MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 912 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 12 octombrie 2005
SUMAR
LEGI SI DECRETE
268. – Lege pentru ratificarea
Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii
pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la
Tampere la 18 iunie 1998
Conventia de la Tampere privind asigurarea resurselor
de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare
970. – Decret privind promulgarea
Legii pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor
de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare,
adoptată la Tampere la 18 iunie 1998
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
248. – Ordin al presedintelui
Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap privind aprobarea
Metodologiei de control, inspectie si monitorizare, aplicabilă în domeniul de
competentă al Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru
ratificarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de
telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare,
adoptată la Tampere la 18 iunie 1998
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Articol unic. – Se ratifică Conventia de la Tampere
privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor
dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18 iunie 1998, intrată
în vigoare la 8 ianuarie 2005 si semnată de România la Tampere la 18 iunie
1998.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
|
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti,
5 octombrie 2005.
Nr. 268.
CONVENTIA DE LA TAMPERE*)
privind asigurarea resurselor de telecomunicatii
pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare
*) Traducere.
Statele părti la prezenta conventie,
recunoscând că amploarea, complexitatea, frecventa si
impactul dezastrelor cresc într-un ritm dramatic, cu consecinte foarte grave în
special în tările aflate în curs de dezvoltare,
reamintind că agentiile care oferă ajutor si asistentă
umanitară solicită resurse de telecomunicatii fiabile, flexibile, pentru a-si
putea desfăsura activitătile specifice de o importantă vitală, că resursele de
telecomunicatii joacă un rol esential în facilitarea asigurării securitătii
personalului de asistentă umanitară si că transmiterea de informatii exacte
privitoare la dezastre pe calea undelor este vitală pentru populatia aflată în
zonele de risc,
convinse că dislocarea resurselor de telecomunicatii
în mod eficient si la timp în zonele de criză si că asigurarea unor fluxuri
rapide, eficiente si exacte de informatii sunt elemente esentiale în încercarea
de a reduce pierderea de vieti omenesti, suferinta, pagubele materiale si
efectele negative asupra mediului înconjurător provocate de dezastre,
fiind preocupate de impactul pe care îl au dezastrele asupra mijloacelor de comunicatie si a fluxurilor de informatii,
cunoscând nevoile speciale ale tărilor mai putin dezvoltate,
situate în zone geografice cu risc sporit, de asistentă tehnică în scopul
dezvoltării resurselor de telecomunicatii, necesare pentru operatiuni de
atenuare a efectelor dezastrelor si actiuni umanitare,
reafirmând acordarea de prioritate absolută sistemelor
de comunicatii destinate situatiilor de urgentă si salvării de vieti omenesti,
stipulată în mai mult de 50 de regulamente internationale, precum si în
Constitutia Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor,
tinând seama de istoricul cooperării si coordonării pe
plan international în directia atenuării efectelor dezastrelor, precum si de
rolul evident pe care dislocarea si utilizarea cu promptitudine a resurselor de
telecomunicatii îl joacă în salvarea de vieti omenesti, de lucrările
Conferintei internationale a mijloacelor de comunicare utilizate în cazul
dezastrelor (Geneva, 1990), care au abordat problema rolului hotărâtor pe care
îl joacă sistemele de comunicatii în cadrul actiunilor de înlăturare a efectelor
calamitătilor naturale, de apelul urgent făcut în Declaratia de la Tampere
privind sistemele de comunicatie utilizate în cazul dezastrelor (Tampere,
1991), pentru realizarea unor sisteme de telecomunicatii fiabile destinate
operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare
specifice si pentru realizarea unei conventii internationale cu privire la
sistemele de comunicatii destinate acestor tipuri de operatiuni care să
faciliteze realizarea acestor sisteme, de Rezolutia nr. 44/236 a Adunării
Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, care a declarat perioada 1990–2000
Deceniul international al luptei împotriva dezastrelor, si de Rezolutia nr.
46/182 care face apel la o mai bună coordonare internatională privind asistenta
umanitară de urgentă, de importanta atribuită resurselor de comunicatii în
Strategia si Planul de actiune de la Yokohama pentru o lume mai sigură,
adoptate la Conferinta mondială pe tema prevenirii dezastrelor (Yokohama,
1994), de Rezolutia nr. 7 a Conferintei mondiale de dezvoltare a
telecomunicatiilor (Buenos Aires, 1994), sanctionată de Rezolutia nr. 36 a
Conferintei plenipotentiare a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
(Kyoto, 1994), care solicită guvernelor să ia toate măsurile practice care se
impun pentru dislocarea rapidă si utilizarea eficientă a echipamentelor de
telecomunicatii necesare pentru atenuarea efectelor dezastrelor si operatiuni
umanitare, prin reducerea si, acolo unde este posibil, înlăturarea barierelor
legale existente si îmbunătătirea cooperării între state, de Rezolutia nr. 644
a Conferintei Mondiale a Radiocomunicatiilor (Geneva, 1997), care solicită
guvernelor să sustină neconditionat adoptarea acestei conventii si
implementarea ei pe plan intern, de Rezolutia nr. 19 a Conferintei Mondiale a
Dezvoltării Telecomunicatiilor (Valetta, 1998), care solicită guvernelor să
continue examinarea acestei conventii pentru luarea unei hotărâri ferme în
privinta sustinerii adoptării ei, si de Rezolutia nr. 51/194 a Adunării
Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, care sustine initierea unei proceduri
transparente si oportune de implementare a unor acorduri eficiente cu privire
la cooperarea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor si realizarea unui
sistem global, denumit ReliefWeb, de difuzare în timp real a unor informatii
fiabile în caz de urgentă si calamităti naturale,
făcând referire la concluziile Grupului de lucru în
domeniul sistemelor de telecomunicatii utilizate în caz de urgentă, cu privire
la rolul crucial al telecomunicatiilor în atenuarea efectelor dezastrelor si
desfăsurarea actiunilor umanitare, sustinute de activitatea mai multor state, a
unor organisme ale Natiunilor Unite, a unor organizatii guvernamentale,
interguvernamentale si neguvernamentale, a unor agentii umanitare, a unor
furnizori de echipamente si servicii de telecomunicatii, a unor organizatii
mass-media, universităti si organizatii care îsi desfăsoară activitatea în
domeniul comunicatiilor si dezastrelor, pe linia îmbunătătirii si facilitării
sistemelor de comunicatii destinate utilizării în cazul unor calamităti,
dorind să asigure accesul rapid si eficient la
resursele de telecomunicatii destinate atenuării efectelor dezastrelor si
actiunilor umanitare si să faciliteze cooperarea internatională în scopul
atenuării impactului dezastrelor, au convenit următoarele:
ARTICOLUL 1
Definitii
În cazul în care contextul în care sunt folositi nu
indică alte sensuri, termenii de mai jos vor avea următoarele sensuri pentru
scopurile prezentei conventii:
1. stat parte – acel stat care a acceptat
aderarea la prezenta conventie;
2. stat parte asistent – un stat parte la
prezenta conventie care furnizează asistentă în telecomunicatii în conformitate
cu prevederile acestui document;
3. stat parte solicitant – acel stat parte la
prezenta conventie care solicită asistentă în domeniul telecomunicatiilor în
conformitate cu prevederile acestui document;
4. prezenta conventie – Conventia de la Tampere
privind asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru
atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare;
5. depozitar – depozitarul prezentei conventii,
asa cum prevede art. 16;
6. dezastru – o perturbare gravă a functionării
societătii, care reprezintă o amenintare serioasă, pe scară largă, la adresa
vietii, sănătătii omenesti, proprietătii sau mediului înconjurător, fie ea
cauzată accidental, prin actiune umană sau a naturii, evoluând brusc sau fiind
rezultatul unor procese lungi si complexe;
7. atenuarea efectelor dezastrelor – măsurile
destinate prevenirii, anticipării impactului dezastrelor, pregătirii pentru
acestea, reactiei la acestea, monitorizarea si/sau atenuarea acestora;
8. risc pentru sănătate – izbucnirea bruscă a
unei boli infectioase, cum ar fi o epidemie sau pandemie, ori alte evenimente
care reprezintă o amenintare majoră la adresa vietii sau sănătătii omenesti si
care ar putea să provoace un dezastru;
9. risc natural – un eveniment sau proces, ca
de exemplu un cutremur, un incendiu, o inundatie, un vânt puternic, o alunecare
de teren, o avalansă, un ciclon, o tornadă, un tsunami, o invazie de insecte, o
secetă sau o eruptie vulcanică, care ar putea să provoace un dezastru;
10. organizatie nonguvernamentală – orice
organizatie, de persoane fizice sau juridice, alta decât un stat sau o
organizatie guvernamentală ori interguvernamentală, care îsi desfăsoară
activitatea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare
si/sau în cel al furnizării de resurse de telecomunicatii destinate
operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si celor umanitare;
11. entitate nonstatală – orice entitate, alta
decât un stat, inclusiv cele nonguvernamentale, si Miscarea de Cruce si de
Semilună Rosie, care îsi desfăsoară activitatea în domeniul atenuării efectelor
dezastrelor si în cel al actiunilor umanitare si/sau în cel al furnizării de
resurse de telecomunicatii destinate operatiunilor de atenuare a efectelor
dezastrelor si actiunilor umanitare;
12. operatiuni umanitare – acele activităti
menite a reduce pierderile de vieti omenesti, a alina suferinta oamenilor, a
reduce pagubele materiale si/sau ecologice cauzate de un dezastru;
13. asistentă în domeniul telecomunicatiilor –
furnizarea de resurse de telecomunicatii sau de alte resurse si suport menit a
facilita utilizarea resurselor de telecomunicatii;
14. resurse de telecomunicatii – personal,
echipament, materiale, informatii, pregătire, spectru de frecvente radio,
retele sau capacitate de transmisie sau orice alte resurse necesare în domeniul
telecomunicatiilor;
15. telecomunicatii – orice transmisie, emisie
sau receptie de semne, semnale, text scris, imagini, sunete sau mesaje de orice
natură, prin telegraf, radio, fibră optică sau alt sistem electromagnetic.
