MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 912         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 12 octombrie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

268. – Lege pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18 iunie 1998

 

Conventia de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare

 

970. – Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18 iunie 1998

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

248. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap privind aprobarea Metodologiei de control, inspectie si monitorizare, aplicabilă în domeniul de competentă al Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18 iunie 1998

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se ratifică Conventia de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18 iunie 1998, intrată în vigoare la 8 ianuarie 2005 si semnată de România la Tampere la 18 iunie 1998.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 268.

 

CONVENTIA DE LA TAMPERE*)

privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare

 


*) Traducere.

 

Statele părti la prezenta conventie,

recunoscând că amploarea, complexitatea, frecventa si impactul dezastrelor cresc într-un ritm dramatic, cu consecinte foarte grave în special în tările aflate în curs de dezvoltare,

reamintind că agentiile care oferă ajutor si asistentă umanitară solicită resurse de telecomunicatii fiabile, flexibile, pentru a-si putea desfăsura activitătile specifice de o importantă vitală, că resursele de telecomunicatii joacă un rol esential în facilitarea asigurării securitătii personalului de asistentă umanitară si că transmiterea de informatii exacte privitoare la dezastre pe calea undelor este vitală pentru populatia aflată în zonele de risc,

convinse că dislocarea resurselor de telecomunicatii în mod eficient si la timp în zonele de criză si că asigurarea unor fluxuri rapide, eficiente si exacte de informatii sunt elemente esentiale în încercarea de a reduce pierderea de vieti omenesti, suferinta, pagubele materiale si efectele negative asupra mediului înconjurător provocate de dezastre,

fiind preocupate de impactul pe care îl au dezastrele asupra mijloacelor de comunicatie si a fluxurilor de informatii,

cunoscând nevoile speciale ale tărilor mai putin dezvoltate, situate în zone geografice cu risc sporit, de asistentă tehnică în scopul dezvoltării resurselor de telecomunicatii, necesare pentru operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si actiuni umanitare,

reafirmând acordarea de prioritate absolută sistemelor de comunicatii destinate situatiilor de urgentă si salvării de vieti omenesti, stipulată în mai mult de 50 de regulamente internationale, precum si în Constitutia Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor,

tinând seama de istoricul cooperării si coordonării pe plan international în directia atenuării efectelor dezastrelor, precum si de rolul evident pe care dislocarea si utilizarea cu promptitudine a resurselor de telecomunicatii îl joacă în salvarea de vieti omenesti, de lucrările Conferintei internationale a mijloacelor de comunicare utilizate în cazul dezastrelor (Geneva, 1990), care au abordat problema rolului hotărâtor pe care îl joacă sistemele de comunicatii în cadrul actiunilor de înlăturare a efectelor calamitătilor naturale, de apelul urgent făcut în Declaratia de la Tampere privind sistemele de comunicatie utilizate în cazul dezastrelor (Tampere, 1991), pentru realizarea unor sisteme de telecomunicatii fiabile destinate operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare specifice si pentru realizarea unei conventii internationale cu privire la sistemele de comunicatii destinate acestor tipuri de operatiuni care să faciliteze realizarea acestor sisteme, de Rezolutia nr. 44/236 a Adunării Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, care a declarat perioada 1990–2000 Deceniul international al luptei împotriva dezastrelor, si de Rezolutia nr. 46/182 care face apel la o mai bună coordonare internatională privind asistenta umanitară de urgentă, de importanta atribuită resurselor de comunicatii în Strategia si Planul de actiune de la Yokohama pentru o lume mai sigură, adoptate la Conferinta mondială pe tema prevenirii dezastrelor (Yokohama, 1994), de Rezolutia nr. 7 a Conferintei mondiale de dezvoltare a telecomunicatiilor (Buenos Aires, 1994), sanctionată de Rezolutia nr. 36 a Conferintei plenipotentiare a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor (Kyoto, 1994), care solicită guvernelor să ia toate măsurile practice care se impun pentru dislocarea rapidă si utilizarea eficientă a echipamentelor de telecomunicatii necesare pentru atenuarea efectelor dezastrelor si operatiuni umanitare, prin reducerea si, acolo unde este posibil, înlăturarea barierelor legale existente si îmbunătătirea cooperării între state, de Rezolutia nr. 644 a Conferintei Mondiale a Radiocomunicatiilor (Geneva, 1997), care solicită guvernelor să sustină neconditionat adoptarea acestei conventii si implementarea ei pe plan intern, de Rezolutia nr. 19 a Conferintei Mondiale a Dezvoltării Telecomunicatiilor (Valetta, 1998), care solicită guvernelor să continue examinarea acestei conventii pentru luarea unei hotărâri ferme în privinta sustinerii adoptării ei, si de Rezolutia nr. 51/194 a Adunării Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, care sustine initierea unei proceduri transparente si oportune de implementare a unor acorduri eficiente cu privire la cooperarea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor si realizarea unui sistem global, denumit ReliefWeb, de difuzare în timp real a unor informatii fiabile în caz de urgentă si calamităti naturale,

făcând referire la concluziile Grupului de lucru în domeniul sistemelor de telecomunicatii utilizate în caz de urgentă, cu privire la rolul crucial al telecomunicatiilor în atenuarea efectelor dezastrelor si desfăsurarea actiunilor umanitare, sustinute de activitatea mai multor state, a unor organisme ale Natiunilor Unite, a unor organizatii guvernamentale, interguvernamentale si neguvernamentale, a unor agentii umanitare, a unor furnizori de echipamente si servicii de telecomunicatii, a unor organizatii mass-media, universităti si organizatii care îsi desfăsoară activitatea în domeniul comunicatiilor si dezastrelor, pe linia îmbunătătirii si facilitării sistemelor de comunicatii destinate utilizării în cazul unor calamităti,

dorind să asigure accesul rapid si eficient la resursele de telecomunicatii destinate atenuării efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare si să faciliteze cooperarea internatională în scopul atenuării impactului dezastrelor, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

În cazul în care contextul în care sunt folositi nu indică alte sensuri, termenii de mai jos vor avea următoarele sensuri pentru scopurile prezentei conventii:

1. stat parte – acel stat care a acceptat aderarea la prezenta conventie;

2. stat parte asistent – un stat parte la prezenta conventie care furnizează asistentă în telecomunicatii în conformitate cu prevederile acestui document;

3. stat parte solicitant – acel stat parte la prezenta conventie care solicită asistentă în domeniul telecomunicatiilor în conformitate cu prevederile acestui document;

4. prezenta conventie – Conventia de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru

atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare;

5. depozitar – depozitarul prezentei conventii, asa cum prevede art. 16;

6. dezastru – o perturbare gravă a functionării societătii, care reprezintă o amenintare serioasă, pe scară largă, la adresa vietii, sănătătii omenesti, proprietătii sau mediului înconjurător, fie ea cauzată accidental, prin actiune umană sau a naturii, evoluând brusc sau fiind rezultatul unor procese lungi si complexe;

7. atenuarea efectelor dezastrelor – măsurile destinate prevenirii, anticipării impactului dezastrelor, pregătirii pentru acestea, reactiei la acestea, monitorizarea si/sau atenuarea acestora;

8. risc pentru sănătate – izbucnirea bruscă a unei boli infectioase, cum ar fi o epidemie sau pandemie, ori alte evenimente care reprezintă o amenintare majoră la adresa vietii sau sănătătii omenesti si care ar putea să provoace un dezastru;

9. risc natural – un eveniment sau proces, ca de exemplu un cutremur, un incendiu, o inundatie, un vânt puternic, o alunecare de teren, o avalansă, un ciclon, o tornadă, un tsunami, o invazie de insecte, o secetă sau o eruptie vulcanică, care ar putea să provoace un dezastru;

