MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 486         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 9 iunie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 233 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

448. – Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale pentru completarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

5. – Regulament privind comisioanele practicate de Banca Natională a României pentru efectuarea operatiunilor de depunere si retragere de numerar ale institutiilor de credit si ale Trezoreriei Statului

 

16. – Circulară privind nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, valabil în luna iunie 2005

 

17. – Circulară pentru modificarea limitei pozitiei nete totale a tranzactiilor valutare ale sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, prevăzută de Normele Băncii Nationale a României nr. 8/1995 privind nivelul pozitiilor valutare ale sucursalelor din România ale societătilor bancare, persoane juridice străine, pentru tranzactiile valută contra lei efectuate pe piata valutară interbancară

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 233

din 21 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Constantin Doldur – judecător

Nicolae Cochinescu – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion D. Bacria, Elena M. Bacria si Mircea Bacria în Dosarul nr. 2.350/P/2004 al Tribunalului Arges – Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.350/P/2004, Tribunalul Arges – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Bacria D. Ion, Bacria M. Elena si Bacria Mircea într-o cauză penală având ca obiect solutionarea recursului declarat de acestia împotriva unei sentinte penale a Judecătoriei Pitesti prin care li s-a respins plângerea împotriva unei rezolutii a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, la accesul liber la justitie si la garantarea dreptului de proprietate privată, prin aceea că instituie un control judecătoresc formal, având în vedere că se realizează la nivelul judecătoriilor, iar nu la nivelul unor instante superioare sau la acelasi nivel, dar în altă rază de competentă, ceea ce stirbeste impartialitatea judecătorilor, colegi cu procurorii care au pronuntat solutiile care se atacă.

Totodată, arată că termenul de 20 de zile în care judecătorul trebuie să se pronunte asupra plângerii reglementate de art. 2781 din Codul de procedură penală este insuficient pentru studierea dosarului si, ca urmare, pentru pronuntarea unei solutii legale si temeinice, limitându-se astfel la accesul la justitie al cetătenilor si încălcându-se principiul egalitătii în fata legii. Prevederea alin. 7 al art. 2781, potrivit căreia instanta solutionează plângerea pe baza lucrărilor si a materialelor din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate, este lipsită de relevantă si eficientă juridică, întrucât, îîn cele mai multe situatii, înscrisurile noi, în cazul unei cercetări prealabile incomplete, subiective si părtinitoare, nu pot fi prezentate instantei de judecată în termenul de 20 de zile, ele fiind în posesia făptuitorilor, a complicilor ori în custodia unor organe abilitate în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate [...]“.

De asemenea, apreciază că alin. 9 al art. 2781 este neconstitutional, având în vedere că “situatia persoanelor implicate în aceste cauze nu este identică cu cea a inculpatilor trimisi în judecată prin rechizitoriu“.

În ceea ce priveste alin. 11 al art. 2781 din Codul de procedură penală, arată că aceste dispozitii reglementează “o modalitate inedită de amnistiere/gratiere“ a persoanelor vinovate de săvârsirea unor infractiuni pentru care trebuie întocmite rechizitorii de trimitere în judecată. Astfel, din analiza textului legal rezultă că, dacă instanta a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, atunci persoane vinovate de comiterea unor infractiuni mai grave decât cele prevăzute în art. 279 alin. 2 lit. a) nu mai pot fi urmărite pentru aceleasi fapte, în afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute organului de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10 din Codul de procedură penală.

Tribunalul Arges – Sectia penală opinează în sensul că dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei, deoarece prin prevederile legale criticate s-a instituit o procedură rapidă, cu termene foarte scurte, atât pentru solutionarea plângerii de către procurorul ierarhic superior, cât si pentru solutionarea acesteia de către instanta de judecată. Astfel, textele legale criticate nu contin privilegii sau discriminări, iar instituirea unor reguli speciale nu încalcă principiul egalitătii în fata legii.

