si completărilor operate de comisie, raportul în întregime se supune votului si, după aceasta, proiectul de lege în întregime se supune votului final.

(5) Raportul comisiei sesizate în fond se aprobă sau se respinge de Senat cu acelasi cvorum cu care se aprobă sau se respinge legea pentru care este întocmit.

Art. 103. – (1) La dezbaterile care au loc în conditiile art. 102 senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere.

(2) De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau initiatorul, precum si reprezentantii comisiei sesizate în fond.

(3) Presedintele poate supune spre aprobare Senatului sistarea discutiilor la textele aflate în dezbatere.

Art. 104. – În cursul dezbaterilor senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune în discutie numai amendamentele depuse în termen la comisie, în conditiile procedurii prevăzute la art. 100 si 102.

Art. 105. – Dacă din dezbaterile desfăsurate în conditiile art. 102 rezultă necesitatea reexaminării de către comisia sesizată în fond a unor texte, oricare senator poate propune, iar plenul decide, prin votul deschis al majoritătii senatorilor prezenti, suspendarea dezbaterilor si trimiterea spre reexaminare a textelor în discutie, comisia pronuntându-se de urgentă, prin raport suplimentar.

Art. 106. – (1) Discutarea textelor în conditiile art. 102 începe cu cele prin care se propune eliminarea si continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care există mai multe amendamente de acelasi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate.

(2) Senatul se va pronunta prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte.

 

SECTIUNEA a 4-a

Procedura de urgentă

 

Art. 107. – (1) La cererea Guvernului sau din proprie initiativă, Senatul poate adopta proiecte de lege sau

propuneri legislative cu procedură de urgentă.

(2) Cererea pentru procedura de urgentă se analizează de către Biroul permanent si se supune aprobării Senatului în prima sedintă de plen.

Art. 108. – Proiectele de lege si propunerile legislative se dezbat si se adoptă cu procedură de urgentă, de drept, în următoarele situatii:

a) ordonante de urgentă;

b) Senatul a adoptat, ca primă Cameră sesizată, o prevedere care intră în competenta sa decizională, prevedere neînsusită de Camera Deputatilor, care a retrimis proiectul pentru o nouă dezbatere;

c) Camera Deputatilor a adoptat, în calitate de Cameră decizională, un proiect de lege ce contine anumite prevederi care sunt de competenta decizională a Senatului;

d) proiectele de lege referitoare la armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene sau a Consiliului Europei;

e) proiectele de lege necesare îndeplinirii obligatiei României în calitate de membră NATO.

Art. 109. – (1) Senatorii, grupurile parlamentare, comisiile permanente sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În acelasi interval de timp, avizul Consiliului Legislativ sau al altor autorităti ori organisme care, potrivit legii, au competente de avizare se va trimite comisiei sesizate în fond.

(2) Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în termenul stabilit de Biroul permanent.

(3) Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă.

(4) Senatul va limita durata dezbaterilor generale, după care va trece la dezbaterea proiectului, în conditiile art. 102.

Art. 110. – Senatul se pronuntă în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative prevăzute la art. 108.

Art. 111. – În cazul proiectului de lege privind aprobarea ordonantei de urgentă, dacă Senatul nu se pronuntă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, aceasta este considerată adoptată si se trimite Camerei Deputatilor.

Art. 112. – În cazul proiectelor de lege si al propunerilor legislative primite de la Camera Deputatilor, dacă au fost operate modificări substantiale fată de proiectul initial, presedintele comisiei permanente sesizate în fond poate cere Biroului permanent solicitarea unui nou aviz al Consiliului Legislativ.

 

SECTIUNEA a 5-a

Termene procedurale

 

Art. 113. – În perioadele de vacantă parlamentară a Senatului proiectele de lege si propunerile legislative se înregistrează la data depunerii lor, iar termenele procedurale de legiferare încep să curgă de la data reluării activitătii Senatului în sesiune.

Art. 114. – Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însotite de avizele necesare.

Art. 115. – Pentru termenele procedurale ale procesului legislativ se iau în calcul numai zilele în care Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente.

 

SECTIUNEA a 6-a

Desfăsurarea sedintelor Senatului

 

Art. 116. – Sedintele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea presedintelui, a unui grup parlamentar sau a cel putin 20 de senatori, se hotărăste, cu votul majoritătii senatorilor prezenti, ca acestea să fie secrete.

Art. 117. – (1) La lucrările Senatului au acces deputatii, în calitate de initiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi, precum si membrii Guvernului sau reprezentantii acestora însotiti de specialisti ori de consilieri.

Dacă li se solicită participarea, prezenta initiatorilor si a membrilor Guvernului este obligatorie.

(2) La sedintele publice ale Senatului pot asista diplomati, reprezentanti ai presei, radioului si televiziunii, precum si alti invitati, pe baza acreditării sau a invitatiei semnate de secretarul general al Senatului, în conditiile stabilite de Biroul permanent. Cetătenii pot asista la lucrările Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesati, în limita locurilor disponibile în spatiul destinat publicului.

(3) Persoanele care asistă la sedintă trebuie să păstreze linistea si să se abtină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sală.

Art. 118. – (1) Senatorii sunt obligati să fie prezenti la lucrările Senatului. Prezenta este urmărită de un secretar al Biroului permanent al Senatului si, după caz, de secretarul comisiei permanente.

(2) Senatorul care nu poate lua parte la sedintă din motive independente de vointa sa va anunta Biroul permanent, mentionând cauzele care îl împiedică să participe.

Art. 119. – Senatul îsi desfăsoară activitatea, în plen, pe comisii si pe grupuri parlamentare, conform programului de activitate propus de Biroul permanent si aprobat de Senat.

Art. 120. – (1) Sedinta Senatului este deschisă de presedinte sau de vicepresedintele care îl înlocuieste.

(2) Presedintele este asistat de 2 secretari apartinând, de regulă, unul majoritătii si celălalt opozitiei.

(3) Înainte de începerea dezbaterilor, presedintele de sedintă anuntă dacă este întrunit cvorumul si se supune spre aprobare plenului Senatului proiectul ordinii de zi si programul de activitate.

Art. 121. – (1) Senatul adoptă legi, hotărâri, motiuni si alte acte cu caracter politic, în prezenta majoritătii senatorilor.

(2) Înainte de votare, liderii grupurilor parlamentare pot cere presedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului de sedintă.

(3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, presedintele Senatului suspendă sedinta si anuntă ziua si ora de reluare a lucrărilor.

Art. 122. – Presedintele Senatului conduce dezbaterile, veghează la respectarea regulamentului si la mentinerea ordinii în sala de sedinte.

Art. 123. – (1) Înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care s-au înscris la cuvânt.

(2) Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, numai atunci când le este dat de presedintele Senatului.

(3) Reprezentantilor Guvernului li se dă cuvântul în orice fază a dezbaterii si ori de câte ori solicită acest lucru. Acelasi drept îl au si reprezentantii comisiilor sesizate pentru raport de fond.

Art. 124. – Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia sau de la microfoanele special instalate; nici o persoană nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de presedinte.

Art. 125. – (1) Presedintele de sedintă sau liderul unui grup parlamentar are dreptul să propună Senatului limitarea duratei luărilor de cuvânt sau sistarea discutiilor, în functie de desfăsurarea dezbaterilor.

(2) Propunerile prevăzute la alin. (1) se adoptă cu votul deschis al senatorilor prezenti.

Art. 126. – (1) Presedintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si în cazul în care se cere cuvântul pentru aspecte de procedură.

Art. 127. – (1) Senatorii si celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligati să se refere exclusiv la chestiunea în dezbatere pentru care s-au înscris la cuvânt si să respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar, presedintele le atrage atentia si, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.

(2) Nu se admite dialogul dintre persoana înscrisă la cuvânt si ceilalti senatori.