10. organizatie nonguvernamentală – orice organizatie, de persoane fizice sau juridice, alta decât un stat sau o organizatie guvernamentală ori interguvernamentală, care îsi desfăsoară activitatea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare si/sau în cel al furnizării de resurse de telecomunicatii destinate operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si celor umanitare;

11. entitate nonstatală – orice entitate, alta decât un stat, inclusiv cele nonguvernamentale, si Miscarea de Cruce si de Semilună Rosie, care îsi desfăsoară activitatea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor si în cel al actiunilor umanitare si/sau în cel al furnizării de resurse de telecomunicatii destinate operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare;

12. operatiuni umanitare – acele activităti menite a reduce pierderile de vieti omenesti, a alina suferinta oamenilor, a reduce pagubele materiale si/sau ecologice cauzate de un dezastru;

13. asistentă în domeniul telecomunicatiilor – furnizarea de resurse de telecomunicatii sau de alte resurse si suport menit a facilita utilizarea resurselor de telecomunicatii;

14. resurse de telecomunicatii – personal, echipament, materiale, informatii, pregătire, spectru de frecvente radio, retele sau capacitate de transmisie sau orice alte resurse necesare în domeniul telecomunicatiilor;

15. telecomunicatii – orice transmisie, emisie sau receptie de semne, semnale, text scris, imagini, sunete sau mesaje de orice natură, prin telegraf, radio, fibră optică sau alt sistem electromagnetic.

 

ARTICOLUL 2

Coordonare

 

1. Coordonatorul Natiunilor Unite pentru Actiuni Umanitare de Urgentă va fi coordonatorul operational pentru această conventie si va îndeplini responsabilitătile prevăzute în art. 3, 4, 6, 7, 8 si 9.

2. Coordonatorul operational va solicita cooperarea altor agentii ale Natiunilor Unite, în special a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor, pentru a obtine ajutorul acestora în îndeplinirea obiectivelor prezentei conventii si în special a acelor responsabilităti mentionate în art. 8 si 9 si pentru a obtine de la acestea suportul tehnic pe care îl pot oferi în functie de specificul lor.

3. Responsabilitătile coordonatorului operational, asa cum sunt prevăzute în prezenta conventie, se vor limita la activităti de coordonare la nivel international.

 

ARTICOLUL 3

Prevederi generale

 

1. Statele părti vor coopera între ele, cu alte entităti si cu organizatii interguvernamentale, în conformitate cu prevederile prezentei conventii, pentru a facilita utilizarea resurselor de telecomunicatii destinate actiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si celor umanitare.

2. Utilizarea resurselor de telecomunicatii se referă, dar nu se limitează, la:

a) amplasarea echipamentului de telecomunicatii terestru si a satelitilor pentru a anticipa, monitoriza si furniza informatii despre riscul producerii unor calamităti naturale, despre posibilele riscuri la adresa sănătătii oamenilor si despre dezastre;

b) schimbul de informatii despre riscuri de producere a unor calamităti naturale la adresa sănătătii oamenilor si a unor dezastre, între statele părti si cu alte state, alte entităti si organizatii interguvernamentale, si transmiterea acestor informatii către public, în special comunitătilor situate în zonele de risc;

c) furnizarea cu promptitudine de asistentă în domeniul telecomunicatiilor pentru atenuarea impactului dezastrului; si

d) instalarea si exploatarea unor resurse fiabile si flexibile de telecomunicatii ce urmează a fi utilizate de organizatiile care se ocupă de ajutorul si de asistenta umanitară.

3. Pentru a facilita utilizarea acestor resurse, statele părti pot finaliza si alte acorduri si aranjamente bilaterale sau multilaterale.

4. Statele părti solicită coordonatorului operational ca în urma consultării cu Uniunea Internatională a Telecomunicatiilor, cu depozitarul si cu alte entităti apartinând de Natiunile Unite, precum si cu organizatiile interguvernamentale si nonguvernamentale să depună un efort sustinut, în conformitate cu prevederile prezentei conventii, pentru:

a) a alcătui cu acordul statelor părti modele de acorduri care ar putea fi folosite pentru a pune bazele unor acorduri bilaterale sau multilaterale menite să faciliteze furnizarea de resurse de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare;

b) a pune la dispozitie statelor părti, altor entităti si institutii interguvernamentale modele de acorduri, bune practici în domeniu si alte informatii relevante referitoare la furnizarea de resurse de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare prin mijloace electronice si alte mecanisme adecvate;

c) a realiza, manipula, si întretine procedurile de colectare si difuzare a informatiilor si sistemele necesare pentru implementarea prezentei conventii; si

d) a informa statele părti în legătură cu prevederile prezentei conventii si a facilita si sprijini cooperarea între statele părti în termenii prezentului document.

5. Statele părti vor coopera între ele în scopul îmbunătătirii capacitătii organizatiilor guvernamentale, a altor entităti nonstatale părti si a organizatiilor interguvernamentale de a initia diverse mecanisme pentru pregătirea de specialitate în domeniul manipulării si exploatării echipamentelor si cursuri de instruire în domeniul dezvoltării, design-ului si constructiei de sisteme de telecomunicatii pentru situatii de urgentă, în scopul prevenirii, monitorizării dezastrelor si atenuării efectelor acestora.

 

ARTICOLUL 4

Prevederi referitoare la asistenta în domeniul telecomunicatiilor

 

1. Un stat parte care solicită asistentă în domeniul telecomunicatiilor pentru atenuarea efectelor dezastrelor si operatiuni umanitare poate solicita acest tip de asistentă de la orice alt stat parte, fie în mod direct, fie prin intermediul coordonatorului operational. Dacă solicitarea se face prin intermediul coordonatorului operational, acesta va transmite această informatie imediat tuturor celorlalte state părti corespunzătoare. Dacă solicitarea se face direct unui alt stat parte, statul care face solicitarea îl va informa în legătură cu aceasta pe coordonatorul operational în cel mai scurt timp posibil.

2. Un stat parte care solicită asistentă în domeniul telecomunicatiilor va comunica amploarea si tipul asistentei solicitate, precum si acele măsuri luate în conformitate cu prevederile art. 5 si 9 ale prezentei conventii si, dacă este cazul, orice alte informatii necesare pentru determinarea măsurii în care statul parte solicitat este capabil să îndeplinească cerinta.

3. Fiecare stat parte care primeste o astfel de solicitare de asistentă, fie în mod direct, fie prin intermediul coordonatorului operational, va lua o hotărâre si va anunta cu promptitudine statul parte solicitant în legătură cu modul în care va acorda asistenta solicitată, direct sau în alt mod, si cu amploarea, termenii, conditiile, restrictiile si costurile, dacă e cazul, pe care le implică tipul respectiv de asistentă.

4. Fiecare stat parte care decide să furnizeze asistentă în domeniul telecomunicatiilor îl va informa în cel mai scurt timp posibil pe coordonatorul operational.

5. Nu se va acorda asistentă în telecomunicatii în conformitate cu prevederile prezentei conventii fără acordul statului parte solicitant. Statul parte solicitant îsi va rezerva dreptul de a refuza întreaga asistentă în telecomunicatii oferită în conformitate cu prevederile prezentei conventii sau o parte din aceasta, în functie de legile în vigoare si de politica internă a statului parte solicitant.

6. Statele părti recunosc dreptul statelor părti solicitante de a solicita asistentă în telecomunicatii direct de la alte entităti sau organizatii interguvernamentale si dreptul acestor entităti sau organizatii interguvernamentale de a furniza asistentă în telecomunicatii, în conformitate cu legile după care se conduc statele părti solicitante si cu prevederile prezentului articol.

