MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 511         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 16 iunie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

172. – Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembrie 2004

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră

 

494. – Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembri 2004

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 privind sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publică a statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor

– Opinie separată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

464. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale pentru modificarea ordinelor presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembrie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol. unic – Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembrie 2004.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 172.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră

 

Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria, denumite în cele ce urmează părti contractante,

dorind să dezvolte pe mai departe raporturile bilaterale în spiritul Tratatului de prietenie, colaborare si bună vecinătate dintre România si Republica Bulgaria, semnat la Sofia la 27 ianuarie 1992,

tinând seama de prevederile Acordului de colaborare dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Bulgaria si Guvernul Republicii Turcia în domeniul combaterii terorismului, crimei organizate, traficului de stupefiante si substante psihotrope, spălării banilor, traficului cu armament si persoane si altor infractiuni grave, semnat la Antalya la 16 aprilie 1998,

având în vedere dorinta ambelor state de a se integra în Uniunea Europeană,

fiind convinse că se impune o colaborare politienească de frontieră mai strânsă,

dorind să combată în mod efectiv criminalitatea transfrontalieră si migratia ilegală în zona de frontieră prin coordonarea reciprocă a planurilor si măsurilor luate în zona de frontieră,

în scopul intensificării activitătilor de control si de supraveghere a trecerii frontierei,

au convenit următoarele:

I. Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 1

În cadrul prezentului acord părtile folosesc următoarele definitii:

traficul de persoane – recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane prin amenintarea de recurgere sau prin recurgere la fortă ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, Onselăciune, abuz de autoritate sau de o situatie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăti ori avantaje pentru a obtine consimtământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea contine, cel putin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile fortate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe. Consimtământul unei victime a traficului de persoane este indiferent atunci când a fost folosit unul dintre mijloacele mai sus mentionate.

traficul ilegal de migranti – faptul de a asigura intrarea ilegală pe teritoriul unuia dintre statele părtilor contractante a unei persoane care nu este nici cetătean, nici nu are drept de sedere permanentă pe teritoriul statului respectiv, în scopul obtinerii, direct sau indirect, a unui folos financiar ori a unui alt folos material;

intrarea ilegală – trecerea frontierei, fără îndeplinirea conditiilor necesare pentru intrarea legală pe teritoriul unuia dintre statele părtilor contractante;

document de identitate sau de călătorie fraudulos – orice document de călătorie sau de identitate:

i) care a fost contrafăcut sau modificat de către oricine altcineva, în afară de o persoană sau de o autoritate abilitată prin lege să pregătească sau să elibereze documentul de călătorie ori de identitate în numele statului; sau

ii) care a fost eliberat sau obtinut în mod ilegal, printr-o declaratie falsă, prin coruptie, constrângere sau prin orice alt mijloc ilegal; sau

iii) care este utilizat de către o altă persoană decât titularul legitim.

 

ARTICOLUL 2

(1) În conformitate cu prevederile legislatiei nationale, autoritătile competente ale părtilor contractante vor coopera pentru a combate criminalitatea transfrontalieră în zona de frontieră, precum si pentru a asigura supravegherea si controlul frontierei de stat comune. Autoritătile competente ale părtilor contractante realizează cooperarea prin schimb reciproc si regulat de date si informatii privind orice faptă de încălcare a legii si regimului frontierei de stat în zone de frontieră comună, în special pe următoarele domenii:

1. combaterea migratiei ilegale, a infractiunilor si a altor încălcări legate de acestea:

a) trecerea ilegală a frontierei de stat;

b) actiunile ilegale referitoare la constituirea filierelor de călăuzire si trecere ilegală peste frontieră a persoanelor, precum si traficul de persoane;

c) infractiunile de fals în înscrisuri si fals privind identitatea.

2. Infractiuni cu grad ridicat de pericol social privind ordinea si siguranta publică în cazul trecerii frontierei de stat si în special traficul cu stupefiante, substante psihotrope, precursori, precum si cu armament sau/si părti componente, munitii, materiale explozive, toxice, nucleare si substante radioactive;

3. infractiunile legate de mijloacele de transport descoperite la frontiera de stat;

4. activităti de investigatii operative în interesul supravegherii si controlului la frontiera de stat;

5. combaterea coruptiei.

(2) Autoritătile competente ale părtilor contractante realizează schimb de informatii referitoare la experienta acumulată în cazurile privind descoperirea si cercetarea altor infractiuni la frontiera de stat.

(3) Colaborarea se va efectua în conformitate cu prevederile legislatiei nationale a statelor părtilor contractante.

 

ARTICOLUL 3

Autoritătile competente ale celor două părti contractante care vor pune în aplicare prevederile prezentului acord sunt:

a. din partea României:

– Inspectoratul General al Politiei de Frontieră a României;

b. din partea Republicii Bulgaria:

– Serviciul National “Politia de Frontieră“.

II. Forme si metode de colaborare

 

ARTICOLUL 4

În conformitate cu prevederile legislatiei interne a statelor părtilor contractante, autoritătile lor competente prevăzute la art. 3 vor coopera în următoarele domenii:

1. schimbul de informatii privind infractiunile si încălcările săvârsite în zona de frontieră, referitoare la regimul frontierei de stat, si formele de criminalitate stabilite la art. 2 privind făptuitorii si complicii acestora, persoanele bănuite de săvârsirea unor asemenea infractiuni, precum si circumstantele săvârsirii acestora si măsurile care au fost luate;

2. schimbul de informatii si de experientă dobândite privind aparitia unor noi forme de criminalitate în zona de frontieră;

3. schimburi regulate de informatii în scopul analizării situatiei operative în zona de frontieră;

4. anuntarea în timp util privind desfăsurarea evenimentelor, actiunilor sau activitătilor viitoare, organizate, care au loc în zona de frontieră;

5. punerea la dispozitie a informatiilor privind combaterea coruptiei în rândul personalului propriu;

6. transmiterea informatiilor privind eventualele amenintări ce pot apărea la adresa sigurantei frontierei de stat comune, cum ar fi deplasarea unor persoane sau grupuri de persoane suspecte în directia sau în zona de frontieră;

7. schimbul de informatii si documentatie în domeniul tehnico-stiintific;

8. în baza solicitării, autoritătile competente îsi vor pune de comun acord la dispozitie literatură de specialitate;

9. Înstiintarea reciprocă cu privire la prevederile legale interne care se referă la obiectul prezentului acord, precum si cu privire la modificările acestora.

 

ARTICOLUL 5

(1) Autoritătile competente ale părtilor contractante prevăzute la art. 3 se informează reciproc despre punctele esentiale referitoare la activitătile lor privind lupta împotriva criminalitătii transfrontaliere, precum si asupra proiectelor importante de supraveghere si control la frontieră care privesc interesul celeilalte părti contractante. La elaborarea unor planuri concrete, precum si la punerea în aplicare a măsurilor politienesti se vor avea în vedere interesele ambelor părti contractante în ceea ce priveste siguranta la frontiera comună.

(2) Autoritătile competente prevăzute la art. 3 vor face schimb reciproc de informatii în mod regulat privind situatia în zona de frontieră, informatiile fiind elaborate după reguli stabilite anterior. Autoritătile competente vor analiza cel putin o dată pe an punctele esentiale referitoare la starea sigurantei la frontiera comună. De asemenea, autoritătile competente vor face schimb de informatii cât se poate de omogene referitoare la pericolele ce pot apărea la frontiera de stat comună si pentru combaterea migratiei ilegale si a infractiunilor legate de aceasta.

(3) Pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în prezentul acord, structurile teritoriale ale autoritătilor competente prevăzute la art. 3 vor face schimb reciproc de informatii care sunt relevante numai pentru sectoarele de frontieră respective. În ceea ce priveste pericolele imediate apărute la siguranta frontierei si la ordinea publică în zonă, schimbul de informatii se va face fără restrictii.