Art. 128. – Presedintele îi cheamă la ordine pe senatorii care tulbură dezbaterile. El poate întrerupe sedinta când tulburarea persistă si poate dispune evacuarea din sală, prin intermediul chestorilor, a persoanelor care împiedică în orice mod desfăsurarea normală a lucrărilor Senatului.

Art. 129. – (1) Dezbaterile din sedintele Senatului se înregistrează pe bandă magnetică si se stenografiază.

(2) Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu exceptia celor privitoare la sedintele secrete, care urmează regimul legii speciale.

(3) Senatorii au dreptul să verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică, în cel mult 3 zile de la data sedintei, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.

 

SECTIUNEA a 7-a

Procedura de vot

 

Art. 130. – Legile, hotărârile, motiunile simple, precum si celelalte acte se adoptă de către Senat prin vot.

Art. 131. – (1) Votul deschis se exprimă public prin ridicarea mâinii, ridicare în picioare, apel nominal sau electronic. În cazul legilor constitutionale, votul deschis se poate exprima si prin corespondentă, în conditiile stabilite de Regulamentul Comisiei de revizuire a Constitutiei.

(2) Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare poate avea una dintre următoarele semnificatii: pentru, contra sau abtinere. Constatarea rezultatelor se face de secretari si se comunică de presedinte.

Presedintele Senatului sau liderul oricărui grup parlamentar poate cere renumărarea voturilor.

(3) Votul prin apel nominal se desfăsoară astfel: presedintele explică obiectul votării si sensul cuvintelor pentru, contra si abtinere, după care unul dintre secretari dă citire numelui si prenumelui fiecărui senator, care răspunde pentru, contra sau abtinere. După terminarea apelului se repetă numele si prenumele senatorilor care nu au răspuns la primul apel.

(4) Votul electronic se desfăsoară prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă vot pentru, vot contra sau abtinere. Rezultatul votului electronic se afisează la comanda presedintelui Senatului. În cazul unei defectiuni tehnice, votul se repetă. Dacă defectiunea persistă, se recurge, după caz, la celelalte modalităti de vot. Cartela de vot este netransmisibilă.

(5) Dacă votul electronic este deschis, la solicitarea oricărui grup parlamentar se eliberează câte o listă cuprinzând rezultatele votului. În acest caz lista se publică pe site-ul Senatului.

Art. 132. – (1) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele functii, ori prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau motiunilor.

(2) Procedura votului secret pe buletine de vot se face în cabine de vot, amenajate prin grija secretarului general al Senatului.

(3) În cazul votului, pe buletinul de vot se trec numărul de ordine, numele si prenumele candidatului, functia pentru care acesta candidează si, după caz, grupul parlamentar din care face parte.

(4) Senatorul votează pentru, lăsând neatinse pe buletinul de vot numele si prenumele persoanei dorite, sau votează contra, stergând numele si prenumele persoanei respective. Buletinele de vot se introduc în urne.

(5) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartă stampila de control si cele pe care au fost lăsate neatinse numele si prenumele unor candidati care, în acest mod, depăsesc numărul functiilor pentru care se face alegerea sau numirea.

Art. 133. – În cazul în care prin prezentul regulament nu se stabileste o anumită procedură de vot obligatorie, procedura de vot se va hotărî de Senat, la propunerea presedintelui sau a oricărui senator.

Art. 134. – (1) Dacă la alegerea sau numirea în anumite functii nu se obtine numărul necesar de voturi, votul se reia conform reglementărilor specifice. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se repetă.

(2) În situatiile în care votul este deschis, presedintele votează numai după ce restul senatorilor si-a exprimat votul.

(3) În cursul votării nu se acordă dreptul de a lua cuvântul.

(4) După anuntarea rezultatului votării, grupurile parlamentare pot să explice felul în care au votat, printr-o singură interventie de maximum 3 minute.

Art. 135. – (1) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile, se constituie o comisie de numărare si validare a votului, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

(2) Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat de către comisia de numărare si validare.

Art. 136. – (1) Legile constitutionale se adoptă cu votul unei majorităti de cel putin două treimi din numărul senatorilor.

(2) Legile organice si hotărârile privind Regulamentul Senatului se adoptă cu votul majoritătii senatorilor.

(3) Legile ordinare si hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majoritătii senatorilor prezenti.

(4) În cazul legilor constitutionale si al legilor organice, când presedintele constată, înainte de vot, că prezenta senatorilor nu este asiguratorie pentru cvorumul de vot, amână votul, stabilind ziua si ora desfăsurării acestuia. O nouă amânare a votului nu poate depăsi termenul prevăzut de Constitutie pentru adoptarea legii.

(5) Dacă prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau măsurile luate de acesta, inclusiv raportul comisiei sesizate în fond, se adoptă cu votul majoritătii senatorilor prezenti.

(6) Înainte de votare, presedintele de sedintă poate cere din proprie initiativă sau la cererea unui grup parlamentar verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Senatorii care nu îsi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenti în sala de sedintă intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.

(7) Dacă în sala de sedintă nu se află majoritatea senatorilor, presedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal.

Art. 137. – (1) Votul final priveste ansamblul reglementării.

(2) Votul final poate avea loc într-o sedintă consacrată acestui scop, în ordinea definitivării proiectului de lege sau a propunerii legislative.

Art. 138. – (1) Votul poate fi contestat numai de liderul unui grup parlamentar, imediat după anuntarea rezultatului votului de către presedintele Senatului. Asupra contestatiei Senatul se pronuntă prin votul majoritătii senatorilor prezenti. Contestatia poate fi sustinută de un singur vorbitor, într-un interval de timp rezonabil, si, în caz de opozitie, poate lua cuvântul într-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecărui grup parlamentar.

(2) Admiterea contestatiei are drept consecintă repetarea votului.

Art. 139. – (1) Numirile, confirmările sau avizele pentru numiri în functii, care, potrivit Constitutiei si legii, se fac de către Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări.

(2) În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmări sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidatii.

(3) Candidatii vor fi invitati si la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea lor si în plen.

 

SECTIUNEA a 8-a

Procedura pentru respingerea, reexaminarea si promulgarea legii

 

Art. 140. – Proiectele de lege si propunerile legislative adoptate sau respinse de Senat, ca primă Cameră sesizată, se semnează de presedintele Senatului si se înaintează Camerei Deputatilor, în calitate de Cameră decizională. Guvernul va fi înstiintat despre aceasta.

Art. 141. – (1) Senatul se pronuntă asupra proiectelor de lege si propunerilor legislative ce intră în competenta sa, ca primă Cameră sesizată, în termen de 45 de zile.

Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. Asupra ordonantelor de urgentă Senatul se pronuntă în termen de 30 de zile de la depunere.

(2) În cazul depăsirii termenelor prevăzute la alin. (1), se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost adoptată în forma înaintată de initiator. În acest caz, adoptarea se anuntă în plenul Senatului, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă se transmite, sub semnătura presedintelui Senatului, către Camera Deputatilor, care va decide definitiv.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă s-a adoptat raport si s-au dat avize ori amendamente, acestea se înaintează anexat proiectului de lege sau propunerii legislative, ca material documentar.

Art. 142. – (1) În cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat fără modificări un proiect de lege sau o propunere legislativă primită de la Camera Deputatilor, aceasta va fi semnată de presedintele Senatului, va fi depusă la secretarul general al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale si va fi transmisă Camerei Deputatilor pentru îndeplinirea formalitătilor de promulgare.

(2) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai în zilele în care Senatul lucrează în plen si se aduce la cunostintă senatorilor în aceeasi zi, prin prezentare în sedinta de plen si prin afisare datată si certificată la avizierul general de la sala de sedintă.

Senatorii îsi pot exercita dreptul de sesizare a Curtii Constitutionale, potrivit legii.