7. O entitate oarecare sau o organizatie interguvernamentală nu poate fi stat parte solicitant si nu poate solicita asistentă în telecomunicatii în baza prezentei conventii.

8. Nici o prevedere a prezentei conventii nu poate priva un stat parte de dreptul, în conformitate cu legile sale interne, de a conduce, controla, coordona si supraveghea asistenta în telecomunicatii furnizată în baza prezentei conventii între granitele de stat proprii.

 

ARTICOLUL 5

Privilegii, imunităti si facilităti

 

1. Statul parte solicitant va oferi, în măsura în care legile sale interne permit acest lucru, persoanelor, altele decât conationalii săi, organizatiilor, altele decât cele având sediul central sau fiind rezidente pe teritoriul său, care actionează, în conformitate cu prevederile prezentei conventii, să furnizeze asistenta în telecomunicatii solicitată si despre prezenta cărora statul parte a fost înstiintat si acesta o aprobă, privilegiile, imunitătile si facilitătile care sunt necesare pentru desfăsurarea activitătii lor si care includ, dar nu se limitează la:

a) imunitate fată de arestare, detentie si procese legale, inclusiv fată de jurisdictia penală, civilă si administrativă a statului parte solicitant, în ceea ce priveste faptele sau omisiunile legate în mod specific si direct de activitatea de furnizare a asistentei în telecomunicatii;

b) scutire de la plata taxelor, impozitelor sau a altor obligatii, în afară de cele care sunt incluse în preturile bunurilor si serviciilor, în cazul desfăsurării activitătilor specifice de asistentă sau în cazul echipamentelor,

materialelor si a altor bunuri proprii introduse sau cumpărate pe teritoriul statului parte solicitant în scopul furnizării de asistentă în telecomunicatii în baza prezentei conventii, si

c) imunitate fată de punerea sub sechestru, confiscarea sau rechizitionarea echipamentelor, materialelor sau bunurilor respective.

2. Statul parte solicitant va asigura, în functie de posibilitătile sale, toate facilitătile si serviciile locale necesare pentru administrarea adecvată si eficientă a asistentei în telecomunicatii, precum si autorizarea în cel mai scurt timp sau scutirea de la obtinerea autorizatiilor, în conformitate cu legile si reglementările interne, a echipamentelor de telecomunicatii aduse pe teritoriul său în baza prezentei conventii.

3. Statul parte solicitant va asigura protectia personalului, echipamentelor si materialelor aduse pe teritoriul său în baza prezentei conventii.

4. Dreptul de proprietate asupra echipamentelor si materialelor furnizate în baza prezentei conventii nu va fi lezat prin utilizarea acestora conform prevederilor prezentei conventii. Statul parte solicitant va asigura returnarea cu promptitudine a respectivelor echipamente, materiale si bunuri către statul parte care acordă asistentă.

5. Statul parte solicitant nu va directiona dislocarea sau utilizarea resurselor de telecomunicatii furnizate în baza prezentei conventii spre alte scopuri care nu sunt direct legate de anticiparea, pregătirea, reactia la, monitorizarea, atenuarea impactului sau de actiuni umanitare în timpul si după dezastre.

6. Acest articol nu prevede ca statul parte solicitant să acorde cetătenilor săi ori rezidentilor permanenti sau organizatiilor având sediul ori fiind rezidente pe teritoriul său privilegii sau imunităti.

7. Fără nici un prejudiciu la adresa privilegiilor si imunitătii în conformitate cu acest articol, toate persoanele care intră pe teritoriul unui stat parte în scopul furnizării de asistentă în telecomunicatii sau facilitării utilizării resurselor de telecomunicatii în baza prezentei conventii si toate organizatiile care furnizează asistentă în telecomunicatii sau facilitează utilizarea resurselor de telecomunicatii în baza prezentei conventii au datoria de a respecta legile si regulamentele statului parte respectiv. Astfel de persoane si organizatii au de asemenea datoria de a nu se amesteca în problemele interne ale statului parte pe teritoriul căruia au intrat.

8. Nici o prevedere din acest articol nu aduce prejudicii drepturilor si obligatiilor în ceea ce priveste privilegiile si imunitătile acordate persoanelor si organizatiilor care participă în mod direct sau indirect la operatiunile de acordare de asistentă, în baza altor acorduri internationale (inclusiv Conventia asupra privilegiilor si imunitătii Natiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală la 13 februarie 1946, si Conventia asupra privilegiilor si imunitătii agentiilor specializate, adoptată de Adunarea Generală la 21 noiembrie 1947) sau a legislatiei internationale.

 

ARTICOLUL 6

Încetarea asistentei

 

1. Statul parte solicitant sau statul parte asistent poate înceta în orice moment asistenta în telecomunicatii primită sau furnizată în baza art. 4 printr-o notificare scrisă. În urma unei astfel de notificări statele părti implicate se vor consulta între ele pentru a decide asupra celei mai potrivite si rapide modalităti de încetare a asistentei, tinând cont de impactul pe care acest proces l-ar putea avea asupra riscului de pierderi de vieti omenesti si asupra operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrului.

2. Statele părti implicate în furnizarea sau primirea de asistentă în telecomunicatii în baza prezentei conventii rămân sub incidenta prevederilor prezentei conventii după încetarea asistentei respective.

3. Orice stat parte care solicită încetarea asistentei în telecomunicatii îl va notifica pe coordonatorul operational în legătură cu o astfel de solicitare. Coordonatorul operational va furniza toată asistenta solicitată si care este necesară facilitării încetării asistentei în telecomunicatii.

 

ARTICOLUL 7

Achitarea sau rambursarea costurilor sau onorariilor

 

1. Statele părti pot conditiona furnizarea de asistentă în telecomunicatii pentru actiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si actiuni umanitare de semnarea unui acord referitor la achitarea sau rambursarea costurilor sau onorariilor, luând însă în considerare prevederile paragrafului 8 al prezentului articol.

2. În cazul în care există astfel de termeni, statele părti vor comunica în scris, înainte de furnizarea asistentei în telecomunicatii:

a) solicitarea de achitare sau ramburs;

b) suma care va trebui achitată ori rambursată sau termenii care stau la baza calculării acesteia; si

c) orice alti termeni, conditii sau restrictii aplicabile achitării sau rambursării, incluzând, dar fără a se limita la, tipul de valută în care se va face plata sau rambursarea.

3. Prevederile paragrafelor 2b) si 2c) ale prezentului articol pot fi îndeplinite prin consultarea tarifelor, taxelor si preturilor publicate.

4. Pentru ca negocierile referitoare la acordurile de plată si rambursare să nu întârzie în mod nejustificat furnizarea de asistentă în telecomunicatii, coordonatorul operational va alcătui, în urma consultărilor cu statele părti, un model de acord de plată si rambursare care ar putea reprezenta astfel baza pentru negocierea obligatiilor de plată si rambursare în baza prezentului articol.

5. Nici unul dintre statele părti nu poate fi obligat să efectueze plăti sau rambursări ale costurilor sau onorariilor în baza prezentei conventii, fără a-si fi exprimat în prealabil acordul fată de conditiile impuse de un stat parte asistent, în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol.

6. În momentul în care este stabilit acordul cu privire la plata sau rambursarea costurilor sau onorariilor pentru furnizarea de asistentă în telecomunicatii în baza prezentului articol, plata sau rambursarea respectivă va fi efectuată cu promptitudine imediat ce statul parte care a furnizat asistenta a prezentat solicitarea de plată sau ramburs.

7. Fondurile plătite sau rambursate de către un stat solicitant în legătură cu furnizarea de asistentă în telecomunicatii vor putea fi transferate în afara jurisdictiei statului parte solicitant si nu vor fi întârziate sau blocate.