(4) Schimbul de informatii va contine în principal informatii privind fluxurile migratorii, dinamica, structura si scopul acestui fenomen, informatii privind posibilele rute de deplasare si mijloace de transport folosite pentru trecerea frontierei, precum si activitatea grupurilor de infractori. În cadrul acestui schimb de informatii vor fi întocmite rapoarte, analize privind evenimentele concrete si statistici periodice privind măsurile stabilite care au importantă pentru ambele părti contractante.

(5) Corespondenta de cooperare se efectuează în limbile română, bulgară si engleză.

 

ARTICOLUL 6

Părtile contractante vor lua măsurile ce se impun pentru ca autoritătile de frontieră competente ale ambelor state să-si îmbunătătească modul de comunicare prin:

1. numirea persoanelor de contact cunoscătoare ale limbii statului celeilalte părti contractante, atât cât este posibil;

2. trimiterea de experti de către autoritătile competente prevăzute la art. 3, pe baza solicitării prealabile, pentru scurt timp, în vederea îmbunătătirii schimbului de informatii si a experientei dobândite; autoritătile competente ale statului părtii contractante primitoare suportă cheltuielile ocazionate de transport pe teritoriul său, de cazare si masă ale acestor experti;

3. punerea în mod reciproc la dispozitie a informatiilor privind numerele de telefon relevante, numerele de fax, adresele de e-mail, legăturile radio si altele asemenea ale autoritătilor competente prevăzute la art. 3;

4. stabilirea în comun a unei frecvente radio de lucru, în functie de necesităti.

 

ARTICOLUL 7

Părtile contractante întreprind măsuri concrete pentru a îmbunătăti cooperarea dintre autoritătile competente prin următoarele moduri:

1. stabilirea unor structuri de coordonare a actiunilor de combatere a activitătii infractionale la frontiera comună;

2. înfiintarea prin acord separat a birourilor comune de contact la frontiera comună; modul de functionare a acestora se stabileste prin regulament de functionare întocmit în acest sens;

3. desfăsurarea controlului comun pe Dunăre si la frontiera de uscat comună, în baza planurilor comune, semnate si aprobate de autoritătile competente ale părtilor contractante;

4. întocmirea, împreună, a unor analize privind evolutia situatiei operative si a unor planuri de actiune în zona de frontieră;

5. realizarea coordonării acestor actiuni pe ambele părti ale frontierei comune;

6. punerea de comun acord a planurilor de supraveghere si control, precum si executarea misiunilor cu echipe mixte;

7. realizarea cooperării la Marea Neagră în baza prevederilor prezentului acord si a altor documente bi si multilaterale în domeniu la care acestea sunt părti.

 

ARTICOLUL 8

Autoritătile competente ale părtilor contractante prevăzute la art. 3 se informează reciproc si rapid cu privire la producerea unor catastrofe naturale, a unor calamităti, avarii sau a altor evenimente deosebite, după cum urmează:

1. informează imediat cealaltă parte contractantă în legătură cu toate accidentele (incidentele) care ar putea să aibă efect transfrontalier;

2. întreprind si coordonează măsurile necesare pentru înlăturarea sau limitarea efectelor transfrontaliere.

 

ARTICOLUL 9

Autoritătile competente ale părtilor contractante prevăzute la art. 3 cooperează în domeniul pregătirii personalului, în special prin următoarele modalităti:

1. schimburi de experientă si informatii privind metodele de descoperire si cercetare a infractiunilor si încălcărilor prevăzute la art. 2;

2. acordarea de sprijin reciproc în vederea desfăsurării de cursuri pentru învătarea limbii statului celeilalte părti contractante;

3. desfăsurarea de seminarii comune si alte forme de pregătire;

4. scolarizarea reciprocă a specialistilor în centre specializate de pregătire ale părtilor contractante;

5. participarea unor observatori la exercitii sau aplicatii.

 

ARTICOLUL 10

(1) Întâlnirile dintre conducătorii autoritătilor competente prevăzute la art. 3 sau persoanele împuternicite de către acestia se vor desfăsura alternativ pe teritoriul României si pe teritoriul Republicii Bulgaria, cel putin o dată pe an sau ori de câte ori situatia impune.

(2) În situatii ce nu suferă amânare, sefii autoritătilor competente prevăzute la art. 3 pot initia si organiza întâlniri la frontieră.

 

ARTICOLUL 11

(1) Pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul acord, autoritătile competente ale părtilor contractante prevăzute la art. 3 vor constitui Comisia mixtă, alcătuită dintr-un presedinte si câte doi membri pentru fiecare parte.

Comisia mixtă se reuneste anual si se va consulta asupra eficientei acordului, precum si referitor la eventualele modificări si completări ale unor prevederi din text.

(2) Comisia mixtă desemnează echipe de lucru mixte care se vor întâlni si se vor consulta asupra modului de actiune cu privire la solutionarea problemelor apărute pe timpul cooperării si vor stabili punctele si modalitătile de lucru. La aceste întâlniri ale echipelor mixte pot participa si reprezentanti ai altor autorităti.

(3) Comisia mixtă poate hotărî dacă este sau nu necesar să se constituie grupe de lucru suplimentare.

Grupele de lucru suplimentare se pot constitui pentru: – coordonarea tactică a actiunilor de descoperire a filierelor de călăuzire si a altor actiuni de acest tip;

– schimb de informatii;

– pregătirea formelor concrete de colaborare practică si initierea aplicării acestora si altele.

Acestea pot solicita organizarea de întâlniri la un nivel mai ridicat, ori de câte ori situatia impune.

(4) Temele echipelor de lucru mixte/grupelor de lucru suplimentare, componenta nominală a delegatiilor, ziua de desfăsurare a întâlnirilor si ordinea de zi vor fi convenite din timp de către Comisia mixtă.

(5) Cheltuielile ocazionate de sederea echipelor de lucru mixte/grupelor de lucru suplimentare vor fi suportate de către partea primitoare, cu exceptia cheltuielilor legate de transportul tur-retur în România, respectiv în Republica Bulgaria.

(6) Rezultatele întâlnirilor vor fi consemnate în proceseverbale redactate în limbile română, bulgară si, ori de câte ori situatia o impune, engleză.

III. Protectia datelor si informatiilor

 

ARTICOLUL 12

Punerea la dispozitie în mod reciproc a datelor personale între autoritătile competente ale părtilor contractante prevăzute la art. 3 se efectuează cu respectarea conditiilor stabilite de autoritatea transmitătoare si a următoarelor principii care îsi găsesc aplicabilitatea în

cazul prelucrării automatizate si neautomatizate a datelor:

1. datele puse la dispozitie nu se vor folosi fără aprobarea autoritătii competente transmitătoare, pentru alte scopuri în afara acelora pentru care au fost puse la dispozitie initial;

2. datele puse la dispozitie se distrug, respectiv se modifică, în următoarele situatii:

a. se constată neveridicitatea datelor; sau

b. când autoritatea competentă transmitătoare informează că datele sunt culese sau puse la dispozitie cu nerespectarea normelor legale; sau

c. când datele nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii pentru care au fost puse la dispozitie, în afara cazului în care este explicită aprobarea că datele puse la dispozitie pot fi folosite în alte scopuri;

3. la cererea autoritătii competente transmitătoare, autoritatea competentă a părtii contractante primitoare pune la dispozitie informatii privind folosirea acestora;

4. autoritatea competentă care pune la dispozitie datele garantează autenticitatea, necesitatea si actualitatea datelor transmise.

