MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 504         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 14 iunie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

173. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori

 

495. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004

 

174. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003

 

496. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

175. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003

 

497. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 180 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 240 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

66. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale pentru modificarea si completarea Instructiunilor privind elaborarea programului anual de exploatare petrolieră

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

18. - Circulară pentru modificarea Normelor Băncii Nationale a României nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit, cu modificările si completările ulterioare

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

TEODOR VIOREL MELESCANU

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 173.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori

 

Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan, denumite în continuare părti contractante,

constiente de avantajele reciproce ale unei cooperări constructive,

admitând faptul că producerea ilegală, traficul si consumul ilicit de stupefiante reprezintă sub toate aspectele lor o amenintare la adresa sănătătii, securitătii si bunăstării popoarelor, afectându-le viata politică, culturală, socială si economică,

recunoscând gravitatea situatiei cauzate de productia ilegală pe scară largă si de traficul mondial cu stupefiante,

tinând seama de Conventia unică asupra substantelor stupefiante (New York, 30 martie 1961), de Conventia asupra substantelor psihotrope (Viena, 21 februarie 1971), precum si de Conventia Natiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope (Viena, 20 decembrie 1988),

luând în considerare importanta fundamentală a coordonării si cooperării în lupta împotriva traficului de stupefiante, substante psihotrope si precursori,

reafirmând importanta respectării suveranitătii, integritătii teritoriale si legislatiei nationale a statului fiecărei părti contractante,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

Prezentul acord are ca obiect cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, denumite în continuare droguri.

 

ARTICOLUL 2

 

Pentru scopurile prezentului acord, prin stupefiante părtile contractante înteleg acele substante cuprinse si descrise în Conventia unică asupra substantelor stupefiante (New York, 30 martie 1961), prin substante psihotrope părtile contractante înteleg substantele cuprinse si descrise în Conventia asupra substantelor psihotrope (Viena, 21 februarie 1971), iar prin trafic ilicit părtile contractante definesc tipul de delict explicat în art. 3, paragrafele 1 si 2 ale Conventiei Natiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope (Viena, 20 decembrie 1988).

Părtile contractante se obligă să folosească termenul livrări controlate, dacă este necesar, în conformitate cu legislatiile statelor lor.

 

ARTICOLUL 3

 

Principalele domenii de cooperare dintre părtile contractante privesc:

a) schimbul de experientă si de informatii referitoare la programele de pregătire a personalului angajat în combaterea traficului ilicit de droguri, precum si la programele de prevenire, având ca scop reducerea consecintelor activitătilor infractionale si a efectelor negative pe care drogurile le au asupra economiei, prin spălarea de bani, si asupra sănătătii;

b) cooperarea având ca scop eradicarea productiei ilegale, a traficului si a consumului ilicit de droguri;

c) adoptarea de măsuri comune în scopul eliminării surselor de livrare a drogurilor;

d) schimbul de informatii si experientă privind metodele si modurile de operare folosite de traficantii de droguri;

e) schimbul de informatii privind organizatiile si persoanele implicate sau bănuite de a fi implicate în traficul ilicit de droguri, precum si noile rute folosite pentru transportul drogurilor;

f) schimbul de informatii si documente referitoare la legislatia si procedurile juridice în domeniul luptei împotriva traficului ilicit de droguri;

g) furnizarea de date referitoare la noile tipuri de droguri;

h) schimbul de experientă privind metodele de căutare si detectare a drogurilor ascunse;

i) aplicarea noilor instrumente tehnice pentru pregătirea si folosirea câinilor în operatiunile antidrog, precum si schimbul de noi tehnologii pentru detectarea drogurilor ilicite; si

j) alte teme de interes comun în domeniul substantelor stupefiante ilicite.

 

ARTICOLUL 4

 

Părtile contractante vor coopera în scopul prevenirii, stabilirii si tratării narcodependentei, reabilitării narcodependentilor si controlului folosirii ilicite a drogurilor.

Părtile contractante vor promova si încuraja schimbul de informatii pentru aceste scopuri, inclusiv vizite ale specialistilor.

 

ARTICOLUL 5

 

Documentele si informatiile obtinute în cadrul prezentului acord vor avea caracter confidential, în cazul în care partea contractantă care le furnizează doreste acest lucru.

Astfel de documente si informatii nu vor fi transmise unei terte părti fără a avea în prealabil autorizatia scrisă a părtii care le furnizează.

 

ARTICOLUL 6

 

Pentru evaluarea periodică a progreselor făcute în aplicarea prezentului acord, oricare parte contractantă poate solicita celeilalte o întâlnire. În cadrul acestor întâlniri părtile contractante vor evalua actiunile comune aflate în curs de desfăsurare si vor identifica si dezvolta noi directii de cooperare în domeniul drogurilor.

 

ARTICOLUL 7

 

1. Autoritătile competente pentru aplicarea prezentului acord sunt:

• pentru Guvernul României:

– Ministerul Administratiei si Internelor;

– Ministerul Sănătătii;

– Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

• pentru Republica Islamică Pakistan:

– Ministerul pentru Controlul Drogurilor.

