MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 495         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 13 iunie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 141 din 15 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Decizia nr. 230 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

504. – Hotărâre privind transmiterea unor bunuri, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor în administrarea Complexului National Muzeal “Astra“ Sibiu

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

355. – Decizie pentru modificarea statului de functii al Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

54. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor ce stabileste standarde armonizate privind testarea pentru anumite reziduuri în produse de origine animală importate din tări terte

 

102. – Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie privind Procedura de avizare pentru conformitatea statutului asociatiilor sau uniunilor judetene/nationale de societăti cooperative cu prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei

 

392. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru modificarea art. 1 din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2003 privind predarea spre exploatare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică a statului, care face obiectul vânzării de către Regia Natională a Pădurilor, cu modificările ulterioare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 141

din 15 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Cristina Toma – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Eugen Stoica în Dosarul nr. 1.188/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, personal si asistat de avocat Silvia Istrate, si Simona Barna, personal si asistată de avocat Gheorghe Constandache.

Lipseste partea Primăria Comunei Pârjol – Serviciul de autoritate tutelară, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei arată că legiuitorul a abrogat dispozitiile legale privind recursul în anulare, astfel încât hotărârea instantei de judecată este irevocabilă în cauza de fată, recursul în anulare nemaiavând aplicare. Aceasta întrucât, în cauză, recursul în anulare a fost promovat după abrogarea acestei institutii.

Reprezentantul părtii Simona Barna arată că cererea de stabilire a paternitătii a fost introdusă înainte de abrogarea recursului în anulare, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Ridică direct în fata Curtii exceptia de neconstitutionalitate a Hotărârii Tribunalului Bacău nr. 270 din 24 februarie 2003. Depune la dosar note scrise privind situatia de fapt, precum si dovada achitării onorariului de către clienta sa.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată în acest sens că dispozitiile tranzitorii ale art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 reiau continutul prevederilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Apreciază că acestea nu contravin art. 16 din Constitutie si nici principiului dreptului la un proces echitabil, întrucât sunt aplicabile tuturor părtilor din proces. Invocă jurisprudenta Curtii privind constitutionalitatea dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, respectiv Decizia nr. 152/2004. Constată că, în conformitate cu dispozitiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate privind Hotărârea Tribunalului Bacău nr. 270 din 24 februarie 2003 este inadmisibilă.

Deliberând, Curtea respinge ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitu tionalitate a Hotărârii Tribunalului Bacău nr. 270 din 24 februarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.188/2004, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, exceptie ridicată de Eugen Stoica.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, precum si dispozitiile din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la egalitatea părtilor în fata justitiei si la dreptul la un proces echitabil.

Apreciază că prin dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 s-a abrogat calea extraordinară a recursului în anulare si nu a fost înlocuită cu o altă cale de atac extraordinară, iar dispozitiile de procedură sunt de aplicare imediată, asa cum reiese si din prevederile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Consideră că “în situatia unor dubii de interpretare a celor două texte – dacă se referă sau nu si la căile extraordinare de atac, care au fost desfiintate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 – Curtea Constitutională se poate pronunta în sensul că aceste texte sunt neconstitutionale în măsura în care ele ar fi aplicate si în ipoteza desfiintării unei căi extraordinare de atac“.

Arată că recursul în anulare a fost introdus de procurorul general la 6 luni după intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003.

Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, prin raportare la prevederile art. 16 si 124 din Constitutie, este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul consideră că solutia adoptată prin normele tranzitorii ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 si prin art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă, si anume aceea a aplicării ultraactive a legii vechi, este justificată de necesitatea de a permite părtii care a pornit o judecată de a avea o reprezentare exactă cu privire atât la instanta ce îi va solutiona cererea, cât si la căile de atac pe care le va putea exercita. Astfel, desi aplicarea dispozitiilor criticate creează diferentieri între justitiabili din punct de vedere al vocatiei la calea de atac a recursului în anulare, nu constituie o discriminare nejustificată sau disproportionată în raport cu scopul urmărit, ci are o motivare obiectivă si rezonabilă, consacrând efecte juridice diferite pentru părti a căror situatie este diferită în raport cu data introducerii ori a solutionării cererilor lor. Arată că scopul oricărei interventii legislative este acela de a înlocui o situatie juridică existentă, care nu se mai dovedeste viabilă, cu una nouă, de natură să răspundă realitătii în schimbare, ceea ce determină în mod firesc consecinte diferite în domeniul vizat, în raport cu data intrării în vigoare a noii reglementări. Constată că Legea fundamentală nu interzice ultraactivitatea legii vechi, ci doar retroactivitatea celei noi, tocmai pentru ca noua lege să nu surprindă cetătenii prin efectele sale si pentru a nu-i sanctiona pentru conduite ale căror consecinte nu puteau fi prevăzute.

Apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată nu contravine nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, care transpune în domeniul înfăptuirii justitiei principiul egalitătii în fata legii. Arată în acest sens că regulile stabilite prin textele de lege criticate se aplică deopotrivă persoanelor fizice si persoanelor juridice, subiectelor de drept public si celor de drept privat. În concluzie, Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 se aplică fără nici o discriminare tuturor celor aflati în situatia prevăzută de acestea.

Consideră că textele de lege criticate asigură un tratament egal al cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, respectiv al persoanelor care au formulat actiuni în justitie sub imperiul legii vechi si al celor ce s-au adresat instantei de judecată potrivit noilor reglementări. Invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, si Decizia nr. 152 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. Arată că prevederile de lege criticate nu îngrădesc sub nici un aspect înfăptuirea justitiei prevăzută de art. 124 din Constitutie.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă,astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Dispozitiile de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă: “Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac si termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronuntate.“;

– Art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003: “Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronuntate.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, care au următorul continut:

– Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“;

– Art. 124 alin. (2): “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.“

De asemenea, autorul exceptiei consideră că se încalcă si prevederile art. 6 paragraful 1 si ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care au următorul cuprins:

– Art. 6 paragraful 1: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.“;

– Art. 14: “Exercitarea drepturilor si libertătilor recunoscute de prezenta conventie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine natională sau socială, apartenentă la o minoritate natională, avere, nastere sau orice altă situatie.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Autorul exceptiei îsi argumentează teza cu privire la încălcarea principiului egalitătii în drepturi nu prin evidentierea unei contrarietăti intrinseci a normei criticate cu textul constitutional de referintă, ci deducând-o, pe cale de interpretare per a contrario, dintr-o altă dispozitie a actului normativ căruia i se subsumează, prin care a fost abrogată calea extraordinară de atac a recursului în anulare. Autorul exceptiei sustine că, în conditiile în care de regulă dispozitiile de procedură sunt de aplicare imediată, a admite incidenta art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă în materie de recurs în anulare înseamnă a contraveni principiului constitutional mai sus mentionat.

Critica nu poate fi primită, întrucât egalitatea de tratament în fata legii presupune egalitatea de situatii, diferentele pe acest plan antrenând în mod necesar diferente pe planul regimului juridic. Totodată trebuie subliniat că principiul aplicării imediate a normei procesuale este de sorginte legală, iar nu constitutională, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situatii particulare, asa cum a procedat si în prezenta cauză, fără ca o atare solutie să poată fi calificată ca neconstitutională.

Mai mult decât atât, în această materie aplicarea imediată a legii noi, pentru care pledează autorul exceptiei, în măsura în care s-ar referi si la hotărâri anterior pronuntate, care astfel ar fi supuse căilor de atac potrivit noii reglementări sau sustrase incidentei unei căi de atac, prevăzute de reglementarea în vigoare la data pronuntării lor, dar abrogate prin reglementarea ulterioară (cazul recursului în anulare), ar avea caracter retroactiv si, deci, neconstitutional.

Pentru evitarea acestei consecinte negative, legiuitorul a adoptat, cu caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula generală a aplicării imediate a normei procedurale, solutia supravietuirii legii vechi, care, desi abrogată, continuă să guverneze regimul juridic al căilor de atac ce urmează a fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoresti pronuntate sub imperiul ei, solutie pe care Constitutia nu o prohibeste. Beneficiar al unei hotărâri favorabile, autorul exceptiei este nemultumit de solutia legislativă care permite procurorului general să repună în discutie, pe calea recursului în anulare, ulterior abrogării acestei căi de atac prin noua reglementare, hotărârile instantelor. Nemultumirea sa nu poate fi convertită însă într-un fine de neconstitutionalitate a reglementării deduse controlului.

