MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 246         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 24 martie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

261. - Ordin al ministrului finantelor publice privind stabilirea categoriilor de obligatii fiscale pentru care organul fiscal transmite contribuabililor, prin postă, formularele de declaratii

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

204. - Decizie privind interzicerea apologiei crimelor regimurilor totalitare si denigrării victimelor lor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 81

din 8 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cibela Bistrita” - S.A. în Dosarul nr. 710/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 1 februarie 2005, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozitiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amânat pronuntarea la data de 8 februarie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 710/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cibela Bistrita” - S.A. într-un litigiu având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1)-(3), precum si ale art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi. În acest sens se sustine că există o contradictie între “afirmarea principiului celeritătii (în ceea ce priveste procedurile de preluare si valorificare a activelor bancare cesionate) si instituirea unui termen de prescriptie a executării silite extrem de lax, de 7 ani, prin derogare de la dispozitiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, care prevede că termenul general de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită, «în temeiul oricărui titlu executor», este de 3 ani”. Prin urmare, în opinia autorului exceptiei această reglementare “contravine chiar scopului si principiului celeritătii enuntate în cuprinsul ordonantei, prin aceea că AVAS îi este permisă o pasivitate dincolo de termenul general de 3 ani, aplicabil tuturor celorlalti creditori”.

Se mai sustine că prevederile criticate contravin “regulilor cesiunii (art. 1.391 si urm. din Codul civil), reguli cărora ordonanta arată că i se supune”.

Pe cale de consecintă, autorul exceptiei apreciază că “se instituie un tratament neegal, rezultat din dezacordul dintre termenul general de prescriptie de 3 ani aplicabil băncilor (societăti comerciale), persoanelor fizice si juridice, si termenul de prescriptie de 7 ani aplicabil dreptului de a cere executarea silită a AVAB”, fapt ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 44 alin. (2).

Autorul exceptiei consideră, de asemenea, că, “prin instituirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită de 7 ani, printr-o reglementare care produce efecte retroactive asupra regimului proprietătii pe care garantul, si extins - părtile, l-au avut în vedere la data încheierii contractului de garantie imobiliară”, se încalcă principiul neretroactivitătii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază exceptia de neconstitutionalitate ridicată ca fiind neîntemeiată. În acest sens, se arată că, “prin legea specială, respectiv Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, legiuitorul român a înteles să deroge de la dreptul comun, respectiv Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctivă, dată fiind natura creantelor protejate de această lege, si anume creantele bugetare”, ceea ce nu este de natură să încalce prevederile art. 16 si 44 din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În punctul de vedere prezentat, Guvernul arată că dispozitiile criticate “se referă doar la anumite creante preluate de AVAB [...], în considerarea naturii deosebite a acestor creante si a strânsei legături a acestora cu datoria publică, bugetul statului si ocrotirea interesului public, si nu încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, nefiind prevăzute, în situatii egale, drepturi procedurale diferentiate pentru AVAB si pentru debitorii săi”.

Totodată se arată că dispozitiile criticate nu încalcă principiul neretroactivitătii legii, întrucât “se prevede expres că termenul de 7 ani nu se aplică creantelor pentru care dreptul de a cere executarea silită este prescris, iar motivele invocate de reclamantă privesc aspecte de aplicare în timp a legii, si nu de constitutionalitate”.

Se apreciază de către Guvern că prevederile constitutionale ale art. 21 si ale art. 44 alin. (2), invocate de autorul exceptiei în sustinerea acesteia, nu sunt incidente în cauză. Conform punctului de vedere exprimat de Guvern, aspectele prezentate de autorul exceptiei “privesc probleme de interpretare în aplicarea prevederilor (criticate) si nu de constitutionalitate”.