2. Autoritătile competente îsi vor comunica reciproc, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, structurile competente responsabile pentru realizarea schimbului de documente si informatii, precum si persoanele desemnate drept puncte de contact si coordonatele acestora (telefon, fax, telex, e-mail).

 

ARTICOLUL 8

 

Aplicarea prezentului acord se realizează cu respectarea legislatiei nationale a statului fiecărei părti contractante si a obligatiilor ce decurg din tratatele internationale la care statele acestora sunt parte.

 

ARTICOLUL 9

 

1. Orice diferend care poate apărea în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi rezolvat pe calea tratativelor directe între autoritătile competente ale statelor părtilor contractante.

2. În cazul nesolutionării diferendelor prin procedura stabilită la alin. 1, acestea vor fi rezolvate pe cale diplomatică.

 

ARTICOLUL 10

 

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise, prin care părtile contractante se informează reciproc cu privire la îndeplinirea procedurilor legale interne necesare intrării sale în vigoare.

2. Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată. Fiecare parte contractantă îl poate denunta prin intermediul unei notificări scrise adresate celeilalte părti contractante. Denuntarea va avea efect după sase luni dela data trimiterii notificării.

Semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004, în două exemplare originale, fiecare în limbile română si engleză, toate textele fiind egal autentice.

 

Pentru Guvernul României,

Ioan Rus

Pentru Guvernul Republicii Islamice Pakistan,

Makhdoom Syed Faisal Saleh Hayat

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Pakistan privind cooperarea în domeniul luptei împotriva producerii ilegale, traficului si consumului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 14 aprilie 2004, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 iunie 2005.

Nr. 495.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 174.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003

 

Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania,

în spiritul relatiilor de prietenie existente între Republica Federală Germania si România,

în dorinta de a consolida si adânci aceste relatii de prietenie prin cooperarea financiară de parteneriat,

constiente de faptul că mentinerea acestor relatii constituie baza prezentului acord,

în intentia de a contribui la dezvoltarea socială si economică în România,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

(1) Guvernul Republicii Federale Germania oferă Guvernului României sau altor beneficiari selectionati în comun de cele două guverne posibilitatea de a primi de la Institutul de credit pentru reconstructie (Kreditanstalt für Wiederaufbau) din Frankfurt pe Main împrumuturi (conditii: durată de 30 de ani, perioadă de gratie de 10 ani si dobândă de 2%) în valoare totală de până la 6.000.000 EUR (în litere: sase milioane euro) pentru următoarele proiecte, dacă se constată, după verficare, că proiectul este apt de a fi promovat:

1. proiectul “Infrastructura comunală“ (de exemplu, sisteme pentru aprovizionarea cu apă si pentru ape uzate, măsuri de renovare urbană, reconstructia si constructia de piete de gros) - 3.000.000 EUR (în litere: trei milioane euro);

2. programul de credit pentru întreprinderi mici si mijlocii – 3.000.000 EUR (în litere: trei milioane euro).

(2) La cererea si cu acordul Guvernului României vor fi selectionate măsuri individuale promovate în cadrul împrumuturilor mentionate conform alin. (1).

(3) Proiectele conform alin. (1) pot fi înlocuite prin alte proiecte, dacă există un acord asupra acestui lucru între Guvernul Republicii Federale Germania si Guvernul României.

(4) Dacă la o dată ulterioară Guvernul Republicii Federale Germania va oferi Guvernului României posibilitatea de a primi de la Institutul de credit pentru reconstructie alte împrumuturi si sume pentru finantarea proiectelor mentionate conform alin. (1), se va aplica prezentul acord.

 

ARTICOLUL 2

 

(1) Utilizarea sumelor mentionate la art. 1, conditiile punerii la dispozitie a acestora, precum si procedura de adjudecare a comenzilor se vor derula în baza contractelor care vor fi încheiate între Institutul de credit pentru reconstructie si beneficiarii împrumuturilor si sumelor de finantare si care sunt supuse normelor legale în vigoare în Republica Federală Germania. Alocarea sumelor mentionate la art. 1 alin. (1) nu va avea loc dacă respectivele contracte de finantare nu vor fi încheiate într-un termen de 8 ani de la anul alocării. Pentru aceste sume termenul curge până la sfârsitul anului 2011.


ARTICOLUL 3

 

Guvernul României scuteste Institutul de credit pentru reconstructie de toate impozitele si de alte taxe publice care sunt percepute în România în legătură cu încheierea si aplicarea contractelor conform art. 2.

 

ARTICOLUL 4

 

Guvernul României va acorda pasagerilor si furnizorilor libera alegere a întreprinderilor de transport, în cazul transporturilor de persoane si de mărfuri în transportul maritim, terestru si aerian care rezultă din acordarea sumelor de finantare, nu va lua nici o măsură care va exclude sau îngreuna participarea cu drepturi egale a întreprinderilor de transport cu sediul în Republica Federală Germania si va elibera, după caz, autorizatiile necesare în vederea participării acestor întreprinderi de transport.