De altfel, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 139/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004. Cu acel prilej Curtea a arătat că “Legea nouă este [...] aplicabilă de îndată tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferentiată a aceleiasi situatii juridice, în raport cu data modificării legii procesuale, ceea ce ar contraveni principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeasi situatie juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi“. De asemenea, în Decizia nr. 152/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004, Curtea a apreciat că “dispozitiile criticate asigură un tratament egal în fata legii si a autoritătilor publice al cetătenilor aflati în situatii identice sau similare, respectiv, pe de-o parte, al persoanelor care au formulat actiuni în justitie sub imperiul legii vechi, iar pe de altă parte, al celor care s-au adresat instantei de judecată potrivit noilor reglementări. Ca atare, nu se poate retine o încălcare a principiului egalitătii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie“.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Eugen Stoica în Dosarul nr. 1.188/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 martie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 230

din 21 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Dumitru Codrean în Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor–Oradea – Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei autorul exceptiei de neconstitutionalitate a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Presedintele acordă cuvântul pe cererea de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, arătând că aceasta nu Ondeplineste conditiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, arătând că autorul acesteia solicită de fapt completarea textului de lege criticat, ceea ce contravine dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.989/P/2003, Tribunalul Bihor–Oradea – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Dumitru Codrean, inculpat, în dosarul mentionat, pentru săvârsirea infractiunii de trafic de influentă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că textul de lege criticat încalcă dispozitiile art. 21 alin. (3) teza întâi din Constitutie, întrucât acesta ar fi trebuit să contină o prevedere în sensul că se va aplica si proceselor începute înainte de intrarea sa în vigoare.

Lipsa acestei prevederi nu asigură un tratament procesual egal si echitabil al inculpatilor.

Legea procesual penală are eficientă, în opinia autorului, “numai fată de actele procesuale sau procedurale îndeplinite în intervalul dintre intrarea si iesirea din vigoare a acesteia“, însă, exceptional, legea nouă poate să prevadă ultraactivitatea legii vechi ori poate retroactiva.

“O normă de procedură penală este activă si de imediată aplicare pentru toate actele procesuale si procedurale care se îndeplinesc în cauze penale atâta timp cât respectiva normă este în vigoare.“

Asa fiind, consideră necesară completarea art. 37 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, în sensul mentionat mai sus.

Tribunalul Bihor–Oradea – Sectia penală apreciază că textul de lege criticat este constitutional în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Faptul că art. 37, în forma modificată prin Legea nr. 255/2004, nu are incidentă în procesele pornite pe baza vechii proceduri nu este de natură să aducă atingere principiului constitutional ce garantează dreptul la un proces echitabil. Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie în realitate prevederile art. 371 introdus prin Legea nr. 255/2004, iar exceptia de neconstitutionalitate a acestui text de lege este neîntemeiată, întrucât în jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale s-a statuat, prin numeroase decizii, că “definirea domeniului de aplicare a unei legi si crearea unor regimuri juridice speciale, în functie de anumite situatii obiective avute în vedere, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, pe care instanta de contencios constitutional nu îl poate controla“.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 371 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt constitutionale, deoarece acestea înu împiedică părtile interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează într-o societate democratică procesul echitabil. În acest sens, Curtea Constitutională a statuat, prin Decizia nr. 62 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 27 februarie 2003, următoarele: «exigenta unui proces echitabil implică, între altele, efectuarea actelor de procedură într-un mod care să facă posibilă desfăsurarea normală a procesului, fără întreruperi si amânări de natură să întârzie în mod păgubitor stabilirea pe cale judiciară a situatiei drepturilor subiective disputate de părti».“

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asa cum rezultă din notele scrise depuse de autorul exceptiei la instanta de judecată, precum si din cuprinsul încheierii de sesizare, dispozitiile art. 371 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, articol introdus prin art. I pct. 36 din Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, care are următorul cuprins:

Art. 371: “Urmărirea penală si trimiterea în judecată a avocatului pentru fapte penale săvârsite în exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta se pot face numai cu aprobarea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază de competentă s-au săvârsit faptele.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi din Constitutie, care au următorul continut: “Părtile au dreptul la un proces echitabil [...].“

Examinând exceptia, Curtea constată că pretinsa neconstitutionalitate a textului de lege criticat este determinată, în opinia autorului exceptiei, de o omisiune, si anume de neprevederea aplicării acestuia si proceselor începute înainte de intrarea sa în vigoare.