ARTICOLUL 2
Coordonare
1. Coordonatorul Natiunilor Unite pentru Actiuni Umanitare
de Urgentă va fi coordonatorul operational pentru această conventie si va
îndeplini responsabilitătile prevăzute în art. 3, 4, 6, 7, 8 si 9.
2. Coordonatorul operational va solicita cooperarea altor agentii ale Natiunilor Unite, în special a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor, pentru a obtine ajutorul acestora în îndeplinirea obiectivelor prezentei conventii si în special a acelor responsabilităti mentionate în art. 8 si 9 si pentru a obtine de la acestea suportul tehnic pe care îl pot oferi în functie de specificul lor.
3. Responsabilitătile coordonatorului operational, asa
cum sunt prevăzute în prezenta conventie, se vor limita la activităti de
coordonare la nivel international.
ARTICOLUL 3
Prevederi generale
1. Statele părti vor
coopera între ele, cu alte entităti si cu organizatii interguvernamentale, în
conformitate cu prevederile prezentei conventii, pentru a facilita utilizarea
resurselor de telecomunicatii destinate actiunilor de atenuare a efectelor
dezastrelor si celor umanitare.
2. Utilizarea resurselor de telecomunicatii se referă,
dar nu se limitează, la:
a) amplasarea echipamentului de telecomunicatii
terestru si a satelitilor pentru a anticipa, monitoriza si furniza informatii
despre riscul producerii unor calamităti naturale, despre posibilele riscuri la
adresa sănătătii oamenilor si despre dezastre;
b) schimbul de informatii despre riscuri de producere
a unor calamităti naturale la adresa sănătătii oamenilor si a unor dezastre,
între statele părti si cu alte state, alte entităti si organizatii
interguvernamentale, si transmiterea acestor informatii către public, în
special comunitătilor situate în zonele de risc;
c) furnizarea cu promptitudine de asistentă în
domeniul telecomunicatiilor pentru atenuarea impactului dezastrului; si
d) instalarea si exploatarea unor resurse fiabile si
flexibile de telecomunicatii ce urmează a fi utilizate de organizatiile care se
ocupă de ajutorul si de asistenta umanitară.
3. Pentru a facilita utilizarea acestor resurse,
statele părti pot finaliza si alte acorduri si aranjamente bilaterale sau
multilaterale.
4. Statele părti solicită coordonatorului operational
ca în urma consultării cu Uniunea Internatională a Telecomunicatiilor, cu
depozitarul si cu alte entităti apartinând de Natiunile Unite, precum si cu
organizatiile interguvernamentale si nonguvernamentale să depună un efort
sustinut, în conformitate cu prevederile prezentei conventii, pentru:
a) a alcătui cu acordul statelor părti modele de
acorduri care ar putea fi folosite pentru a pune bazele unor acorduri
bilaterale sau multilaterale menite să faciliteze furnizarea de resurse de
telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare;
b) a pune la dispozitie statelor părti, altor entităti
si institutii interguvernamentale modele de acorduri, bune practici în domeniu
si alte informatii relevante referitoare la furnizarea de resurse de
telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare
prin mijloace electronice si alte mecanisme adecvate;
c) a realiza, manipula, si întretine procedurile de
colectare si difuzare a informatiilor si sistemele necesare pentru
implementarea prezentei conventii; si
d) a informa statele părti în legătură cu prevederile
prezentei conventii si a facilita si sprijini cooperarea între statele părti în
termenii prezentului document.
5. Statele părti vor coopera între ele în scopul
îmbunătătirii capacitătii organizatiilor guvernamentale, a altor entităti
nonstatale părti si a organizatiilor interguvernamentale de a initia diverse
mecanisme pentru pregătirea de specialitate în domeniul manipulării si
exploatării echipamentelor si cursuri de instruire în domeniul dezvoltării,
design-ului si constructiei de sisteme de telecomunicatii pentru situatii de
urgentă, în scopul prevenirii, monitorizării dezastrelor si atenuării efectelor
acestora.
ARTICOLUL 4
Prevederi referitoare la asistenta în domeniul
telecomunicatiilor
1. Un stat parte care solicită asistentă în domeniul telecomunicatiilor
pentru atenuarea efectelor dezastrelor si operatiuni umanitare poate solicita
acest tip de asistentă de la orice alt stat parte, fie în mod direct, fie prin
intermediul coordonatorului operational. Dacă solicitarea se face prin intermediul
coordonatorului operational, acesta va transmite această informatie imediat
tuturor celorlalte state părti corespunzătoare. Dacă solicitarea se face direct
unui alt stat parte, statul care face solicitarea îl va informa în legătură cu
aceasta pe coordonatorul operational în cel mai scurt timp posibil.
2. Un stat parte care solicită asistentă în domeniul
telecomunicatiilor va comunica amploarea si tipul asistentei solicitate, precum
si acele măsuri luate în conformitate cu prevederile art. 5 si 9 ale prezentei
conventii si, dacă este cazul, orice alte informatii necesare pentru
determinarea măsurii în care statul parte solicitat este capabil să
îndeplinească cerinta.
3. Fiecare stat parte care primeste o astfel de
solicitare de asistentă, fie în mod direct, fie prin intermediul
coordonatorului operational, va lua o hotărâre si va anunta cu promptitudine
statul parte solicitant în legătură cu modul în care va acorda asistenta
solicitată, direct sau în alt mod, si cu amploarea, termenii, conditiile,
restrictiile si costurile, dacă e cazul, pe care le implică tipul respectiv de
asistentă.
4. Fiecare stat parte care decide să furnizeze
asistentă în domeniul telecomunicatiilor îl va informa în cel mai scurt timp
posibil pe coordonatorul operational.
5. Nu se va acorda asistentă în telecomunicatii în
conformitate cu prevederile prezentei conventii fără acordul statului parte
solicitant. Statul parte solicitant îsi va rezerva dreptul de a refuza întreaga
asistentă în telecomunicatii oferită în conformitate cu prevederile prezentei
conventii sau o parte din aceasta, în functie de legile în vigoare si de
politica internă a statului parte solicitant.
6. Statele părti recunosc dreptul statelor părti
solicitante de a solicita asistentă în telecomunicatii direct de la alte
entităti sau organizatii interguvernamentale si dreptul acestor entităti sau
organizatii interguvernamentale de a furniza asistentă în telecomunicatii, în
conformitate cu legile după care se conduc statele părti solicitante si cu
prevederile prezentului articol.
