MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 982         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 4 noiembrie 2005

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

36. – Hotărâre privind modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 506 din 4 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

 

Decizia nr. 566 din 27 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.332. – Hotărâre pentru alocarea din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, a unei sume în bugetul alocat Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, în vederea acordării unui ajutor financiar

 

1.333. – Hotărâre privind modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române – S.A.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

482. – Decizie pentru eliberarea domnului Constantin Secăreanu din functia de vicepresedinte al Institutului National de Statistică

 

483. – Decizie pentru numirea domnului Cristian Nicolae Stănică în functia de vicepresedinte al Institutului National de Statistică

 

484. – Decizie privind eliberarea domnului Avram Constantin din functia de subprefect al judetului Bacău

 

485. – Decizie privind numirea domnului Olaru Neculai în functia de subprefect al judetului Bacău

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

 

În temeiul art. 38, 41 si 59 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, cu modificările si completările ulterioare,

 

Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.258 din 27 decembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

– domnul deputat Cosmin Gabriel Popp, apartinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat, trece de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Comisia pentru apărare, ordine publică si sigurantă natională, în calitate de membru;

– domnul deputat Longher Ghervazen, apartinând Grupului parlamentar al minoritătilor nationale, trece de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară si servicii specifice la Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritătilor nationale, în calitate de membru.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 1 noiembrie 2005, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 1 noiembrie 2005.

Nr. 36.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 506

din 4 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Toma – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Daewoo Mangalia Heavy Industries“ – S.A. din Mangalia în Dosarul nr. 414/M/2005 al Curtii de Apel Constanta – Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat Sonia Geagiu, cu împuternicire la dosar. Lipseste partea Florea Doina, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii priveste numai mentiunea privind sanctionarea cu nulitatea absolută a lipsei din decizia de concediere a precizărilor cu privire la termenul în care decizia poate fi contestată si la instanta de judecată la care se contestă. Consideră că dispozitiile de lege criticate încalcă liberul acces la justitie al societătilor comerciale, egalitatea părtilor în fata legii, precum si dreptul la apărare al angajatorului. Arată că nici un alt act normativ din legislatia română nu prevede sanctiunea cu nulitatea, care să rezulte din lipsa mentiunilor privind termenul sau instanta în fata căreia poate fi contestată decizia de concediere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozitiile de lege criticate nu încalcă liberul acces la justitie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare.

Arată în acest sens că protectia angajatului se realizează prin posibilitatea acestuia de a ataca decizia de desfacere a contractului individual de muncă, aceasta fiind singura modalitate prin care angajatul îsi poate sustine cauza în fata unei instante de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 414/M/2005, Curtea de Apel Constanta – Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Daewoo Mangalia Heavy Industries“ – S.A. din Mangalia într-o cauză ce are ca obiect o contestatie la decizia de concediere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii, sanctionând cu nulitate absolută decizia de concediere dacă aceasta nu cuprinde precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată si la instanta judecătorească la care se contestă, îngrădesc dreptul angajatorului de acces liber la justitie si la un proces echitabil, precum si exercitiul dreptului său de apărare, punându-l în conditii de inferioritate procesuală.

Curtea de Apel Constanta – Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu încalcă nici unul dintre textele constitutionale invocate. Arată că precizările impuse de textul de lege sunt necesare pentru ca salariatul să se poată apăra împotriva unor eventuale măsuri abuzive ori nejustificate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate reprezintă o concretizare a prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la muncă si la protectia socială a muncii. Consideră că aceste măsuri de protectie “sunt de natură să asigure exercitiul neîngrădit al drepturilor si al intereselor legitime ale salariatilor, ce decurg din raporturile juridice de muncă, în cadrul unor eventuale litigii privind nelegalitatea sau netemeinicia deciziei de concediere, neputând fi considerate că ar institui, în privinta angajatorului, vreo restrângere a dreptului de acces liber la justitie sau a dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ori o restrângere a dreptului de apărare“.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii sunt constitutionale, întrucât nu contravin sub nici un aspect dreptului părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Consideră că aceste dispozitii legale au caracter procedural si dau expresie unor principii generale ale dreptului muncii, asigurând si exercitiul deplin al dreptului la apărare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente si concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, prevederi care au următorul cuprins: “Decizia se emite în scris si, sub sanctiunea nulitătii absolute, trebuie să fie motivată în fapt si în drept si să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată si la instanta judecătorească la care se contestă.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (2) si (3) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, care au următorul continut:

– Art. 21 alin. (2) si (3): “(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“;

– Art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Întreaga legislatie a muncii se bazează pe principii generale care au menirea să asigure desfăsurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios si echitabil, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât si ale salariatilor. Reglementările legale adoptate pe baza acestor principii generale trebuie să asigure accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii, garantate de art. 45 din Constitutie, precum si exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă si la protectia socială a salariatilor, consacrat de art. 41 din Constitutie.