Art. 143. – (1) În cazul în care Senatul, ca primă Cameră sesizată, adoptă o prevedere care, potrivit dispozitiilor Constitutiei, intră în competenta sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă si Camera Deputatilor este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă legea se întoarce la Senat, care va decide definitiv, în procedură de urgentă.

(2) Dispozitiile alin. (1) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător si în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere pentru care competenta decizională apartine Camerei Deputatilor, ca primă Cameră sesizată.

Art. 144. – În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă, respinsă anterior de Camera Deputatilor, respingerea este definitivă, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă nu mai poate fi readusă în discutia acestuia în cursul aceleiasi sesiuni parlamentare.

Art. 145. – (1) În cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constitutia României, republicată, Senatul reexaminează prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale. Senatul dezbate pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări.

(2) Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări va cuprinde propuneri pentru punerea de acord a prevederilor declarate neconstitutionale cu decizia Curtii Constitutionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 101–106. Cu aprobarea Senatului, în urma dezbaterii raportului, în cuprinsul legii se operează si corelările tehnico-legislative necesare.

(3) În cazul unei obiectii de neconstitutionalitate asupra tratatelor sau altor acorduri internationale, invocate potrivit art. 146 lit. b) din Constitutia României, republicată, procedura parlamentară se suspendă si se reia după publicarea deciziei Curtii Constitutionale.

(4) În cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constitutia României, republicată, Senatul nu poate ratifica tratatul sau acordul international declarat ca fiind neconstitutional.

(5) În cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutia României, republicată, dispozitiile declarate neconstitutionale îsi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile declarate neconstitutionale cu prevederile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

(6) Dispozitiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător si în cazul în care a fost declarată neconstitutionalitatea prevederilor din Regulamentul Senatului.

(7) Reexaminarea textelor declarate neconstitutionale se face întâi de prima Cameră sesizată.

Art. 146. – (1) În cazul în care Presedintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima dată de către Senat, cererea va fi înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului.

(2) Reexaminarea legii pe baza cererii Presedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative.

Art. 147. – Pentru legile adoptate, potrivit Constitutiei, în sedinta comună a celor două Camere, noua deliberare se face tot în sedintă comună, conform Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Art. 148. – Camera Deputatilor face numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimitându-le spre publicare la Monitorul Oficial al României.

 

SECTIUNEA a 9-a

Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului

 

Art. 149. – Senatul are dreptul să ceară punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului, potrivit dispozitiilor Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 150. – (1) Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentă, ca urmare a unei anchete desfăsurate în conditiile art. 76, fie de o comisie de anchetă. Dacă ministrul are si calitatea de senator, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări, care va elabora în cel mai scurt timp un raport pe care îl înaintează Senatului.

(2) Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi.

(3) Hotărârea se adoptă cu votul majoritătii senatorilor.

Art. 151. – Dacă Senatul hotărăste să ceară punerea sub urmărire penală a unui membru al Guvernului, presedintele Senatului va adresa ministrului justitiei o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, va înstiinta Presedintele României pentru eventuala suspendare din functie a acestuia.

Art. 152. – În cazul prevăzut la art. 151, dispozitiile art. 116–135 se aplică corespunzător.

 

CAPITOLUL III

Motiuni, întrebări, interpelări, informări, petitii

SECTIUNEA 1

Motiuni simple

 

Art. 153. – (1) Motiunea simplă exprimă pozitia Senatului într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

(2) Motiunea simplă poate fi initiată de cel putin o pătrime din numărul senatorilor.

(3) Motiunea simplă trebuie să fie întocmită corespunzător actelor juridice ale Senatului si să cuprindă motivarea si dispozitivul. Motiunea se depune la presedintele de sedintă, în plenul Senatului.

Art. 154. – (1) Până la încheierea dezbaterii unei motiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o altă motiune în aceeasi problemă.

(2) După primirea motiunilor simple care au îndeplinit conditiile prevăzute de art. 153, presedintele Senatului le comunică de îndată Guvernului si le aduce la cunostintă plenului, după care dispune afisarea lor la sediul Senatului si distribuirea lor senatorilor.

Art. 155. – (1) Presedintele Senatului stabileste data dezbaterii motiunii simple, care nu poate depăsi 6 zile de la depunerea acesteia, înstiintând Guvernul asupra datei stabilite.

(2) Presedintele Senatului nu va supune dezbaterii motiunile simple care nu îndeplinesc cerintele prevăzute la art. 153 si nici pe cele care vizează finalităti specifice motiunii de cenzură, prezentând Senatului motivele deciziei sale.

(3) Motiunile simple privind probleme de politică externă se supun dezbaterii numai însotite de avizul Comisiei pentru politică externă si cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Această conditie trebuie îndeplinită în termen de 3 zile de la depunerea motiunii simple.

Art. 156. – (1) După începerea dezbaterii motiunii simple, senatorii semnatari nu-si pot retrage adeziunea la motiune.

(2) La motiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente.

(3) Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a motiunii simple în plenul Senatului.

(4) Nici o motiune simplă nu poate fi supusă votului înainte de dezbaterea ei.

Art. 157. – (1) Dezbaterea motiunii simple se face cu respectarea dispozitiilor cuprinse în art. 116–129 si se adoptă cu votul secret al majoritătii senatorilor.

(2) Motiunile simple adoptate de Senat se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si sunt obligatorii pentru Guvern si membrii săi, precum si pentru celelalte persoane vizate.

 

SECTIUNEA a 2-a

Întrebări

 

Art. 158. – (1) Senatorii pot adresa întrebări Guvernului, ministrilor sau altor conducători ai organelor administratiei publice.

(2) Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informatie este exactă, dacă Guvernul sau celelalte organe ale administratiei publice înteleg să comunice Senatului informatiile sau documentele solicitate ori dacă Guvernul are intentia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.

Art. 159. – În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular, întrebări care se referă la procese aflate pe rolul instantelor judecătoresti ori care pot afecta solutionarea unor cauze aflate în curs de judecată, care urmăresc în exclusivitate obtinerea unei consultatii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu

îndeplinesc functii publice.

Art. 160. – (1) Senatorii pot adresa întrebări orale sau scrise si au dreptul să ceară ca răspunsul să le fie dat oral în plenul Senatului sau în scris.

(2) Întrebările scrise sau orale se depun în scris, prin grupul parlamentar, la secretarul desemnat al Senatului, cel mai târziu până la ora 10,00 a zilei de joi.

(3) Întrebările se înregistrează la secretarul desemnat al Senatului, în ordinea în care au fost depuse.

(4) Întrebările trebuie să aibă un singur autor, iar un senator nu poate adresa într-o săptămână mai mult de două întrebări.

(5) În cursul zilei de joi întrebările sunt transmise ministrului delegat pentru relatia cu Parlamentul, mentionându-se tipul întrebării si ce fel de răspuns a solicitat senatorul.

(6) În situatia aparitiei unor urgente, senatorul poate pune o întrebare si în cadrul sedintei destinate acestei activităti, urmând ca răspunsul să fie dat în sedinta specială de săptămâna următoare.

Art. 161. – (1) Întrebările orale se prezintă în plenul Senatului de către autor, într-un interval de timp de cel mult un minut. Răspunsurile orale se dau imediat după ce a fost adresată întrebarea si nu pot depăsi 3 minute.

Autorul întrebării poate interveni cu precizări sau comentarii, fără a depăsi două minute, iar răspunsul la replică va fi dat în acelasi interval de timp. Nici o altă interventie pe marginea întrebării respective nu mai poate avea loc. Răspunsul la întrebarea orală poate fi amânat pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate.

(2) În situatia în care cel căruia îi este adresată întrebarea orală nu este prezent, răspunsul va fi dat în sedinta din săptămâna următoare. Presedintele Senatului informează primul-ministru cu privire la răspunsurile amânate.

(3) Răspunsurile orale la întrebările scrise se dau după ce s-au epuizat întrebările. La întrebările la care s-a cerut răspuns oral nu se răspunde dacă senatorul care a adresat întrebarea nu se află în sală.