7. O entitate oarecare sau o organizatie
interguvernamentală nu poate fi stat parte solicitant si nu poate
solicita asistentă în telecomunicatii în baza prezentei conventii.
8. Nici o prevedere a prezentei conventii nu poate
priva un stat parte de dreptul, în conformitate cu legile sale interne, de a
conduce, controla, coordona si supraveghea asistenta în telecomunicatii
furnizată în baza prezentei conventii între granitele de stat proprii.
ARTICOLUL 5
Privilegii, imunităti si facilităti
1. Statul parte solicitant va oferi, în măsura în care
legile sale interne permit acest lucru, persoanelor, altele decât conationalii
săi, organizatiilor, altele decât cele având sediul central sau fiind rezidente
pe teritoriul său, care actionează, în conformitate cu prevederile prezentei
conventii, să furnizeze asistenta în telecomunicatii solicitată si despre
prezenta cărora statul parte a fost înstiintat si acesta o aprobă,
privilegiile, imunitătile si facilitătile care sunt necesare pentru
desfăsurarea activitătii lor si care includ, dar nu se limitează la:
a) imunitate fată de arestare, detentie si procese
legale, inclusiv fată de jurisdictia penală, civilă si administrativă a
statului parte solicitant, în ceea ce priveste faptele sau omisiunile legate în
mod specific si direct de activitatea de furnizare a asistentei în
telecomunicatii;
b) scutire de la plata taxelor, impozitelor sau a
altor obligatii, în afară de cele care sunt incluse în preturile bunurilor si
serviciilor, în cazul desfăsurării activitătilor specifice de asistentă sau în
cazul echipamentelor,
materialelor si a altor bunuri proprii introduse sau cumpărate pe teritoriul statului parte solicitant în scopul furnizării de asistentă în telecomunicatii în baza prezentei conventii, si
c) imunitate fată de punerea sub sechestru,
confiscarea sau rechizitionarea echipamentelor, materialelor sau bunurilor
respective.
2. Statul parte solicitant va asigura, în functie de
posibilitătile sale, toate facilitătile si serviciile locale necesare pentru
administrarea adecvată si eficientă a asistentei în telecomunicatii, precum si
autorizarea în cel mai scurt timp sau scutirea de la obtinerea autorizatiilor,
în conformitate cu legile si reglementările interne, a echipamentelor de
telecomunicatii aduse pe teritoriul său în baza prezentei conventii.
3. Statul parte solicitant va asigura protectia
personalului, echipamentelor si materialelor aduse pe teritoriul său în baza
prezentei conventii.
4. Dreptul de proprietate asupra echipamentelor si
materialelor furnizate în baza prezentei conventii nu va fi lezat prin
utilizarea acestora conform prevederilor prezentei conventii. Statul parte
solicitant va asigura returnarea cu promptitudine a respectivelor echipamente,
materiale si bunuri către statul parte care acordă asistentă.
5. Statul parte solicitant nu va directiona dislocarea
sau utilizarea resurselor de telecomunicatii furnizate în baza prezentei
conventii spre alte scopuri care nu sunt direct legate de anticiparea,
pregătirea, reactia la, monitorizarea, atenuarea impactului sau de actiuni
umanitare în timpul si după dezastre.
6. Acest articol nu prevede ca statul parte solicitant
să acorde cetătenilor săi ori rezidentilor permanenti sau organizatiilor având
sediul ori fiind rezidente pe teritoriul său privilegii sau imunităti.
7. Fără nici un prejudiciu la adresa privilegiilor si
imunitătii în conformitate cu acest articol, toate persoanele care intră pe
teritoriul unui stat parte în scopul furnizării de asistentă în telecomunicatii
sau facilitării utilizării resurselor de telecomunicatii în baza prezentei
conventii si toate organizatiile care furnizează asistentă în telecomunicatii
sau facilitează utilizarea resurselor de telecomunicatii în baza prezentei
conventii au datoria de a respecta legile si regulamentele statului parte
respectiv. Astfel de persoane si organizatii au de asemenea datoria de a nu se
amesteca în problemele interne ale statului parte pe teritoriul căruia au
intrat.
8. Nici o prevedere din acest articol nu aduce
prejudicii drepturilor si obligatiilor în ceea ce priveste privilegiile si
imunitătile acordate persoanelor si organizatiilor care participă în mod direct
sau indirect la operatiunile de acordare de asistentă, în baza altor acorduri
internationale (inclusiv Conventia asupra privilegiilor si imunitătii
Natiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală la 13 februarie 1946, si
Conventia asupra privilegiilor si imunitătii agentiilor specializate, adoptată
de Adunarea Generală la 21 noiembrie 1947) sau a legislatiei internationale.
ARTICOLUL 6
1. Statul parte
solicitant sau statul parte asistent poate înceta în orice moment asistenta în
telecomunicatii primită sau furnizată în baza art. 4 printr-o notificare
scrisă. În urma unei astfel de notificări statele părti implicate se vor
consulta între ele pentru a decide asupra celei mai potrivite si rapide
modalităti de încetare a asistentei, tinând cont de impactul pe care acest
proces l-ar putea avea asupra riscului de pierderi de vieti omenesti si asupra
operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrului.
2. Statele părti implicate în furnizarea sau primirea
de asistentă în telecomunicatii în baza prezentei conventii rămân sub incidenta
prevederilor prezentei conventii după încetarea asistentei respective.
3. Orice stat parte care solicită încetarea asistentei
în telecomunicatii îl va notifica pe coordonatorul operational în legătură cu o
astfel de solicitare. Coordonatorul operational va furniza toată asistenta
solicitată si care este necesară facilitării încetării asistentei în telecomunicatii.
ARTICOLUL 7
Achitarea sau rambursarea costurilor sau onorariilor
1. Statele părti pot conditiona furnizarea de
asistentă în telecomunicatii pentru actiuni de atenuare a efectelor dezastrelor
si actiuni umanitare de semnarea unui acord referitor la achitarea sau
rambursarea costurilor sau onorariilor, luând însă în considerare prevederile
paragrafului 8 al prezentului articol.
2. În cazul în care există astfel de termeni, statele
părti vor comunica în scris, înainte de furnizarea asistentei în
telecomunicatii:
a) solicitarea de achitare sau ramburs;
b) suma care va trebui achitată ori rambursată sau
termenii care stau la baza calculării acesteia; si
c) orice alti termeni, conditii sau restrictii
aplicabile achitării sau rambursării, incluzând, dar fără a se limita la, tipul
de valută în care se va face plata sau rambursarea.
3. Prevederile paragrafelor 2b) si 2c) ale prezentului
articol pot fi îndeplinite prin consultarea tarifelor, taxelor si preturilor
publicate.
4. Pentru ca negocierile referitoare la acordurile de
plată si rambursare să nu întârzie în mod nejustificat furnizarea de asistentă
în telecomunicatii, coordonatorul operational va alcătui, în urma consultărilor
cu statele părti, un model de acord de plată si rambursare care ar putea
reprezenta astfel baza pentru negocierea obligatiilor de plată si rambursare în
baza prezentului articol.
5. Nici unul dintre statele părti nu poate fi obligat
să efectueze plăti sau rambursări ale costurilor sau onorariilor în baza
prezentei conventii, fără a-si fi exprimat în prealabil acordul fată de
conditiile impuse de un stat parte asistent, în conformitate cu paragraful 2 al
prezentului articol.
6. În momentul în care este stabilit acordul cu
privire la plata sau rambursarea costurilor sau onorariilor pentru furnizarea
de asistentă în telecomunicatii în baza prezentului articol, plata sau
rambursarea respectivă va fi efectuată cu promptitudine imediat ce statul parte
care a furnizat asistenta a prezentat solicitarea de plată sau ramburs.
7. Fondurile plătite sau rambursate de către un stat solicitant în legătură cu furnizarea de asistentă în telecomunicatii vor putea fi transferate în afara jurisdictiei statului parte solicitant si nu vor fi întârziate sau blocate.