Printre aceste reglementări legale au o importantă deosebită cele care se referă la încheierea, executarea si încetarea contractelor individuale de muncă. Pentru a se preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile si interesele legitime ale salariatilor, Codul muncii reglementează în mod expres conditiile de fond si de formă în care angajatorul poate dispune din propria initiativă concedierea salariatului, cu efect de încetare a contractului individual de muncă. În cadrul conditiilor de formă, alin. (2) al art. 62 din Codul muncii dispune ca decizia de concediere să fie emisă în scris, să fie motivată în fapt si în drept si să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată si la instanta judecătorească la care se contestă. Lipsa acestor elemente de motivare si precizări atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.

Decizia de concediere reprezintă un act unilateral, manifestarea de vointă a angajatorului, care nu trebuie să se adreseze justitiei ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncă cu un anumit salariat. În schimb, salariatul are tot interesul să conteste în justitie măsura de concediere, dacă o consideră ca fiind luată fără motive legale si de fapt întemeiate. Apărarea împotriva unei măsuri abuzive nelegale ori neîntemeiate de îngrădire a exercitiului dreptului la muncă constituie un drept constitutional fundamental al salariatului. Acest drept îl poate exercita numai în cunostintă de cauză, respectiv dacă este informat în mod corespunzător despre motivele de drept si de fapt pe care angajatorul si-a întemeiat decizia si mijloacele procedurale prin care poate contesta măsura luată.

Odată declansat litigiul si angajatorul îsi poate face apărarea prin mijloacele procedurale legale, inclusiv prin exercitarea căilor de atac, respectarea legalitătii mijloacelor procedurale garantează desfăsurarea unui proces echitabil pentru toate părtile implicate. Precizările cu privire la termenul de contestare si la instanta judecătorească competentă să solutioneze litigiul încă de la început, în cuprinsul deciziei de concediere, contribuie la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, exceptie ridicată în fata Curtii de Apel Constanta – Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale de Societatea Comercială “Daewoo Mangalia Heavy Industries“ – S.A. din Mangalia în Dosarul nr. 414/M/2005.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 566

din 27 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marilena Mincă – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Aurel Vasile Popa, Valeriu Fasole si Cezar Vladimir Rogoz în Dosarul nr. 3.058/P/2003 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.058/P/2003, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicată de inculpatii Aurel Vasile Popa, Valeriu Fasole si Cezar Vladimir Rogoz.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 si 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 45 referitoare la libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la asigurarea de către statul român a libertătii comertului. În sustinerea exceptiei se arată că dispozitiile art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal nesocotesc libertatea comertului si, în acelasi timp, statuează o sanctiune penală în conditiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligatii contractuale nu poate fi sanctionată decât prin aplicarea unei sanctiuni civile. Într-o asemenea situatie, aplicarea unor sanctiuni penale contravine si dispozitiilor art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin aplicarea unor sanctiuni penale privative de libertate în materia obligatiilor contractuale.

Judecătoria Galati opinează că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat incriminează infractiunea de înselăciune, care nu trebuie confundată cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Asa cum rezultă chiar din cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenta laturii obiective fapta trebuie să fi fost săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat contractul în conditiile stipulate. Stabilirea existentei tuturor elementelor constitutive ale infractiunii este însă atributul exclusiv al instantei de judecată.

Dispozitiile constitutionale ale art. 135 referitoare la economie trebuie interpretate în legătură cu art. 45 consacrat libertătii economice, în sensul că ideea garantării accesului neîngrădit la libera initiativă este privită prin prisma sarcinilor prevăzute la art. 135 alin. (2) si, pe cale de consecintă, nu se poate retine încălcarea de către textul legal criticat a acestor prevederi fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât nu poate fi confundată infractiunea de înselăciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Astfel, înselăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o infractiune contra patrimoniului, constând în înselarea încrederii participantilor la raporturile juridice patrimoniale. Această infractiune este prevăzută în toate legislatiile penale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, cu următorul continut: “Înselăciunea săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.“

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 si 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 45 referitoare la libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie privind asigurarea de către statul român a libertătii comertului. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Înselăciunea, în oricare din variantele sale, este o infractiune contra patrimoniului, constând în înselarea încrederii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept înselăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată si sever sanctionată. Scopul acestei reglementări este acela de a-i proteja pe cei ce îsi exercită cu bună-credintă drepturile si libertătile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale. Nu poate fi confundată infractiunea de înselăciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale.