Dacă se constată că au fost puse la dispozitie date neautentice ori date care nu trebuiau să fie puse la dispozitie sau datele puse la dispozitie conform legilor tării autoritătii competente transmitătoare sau primitoare trebuie să fie distruse la o etapă mai târzie, autoritatea competentă care le primeste sau le transmite urmează să fie informată imediat pentru a distruge sau aduce din partea sa corectiile necesare conform pct. 2;

5. autoritatea competentă care primeste datele e obligată să protejeze eficient datele primite fată de accesul neautorizat, schimbările si difuzarea acestora;

6. în cazul deconspirării sau încălcării confidentialitătii (secretului) informatiei furnizate de către autoritătile competente ale uneia dintre părtile contractante, autoritătile competente ale celeilalte părti contractante vor informa în termenul cel mai scurt autoritatea care a furnizat respectiva informatie despre împrejurările în care s-a produs aceasta, precum si despre măsurile întreprinse în scopul prevenirii pe viitor a unor asemenea situatii;

7. autoritatea competentă care pune la dispozitie si autoritatea competentă care primeste datele sunt obligate să păstreze o evidentă a transmiterii, primirii, corijării sau distrugerii datelor;

8. la punerea la dispozitie a datelor, autoritatea competentă transmitătoare informează, în conformitate cu legislatia sa natională, cu privire la termenul de distrugere a datelor puse la dispozitie;

9. persoana despre care trebuie să fie sau au fost deja puse la dispozitie datele primeste în baza solicitării sale scrise informatii referitoare la punerea la dispozitie a datelor si la scopul pentru care vor fi folosite, în conditiile în care este permis conform legislatiei nationale a statelor părtilor contractante. În cazul în care a fost depusă o cerere de acces, corijare sau distrugere a datelor din partea persoanei afectate, autoritatea competentă care dispune de date (primitorul) are în vedere pozitia autoritătii competente din statul trimitător înainte de a lua o hotărâre cu privire la această cerere;

10. autoritatea competentă căreia i-a fost depusă cererea de punere la dispozitie a informatiei din partea unui cetătean al celeilalte părti contractante este obligată ca imediat să informeze despre aceasta autoritatea competentă a celeilalte părti contractante, înainte de a pune la dispozitie o asemenea informatie persoanei interesate;

11. datele pot fi puse la dispozitie unei terte părti numai cu acordul scris al celeilalte părti contractante care le pune la dispozitie;

12. datele pot să nu fie puse la dispozitie când există pericolul să fie amenintată siguranta natională sau ordinea publică.

13. părtile contractante se obligă să întreprindă toate măsurile necesare în conformitate cu legislatia lor natională pentru a evita aparitia unui prejudiciu către o tertă persoană în legătură cu transmiterea, primirea si folosirea datelor, precum si pentru înlăturarea cauzelor care ar duce la eventuale urmări neplăcute datorate acestei activităti.

IV. Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 13

(1) Prezentul acord de cooperare nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor părtilor contractante rezultate din alte acorduri internationale la care ele sunt părti.

(2) Orice diferente în interpretarea si aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi rezolvate de către Comisia mixtă. Problemele cu privire la care Comisia mixtă nu a căzut de acord vor fi rezolvate pe canale diplomatice.

 

ARTICOLUL 14

Fiecare dintre părtile contractante poate refuza temporar, total sau partial, cooperarea sau acordarea sprijinului în materie în cazul în care consideră că acest lucru contravine securitătii nationale sau intereselor statului părtii contractante sau prevederilor legislatiei sale nationale.

Cealaltă parte contractantă va fi informată în scris, în timp util, despre aceasta, mentionând pe scurt motivele care au determinat-o.

 

ARTICOLUL 15

(1) Prezentul acord intră în vigoare după 30 de zile de la data primirii ultimei notificări cu privire la îndeplinirea procedurilor interne de intrare în vigoare.

(2) Prezentul acord poate fi oricând modificat si completat de către oricare dintre părtile contractante numai cu acordul scris al celeilalte părti contractante. Aceste modificări sau completări vor intra în vigoare în conformitate cu prevederile alin. 1 al acestui articol.

(3) Prezentul acord poate fi denuntat de oricare dintre părtile contractante. În cazul denuntării acordului, acesta îsi

încetează valabilitatea după 6 luni de la data la care una dintre părtile contractante a comunicat în scris, pe cale diplomatică, despre încetarea valabilitătii acestuia.

 

ARTICOLUL 16

Prezentul acord se încheie pentru o perioadă de 5 ani si se prelungeste automat pe perioade de câte 5 ani, dacă nici una dintre părtile contractante, cu 6 luni înainte de încetarea termenului de valabilitate a acestuia, nu anuntă despre intentia sa de a-l denunta.

Prezentul acord a fost semnat la Sofia la 22 decembrie 2004, în două exemplare originale, în limbile română, bulgară si engleză, toate textele având aceeasi valoare juridică. În cazul diferentelor de interpretare a prevederilor prezentului acord, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Guvernul României,

dr. Aurel Neagu,

chestor-sef de politie

Pentru Guvernul Republicii Bulgaria,

Valeri Grigorov,

general-maior

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembrie 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autoritătile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembrie 2004, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 iunie 2005.

Nr. 494.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

DECIZIA Nr. 255

din 11 mai 2005

privind sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publică a statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor

 

Curtea Constitutională a fost sesizată, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutia României si ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu privire la neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publică a statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor, de către un grup de 26 de senatori, si anume: Antonie Iorgovan, Mihai Ungheanu, Serban Nicolae, Ovidiu Teodor Cretu, Viorel Stefan, Neculai Apostol, Doina Silistru, Aurel Gabriel Simionescu, Radu Cristian Georgescu, Sever Ster, Vasile Ioan Dănut Ungureanu, Angel Tîlvăr, Toma Ion, Radu-Cătălin Mardare, Viorel Arcas, Dan Mircea Popescu, Doru Ioan Tărăcilă, Liviu Doru Bindea, Verginia Vedinas, Iorga Nicolae, Gheorghe Funar, Valentin Dinescu, Eugen Mihăescu, Stan Petru si Irina Loghin.

Sesizarea a fost trimisă Curtii Constitutionale prin Adresa nr. 1.101 din 7 aprilie 2005 a secretariatului general al Senatului si formează obiectul Dosarului nr. 319A/2005.

În cuprinsul sesizării, autorii acesteia formulează o serie de critici de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004, care, în esentă, supun atentiei Curtii cele ce urmează:

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 a fost adoptată la 16 noiembrie 2004 si publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1.073 din 18 noiembrie 2004.

La 7 martie 2005, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins proiectul legii de aprobare, pentru ca, ulterior, si anume la 30 martie a.c., Camera Deputatilor, în calitate de Cameră decizională, să-l adopte, cu modificări si completări esentiale.

Legea astfel adoptată, consideră autorii sesizării, este neconstitutională, întrucât încalcă dispozitii si principii ale Legii fundamentale, printre care principiul privind apărarea securitătii nationale, care, desi nu este prevăzut in terminis în Constitutie, rezultă din substanta reglementării.

Pe această linie de gândire, se retine că procedura de adoptare a Legii de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 este esential viciată, întrucât contravine prevederilor constitutionale privitoare la competenta de Cameră decizională a Senatului în materia securitătii nationale, sub aspectele ce intră sub incidenta art. 118 alin. (2) din Constitutie.

În sustinerea acestei teze se invocă consecintele juridice negative pe care reglementarea astfel adoptată, desi formal cu un alt obiect, este de natură să le producă la nivelul infrastructurii indispensabile asigurării capacitătii de apărare a tării.