(4) Răspunsurile scrise se transmit senatorului în cel mult 15 zile.

(5) Întrebările si răspunsurile se consemnează în stenograma sedintei si se publică odată cu aceasta în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Întrebările la care nu s-a răspuns sunt comunicate si primului-ministru si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârsitul fiecărei sesiuni ordinare.

 

SECTIUNEA a 3-a

Interpelări

 

Art. 162. – (1) Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului sau unui membru al acestuia de către unul ori mai multi senatori sau de un grup parlamentar, prin care se solicită explicatii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitătii sale interne sau externe.

(2) Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul si motivarea acestora, fără nici o dezvoltare, si se depun la secretarul desemnat al Senatului.

Art. 163. – (1) Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special si se afisează la sediul Senatului.

(2) Interpelările se prezintă în sedintă publică de către autor, după care presedintele Senatului le transmite primului-ministru.

(3) Biroul permanent stabileste o zi din săptămână consacrată prezentării si dezbaterii interpelărilor si întrebărilor.

(4) Guvernul si fiecare dintre membrii săi sunt obligati să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice, Senatul poate acorda un termen de cel mult 3 săptămâni.

Art. 164. – (1) În sedinta consacrată dezbaterii interpelării se dă cuvântul autorului pentru 3 minute si apoi celui interpelat pentru 5 minute. Dacă răspunsul la interpelare dă nastere unei replici, se dă cuvântul în aceeasi ordine si pentru aceleasi durate de timp.

Presedintele Senatului poate limita luările de cuvânt.

(2) Răspunsurile la interpelările adresate Guvernului se prezintă de primul-ministru sau de reprezentantul acestuia. Răspunsul la interpelările adresate membrilor Guvernului se prezintă de ministru sau, după caz, de un secretar de stat.

(3) Timpul total afectat interpelărilor se împarte pe grupuri parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora.

Art. 165. – Senatul poate adopta o motiune prin care să-si exprime pozitia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării, cu respectarea prevederilor art. 153–157.

 

SECTIUNEA a 4-a

Informarea Senatului si a senatorilor

 

Art. 166. – (1) Presedintele Senatului poate solicita Guvernului si celorlalte organe ale administratiei publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activitătii acestora, informatiile si documentele necesare.

(2) Presedintii comisiilor permanente pot solicita de la organele prevăzute la alin. (1) informatiile si documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate.

(3) Fiecare senator are dreptul de a cere informatiile si documentele mentionate, prin intermediul presedintelui Senatului sau al presedintilor comisiilor.

(4) Solicitarea informării este obligatorie în cazul în care o initiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat.

(5) Autoritătile prevăzute la alin. (1) sunt obligate să răspundă în termen de cel mult 10 zile. În situatii exceptionale în care răspunsul necesită date suplimentare, acestea au obligatia de a declara în scris că interesul public nu le permite să răspundă la timp si de a cere un termen suplimentar care nu poate depăsi 30 de zile. În cazul în care autoritătile nu răspund în termenele prevăzute la solicitarea senatorului interesat, presedintele Senatului sau presedintele comisiei, după caz, poate cere invitarea lor în plenul Senatului.

(6) Refuzul nejustificat de a răspunde la solicitările prevăzute în alineatele precedente atrage, după caz, răspunderea juridică potrivit legii. Presedintele Senatului poate sesiza autoritătile competente, la solicitarea senatorului interesat.

Art. 167. – (1) În cazul în care informatiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în sedintă secretă.

(2) Documentele primite se restituie organului respectiv, după consultare.

 

SECTIUNEA a 5-a

Petitii

 

Art. 168. – (1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petitii Senatului. Petitiile vor fi prezentate în scris si semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.

(2) Petitiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului si obiectul cererii.

Art. 169. – (1) Petitiile înregistrate se repartizează, spre solutionare, de către unul dintre vicepresedintii Senatului, desemnat de presedinte, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petitiei, ori senatorilor cărora le-au fost personal adresate.

(2) Orice membru al Senatului poate lua cunostintă de  continutul unei petitii, adresându-se în acest scop presedintelui comisiei căreia i-a fost repartizată.

(3) Senatorul căruia îi sunt adresate petitii le va transmite spre solutionare autoritătilor publice competente.

Art. 170. – (1) Comisia va decide care sunt petitiile a căror rezolvare nu suferă amânare, sesizând de îndată autoritătile publice competente, si va informa, în toate cazurile, petentul despre solutia promovată. Pentru celelalte petitii, comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacă le va trimite unei autorităti publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite, problema ce face obiectul petitiei se prezintă Senatului.

(2) Autoritătile publice sesizate au obligatia să informeze Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre solutia adoptată.

(3) Petitionarului i se aduce la cunostintă solutia adoptată.

(4) Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei si petitii va prezenta trimestrial Biroului permanent un raport asupra petitiilor primite si asupra modului de solutionare a acestora; acelasi raport va fi prezentat plenului Senatului la începutul fiecărei sesiuni.

(5) În raport se vor face mentiuni cu privire la solutiile date de autoritătile publice la petitiile care le-au fost trimise spre solutionare.

 

SECTIUNEA a 6-a

Declaratii politice

 

Art. 171. – (1) În fiecare săptămână, Biroul permanent alocă o anumită perioadă de timp dintr-o zi de sedintă pentru declaratii politice sau alte interventii ale senatorilor.

(2) Declaratiile politice sau alte interventii ale senatorilor se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar.

(3) În raport cu continutul lor, declaratiile politice sau alte interventii ale senatorilor pot da dreptul la replică senatorilor, grupurilor parlamentare si autoritătilor vizate.

(4) În cazul în care tematica si continutul declaratiilor politice sau ale altor interventii ale senatorilor vizează activitatea si politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului delegat pentru relatia cu Parlamentul.

 

CAPITOLUL IV

Statutul senatorului

SECTIUNEA 1

Imunitatea parlamentară

 

Art. 172. – (1) Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.

(2) Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertătii de exprimare a senatorului si protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare respective, abuzive sau sicanatoare.

(3) Senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(4) În temeiul art. 72 din Constitutia României, republicată, senatorii pot fi urmăriti si trimisi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără încuviintarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(5) În caz de infractiune flagrantă, senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat pe presedintele Senatului asupra retinerii si perchezitiei. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contraventională, precum si cererea de retinere, de arestare sau de perchezitie se adresează presedintelui Senatului de ministrul justitiei.

(7) Presedintele Senatului aduce cererea la cunostintă senatorilor în sedintă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări, spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exercitiul functiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majoritătii membrilor acesteia.

(8) Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere si aprobare plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

(9) Cererile de retinere, de arestare, de perchezitie se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Art. 173. – Senatul hotărăste asupra cererii cu votul secret al majoritătii membrilor săi.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conflictul de interese, constatarea incompatibilitătilor si alte interdictii

 

Art. 174. – (1) Senatorii depun o declaratie de interese, pe propria răspundere, cu privire la functiile si activitătile pe care le desfăsoară, cu exceptia celor legate de mandatul sau functia publică pe care o exercită.

(2) Prin conflict de interese se întelege situatia în care senatorul are un interes personal de natură patrimonială, care ar influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

(3) Functiile si activitătile care se includ în declaratia de interese sunt:

a) functiile în cadrul unor asociatii, fundatii sau alte organizatii neguvernamentale ori partide politice;

b) activităti profesionale remunerate;

c) calitatea de actionar sau asociat la societătile comerciale, inclusiv bănci sau alte institutii de credit, societăti de asigurare si financiare.

(4) Senatorii care nu îndeplinesc alte functii sau nu desfăsoară alte activităti decât cele legate de mandatul ori functia pe care o exercită depun o declaratie în acest sens.

Art. 175. – (1) Declaratia de interese se depune în termen de 15 zile de la data validării mandatului ori, după caz, de la data numirii în functie.