8. În luarea unei decizii cu privire la conditionarea
furnizării de asistentă în telecomunicatii de semnarea unui acord de plată sau
rambursare a costurilor sau onorariilor respective, la suma la care se ridică
aceste costuri sau onorarii si la termenii, conditiile si restrictiile asociate
plătirii sau rambursării lor, statele părti vor tine cont, printre alti factori
relevanti, de:
a) principiile Natiunilor Unite referitoare la
asistenta umanitară;
b) natura dezastrului, riscului de calamitate naturală
sau de riscul pentru sănătatea oamenilor;
c) impactul sau potentialul impact al dezastrului;
d) locul de origine al dezastrului;
e) zona afectată sau potential afectată de dezastru;
f) dezastrele anterioare si de probabilitatea altor
dezastre localizate în zona afectată;
g) capacitatea fiecărui stat afectat de dezastru,
riscul de calamitate naturală sau riscul pentru sănătatea oamenilor de a se
pregăti pentru sau de a reactiona la un astfel de eveniment; si
h) nevoile tărilor aflate în curs de dezvoltare.
9. Prevederile prezentului articol se vor aplica si în
cazul acelor situatii în care asistenta în telecomunicatii este furnizată de o
entitate nonstatală sau de o organizatie interguvernamentală, cu conditia ca:
a) statul parte solicitant să fi consimtit la si să nu
fi solicitat încetarea furnizării de asistentă în telecomunicatii pentru
atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare;
b) entitatea nonstatală sau organizatia
interguvernamentală care furnizează asistentă în telecomunicatii să fi
notificat statul parte solicitant în legătură cu aderarea ei la prevederile
prezentului articol si la cele ale art. 4 si 5; si
c) aplicarea
prevederilor prezentului articol să nu vină în conflict cu orice alt acord
referitor la relatiile dintre statul parte solicitant si entitatea nonstatală
sau organizatia interguvernamentală care furnizează asistentă în
telecomunicatii.
ARTICOLUL 8
1. Fiecare stat parte îl va notifica pe coordonatorul
operational în legătură cu prerogativa (prerogativele) sale: a)
responsabilitatea fată de problemele ce apar în baza termenilor prezentei
conventii si autoritatea de a solicita, de a oferi, de a accepta si de a înceta
asistenta în telecomunicatii; si
b) competenta de a identifica acele resurse
guvernamentale, interguvernamentale si/sau nonguvernamentale care ar putea fi
obtinute pentru facilitarea utilizării resurselor de telecomunicatii pentru
operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, inclusiv
furnizarea de asistentă în telecomunicatii.
2. Fiecare stat parte va depune toate eforturile
necesare pentru a informa cu promptitudine coordonatorul operational în
legătură cu orice schimbare în informatiile furnizate în baza prezentului
articol.
3. Coordonatorul operational poate să accepte
notificări din partea unei entităti nonstatale sau din partea unei organizatii
interguvernamentale în legătură cu procedurile acesteia pentru autorizarea
furnizării sau încetării furnizării de asistentă în telecomunicatii, asa cum se
precizează în prezentul articol.
4. Un stat parte, o entitate nonstatală sau o
organizatie interguvernamentală poate, asa cum consideră de cuviintă, să
includă în materialul pe care îl transmite coordonatorului operational
informatii despre anumite resurse de telecomunicatii si despre planurile de
utilizare a acestor resurse, pentru a răspunde unei solicitări de asistentă în
telecomunicatii venite din partea unui stat parte solicitant.
5. Coordonatorul operational va păstra copii cu toate
listele prerogativelor sale si va transmite în cel mai scurt timp posibil
aceste materiale statelor părti, altor state, entitătilor nonstatale si
organizatiilor interguvernamentale corespunzătoare, cu exceptia cazului în care
un stat parte, o entitate nonstatală sau o organizatie interguvernamentală a
specificat anterior, în scris, solicitarea restrictionării distributiei
materialului său.
6. Coordonatorul operational va trata materialul
furnizat de entităti nonstatale si organizatii interguvernamentale la fel cum
procedează în cazul materialului furnizat de statele părti.
ARTICOLUL 9
Bariere legale
1. Statele părti vor reduce sau elimina, acolo unde
este posibil si în conformitate cu legile lor interne în vigoare, barierele
legale în calea utilizării resurselor de telecomunicatii destinate
operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare,
inclusiv pe cele care restrictionează furnizarea de asistentă în
telecomunicatii.
2. Barierele legale se pot referi, dar nu se
limitează, la:
a) reglementările care restrictionează importul si
exportul echipamentului de telecomunicatie;
b) reglementări care restrictionează utilizarea
echipamentelor de telecomunicatii sau a spectrului de frecvente radio;
c) reglementări care restrictionează mobilitatea
personalului care lucrează cu echipamente de telecomunicatii sau care sunt
esentiale pentru buna functionare a acestora;
d) reglementări care restrictionează intrarea
resurselor de telecomunicatii pe teritoriul statului parte, iesirea acestora de
pe teritoriul statului parte, precum si tranzitarea de către acestea a
teritoriului statului parte respectiv; si
e) întârzieri în administrarea acestui tip de
reglementări.
3. Reducerea barierelor legale poate lua, dar nu se va
limita la, următoarele forme:
a) revizuirea reglementărilor respective;
b) scoaterea resurselor de telecomunicatii respective
de sub incidenta acelor reglementări pe perioada utilizării lor în operatiuni
de atenuare a efectelor dezastrelor si în actiuni umanitare;
c) prevămuirea resurselor de telecomunicatii ce vor fi
utilizate în operatiuni de atenuare a efectelor dezastrelor si în actiuni
umanitare, în conformitate cu acele reglementări;
d) recunoasterea omologărilor si/sau a licentelor
străine de functionare ale echipamentelor de telecomunicatii;
e) verificarea în regim de urgentă a resurselor de
telecomunicatii destinate a fi utilizate în operatiuni de atenuare a efectelor
dezastrelor si în actiuni umanitare, în conformitate cu acele reglementări;
f) renuntarea temporară la acele reglementări
referitoare la utilizarea resurselor de telecomunicatii pentru operatiuni de
atenuare a efectelor dezastrelor si în actiuni umanitare.
4. Fiecare stat parte, la solicitarea oricărui alt
stat parte si în măsura în care legile sale interne permit, va facilita
intrarea personalului, echipamentelor, materialelor si informatiilor necesare
pentru functionarea resurselor de telecomunicatii destinate operatiunilor de
atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor umanitare pe teritoriul statului
parte, iesirea acestora de pe teritoriul statului parte, precum si tranzitarea
de către acestea a teritoriului statului parte respectiv.
5. Fiecare stat parte îl va informa pe coordonatorul
operational si pe celelalte state părti, în mod direct sau prin intermediul
coordonatorului operational, în legătură cu:
a) măsurile luate în baza prezentei conventii pentru
reducerea sau eliminarea barierelor legale respective;
b) procedurile existente, în baza prezentei conventii,
care permit statelor părti, altor state, entitătilor nonstatale si/sau
organizatiilor interguvernamentale să scoată resursele de telecomunicatii
destinate operatiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor si actiunilor
umanitare de sub incidenta acestui tip de reglementări, să le prevămuiască sau
să le verifice în regim de urgentă, în conformitate cu reglementările
aplicabile, să accepte omologările străine sau să anuleze temporar acele
reglementări care se aplică de obicei acestui tip de resurse; si
c) termenii, conditiile si restrictiile, dacă acestea
există, asociate cu utilizarea acestor proceduri.
6. Coordonatorul operational va pune la dispozitie
statelor părti, altor state, entitătilor nonstatale si organizatiilor
internationale în mod regulat si în regim de urgentă o listă actualizată cu
astfel de măsuri, amploarea lor si termenii, conditiile si restrictiile, dacă
acestea există, asociate utilizării lor.
7. Nici o prevedere a acestui articol nu va permite
violarea sau abrogarea obligatiilor si responsabilitătilor impuse de legislatia
internă, legislatia internatională sau de acordurile bilaterale sau
multilaterale, inclusiv a obligatiilor si responsabilitătilor referitoare la
controalele vamale si ale exporturilor.
ARTICOLUL 10
Raportul cu alte acorduri internationale
Prezenta conventie nu va afecta acele drepturi si obligatii ale statelor părti care derivă din alte acorduri sau legi internationale.
ARTICOLUL 11
Solutionarea diferendelor
1. În cazul aparitiei unui diferend între statele
părti referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, părtile
implicate se vor consulta împreună în vederea rezolvării diferendului.