Cu aceeasi finalitate este combătută afirmarea competentei decizionale a Camerei Deputatilor, în conditiile în care, consideră autorii sesizării, nu ne aflăm în prezenta unui act normativ care vizează regimul general al proprietătii, ci reglementează un transfer al dreptului de proprietate asupra unor bunuri individualizate, imobile si mobile, scoase astfel din proprietatea publică a statului si trecute în proprietatea privată a unei structuri bisericesti.

Procedura constitutională de adoptare a legii în cauză este viciată si datorită faptului că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputatilor a adoptat legea, respinsă de Senat, într-o formă diferită de cea supusă aprobării acestuia, prin completarea art. 1 cu alin. (8), (9) si (10) si introducerea unei noi anexe (anexa nr. 4). Noile prevederi intră sub incidenta art. 118 alin. (2) din Constitutie si, drept urmare, atrag competenta decizională a Senatului, ceea ce impunea întoarcerea legii la Senat, care urma să decidă cu privire la acestea în mod definitiv, în procedură de urgentă. În sfârsit, competenta decizională a Senatului este dedusă si din prevederile art. 117, coroborat cu art. 73 alin. (3) lit. e) din Constitutie, a căror incidentă rezultă din existenta, în ordonantă, a unor dispozitii privitoare la

reorganizarea administratiei centrale de specialitate. Distinct de aspectele înfătisate privind încălcarea competentei decizionale a Senatului în domeniul supus reglementării, prin sesizare se consideră că legea criticată este neconstitutională si prin raportare la prevederile Legii fundamentale în materia proprietătii. În acest sens sunt invocate prevederile art. 136 alin. (3) din Constitutie, care includ în sfera bunurilor proprietate publică “apele cu potential energetic valorificabil de interes national“, prevederi încălcate, în conditiile în care prin ordonanta în cauză bunuri susceptibile de o asemenea calificare sunt scoase din domeniul public si trecute în proprietatea privată a unui alt titular decât statul.

În egală măsură se încalcă, potrivit opiniei autorilor sesizării, si prevederile art. 44 alin. (4) din Constitutie, text care interzice nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularului. Or, se apreciază, ceea ce este prohibit într-un sens este prohibit si în celălalt sens sau, altfel spus, de vreme ce nationalizarea, ca si orice altă modalitate de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri proprietate privată, inclusiv pe criterii religioase, este interzisă, o atare interdictie operează si în ceea ce priveste trecerea unor bunuri proprietate publică în proprietate privată, în considerarea apartenentei beneficiarului la structurile bisericesti.

Prin utilizarea unui rationament similar, se sustine si încălcarea art. 44 alin. (3) din Constitutie, exigentele constitutionale în materie de expropriere pentru cauză de utilitate publică fiind incidente si în ipoteza în care cel lipsit de proprietate este statul, căruia i s-ar cuveni, în concordantă cu textul constitutional invocat, aceeasi dreaptă si prealabilă despăgubire, ceea ce ordonanta nu prevede.

Curtea este sesizată, de asemenea, si cu privire la încălcarea normelor si principiilor Constitutiei referitoare la economie, asa cum rezultă din prevederile art. 135 alin. (1) si (2) lit. a), întrucât, prin efectul împroprietăririi unei structuri bisericesti, cu bunurile mentionate în ordonantă, pe care urmează să le exploateze în folos propriu, acesteia I se conferă statutul de agent economic si, întrucât nu este tinută la nici o contraprestatie echivalentă, i se recunoaste un regim privilegiat, incompatibil cu principiul liberei initiative si al concurentei.

Totodată, reglementarea legală criticată contravine si prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) si d) din Constitutie, care consacră cu titlu de obligatie în sarcina statului protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară, ca si exploatarea resurselor naturale în concordantă cu interesul national.

Prin sesizare se sustine că reglementarea mentionată încalcă, de asemenea, normele si principiile constitutionale în materie de protectie a mediului, si anume art. 35, care instituie în sarcina statului obligatia de a asigura cadrul legislativ de natură să permită exercitarea de către orice persoană a dreptului la un mediu înconjurător sănătos si echilibrat ecologic, si art. 135 alin. (2) lit. e), potrivit căruia acelasi stat este tinut să asigure refacerea si ocrotirea mediului înconjurător si mentinerea echilibrului ecologic. În sustinerea unui atare fine de neconstitutionalitate se consideră că modificările de natură institutională si administrativă, consecutive transferului dreptului de proprietate, înlătură regimul de exploatare, ca si pe cel de pază si protectie de drept public, oferind astfel câmp liber arbitrariului în administrarea si exploatarea pădurilor, ca bun public de interes national, statul abdicând astfel de la obligatiile sale constitutionale.

Împroprietărirea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor cu o suprafată de 90.000 ha de pădure, la care se adaugă bunurile mobile acolo aflate sau aferente, dispusă prin ordonanta de urgentă, a impus adoptarea unor prevederi prin care se stabileste infrastructura institutională si organizatorică necesară administrării si exploatării acestui conglomerat de bunuri si valori, implementată, prin vointa statului, în sistemul de organizare propriu si autonom al Bisericii, astfel cum este reglementat prin Statutul său.

Or, indiferent de finalitatea urmărită, reglementarea în cauză constituie, sub acest aspect, o ingerintă a statului în organizarea si functionarea unui cult religios si, prin aceasta, o încălcare a prevederilor art. 29 alin. (3) si (5) si art. 73 alin. (3) lit. s) din Constitutie, texte care consacră libertatea organizatorică si autonomia cultelor religioase fată de stat, limitat a stabili, prin lege organică, numai regimul general al acestora.

În sfârsit, potrivit sesizării, o asemenea împroprietărire este de natură să creeze un precedent legal, în temeiul căruia atât celelalte 26 episcopii sau arhiepiscopii apartenente Bisericii Ortodoxe Române, cât si entitătile organizatorice ale celorlalte culte religioase care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul tării, în spiritul tolerantei si respectului reciproc, vor putea considera că sunt îndreptătite, si vor solicita statului adoptarea de măsuri similare în ceea ce le priveste. S-ar putea ajunge astfel – consideră autorii sesizării – la transformarea suveranitătii statului, a suveranitătii nationale a poporului român, într-o formă fără fond, ceea ce, fată de principiile consacrate de art. 1 si 2 din Constitutie, este de neconceput. Ulterior, si anume la 11 aprilie 2005, pe calea unui “sesizări-completare“ semnate de 26 de senatori, Curtea Constitutională a fost învestită cu un “supliment“ la sesizarea initială, prin care sunt aduse si alte argumente în sustinerea criticilor de neconstitutionalitate deja formulate si se invocă un fine de neconstitutionalitate nou al Legii de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004.

Sub primul dintre aspectele mentionate se face referire la prevederile art. 136 alin. (3) din Constitutia revizuită, potrivit cărora bunurile obiect exclusiv al proprietătii publice sunt cele prevăzute in terminis în Legea fundamentală, precum si cele stabilite de legea organică, respectiv de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, în vigoare atunci, si care, prin efectul trimiterii, face corp comun cu Constitutia. Or, în măsura în care la pozitia 4 din anexa la această lege sunt mentionate pădurile, iar la pozitia 14 din aceeasi anexă, retelele de transport al energiei electrice, asemenea bunuri nu pot fi scoase din domeniul public, nici chiar prin lege organică, care, prin ipoteză, ar putea doar reîntregi, nu însă diminua sfera bunurilor proprietate publică. Dar o reglementare a cărei modificare, datorită sorgintei sale constitutionale, este prohibită, chiar dacă are loc pe cale de lege organică, a fortiori nu poate fi adoptată printr-o ordonantă de urgentă, fără ca aceasta să nu fie viciată de neconstitutionalitate.