Or, în temeiul art. 61 din Constitutie, “Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării“, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atributii exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Dumitru Codrean în Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor–Oradea – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor bunuri, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor în administrarea Complexului National Muzeal “Astra“ Sibiu

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea Colectiei “Dr. Gh. Telea“ si a imobilului alcătuit din Conacul Telea si terenul aferent, situat în satul Nou Român, comuna Arpasu de Jos, judetul Sibiu, aflate în domeniul public al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor în administrarea Complexului National Muzeal “Astra“ Sibiu.

Art. 2. – Predarea-preluarea bunurilor transmise potrivit art. 1 se face în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, la valoarea de inventar a bunurilor de la data transmiterii.

Art. 3. – Patrimoniul Ministerului Culturii si Cultelor se diminuează cu valoarea de inventar a bunurilor de la data transmiterii, iar patrimoniul Complexului National Muzeal “Astra“ Sibiu se majorează corespunzător, cu aceeasi valoare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Monica Octavia Muscă

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 1 iunie 2005.

Nr. 504.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a bunurilor aflate în domeniul public al statului, care se transmit din administrarea Ministerului Culturii si Cultelor

în administrarea Complexului National Muzeal “Astra“ Sibiu

 

Denumirea bunurilor

Adresa

Persoana juridică de la care se transmit bunurile

Persoana juridică la care se transmit bunurile

Caracteristicile tehnice ale bunurilor

Nr. de identificare atribuit de Ministerul Finantelor Publice

Valoarea de inventar

– lei –

Colectia

“Dr. Gh. Telea“

 

-

Ministerul Culturii si Cultelor

 

Complexul National Muzeal

“Astra“ Sibiu

1.405 de bunuri

mobile: mobilier,

obiecte de artă

147.546

 

750.000.000

 

Conacul Telea

Satul Nou Român,

comuna Arpasu

de Jos nr. 153,

judetul Sibiu

Ministerul Culturii si Cultelor

 

Complexul National Muzeal “Astra“ Sibiu

 

Suprafata desfăsurată = 353,1 m2

Suprafata construită =

192,8 m2

147.544

 

229.850.000

 

Terenul aferent

Satul Nou Român,

comuna Arpasu

de Jos nr. 153,

judetul Sibiu

Ministerul Culturii

si Cultelor

 

Complexul Natonal Muzeal

“Astra“ Sibiu

 

Suprafata = 518 m2

 

147.545

 

20.150.000

 

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru modificarea statului de functii al Secretariatului General al Guvernului

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si

completările ulterioare, si al art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2005 pentru organizarea si functionarea Secretariatului General al Guvernului,

primul-ministru emite următoarea decizie:

Articol unic. – Anexa nr. 2 la Decizia primului-ministru nr. 283 din 28 martie 2005 se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul delegat pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Mihai Alexandru Voicu

 

Bucuresti, 1 iunie 2005.

Nr. 355.

 

ANEXĂ*)

 

STATUL

de functii al Secretariatului General al Guvernului

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANfiA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor ce stabileste standarde armonizate privind testarea pentru anumite reziduuri în produse de origine animală importate din tări terte

 

Văzând Referatul comun de aprobare nr. 32.329 din 23 mai 2005, întocmit de Directia generală sanitară veterinară si de Directia generală siguranta alimentelor din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.557/2004,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Norma sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor ce stabileste standarde armonizate privind testarea pentru anumite reziduuri în produse de origine animală importate din tări terte, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Deciziei Comisiei 2005/34/CE ce stabileste standarde armonizate privind testarea pentru anumite reziduuri în produse de origine animală importate din tări terte, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 16 din 20 ianuarie 2005, p. 61.

Art. 4. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 15 zile de la publicare.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Răzvan Tîru

 

Bucuresti, 1 iunie 2005.

Nr. 54.

 

ANEXĂ

 

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

ce stabileste standarde armonizate privind testarea pentru anumite reziduuri în produse de origine animală

importate din tări terte

 

ARTICOLUL 1

Domeniul de aplicare al normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor

 

(1) Prezenta normă sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor stabileste punctele de referintă pentru actiune privind reziduuri de substante pentru care au fost stabilite limite minime de performantă necesare în conformitate cu Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 51/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare de implementare a măsurilor de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele lor privind performanta metodelor analitice si interpretarea rezultatelor, ordin ce transpune în legislatia natională Decizia Comisiei 2002/657/CE, asa cum a fost modificată ultima dată prin Decizia Comisiei 2004/25/CE, atunci când testările analitice efectuate în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 71/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din tări terte ce transpune în legislatia natională Directiva Consiliului 97/78/CE privind transporturile de produse de origine animală confirmă prezenta unor astfel de reziduuri si actiunea ce trebuie să fie luată după o astfel de confirmare.