 

ARTICOLUL 5

 

Prezentul acord intră în vigoare în ziua în care Guvernul României va notifica Guvernului Republicii Federale Germania faptul că procedurile interne necesare intrării sale în vigoare au fost îndeplinite, hotărâtoare fiind data intrării notificării.

Semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, în două exemplare originale, fiecare în limbile germană si română, toate textele fiind egal autentice.

 

p. Guvernul Republicii Federale Germania,

Wilfried Grüber,

ambasadorul Republicii Federale Germania

p. Guvernul României,

Mihai Nicolae Tănăsescu,

ministrul finantelor publice

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară – anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 iunie 2005.

Nr. 496.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din

Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 175.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003

 

Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania,

în spiritul relatiilor de prietenie existente între Republica Federală Germania si România,

în dorinta de a consolida si de a adânci aceste relatii de prietenie prin cooperarea tehnică de parteneriat,

constiente de faptul că mentinerea acestor relatii constituie baza prezentului acord,

în intentia de a contribui la dezvoltarea socială si economică în România, cu referire la protocolul discutiilor de lucru 2003 din 25 aprilie 2003,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

(1) În aplicarea Acordului dintre Guvernul Republicii Federale Germania si Guvernul României privind colaborarea tehnică, semnat la 6 mai 1994 si intrat în vigoare la 11 septembrie 1996, vor fi promovate următoarele proiecte:

1. “Fondul pentru studii si specialisti“, în valoare de 950.000 EUR (în litere: nouă sute cincizeci mii euro);

2. “Programul de promovare economică si ocupatională“, în valoare de 1.500.000 EUR (în litere: un milion cinci sute mii euro);

3. “Promovarea calificării profesionale“, în valoare de 1.650.000 EUR (în litere: un milion sase sute cincizeci mii euro);

4. “Institutul National de Cercetare-Dezvoltare si Încercări pentru Electrotehnică Craiova (ICMET)“, în valoare de 100.000 EUR (în litere: una sută mii euro);

5. “Consultanta acordată Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC)“, în valoare de 250.000 EUR (în litere: două sute cincizeci mii euro);

6. “Consultanta organizatorică acordată Postei Române“, în valoare de 200.000 EUR (în litere: două sute mii euro);

7. “Dezvoltarea cresterii de taurine“, în valoare de 700.000 EUR (în litere: sapte sute mii euro);

8. “Dezvoltarea regiunii Muntilor Apuseni – clasificarea porcinelor“, în valoare de 800.000 EUR (în litere: opt sute mii euro);

9. “Transparenta administratiei publice“, în valoare de 250.000 EUR (în litere: două sute cincizeci mii euro);

10. “Managementul ecologic al Portului Constanta“, în valoare de 1.000.000 EUR (în litere: un milion euro);

11. “Renovarea termică a constructiilor“, în valoare de 900.000 EUR (în litere: nouă sute mii euro), dacă se constată după verificare că proiectul este apt de a fi promovat.

(2) Guvernul Republicii Federale Germania pune la dispozitie prestatii sub formă de personal si bunuri materiale, precum si, după caz, sume de finantare în valoare totală de 8.300.000 EUR (în litere: opt milioane trei sute mii euro) pentru proiectele mentionate la alin. 1. Însărcinează cu realizarea proiectelor mentionate la alin. 1 Societatea germană pentru cooperare tehnică – Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit (GTZ) GmbH din Eschborn (proiectele 1, 2, 3, 6, 7, 8, 10 si 11), Institutul Federal de Fizică si Metrologie - Physikalisch- Technische Bundesanstalt (PTB) din Braunschweig (proiectul 4), Fundatia pentru cooperarea internatională a Casei de Economii - Sparkassenstiftung für internationale Kooperation e.V. (SIK) din Bonn (proiectul 5), precum si Societatea internatională pentru perfectionare profesională si dezvoltare - Internationale Weiterbildung und Entwicklung GmbH (InWEnt) din Bonn (proiectul 9).

(3) Guvernul României va garanta o planificare diferentiată a bugetului propriu în vederea desfăsurării si continuării respectivelor proiecte si va asigura realizarea prestatiilor necesare de către organizatiile care vor fi însărcinate cu desfăsurarea proiectelor mentionate la alin. 1.

(4) Proiectele mentionate la alin. 1 pot fi înlocuite prin alte proiecte, dacă există un acord asupra acestui lucru între Guvernul Republicii Federale Germania si Guvernul României.

(5) Alocarea sumelor pentru proiectele mentionate la alin. 1 si alocarea sumei prevăzute pentru colaborarea tehnică mentionată la alin. 2 nu vor avea loc dacă contractele de aplicare si de finantare mentionate la art. 2 nu vor fi încheiate într-un termen de opt ani de la anul alocării lor. Pentru alocările acestui an termenul curge până la 31 decembrie 2011, fără a prejudicia prevederile alin. 4.

Dacă în perioada preconizată se vor încheia contracte de aplicare, respectiv de finantare, numai pentru o parte a alocărilor, acest termen de decădere va fi valabil numai în cazul sumelor partiale încă neacoperite de aceste contracte.