Consultările vor începe imediat pe baza unei înstiintări scrise, înaintată de
un stat parte unui alt stat parte, în legătură cu existenta unui diferend în
legătură cu prezenta conventie. Statul parte care transmite o astfel de
înstiintare în legătură cu existenta unui diferend va transmite cu
promptitudine depozitarului o copie a acelei înstiintări.
2. În cazul în care diferendul dintre statele părti nu
poate fi solutionat într-un interval de sase (6) luni de la data transmiterii
către un alt stat parte a înstiintării scrise în legătură cu existenta unui
diferend, statele părti implicate în diferendul respectiv pot solicita bunele
oficii ale oricărui alt stat parte, stat, ale unei entităti nonstatale sau ale
unei organizatii interguvernamentale, în scopul facilitării rezolvării
diferendului.
3. În cazul în care nici un stat parte nu doreste să
apeleze la bunele oficii ale altui stat parte, ale unui alt stat, ale unei
entităti nonstatale sau ale unei organizatii interguvernamentale sau dacă
bunele oficii ale respectivelor organisme nu au ca rezultat facilitarea
rezolvării diferendului într-un interval de sase (6) luni de la lansarea
solicitării respective, atunci statele părti implicate pot:
a) solicita rezolvarea diferendului prin arbitraj
irevocabil;
b) să se adreseze Curtii Internationale de Justitie în
vederea solutionării diferendului, cu conditia ca ambele state părti implicate
să fi acceptat jurisdictia Curtii Internationale de Justitie în privinta
tipului respectiv de diferend, în momentul semnării, ratificării sau aderării
la prezenta conventie.
4. În cazul în care statele părti respective implicate
solicită rezolvarea diferendului prin arbitraj irevocabil si apelează la Curtea
Internatională de Justitie pentru solutionare, apelul la Curtea Internatională
de Justitie va avea prioritate.
5. În cazul unui diferend între un stat parte care
solicită asistentă în telecomunicatii si o entitate nonstatală sau organizatie
interguvernamentală având sediul ori fiind rezidentă în afara teritoriului
statului parte respectiv referitor la furnizarea de asistentă în
telecomunicatii în baza art. 4, solicitarea entitătii nonstatale sau a
organizatiei interguvernamentale poate fi adoptată în mod direct de statul
parte pe teritoriul căruia entitatea nonstatală ori organizatia
interguvernamentală are sediul sau resedinta ca pe o solicitare de la stat la
stat, în baza prezentului articol, cu conditia ca această adoptare să nu intre
în conflict cu orice alt acord existent între statul parte si entitatea
nonstatală sau organizatia interguvernamentală implicată.
6. Când se semnează, se ratifică, se acceptă, se
aprobă sau se aderă la prezenta conventie, un stat poate declara că nu se
consideră obligat în nici un fel să accepte una sau ambele proceduri de
solutionare a diferendelor descrise în paragraful 3 de mai sus. Celelalte state
părti nu vor fi obligate să accepte una dintre procedurile de solutionare a
diferendelor descrise în paragraful 3 cu privire la un stat parte pentru care o
astfel de declaratie este în vigoare.
ARTICOLUL 12
Intrarea în vigoare
1. Prezenta conventie va fi deschisă pentru semnare
pentru toate statele care sunt membre ale Natiunilor Unite sau ale Uniunii
Internationale a Telecomunicatiilor la Conferinta pe tema telecomunicatiilor
utilizate în stări de urgentă de la Tampere din 18 iunie 2003 si ulterior la
sediul Natiunilor Unite de la New York, din 22 iunie 1998 până în 21 iunie
2003.
2. Un stat îsi poate exprima acordul de a adera la
prezenta conventie:
a) prin semnătură (semnătură definitivă);
b) prin semnătură supusă ratificării, acceptării sau
aprobării, urmată de depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau
aprobare; sau
c) prin depunerea unui instrument de aderare.
3. Prezenta conventie va intra în vigoare la treizeci
(30) de zile după depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare
sau aderare ori a semnăturii definitive a unui număr de treizeci (30) de state.
4. Pentru fiecare stat care semnează definitiv sau depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după îndeplinirea conditiei prevăzute în paragraful 3 de mai sus, prezenta conventie va intra în vigoare la treizeci (30) de zile după data depunerii semnăturii definitive sau a acordului de aderare.
ARTICOLUL 13
1. Un stat parte poate propune amendamente la prezenta
conventie prin prezentarea acestora depozitarului, care le va distribui
celorlalte state părti spre aprobare.
2. Statele părti vor notifica depozitarul în legătură
cu aprobarea sau respingerea amendamentelor propuse, în termen de o sută
optzeci (180) de zile de la primirea lor.
3. Orice amendament aprobat de două treimi dintre statele
părti va fi structurat sub forma unui protocol deschis la depozitar tuturor
statelor părti pentru semnătură.
4. Protocolul va intra în vigoare în aceeasi manieră
ca si prezenta conventie. Pentru fiecare stat care semnează definitiv
protocolul sau depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare ori
aderare, după îndeplinirea conditiilor de intrare în vigoare a protocolului,
acesta va intra în vigoare pentru respectivul stat la treizeci (30) de zile
după data semnării definitive sau a depunerii acordului de aderare.
ARTICOLUL 14
Rezerve
1. Atunci când semnează, ratifică ori aderă definitiv
la prezenta conventie sau la orice amendament la aceasta, un stat parte poate
să îsi exprime rezervele existente.
2. Un stat parte poate să îsi retragă rezervele
exprimate anterior în orice moment printr-o notificare scrisă adresată
depozitarului. O astfel de retragere a unei rezerve intră în vigoare imediat
după notificarea depozitarului.
ARTICOLUL 15
Denuntare
1. Un stat parte poate
denunta prezenta conventie prin notificarea în scris a depozitarului.
2. Denuntarea va intra în vigoare în termen de
nouăzeci (90) de zile după data depunerii notificării scrise.
3. La solicitarea statului parte denuntător, toate
copiile listelor cu prerogative si măsuri adoptate si proceduri existente de
reducere a reglementărilor furnizate de orice stat parte care denuntă prezenta
conventie vor fi scoase din uz de la data denuntării respective.
ARTICOLUL 16
Depozitarul
Depozitarul prezentei conventii este secretarul
general al Natiunilor Unite.
ARTICOLUL 17
Texte autentice
Originalul prezentei conventii, ale cărei texte în
limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă si spaniolă sunt deopotrivă
autentice, va fi depus la depozitar. Doar textele autentice în limbile engleză,
franceză si spaniolă vor fi disponibile pentru semnat la Tampere în data de 18
iunie 1998. Depozitarul va pregăti textele autentice în limbile arabă, chineză
si rusă în cel mai scurt timp posibil.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind
promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei de la Tampere privind
asigurarea resurselor de telecomunicatii pentru atenuarea efectelor dezastrelor
si actiuni umanitare, adoptată la Tampere la 18 iunie 1998
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art.
100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele României decretează:
Articol unic. – Se promulgă Legea pentru ratificarea
Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicatii
pentru atenuarea efectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptată la
Tampere la 18 iunie 1998, si se dispune
publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BĂSESCU
Bucuresti,
5 octombrie 2005.
Nr.
970.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
MINISTERUL
MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE SI FAMILIEI
AUTORITATEA
NATIONALĂ PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP
privind
aprobarea Metodologiei de control, inspectie si monitorizare, aplicabilă în
domeniul de competentă al Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap
Având în vedere
prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr.
14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii
Nationale pentru Persoanele cu Handicap, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
239/2003, cu modificările si completările ulterioare,
în temeiul art. 5 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr.
14/2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
239/2003, cu modificările si completările ulterioare,
presedintele Autoritătii Nationale pentru Persoanele
cu Handicap emite următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă Metodologia de control, inspectie
si monitorizare, aplicabilă în domeniul de competentă al Autoritătii Nationale
pentru Persoanele cu Handicap, prevăzută în anexa care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. – Directiile de specialitate din cadrul
Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap vor duce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
Art. 3. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Presedintele Autoritătii Nationale pentru Persoanele
cu Handicap,
Silviu George Didilescu
Bucuresti,
3 octombrie 2005.
Nr.
248.