Guvernul mai arată, de asemenea, că “Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, republicată, reia din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, în prezent abrogată, dispozitiile ce reglementau o procedură specială de valorificare a creantelor neperformante si pentru solutionarea cererilor de orice natură în legătură cu aceste creante, precum si pentru executarea silită”. În legătură cu aceste dispozitii, Guvernul arată că, printr-o jurisprudentă constantă, Curtea Constitutională a respins exceptiile de neconstitutionalitate ridicate. Sunt invocate în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 126 din 4 iulie 2000 si nr. 242 din 23 noiembrie 2000.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că textul legal criticat nu încalcă principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât “reglementarea legală dedusă controlului de constitutionalitate se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare”. Totodată se consideră că “institutia prescriptiei si termenele în raport cu care aceasta îsi produce efectele nu pot fi considerate de natură a aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, finalitatea acestor termene fiind aceea de a asigura un climat de ordine, stabilitate si securitate a raporturilor juridice civile”.

De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1), întrucât “continutul si limitele dreptului de creantă asupra statului sunt stabilite de lege, în cazul de fată art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998”. Cu privire la celelalte dispozitii legale invocate de autorul exceptiei în sustinerea acesteia, Avocatul Poporului consideră că “nu au relevantă în cauza de fată”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. În temeiul art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2001 pentru completarea art. 1949 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 4 octombrie 2001, aprobată prin Legea nr. 69/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2002, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.

Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (5) teza întâi: “Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită a creantelor preluate de AVAB, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani”.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1)-(3), precum si cele ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”

- Art. 16: (1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

- Art. 21 alin. (1)-(3): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”

- Art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că, în esentă, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciază că prin dispozitiile criticate, care instituie în favoarea Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului un termen de prescriptie de 7 ani cu privire la dreptul de a cere executarea silită, se încalcă prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1)-(3), precum si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie.

De asemenea, se mai sustine că, prin instituirea ulterioară a acestui termen pe care părtile “nu l-au avut în vedere la data încheierii contractului de garantie imobiliară”, se încalcă si prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că nu există incompatibilitate între textul criticat si dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei. Stabilirea unui termen de prescriptie cu privire la dreptul de a cere executarea silită, diferit de cel general, se justifică în cauză prin natura specială a creantelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului să aprecieze această situatie.

Curtea retine că nu se poate sustine încălcarea principiului egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât, asa cum a stabilit Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, în acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situatii diferite, când aceasta se justifică în mod rational si obiectiv. În cazul de fată, această solutie se impune datorită legăturii indisolubile dintre creantele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului si bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenta de tratament juridic în ceea ce priveste termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită.

De asemenea, Curtea retine, în raport cu textul constitutional al art. 16 alin. (1), că reglementarea legală supusă controlului de constitutionalitate se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.

În ceea ce priveste critica autorului exceptiei referitoare la pretinsa încălcare a principiului constitutional al neretroactivitătii legii civile, Curtea retine că textul criticat nu cuprinde dispozitii care să înfrângă acest principiu.

Dimpotrivă, teza a doua a art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 prevede: “Acest termen nu se aplică creantelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.”

Referitor la invocarea încălcării art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, Curtea retine că atât jurisprudenta Curtii Constitutionale, cât si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului au stabilit că fixarea unui termen de prescriptie, a altor termene sau conditii procedurale nu are semnificatia încălcării dreptului de acces liber la justitie. Prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Curtea a statuat că sinstitutia prescriptiei, în general, si termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile”.

Stabilirea unor termene de prescriptie diferite, în raport cu natura unor creante, nu încalcă nici o dispozitie a Legii fundamentale, această posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.

Curtea constată că sustinerea potrivit căreia dispozitia criticată încalcă prevederile art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi din Constitutie nu este întemeiată. În cauză nu se pune problema încălcării dreptului de proprietate privată al autorului exceptiei si nici a garantării creantelor asupra statului, ci a instituirii unui termen de prescriptie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului. Curtea constată că reglementarea legală criticată ocroteste realizarea veniturilor publice, prin urmare nu se are în vedere ocrotirea în mod diferentiat a proprietătii private în raport cu calitatea titularilor, astfel cum sustine autorul exceptiei. În cauză nu se pune nici problema încălcării principiului ocrotirii egale a proprietătii private, indiferent de titular, întrucât, fiind vorba de creante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acestea au o strânsă legătură cu datoria publică internă si, pe cale de consecintă, cu bugetul de stat si cu asigurarea surselor veniturilor publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cibela Bistrita” - S.A. în Dosarul nr. 710/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind stabilirea categoriilor de obligatii fiscale pentru care organul fiscal transmite contribuabililor, prin postă, formularele de declaratii