(2) Prezenta normă sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor se aplică dacă testările analitice sunt efectuate în mod curent, în baza unor proceduri de controale sustinute sau în baza unei măsuri de salvgardare privind transporturile de produse de origine animală importate din tări terte.

 

ARTICOLUL 2

Puncte de referintă pentru actiune

 

În scopul realizării controlului reziduurilor anumitor substante a căror utilizare este interzisă sau neautorizată în România, limitele minime de performantă necesare, stabilite conform anexei nr. 2 la norma sanitară veterinară mentionată la art. 1 alin. (1), trebuie să fie utilizate ca puncte de referintă pentru actiune independent de matricea testată.

 

ARTICOLUL 3

Măsuri ce trebuie luate în cazul confirmării prezentei unei substante interzise sau neautorizate

 

(1) Atunci când rezultatele testărilor analitice sunt la nivelul sau depăsesc limitele minime de performantă necesare, stabilite prin ordinul mentionat la art. 1 alin. (1), transportul respectiv trebuie să fie considerat ca nefiind în conformitate cu legislatia natională transpusă în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

(2) Până la aplicarea Regulamentului nr. 882/2004/CE, autoritătile competente ale României trebuie să pună sub retinere oficială transporturile neconforme ce provin din tări terte si după audierea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar, responsabili de transport, trebuie să ia următoarele măsuri:

a) să dispună ca un astfel de transport să fie distrus sau reexpediat în afara României, în conformitate cu alin. (3);

b) în situatia în care transporturile au fost deja puse pe piată, să dispună retragerea bunurilor înainte de luarea uneia dintre măsurile de mai sus.

(3) Autoritătile competente trebuie să permită reexpedierea transporturilor numai dacă:

a) destinatia a fost convenită cu operatorul cu activitate în domeniul alimentar sau cu activitate în domeniul hranei pentru animale, responsabil de transport, si

b) operatorul cu activitate în domeniul alimentar a informat în primul rând autoritatea competentă a tării terte de origine sau a tării terte de destinatie, dacă aceasta este diferită, despre motivele si circumstantele de prevenire a punerii pe piată a transporturilor respective pe teritoriul României, iar

c) în situatia în care tara tertă de destinatie nu este tara tertă de origine, autoritatea competentă a tării terte de destinatie a notificat autoritătii competente a României faptul că este pregătită să accepte loturile.

(4) Fără a se aduce atingere regulilor nationale ale României privind revizuirea deciziilor administrative, trebuie să aibă loc o reexpediere în maximum 60 de zile de la data la care autoritatea competentă a luat decizia privind destinatia lotului, cu exceptia cazului în care au fost întreprinse alte măsuri legale. Dacă după expirarea perioadei de 60 de zile nu are loc reexpedierea, transportul trebuie să fie distrus, cu exceptia cazului în care autoritatea competentă este de acod că întârzierea este justificată.

(5) Când rezultatele testărilor analitice ale produselor sunt sub limitele minime de performantă necesare, stabilite prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 51/2005, ordin ce transpune în legislatia natională Decizia Comisiei 2002/657/CE, asa cum a fost modificată ultima dată prin Decizia Comisiei 2004/25/CE, intrarea produselor în lantul alimentar nu trebuie interzisă.

(6) Autoritatea competentă trebuie să păstreze o înregistrare a rezultatelor în caz de repetare.

(7) Atunci când rezultatele testărilor analitice privind produse cu aceeasi origine prezintă un tipar recurent ceindică o potentială problemă legată de una sau mai multe substante interzise sau neautorizate, incluzând de exemplu înregistrarea a patru sau mai multe rezultate confirmate sub punctele de referintă pentru actiune, pentru aceeasi substantă, în importuri de o anumită origine într-o perioadă de 6 luni, autoritatea competentă trebuie să informeze Comisia Europeană si celelalte state membre din Comitetul Permanent pentru Lantul Alimentar si Sănătate Animală.

(8) Operatorul cu activitate în domeniul alimentar sau cu activitate în domeniul hranei pentru animale, responsabil de transport, sau reprezentantul acestuia trebuie să suporte cheltuielile făcute de autoritătile competente pentru activitătile la care s-au referit prevederile alin. (1)–(4).

