MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 504 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Marti, 14 iunie 2005
SUMAR
LEGI
SI DECRETE
173. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României
si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei
împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante,
substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004
Acord
între Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind
cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si
consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori
495. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea
Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan
privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului
si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat
la Bucuresti la 14 aprilie 2004
174. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul
României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea
financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004
Acord
între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind
colaborarea financiară - anul 2003
496. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea
Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania
privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie
2004
175. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul
României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică -
anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004
Acord
între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind
colaborarea tehnică - anul 2003
497. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea
Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania
privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie
2004
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 180 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 240 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de
procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
66. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse
Minerale pentru modificarea si completarea Instructiunilor privind elaborarea
programului anual de exploatare petrolieră
ACTE
ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
18. - Circulară pentru modificarea Normelor Băncii Nationale a
României nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit, cu
modificările si completările ulterioare
LEGI
SI DECRETE
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL
|
pentru ratificarea
Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan
privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului
si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat
la Bucuresti la 14 aprilie 2004
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
Articol
unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii
Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii
ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope
si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
p.
PRESEDINTELE SENATULUI, TEODOR VIOREL MELESCANU
|
Bucuresti, 9 iunie 2005.
Nr. 173.
între
Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea
în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului
ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori
Guvernul
României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan, denumite în continuare părti
contractante,
constiente
de avantajele reciproce ale unei cooperări constructive,
admitând
faptul că producerea ilegală, traficul si consumul ilicit de stupefiante
reprezintă sub toate aspectele lor o amenintare la adresa sănătătii,
securitătii si bunăstării popoarelor, afectându-le viata politică, culturală,
socială si economică,
recunoscând
gravitatea situatiei cauzate de productia ilegală pe scară largă si de traficul
mondial cu stupefiante,
tinând
seama de Conventia unică asupra substantelor stupefiante (New York, 30 martie
1961), de Conventia asupra substantelor psihotrope (Viena, 21 februarie 1971),
precum si de Conventia Natiunilor Unite împotriva traficului ilicit de
stupefiante si substante psihotrope (Viena, 20 decembrie 1988),
luând
în considerare importanta fundamentală a coordonării si cooperării în lupta
împotriva traficului de stupefiante, substante psihotrope si precursori,
reafirmând
importanta respectării suveranitătii, integritătii teritoriale si legislatiei
nationale a statului fiecărei părti contractante,
au
convenit următoarele:
ARTICOLUL
1
Prezentul
acord are ca obiect cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale,
traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori,
denumite în continuare droguri.
ARTICOLUL
2
Pentru
scopurile prezentului acord, prin stupefiante părtile contractante
înteleg acele substante cuprinse si descrise în Conventia unică asupra
substantelor stupefiante (New York, 30 martie 1961), prin substante
psihotrope părtile contractante înteleg substantele cuprinse si descrise în
Conventia asupra substantelor psihotrope (Viena, 21 februarie 1971), iar prin trafic
ilicit părtile contractante definesc tipul de delict explicat în art. 3,
paragrafele 1 si 2 ale Conventiei Natiunilor Unite împotriva traficului ilicit
de stupefiante si substante psihotrope (Viena, 20 decembrie 1988).
Părtile
contractante se obligă să folosească termenul livrări controlate, dacă
este necesar, în conformitate cu legislatiile statelor lor.
ARTICOLUL
3
Principalele
domenii de cooperare dintre părtile contractante privesc:
a)
schimbul de experientă si de informatii referitoare la programele de pregătire
a personalului angajat în combaterea traficului ilicit de droguri, precum si la
programele de prevenire, având ca scop reducerea consecintelor activitătilor
infractionale si a efectelor negative pe care drogurile le au asupra economiei,
prin spălarea de bani, si asupra sănătătii;
b)
cooperarea având ca scop eradicarea productiei ilegale, a traficului si a
consumului ilicit de droguri;
c)
adoptarea de măsuri comune în scopul eliminării surselor de livrare a
drogurilor;
d)
schimbul de informatii si experientă privind metodele si modurile de operare
folosite de traficantii de droguri;
e)
schimbul de informatii privind organizatiile si persoanele implicate sau
bănuite de a fi implicate în traficul ilicit de droguri, precum si noile rute
folosite pentru transportul drogurilor;
f)
schimbul de informatii si documente referitoare la legislatia si procedurile
juridice în domeniul luptei împotriva traficului ilicit de droguri;
g)
furnizarea de date referitoare la noile tipuri de droguri;
h)
schimbul de experientă privind metodele de căutare si detectare a drogurilor
ascunse;
i)
aplicarea noilor instrumente tehnice pentru pregătirea si folosirea câinilor în
operatiunile antidrog, precum si schimbul de noi tehnologii pentru detectarea
drogurilor ilicite; si
j)
alte teme de interes comun în domeniul substantelor stupefiante ilicite.
ARTICOLUL
4
Părtile
contractante vor coopera în scopul prevenirii, stabilirii si tratării
narcodependentei, reabilitării narcodependentilor si controlului folosirii
ilicite a drogurilor.
Părtile
contractante vor promova si încuraja schimbul de informatii pentru aceste
scopuri, inclusiv vizite ale specialistilor.
ARTICOLUL
5
Documentele
si informatiile obtinute în cadrul prezentului acord vor avea caracter
confidential, în cazul în care partea contractantă care le furnizează doreste
acest lucru.
Astfel
de documente si informatii nu vor fi transmise unei terte părti fără a avea în
prealabil autorizatia scrisă a părtii care le furnizează.
ARTICOLUL
6
Pentru
evaluarea periodică a progreselor făcute în aplicarea prezentului acord,
oricare parte contractantă poate solicita celeilalte o întâlnire. În cadrul
acestor întâlniri părtile contractante vor evalua actiunile comune aflate în
curs de desfăsurare si vor identifica si dezvolta noi directii de cooperare în
domeniul drogurilor.
ARTICOLUL
7
1.
Autoritătile competente pentru aplicarea prezentului acord sunt:
•
pentru Guvernul României:
–
Ministerul Administratiei si Internelor;
–
Ministerul Sănătătii;
–
Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;
•
pentru Republica Islamică Pakistan:
–
Ministerul pentru Controlul Drogurilor.
2.
Autoritătile competente îsi vor comunica reciproc, în termen de 30 de zile de
la data intrării în vigoare a prezentului acord, structurile competente
responsabile pentru realizarea schimbului de documente si informatii, precum si
persoanele desemnate drept puncte de contact si coordonatele acestora (telefon,
fax, telex, e-mail).