Potrivit dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, înselăciunea săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni. Prin această reglementare, legiuitorul a dorit o sanctionare mai aspră a infractiunii de înselăciune, dacă aceasta a fost săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, dat fiind pericolul social crescut al unor asemenea fapte.

De asemenea, dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal cuprind expresia “în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate“ care reprezintă o cerintă esentială a laturii obiective a infractiunii de înselăciune, în această variantă. Fapta nu constituie infractiune dacă această conditie nu este îndeplinită, iar acest aspect îl stabileste numai instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză.

Drept urmare, prin încriminarea ca infractiune de înselăciune a faptei săvârsite prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, precum si a faptei de inducere sau mentinere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 11 si 20 din Legea fundamentală, referitoare la “dreptul international si dreptul intern“, respectiv, la “tratatele internationale privind drepturile omului“.

Cu privire la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 45 referitoare la libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de către statul român a libertătii comertului, este de observat că, astfel cum rezultă din chiar continutul textului criticat, elementul material al infractiunii de înselăciune are drept premisă o actiune si, respectiv, o omisiune, care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în conditiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infractiunea de înselăciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor constitutionale mentionate, precum si a celor ale art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii, este nepertinentă.

De altfel, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, sub aspectul acelorasi critici de neconstitutionalitate ca si în prezenta cauză, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, prin Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea, întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Aurel Vasile Popa, Valeriu Fasole si Cezar Vladimir Rogoz în Dosarul nr. 3.058/P/2003 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 octombrie 2005.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru alocarea din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, a unei sume în bugetul alocat Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Famil

 

iei, în vederea acordării unui ajutor financiar

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, al art. 21 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 5 alin. (1) lit. e) si alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă alocarea sumei de 30.816,75 lei (RON) din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, bugetului Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, pentru plata unui ajutor financiar.

Art. 2. – (1) Suma prevăzută la art. 1 se va utiliza pentru acordarea unui ajutor financiar minorului Halaicu Mihael-Dumitras, domiciliat în municipiul Bucuresti, str. Elena Caragiani nr. 9, bl. 2G, sc. IV, et. 3, ap. 53, sectorul 1, pentru achizitionarea unei proteze tumorale modulare de genunchi – HMRS.

(2) Suma reprezentând ajutorul financiar se plăteste prin Directia de Muncă, Solidaritate Socială si Familie a Municipiului Bucuresti, pe baza documentelor justificative care atestă achizitionarea protezei.

Art. 3. – Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2005.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 3 noiembrie 2005.

Nr. 1.332.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române – S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 6 din Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societătilor comerciale bancare la care statul este actionar, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Punctul 6 al articolului 1 din Hotărârea Guvernului nr. 326/2001 pentru stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 23 martie 2001, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“6. Gheorghe Barbu, reprezentant al Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;“.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Presedintele interimar al Autoritătii

pentru Valorificarea Activelor Statului,

Giliola Ciorteanu

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 3 noiembrie 2005.

Nr. 1.333.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Constantin Secăreanu din functia de vicepresedinte al Institutului National de Statistică

 

În temeiul art. 15 lit. e) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 5 alin. (31) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea si functionarea Institutului National de Statistică,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. – Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Constantin Secăreanu se eliberează din functia de vicepresedinte al Institutului National de Statistică.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 2 noiembrie 2005.

Nr. 482.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Cristian Nicolae Stănică în functia de vicepresedinte al Institutului National de Statistică

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 5 alin. (31) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 957/2005 privind organizarea si functionarea Institutului National de Statistică,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. – Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cristian Nicolae Stănică se numeste în functia de vicepresedinte al Institutului National de Statistică.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 2 noiembrie 2005.

Nr. 483.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Avram Constantin din functia de subprefect al judetului Bacău

 

În temeiul art. 15 si 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 8 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului,

 

primul-ministru emite următoarea decizie:

 

Articol unic. – Domnul Avram Constantin se eliberează din functia de subprefect al judetului Bacău.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 3 noiembrie 2005.

Nr. 484.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea domnului Olaru Neculai în functia de subprefect al judetului Bacău

 

În temeiul art. 15 si 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 8 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului,

 

primul-ministru emite următoarea decizie:

 

Articol unic. – Domnul Olaru Neculai se numeste în functia de subprefect al judetului Bacău.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 3 noiembrie 2005.

Nr. 485.