Art. 4. – (1) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor pune în aplicare acte normative, reglementări si prevederi administrative necesare pentru conformarea cu prezenta normă sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor, pe care le va transmite Comisiei Europene prin intermediul Ministerului Integrării Europene si al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordantă, în vederea evaluării conformitătii transpunerii legislative, si va stabili măsurile necesare pentru implementarea corectă si la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor.

(2) Atunci când Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor actionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor. Procedura privind realizarea referirii mentionate rămâne în responsabilitatea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor va lua măsurile necesare si va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru sanctionarea încălcărilor legislatiei veterinare si pentru siguranta alimentelor, ce constituie infractiuni.

(4) Prezenta normă sanitară veterinară si pentru siguranta alimentelor constituie transpunerea oficială a Deciziei Comisiei 2005/34/CE.

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII SI COOPERATIE

 

ORDIN

privind Procedura de avizare pentru conformitatea statutului asociatiilor sau uniunilor judetene/nationale de societăti cooperative cu prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei

 

Având în vedere prevederile art. 91 alin. (2) lit. d) si ale art. 106 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 753/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie emite prezentul ordin.

Art. 1. – (1) Se înfiintează în cadrul Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC) Comisia de examinare a documentatiei pentru eliberarea avizului pentru conformitatea statutului asociatiilor sau uniunilor judetene/nationale de societăti cooperative cu prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, prevăzut de art. 91 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 1/2005, cu următoarea componentă:

1. George Chirită, director – Directia strategii, politici si programe pentru cooperatie;

2. Mădălina Marinescu, consilier – Directia strategii, politici si programe pentru cooperatie;

3. Diana Tache-Radu, consilier – Directia strategii, politici si programe pentru cooperatie;

4. Mihaela Anghelescu, consilier – Directia strategii, politici si programe pentru cooperatie;

5. Raluca Ciupitu-Istrate, consilier juridic – Directia economică, juridică si resurse umane.

(2) Comisia prevăzută la alin. (1) are ca atributii principale înregistrarea si analizarea cererilor însotite de documentele prevăzute la art. 2, precum si acordarea avizului pentru conformitatea statutului asociatiilor sau uniunilor judetene/nationale de societăti cooperative cu prevederile Legii nr. 1/2005.

(3) Prin exceptie de la alin. (2), reprezentantul Directiei economice, juridice si resurse umane în cadrul comisiei prevăzute la alin. (1) are ca atributie exclusivă acordarea avizului de legalitate.

Art. 2. – (1) Pentru eliberarea avizului prevăzut la art. 91 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 1/2005, asociatiile sau uniunile judetene/nationale de societăti cooperative, prin reprezentantii lor, vor depune la ANIMMC o cerere deeliberare a avizului, însotită de următoarele documente:

a) statutul asociatiei sau al uniunii judetene/nationale, în copie si în original;

b) actul constitutiv al asociatiei sau al uniunii judetene/nationale, în copie si în original;

c) actul doveditor al sediului prevăzut în statut, în copie certificată de către membrul asociat împuternicit prin actul constitutiv al asociatiei/uniunii judetene/nationale să desfăsoare procedura de dobândire a personalitătii juridice, în conformitate cu art. 90 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 1/2005;

d) declaratia pe propria răspundere privind existenta patrimoniului initial prevăzut în statut;

e) declaratia pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 103 din Legea nr. 1/2005, în cazul uniunilor judetene/nationale.

(2) Cererea de eliberare a avizului, precum si documentele prevăzute la alin. (1) lit. d) si e) vor fi semnate de către membrul asociat împuternicit prin actul constitutiv al asociatiei/uniunii judetene/nationale de societăti cooperative să desfăsoare procedura de dobândire a personalitătii juridice, în conformitate cu art. 90 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 1/2005.

Art. 3. – În urma analizei documentatiei mentionate la art. 2, Comisia de examinare a documentatiei:

a) va emite avizul, conform formularului prevăzut în anexa la prezentul ordin, în maximum 30 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii si a documentatiei aferente, în cazul respectării de către solicitant a prevederilor Legii nr. 1/2005;

b) va solicita completarea documentatiei prevăzute la art. 2 în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, în cazul în care documentatia nu este completă. În acest caz termenul de 30 de zile prevăzut la lit. a) se va calcula de la data depunerii la ANIMMC a ultimului document;

c) va întocmi scrisoarea de refuz al avizului de conformitate a statutului asociatiei sau uniunii judetene/nationale, în cazul în care acesta nu corespunde prevederilor Legii nr. 1/2005.