ARTICOLUL
8
Aplicarea
prezentului acord se realizează cu respectarea legislatiei nationale a statului
fiecărei părti contractante si a obligatiilor ce decurg din tratatele
internationale la care statele acestora sunt parte.
ARTICOLUL
9
1.
Orice diferend care poate apărea în legătură cu interpretarea sau aplicarea
prezentului acord va fi rezolvat pe calea tratativelor directe între
autoritătile competente ale statelor părtilor contractante.
2.
În cazul nesolutionării diferendelor prin procedura stabilită la alin. 1,
acestea vor fi rezolvate pe cale diplomatică.
ARTICOLUL
10
1.
Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise,
prin care părtile contractante se informează reciproc cu privire la
îndeplinirea procedurilor legale interne necesare intrării sale în vigoare.
2.
Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată. Fiecare parte
contractantă îl poate denunta prin intermediul unei notificări scrise adresate
celeilalte părti contractante. Denuntarea va avea efect după sase luni dela
data trimiterii notificării.
Semnat
la Bucuresti la 14 aprilie 2004, în două exemplare originale, fiecare în
limbile română si engleză, toate textele fiind egal autentice.
Pentru
Guvernul României, Ioan Rus |
Pentru
Guvernul Republicii Islamice Pakistan, Makhdoom Syed Faisal Saleh Hayat |
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
privind promulgarea
Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul
Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva
producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante
psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004
În
temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României
si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei
împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante,
substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004, si
se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
TRAIAN
BĂSESCU
Bucuresti, 7 iunie 2005.
Nr. 495.
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru ratificarea
Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania
privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie
2004
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
Articol
unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii
Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la
Bucuresti la 11 noiembrie 2004.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 9 iunie 2005.
Nr. 174.
ACORD
între
Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea
financiară - anul 2003
Guvernul
României si Guvernul Republicii Federale Germania,
în
spiritul relatiilor de prietenie existente între Republica Federală Germania si
România,
în
dorinta de a consolida si adânci aceste relatii de prietenie prin cooperarea
financiară de parteneriat,
constiente
de faptul că mentinerea acestor relatii constituie baza prezentului acord,
în
intentia de a contribui la dezvoltarea socială si economică în România,
au
convenit următoarele:
ARTICOLUL
1
(1)
Guvernul Republicii Federale Germania oferă Guvernului României sau altor
beneficiari selectionati în comun de cele două guverne posibilitatea de a primi
de la Institutul de credit pentru reconstructie (Kreditanstalt für
Wiederaufbau) din Frankfurt pe Main împrumuturi (conditii: durată de 30 de ani,
perioadă de gratie de 10 ani si dobândă de 2%) în valoare totală de până la
6.000.000 EUR (în litere: sase milioane euro) pentru următoarele proiecte, dacă
se constată, după verficare, că proiectul este apt de a fi promovat:
1.
proiectul “Infrastructura comunală“ (de exemplu, sisteme pentru aprovizionarea
cu apă si pentru ape uzate, măsuri de renovare urbană, reconstructia si
constructia de piete de gros) - 3.000.000 EUR (în litere: trei milioane euro);
2.
programul de credit pentru întreprinderi mici si mijlocii – 3.000.000 EUR (în
litere: trei milioane euro).
(2)
La cererea si cu acordul Guvernului României vor fi selectionate măsuri individuale
promovate în cadrul împrumuturilor mentionate conform alin. (1).
(3)
Proiectele conform alin. (1) pot fi înlocuite prin alte proiecte, dacă există
un acord asupra acestui lucru între Guvernul Republicii Federale Germania si
Guvernul României.
(4)
Dacă la o dată ulterioară Guvernul Republicii Federale Germania va oferi
Guvernului României posibilitatea de a primi de la Institutul de credit pentru
reconstructie alte împrumuturi si sume pentru finantarea proiectelor mentionate
conform alin. (1), se va aplica prezentul acord.
ARTICOLUL
2
(1)
Utilizarea sumelor mentionate la art. 1, conditiile punerii la dispozitie a
acestora, precum si procedura de adjudecare a comenzilor se vor derula în baza
contractelor care vor fi încheiate între Institutul de credit pentru
reconstructie si beneficiarii împrumuturilor si sumelor de finantare si care
sunt supuse normelor legale în vigoare în Republica Federală Germania. Alocarea
sumelor mentionate la art. 1 alin. (1) nu va avea loc dacă respectivele
contracte de finantare nu vor fi încheiate într-un termen de 8 ani de la anul
alocării. Pentru aceste sume termenul curge până la sfârsitul anului 2011.
ARTICOLUL 3
Guvernul
României scuteste Institutul de credit pentru reconstructie de toate impozitele
si de alte taxe publice care sunt percepute în România în legătură cu
încheierea si aplicarea contractelor conform art. 2.
ARTICOLUL
4
Guvernul
României va acorda pasagerilor si furnizorilor libera alegere a
întreprinderilor de transport, în cazul transporturilor de persoane si de
mărfuri în transportul maritim, terestru si aerian care rezultă din acordarea
sumelor de finantare, nu va lua nici o măsură care va exclude sau îngreuna
participarea cu drepturi egale a întreprinderilor de transport cu sediul în
Republica Federală Germania si va elibera, după caz, autorizatiile necesare în
vederea participării acestor întreprinderi de transport.
ARTICOLUL
5
Prezentul
acord intră în vigoare în ziua în care Guvernul României va notifica Guvernului
Republicii Federale Germania faptul că procedurile interne necesare intrării
sale în vigoare au fost îndeplinite, hotărâtoare fiind data intrării
notificării.
Semnat
la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, în două exemplare originale, fiecare în
limbile germană si română, toate textele fiind egal autentice.
p.
Guvernul Republicii Federale Germania, Wilfried Grüber, ambasadorul
Republicii Federale Germania |
p.
Guvernul României, Mihai Nicolae Tănăsescu, ministrul
finantelor publice |
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
privind promulgarea
Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul
Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat
la Bucuresti la 11 noiembrie 2004
În
temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României
si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară – anul
2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, si se dispune publicarea
acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
Bucuresti, 7 iunie 2005.
Nr. 496.
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru ratificarea
Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania
privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie
2004
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
Articol
unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii
Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti
la 11 noiembrie 2004.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din
Constitutia României,
republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 9 iunie 2005.