METODOLOGIE
de control, inspectie si monitorizare, aplicabilă în
domeniul de competentă al Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap
1. Consideratii preliminare
În contextul
principiilor generale de bună practică, controlului i se asociază o acceptiune
mai largă, acesta fiind privit ca o functie a unui proces managerial, alături de
programare, organizare, directionare si coordonare.
Prin functia de control, managementul constată
abaterile rezultatelor de la obiective, analizează cauzele care le-au
determinat si dispune măsurile corective sau profilactice ce se impun.
Tipologia controlului poate fi diferentiată în functie de criterii ce tin de
timp, tematică sau metodă.
Din punct de vedere al momentului în care se exercită,
controlul este operativ, inopinat sau tematic (programat). Controlul
operativ constă în verificarea activitătii entitătii controlate, în vederea
stabilirii existentei sau inexistentei unor încălcări ale reglementărilor
legale în domeniul de referintă.
Controlul inopinat constă în verificarea punctuală
si neanuntată a situatiei determinate de presupusa încălcare, din partea
persoanei fizice sau juridice controlate, a reglementărilor legale în domeniu.
Controlul inopinat se efectuează ca urmare a unei
reclamatii, a unei sesizări provenite de la institutia sau persoana fizică ori
juridică lezată sau ca urmare a autosesizării.
Controlul tematic este controlul programat, cu
obiective expres stabilite si cu o durată predeterminată, menit să asigure
verificarea conformitătii activitătii institutiei controlate cu normele legale
aplicabile în domeniul controlat.
Controlul poate fi mixt atunci când se desfăsoară de
către echipe de control mixte, pluridisciplinare sau încrucisat, atunci când
vizează fapte sau acte conexe ori similare, îndeplinite de entităti diferite în
legătură cu activitatea controlată.
Inspectia este acea activitate de
verificare a existentei unor facilităti sau a conformitătii unor servicii
sociale, organizate în favoarea persoanelor cu handicap, cu standardele
consacrate în domeniul protectiei speciale a acestora.
Monitorizarea (sau controlul permanent) este
acel tip de control desfăsurat concomitent cu derularea activitătii controlate
si care are drept obiectiv principal înlăturarea preventivă a disfunctiilor si
diminuarea riscurilor de producere a acestora. Activitatea de monitorizare
presupune culegerea de date, analiza lor si raportarea la indicatorii
prestabiliti, în sensul urmăririi conformitătii activitătilor derulate cu
acestia.
A. Scopul si obiectivele activitătii de control
A.1. Scop:
• evidentierea disfunctiilor;
• determinarea cauzelor;
• cunoasterea problemelor si identificarea solutiilor;
• dispunerea măsurilor de remediere;
• constientizarea si sensibilizarea, inclusiv ca
metodă preventivă de lucru.
A.2. Obiective:
• stabilirea modului de îndeplinire a atributiilor;
• stabilirea conformitătii operatiunilor si
activitătilor derulate;
• identificarea situatiilor si a stărilor create;
• evaluarea rezultatelor verificării;
• monitorizarea remedierii deficientelor constatate.
B. Obiect si domeniu de aplicare
B.1. Prezenta metodologie are ca obiect stabilirea elementelor principale de lucru în cazul desfăsurării actiunilor de control, inspectie sau monitorizare initiate si conduse de structurile abilitate din cadrul Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
Prezenta metodologie se aplică atât în verificări
privind activitatea internă a Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu
Handicap, cât si în privinta activitătii desfăsurate de entităti care, operând
în domeniul acesteia, sunt obligate să respecte normele legale în materie.
B.2. Documente normative de referintă:
• Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
519/2002, modificată prin Legea nr.
10/2003;
• Legea nr.
343/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap;
• Ordonanta Guvernului nr.
14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii
Nationale pentru Persoanele cu Handicap, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
239/2003, cu modificările ulterioare;
• Legea nr.
144/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
2/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.
14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii
Nationale pentru Persoanele cu Handicap;
• Legea nr.
467/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.
14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii
Nationale pentru Persoanele cu Handicap;
• Ordonanta Guvernului nr.
51/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.
14/2003 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii
Nationale pentru Persoanele cu Handicap;
• Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiei, cu modificările si
completările ulterioare;
• Legea nr.
272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului;
• Hotărârea Guvernului nr.
1.434/2004 privind atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si
functionare ale Directiei generale de asistentă socială si protectia copilului;
• Hotărârea Guvernului nr.
1.215/2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia specială
a persoanelor cu handicap din România;
• Hotărârea Guvernului nr.
539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului institutiilor de asistentă
socială si a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de
organizare si functionare a institutiilor de asistentă socială, precum si a
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr.
68/2003 privind serviciile sociale;
• Regulamentul de organizare si functionare a
Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, aprobat prin Ordinul
presedintelui Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap nr.
121/2005.
B.3. Terminologie:
Agent constatator – personal din cadrul Autoritătii
Nationale pentru Persoanele cu Handicap, abilitat să constate contraventiile la
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap
Contraventie – fapta calificată ca atare de
norma susamintită
Conformitate – satisfacere a unei conditii
specificate prin regulamente ori standarde; concordanta actelor/faptelor
controlate cu regulile amintite
Personal de control – persoanele având atributii de
control stabilite prin fisa postului ori împuternicite să participe la actiuni
de control/inspectie
Structurile de specialitate –
Directia generală de inspectie si control (DGIC) sau echipele mixte
desemnate în acest sens
ANPH/Autoritatea – Autoritatea Natională pentru
Persoanele cu Handicap
Inspector judetean – personalul angajat în cadrul
DGIC, care îsi desfăsoară activitatea la nivelul judetului/sectorului municipiului
Bucuresti, având această calitate.
2. Controlul în domeniul de activitate al ANPH
Activitatea de control în domeniu este atributul
delegat structurilor specializate din cadrul ANPH, respectiv DGIC, sau
colectivelor temporare (echipelor mixte) constituite în acest scop, prin care
se verifică exactitatea, conformitatea si corectitudinea activitătilor
desfăsurate de responsabili în beneficiul persoanei cu handicap care necesită
protectie specială.
2.1. Specificitatea actului de control
Prezenta metodologie stabileste regulile minimale de
care trebuie să tină cont la momentul desfăsurării actiunilor de
control/inspectie structurile de specialitate ale ANPH, respectiv entitătile
mentionate mai sus.
2.2. Etapele de desfăsurare
A. Stabilirea obiectivelor de control si
documentarea asupra activitătii controlate – conditie de formă a activitătii
de control – reprezintă prima etapă a activitătii generale de pregătire a
controlului si trebuie să evidentieze directiile principale ale actiunii de
control, pornind de la informatiile detinute ca urmare a sesizării, si să se
raporteze la norma legală care impune o anumită conduită/atitudine sau care
statuează drepturi de la care nu se poate face derogare ale persoanelor cu
handicap.
Obiectivele trebuie să aibă precizie, neutralitate, să
se situeze între limitele domeniului de activitate si să fie îndreptate spre un
rezultat ce poate fi atins. Ele vor viza confirmarea sau infirmarea sursei de
informare si pot să se dezvolte la momentul actiunii de control, în functie de
evaluarea la fata locului a utilitătii acestui fapt, din partea celor care
conduc actiunea de control.
Obiectivele de control prestabilite fac parte din
mandatul de control (împuternicire), fiind aprobate de persoana care are
responsabilităti manageriale în acest sens, respectiv conducătorul institutiei
sau persoana delegată în acest sens, care, după caz, a dispus efectuarea
controlului.
B. Controlul propriu-zis
B.1. Pregătirea si desfăsurarea controlului
Fie că este tematic sau operativ, inopinat ori
programat si anuntat, controlul trebuie să fie directionat în sensul
desfăsurării sale, conform etapelor de mai jos:
• verificări privind respectarea conformitătii (există
sau nu/respectă ori nu conditiile) si constatări asupra stării de fapt –
conditii prealabile continuării actiunii, în limitele obiectivelor prestabilite
sau ale obiectivelor extinse;
• consultarea cu persoana de reprezentare a structurii
controlate;
• încadrarea juridică a faptelor si actelor
constatate;
• formularea de propuneri si recomandări verbale la
momentul constatării, cu privire la abaterile constatate, spre ducerea lor la
îndeplinire.