Sub al doilea aspect, sesizarea completatoare invocă neconstitutionalitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie, potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Întrucât însă nu s-a demonstrat existenta unei asemenea situatii si, obiectiv, nici nu există, ordonanta mentionată este neconstitutională. În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea de neconstitutionalitate, astfel cum a fost completată, a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Guvernul, cu Adresa nr. 5/2.161/C.P.T. din 28 aprilie 2005, a transmis Curtii Constitutionale punctul său de vedere referitor la sesizarea de neconstitutionalitate, în cuprinsul căruia arată următoarele:

Obiectul de reglementare al ordonantei aprobate, constând în trecerea unei suprafete de teren forestier din proprietatea publică a statului în aceea a Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor, nu este de natură să antreneze competenta decizională a Senatului. O asemenea măsură nu poate fi calificată ca interesând sfera securitătii nationale si, drept urmare, domeniile care, potrivit art. 118 alin. (2) din Constitutie, se reglementează prin lege organică si potrivit art. 75 alin. (1) din aceeasi lege, determină competenta de cameră decizională a Camerei Deputatilor. Nici sustinerea competentei decizionale a Senatului, în considerarea unei pretinse reorganizări a administratiei centrale de stat dispuse prin ordonantă, nu poate fi retinută, întrucât dispozitiile criticate se referă la organizarea unei structuri silvice centrale autorizate si nu a unei institutii de natura celor prevăzute de art. 117 din Constitutie.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiilor constitutionale în materie de proprietate, consacrate de art. 136 alin. (3) si (4) din Constitutie, deoarece bunurile la care se referă autorii sesizării nu fac parte din categoria celor care constituie obiect exclusiv al proprietătii publice. Nici sustinerea potrivit căreia, prin ordonantă si deci si prin legea de aprobare a acesteia, se încalcă prevederile art. 44 alin. (3) si (4) din Constitutie nu este întemeiată, întrucât, prin definitie, nationalizarea si exproprierea constituie acte ale puterii de stat prin care se realizează trecerea în proprietatea publică a unor bunuri proprietate privată, operatia inversă fiind lipsită de acoperire conceptuală. În egală măsură de lipsită de temei este si critica referitoare la încălcarea obligatiei statului prevăzută de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constitutie, prin exonerarea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor de aportul unor sume la bugetul de stat, cu titlu de contraprestatie, întrucât, asa cum rezultă din expunerea de motive, reglementarea criticată concretizează vointa legiuitorului de a identifica o solutie ratională si de durată pentru conservarea, restaurarea si întretinerea patrimoniului national, cultural si religios din judetul Suceava, care urmează să fie asigurate din veniturile obtinute prin valorificarea produselor rezultate din exploatarea fondului forestier dobândit pe cale de împroprietărire. Asa fiind, reglementarea criticată, departe de a contraveni textului constitutional de referintă mentionat, constituie o concretizare a atributiei statului acolo prevăzută. Nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. e) si ale art. 35 din Constitutie nu este întemeiată, întrucât, din economia reglementării legale rezultă că măsurile propuse nu pot avea efect negativ asupra mediului înconjurător si a echilibrului ecologic, iar cât priveste “structura silvică autorizată“, înfiintată pentru “coordonarea, îndrumarea si controlul activitătii ocoalelor silvice“, rezervele privitoare la eficienta activitătii sale, în conditiile în care terenurile forestiere respective devin proprietate privată, nu sunt justificate, dacă se are în vedere că si în prezent administrarea pădurilor aflate în proprietate privată se realizează prin structuri silvice de stat sau private, cu respectarea regimului silvic instituit prin Ordonanta Guvernului nr. 96/1998.

Tot astfel este lipsită de suport real critica cu privire la încălcarea prevederilor art. 29 alin. (3) si (5) si ale art. 73 alin. (3) din Constitutie, care reglementează raporturile dintre stat si culte, deoarece trecerea unor bunuri în proprietatea unei structuri bisericesti nu poate afecta, prin natura ei, regimul general al cultelor si libertatea de organizare a acestora.

În sfârsit, nu are temei nici critica potrivit căreia împroprietărirea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor ar crea un precedent, pentru pretentii similare din partea celorlalte episcopii sau arhiepiscopii ortodoxe, precum si din partea altor culte religioase care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul tării, si, prin aceasta, ar face ca reglementarea care o consacră să încalce prevederile art. 1 si 2 din Constitutie. Concluzia lipsei de temei a criticii cu un atare obiect este impusă – consideră Guvernul – de lipsa oricărei legături între dispozitiile legale supuse controlului si textele constitutionale de referintă.

Asa fiind, sesizarea de neconstitutionalitate privind dispozitiile Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 este în totalitate neîntemeiată.

Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorulraportor, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 si ale legii de aprobare a acesteia, expunerea de motive, precum si dispozitiile din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si celor ale art. 15 din Legea nr. 47/1992, Curtea a fost legal sesizată si este competentă să solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulată de un număr de 26 de senatori.

Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie Legea de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 si, implicit, însăsi ordonanta aprobată, în integralitatea acestora.

În motivarea sesizării de neconstitutionalitate este invocată încălcarea următoarelor prevederi ale Legii fundamentale: art. 75 alin. (5), cu trimitere la art. 118 alin. (2) si la art. 73 alin. (3) lit. c), coroborat cu art. 117 alin. (3); art. 117 coroborat cu art. 73 alin. (3) lit. e); art. 136 alin. (3) si (4) si art. 44 alin. (3) si (4); art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. b) si d); art. 35 si art. 135 alin. (2) lit. e); art. 29 alin. (3) si (5) si art. 73 alin. (3) lit. s); art. 1 si art. 2; art. 115 alin. (4).

Criticile formulate pot fi incluse în două categorii:

– prima, referitoare la aspectele de neconstitutionalitate extrinsecă, constând în încălcarea exigentelor constitutionale în materie de delegare legislativă, prevăzute de art. 115 alin. (4), precum si a celor referitoare la procedura de legiferare, deduse din coroborarea art. 75 alin. (5) cu art. 118 alin. (2) si art. 117 alin. (3) si a art. 117 cu art. 73 alin. (3) lit. e);

– a doua, referitoare la aspecte de neconstitutionalitate intrinsecă, constând în încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 136 alin. (3) si (4) si art. 44 alin. (3) si (4) referitoare la proprietate; art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. b) si d) referitoare la economie; art. 35 si art. 135 alin. (2) lit. e) referitoare la protectia mediului; art. 29 alin. (3) si (5) si art. 73 alin. (3) lit. s) referitoare la raporturile dintre culte si stat; art. 1 si art. 2 referitoare la trăsăturile statului.

Curtea va examina, mai întâi, critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea exigentelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, în materie de delegare legislativă, text care consacră posibilitatea Guvernului de a adopta ordonante de urgentă, în următorii termeni: “Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.“

Asadar, potrivit dispozitiilor constitutionale mentionate, Guvernul poate adopta o ordonantă de urgentă în următoarele conditii, întrunite în mod cumulativ:

– existenta unei situatii extraordinare;

– reglementarea acesteia să nu poată fi amânată;

– urgenta să fie motivată în cuprinsul ordonantei.

Dincolo de caracterul transant al formulei utilizate de legiuitorul constituant, intentia acestuia si finalitatea urmărită, constând în restrângerea domeniului în care Guvernul se poate substitui Parlamentului, adoptând norme primare în considerarea unor ratiuni pe care el însusi este suveran să le determine, sunt evidentiate cu pregnantă de deosebirile dintre actualul text constitutional si cel anterior,

fostul articol 114 alin. (4) din Constitutie, în forma initială. Potrivit acelui text, posibilitatea Guvernului de a adopta ordonante de urgentă era conditionată exclusiv de existenta unor cazuri exceptionale.