Nr. 175.
ACORD
între
Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea
tehnică - anul 2003
Guvernul
României si Guvernul Republicii Federale Germania,
în
spiritul relatiilor de prietenie existente între Republica Federală Germania si
România,
în
dorinta de a consolida si de a adânci aceste relatii de prietenie prin
cooperarea tehnică de parteneriat,
constiente
de faptul că mentinerea acestor relatii constituie baza prezentului acord,
în
intentia de a contribui la dezvoltarea socială si economică în România, cu
referire la protocolul discutiilor de lucru 2003 din 25 aprilie 2003,
au
convenit următoarele:
ARTICOLUL
1
(1)
În aplicarea Acordului dintre Guvernul Republicii Federale Germania si Guvernul
României privind colaborarea tehnică, semnat la 6 mai 1994 si intrat în vigoare
la 11 septembrie 1996, vor fi promovate următoarele proiecte:
1.
“Fondul pentru studii si specialisti“, în valoare de 950.000 EUR (în litere:
nouă sute cincizeci mii euro);
2.
“Programul de promovare economică si ocupatională“, în valoare de 1.500.000 EUR
(în litere: un milion cinci sute mii euro);
3.
“Promovarea calificării profesionale“, în valoare de 1.650.000 EUR (în litere:
un milion sase sute cincizeci mii euro);
4.
“Institutul National de Cercetare-Dezvoltare si Încercări pentru Electrotehnică
Craiova (ICMET)“, în valoare de 100.000 EUR (în litere: una sută mii euro);
5.
“Consultanta acordată Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC)“, în valoare de
250.000 EUR (în litere: două sute cincizeci mii euro);
6.
“Consultanta organizatorică acordată Postei Române“, în valoare de 200.000 EUR
(în litere: două sute mii euro);
7.
“Dezvoltarea cresterii de taurine“, în valoare de 700.000 EUR (în litere: sapte
sute mii euro);
8.
“Dezvoltarea regiunii Muntilor Apuseni – clasificarea porcinelor“, în valoare
de 800.000 EUR (în litere: opt sute mii euro);
9.
“Transparenta administratiei publice“, în valoare de 250.000 EUR (în litere:
două sute cincizeci mii euro);
10.
“Managementul ecologic al Portului Constanta“, în valoare de 1.000.000 EUR (în
litere: un milion euro);
11.
“Renovarea termică a constructiilor“, în valoare de 900.000 EUR (în litere:
nouă sute mii euro), dacă se constată după verificare că proiectul este apt de
a fi promovat.
(2)
Guvernul Republicii Federale Germania pune la dispozitie prestatii sub formă de
personal si bunuri materiale, precum si, după caz, sume de finantare în valoare
totală de 8.300.000 EUR (în litere: opt milioane trei sute mii euro) pentru
proiectele mentionate la alin. 1. Însărcinează cu realizarea proiectelor
mentionate la alin. 1 Societatea germană pentru cooperare tehnică – Deutsche
Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit (GTZ) GmbH din Eschborn (proiectele
1, 2, 3, 6, 7, 8, 10 si 11), Institutul Federal de Fizică si Metrologie -
Physikalisch- Technische Bundesanstalt (PTB) din Braunschweig (proiectul 4),
Fundatia pentru cooperarea internatională a Casei de Economii -
Sparkassenstiftung für internationale Kooperation e.V. (SIK) din Bonn
(proiectul 5), precum si Societatea internatională pentru perfectionare
profesională si dezvoltare - Internationale Weiterbildung und Entwicklung GmbH
(InWEnt) din Bonn (proiectul 9).
(3)
Guvernul României va garanta o planificare diferentiată a bugetului propriu în
vederea desfăsurării si continuării respectivelor proiecte si va asigura
realizarea prestatiilor necesare de către organizatiile care vor fi însărcinate
cu desfăsurarea proiectelor mentionate la alin. 1.
(4)
Proiectele mentionate la alin. 1 pot fi înlocuite prin alte proiecte, dacă
există un acord asupra acestui lucru între Guvernul Republicii Federale
Germania si Guvernul României.
(5)
Alocarea sumelor pentru proiectele mentionate la alin. 1 si alocarea sumei
prevăzute pentru colaborarea tehnică mentionată la alin. 2 nu vor avea loc dacă
contractele de aplicare si de finantare mentionate la art. 2 nu vor fi
încheiate într-un termen de opt ani de la anul alocării lor. Pentru alocările
acestui an termenul curge până la 31 decembrie 2011, fără a prejudicia
prevederile alin. 4.
Dacă
în perioada preconizată se vor încheia contracte de aplicare, respectiv de
finantare, numai pentru o parte a alocărilor, acest termen de decădere va fi
valabil numai în cazul sumelor partiale încă neacoperite de aceste contracte.
ARTICOLUL
2
Detaliile
privind proiectele mentionate la art. 1 alin. 1, prestatiile necesare si
obligatiile prevăzute vor fi stabilite prin contracte individuale de aplicare,
respectiv de finantare, care vor fi încheiate între organizatiile însărcinate
sau care urmează a fi însărcinate cu desfăsurarea proiectelor mentionate la
art. 1 alin. 2 si 3. Contractele de aplicare, respectiv de finantare, sunt
supuse normelor legale în vigoare în Republica Federală Germania.
ARTICOLUL
3
(1)
Guvernul României scuteste bunurile, materialul, autovehiculele, mărfurile si
obiectele pentru dotare, precum si piesele de schimb livrate din însărcinarea
si pe cheltuiala Guvernului Republicii Federale Germania pentru proiectele
mentionate la art. 1 alin. 1 de licente, de drepturi de import, de taxe
portuare si de alte impozite publice, precum si de taxe de depozitare si
asigură executarea procedurilor vamale fără întârziere. Vor fi scutite de taxa
pe valoarea adăugată, cu drept de deducere, bunurile (materiale, autovehicule,
mărfuri, obiecte pentru dotare si piese de schimb) si serviciile achizitionate
în România.
(2)
Organizatiile însărcinate cu desfăsurarea proiectelor mentionate la art. 1
alin. 2 sunt scutite de toate impozitele si taxele publice care sunt percepute
în România în legătură cu încheierea si desfăsurarea contractelor de aplicare,
respectiv de finantare, mentionate la art. 2, dacă aceste organizatii nu îsi au
sediul în România.