 

ARTICOLUL 2

 

Detaliile privind proiectele mentionate la art. 1 alin. 1, prestatiile necesare si obligatiile prevăzute vor fi stabilite prin contracte individuale de aplicare, respectiv de finantare, care vor fi încheiate între organizatiile însărcinate sau care urmează a fi însărcinate cu desfăsurarea proiectelor mentionate la art. 1 alin. 2 si 3. Contractele de aplicare, respectiv de finantare, sunt supuse normelor legale în vigoare în Republica Federală Germania.

 

ARTICOLUL 3

 

(1) Guvernul României scuteste bunurile, materialul, autovehiculele, mărfurile si obiectele pentru dotare, precum si piesele de schimb livrate din însărcinarea si pe cheltuiala Guvernului Republicii Federale Germania pentru proiectele mentionate la art. 1 alin. 1 de licente, de drepturi de import, de taxe portuare si de alte impozite publice, precum si de taxe de depozitare si asigură executarea procedurilor vamale fără întârziere. Vor fi scutite de taxa pe valoarea adăugată, cu drept de deducere, bunurile (materiale, autovehicule, mărfuri, obiecte pentru dotare si piese de schimb) si serviciile achizitionate în România.

(2) Organizatiile însărcinate cu desfăsurarea proiectelor mentionate la art. 1 alin. 2 sunt scutite de toate impozitele si taxele publice care sunt percepute în România în legătură cu încheierea si desfăsurarea contractelor de aplicare, respectiv de finantare, mentionate la art. 2, dacă aceste organizatii nu îsi au sediul în România.

 

ARTICOLUL 4

 

În afara celor ce preced, prevederile sus-mentionatului acord din 6 mai 1994 privind colaborarea tehnică sunt valabile si în ceea ce priveste prezentul acord.

 

ARTICOLUL 5

 

Prezentul acord intră în vigoare în ziua în care Guvernul României va notifica Guvernului Republicii Federale Germania faptul că procedurile interne necesare intrării sale în vigoare au fost îndeplinite, hotărâtoare fiind data intrării notificării.

Semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, în două exemplare originale, fiecare în limbile germană si română, toate textele fiind egal autentice.

 

p. Guvernul Republicii Federale Germania,

Wilfried Grüber,

ambasadorul Republicii Federale Germania

p. Guvernul României,

Mihai Nicolae Tănăsescu,

ministrul finantelor publice

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică - anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică – anul 2003, semnat la Bucuresti la 11 noiembrie 2004, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 iunie 2005.

Nr. 497.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 180

din 29 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Attila Borsi în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat Tudor Vasile, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) si ale art. 24, deoarece în faza de urmărire penală părtile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii.

Cât priveste faptul că dispozitiile art. 172 din Codul de procedură penală prevăd dreptul apărătorului învinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri si de a depune memorii, reprezentantul autorului exceptiei apreciază că aceasta nu are relevantă, întrucât nu există obligatia organelor de urmărire penală de a informa apărătorul învinuitului sau inculpatului în legătură cu efectuarea comisiei rogatorii, ceea ce lipseste de eficientă dispozitia legală mai sus mentionată. De asemenea, consideră că dispozitiile art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală          sunt în contradictie si cu dispozitiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciară internatională în materie penală, precum si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, întrucât dispozitiile legale care fac obiectul controlului de constitutionalitate nu se aplică în mod diferentiat, nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16, art. 21 si art. 24 din Constitutie.

Mai mult, consideră că nu este vorba despre o problemă de neconstitutionalitate, ci despre o problemă de interpretare a legii, în sensul că dispozitiile criticate trebuie coroborate cu celelalte norme care reglementează desfăsurarea procesului penal.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.311/2003, Tribunalul Bihor - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Attila Borsi într-o cauză penală, cu ocazia solutionării apelului formulat împotriva Sentintei penale nr. 1.118 din 10 iunie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.735/2001 al Judecătoriei Oradea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că, potrivit dispozitiilor legale criticate, în faza de urmărire penală părtile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii nici personal si nici prin apărător, acest lucru fiind posibil doar în faza de judecată, conform art. 134 din Codul de procedură penală, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (3). Totodată, apreciază că sunt încălcate si prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, care consacră dreptul la apărare, întrucât, în faza de urmărire penală, părtile, personal sau prin apărător, nu pot participa la administrarea unor probe. Din această perspectivă, autorul exceptiei sustine că textele legale criticate sunt în contradictie si cu dispozitiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001, care stabilesc dreptul atât al autoritătilor, cât si al persoanelor în cauză de a asista la îndeplinirea cererii si de a colabora la executarea comisiei rogatorii, dispozitii raportate la art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În final, apreciază că textele legale criticate sunt în contradictie si cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, în cazuri strict delimitate.