(2) Declaratia de interese se actualizează ori de câte ori intervin schimbări care, potrivit art. 174 alin. (3), trebuie înscrise în aceste declaratii. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii, modificării sau încetării functiilor sau activitătilor.

Art. 176. – (1) Declaratiile de interese sunt publice si se depun la secretarul general al Senatului.

 (2) Numele senatorilor care, în mod nejustificat, nudepun declaratia de interese se publică pe pagina de Internet a Senatului.

(3) Evidenta declaratiilor de interese se consemnează într-un registru special, numit Registrul declaratiilor de interese, care se păstrează la secretarul general al Senatului.

Art. 177. – (1) Calitatea de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

(2) Prin functiile publice de autoritate incompatibile cu calitatea de senator se întelege functii din administratia publică asimilate celor de ministru, functiile de secretar de stat, subsecretar de stat si secretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, functiile din Administratia Prezidentială, din aparatul de lucru al Parlamentului si al Guvernului, functii de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităti si institutii publice, functii de consilieri locali si consilieri judeteni, de prefecti si subprefecti si celelalte functii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, functiile de primar, viceprimar si secretar ai unitătilor administrativ-teritoriale, functiile de conducere si executie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe din unitătile administrativ-teritoriale si din aparatul propriu si serviciile publice ale consiliilor judetene si consiliilor locale, precum si functiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le detin să candideze în alegeri.

(3) Calitatea de senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

a) functia de presedinte, vicepresedinte, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societăti comerciale, inclusiv bănci sau alte institutii de credit, societăti de asigurare si financiare, precum si la institutii publice;

b) functia de presedinte sau de secretar al adunărilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societătile comerciale prevăzute la lit. a);

c) functia de reprezentant al statului în adunările generale ale societătilor comerciale prevăzute la lit. a);

d) functia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societătilor nationale;

e) calitatea de comerciant, persoană fizică;

f) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

g) functia publică încredintată de un stat străin, cu exceptia acelor functii prevăzute în acordurile si conventiile la care România este parte.

(4) Alte incompatibilităti decât cele prevăzute la alin. (1)–(3) sunt stabilite prin lege organică.

Art. 178. – Senatorii pot exercita functii sau activităti în domeniul didactic, al cercetării stiintifice si al creatiei literar-artistice, precum si în alte domenii prevăzute de lege.

Art. 179. – (1) Senatorul care se află în una dintre incompatibilitătile prevăzute la art. 177 va demisiona din functiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 10 zile de la data aparitiei cazului de incompatibilitate.

(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), senatorul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din functia de senator. Demisia se aduce la cunostinta plenului Senatului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 180. – Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului, formatiunii politice ori aliantei acestora, dacă până la data validării mandatului partidul sau formatiunea politică pentru care a candidat confirmă în scris că apartine acesteia. Asupra legalitătii alegerii supleantului Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităti si validări va prezenta Senatului un raport.

Art. 181. – În cursul termenului prevăzut la art. 179 alin. (1), senatorul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate care se încadrează în incompatibilitătile prevăzute de lege.

Art. 182. – Schimbările intervenite în activitatea senatorului pe durata exercitării mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data aparitiei acestora.

Art. 183. – (1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Senat cu votul majoritătii membrilor săi.

(2) Dacă senatorul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al sedintei, iar asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.

Art. 184. – Evidenta situatiilor prevăzute la art. 177–183 se tine la secretarul general al Senatului.

Art. 185. – (1) Se interzice folosirea de către senatori în interes privat a simbolurilor care au legătură cu exercitiul demnitătii sau functiei acestora.

(2) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele însotit de calitatea de senator, în orice formă de publicitate a unui agent economic român sau străin, precum si a vreunui produs comercial, national sau străin.

(3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, semnătura senatorului pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu exceptia publicitătii gratuite pentru scopuri caritabile.

(4) Se interzice senatorilor folosirea sau exploatarea directă ori indirectă a informatiilor care nu sunt publice, obtinute în legătură cu exercitarea atributiilor, în scopul obtinerii de avantaje pentru ei sau pentru altii.

(5) Senatorii au obligatia să-si declare averea, în termen de 15 zile, potrivit legii.

 

SECTIUNEA a 3-a

Exercitarea mandatului de senator

 

Art. 186. – (1) Senatorii intră în exercitiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub conditia validării si a depunerii jurământului.

(2) După constituirea legală a Senatului, fiecare senator va depune, în fata plenului Senatului, întrunit în sedintă

solemnă, jurământul de credintă fată de tară si popor:

“Jur credintă patriei mele, România.

Jur să respect Constitutia si legile tării.

Jur să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si

integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare si fidelitate mandatul încredintat de popor.

Asa să mă ajute Dumnezeu!“

Jurământul de credintă se poate depune si fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula: “Jur pe onoare si constiintă“, care prefatează jurământul.

Art. 187. – (1) După validare, pe durata exercitării mandatului, senatorilor li se eliberează legitimatia de membru al Senatului, semnată de presedintele acestuia.

(2) De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calitătii lor de reprezentanti ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata exercitării mandatului.

Modelul însemnului se stabileste de către Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confectionarea acestuia se suportă din bugetul Senatului.

(3) Legitimatia si însemnul se pot păstra de senator după încetarea mandatului, cu titlu evocativ.

(4) Pe durata exercitării mandatului, senatorii si membrii lor de familie beneficiază de pasaport diplomatic.

Art. 188. – (1) Calitatea de senator încetează la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum si în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

(2) În cazul în care un senator demisionează, el poate reveni asupra demisiei până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Senatului de vacantare a mandatului, dacă următorul propus pe lista formatiunii din partea căreia a candidat nu a fost validat în plen.

Art. 189. – (1) Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscriptiile electorale se organizează, pentru fiecare senator, câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un sef de birou senatorial, un secretar si un sofer, personal care face parte din aparatul Senatului.

(2) Încadrarea personalului birourilor senatoriale se face cu contract de muncă pe durată determinată, de secretarul general al Senatului, la propunerea senatorilor în cauză.

(3) Pe timpul cât îndeplineste această activitate, personalul angajat se consideră detasat sau, după caz, transferat în interesul serviciului, în conditiile legislatiei muncii.

(4) Contractul de muncă al personalului birourilor senatoriale încetează la cererea senatorului sau, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de senator, la data la care noul titular solicită aceasta.

Art. 190. – (1) Senatorii primesc drepturile bănesti, potrivit legii.

(2) Senatorii primesc indemnizatia lunară si celelalte drepturi, începând cu data intrării în exercitiul mandatului si până la încetarea acestuia.

Art. 191. – Pe durata exercitării mandatului de senator, contractul de muncă al acestuia se suspendă, cu exceptia

cazurilor în care Biroul permanent decide altfel, la cererea Senatului si cu avizul unitătii si al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităti si validări a Senatului.

 

SECTIUNEA a 4-a

Concedii, absente, demisii

 

Art. 192. – Nici un senator nu poate lipsi nemotivat de la sedintele Senatului sau ale comisiei din care face parte ori de la celelalte activităti specifice îndeplinirii mandatului de senator.

Art. 193. – (1) Concediile se acordă pentru motive de boală sau interese personale.

(2) Concediile de boală se acordă pe baza certificatului medical.

(3) Pentru interese personale se pot acorda, în timpul unei sesiuni, cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizatiei, iar peste această durată, concedii fără plată, care se pot efectua integral sau în mai multe transe.

Concediile până la 4 zile se aprobă de presedintele Senatului, iar cele cu o durată mai mare de 4 zile, de către Biroul permanent.

(4) Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea mentionat, de către unul dintre secretarii Senatului, numărul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv.

Art. 194. – (1) Senatorii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată presedintelui.