8. În luarea unei decizii cu privire la conditionarea furnizării de asistentă în telecomunicatii de semnarea unui acord de plată sau rambursare a costurilor sau onorariilor respective, la suma la care se ridică aceste costuri sau onorarii si la termenii, conditiile si restrictiile asociate plătirii sau rambursării lor, statele părti vor tine cont, printre alti factori relevanti, de:

a) principiile Natiunilor Unite referitoare la asistenta umanitară;

b) natura dezastrului, riscului de calamitate naturală sau de riscul pentru sănătatea oamenilor;

c) impactul sau potentialul impact al dezastrului;

d) locul de origine al dezastrului;

e) zona afectată sau potential afectată de dezastru;

f) dezastrele anterioare si de probabilitatea altor dezastre localizate în zona afectată;

g) capacitatea fiecărui stat afectat de dezastru, riscul de calamitate naturală sau riscul pentru sănătatea oamenilor de a se pregăti pentru sau de a reactiona la un astfel de eveniment; si

h) nevoile tărilor aflate în curs de dezvoltare.

9. Prevederile prezentului articol se vor aplica si în cazul acelor situatii în care asistenta în telecomunicatii este furnizată de o entitate nonstatală sau de o organizatie interguvernamentală, cu conditia ca:

a) statul parte solicitant să fi consimtit la si să nu fi solicitat încetarea furnizării de asistentă în telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare;

b) entitatea nonstatală sau organizatia interguvernamentală care furnizează asistentă în telecomunicatii să fi notificat statul parte solicitant în legătură cu aderarea ei la prevederile prezentului articol si la cele ale art. 4 si 5; si

c) aplicarea prevederilor prezentului articol să nu vină în conflict cu orice alt acord referitor la relatiile dintre statul parte solicitant si entitatea nonstatală sau organizatia interguvernamentală care furnizează asistentă în telecomunicatii.

 

ARTICOLUL 8

Inventarul de informatii referitoare la asistenta în telecomunicatii

 

1. Fiecare stat parte îl va notifica pe coordonatorul operational în legătură cu prerogativa (prerogativele) sale: a) responsabilitatea fată de problemele ce apar în baza termenilor prezentei conventii si autoritatea de a solicita, de a oferi, de a accepta si de a înceta asistenta în telecomunicatii; si

b) competenta de a identifica acele resurse guvernamentale, interguvernamentale si/sau nonguvernamentale care ar putea fi obtinute pentru facilitarea utilizării resurselor de telecomunicatii pentru operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, inclusiv furnizarea de asistentă în telecomunicatii.

2. Fiecare stat parte va depune toate eforturile necesare pentru a informa cu promptitudine coordonatorul operational în legătură cu orice schimbare în informatiile furnizate în baza prezentului articol.

3. Coordonatorul operational poate să accepte notificări din partea unei entităti nonstatale sau din partea unei organizatii interguvernamentale în legătură cu procedurile acesteia pentru autorizarea furnizării sau încetării furnizării de asistentă în telecomunicatii, asa cum se precizează în prezentul articol.

4. Un stat parte, o entitate nonstatală sau o organizatie interguvernamentală poate, asa cum consideră de cuviintă, să includă în materialul pe care îl transmite coordonatorului operational informatii despre anumite resurse de telecomunicatii si despre planurile de utilizare a acestor resurse, pentru a răspunde unei solicitări de asistentă în telecomunicatii venite din partea unui stat parte solicitant.

5. Coordonatorul operational va păstra copii cu toate listele prerogativelor sale si va transmite în cel mai scurt timp posibil aceste materiale statelor părti, altor state, entitătilor nonstatale si organizatiilor interguvernamentale corespunzătoare, cu exceptia cazului în care un stat parte, o entitate nonstatală sau o organizatie interguvernamentală a specificat anterior, în scris, solicitarea restrictionării distributiei materialului său.

6. Coordonatorul operational va trata materialul furnizat de entităti nonstatale si organizatii interguvernamentale la fel cum procedează în cazul materialului furnizat de statele părti.

 

ARTICOLUL 9

Bariere legale

 

1. Statele părti vor reduce sau elimina, acolo unde este posibil si în conformitate cu legile lor interne în vigoare, barierele legale în calea utilizării resurselor de telecomunicatii destinate operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare, inclusiv pe cele care restrictionează furnizarea de asistentă în telecomunicatii.

2. Barierele legale se pot referi, dar nu se limitează, la:

a) reglementările care restrictionează importul si exportul echipamentului de telecomunicatie;

b) reglementări care restrictionează utilizarea echipamentelor de telecomunicatii sau a spectrului de frecvente radio;

c) reglementări care restrictionează mobilitatea personalului care lucrează cu echipamente de telecomunicatii sau care sunt esentiale pentru buna functionare a acestora;

d) reglementări care restrictionează intrarea resurselor de telecomunicatii pe teritoriul statului parte, iesirea acestora de pe teritoriul statului parte, precum si tranzitarea de către acestea a teritoriului statului parte respectiv; si

e) întârzieri în administrarea acestui tip de reglementări.

3. Reducerea barierelor legale poate lua, dar nu se va limita la, următoarele forme:

a) revizuirea reglementărilor respective;

b) scoaterea resurselor de telecomunicatii respective de sub incidenta acelor reglementări pe perioada utilizării lor în operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si în actiuni umanitare;

c) prevămuirea resurselor de telecomunicatii ce vor fi utilizate în operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si în actiuni umanitare, în conformitate cu acele reglementări;

d) recunoasterea omologărilor si/sau a licentelor străine de functionare ale echipamentelor de telecomunicatii;

e) verificarea în regim de urgentă a resurselor de telecomunicatii destinate a fi utilizate în operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si în actiuni umanitare, în conformitate cu acele reglementări;

f) renuntarea temporară la acele reglementări referitoare la utilizarea resurselor de telecomunicatii pentru operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si în actiuni umanitare.

4. Fiecare stat parte, la solicitarea oricărui alt stat parte si în măsura în care legile sale interne permit, va facilita intrarea personalului, echipamentelor, materialelor si informatiilor necesare pentru functionarea resurselor de telecomunicatii destinate operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare pe teritoriul statului parte, iesirea acestora de pe teritoriul statului parte, precum si tranzitarea de către acestea a teritoriului statului parte respectiv.

5. Fiecare stat parte îl va informa pe coordonatorul operational si pe celelalte state părti, în mod direct sau prin intermediul coordonatorului operational, în legătură cu:

a) măsurile luate în baza prezentei conventii pentru reducerea sau eliminarea barierelor legale respective;

b) procedurile existente, în baza prezentei conventii, care permit statelor părti, altor state, entitătilor nonstatale si/sau organizatiilor interguvernamentale să scoată resursele de telecomunicatii destinate operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare de sub incidenta acestui tip de reglementări, să le prevămuiască sau să le verifice în regim de urgentă, în conformitate cu reglementările aplicabile, să accepte omologările străine sau să anuleze temporar acele reglementări care se aplică de obicei acestui tip de resurse; si

c) termenii, conditiile si restrictiile, dacă acestea există, asociate cu utilizarea acestor proceduri.

6. Coordonatorul operational va pune la dispozitie statelor părti, altor state, entitătilor nonstatale si organizatiilor internationale în mod regulat si în regim de urgentă o listă actualizată cu astfel de măsuri, amploarea lor si termenii, conditiile si restrictiile, dacă acestea există, asociate utilizării lor.

7. Nici o prevedere a acestui articol nu va permite violarea sau abrogarea obligatiilor si responsabilitătilor impuse de legislatia internă, legislatia internatională sau de acordurile bilaterale sau multilaterale, inclusiv a obligatiilor si responsabilitătilor referitoare la controalele vamale si ale exporturilor.