Tribunalul Bihor - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea, prin dispozitiile legale criticate, a comisiei rogatorii ca procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care instrumentează cauza penală nu contravine principiului egalitătii în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Astfel, instituirea unor reguli speciale legate de administrarea probelor nu poate fi considerată o încălcare a acestui principiu, atâta timp cât ea asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Instanta apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, si nici cele ale art. 24 alin. (2), arătând, totodată, că dreptul la un proces echitabil în materie penală, potrivit art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului, îreprezintă dreptul de a subordona unui judecător pentru luarea deciziei toate «acuzatiile» aduse inculpatului“. De asemenea, arată că, în analizarea caracterului echitabil sau nu al procedurii comisiei rogatorii, trebuie avut în vedere faptul că dispozitiile care reglementează această procedură în cursul urmăririi penale nu încalcă cu nimic dreptul la apărare al învinuitului/inculpatului, atâta timp cât dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează, în mod expres, dreptul apărătorului învinuitului/inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula orice cereri (deci inclusiv cererea de a participa la efectuarea actului de procedură prin comisie rogatorie si de acordare a asistentei judiciare în acest sens), având totodată posibilitatea de a formula întrebări si concluzii în favoarea inculpatului sau de a depune memorii.

Instanta arată că dispozitiile art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală, desi nu prevăd expres, nici nu interzic prezenta apărătorului învinuitului/inculpatului la efectuarea actelor procedurale. Pentru aceste considerente, apreciază că nu poate fi retinută nici înfrângerea art. 53 alin. (1) din Constitutie, întrucât nu există nici un text de lege care să restrângă exercitarea dreptului de apărare la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozitiile criticate trebuie interpretate si aplicate în coroborare cu celelalte dispozitii referitoare la desfăsurarea procesului penal. Asa fiind, în cazul dispunerii comisiei rogatorii în faza de urmărire penală, îsi găsesc deplină aplicabilitate prevederile art. 172 alin. 1 si cele ale art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, dispozitiile art. 132 si art. 133 din acelasi cod nu încalcă dreptul la apărare, legea prevăzând expres dreptul apărătorului învinuitului si al părtilor din proces de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri si de a adresa memorii organului de urmărire penală. Întrucât nu operează nici o restrângere a dreptului la apărare, nu se poate sustine încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti. În opinia Guvernului, dispozitiile criticate nu contravin nici art. 21 din Constitutie, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât administrarea probelor în cursul judecătii este guvernată de principiul nemijlocirii, al publicitătii sedintei de judecată si al contradictorialitătii.

De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constitutie, deoarece aplicarea art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală nu se face în mod diferentiat, pe baza unor criterii discriminatorii cum ar fi cele privind rasa, nationalitatea, sexul ori religia părtilor.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală fată de art. 16 din Constitutie, întrucât instituirea unor reguli procedurale privind comisia rogatorie nu este contrară principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, atât timp cât acestea asigură egalitatea părtilor în utilizarea lor. De asemenea, arată că dispozitiile legale criticate nu contravin sub nici un aspect dreptului părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime si nici dreptului acestora la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât procedura comisiei rogatorii este utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ judiciar decât cel care instrumentează cauza penală, în vederea asigurării operativitătii procesului penal si a îndeplinirii exigentelor unui proces echitabil. În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că este de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, solutie ce rezultă de altfel din prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie. În sfârsit, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală fată de art. 24 alin. (2) din Constitutie, întrucât, potrivit reglementărilor referitoare la comisia rogatorie, oricare dintre părti poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii, iar în cazul în care inculpatul este arestat, instanta care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, în scopul respectării garantiilor procesuale ale dreptului la apărare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

– Art. 132: “Când un organ de urmărire penală sau instanta de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la fata locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze.

Punerea în miscare a actiunii penale, luarea măsurilor  preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.“;

– Art. 133: “Rezolutia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să contină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta si întrebările ce trebuie să i se pună.

Organul de urmărire penală sau instanta de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune si alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si ale art. 53 alin. (1), care au următorul continut:

– Art. 11 alin. (1) si (2): “(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.“

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“

– Art. 21 alin. (3): “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“

– Art. 24 alin. (2): “În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

– Art. 53 alin. (1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.“

De asemenea, în sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora: “1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă, atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o întelege si în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul si de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el Onsusi sau să fie asistat de un apărător ales de el si, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu întelege sau nu vorbeste limba folosită la audiere;“.

Examinând exceptia, Curtea constată că obiectul criticii de neconstitutionalitate are în vedere pretinsa interdictie pentru părti de a participa la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală, care nu rezultă însă nici explicit, nici implicit din prevederile art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală deduse controlului.

În realitate, o asemenea concluzie ar fi putut fi desprinsă numai din reglementarea cuprinsă în art. 134 al aceluiasi cod, text care, desi invocat în argumentarea exceptiei, nu constituie obiect al acesteia. Asa fiind, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si art. 133 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Attila Borsi în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 240

din 10 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.026/P/2004 al Tribunalului Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că partea Ioan Porumb a depus la dosar un înscris în care arată că nu se face vinovat de faptele de care a fost acuzat, precum si faptul că nu se poate prezenta în fata instantei din cauza vârstei înaintate.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 6 D/2005, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al aceleiasi instante.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei personal, lipsind partea Marius Gerard Necula, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 770 D/2004 si nr. 6 D/2005 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, conexarea dosarelor.