Termenul “cazuri exceptionale“ acolo utilizat a fost înlocuit, în noua redactare, cu acela de “situatii extraordinare“. Mai mult, desi diferenta dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelasi legiuitor a simtit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferentă, prin adăugarea sintagmei “a căror reglementare nu poate fi amânată“, consacrând, astfel in terminis imperativul urgentei reglementării. În sfârsit, din ratiuni de rigoare legislativă, a instituit exigenta motivării urgentei în chiar cuprinsul ordonantei adoptate în afara unei legi de abilitare.

Chiar sub imperiul reglementării constitutionale anterioare în materie, Curtea, referindu-se la cazul exceptional, de care depindea legitimitatea constitutională a adoptării unei ordonante de urgentă, a statuat că acesta este definit în raport cu “necesitatea si urgenta reglementării unei situatii care, datorită circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public“ (Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995). Cu aceeasi finalitate, a definirii cât mai precise a cazului exceptional, Curtea a precizat că de esenta acestuia este caracterul obiectiv, “în sensul că existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reactioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonantei de urgentă“ (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Cele statuate de Curte în această materie, sub imperiul reglementării constitutionale anterioare, ca urmare a unei interpretări care transgresa litera textului constitutional, evidentiindu-i întelesul prin prisma intentiei legiuitorului constituant si a finalitătii urmărite, precum si prin utilizarea unor principii si constante ale dreptului, sunt cu atât mai pertinente, în prezent, dacă se are în vedere că punctul de vedere înfătisat îsi are suport deplin în chiar litera reglementării constitutionale de referintă, în actuala sa redactare.

De altfel, însusi Guvernul, în art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgentă nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgentă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, defineste situatia de urgentă în termeni similari celor utilizati de Curte, si anume ca “eveniment exceptional, cu caracter nonmilitar care prin amploare si intensitate amenintă viata si sănătatea populatiei, mediul înconjurător, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate“.

În raport cu obiectul criticii de neconstitutionalitate formulate, Curtea retine că, în preambulul ordonantei de urgentă aprobate prin legea criticată, caracterul de urgentă este determinat de oportunitatea identificării în cel mai scurt timp, în conditiile reglementărilor actuale, a unei situatii rationale si de durată în privinta asigurării mijloacelor necesare pentru conservarea, restaurarea si întretinerea patrimoniului national, cultural si religios din judetul Suceava, problematică ce vizează interesul social si constituie situatie extraordinară. Textul reprodus evidentiază ratiunea si utilitatea reglementării, nu însă si existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, pe care mai degrabă o proclamă, fără a o motiva, potrivit exigentei textului constitutional de referintă.

În opinia Curtii, carentele, în motivarea unei asemenea situatii, sunt cu atât mai evidente, cu cât urgenta reglementării, element complementar, dar obligatoriu pentru calificarea acesteia ca extraordinară, este determinată – potrivit textului din preambulul ordonantei – de “oportunitatea identificării[...]“ s.a.m.d. Or, invocarea elementului de oportunitate, prin definitie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficientă contributivă determinantă a urgentei, ceea ce, implicit, îl converteste în situatie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate, în a căror considerare, de altfel, reglementarea în cauză a fost adoptată pe calea ordonantei. Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situatiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situatie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăti insurmontabile în legitimarea delegării legislative.

S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constitutionalitate – situatia extraordinară –, a cărui respectare este prin definitie supusă controlului Curtii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil.

În sensul celor arătate, Curtea retine că starea precară a patrimoniului national, cultural si religios din judetul Suceava, chiar dacă este obiectiv reală, poate constitui un argument în sustinerea utilitătii reglementării, dar, în sine, nu acreditează si nu motivează urgenta; este o situatie cu caracter de durată, existentă cu suficient de mult timp înaintea adoptării reglementării în cauză si, ceea ce este esential, a cărei rezolvare – desi înfătisată drept ratiunea si finalitatea principală a măsurii legislative adoptate – urmează să aibă loc numai după trecerea unei perioade de timp neprecizate, dar suficient de mare, de vreme ce finantarea lucrărilor pe care le implică se prevede a fi asigurată din veniturile obtinute de Arhiepiscopia Sucevei si Rădăutilor, ca urmare a exploatării terenurilor forestiere a căror proprietară devenise.

Asa fiind, Curtea consideră că adoptarea reglementării în cauză, pe calea unei ordonante de urgentă, nu îndeplineste exigentele constitutionale impuse de art. 115 alin. (4), de vreme ce urgenta reglementării, consecutivă existentei unei situatii extraordinare, invocată în preambulul ordonantei aprobate prin legea criticată, este infirmată de modul în care aceasta urmează a fi pusă în aplicare. Or, nota bene, încetarea situatiei extraordinare, astfel cum este determinată în cuprinsul ordonantei, nu se poate produce decât prin finalizarea actiunilor aici prevăzute.

Cu toate că obiectul sesizării de neconstitutionalitate îl constituie Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004, în exercitarea atributiei sale de control a priori, prevăzută de art. 146 lit. a) din Constitutie si de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 si în temeiul art. 3 alin. (2) din aceeasi lege, potrivit căruia “în exercitarea atributiilor care îi revin Curtea Constitutională este singura în drept să hotărască asupra competentei sale“, această instantă a statuat în mod constant în sensul că, într-o atare ipoteză, este competentă de a se pronunta si asupra constitutionalitătii ordonantei de urgentă astfel aprobate. Optiunea Curtii, în sensul arătat, este impusă, în prezent, de prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit cărora, “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie“. În conformitate cu aceste prevederi, prin efectul aprobării de Parlament a unei ordonante viciate de neconstitutionalitate, viciul preexistent al ordonantei în cauză nu este acoperit, nu dispare, de vreme ce prin lege nu se poate deroga de la Constitutie, ci, dimpotrivă, se transmite si legii de aprobare, care devine astfel, în aceeasi măsură si pentru aceleasi motive, neconstitutională.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează să constate că Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 si ordonanta de urgentă aprobată sunt neconstitutionale.

Constatarea neconstitutionalitătii actelor normative mentionate, în raport cu primul dintre motivele invocate în sesizare, în ordinea de examinare stabilită de Curte, face inutilă verificarea celorlalte motive.

Având în vedere aceste considerente, dispozitiile art. 115 alin. (4), art. 146 lit. a) si ale art. 147 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publică a statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor, precum si ordonanta de urgentă sunt neconstitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui României, presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului, primuluiministru si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 11 mai 2005 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu si Serban Viorel Stănoiu, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat asistent,

Claudia Miu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Nu împărtăsim opinia majoritătii judecătorilor Curtii Constitutionale care, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, au constatat că “Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 privind trecerea unor terenuri forestiere din proprietatea publică a statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – ROMSILVA în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor, precum si ordonanta de urgentă sunt neconstitutionale“.

Pentru a pronunta această solutie, majoritatea membrilor Curtii au retinut, din toate motivele invocate de autorii sesizării de neconstitutionalitate formulate în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, că “adoptarea reglementării în cauză pe calea unei ordonante de urgentă nu îndeplineste exigentele constitutionale impuse de art. 115 alin. (4), de vreme ce urgenta reglementării, consecutivă existentei unei situatii extraordinare, invocată în preambulul ordonantei aprobate prin legea criticată, este infirmată în modul în care aceasta urmează a fi pusă în aplicare“.