Art. 4. – Avizul, adresa pentru completarea documentatiei si scrisoarea de refuz, după caz, vor fi semnate de presedintele ANIMMC.

Art. 5. – Cererile de eliberare a avizelor vor fi înregistrate de Comisia de examinare a documentatiei într-un registru special.

Art. 6. – În scopul obtinerii avizului ANIMMC pentru orice modificare/completare ulterioară a statutului asociatiei sau uniunii judetene/nationale de societăti cooperative sunt necesare:

a) cererea de eliberare a avizului din partea membrului asociat împuternicit prin actul constitutiv;

b) hotărârea adunării generale/congresului, după caz, de modificare/completare a statutului.

Art. 7. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare de la data publicării.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie,

Eugen Ovidiu Chirovici

 

Bucuresti, 27 mai 2005.

Nr. 102.

 

ANEXĂ

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII SI COOPERATIE

Nr. ................/................

 

AVIZ

nr. ................................ din ........................

pentru conformitatea statutului .................................................. (asociatiei sau uniunii judetene/nationale)

cu prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei

 

Având în vedere cererea înregistrată la Agentia Natională pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie sub nr. ...................................... în registrul special, prin care se solicită eliberarea avizului pentru conformitatea statutului cu prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei,

în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 1/2005, în urma analizării documentatiei compuse din următoarele elemente:

1. cererea de eliberare a avizului din partea membrului asociat împuternicit, conform art. 90 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 1/2005, al ............................... (asociatiei sau uniunii judetene/nationale);

2. statutul ............................... (asociatiei sau uniunii judetene/nationale);

3. actul constitutiv al ............................... (asociatiei sau uniunii judetene/nationale);

4. actul doveditor al sediului prevăzut în statut;

5. declaratia pe propria răspundere privind existenta patrimoniului initial prevăzut în statut;

6. declaratia pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 103 din Legea nr. 1/2005, în cazul uniunilor judetene/nationale si a respectării de către solicitant a prevederilor Legii nr. 1/2005, Agentia Natională pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie avizează favorabil statutul ............................... (asociatiei sau uniunii judetene/nationale), cu următoarele date de identificare:

...................................................................................................................................................

S-a eliberat prezentul aviz în vederea înscrierii în Registrul asociatiilor si fundatiilor.

Agentia Natională pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie îsi rezervă dreptul de a retrage prezentul aviz si de a actiona conform prevederilor legale în următoarele cazuri:

1. când scopul sau activitatea asociatiei sau uniunii judetene/nationale a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;

2. când atingerea scopului asociatiei sau uniunii judetene/nationale se realizează prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

3. când se urmăreste un alt scop decât cel pentru care s-a constituit asociatia sau uniunea judeteană/natională;

4. când se constată modificări/completări ale statutului fără avizul ANIMMC.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie,

.................................................................................

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 1 din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2003 privind predarea spre exploatare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică a statului, care face obiectul vânzării de către Regia Natională a Pădurilor, cu modificările ulterioare

 

În temeiul art. 13 alin. (4) din Regulamentul de vânzare a masei lemnoase de către detinătorii de fond forestierproprietate publică, către agentii economici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 85/2004,

având în vedere Referatul de aprobare nr. 157981/VM din 19 mai 2005 al Directiei politici, strategii si reglementări forestiere,

în baza art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. – Articolul 1 din Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 391/2003 privind predarea spre exploatare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică a statului, care face obiectul vânzării de către Regia Natională a Pădurilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 19 iunie 2003, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art.1. – (1) Se interzice predarea de către subunitătile Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva a masei lemnoase provenite din fondul forestier proprietate publică a statului, care face obiectul vânzării, dacă beneficiarii masei lemnoase respective nu asigură plata contravalorii acesteia prin instrumente de plată bancare, conform prevederilor contractuale.

(2) Data decontării efective a contravalorii asigurate în conditiile alin. (1) nu poate depăsi 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii.“

Art. II. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Nicolae Flaviu Lazin,

secretar de stat

 

Bucuresti, 1 iunie 2005.

Nr. 392.