Pentru aprecierea justă asupra realizării
obiectivelor, controlul trebuie să tină seama de asigurarea unui echilibru între
sarcini, competentă (inclusiv când autoritatea decizională este conferită prin
delegare) si responsabilităti.
B.2. Finalizarea activitătii de control:
– analiza constatărilor, a concluziilor si a măsurilor
preconizate;
– refacerea, dacă este cazul, a constatărilor, a
concluziilor si a măsurilor preconizate;
– întocmirea unui raport scris ori a unei note de
control, respectiv întocmirea procesului-verbal de constatare a contraventiei,
după caz;
– prezentarea, spre însusire, persoanei de conducere
competente a actului de control;
– comunicarea raportului scris persoanei/persoanelor
interesate, respectiv comunicarea procesului-verbal pentru luare la cunostintă.
C. Evaluarea urmărilor actiunii de control:
– însusirea actului de control/contestarea;
– ducerea la îndeplinire a concluziilor;
– raportarea/monitorizarea îndeplinirii măsurilor
dispuse;
– sanctiuni, după caz.
3. Documente de control
De obicei, orice actiune de control/inspectie se
finalizează cu întocmirea unor documente care contin, in extenso sau pe
scurt, faptele ori actele ce sunt în legătură cu această actiune. Principalele
documente având această destinatie sunt:
– raportul de control – documentul ce contine
datele relevante care evidentiază toate etapele prezentate la pct. 2, începând
cu mentionarea sesizării si a împuternicirii de control si finalizând cu
recomandările, concluziile sau propunerile de măsuri. Raportul de control este
întotdeauna supus aprobării persoanei care a dispus controlul – seful
institutiei (presedintele ANPH) – sau persoanei delegate cu atributii în acest
sens. Forma-cadru a raportului de control este prezentată în anexa nr. 5;
– nota de constatare – documentul care face
referire scurtă la o situatie de fapt constatată, de obicei la controlul
inopinat, fără să prezinte recomandări sau propuneri de măsuri, si care nu
necesită încadrări juridice ale celor constatate. Aceasta se supune avizării de
către conducătorul structurii din care face parte persoana care o întocmeste;
– procesul-verbal – documentul încheiat cu
participarea ambelor părti si care mentionează fie ridicarea unor documente,
fie constatarea în prezenta unor martori a existentei/inexistentei unor stări
de fapt sau chiar mentionarea aplicării de amenzi, în cazurile expres prevăzute
de lege.
Toate aceste documente vor mentiona în clar numele si
calitatea persoanei/persoanelor care le completează sau participă la întocmirea
lor, data si locul întocmirii, locul desfăsurării controlului si numele
persoanei care reprezintă institutia controlată, situatia de fapt constatată,
opiniile persoanelor controlate, numele si semnătura martorilor, precum si
semnătura de primire a lor din partea persoanei competente să reprezinte
entitatea controlată.
Ele vor fi completate într-un număr suficient de
exemplare care să asigure un exemplar pentru fiecare dintre persoanele parte si
vor fi înaintate persoanelor/institutiilor care prezintă interes în caz. Vor
face exceptie de la obligativitatea comunicării acele documente care, datorită
caracterului lor de confidentialitate sau nivelului de secretizare, conform
legii, nu pot fi aduse decât la cunostinta persoanelor care au acces la acest
tip de informatii. Asupra continutului acestor documente persoanele vizate pot
face observatii sau pot prezenta propriile opinii, atasând, dacă este necesar,
dovezi care să le sustină pozitia. În cazul procesului-verbal de aplicare a
sanctiunii amenzii contraventionale, împotriva acestuia se poate face
contestatie, în conditiile legii.
În afara documentelor mentionate mai sus pot fi
întocmite sinteze, informări sau note care să cuprindă informatiile culese în
timpul actiunilor de control/inspectie sau monitorizare.
Documentele astfel întocmite se vor arhiva prin grija
structurii din care face parte persoana care a efectuat/condus controlul, după
ce acestea vor fi aprobate sau avizate, după caz, de conducătorul
institutiei/persoana care a dispus controlul.
4. Conduita personalului si limitele de
competentă pe durata actiunii de control
4.1. Fără a se confunda cu controlul financiar intern
sau cu auditul asupra unor activităti din cadrul institutiei, controlul
presupune doar stabilirea circumstantelor, evidentierea situatiei de fapt si
atragerea atentiei asupra neregulilor în legătură cu activitatea controlată si
se desfăsoară cu respectarea întocmai a etapelor de control prezentate la pct.
2.
Controlul în acest caz nu este un audit de management
care trebuie să depisteze si eventuale riscuri sau activităti expuse riscului
si în acelasi timp nu poate suplini un control financiar intern ce are profunde
caracteristici economico-financiare.
În desfăsurarea controlului, personalul împuternicit
în acest scop are dreptul:
– la acces în spatiul de desfăsurare a activitătii
controlate;
– să solicite documente si materiale în legătură cu
obiectul controlului, inclusiv copii ale acestora;
– să asculte si să consemneze sau să primească în
scris explicatiile persoanelor care au legătură cu activitatea controlată;
– să solicite puncte de vedere ale altor persoane,
neutre fată de actiunea de control în sine.
În timpul activitătii specifice controlului,
personalul de control are obligatii privind:
– cunoasterea legislatiei specifice activitătii
autoritătii din care face parte, a reglementărilor specifice, a drepturilor si
îndatoririlor persoanelor controlate;
– prezentarea împuternicirii de control;
– documentarea asupra activitătii controlate;
– păstrarea confidentialitătii asupra continutului
informatiilor de care ia cunostintă în timpul actiunii de control;
– păstrarea impartialitătii si abtinerea de la orice
acte de control, în cazul în care anterior a avut legături cu activitatea
controlată, în asa fel încât să fie influentat în luarea deciziilor.
4.2. Inspectorul judetean/echipa de control poate
solicita sprijinul autoritătilor publice pentru a desfăsura activitatea de
control. Pe durata actiunii de control acestia pot fi însotiti de reprezentanti
ai autoritătilor publice locale interesate, în conditiile legii.
5. Tipurile de control din domeniul ANPH I.
Inspectia activitătilor si serviciilor prestate în favoarea persoanelor cu
handicap
I.1. Conform definitiei date la pct. 1, activitatea de
inspectie urmăreste conformitatea structurării si derulării activitătilor si
serviciilor prestate în favoarea persoanelor cu handicap cu standardele si
normativele din domeniu.
I.2. Sunt supuse inspectiei derulate de personalul abilitat din cadrul ANPH atât institutiile de asistentă socială administrate de autorităti publice, cât si cele apartinând organizatiilor private sau unor parteneriate ale celor două tipuri de administratori. Conducerea acestor institutii asigură accesul personalului de control, în conditiile legii, atât în cazul actiunilor inopinate, cât si al celor anuntate.
I.3. Actiunile de inspectie se vor derula în baza unui
plan de inspectie ce poate face parte din planul general de control, întocmit
anual. Aceste două documente pot fi revizuite periodic în functie de evolutia
din sistem, urmărindu-se permanent coroborarea lor cu strategiile locale din
domeniu, si vor fi supuse avizării directorului general al DGIC.
I.4. Continutul minim al unui plan general de
inspectie, prevăzut în anexa nr. 3, trebuie să facă referire la actiuni
programate, precum si neanuntate, stabilindu-se un calendar al acestora,
obiectivele generale si entitătile vizate a fi verificate.
I.5. Raportul întocmit la sfârsitul actiunii de
inspectie trebuie să releve explicit, prin raportare la fiecare standard,
gradul de respectare sau de încălcare a standardelor, propuneri privind
desfăsurarea unei actiuni de control tematic, nevoia de promovare sau de
modificare a lor, conform necesitătii adaptării serviciului verificat etc.
Raportul de inspectie contine elementele din
documentul-cadru prezentate în anexele nr. 5 si 6.
I.6. Toate actiunile de control vor fi evidentiate si
în raportul lunar de activitate pe care inspectorii judeteni îl vor prezenta
directorului general al DGIC, al cărui model este prezentat în anexa nr. 7.