ARTICOLUL
4
În
afara celor ce preced, prevederile sus-mentionatului acord din 6 mai 1994
privind colaborarea tehnică sunt valabile si în ceea ce priveste prezentul
acord.
ARTICOLUL
5
Prezentul
acord intră în vigoare în ziua în care Guvernul României va notifica Guvernului
Republicii Federale Germania faptul că procedurile interne necesare intrării
sale în vigoare au fost îndeplinite, hotărâtoare fiind data intrării
notificării.
Semnat
la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, în două exemplare originale, fiecare în
limbile germană si română, toate textele fiind egal autentice.
p.
Guvernul Republicii Federale Germania, Wilfried Grüber, ambasadorul
Republicii Federale Germania |
p.
Guvernul României, Mihai Nicolae Tănăsescu, ministrul
finantelor publice |
privind promulgarea
Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul
Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la
Bucuresti la 11 noiembrie 2004
În
temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României
si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică – anul
2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, si se dispune publicarea
acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
Bucuresti, 7 iunie 2005.
Nr. 497.
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
din
29 martie 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din
Codul de procedură penală
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Marinela
Mincă - procuror
Ingrid
Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Attila Borsi în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.
La
apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat Tudor Vasile, lipsă
fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza
este în stare de judecată.
Avocatul
autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate
contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin.
(3) si ale art. 24, deoarece în faza de urmărire penală părtile nu pot
participa la efectuarea comisiei rogatorii.
Cât
priveste faptul că dispozitiile art. 172 din Codul de procedură penală prevăd
dreptul apărătorului învinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea
oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri si de a depune memorii,
reprezentantul autorului exceptiei apreciază că aceasta nu are relevantă,
întrucât nu există obligatia organelor de urmărire penală de a informa
apărătorul învinuitului sau inculpatului în legătură cu efectuarea comisiei
rogatorii, ceea ce lipseste de eficientă dispozitia legală mai sus mentionată.
De asemenea, consideră că dispozitiile art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală sunt în contradictie si cu
dispozitiile art. 17 alin. (2) din Legea nr.
704/2001 privind asistenta judiciară internatională în materie penală,
precum si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului
si a libertătilor fundamentale.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, întrucât
dispozitiile legale care fac obiectul controlului de constitutionalitate nu se
aplică în mod diferentiat, nu poate fi primită critica privind încălcarea art.
16, art. 21 si art. 24 din Constitutie.
Mai
mult, consideră că nu este vorba despre o problemă de neconstitutionalitate, ci
despre o problemă de interpretare a legii, în sensul că dispozitiile criticate
trebuie coroborate cu celelalte norme care reglementează desfăsurarea
procesului penal.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 15 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.311/2003, Tribunalul
Bihor - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură
penală.
Exceptia
a fost ridicată de Attila Borsi într-o cauză penală, cu ocazia solutionării
apelului formulat împotriva Sentintei penale nr. 1.118 din 10 iunie 2004,
pronuntată în Dosarul nr. 2.735/2001 al Judecătoriei Oradea.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că,
potrivit dispozitiilor legale criticate, în faza de urmărire penală părtile nu
pot participa la efectuarea comisiei rogatorii nici personal si nici prin
apărător, acest lucru fiind posibil doar în faza de judecată, conform art. 134
din Codul de procedură penală,
ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale
art. 21 alin. (3). Totodată, apreciază că sunt încălcate si prevederile art. 24
alin. (2) din Constitutie, care consacră dreptul la apărare, întrucât, în faza
de urmărire penală, părtile, personal sau prin apărător, nu pot participa la
administrarea unor probe. Din această perspectivă, autorul exceptiei sustine că
textele legale criticate sunt în contradictie si cu dispozitiile art. 17 alin.
(2) din Legea nr.
704/2001, care stabilesc dreptul atât al autoritătilor, cât si al
persoanelor în cauză de a asista la îndeplinirea cererii si de a colabora la
executarea comisiei rogatorii, dispozitii raportate la art. 11 alin. (1) si (2)
din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale. În final, apreciază că textele legale criticate sunt
în contradictie si cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit
cărora exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai
prin lege si numai dacă se impune, în cazuri strict delimitate.
Tribunalul
Bihor - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
În acest sens, arată că instituirea, prin dispozitiile legale criticate, a
comisiei rogatorii ca procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau
efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care
instrumentează cauza penală nu contravine principiului egalitătii în drepturi,
consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Astfel,
instituirea unor reguli speciale legate de administrarea probelor nu poate fi
considerată o încălcare a acestui principiu, atâta timp cât ea asigură
egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Instanta apreciază că nu
sunt încălcate nici prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3),
referitoare la dreptul la un proces echitabil, si nici cele ale art. 24 alin.
(2), arătând, totodată, că dreptul la un proces echitabil în materie penală,
potrivit art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia europeană
pentru apărarea drepturilor omului, îreprezintă dreptul de a subordona unui
judecător pentru luarea deciziei toate «acuzatiile» aduse inculpatului“. De
asemenea, arată că, în analizarea caracterului echitabil sau nu al procedurii
comisiei rogatorii, trebuie avut în vedere faptul că dispozitiile care
reglementează această procedură în cursul urmăririi penale nu încalcă cu nimic
dreptul la apărare al învinuitului/inculpatului, atâta timp cât dispozitiile
art. 172 alin. 1 din Codul de
procedură penală reglementează, în mod expres, dreptul apărătorului
învinuitului/inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire
penală, de a formula orice cereri (deci inclusiv cererea de a participa la
efectuarea actului de procedură prin comisie rogatorie si de acordare a
asistentei judiciare în acest sens), având totodată posibilitatea de a formula
întrebări si concluzii în favoarea inculpatului sau de a depune memorii.
Instanta
arată că dispozitiile art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală, desi
nu prevăd expres, nici nu interzic prezenta apărătorului
învinuitului/inculpatului la efectuarea actelor procedurale. Pentru aceste
considerente, apreciază că nu poate fi retinută nici înfrângerea art. 53 alin.
(1) din Constitutie, întrucât nu există nici un text de lege care să restrângă
exercitarea dreptului de apărare la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de
urmărire penală. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că
dispozitiile criticate trebuie interpretate si aplicate în coroborare cu
celelalte dispozitii referitoare la desfăsurarea procesului penal. Asa fiind,
în cazul dispunerii comisiei rogatorii în faza de urmărire penală, îsi găsesc
deplină aplicabilitate prevederile art. 172 alin. 1 si cele ale art. 173 alin.