Eugen Lăcustă nu se opune măsurii conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 6 D/2005 la Dosarul nr. 770D/2004, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, Eugen Lăcustă solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor din actele internationale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 4 octombrie 2004 si 15 noiembrie 2004, pronuntate în dosarele nr. 1.026/P/2004 si nr. 1.921/P/2004, Tribunalul Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză si Eugen Lăcustă în dosarele mentionate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în ceea ce priveste prevederile art. 27 din Codul de procedură penală si art. 25 din Legea nr. 92/1992, că acestea “sunt discriminatorii, totalitare, inchizitoriale“, drepturile si principiile invocate nemaifiind garantate “în situatia în care justitiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instantă natională“.

În ceea ce priveste art. 278 din Codul de procedură penală, se sustine că este neconstitutional deoarece “prevede expres si limitativ posibilitatea de a fi controlată solutia dată de procuror doar de către primul procuror al Parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care a dat solutia“, nu si de “parchetul ierarhic superior si de către conducătorul Ministerului Public“, ceea ce face ca aceste prevederi legale să încalce “principiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalitătii, principiul statului de drept [...], principiul disponibilitătii“.

Tribunalul Galati - Sectia penală, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveste art. 25 din Legea nr. 92/1992, abrogat la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, se arată că dispozitiile sale au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora “Competenta judecătoriilor, a tribunalelor si a curtilor de apel este stabilită în Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, si în Codul de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare, precum si în legi speciale“. Aceste prevederi legale sunt considerate de instantă ca fiind în concordantă cu dispozitiile Legii fundamentale, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale. Se face referire, în acest sens, la Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

Sunt considerate neîntemeiate si criticile aduse art. 27 si art. 278 din Codul de procedură penală, întrucât, chiar dacă solutia procurorului nu poate fi atacată până la procurorul general al României, aceasta este supusă controlului instantelor judecătoresti, simplificarea procedurilor desfăsurate în fata organelor parchetului având ca ratiune tocmai asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale, respectiv celor din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de autorii exceptiei. În acord cu opinia instantei de judecată, Guvernul consideră că dispozitiile art. 25 din Legea nr. 47/1992, abrogate la dataridicării exceptiei de neconstitutionalitate, au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004. Aceste prevederi legale sunt în concordantă cu dispozitiile constitutionale, stabilirea competentei instantelor judecătoresti constituind obligatia constitutională a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din legea fundamentală. Totodată se apreciază că dispozitiile criticate, care stabilesc competenta tribunalelor, au la bază elemente obiective, fără legătură cu vreunul dintre criteriile discriminării prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constitutie, asigurând judecarea de către instante, în egală măsură, a tuturor cauzelor care îndeplinesc conditiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveste art. 278 din Codul de procedură penală, se arată că nu încalcă liberul acces la justitie, câtă vreme, potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate se poate adresa instantelor pe calea plângerii împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată.

Avocatul Poporului consideră că art. 27 din Codul de procedură penală, care reglementează competenta materială a tribunalelor, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justitie, dreptului părtilor la un proces echitabil si solutionării cauzelor într-un termen rezonabil, stabilirea regulilor de competentă fiind atributul exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce priveste art. 25 din Legea nr. 92/1992, se constată că a fost abrogat expres prin Legea nr. 304/2004, retinându-se incidenta prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea se pronuntă numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitii legale în vigoare.

Referitor la critica art. 278 din Codul de procedură penală, se arată că, “din sesizarea pe care instanta de judecată a înaintat-o Curtii Constitutionale, nu rezultă textele constitutionale presupus încălcate“, fiind incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie făcute în formă scrisă si motivate.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, în ceea ce priveste dispozitiile art. 27 si art. 278 din Codul de procedură penală, si inadmisibilă, în ceea ce priveste art. 25 din Legea nr. 92/1992.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală, precum si dispozitiile art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Textele din Codul de procedură penală criticate ca neconstitutionale au următorul continut:

– Art. 27: “Tribunalul:

1. judecă în primă instantă:

a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 174–177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 si 4, art. 211 alin. 2, 21 si 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 2151 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266–270, 273–276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art. 2791, 298, 312 si 317, precum si infractiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;

b) infractiunile săvârsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

c) infractiunile privind siguranta natională a României prevăzute în legi speciale;

d) infractiunea de spălare a banilor;

e) infractiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveste sistemul bancar;

f) alte infractiuni date prin lege în competenta sa;

2. ca instantă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în primă instantă, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a);

3. ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecătorii, în cazul infractiunilor mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. solutionează conflictele de competentă ivite între judecătoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevăzute de lege.“’;

– Art. 278: “Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

În cazul când măsurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de către acestia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonantei ori, după caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonantă sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2.

 Rezolutiile sau ordonantele prin care se solutionează plângerile împotriva rezolutiilor sau ordonantelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea si celorlalte persoane interesate.