 

În temeiul art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 79 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Pentru îndeplinirea obligatiei de declarare a veniturilor realizate în anul fiscal 2004, se aprobă transmiterea prin postă de către organul fiscal către contribuabili, persoane fizice, a unui pachet informational continând următoarele:

a) formularul 200 “Declaratie de venit global”, cod 14.13.01.13;

b) formularul 202 “Declaratie specială privind veniturile din activităti independente”, cod 14.13.01.13/4;

c) formularul 203 “Declaratie specială privind veniturile din cedarea folosintei bunurilor”, cod 14.13.01.13/3;

d) ghidul pentru completarea si depunerea declaratiilor de venit pentru anul 2004;

e) scrisoarea adresată contribuabililor, semnată de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală;

f) plicul “CR”, destinat transmiterii declaratiilor de venit de către contribuabili;

g) plicul exterior pentru transmiterile în regim “Infadres Fiscal” ale documentelor pachetului informational către contribuabili.

Art. 2. - Modelele si continutul formularelor adaptate pentru trimiterea/primirea prin postă, precum si cele ale ghidului pentru completarea si depunerea declaratiilor de venit pentru anul 2004, ale scrisorii semnate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, ale plicului “CR” destinat transmiterii declaratiilor de către contribuabili si ale plicului exterior transmis contribuabililor în sistem “Infadres Fiscal” sunt prezentate în anexa la prezentul ordin.

Art. 3. - Costurile postale pentru transmiterile în regim “Infadres Fiscal” cu indicatia “recomandat”, precum si costurile postale pentru transmiterile returate sunt suportate de Ministerul Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală.

Costurile postale pentru trimiterile sosite cu indicatia specială “CR” - recomandat, la unitătile fiscale destinatare, de la contribuabili, sunt suportate de către directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, din bugetele proprii.

Art. 4. - Anexa*) face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Directia generală de gestiune a impozitelor si contributiilor, Directia economică si administrativă, Directia generală a tehnologiei informatiei, precum si directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti si unitătile lor subordonate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 10 martie 2005.

Nr. 261.

 

ANEXĂ

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

 

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

privind interzicerea apologiei crimelor regimurilor totalitare si denigrării victimelor lor

 

Având în vedere dubla calitate a Consiliului National al Audiovizualului, de garant al interesului public si de unică autoritate de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale,

având convingerea că libertatea de exprimare reprezintă un pilon esential al democratiei, care comportă însă îndatoriri si responsabilităti,

tinând cont că integrarea europeană presupune împărtăsirea unui set de valori comune care conferă identitate democratică statelor membre,

pornind de la premisa că există adevăruri istorice indubitabile, precum crimele si abuzurile nazismului si comunismului,

în temeiul art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările si completările ulterioare,

Consiliul National al Audiovizualului adoptă următoarea decizie:

Art. 1. - Prezentarea apologetică a crimelor si abuzurilor regimurilor totalitare, nazist si comunist, a autorilor unor astfel de fapte, precum si denigrarea victimelor acestora sunt interzise în emisiunile audiovizuale.

Art. 2. - Prin apologie, în sensul prezentei decizii, se întelege: elogiul, lauda ferventă (adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei; apărarea (servilă si interesată) cuiva sau a ceva; discursul, scrierea care face apologia cuiva sau a ceva.

Art. 3. - Încălcarea de către radiodifuzori a prevederilor prezentei decizii se sanctionează potrivit dispozitiilor art. 90 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Consiliului National al Audiovizualului,

Ralu Filip

 

Bucuresti, 15 martie 2005.

Nr. 204.