1 din Codul de procedură penală.
Din această perspectivă, dispozitiile art. 132 si art. 133 din acelasi cod nu
încalcă dreptul la apărare, legea prevăzând expres dreptul apărătorului
învinuitului si al părtilor din proces de a asista la efectuarea oricărui act
de urmărire penală, de a formula cereri si de a adresa memorii organului de urmărire
penală. Întrucât nu operează nici o restrângere a dreptului la apărare, nu se
poate sustine încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 53 referitoare
la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti. În opinia Guvernului,
dispozitiile criticate nu contravin nici art. 21 din Constitutie, privind
dreptul la un proces echitabil, întrucât administrarea probelor în cursul
judecătii este guvernată de principiul nemijlocirii, al publicitătii sedintei
de judecată si al contradictorialitătii.
De asemenea,
apreciază că nu se aduce atingere nici principiului egalitătii cetătenilor în
fata legii si a autoritătilor publice, astfel cum este consacrat prin art. 16
din Constitutie, deoarece aplicarea art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală nu se
face în mod diferentiat, pe baza unor criterii discriminatorii cum ar fi cele
privind rasa, nationalitatea, sexul ori religia părtilor.
Avocatul
Poporului apreciază
că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că
nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132
si art. 133 din Codul de
procedură penală fată de art. 16 din Constitutie, întrucât instituirea unor
reguli procedurale privind comisia rogatorie nu este contrară principiului
egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, atât timp cât
acestea asigură egalitatea părtilor în utilizarea lor. De asemenea, arată că
dispozitiile legale criticate nu contravin sub nici un aspect dreptului
părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor,
libertătilor si intereselor lor legitime si nici dreptului acestora la un
proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât
procedura comisiei rogatorii este utilizată pentru administrarea unor probe sau
efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ judiciar decât cel care
instrumentează cauza penală, în vederea asigurării operativitătii procesului
penal si a îndeplinirii exigentelor unui proces echitabil. În jurisprudenta sa,
Curtea Constitutională a statuat că este de competenta exclusivă a
legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata
instantelor judecătoresti, solutie ce rezultă de altfel din prevederile art.
126 alin. (2) din Constitutie. În sfârsit, Avocatul Poporului apreciază că nu
poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
132 si 133 din Codul de procedură
penală fată de art. 24 alin. (2) din Constitutie, întrucât, potrivit
reglementărilor referitoare la comisia rogatorie, oricare dintre părti poate
cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii, iar în cazul în care
inculpatul este arestat, instanta care urmează a efectua comisia rogatorie
dispune desemnarea unui apărător din oficiu, în scopul respectării garantiilor
procesuale ale dreptului la apărare.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile
părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost
sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 132 si art.
133 din Codul de procedură penală,
care au următorul continut:
–
Art. 132: “Când un organ de urmărire penală sau instanta de judecată nu are
posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la fata locului, să
procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural,
se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instante, care
are posibilitatea să le efectueze.
Punerea
în miscare a actiunii penale, luarea măsurilor
preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte
acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
Comisia
rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.“;
–
Art. 133: “Rezolutia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie
trebuie să contină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care
face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană,
se vor arăta si întrebările ce trebuie să i se pună.
Organul
de urmărire penală sau instanta de judecată care efectuează comisia rogatorie
poate pune si alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul
ascultării.“
Autorul
exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor
constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin.
(3), art. 24 alin. (2) si ale art. 53 alin. (1), care au următorul continut:
–
Art. 11 alin. (1) si (2): “(1) Statul român se obligă să îndeplinească
întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este
parte.
(2)
Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul
intern.“
–
Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor
publice, fără privilegii si fără discriminări.“
–
Art. 21 alin. (3): “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“
–
Art. 24 alin. (2): “În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie
asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
–
Art. 53 alin. (1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns
numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii
nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.“
De
asemenea, în sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora: “1.
Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si
într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si
impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării
drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.
Hotărârea
trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate
fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei
părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al
securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele
minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în
măsura considerată absolut necesară de către instantă, atunci când, în
împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere
intereselor justitiei.
2.
Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce
vinovătia sa va fi legal stabilită.
3.
Orice acuzat are, în special, dreptul:
a)
să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o întelege si
în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;
b)
să dispună de timpul si de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c)
să se apere el Onsusi sau să fie asistat de un apărător ales de el si, dacă nu
dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în
mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;
d)
să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării si să obtină citarea si
audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării;
e)
să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu întelege sau nu vorbeste
limba folosită la audiere;“.
Examinând
exceptia, Curtea constată că obiectul criticii de neconstitutionalitate are în
vedere pretinsa interdictie pentru părti de a participa la efectuarea comisiei
rogatorii, în faza de urmărire penală, care nu rezultă însă nici explicit, nici
implicit din prevederile art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală deduse
controlului.
În
realitate, o asemenea concluzie ar fi putut fi desprinsă numai din
reglementarea cuprinsă în art. 134 al aceluiasi cod, text care, desi invocat în
argumentarea exceptiei, nu constituie obiect al acesteia. Asa fiind, deoarece,
potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra
constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului“, exceptia de
neconstitutionalitate este inadmisibilă.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29
din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
132 si art. 133 din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Attila Borsi în Dosarul nr.
8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 29 martie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid
Alina Tudora
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
10 mai 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din
Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecătorească
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Marinela
Mincă - procuror
Marieta
Safta - magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 27 si ale art. 278 din Codul
de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr.
1.026/P/2004 al Tribunalului Galati - Sectia penală.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent
referă Curtii că partea Ioan Porumb a depus la dosar un înscris în care arată
că nu se face vinovat de faptele de care a fost acuzat, precum si faptul că nu
se poate prezenta în fata instantei din cauza vârstei înaintate.
Curtea
dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 6 D/2005, având ca obiect aceeasi exceptie,
ridicată de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al aceleiasi instante.
La
apelul nominal este prezent autorul exceptiei personal, lipsind partea Marius
Gerard Necula, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate care fac obiectul
dosarelor nr. 770 D/2004 si nr. 6 D/2005 au continut identic, pune în discutie,
din oficiu, conexarea dosarelor.
Eugen
Lăcustă nu se opune măsurii conexării cauzelor.
Reprezentantul
Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea,
în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 6 D/2005 la Dosarul nr. 770D/2004, care a fost primul
înregistrat.