Dispozitiile art. 275–277 se aplică în mod corespunzător.“

Art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, abrogat la data sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, avea următorul continut:

“(1) Curtile de apel judecă, în primă instantă, cauzele date în competenta lor prin lege.

(2) Ca instante de apel, curtile judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate în primă instantă de tribunale.

(3) Ca instante de recurs, curtile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel, precum si în alte cauze prevăzute de lege.“

Dispozitiile art. 27 din Codul de procedură penală si cele ale art. 25 din Legea nr. 92/1992 sunt criticate fată de prevederile constitutionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertătilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 124, privind înfăptuirea justitiei, si ale art. 126, privind instantele judecătoresti, cu raportare la prevederile din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cuprinse în art. 6, care reglementează dreptul la un proces echitabil, în art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminării, si în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Prevederile art. 278 din Codul de procedură penală sunt considerate contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertătilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 131, referitoare la rolul Ministerului Public, si ale art. 132, privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cuprinse în art. 14, privind interzicerea discriminării, si în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 27 din Codul de procedură penală, privind competenta tribunalului, Curtea observă că exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată în contextul în care autorii acesteia contestă competenta tribunalului de a solutiona recursul împotriva hotărârii pronuntate de instantă în solutionarea plângerii întemeiate pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală. În opinia autorilor exceptiei, competenta de solutionare a recursului, în această situatie, apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Ca urmare, criticile formulate trebuie analizate în acest context, care explică si interesul promovării exceptiei de neconstitutionalitate, autorii exceptiei fiind nemultumiti de solutia legislativă consacrată de textul criticat. Or, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, stabilirea competentei, precum si instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, care, referindu-se la competenta instantelor judecătoresti si la procedura de judecată, stabileste că acestea “sunt prevăzute numai de lege“. Reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constitutionale, a competentei tribunalului nu aduce nici o atingere dispozitiilor constitutionale, respectiv celor din documentele internationale invocate de autorii exceptiei.

Astfel, nu poate fi retinută nici o contradictie între art. 27 din Codul de procedură penală si dispozitiile constitutionale ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, respectiv cele ale art. 126 privind instantele judecătoresti, în contextul general al principiilor statului de drept, consfintite de art. 1 din Legea fundamentală. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, “Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege“, tribunalul fiind una dintre aceste instante judecătoresti, respectiv o “instantă natională“, în sensul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Art. 27 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si nici dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din aceeasi conventie, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si în situatia judecării cauzelor, respectiv a recursurilor, de către tribunale, potrivit competentei lor, stabilită prin lege.

Dispozitiile criticate nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalitătii în drepturi înscrise în art. 4 din Constitutie, astfel încăt nu poate fi retinută nici critica formulată în raport de art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.

În sfârsit, câtă vreme art. 27 din Codul de procedură penală nu contravine normelor internationale invocate, nu poate fi primită nici sustinerea privind încălcarea prevederilor cuprinse în art. 11 si în art. 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile omului.

Cât priveste art. 15 din Constitutie, precum si art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea în motivarea criticii art. 27 din Codul de procedură penală, Curtea constată că nu au incidentă în cauză, autorii exceptiei mărginindu-se de altfel să invoce aceste dispozitii, fără a arăta în ce constă încălcarea lor.

II. Criticile referitoare la art. 278 din Codul de procedură penală nu pot fi retinute, întrucât acest text legal, care reglementează plângerea contra actelor procurorului, nu numai că nu aduce atingere prevederilor constitutionale referitoare la rolul Ministerului Public si la statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, reglementat de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că legiuitorul nu a prevăzut în textul criticat posibilitatea persoanei interesate de a sesiza organele superioare din ierarhia Ministerului Public, după solutionarea nefavorabilă a plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de natură să aducă atingere nici dispozitiilor constitutionale privind statul de drept, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instantele judecătoresti. În acest sens, art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanta de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul solutionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fata instantei, respectiv împotriva “rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei, ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror“, asigurând astfel deplinul acces la justitie al persoanei interesate, asadar realizarea unui drept al cetăteanului, ce reprezintă o valoare supremă, garantată în statul de drept, în conformitate cu art. 1 din Constitutie.

Art. 278 din Codul de procedură penală, în temeiul căruia orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte ale procurorului are posibilitatea să le atace în conditiile legii, nu contine privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalitătii în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală. Asa fiind, nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, si, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 si în art. 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile omului.

Prevederile art. 15 din Constitutie, precum si cele ale art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, nu au incidentă în cauză.