(2) Presedintele Senatului, în sedintă publică, întreabă senatorul dacă stăruie în cererea de demisie si, dacă răspunsul este afirmativ ori dacă senatorul nu se prezintă pentru a răspunde, cu toate că a fost înstiintat, declară locul vacant.

 

SECTIUNEA a 5-a

Deontologia parlamentară; abateri si sanctiuni

 

Art. 195. – Constituie abateri disciplinare săvârsite de senatori următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infractiuni:

a) încălcarea dispozitiilor privind îndatoririle senatorului prevăzute de Constitutie si de legea statutului deputatilor si al senatorilor;

b) încălcarea jurământului de credintă;

c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Senatului;

d) exercitarea abuzivă a mandatului de senator;

e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în sedintele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator;

f) absentarea, nemotivată si în mod repetat, de la lucrările Senatului.

Art. 196. – Abaterile de la deontologia parlamentară se sanctionează cu:

a) atentionare;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvântului;

d) îndepărtarea din sală pe durata sedintei;

e) avertisment public – scris.

Art. 197. – (1) Abaterile si sanctiunile prevăzute la art. 195, respectiv la art. 196 lit. a)–d), se constată si se aplică de către presedintele de sedintă sau, după caz, de presedintele comisiei senatoriale.

(2) Sanctiunile prevăzute la art. 196 nu pot împiedica exercitarea dreptului la vot.

Art. 198. – (1) Presedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, să îl invite să-si retragă sau să explice cuvântul care a generat incidente si care ar atrage aplicarea măsurii.

(2) Dacă expresia întrebuintată a fost retrasă sau regretată ori dacă explicatiile date sunt apreciate de presedinte sau de senatorul vizat ca satisfăcătoare, măsura nu se mai aplică.

(3) În cazul în care, după chemarea la ordine, senatorul continuă să se abată de la prezentul regulament, presedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacă persistă, îl va îndepărta din sală.

Art. 199. – (1) Pentru mentinerea ordinii în sedintele comisiilor, presedintii acestora au aceleasi drepturi ca si presedintele Senatului si pot aplica măsurile prevăzute la art. 196 lit. a)–d).

(2) În cazul în care un senator săvârseste abateri deosebit de grave, presedintele comisiei va suspenda sedinta si va aduce cazul la cunostintă presedintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent.

Art. 200. – (1) Abaterile care implică aplicarea sanctiunii prevăzute la art. 196 lit. e) se constată de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităti si validări a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau a unui senator. Sesizarea se adresează presedintelui Senatului.

(2) Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităti si validări solutionează sesizarea înaintată de presedintele Senatului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie. Solutia comisiei se ia cu votul majoritătii membrilor prezenti, în sedintă secretă.

(3) Raportul comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului.

(4) Biroul permanent solutionează cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreună cu dosarul cauzei. Hotărârea Biroului permanent se prezintă în sedintă publică a plenului Senatului.

(5) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Senatului petitionarul sau senatorul sanctionat poate face contestatie în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.

(6) Contestatia se solutionează de către plenul Senatului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majoritătii senatorilor prezenti, în sedintă secretă.

(7) Hotărârea plenului Senatului, dată asupra contestatiei, este definitivă si executorie si se aduce la cunostintă publică în sedinta de plen.

Art. 201. – Senatorul sanctionat disciplinar pe baza prevederilor art. 196 lit. e) nu poate reprezenta Senatul în relatiile interne si externe ale acestuia, pe o perioadă de 3 luni de la data rămânerii definitive a sanctiunii.

Art. 202. – Sanctiunile prevăzute de art. 196 se aplică pentru fiecare abatere în parte si se cumulează aritmetic.

 

CAPITOLUL V

Serviciile Senatului

 

Art. 203. – (1) Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului, ajutat de un secretar general adjunct.

(2) Secretarul general si secretarul general adjunct sunt numiti de Senat, pe durata legislaturii, la propunerea Biroului permanent.

(3) Secretarul general si secretarul general adjunct pot fi revocati la propunerea Biroului permanent sau a cel putin 30 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulată o singură dată în cursul unei sesiuni ordinare.

(4) Secretarul general este ordonator principal de credite si, în îndeplinirea atributiilor sale, emite ordine.

Art. 204. – (1) Senatul aprobă bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat si îl înaintează Guvernului în vederea includerii în bugetul de stat. Executia bugetului propriu este aprobată de plenul Senatului după verificarea de către chestorii Senatului.

(2) Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto si modul de utilizare a acestora, precum si cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, în limita sumelor prevăzute în bugetul anual.

Art. 205. – (1) Folosirea colaboratorilor pentru lucrările Senatului, ale comisiilor si pentru unele activităti ale serviciilor Senatului se aprobă de Biroul permanent.

(2) Indemnizatia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborării si se ordonantează de secretarul general al Senatului.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 206. – (1) Dacă Senatul adoptă, în conditiile art. 155 alin. (1) din Constitutia României, republicată, un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Camera Deputatilor, presedintele Senatului, de acord cu presedintele Camerei Deputatilor, initiază procedura de mediere. În acelasi mod se procedează si în cazul în care Camera Deputatilor adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Senat.

(2) În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului un număr de 7 senatori, urmărindu-se respectarea principiilor prevăzute la art. 45.

(3) Senatorii stabiliti de Senat prin votul deschis al majoritătii senatorilor prezenti, împreună cu deputatii desemnati de Camera Deputatilor, potrivit regulamentului propriu, formează comisia de mediere.

(4) Cvorumul regulamentar al sedintelor de mediere este asigurat numai în prezenta a cel putin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului.

Art. 207. – (1) Comisia de mediere se reuneste la convocarea presedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, la sediul acesteia, si stabileste regulile după care îsi va desfăsura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

(2) Reprezentantii Senatului în comisia de mediere au competenta de a examina si de a hotărî, împreună cu cei ai Camerei Deputatilor, numai asupra redactărilor diferite adoptate de Camera Deputatilor la textele adoptate de Senat si se vor pronunta, în aceste limite, asupra redactărilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltă dintre redactări sau un text comun.

(3) Conducerea lucrărilor comisiei de mediere se realizează prin rotatie de către un senator si un deputat, stabiliti de aceasta.

(4) Hotărârile comisiei de mediere se iau cu acordul majoritătii membrilor acesteia.

Art. 208. – (1) Activitatea comisiei de mediere încetează odată cu depunerea raportului.

(2) Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmându-se procedura prevăzută la art. 84–112, sau, după caz, pe ordinea de zi a sedintelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul sedintelor comune.

(3) Se supun la vot numai solutiile propuse de comisia de mediere, diferite de cele adoptate initial de către Senat.

În toate cazurile, raportul comisiei de mediere se aprobă potrivit procedurii si cu majoritatea de voturi necesară adoptării legii în forma finală.

(4) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit, la un acord cu privire la textele aflate în divergentă sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergentă se supun dezbaterii în sedinta comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor sedinte.

Art. 209. – Dacă ambele Camere ale Parlamentului îsi însusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 140.

Art. 210. – Constitutionalitatea prezentului regulament poate fi verificată de către Curtea Constitutională, la cererea presedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel putin 25 de senatori.

Art. 211. – Prevederile art. 30–32 se pun în aplicare numai după 25 de zile calendaristice de la data publicării

acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 461

din 20 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul se procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul se procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecătoriei Brad.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 161/2005, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 din Codul se procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Viorel Dobra într-o cauză penală având ca obiect solutionarea plângerii împotriva unei solutii dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate nu precizează nimic referitor la situatia în care procurorul nu a dat nici o solutie la cererea care îi era adresată pentru rezolvarea unui interes legitim. În acest mod procurorul poate da o solutie definitivă, prin simplul fapt că “nu dă solutie unei plângeri penale“, situatie care s-a vrut a fi evitată chiar prin introducerea art. 2781 din Codul se procedură penală. Tocmai din aceste considerente, arată autorul exceptiei,

este necesară “introducerea prevederii exprese că lipsa unei solutii la oricare din modurile de sesizare a procurorului să poată fi atacată la instantă“. În final, autorul exceptiei relevă chestiunile de fapt care s-au petrecut în cauza dedusă spre solutionare Judecătoriei Brad.