Cauza
fiind în stare de judecată, Eugen Lăcustă solicită admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul
Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei,
apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor
constitutionale si nici celor din actele internationale invocate ca fiind
încălcate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
încheierile din 4 octombrie 2004 si 15 noiembrie 2004, pronuntate în dosarele
nr. 1.026/P/2004 si nr. 1.921/P/2004, Tribunalul Galati - Sectia penală a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală,
precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză si Eugen
Lăcustă în dosarele mentionate.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în ceea ce priveste prevederile art. 27 din Codul de procedură penală si
art. 25 din Legea nr.
92/1992, că acestea “sunt discriminatorii, totalitare, inchizitoriale“,
drepturile si principiile invocate nemaifiind garantate “în situatia în care
justitiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instantă natională“.
În
ceea ce priveste art. 278 din Codul
de procedură penală, se sustine că este neconstitutional deoarece “prevede
expres si limitativ posibilitatea de a fi controlată solutia dată de procuror
doar de către primul procuror al Parchetului din cadrul căruia face parte
procurorul care a dat solutia“, nu si de “parchetul ierarhic superior si de
către conducătorul Ministerului Public“, ceea ce face ca aceste prevederi
legale să încalce “principiul controlului ierarhic, dreptul privind
interzicerea discriminării, principiul universalitătii, principiul statului de
drept [...], principiul disponibilitătii“.
Tribunalul
Galati - Sectia penală, exprimându-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea
ce priveste art. 25 din Legea nr. 92/1992, abrogat
la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, se arată că dispozitiile
sale au fost preluate de art. 40 din Legea nr.
304/2004, potrivit cărora “Competenta judecătoriilor, a tribunalelor si
a curtilor de apel este stabilită în Codul de procedură civilă, cu modificările
si completările ulterioare, si în Codul
de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare, precum si
în legi speciale“. Aceste prevederi legale sunt considerate de instantă ca
fiind în concordantă cu dispozitiile Legii fundamentale, întrucât legiuitorul
poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură,
ca si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale. Se face referire, în
acest sens, la Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994 privind
liberul acces la justitie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertătilor
si intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 69 din 16 martie 1994.
Sunt
considerate neîntemeiate si criticile aduse art. 27 si art. 278 din Codul de procedură penală,
întrucât, chiar dacă solutia procurorului nu poate fi atacată până la
procurorul general al României, aceasta este supusă controlului instantelor
judecătoresti, simplificarea procedurilor desfăsurate în fata organelor
parchetului având ca ratiune tocmai asigurarea respectării dreptului la un
proces echitabil.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale, respectiv celor din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
invocate de autorii exceptiei. În acord cu opinia instantei de judecată,
Guvernul consideră că dispozitiile art. 25 din Legea nr.
47/1992, abrogate la dataridicării exceptiei de neconstitutionalitate, au
fost preluate de art. 40 din Legea nr.
304/2004. Aceste prevederi legale sunt în concordantă cu dispozitiile
constitutionale, stabilirea competentei instantelor judecătoresti constituind
obligatia constitutională a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din
legea fundamentală. Totodată se apreciază că dispozitiile criticate, care
stabilesc competenta tribunalelor, au la bază elemente obiective, fără legătură
cu vreunul dintre criteriile discriminării prevăzute de art. 4 alin. (2) din
Constitutie, asigurând judecarea de către instante, în egală măsură, a tuturor
cauzelor care îndeplinesc conditiile prevăzute de lege.
În
ceea ce priveste art. 278 din Codul
de procedură penală, se arată că nu încalcă liberul acces la justitie, câtă
vreme, potrivit art. 2781
din Codul de procedură penală, orice
persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate se poate adresa instantelor
pe calea plângerii împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de
netrimitere în judecată.
Avocatul
Poporului consideră
că art. 27 din Codul de procedură
penală, care reglementează competenta materială a tribunalelor, nu aduce
atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justitie, dreptului părtilor
la un proces echitabil si solutionării cauzelor într-un termen rezonabil,
stabilirea regulilor de competentă fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
În
ceea ce priveste art. 25 din Legea nr. 92/1992, se
constată că a fost abrogat expres prin Legea nr.
304/2004, retinându-se incidenta prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora Curtea se pronuntă numai asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate având ca obiect dispozitii legale în vigoare.
Referitor
la critica art. 278 din Codul de
procedură penală, se arată că, “din sesizarea pe care instanta de judecată
a înaintat-o Curtii Constitutionale, nu rezultă textele constitutionale
presupus încălcate“, fiind incidente prevederile art. 10 din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie
făcute în formă scrisă si motivate.
În
concluzie, Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, în ceea ce priveste dispozitiile art. 27 si art. 278 din Codul de procedură penală, si
inadmisibilă, în ceea ce priveste art. 25 din Legea nr. 92/1992.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor
exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 27 si ale
art. 278 din Codul de procedură
penală, precum si dispozitiile art. 25 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească.
Textele
din Codul de procedură penală
criticate ca neconstitutionale au următorul continut:
–
Art. 27: “Tribunalul:
1.
judecă în primă instantă:
a)
infractiunile prevăzute de Codul
penal în art. 174–177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3,
art. 209 alin. 3 si 4, art. 211 alin. 2, 21 si 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 2151 alin. 2, art. 252, 254, 255,
257, 266–270, 273–276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art. 2791, 298, 312 si 317, precum si
infractiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii
explozive ori radioactive;
b)
infractiunile săvârsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei
persoane;
c)
infractiunile privind siguranta natională a României prevăzute în legi
speciale;
d)
infractiunea de spălare a banilor;
e)
infractiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveste sistemul bancar;
f)
alte infractiuni date prin lege în competenta sa;
2.
ca instantă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate
de judecătorii în primă instantă, cu exceptia celor privind infractiunile
mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a);
3.
ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale
pronuntate de judecătorii, în cazul infractiunilor mentionate în art. 279 alin.
2 lit. a), precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4.
solutionează conflictele de competentă ivite între judecătoriile din
circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevăzute de lege.“’;
–
Art. 278: “Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de
procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolvă de
prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului
de pe lângă curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe
lângă Curtea Supremă de Justitie.
În
cazul când măsurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului
general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului sef de
sectie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie ori au fost luate
sau efectuate pe baza dispozitiilor date de către acestia, plângerea se rezolvă
de procurorul ierarhic superior.
În
cazul rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonantei ori, după
caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de
încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la
comunicarea copiei de pe ordonantă sau rezolutie, persoanelor interesate,
potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2.