I. Din analiza considerentelor care au stat la baza acestei solutii privind neconstitutionalitatea legii adoptate de Parlament pentru aprobarea, cu modificări si completări, a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004, se constată că majoritatea membrilor Curtii a apreciat, bazându-se în special pe exegeza dispozitiilor constitutionale, fără referire la obiectul ordonantei si la circumstantele concrete ale reglementării, că ordonanta aprobată nu a fost emisă cu respectarea conditiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constitutie. În acest sens, se sustine că formularea “situatii extraordinare“, utilizată în art. 115 alin. (4) al Constitutiei revizuite ca o conditie a emiterii ordonantei de urgentă, marchează o diferentă evidentă “din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun“, fată de formularea “cazuri exceptionale“, utilizată anterior revizuirii Constitutiei de articolul 114 alin. (4). Totodată, autorii deciziei au apreciat că prin “adăugarea sintagmei «a căror reglementare nu poate fi amânat㻓 textul constitutional în vigoare consacră in terminis imperativul urgentei reglementării.

Considerăm că acest argument al autorilor deciziei nu poate fi retinut, întrucât, chiar dacă textul actual al art. 115 alin. (4) al Constitutiei obligă Guvernul la mai multă rigoare în emiterea ordonantelor de urgentă prin necesitatea motivării urgentei în cuprinsul acestora, nu se poate considera că el marchează o diferentă evidentă în ce priveste gradul de abatere de la obisnuit sau comun a situatiilor în care se justifică adoptarea ordonantelor de urgentă, fată de reglementarea anterioară. Examinarea oricărui dictionar scoate în evidentă faptul că atât notiunea “extraordinar“, utilizată în textul actual al Constitutiei, cât si cea de “exceptional“, utilizată în textul constitutional anterior revizuirii, sunt definite la fel, utilizându-se în explicarea sensului lor, practic, aceleasi cuvinte si în final explicându-se una prin cealaltă (a se vedea Dictionarul explicativ al limbii române, Editia a II-a, Univers enciclopedic, Bucuresti, 1998, dar si dictionarele străine, cum ar fi, de exemplu, Dictionarul Robert, Dictionarul Larousse).

În ceea ce priveste referirea pe care autorii deciziei o fac, în încercarea de a desprinde un sens mai restrictiv al formulării “situatii extraordinare“, utilizată de textul art. 115 alin. (4) din Constitutie la definirea “situatiei de urgentă“ dată prin art. 2 lit. a) al Ordonantei de urgentă nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgentă, considerăm că aceasta nu are nici un fel de concludentă în ceea ce priveste analiza îndeplinirii conditiei constitutionale a emiterii ordonantelor de urgentă, conditie care impune existenta unor îsituatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar nu a unor îsituatii de urgentă“, astfel cum acestea din urmă sunt definite de această ordonantă de urgentă. De altfel, este de observat că din examinarea continutului Ordonantei de urgentă nr. 21/2004, aceasta are ca obiect de reglementare, asa cum se precizează în preambulul său, să asigure “instituirea, în cel mai scurt timp, a unui cadru legal modern si a unor mecanisme manageriale perfectionate, menite să asigure, în mod unitar si profesionist, apărarea vietii si sănătătii populatiei, a mediului înconjurător, a valorilor materiale si culturale importante, pe timpul producerii unor situatii de urgentă, care să permită restabilirea rapidă a stării de normalitate“. În concret, Ordonanta de urgentă nr. 21/2004 se referă la organizarea unui sistem de gestionare a situatiilor produse în conditiile cresterii gravitătii riscurilor nonmilitare la adresa securitătii nationale, ale schimbărilor climatice radicale, ale dezvoltării experimentelor stiintifice cu efecte imprevizibile, ale diversificării activitătilor economice legale care utilizează, produc si comercializează substante periculoase.

În opozitie cu decizia adoptată cu votul majoritătii membrilor Curtii Constitutionale, considerăm, pe baza analizării elementelor concrete ale reglementării în cauză, că legea prin care a fost aprobată, cu modificări si completări, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 este constitutională, întrucât adoptarea ordonantei s-a făcut cu respectarea conditiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constitutie, text conform căruia “Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora“. Apreciem că textul constitutional enuntat nu ar putea fi aplicat fără a se lăsa o marjă de apreciere Guvernului emitent al ordonantei de urgentă în determinarea concretă a “situatiilor extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“. Guvernul are însă obligatia fermă de a motiva urgenta în cuprinsul ordonantei.

Prin art. 1 alin. (1) al ordonantei în cauză, adoptată de Guvern la 16 noiembrie 2004, s-a aprobat trecerea terenurilor în suprafată de 90 mii hectare fond forestier din proprietatea publică a statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – ROMSILVA în domeniul privat al statului, în administrarea Ministerului Culturii si Cultelor pentru Arhiepiscopia Sucevei si Rădăutilor, iar prin alin. (2) al aceluiasi articol al ordonantei de urgentă, s-a dispus trecerea terenurilor respective în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor.

Totodată, potrivit dispozitiilor art. 3 al ordonantei de urgentă, s-a prevăzut că “veniturile obtinute prin valorificarea în conditiile legii a produselor lemnoase si nelemnoase ale fondului forestier vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor de administrare si gospodărire în regim silvic a pădurilor, precum si pentru finantarea activitătilor de restaurare, întretinere si conservare a patrimoniului national cultural si religios al Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor“, iar potrivit art. 4 alin. (1) al ordonantei, s-a prevăzut că îterenurile primite de Arhiepiscopia Sucevei si Rădăutilor rămân în proprietatea acesteia si nu pot fi înstrăinate“.

În preambulul ordonantei, Guvernul a justificat caracterul de urgentă al reglementării, arătând că acesta este “determinat de oportunitatea identificării în cel mai scurt timp, în conditiile reglementărilor actuale, a unei solutii rationale si de durată în privinta asigurării mijloacelor necesare pentru conservarea, restaurarea si întretinerea patrimoniului national, cultural si religios din judetul Suceava, problematică ce vizează interesul social si constituie situatie extraordinară“.

Mult mai pe larg, în Nota de fundamentare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 se arată că în trecutul mai îndepărtat, începând cu anul 1783, “în zona de nord a tării, respectiv în raza judetului Suceava, a functionat «Fondul Bisericesc Ortodox de Bucovina», care a fost creat pentru administrarea unor importante suprafete de păduri, terenuri agricole si altor bunuri ce au apartinut mânăstirilor din zonă, domeniilor domnesti si altor proprietari din Moldova, ale căror proprietăti au fost etatizate de fostul imperiu austro-ungar“. Totodată, se arată în aceeasi notă de fundamentare, potrivit Legii nr. 295/1946 privind repunerea în vigoare si modificarea unor articole din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române, “Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a avut statutul unei fundatii, fiind persoană juridică de drept public“.

În aceeasi notă de fundamentare a ordonantei de urgentă, invocându-se si experienta anterioară, Guvernul justifică, ca si în preambulul ordonantei, urgenta reglementării respective prin “oportunitatea identificării în cel mai scurt timp, în conditiile reglementărilor actuale, a unei solutii rationale si de durată în privinta asigurării mijloacelor necesare pentru conservarea, restaurarea si întretinerea patrimoniului national, cultural si religios din judetul Suceava [prin] trecerea în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor a unei suprafete de 90 mii hectare fond forestier, din terenurile care au fost administrate în trecut de fostul Fond Bisericesc Ortodox din Bucovina“. În acelasi timp, nota de fundamentare consemnează că, prin măsura respectivă, “bugetul de stat va fi degrevat de cheltuielile aferente întretinerii si restaurării patrimoniului respectiv, urmând ca acestea să fie asigurate din veniturile obtinute prin valorificarea ratională a produselor lemnoase si nelemnoase ale pădurii“.

Elementele concrete de mai sus, care se constituie, în ansamblul lor, în motivarea situatiei extraordinare care a stat la baza adoptării ordonantei de urgentă, se regăsesc si în expunerea de motive la proiectul legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004. Din analiza continutului actelor existente la dosar rezultă cu prisosintă, în opinia noastră, că adoptarea ordonantei de urgentă în cauză s-a făcut cu respectarea conditiei constitutionale a existentei unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată.