Judecătoria Brad si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (1) din Constitutie “în măsura în care nu consacră dreptul persoanei ale cărei interese au fost vătămate prin nesolutionarea de către procuror a plângerii formulate conform art. 221–222 din Codul de procedură penală, de a se adresa cu plângere în fata instantei, în conditiile în care, potrivit art. 337 din Codul de procedură penală, initiativa extinderii procesului penal apartine procurorului“.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât rolul art. 2781 din Codul de procedură penală nu este acela de a reglementa posibilitatea atacării la instanta de judecată a tuturor actelor sau măsurilor procurorilor, ci numai a solutiilor care finalizează procesul penal în faza de urmărire penală, asa cum a statuat si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 182/2005. Pentru celelalte acte sau măsuri ale procurorului, Codul de procedură penală reglementează fie posibilitatea atacării lor la procurorul ierarhic superior, fie posibilitatea contestării lor în fata instantei de judecată, atunci când dosarul se află pe rolul acesteia. “Tăcerea“procurorului este si ea, în anumite situatii, sanctionată de cod, în special atunci când aceasta afectează drepturile si libertătile fundamentale ale persoanei. A extinde, însă, sensul art. 2781 si la atacarea în instantă a lipsei răspunsului fată de o plângere ar însemna a-l deturna de la sensul pentru care a fost instituit. Totodată, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia extinderii dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală si la alte situatii neprevăzute de text, prin care s-a statuat că această extindere nu poate fi acceptată întrucât ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional într-un legislator pozitiv, în contradictie cu art. 61 din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că art. 2781 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanta de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul solutionează cauza penală, fără ca aceasta să mai ajungă în fata instantei, respectiv împotriva “rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei, ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror“.

Cu privire la dreptul de petitionare, arată că acest drept fundamental prevăzut de Constitutie se concretizează în cereri, reclamatii, sesizări, propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justitiei, la care autoritătile publice au obligatia de a răspunde în termenele si conditiile stabilite potrivit legii. Astfel, sesizarea instantei judecătoresti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai

pe calea justitiei nu este un aspect al dreptului de petitionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activitătii de judecată. În acest sens sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 17/2005, nr. 27/2005, nr. 175/2004 si nr. 511/2004.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 52 alin. (1) din Constitutie, consideră că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obtine, în conditiile legii, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost sesizată, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul continut: “După respingerea plângerii făcute conform art. 275–278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (1) din Constitutie, care au următorul cuprins:

– Art. 51 alin. (4): “Autoritătile publice au obligatia să răspundă la petitii în termenele si în conditiile stabilite potrivit

legii.“; – Art. 52 alin. (1): “Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pabugei.“

Totodată, apreciază că prevederile legale criticate contravin si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la dreptul la o cale efectivă de atac.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că, prin ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia solicită “introducerea prevederii exprese că lipsa unei solutii la oricare din modurile de sesizare a procurorului să poată fi atacată la instantă“.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, “fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Prin urmare, instanta de contencios constitutional nu se poate erija într-un legislator pozitiv, aceasta fiind în contradictie cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 161/2005 al Judecătoriei Brad.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 535

din 13 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsite Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marilena Mincă – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, exceptie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 490//P/F/2005 al Curtii de Apel Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 490/P/F/2005, Curtea de Apel Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală.

Exceptia a fost ridicată, din oficiu, de instanta de judecată într-o cauză având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brasov privind recunoasterea Hotărârii penale K 173/2003, pronuntată de Tribunalul Districtual Ptuj din Republica Slovenia, relativ la condamnatul Ion Laurentiu Bălan, pentru săvârsirea infractiunii de trecerea frauduloasă a frontierei.

În motivarea exceptiei invocate se arată că prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 contravin prevederilor art. 21 alin. (1) si (2), precum si art. 131 alin. (1) din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie si la rolul Ministerului Public, deoarece permit posibilitatea recunoasterii unei hotărâri penale străine numai la solicitarea autoritătilor competente ale statului de condamnare, iar nu si la solicitarea procurorului român sau a persoanei condamnate. De asemenea, în motivarea exceptiei, Curtea de Apel Brasov face referire si la restrângerea nejustificată a suveranitătii statului român, care “nu poate dispune, prin autoritătile competente, asupra unor chestiuni de drept public, de drept penal, în propriul său teritoriu si în legătură cu propriii cetăteni“. Din acest punct de vedere, dispozitiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (1) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că procedura instituită prin dispozitiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 “este excesivă si depinde de un element aleatoriu, neexistând o garantie că orice autoritate străină competentă, la solicitarea condamnatului, va initia procedurile prevăzute de lege în vederea recunoasterii hotărârii penale străine“.

Drept urmare, Guvernul apreciază că prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 sunt neconstitutionale numai în măsura în care opresc persoana condamnată de a ajunge în fata instantelor judecătoresti pentru exercitarea dreptului său, potrivit art. 21 din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional. În acest sens arată că dispozitiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu îngrădesc dreptul părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime. De asemenea, mentionează că prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect regulii constitutionale potrivit căreia, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor. Cât priveste critica de neconstitutionalitate a art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, fată de prevederile art. 1 alin. (1) din Constitutie, consideră că aceasta nu poate fi retinută, deoarece nu sunt încălcate trăsăturile si valorile supreme ale statului român.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, dispozitii conform cărora: “În vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, autoritătile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoastere si executare.“

Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin aceste dispozitii legale sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (1) privind suveranitatea, ale art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală a abrogat, prin art. 188 lit. d), prevederile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 519–521 (referitoare la recunoasterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine), iar prin art. 188 lit. e), orice alte dispozitii contrare. De asemenea, în titlul V, intitulat “Recunoasterea si executarea hotărârilor penale“, legea reglementează, pe de o parte, procedurile prin care se solicită recunoasterea si executarea în străinătate a hotărârilor penale pronuntate de instantele române, iar pe de altă parte, procedurile de recunoastere si executare în România a hotărârilor penale străine, ca mijloc prin care hotărârile penale străine produc, atunci când este cazul, efecte juridice pe teritoriul României. Pe această cale statul român îsi însuseste hotărârea penală străină, acordându-i în virtutea propriei sale suveranităti eficientă pe teritoriul său. Această reglementare are caracterul de procedură specială privind ordinea juridică internă, însă si caracterul de formă de cooperare juridică internatională în materie penală.

Potrivit noii reglementări, în vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine rămase definitive, autoritătile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoastere si executare [art. 115 alin. (2)], cerere care se transmite Ministerului Justitiei, însotită de o copie autentică a hotărârii si, după caz, de o declaratie prin care condamnatul îsi exprimă consimtământul, precum si de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a părtii de pedeapsă executate până la data prezentării cererii [art. 119 alin. (1) si (2)]. Prin directia de specialitate, Ministerul Justitiei efectuează controlul de regularitate internatională a cererii, după care, după caz, o transmite procurorului general competent, în vederea sesizării instantei competente, ori o restituie, motivat [art. 119 alin. (3)].

Autoritătile judiciare române competente sunt curtea de apel în circumscriptia căreia, după caz, domiciliază, îsi are resedinta sau a fost identificat condamnatul si, respectiv, parchetul de pe lângă aceasta (art. 120).