Rezolutiile sau ordonantele prin care se
solutionează plângerile împotriva rezolutiilor sau ordonantelor de neîncepere a
urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de
încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea si
celorlalte persoane interesate.
Dispozitiile
art. 275–277 se aplică în mod corespunzător.“
Art.
25 din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecătorească, abrogat la data sesizării Curtii
Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate prin Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, avea următorul continut:
“(1)
Curtile de apel judecă, în primă instantă, cauzele date în competenta lor prin
lege.
(2)
Ca instante de apel, curtile judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor
pronuntate în primă instantă de tribunale.
(3)
Ca instante de recurs, curtile de apel judecă recursurile declarate împotriva
hotărârilor pronuntate de tribunale în apel, precum si în alte cauze prevăzute
de lege.“
Dispozitiile
art. 27 din Codul de procedură
penală si cele ale art. 25 din Legea nr. 92/1992 sunt
criticate fată de prevederile constitutionale ale art. 1, referitoare la statul
român, ale art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, ale art.
15, privind universalitatea drepturilor si libertătilor fundamentale, ale art.
20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art.
124, privind înfăptuirea justitiei, si ale art. 126, privind instantele
judecătoresti, cu raportare la prevederile din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cuprinse în art. 6, care
reglementează dreptul la un proces echitabil, în art. 13, privind dreptul la un
recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminării, si în art. 17,
referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Prevederile
art. 278 din Codul de procedură
penală sunt considerate contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 1,
referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul international si
dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si
libertătilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale
privind drepturile omului, ale art. 131, referitoare la rolul Ministerului Public,
si ale art. 132, privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale
cuprinse în art. 14, privind interzicerea discriminării, si în art. 17,
referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate formulată, Curtea constată următoarele:
I.
În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 27 din Codul de procedură penală,
privind competenta tribunalului, Curtea observă că exceptia de
neconstitutionalitate a fost ridicată în contextul în care autorii acesteia
contestă competenta tribunalului de a solutiona recursul împotriva hotărârii
pronuntate de instantă în solutionarea plângerii întemeiate pe dispozitiile
art. 2781 din Codul
de procedură penală. În opinia autorilor exceptiei, competenta de
solutionare a recursului, în această situatie, apartine Înaltei Curti de
Casatie si Justitie. Ca urmare, criticile formulate trebuie analizate în acest
context, care explică si interesul promovării exceptiei de
neconstitutionalitate, autorii exceptiei fiind nemultumiti de solutia
legislativă consacrată de textul criticat. Or, asa cum a statuat în mod
constant Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, stabilirea competentei,
precum si instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor
judecătoresti sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, în temeiul art. 126
alin. (2) din Constitutie, care, referindu-se la competenta instantelor
judecătoresti si la procedura de judecată, stabileste că acestea “sunt
prevăzute numai de lege“. Reglementarea de către legiuitor, în temeiul
prerogativelor sale constitutionale, a competentei tribunalului nu aduce nici o
atingere dispozitiilor constitutionale, respectiv celor din documentele
internationale invocate de autorii exceptiei.
Astfel,
nu poate fi retinută nici o contradictie între art. 27 din Codul de procedură penală si
dispozitiile constitutionale ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei,
respectiv cele ale art. 126 privind instantele judecătoresti, în contextul
general al principiilor statului de drept, consfintite de art. 1 din Legea
fundamentală. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, “Justitia
se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte
instante judecătoresti stabilite de lege“, tribunalul fiind una dintre
aceste instante judecătoresti, respectiv o “instantă natională“, în
sensul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale. Art. 27 din Codul de procedură penală nu
încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din
Constitutie, precum si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale, si nici dreptul la un recurs efectiv,
prevăzut de art. 13 din aceeasi conventie, întrucât nu înlătură posibilitatea
inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite
prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă
independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, conditii
care sunt asigurate si în situatia judecării cauzelor, respectiv a
recursurilor, de către tribunale, potrivit competentei lor, stabilită prin
lege.
Dispozitiile
criticate nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile
egalitătii în drepturi înscrise în art. 4 din Constitutie, astfel încăt nu
poate fi retinută nici critica formulată în raport de art. 14 din Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind
interzicerea discriminării.
În
sfârsit, câtă vreme art. 27 din Codul
de procedură penală nu contravine normelor internationale invocate, nu
poate fi primită nici sustinerea privind încălcarea prevederilor cuprinse în
art. 11 si în art. 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si
dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile
omului.
Cât
priveste art. 15 din Constitutie, precum si art. 17 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la
interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea în motivarea criticii art.
27 din Codul de procedură penală,
Curtea constată că nu au incidentă în cauză, autorii exceptiei mărginindu-se de
altfel să invoce aceste dispozitii, fără a arăta în ce constă încălcarea lor.
II.
Criticile referitoare la art. 278 din Codul de procedură penală nu pot
fi retinute, întrucât acest text legal, care reglementează plângerea contra
actelor procurorului, nu numai că nu aduce atingere prevederilor
constitutionale referitoare la rolul Ministerului Public si la statutul
procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului
controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, reglementat de
art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că legiuitorul nu a prevăzut
în textul criticat posibilitatea persoanei interesate de a sesiza organele
superioare din ierarhia Ministerului Public, după solutionarea nefavorabilă a
plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul
atacat, nu este de natură să aducă atingere nici dispozitiilor constitutionale
privind statul de drept, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea
cenzurării actelor procurorului de către instantele judecătoresti. În acest
sens, art. 2781 alin. 1 din Codul
de procedură penală reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii
la instanta de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul solutionează
cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fata instantei, respectiv
împotriva “rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei,
ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau
de încetare a urmăririi penale date de procuror“, asigurând astfel deplinul
acces la justitie al persoanei interesate, asadar realizarea unui drept al
cetăteanului, ce reprezintă o valoare supremă, garantată în statul de drept, în
conformitate cu art. 1 din Constitutie.
Art. 278 din Codul de procedură penală, în temeiul căruia orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte ale procurorului are posibilitatea să le atace în conditiile legii, nu contine privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalitătii în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală. Asa fiind, nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, si, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 si în art. 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile omului.
Prevederile
art. 15 din Constitutie, precum si cele ale art. 17 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la
interzicerea abuzului de drept, nu au incidentă în cauză.
III.