 

ARTICOLUL 10

Raportul cu alte acorduri internationale

 

Prezenta conventie nu va afecta acele drepturi si obligatii ale statelor părti care derivă din alte acorduri sau legi internationale.

 

ARTICOLUL 11

Solutionarea diferendelor

 

1. În cazul aparitiei unui diferend între statele părti referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, părtile implicate se vor consulta împreună în vederea rezolvării diferendului. Consultările vor începe imediat pe baza unei înstiintări scrise, înaintată de un stat parte unui alt stat parte, în legătură cu existenta unui diferend în legătură cu prezenta conventie. Statul parte care transmite o astfel de înstiintare în legătură cu existenta unui diferend va transmite cu promptitudine depozitarului o copie a acelei înstiintări.

2. În cazul în care diferendul dintre statele părti nu poate fi solutionat într-un interval de sase (6) luni de la data transmiterii către un alt stat parte a înstiintării scrise în legătură cu existenta unui diferend, statele părti implicate în diferendul respectiv pot solicita bunele oficii ale oricărui alt stat parte, stat, ale unei entităti nonstatale sau ale unei organizatii interguvernamentale, în scopul facilitării rezolvării diferendului.

3. În cazul în care nici un stat parte nu doreste să apeleze la bunele oficii ale altui stat parte, ale unui alt stat, ale unei entităti nonstatale sau ale unei organizatii interguvernamentale sau dacă bunele oficii ale respectivelor organisme nu au ca rezultat facilitarea rezolvării diferendului într-un interval de sase (6) luni de la lansarea solicitării respective, atunci statele părti implicate pot:

a) solicita rezolvarea diferendului prin arbitraj irevocabil;

b) să se adreseze Curtii Internationale de Justitie în vederea solutionării diferendului, cu conditia ca ambele state părti implicate să fi acceptat jurisdictia Curtii Internationale de Justitie în privinta tipului respectiv de diferend, în momentul semnării, ratificării sau aderării la prezenta conventie.

4. În cazul în care statele părti respective implicate solicită rezolvarea diferendului prin arbitraj irevocabil si apelează la Curtea Internatională de Justitie pentru solutionare, apelul la Curtea Internatională de Justitie va avea prioritate.

5. În cazul unui diferend între un stat parte care solicită asistentă în telecomunicatii si o entitate nonstatală sau organizatie interguvernamentală având sediul ori fiind rezidentă în afara teritoriului statului parte respectiv referitor la furnizarea de asistentă în telecomunicatii în baza art. 4, solicitarea entitătii nonstatale sau a organizatiei interguvernamentale poate fi adoptată în mod direct de statul parte pe teritoriul căruia entitatea nonstatală ori organizatia interguvernamentală are sediul sau resedinta ca pe o solicitare de la stat la stat, în baza prezentului articol, cu conditia ca această adoptare să nu intre în conflict cu orice alt acord existent între statul parte si entitatea nonstatală sau organizatia interguvernamentală implicată.

6. Când se semnează, se ratifică, se acceptă, se aprobă sau se aderă la prezenta conventie, un stat poate declara că nu se consideră obligat în nici un fel să accepte una sau ambele proceduri de solutionare a diferendelor descrise în paragraful 3 de mai sus. Celelalte state părti nu vor fi obligate să accepte una dintre procedurile de solutionare a diferendelor descrise în paragraful 3 cu privire la un stat parte pentru care o astfel de declaratie este în vigoare.

 

ARTICOLUL 12

Intrarea în vigoare

 

1. Prezenta conventie va fi deschisă pentru semnare pentru toate statele care sunt membre ale Natiunilor Unite sau ale Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor la Conferinta pe tema telecomunicatiilor utilizate în stări de urgentă de la Tampere din 18 iunie 2003 si ulterior la sediul Natiunilor Unite de la New York, din 22 iunie 1998 până în 21 iunie 2003.

2. Un stat îsi poate exprima acordul de a adera la prezenta conventie:

a) prin semnătură (semnătură definitivă);

b) prin semnătură supusă ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

c) prin depunerea unui instrument de aderare.

3. Prezenta conventie va intra în vigoare la treizeci (30) de zile după depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori a semnăturii definitive a unui număr de treizeci (30) de state.

4. Pentru fiecare stat care semnează definitiv sau depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după îndeplinirea conditiei prevăzute în paragraful 3 de mai sus, prezenta conventie va intra în vigoare la treizeci (30) de zile după data depunerii semnăturii definitive sau a acordului de aderare.

 

ARTICOLUL 13

Amendamente

 

1. Un stat parte poate propune amendamente la prezenta conventie prin prezentarea acestora depozitarului, care le va distribui celorlalte state părti spre aprobare.

2. Statele părti vor notifica depozitarul în legătură cu aprobarea sau respingerea amendamentelor propuse, în termen de o sută optzeci (180) de zile de la primirea lor.

3. Orice amendament aprobat de două treimi dintre statele părti va fi structurat sub forma unui protocol deschis la depozitar tuturor statelor părti pentru semnătură.

4. Protocolul va intra în vigoare în aceeasi manieră ca si prezenta conventie. Pentru fiecare stat care semnează definitiv protocolul sau depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, după îndeplinirea conditiilor de intrare în vigoare a protocolului, acesta va intra în vigoare pentru respectivul stat la treizeci (30) de zile după data semnării definitive sau a depunerii acordului de aderare.

 

ARTICOLUL 14

Rezerve

 

1. Atunci când semnează, ratifică ori aderă definitiv la prezenta conventie sau la orice amendament la aceasta, un stat parte poate să îsi exprime rezervele existente.

2. Un stat parte poate să îsi retragă rezervele exprimate anterior în orice moment printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. O astfel de retragere a unei rezerve intră în vigoare imediat după notificarea depozitarului.

 

ARTICOLUL 15

Denuntare

 

1. Un stat parte poate denunta prezenta conventie prin notificarea în scris a depozitarului.

2. Denuntarea va intra în vigoare în termen de nouăzeci (90) de zile după data depunerii notificării scrise.

3. La solicitarea statului parte denuntător, toate copiile listelor cu prerogative si măsuri adoptate si proceduri existente de reducere a reglementărilor furnizate de orice stat parte care denuntă prezenta conventie vor fi scoase din uz de la data denuntării respective.

 

ARTICOLUL 16

Depozitarul

 

Depozitarul prezentei conventii este secretarul general al Natiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 17

Texte autentice

 

Originalul prezentei conventii, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă si spaniolă sunt deopotrivă autentice, va fi depus la depozitar. Doar textele autentice în limbile engleză, franceză si spaniolă vor fi disponibile pentru semnat la Tampere în data de 18 iunie 1998. Depozitarul va pregăti textele autentice în limbile arabă, chineză si rusă în cel mai scurt timp posibil.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18 iunie 1998

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18  iunie 1998, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 970.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE SI FAMILIEI

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei de control, inspectie si monitorizare, aplicabilă în domeniul de competentă al Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 239/2003, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 239/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Metodologia de control, inspectie si monitorizare, aplicabilă în domeniul de competentă al Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Directiile de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap,

Silviu George Didilescu

 

Bucuresti, 3 octombrie 2005.

Nr. 248.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

de control, inspectie si monitorizare, aplicabilă în domeniul de competentă al Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap

 

1. Consideratii preliminare

În contextul principiilor generale de bună practică, controlului i se asociază o acceptiune mai largă, acesta fiind privit ca o functie a unui proces managerial, alături de programare, organizare, directionare si coordonare.