III. Cât priveste dispozitiile art. 25 din Legea nr. 92/1992, criticate, de asemenea, de autorii exceptiei, Curtea constată că acestea erau abrogate la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Asa fiind si întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, [...]“, sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, în temeiul alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.026/P/2004 al Tribunalului Galati - Sectia penală si de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 1.921/P/2004 al Tribunalului Galati - Sectia penală.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de aceiasi autori în aceleasi cauze.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 mai 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE

CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Instructiunilor privind elaborarea programului anual de exploatare petrolieră

 

În temeiul prevederilor art. 54 lit. j) din Legea petrolului nr. 238/2004,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. I. - Instructiunile privind elaborarea programului anual de exploatare petrolieră, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 238/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 8 februarie 2005, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 10, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), având următorul continut:

“e) valoarea productiei brute realizate pe anul anterior si valoarea productiei preliminate pe anul pentru care se întocmeste programul anual; valoarea productiei brute preliminate se calculează la pretul lunii în care se întocmeste programul anual.“

2. La articolul 11, după punctul II.2 se introduce un nou punct, punctul II.3, având următorul continut:

“II.3) Valoarea productiei brute realizate“.

3. La articolul 11, după punctul III.4 se introduce un nou punct, punctul III.41, având următorul continut:

“III.41) Valoarea productiei brute preliminate. Valoarea productiei brute preliminate se calculează la pretul lunii în care se Ontocmeste programul anual.“

4. Punctul III.5 al articolului 11 va avea următorul continut:

“III.5) Concluzii

În acest capitol se mentionează:

a) studiul tehnico-economic în baza căruia se desfăsoară activitatea de dezvoltare-exploatare a zăcământului comercial si/sau stadiul de executie a studiului tehnico-economic solicitat fată de termenele prevăzute în avizul la programul anual din anul precedent,

aprecieri privind procesele de recuperare secundară;

b) justificări concrete în situatia în care principalii indicatori de productie sunt diferiti fată de prevederile cuprinse în avizul la programul anual din anul precedent celui preliminat (pentru fiecare zăcământ comercial la care apar astfel de situatii);

c) justificări ale diferentelor fată de studiile tehnicoeconomice avizate, în baza cărora se desfăsoară activitatea de exploatare (pentru fiecare zăcământ comercial la care apar astfel de situatii);

d) situatia derulării lucrărilor prevăzute ca obligatii în încheierile pentru confirmarea rezervelor si resurselor;

e) situatia sondelor de explorare aflate în exploatare experimentală (precizarea operatiunilor efectuate în vederea obtinerii de date pentru proiectarea exploatării);

f) propuneri privind necesitatea întocmirii unui nou studiu tehnico-economic.

Principalele prevederi ale programului anual sunt sintetizate în anexele nr. 1–7 care fac parte integrantă din prezentele instructiuni.“

5. După anexa nr. 6 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 7, având următorul continut:

 

“ANEXA Nr. 7

la instructiuni

 

VALOAREA PRODUCTIEI BRUTE (milioane lei)

 

 

Titular/

zăcământ

comercial

Substanta

Realizat pe anul...*)

Preliminat pe anul...**)

Cantitatea

(to, mil. Stmc.)

Valoarea

productiei

Cantitatea

(to, mil. Stmc.)

Valoarea

productiei

1

2

3

4

5

6

 

Titei+condensat

 

 

 

 

 

Gaze

 

 

 

 

 

Gaze noi

 

 

 

 

Total schelă

 

 

 

 

Total sucursală

 

 

 

 

 

*) Anul anterior celui preliminat.

**) Anul pentru care se întocmeste preliminarul.

 

Observatii: Valoarea productiei brute preliminate se calculează la pretul lunii în care se întocmeste programul anual.“

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Presedinele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Laurentiu Bogatu

 

Bucuresti, 7 iunie 2005.

Nr. 66.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

pentru modificarea Normelor Băncii Nationale a României nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului

institutiilor de credit, cu modificările si completările ulterioare

 

Având în vedere prevederile art. 25 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

în temeiul dispozitiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Banca Natională a României emite prezenta circulară.

Articol unic. - Normele Băncii Nationale a României nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 23 august 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 7, punctul 1 va avea următorul cuprins:

“1. La solicitarea Băncii Nationale a României, institutiile de credit din România vor furniza toate informatiile necesare pentru evaluarea modului în care acestea se conformează cu prezentele norme, precum si orice alte informatii necesare Băncii Nationale a României pentru îndeplinirea atributiilor în domeniul adecvării capitalului institutiilor de credit, ce îi revin în calitatea sa de autoritate de reglementare si supraveghere prudentială a acestora. Institutiile de credit vor lua toate măsurile necesare astfel încât mecanismele de control intern si procedurile administrative si contabile să permită, în orice moment, verificarea conformitătii cu prezentele norme.“

2. La articolul 10, punctul 1 va avea următorul cuprins:

“1. Perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentelor norme, prevăzută la pct. 5, si data de 30 septembrie 2005 va fi considerată perioadă de testare în cadrul căreia Banca Natională a României va evalua modul în care sunt realizate obiectivele sale în ceea ce priveste implementarea prevederilor, aplicabile institutiilor de credit, din cadrul Directivei 93/6/EEC, modificată prin Directiva 98/31/EC si Directiva 98/33/EC.

1. La articolul 10, punctul 31 va avea următorul cuprins:

“31. Pe durata perioadei de testare, sanctiunile prevăzute la pct. 3 se vor aplica numai în legătură cu cerintele art. 7 pct. 1 si 2.“

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 8 iunie 2005.

Nr. 18.