Curtea constată că solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecătoresti nu depinde de prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, invocate ca fiind neconstitutionale. Astfel, în cauza de fată exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată în cadrul unui litigiu având ca obiect recunoasterea, pe cale principală, a unei hotărâri penale străine, în conditiile art. 521 din Codul de

procedură penală, dispozitii abrogate la data introducerii cererii. Prin urmare, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată nu atrage exercitarea controlului de constitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 ce constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel fiind, devin aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constitutională decide numai cu privire la prevederile de lege care au legătură cu solutionarea cauzei, precum si dispozitiile alin. (6) al aceluasi articol, potrivit căruia, dacă sunt încălcate dispozitiile alin. (1), exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Totodată, Curtea constată că autoarea exceptiei solicită, în realitate, extinderea dispozitiilor legale criticate si la alte situatii neprevăzute în text, în sensul adăugării în cuprinsul acestora si a posibilitătii condamnatului de a se adresa instantei competente cu o cerere privind recunoasterea hotărârii pronuntate în străinătate împotriva sa. Or, asa după cum Curtea Constitutională a retinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional într-un legislator

pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constitutie, potrivit căruia “Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării“. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Este de observat că, potrivit dispozitiilor Legii nr. 302/2004, contrar sustinerilor autoarei exceptiei, procurorul este cel care sesizează instanta judecătorească competentă a se pronunta cu privire la cererea de recunoastere si executare a hotărârii penale străine rămase definitive.

Referitor la invocarea, în motivarea exceptiei, a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Constitutie, privind suveranitatea statului, se constată că acestea nu au incidentă în cauză. De altfel, în conformitate cu prevederile art. 3, care stabileste limitele cooperării judiciare, aplicarea Legii nr. 302/2004 este subordonată protectiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică si a altor

interese ale României, definite prin Constitutie.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, exceptie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 490/P/F/2005 al Curtii de Apel Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Virgil Crecană în functia de secretar de stat la Ministerul Economiei si Comertului

 

În temeiul art. 15 lit. d) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

primul-ministru emite prezenta decizie.

Articol unic. – Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii domnul Virgil Crecană se numeste în functia de secretar de stat la Ministerul Economiei si Comertului.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 20 octombrie 2005.

Nr. 475.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE

ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea modului de aplicare a tarifelor binom de către furnizorii de energie termică

 

În temeiul art. 9 alin. (6) si (7), al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. e) si al art. 56 alin. (1) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 si al art. 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuintei, precum si a unor facilităti populatiei pentru plata energiei termice, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere referatul de aprobare întocmit de Departamentul infrastructură si autorizare,

în conformitate cu prevederile procesului-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 19 octombrie 2005,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) Tarifele optionale de tip B1 si B2, precum si pretul national de referintă prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuintei, precum si a unor facilităti populatiei pentru plata energiei termice, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare, se aplică numai titularilor de contract de furnizare a energiei termice furnizate populatiei prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuintelor si preparării apei calde.

(2) Furnizorii de energie termică sunt agentii economici, astfel cum au fost definiti conform prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. – (1) Furnizorii de energie termică aplică tarifele optionale prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare, în baza datelor furnizate de consumatori, prevăzute în anexa la prezentul ordin.

(2) În lipsa datelor prevăzute la alin. (1), se aplică tariful monom prevăzut de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Optiunile transmise de consumatori fac parte integrantă din contractele de furnizare a energiei termice.

(4) Tarifele prevăzute în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare, sunt aplicabile si consumurilor de energie termică din spatiile comune aflate în cadrul condominiilor.

Art. 3. – (1) Aprobarea optiunilor consumatorilor de către furnizori se face până la data de 15 noiembrie 2005, în cazul celor primite în urma solicitării furnizorilor, sau în termen de 5 zile de la înregistrarea cererilor pentru consumatorii care se adresează direct furnizorilor.

(2) Optiunile consumatorilor vor cuprinde si modul de tarifare a spatiilor comune din cadrul condominiilor.

Art. 4. – (1) Consumatorii care au manifestat una dintre optiunile tarifare prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare, asigură transmiterea informatiilor descrise în anexa la prezentul ordin, astfel:

a) în maximum 10 zile lucrătoare de la citirea contoarelor de energie termică apartinând furnizorului; sau

b) în maximum 6 zile lucrătoare de la primirea datelor de la furnizor privind consumul de energie termică al locului de consum.

(2) În cazul mentionat la alin. (1) lit. b), furnizorii au obligatia de a transmite informatiile privind repartizarea consumului pe punctul de consum în maximum 4 zile lucrătoare de la citirea contoarelor din punctele termice.

Nerespectarea acestui termen de către furnizori implică decalarea corespunzătoare a termenului de transmitere a datelor de către consumatori.

(3) Consumatorii au obligatia de a transmite informatiile prevăzute în anexa la prezentul ordin pentru fiecare punct de măsură.

Art. 5. – În cazul netransmiterii datelor în termenele stabilite la art. 4, furnizorii emit facturile în termenele prevăzute de legislatia în vigoare, aplicând tarifele prevăzute în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare, astfel:

a) tarif monom (PNR), în lipsa oricăror informatii transmise de consumatori;

b) în lipsa datelor din rândurile intitulate “Consumul total în perioada de facturare (Gcal)“ din anexa la prezentul ordin, atât apa caldă de consum, cât si energia termică destinată încălzirii se repartizează proportional cu totalul suprafetei utile aferente locuintelor care au optat pentru tarifele prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare. Acest mod de determinare se mentine până la primirea informatiilor necesare de la consumatori;

c) în cazul în care există o defalcare anterioară transmisă de consumatori a datelor prevăzute în rândurile intitulate “Consum total în perioada de facturare (Gcal)“ din anexa la prezentul ordin, se determină cotele procentuale de consum pentru fiecare dintre cele trei tarife care se aplică consumului curent citit/determinat pentru locul de consum.

Art. 6. – În cazul transmiterii datelor după termenele prevăzute la art. 4, dar nu mai mult de 30 de zile de la data citirii contoarelor, furnizorii vor regulariza diferentele în factura lunii următoare, cu mentionarea în factura lunii pentru care se realizează regularizarea.

Art. 7. – Componentele fixe ale tarifelor optionale tip B1 si B2 nu se aplică în cazul:

a) locuintelor debransate total de la sistemul de încălzire centralizată;

b) locuintelor care utilizează sisteme proprii de încălzire si sunt debransate de la sistemul de încălzire centralizată.

Art. 8. – Proprietarii din cadrul unui condominiu care au locuintele debransate de la sistemul de încălzire centralizată nu pot opta pentru nici unul dintre tarifele prevăzute de legislatia în vigoare.

Art. 9. – În temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare, Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei va emite până la data de 15 noiembrie 2005 norme optionale de repartizare a cheltuielilor cu energia termică în interiorul condominiilor, în cazul aplicării tarifelor optionale prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Nicolae Opris

 

Bucuresti, 19 octombrie 2005.

Nr. 41.

 

ANEXĂ

 

Punct de consum ................................

Punct de măsură ................................

Suprafată utilă totală ..................... m2

 

Nr. rând/

Nr. coloană

Tip tarif

Informatii specifice

Tipul locuintei

 

1

2

3

4

5

6

4

 

 

1 cameră

2 camere

3 camere

4 camere

2.

Număr de apartamente

 

 

 

 

3.

Total suprafată utilă (m2)

 

 

 

 

4.

Consum total în perioada

de facturare (Gcal)

 

 

 

 

5.

binom B1

 

1 cameră

2 camere

3 camere

4 camere

6.

Număr de apartamente

 

 

 

 

7.

Total suprafată utilă (m2)

 

 

 

 

8.

Consum total în perioada

de facturare (Gcal)

 

 

 

 

9.

binom B2

 

1 cameră

2 camere

3 camere

4 camere

10.

Număr de apartamente

 

 

 

 

11.

Total suprafată utilă (m2)

 

 

 

 

12.

Consum total în perioada

de facturare (Gcal)

 

 

 

 


*) Inclusiv locuintele cu mai mult de 4 camere.

 

NOTĂ:

Regimul informatiilor privind facturarea spatiilor cu altă destinatie decât cea de locuintă si facturarea lor efectivă se păstrează.