Prin functia de control, managementul constată abaterile rezultatelor de la obiective, analizează cauzele care le-au determinat si dispune măsurile corective sau profilactice ce se impun. Tipologia controlului poate fi diferentiată în functie de criterii ce tin de timp, tematică sau metodă.

Din punct de vedere al momentului în care se exercită, controlul este operativ, inopinat sau tematic (programat). Controlul operativ constă în verificarea activitătii entitătii controlate, în vederea stabilirii existentei sau inexistentei unor încălcări ale reglementărilor legale în domeniul de referintă.

Controlul inopinat constă în verificarea punctuală si neanuntată a situatiei determinate de presupusa încălcare, din partea persoanei fizice sau juridice controlate, a reglementărilor legale în domeniu.

Controlul inopinat se efectuează ca urmare a unei reclamatii, a unei sesizări provenite de la institutia sau persoana fizică ori juridică lezată sau ca urmare a autosesizării.

Controlul tematic este controlul programat, cu obiective expres stabilite si cu o durată predeterminată, menit să asigure verificarea conformitătii activitătii institutiei controlate cu normele legale aplicabile în domeniul controlat.

Controlul poate fi mixt atunci când se desfăsoară de către echipe de control mixte, pluridisciplinare sau încrucisat, atunci când vizează fapte sau acte conexe ori similare, îndeplinite de entităti diferite în legătură cu activitatea controlată.

Inspectia este acea activitate de verificare a existentei unor facilităti sau a conformitătii unor servicii sociale, organizate în favoarea persoanelor cu handicap, cu standardele consacrate în domeniul protectiei speciale a acestora.

Monitorizarea (sau controlul permanent) este acel tip de control desfăsurat concomitent cu derularea activitătii controlate si care are drept obiectiv principal înlăturarea preventivă a disfunctiilor si diminuarea riscurilor de producere a acestora. Activitatea de monitorizare presupune culegerea de date, analiza lor si raportarea la indicatorii prestabiliti, în sensul urmăririi conformitătii activitătilor derulate cu acestia.

A. Scopul si obiectivele activitătii de control

A.1. Scop:

• evidentierea disfunctiilor;

• determinarea cauzelor;

• cunoasterea problemelor si identificarea solutiilor;

• dispunerea măsurilor de remediere;

• constientizarea si sensibilizarea, inclusiv ca metodă preventivă de lucru.

A.2. Obiective:

• stabilirea modului de îndeplinire a atributiilor;

• stabilirea conformitătii operatiunilor si activitătilor derulate;

• identificarea situatiilor si a stărilor create;

• evaluarea rezultatelor verificării;

• monitorizarea remedierii deficientelor constatate.

B. Obiect si domeniu de aplicare

B.1. Prezenta metodologie are ca obiect stabilirea elementelor principale de lucru în cazul desfăsurării actiunilor de control, inspectie sau monitorizare initiate si conduse de structurile abilitate din cadrul Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.

Prezenta metodologie se aplică atât în verificări privind activitatea internă a Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, cât si în privinta activitătii desfăsurate de entităti care, operând în domeniul acesteia, sunt obligate să respecte normele legale în materie.

B.2. Documente normative de referintă:

• Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2002, modificată prin Legea nr. 10/2003;

• Legea nr. 343/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

• Ordonanta Guvernului nr. 14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 239/2003, cu modificările ulterioare;

• Legea nr. 144/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 2/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap;

• Legea nr. 467/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap;

• Ordonanta Guvernului nr. 51/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap;

• Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiei, cu modificările si completările ulterioare;

• Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului;

• Hotărârea Guvernului nr. 1.434/2004 privind atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si functionare ale Directiei generale de asistentă socială si protectia copilului;

• Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia specială a persoanelor cu handicap din România;

• Hotărârea Guvernului nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului institutiilor de asistentă socială si a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare si functionare a institutiilor de asistentă socială, precum si a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale;

• Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap nr. 121/2005.

B.3. Terminologie:

Agent constatator – personal din cadrul Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, abilitat să constate contraventiile la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

Contraventie – fapta calificată ca atare de norma susamintită

Conformitate – satisfacere a unei conditii specificate prin regulamente ori standarde; concordanta actelor/faptelor controlate cu regulile amintite

Personal de control – persoanele având atributii de control stabilite prin fisa postului ori împuternicite să participe la actiuni de control/inspectie

Structurile de specialitate – Directia generală de inspectie si control (DGIC) sau echipele mixte desemnate în acest sens

ANPH/Autoritatea – Autoritatea Natională pentru Persoanele cu Handicap

Inspector judetean – personalul angajat în cadrul DGIC, care îsi desfăsoară activitatea la nivelul judetului/sectorului municipiului Bucuresti, având această calitate.

2. Controlul în domeniul de activitate al ANPH

Activitatea de control în domeniu este atributul delegat structurilor specializate din cadrul ANPH, respectiv DGIC, sau colectivelor temporare (echipelor mixte) constituite în acest scop, prin care se verifică exactitatea, conformitatea si corectitudinea activitătilor desfăsurate de responsabili în beneficiul persoanei cu handicap care necesită protectie specială.

2.1. Specificitatea actului de control

Prezenta metodologie stabileste regulile minimale de care trebuie să tină cont la momentul desfăsurării actiunilor de control/inspectie structurile de specialitate ale ANPH, respectiv entitătile mentionate mai sus.

2.2. Etapele de desfăsurare

A. Stabilirea obiectivelor de control si documentarea asupra activitătii controlate – conditie de formă a activitătii de control – reprezintă prima etapă a activitătii generale de pregătire a controlului si trebuie să evidentieze directiile principale ale actiunii de control, pornind de la informatiile detinute ca urmare a sesizării, si să se raporteze la norma legală care impune o anumită conduită/atitudine sau care statuează drepturi de la care nu se poate face derogare ale persoanelor cu handicap.

Obiectivele trebuie să aibă precizie, neutralitate, să se situeze între limitele domeniului de activitate si să fie îndreptate spre un rezultat ce poate fi atins. Ele vor viza confirmarea sau infirmarea sursei de informare si pot să se dezvolte la momentul actiunii de control, în functie de evaluarea la fata locului a utilitătii acestui fapt, din partea celor care conduc actiunea de control.

Obiectivele de control prestabilite fac parte din mandatul de control (împuternicire), fiind aprobate de persoana care are responsabilităti manageriale în acest sens, respectiv conducătorul institutiei sau persoana delegată în acest sens, care, după caz, a dispus efectuarea controlului.

B. Controlul propriu-zis

B.1. Pregătirea si desfăsurarea controlului

Fie că este tematic sau operativ, inopinat ori programat si anuntat, controlul trebuie să fie directionat în sensul desfăsurării sale, conform etapelor de mai jos:

• verificări privind respectarea conformitătii (există sau nu/respectă ori nu conditiile) si constatări asupra stării de fapt – conditii prealabile continuării actiunii, în limitele obiectivelor prestabilite sau ale obiectivelor extinse;

• consultarea cu persoana de reprezentare a structurii controlate;

• încadrarea juridică a faptelor si actelor constatate;

• formularea de propuneri si recomandări verbale la momentul constatării, cu privire la abaterile constatate, spre ducerea lor la îndeplinire.

Pentru aprecierea justă asupra realizării obiectivelor, controlul trebuie să tină seama de asigurarea unui echilibru între sarcini, competentă (inclusiv când autoritatea decizională este conferită prin delegare) si responsabilităti.