II. Controlul privind realizarea accesibilitătilor
prevăzute la art. 13–16 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
102/1999
A. Accesul în clădiri sau în alte spatii publice
A.1. Pentru verificarea la fata locului a existentei
posibilitătilor de acces la nivelul institutiilor de interes public,
inspectorii judeteni din cadrul DGIC sunt împuterniciti să urmărească permanent
si să semnaleze, ori de câte ori se impune, nerespectarea prevederilor legale
în materie sau neîndeplinirea la termen a măsurilor stabilite prin actele de
control anterioare.
În activitatea de control a existentei amenajărilor
necesare accesului neîngrădit al persoanelor cu handicap în institutiile de
interes public, inspectorii judeteni vor colabora cu structurile teritoriale
ale Inspectoratului de Stat în Constructii.
În planul general de control se poate stabili o etapă
prealabilă verificării la fata locului a existentei ccesibilitătilor, prin care
institutiile de interes public sunt avertizate de către inspectorii judeteni că
urmează să fie supuse controlului cu această tematică.
A.2. Prin accesibilităti, în întelesul
prezentei metodologii, se întelege totalitatea amenajărilor clădirilor de
interes public, a căilor de acces public, a mobilierului urban aferent acestora,
a spatiilor pentru petrecerea timpului liber etc. (amenajări de genul: scări,
rampe, platforme, parapete, borduri, balustrade, mâini curente, spatii de
manevrare, bănci ori scaune, ascensoare ori alte asemenea echipamente necesare
asigurării unui acces facil persoanelor cu handicap în incinta institutiilor si
la serviciile prestate de acestea (DOOM) vezi si Ordinul ministrului lucrărilor
publice, transporturilor si locuintei nr. 649/2001 pentru aprobarea
Normativului pentru adaptarea clădirilor civile si spatiului urban aferent la
exigentele persoanelor cu handicap, indicativ NP 051/2000).
A.3. În cazul constatării faptului că locatia în care
îsi desfăsoară activitatea institutia publică sau privată, după caz, nu asigură
accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, personalul de control aduce
acest fapt la cunostintă DGIC din cadrul ANPH sau, după caz, personalului
împuternicit în acest sens, care va trece la întocmirea procesului-verbal
prevăzut în anexa nr. 1. (Se recomandă ca în cazul primei constatări a
contraventiei privind nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la
realizarea accesibilitătilor pentru persoanele cu handicap să se aplice
sanctiunea avertismentului sub conditia stabilirii unui termen necesar ducerii
la îndeplinire a măsurilor propuse.)
Odată cu întocmirea procesului-verbal de constatare a
contraventiei si de stabilire a sanctiunii amenzii se va întocmi si
înstiintarea de plată, ambele documente fiind înaintate contravenientului prin
grija celui care a constatat contraventia si a aplicat sanctiunea. Continutul
si forma înstiintării de plată sunt prevăzute în anexa nr. 2. Sub sanctiunea
anulării lor, la întocmirea, prezentarea si comunicarea celor două documente
mentionate mai sus se va tine seama întocmai de prevederile Ordonantei
Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări
si completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările si completările ulterioare.
La momentul constatării, după caz, personalul de
control/agentul constatator poate proceda la fotografierea
clădirii/constructiei neadaptate.
A.3.1. Procesele-verbale de constatare a contraventiei
sunt formulare tipizate procurate prin grija Serviciului
contabilitate/administrativ al DGIC din cadrul ANPH si sunt distribuite
inspectorilor judeteni/personalului agent constatator într-un număr suficient.
Ele sunt tipărite sub formă de carnete cu un număr de file multiplu de 3, sunt
înseriate si numerotate.
A.3.2. Carnetele de procese-verbale se gestionează de
către persoanele îndreptătite să aplice sanctiunile contraventionale.
A.3.3. Procesele-verbale se întocmesc în 3 exemplare,
prin suprapunerea tipizatelor si utilizarea colilor tip “indigo“.
A.3.4. Prin grija inspectorului judetean se va
identifica la nivelul fiecărui judet contul în care vor fi virati la Trezoreria
Statului banii proveniti din amenzi (în relatia cu trezoreria se va indica cont
de amenzi-venituri la bugetul de stat).
A.4. În mod similar celui prezentat la pct. A.3 se va
proceda si în cazul verificărilor privind existenta asanumitului mobilier
urban, care să prezinte adaptabilitătile specifice nevoilor speciale ale
persoanelor cu handicap, precum: ghidaje, cutii postale, telefoane publice,
indicatoare, afisaje, semafoare, semne de avertizare ori altele asemenea,
parcări, porticuri, chioscuri, grupuri sanitare publice etc.
A.5. Atunci când există suspiciuni întemeiate că
accesabilitătile, prin dispunere sau prin constructie, au fost realizate fără
respectarea normelor tehnice în vigoare, personalul de control/inspectorii
judeteni va/vor sesiza structura competentă din partea Inspectoratului de Stat
în Constructii pentru verificări conforme si dispunere de măsuri.
B. Asigurarea interpretilor de limbaj
mimico-gestual
Pentru asigurarea interpretilor autorizati ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdo-cecitate, institutiile publice trebuie să întreprindă demersurile privind identificarea si contactarea unei astfel de persoane, care, la nevoie, să asigure transferul de informatie.
La momentul controlului, aceste institutii trebuie să
facă dovada întreprinderii acestor demersuri, în caz contrar fiind pasibile de
sanctiunea contraventională a amenzii, prevăzută de lege.
Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii,
după caz, se fac în mod similar conditiilor prevăzute la pct. A.3.
III. Monitorizarea proiectelor finantate din surse
proprii ale ANPH
III.1. Prezentul capitol face referire la modul de
desfăsurare a activitătii de monitorizare a proiectelor derulate prin finantare
din partea ANPH. Ea poate fi adaptată la diferite tipuri de programe sau în
functie de perioada la care se raportează activitătile urmărite.
Activitatea de monitorizare a proiectelor este
principala responsabilitate a echipei de monitorizare stabilite la nivelul
institutiei prin dispozitie a presedintelui ANPH, precum si responsabilitatea
inspectorului judetean în a cărei rază de competentă teritorială se
implementează acestea.
III.2. Pentru verificarea conformitătii operatiilor
raportate de către beneficiarii finantărilor din partea ANPH, în activitatea de
monitorizare inspectorii judeteni urmăresc derularea proiectelor cu respectarea
conditiilor de contractare, raportează acest fapt ori semnalează, la nevoie,
deficientele constatate.
III.3. În vederea urmăririi procedurilor de derulare a
proiectelor, se vor pune la dispozitie inspectorilor judeteni atât
formularistica prevăzută în anexa nr. 4, cât si documentele relevante în acest
sens, precum contractul de finantare, după caz, lista beneficiarilor
proiectului ori alte înscrisuri de interes în legătură cu derularea acestuia,
solicitate pe parcursul activitătii de monitorizare.
III.4. În cazul sesizării unor nereguli în derularea
proiectului, persoana responsabilă cu monitorizarea acestuia poate propune
efectuarea unui control, concomitent sau nu, cu suspendarea plătilor până la
clarificarea situatiei respective.
III.5. După finalizarea implementării proiectului,
actiunea de monitorizare poate continua pentru o perioadă cuprinsă între 1 si 3
ani sau în conformitate cu prevederile în acest sens ale contractului de
finantare.
6. Dispozitii finale
6.1. Pentru punerea în aplicare a dispozitiilor
prevăzute la cap. III lit. A, presedintele ANPH va desemna, prin ordin,
persoanele competente să aplice sanctiunile contraventionale prevăzute de lege.
6.2. Aplicarea prezentei metodologii este
responsabilitatea tuturor structurilor din cadrul ANPH, care desfăsoară
activităti de control, inspectie si monitorizare.
6.3. Monitorizarea modului de aplicare a prezentei
metodologii este sarcina DGIC din cadrul ANPH.
6.4. Dovada prezentei personalului de
control/inspectie la locul si la data derulării actiunii se face prin însemnări
în ordinul de serviciu, împuternicirea de control sau în registrul pus la
dispozitie de institutia controlată.
6.5. Documentele întocmite conform modelelor prevăzute
în anexele nr. 5, 6 si 7 pot fi înaintate DGIC si sub formă electronică.
6.6. Anexele nr. 1–7*) fac parte integrantă din
prezenta metodologie.
ANEXE
la
metodologie