Cât priveste dispozitiile art. 25 din Legea nr. 92/1992,
criticate, de asemenea, de autorii exceptiei, Curtea constată că acestea erau
abrogate la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, prin Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Asa fiind si întrucât, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Curtea
Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor
judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în
vigoare, [...]“, sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate este
inadmisibilă, în temeiul alin. (6) al art. 29 din Legea nr.
47/1992.
Pentru
considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
1.
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art.
278 din Codul de procedură penală,
ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.026/P/2004 al Tribunalului Galati -
Sectia penală si de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al Tribunalului
Galati - Sectia penală.
2.
Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, ridicată de aceiasi autori în aceleasi
cauze.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 10 mai 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta
Safta
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE
CENTRALE
AGENTIA NATIONALĂ PENTRU
RESURSE MINERALE
pentru modificarea si completarea Instructiunilor privind elaborarea programului anual de exploatare petrolieră
În
temeiul prevederilor art. 54 lit. j) din Legea petrolului nr.
238/2004,
presedintele
Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.
Art.
I. - Instructiunile
privind elaborarea programului anual de exploatare petrolieră, aprobate prin
Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr.
238/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din
8 februarie 2005, se modifică si se completează după cum urmează:
1. La
articolul 10, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), având
următorul continut:
“e) valoarea productiei brute
realizate pe anul anterior si valoarea productiei preliminate pe anul pentru
care se întocmeste programul anual; valoarea productiei brute preliminate se
calculează la pretul lunii în care se întocmeste programul anual.“
2. La
articolul 11, după punctul II.2 se introduce un nou punct, punctul II.3, având
următorul continut:
“II.3)
Valoarea productiei brute realizate“.
3. La
articolul 11, după punctul III.4 se introduce un nou punct, punctul III.41, având următorul continut:
“III.41) Valoarea productiei brute
preliminate. Valoarea productiei brute preliminate se calculează la pretul
lunii în care se Ontocmeste programul anual.“
4. Punctul
III.5 al articolului 11 va avea următorul continut:
“III.5)
Concluzii
În
acest capitol se mentionează:
a)
studiul tehnico-economic în baza căruia se desfăsoară activitatea de
dezvoltare-exploatare a zăcământului comercial si/sau stadiul de executie a
studiului tehnico-economic solicitat fată de termenele prevăzute în avizul la
programul anual din anul precedent,
aprecieri privind procesele de
recuperare secundară;
b)
justificări concrete în situatia în care principalii indicatori de productie
sunt diferiti fată de prevederile cuprinse în avizul la programul anual din
anul precedent celui preliminat (pentru fiecare zăcământ comercial la care apar
astfel de situatii);
c)
justificări ale diferentelor fată de studiile tehnicoeconomice avizate, în baza
cărora se desfăsoară activitatea de exploatare (pentru fiecare zăcământ comercial
la care apar astfel de situatii);
d)
situatia derulării lucrărilor prevăzute ca obligatii în încheierile pentru
confirmarea rezervelor si resurselor;
e)
situatia sondelor de explorare aflate în exploatare experimentală (precizarea
operatiunilor efectuate în vederea obtinerii de date pentru proiectarea
exploatării);
f)
propuneri privind necesitatea întocmirii unui nou studiu tehnico-economic.
Principalele
prevederi ale programului anual sunt sintetizate în anexele nr. 1–7 care fac
parte integrantă din prezentele instructiuni.“
5. După
anexa nr. 6 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 7, având următorul continut:
“ANEXA Nr. 7
la instructiuni
VALOAREA
PRODUCTIEI BRUTE (milioane lei)
Titular/ zăcământ comercial |
Substanta |
Realizat
pe anul...*) |
Preliminat
pe anul...**) |
||
Cantitatea (to,
mil. Stmc.) |
Valoarea productiei |
Cantitatea (to,
mil. Stmc.) |
Valoarea productiei |
||
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
|
Titei+condensat |
|
|
|
|
|
Gaze |
|
|
|
|
|
Gaze noi |
|
|
|
|
Total schelă |
|
|
|
|
|
Total sucursală |
|
|
|
|
*) Anul anterior celui
preliminat.
**) Anul pentru care se
întocmeste preliminarul.
Observatii:
Valoarea productiei brute preliminate se calculează la pretul lunii în care se
întocmeste programul anual.“
Art.
II. - Prezentul
ordin intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p.
Presedinele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,
Laurentiu
Bogatu
Bucuresti, 7 iunie 2005.
Nr. 66.
BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI
pentru modificarea
Normelor Băncii Nationale a României nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului
institutiilor de
credit, cu modificările si completările ulterioare
Având
în vedere prevederile art. 25 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,
în
temeiul dispozitiilor art. 48 din Legea nr.
312/2004,
Banca
Natională a României emite prezenta circulară.
Articol
unic. - Normele
Băncii Nationale a României nr.
5/2004 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 23 august 2004, cu
modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La
articolul 7, punctul 1 va avea următorul cuprins:
“1. La solicitarea Băncii
Nationale a României, institutiile de credit din România vor furniza toate
informatiile necesare pentru evaluarea modului în care acestea se conformează
cu prezentele norme, precum si orice alte informatii necesare Băncii Nationale
a României pentru îndeplinirea atributiilor în domeniul adecvării capitalului
institutiilor de credit, ce îi revin în calitatea sa de autoritate de
reglementare si supraveghere prudentială a acestora. Institutiile de credit vor
lua toate măsurile necesare astfel încât mecanismele de control intern si procedurile
administrative si contabile să permită, în orice moment, verificarea
conformitătii cu prezentele norme.“
2. La
articolul 10, punctul 1 va avea următorul cuprins:
“1. Perioada cuprinsă între data
intrării în vigoare a prezentelor norme, prevăzută la pct. 5, si data de 30
septembrie 2005 va fi considerată perioadă de testare în cadrul căreia Banca
Natională a României va evalua modul în care sunt realizate obiectivele sale în
ceea ce priveste implementarea prevederilor, aplicabile institutiilor de
credit, din cadrul Directivei 93/6/EEC, modificată prin Directiva 98/31/EC si
Directiva 98/33/EC.
1. La
articolul 10, punctul 31 va avea următorul cuprins:
“31. Pe durata perioadei de
testare, sanctiunile prevăzute la pct. 3 se vor aplica numai în legătură cu
cerintele art. 7 pct. 1 si 2.“
Presedintele
Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,
Mugur
Constantin Isărescu
Bucuresti, 8 iunie 2005.
Nr. 18.