B.2. Finalizarea activitătii de control:

– analiza constatărilor, a concluziilor si a măsurilor preconizate;

– refacerea, dacă este cazul, a constatărilor, a concluziilor si a măsurilor preconizate;

– întocmirea unui raport scris ori a unei note de control, respectiv întocmirea procesului-verbal de constatare a contraventiei, după caz;

– prezentarea, spre însusire, persoanei de conducere competente a actului de control;

– comunicarea raportului scris persoanei/persoanelor interesate, respectiv comunicarea procesului-verbal pentru luare la cunostintă.

C. Evaluarea urmărilor actiunii de control:

– însusirea actului de control/contestarea;

– ducerea la îndeplinire a concluziilor;

– raportarea/monitorizarea îndeplinirii măsurilor dispuse;

– sanctiuni, după caz.

3. Documente de control

De obicei, orice actiune de control/inspectie se finalizează cu întocmirea unor documente care contin, in extenso sau pe scurt, faptele ori actele ce sunt în legătură cu această actiune. Principalele documente având această destinatie sunt:

raportul de control – documentul ce contine datele relevante care evidentiază toate etapele prezentate la pct. 2, începând cu mentionarea sesizării si a împuternicirii de control si finalizând cu recomandările, concluziile sau propunerile de măsuri. Raportul de control este întotdeauna supus aprobării persoanei care a dispus controlul – seful institutiei (presedintele ANPH) – sau persoanei delegate cu atributii în acest sens. Forma-cadru a raportului de control este prezentată în anexa nr. 5;

nota de constatare – documentul care face referire scurtă la o situatie de fapt constatată, de obicei la controlul inopinat, fără să prezinte recomandări sau propuneri de măsuri, si care nu necesită încadrări juridice ale celor constatate. Aceasta se supune avizării de către conducătorul structurii din care face parte persoana care o întocmeste;

procesul-verbal – documentul încheiat cu participarea ambelor părti si care mentionează fie ridicarea unor documente, fie constatarea în prezenta unor martori a existentei/inexistentei unor stări de fapt sau chiar mentionarea aplicării de amenzi, în cazurile expres prevăzute de lege.

Toate aceste documente vor mentiona în clar numele si calitatea persoanei/persoanelor care le completează sau participă la întocmirea lor, data si locul întocmirii, locul desfăsurării controlului si numele persoanei care reprezintă institutia controlată, situatia de fapt constatată, opiniile persoanelor controlate, numele si semnătura martorilor, precum si semnătura de primire a lor din partea persoanei competente să reprezinte entitatea controlată.

Ele vor fi completate într-un număr suficient de exemplare care să asigure un exemplar pentru fiecare dintre persoanele parte si vor fi înaintate persoanelor/institutiilor care prezintă interes în caz. Vor face exceptie de la obligativitatea comunicării acele documente care, datorită caracterului lor de confidentialitate sau nivelului de secretizare, conform legii, nu pot fi aduse decât la cunostinta persoanelor care au acces la acest tip de informatii. Asupra continutului acestor documente persoanele vizate pot face observatii sau pot prezenta propriile opinii, atasând, dacă este necesar, dovezi care să le sustină pozitia. În cazul procesului-verbal de aplicare a sanctiunii amenzii contraventionale, împotriva acestuia se poate face contestatie, în conditiile legii.

În afara documentelor mentionate mai sus pot fi întocmite sinteze, informări sau note care să cuprindă informatiile culese în timpul actiunilor de control/inspectie sau monitorizare.

Documentele astfel întocmite se vor arhiva prin grija structurii din care face parte persoana care a efectuat/condus controlul, după ce acestea vor fi aprobate sau avizate, după caz, de conducătorul institutiei/persoana care a dispus controlul.

4. Conduita personalului si limitele de competentă pe durata actiunii de control

4.1. Fără a se confunda cu controlul financiar intern sau cu auditul asupra unor activităti din cadrul institutiei, controlul presupune doar stabilirea circumstantelor, evidentierea situatiei de fapt si atragerea atentiei asupra neregulilor în legătură cu activitatea controlată si se desfăsoară cu respectarea întocmai a etapelor de control prezentate la pct. 2.

Controlul în acest caz nu este un audit de management care trebuie să depisteze si eventuale riscuri sau activităti expuse riscului si în acelasi timp nu poate suplini un control financiar intern ce are profunde caracteristici economico-financiare.

În desfăsurarea controlului, personalul împuternicit în acest scop are dreptul:

– la acces în spatiul de desfăsurare a activitătii controlate;

– să solicite documente si materiale în legătură cu obiectul controlului, inclusiv copii ale acestora;

– să asculte si să consemneze sau să primească în scris explicatiile persoanelor care au legătură cu activitatea controlată;

– să solicite puncte de vedere ale altor persoane, neutre fată de actiunea de control în sine.

În timpul activitătii specifice controlului, personalul de control are obligatii privind:

– cunoasterea legislatiei specifice activitătii autoritătii din care face parte, a reglementărilor specifice, a drepturilor si îndatoririlor persoanelor controlate;

– prezentarea împuternicirii de control;

– documentarea asupra activitătii controlate;

– păstrarea confidentialitătii asupra continutului informatiilor de care ia cunostintă în timpul actiunii de control;

– păstrarea impartialitătii si abtinerea de la orice acte de control, în cazul în care anterior a avut legături cu activitatea controlată, în asa fel încât să fie influentat în luarea deciziilor.

4.2. Inspectorul judetean/echipa de control poate solicita sprijinul autoritătilor publice pentru a desfăsura activitatea de control. Pe durata actiunii de control acestia pot fi însotiti de reprezentanti ai autoritătilor publice locale interesate, în conditiile legii.

5. Tipurile de control din domeniul ANPH I. Inspectia activitătilor si serviciilor prestate în favoarea persoanelor cu handicap

I.1. Conform definitiei date la pct. 1, activitatea de inspectie urmăreste conformitatea structurării si derulării activitătilor si serviciilor prestate în favoarea persoanelor cu handicap cu standardele si normativele din domeniu.

I.2. Sunt supuse inspectiei derulate de personalul abilitat din cadrul ANPH atât institutiile de asistentă socială administrate de autorităti publice, cât si cele apartinând organizatiilor private sau unor parteneriate ale celor două tipuri de administratori. Conducerea acestor institutii asigură accesul personalului de control, în conditiile legii, atât în cazul actiunilor inopinate, cât si al celor anuntate.

I.3. Actiunile de inspectie se vor derula în baza unui plan de inspectie ce poate face parte din planul general de control, întocmit anual. Aceste două documente pot fi revizuite periodic în functie de evolutia din sistem, urmărindu-se permanent coroborarea lor cu strategiile locale din domeniu, si vor fi supuse avizării directorului general al DGIC.

I.4. Continutul minim al unui plan general de inspectie, prevăzut în anexa nr. 3, trebuie să facă referire la actiuni programate, precum si neanuntate, stabilindu-se un calendar al acestora, obiectivele generale si entitătile vizate a fi verificate.

I.5. Raportul întocmit la sfârsitul actiunii de inspectie trebuie să releve explicit, prin raportare la fiecare standard, gradul de respectare sau de încălcare a standardelor, propuneri privind desfăsurarea unei actiuni de control tematic, nevoia de promovare sau de modificare a lor, conform necesitătii adaptării serviciului verificat etc.

Raportul de inspectie contine elementele din documentul-cadru prezentate în anexele nr. 5 si 6.

I.6. Toate actiunile de control vor fi evidentiate si în raportul lunar de activitate pe care inspectorii judeteni îl vor prezenta directorului general al DGIC, al cărui model este prezentat în anexa nr. 7.

II. Controlul privind realizarea accesibilitătilor prevăzute la art. 13–16 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999

A. Accesul în clădiri sau în alte spatii publice

A.1. Pentru verificarea la fata locului a existentei posibilitătilor de acces la nivelul institutiilor de interes public, inspectorii judeteni din cadrul DGIC sunt împuterniciti să urmărească permanent si să semnaleze, ori de câte ori se impune, nerespectarea prevederilor legale în materie sau neîndeplinirea la termen a măsurilor stabilite prin actele de control anterioare.