Acest lucru este evident dacă se au în vedere faptul binecunoscut că în materia reparatiilor pentru proprietătile imobiliare de care au fost deposedate cultele religioase în perioada regimului totalitar s-a întârziat mult, precum si împrejurarea că măsura luată prin ordonantă vizează în mod direct si imediat un interes public major, insistent subliniat în cuprinsul ordonantei, în nota de fundamentare a acesteia, cât si în expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a ordonantei de urgentă, si anume acela al degrevării bugetului public national de sarcina privind asigurarea mijloacelor necesare pentru finantarea activitătilor de restaurare, întretinere si conservare a patrimoniului national cultural si religios al Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor, a cărui importantă este atât de cunoscută atât în tară, cât si în străinătate.

De altfel, este de observat că, prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea Constitutională, analizând, într-un alt context, conditia prevăzută de art. 114 alin. (4) din Constitutie, pentru emiterea ordonantelor de urgentă, înainte de revizuirea acesteia, a statuat, de principiu, că “existenta «cazului exceptional», de care textul constitutional conditionează posibilitatea Guvernului de a recurge la această modalitate de delegare legislativă, este justificată prin nenumăratele demersuri ale unor persoane, făcute după căderea regimului comunist, în vederea restituirii bunurilor imobile confiscate sau nationalizate după anul 1940 de regimurile totalitare, precum si prin «obligatiile asumate de România», între care se numără si restituirea comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale“.

Acest considerent cu evidentă valoare de principiu este aplicabil, în opinia noastră, mutatis mutandis, si în cazul justificării cazului extraordinar prevăzut în actuala redactare a textului art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Considerăm, de asemenea, semnificativ pentru concluzia pe care o sustinem, cu privire la justificarea si la urgenta reglementării situatiei extraordinare, faptul că ordonanta de urgentă a fost adoptată de Guvernul în functie înainte de alternanta la guvernare, care a intervenit în decembrie 2004, în timp ce legea de aprobare a ordonantei a fost adoptată de Camera Deputatilor în calitate de Cameră decizională, cu votul majoritătii constituite după această dată.

Având în vedere cele de mai sus, opinăm că, în cauză, legea pentru aprobarea, cu modificări si completări, a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004 este constitutională, întrucât conditiile prevăzute de Legea fundamentală pentru emiterea ordonantei de urgentă – existenta unei situatii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată si obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul ordonantei – erau îndeplinite.

II. Considerăm că în mod gresit, prin dispozitivul deciziei pronuntate, cu votul majoritătii membrilor Curtii Constitutionale, s-a constatat neconstitutionalitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004.

Prin pronuntarea acestei solutii, Curtea Constitutională si-a încălcat competenta prevăzută de art. 146 din Constitutie.

În cauză, Curtea Constitutională a fost sesizată, conform dspozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, numai cu privire la econstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2004, înainte de promulgarea acesteia.

Or, în cadrul controlului prealabil de constitutionalitate a legilor, prevăzut de art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea nu se poate pronunta în sensul declarării neconstitutionalitătii unei ordonante emise de Guvern.

Apreciem că numai în mod indirect, în considerentele deciziei, Curtea putea, analizând constitutionalitatea legii de aprobare a ordonantei, să se refere la nerespectarea conditiilor constitutionale de adoptare a acesteia, în situatia în care a retinut că legea este neconstitutională pentru acest motiv.

Conform sistemului nostru constitutional, ordonantele emise de Guvern nu pot forma decât obiect al controlului ulterior de constitutionalitate, prevăzut de art. 146 lit. d) din Constitutie, care poate fi declansat numai pe calea unei exceptii ridicate în fata instantelor judecătoresti sau, direct, de către Avocatul Poporului.

 

Judecător, Aspazia Cojocaru

Judecător, Constantin Doldur

Judecător, Acsinte Gaspar

Judecător,Kozsokár Gábor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

ORDIN

pentru modificarea ordinelor presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) si (5) si ale art. 99 din Legea gazelor nr. 351/2004,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale emite prezentul ordin.

Art. I. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 184/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială VITAL GAZ – S.A. Bucuresti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3a*) la prezentul ordin.

Art. II. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 185/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Grup dezvoltare retele“ – S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3b*) la prezentul ordin.

Art. III. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 186/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Gaz Vest“ – S.A. Arad, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3c*) la prezentul ordin.

Art. IV. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 187/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Megaconstruct“ – S.A. Bucuresti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3d*) la prezentul ordin.

Art. V. – Anexele nr. 2 si 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 188/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială MM DATA – S.R.L. Bucuresti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuiesc cu anexele nr. 2e*) si 3e*) la prezentul ordin.

Art. VI – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 189/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Gaz Sud“ – S.A. Snagov, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3f*) la prezentul ordin.

Art. VII. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 190/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Gaz Nord Est“ – S.A. Hârlău, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3g*) la prezentul ordin.

Art. VIII – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 191/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Gaz Est“– S.A. Vaslui, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3h*) la prezentul ordin.

Art. IX. – Anexele nr. 2 si 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 192/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Garant Service“ – S.A. Bistrita-Năsăud, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuiesc cu anexele nr. 2i*) si 3i*) la prezentul ordin.

Art. X. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 193/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Distrigaz Nord“ – S.A. Târgu Mures, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3j*) la prezentul ordin.

Art. XI. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 194/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Progaz Distribution“ – S.A. Câmpina, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3k*) la prezentul ordin.

Art. XII. – Anexele nr. 2 si 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 195/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Natională de Gaze Naturale “Romgaz“ – S.A. Medias – Sucursala Ploiesti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuiesc cu anexele nr. 2l*) si 3l*) la prezentul ordin.

Art. XIII. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 196/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Natională a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3m*) la prezentul ordin.

Art. XIV. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 197/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Wirom Gas“ – S.A. Bucuresti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3n*) la prezentul ordin.

Art. XV. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 198/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Nord Gaz“ – S.A. Rădăuti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3o*) la prezentul ordin.

Art. XVI. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 199/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială de Distributie a Gazelor Naturale “Distrigaz Sud“ – S.A. Bucuresti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3p*) la prezentul ordin.

Art. XVII. – Anexele nr. 2 si 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 200/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “CPL Concordia Filiala Cluj Romania“ – S.R.L., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuiesc cu anexele nr. 2r*) si 3r*) la prezentul ordin.

Art. XVIII. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 201/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Timgaz“ – S.A. Buzias, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3s*) la prezentul ordin.

Art. XIX. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 202/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Tulcea Gaz“ – S.A. Tulcea, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3s*) la prezentul ordin.

Art. XX. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 203/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Covi Construct 2000“ – S.R.L. Voluntari, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3t*) la prezentul ordin.

Art. XXI. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 204/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Otto Gaz“ – S.R.L. Otopeni, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3t*) la prezentul ordin.

Art. XXII. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 205/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Congaz“ – S.A. Constanta, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3u*) la prezentul ordin.

Art. XXIII. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 206/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Distrigaz Vest“ – S.A. Oradea, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 17 martie 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3v*) la prezentul ordin.

Art. XXIV. – Anexa nr. 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 403/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Salgaz“ – S.A. Salonta, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 13 mai 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa nr. 3x*) la prezentul ordin.

Art. XXV. – Anexele nr. 2 si 3 la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 404/2005 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, realizate de Societatea Comercială “Hargita Gaz“ – S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 13 mai 2005, cu modificările ulterioare, se înlocuiesc cu anexele nr. 2y*) si 3y*) la prezentul ordin.

Art. XXVI. – Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale si operatorii de distributie licentiati vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. XXVII. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data de 1 iulie 2005.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Stefan Cosmeanu

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 464.

 

*) ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a