În activitatea de control a existentei amenajărilor necesare accesului neîngrădit al persoanelor cu handicap în institutiile de interes public, inspectorii judeteni vor colabora cu structurile teritoriale ale Inspectoratului de Stat în Constructii.

În planul general de control se poate stabili o etapă prealabilă verificării la fata locului a existentei ccesibilitătilor, prin care institutiile de interes public sunt avertizate de către inspectorii judeteni că urmează să fie supuse controlului cu această tematică.

A.2. Prin accesibilităti, în întelesul prezentei metodologii, se întelege totalitatea amenajărilor clădirilor de interes public, a căilor de acces public, a mobilierului urban aferent acestora, a spatiilor pentru petrecerea timpului liber etc. (amenajări de genul: scări, rampe, platforme, parapete, borduri, balustrade, mâini curente, spatii de manevrare, bănci ori scaune, ascensoare ori alte asemenea echipamente necesare asigurării unui acces facil persoanelor cu handicap în incinta institutiilor si la serviciile prestate de acestea (DOOM) vezi si Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 649/2001 pentru aprobarea Normativului pentru adaptarea clădirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap, indicativ NP 051/2000).

A.3. În cazul constatării faptului că locatia în care îsi desfăsoară activitatea institutia publică sau privată, după caz, nu asigură accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, personalul de control aduce acest fapt la cunostintă DGIC din cadrul ANPH sau, după caz, personalului împuternicit în acest sens, care va trece la întocmirea procesului-verbal prevăzut în anexa nr. 1. (Se recomandă ca în cazul primei constatări a contraventiei privind nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la realizarea accesibilitătilor pentru persoanele cu handicap să se aplice sanctiunea avertismentului sub conditia stabilirii unui termen necesar ducerii la îndeplinire a măsurilor propuse.)

Odată cu întocmirea procesului-verbal de constatare a contraventiei si de stabilire a sanctiunii amenzii se va întocmi si înstiintarea de plată, ambele documente fiind înaintate contravenientului prin grija celui care a constatat contraventia si a aplicat sanctiunea. Continutul si forma înstiintării de plată sunt prevăzute în anexa nr. 2. Sub sanctiunea anulării lor, la întocmirea, prezentarea si comunicarea celor două documente mentionate mai sus se va tine seama întocmai de prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

La momentul constatării, după caz, personalul de control/agentul constatator poate proceda la fotografierea clădirii/constructiei neadaptate.

A.3.1. Procesele-verbale de constatare a contraventiei sunt formulare tipizate procurate prin grija Serviciului contabilitate/administrativ al DGIC din cadrul ANPH si sunt distribuite inspectorilor judeteni/personalului agent constatator într-un număr suficient. Ele sunt tipărite sub formă de carnete cu un număr de file multiplu de 3, sunt înseriate si numerotate.

A.3.2. Carnetele de procese-verbale se gestionează de către persoanele îndreptătite să aplice sanctiunile contraventionale.

A.3.3. Procesele-verbale se întocmesc în 3 exemplare, prin suprapunerea tipizatelor si utilizarea colilor tip “indigo“.

A.3.4. Prin grija inspectorului judetean se va identifica la nivelul fiecărui judet contul în care vor fi virati la Trezoreria Statului banii proveniti din amenzi (în relatia cu trezoreria se va indica cont de amenzi-venituri la bugetul de stat).

A.4. În mod similar celui prezentat la pct. A.3 se va proceda si în cazul verificărilor privind existenta asanumitului mobilier urban, care să prezinte adaptabilitătile specifice nevoilor speciale ale persoanelor cu handicap, precum: ghidaje, cutii postale, telefoane publice, indicatoare, afisaje, semafoare, semne de avertizare ori altele asemenea, parcări, porticuri, chioscuri, grupuri sanitare publice etc.

A.5. Atunci când există suspiciuni întemeiate că accesabilitătile, prin dispunere sau prin constructie, au fost realizate fără respectarea normelor tehnice în vigoare, personalul de control/inspectorii judeteni va/vor sesiza structura competentă din partea Inspectoratului de Stat în Constructii pentru verificări conforme si dispunere de măsuri.

B. Asigurarea interpretilor de limbaj mimico-gestual

Pentru asigurarea interpretilor autorizati ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdo-cecitate, institutiile publice trebuie să întreprindă demersurile privind identificarea si contactarea unei astfel de persoane, care, la nevoie, să asigure transferul de informatie.

La momentul controlului, aceste institutii trebuie să facă dovada întreprinderii acestor demersuri, în caz contrar fiind pasibile de sanctiunea contraventională a amenzii, prevăzută de lege.

Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii, după caz, se fac în mod similar conditiilor prevăzute la pct. A.3.

III. Monitorizarea proiectelor finantate din surse proprii ale ANPH

III.1. Prezentul capitol face referire la modul de desfăsurare a activitătii de monitorizare a proiectelor derulate prin finantare din partea ANPH. Ea poate fi adaptată la diferite tipuri de programe sau în functie de perioada la care se raportează activitătile urmărite.

Activitatea de monitorizare a proiectelor este principala responsabilitate a echipei de monitorizare stabilite la nivelul institutiei prin dispozitie a presedintelui ANPH, precum si responsabilitatea inspectorului judetean în a cărei rază de competentă teritorială se implementează acestea.

III.2. Pentru verificarea conformitătii operatiilor raportate de către beneficiarii finantărilor din partea ANPH, în activitatea de monitorizare inspectorii judeteni urmăresc derularea proiectelor cu respectarea conditiilor de contractare, raportează acest fapt ori semnalează, la nevoie, deficientele constatate.

III.3. În vederea urmăririi procedurilor de derulare a proiectelor, se vor pune la dispozitie inspectorilor judeteni atât formularistica prevăzută în anexa nr. 4, cât si documentele relevante în acest sens, precum contractul de finantare, după caz, lista beneficiarilor proiectului ori alte înscrisuri de interes în legătură cu derularea acestuia, solicitate pe parcursul activitătii de monitorizare.

III.4. În cazul sesizării unor nereguli în derularea proiectului, persoana responsabilă cu monitorizarea acestuia poate propune efectuarea unui control, concomitent sau nu, cu suspendarea plătilor până la clarificarea situatiei respective.

III.5. După finalizarea implementării proiectului, actiunea de monitorizare poate continua pentru o perioadă cuprinsă între 1 si 3 ani sau în conformitate cu prevederile în acest sens ale contractului de finantare.

6. Dispozitii finale

6.1. Pentru punerea în aplicare a dispozitiilor prevăzute la cap. III lit. A, presedintele ANPH va desemna, prin ordin, persoanele competente să aplice sanctiunile contraventionale prevăzute de lege.

6.2. Aplicarea prezentei metodologii este responsabilitatea tuturor structurilor din cadrul ANPH, care desfăsoară activităti de control, inspectie si monitorizare.

6.3. Monitorizarea modului de aplicare a prezentei metodologii este sarcina DGIC din cadrul ANPH.

6.4. Dovada prezentei personalului de control/inspectie la locul si la data derulării actiunii se face prin însemnări în ordinul de serviciu, împuternicirea de control sau în registrul pus la dispozitie de institutia controlată.

6.5. Documentele întocmite conform modelelor prevăzute în anexele nr. 5, 6 si 7 pot fi înaintate DGIC si sub formă electronică.

6.6. Anexele nr. 1–7*) fac parte integrantă din prezenta metodologie.

 

ANEXE

la metodologie