Totodată, arată că, potrivit art. 126 si 129 din Constitutie, stabilirea competentei, a modului de sesizare a instantei si utilizarea căilor de atac sunt atributul exclusiv al legiuitorului. Se invocă si principiul “non bis in idem“, prin care se împiedică exercitarea unei noi actiuni penale împotriva aceleiasi persoane pentru aceeasi faptă, astfel că, în măsura în care a intervenit o hotărâre definitivă, aceasta capătă autoritate de lucru judecat.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că din întregul text al art. 2781 din Codul de procedură penală reiese ideea participării în mod egal în fata legii a tuturor celor implicati, instanta de judecată având în vedere, la momentul solutionării plângerii, întregul material probator existent la dosarul cauzei si, prin urmare, părtile interesate beneficiază de toate drepturile procesuale.

În ceea ce priveste termenul de 20 de zile, prevăzut de alin. 12 al art. 2781 din Codul de procedură penală, consideră că acesta este un termen de recomandare si nu unul imperativ, scopul instituirii lui fiind rezolvarea cu celeritate a cauzelor deduse judecătii, în conformitate si cu prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitor la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Totodată, arată că plângerea prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală a fost concepută de legiuitor ca o cale de atac în cadrul căreia instanta analizează legalitatea si temeinicia rezolutiei sau ordonantei de netrimitere în judecată fată de continutul dosarului de urmărire penală. Nici o dispozitie legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului ierarhic superior să dispună, în conditiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale. În baza principiului înon bis in idem“, în situatia prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, persoana în privinta căreia instanta, prin hotărâre definitivă, a decis să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeasi faptă, în afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute de art. 10 din Codul de procedură penală, hotărârea definitivă căpătând autoritate de lucru judecat si prezumându-se că reflectă adevărul.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind art. 44 din Constitutie, apreciază că aceste prevederi constitutionale nu au incidentă în speta dedusă judecătii.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 2781 din Codul de procedură penală stabileste dreptul persoanei vătămate sau al oricărei alte persoane ale cărei interese legitime sunt afectate de a face plângere împotriva solutiilor de netrimitere în judecată date de procuror la instanta judecătorească căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă. Prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil si nici accesul liber la justitie, petentul având deplina libertate de a demonstra în fata instantei de judecată ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările si materialul probator existent la dosar, precum si posibilitatea prezentării unor probe suplimentare fată de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi.

De asemenea, apreciază că termenul de 20 de zile în care instanta este obligată să rezolve plângerea a fost instituit tocmai în considerarea dreptului părtii la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordantă cu art. 21 din Constitutie si, respectiv, cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Câtă vreme plângerea reglementată de art. 2781 din Codul de procedură penală vizează doar legalitatea si temeinicia solutiei de netrimitere dispuse de procuror, iar nu judecarea fondului cauzei, este de dorit ca acest examen al legalitătii actului atacat să se realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului.

Totodată, arată că încheierea prin care instanta admite plângerea împotriva rezolutiei ori ordonantei de netrimitere în judecată si retine cauza spre rejudecare poate fi atacată cu apel sau cu recurs o dată cu fondul ori cu sentinta sau decizia recurată, în temeiul dispozitiilor art. 361 alin. 2 si art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigurându-se pe deplin accesul liber la justitie, precum si dreptul la un proces echitabil. Astfel, în temeiul dispozitiilor constitutionale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, în timp ce în cazul solutionării plângerilor împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, instanta nu judecă infractiunea care a făcut obiectul urmăririi penale, ci verifică doar rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor dosarului si a materialelor din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate, în situatia în care este sesizată prin rechizitoriu si s-a pornit actiunea penală, instanta procedează la judecarea în fond a cauzei, dând, după caz, o solutie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal. Astfel, situatiile avute în vedere sunt diferite si, ca urmare, nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, apreciază că stabilirea unor reguli speciale de procedură este realizată de legiuitor potrivit competentei sale constitutionale, iar principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza procedurile instituite de lege, invocând în acest sens si deciziile Curtii Constitutionale nr. 412/2004 si 414/2004. Fată de prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) apreciază că acestea nu au relevantă în cauza de fată.

Presedintele Senatului nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală, care au fost introduse prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003) si au următorul continut:

“Instanta, judecând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Instanta pronuntă una dintre următoarele solutii: [...]

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei, ca primă instantă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

[...]

În situatia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinta căreia instanta, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeasi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.“

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia arată că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 44 alin. (1) si (2), al căror continut este următorul:

– Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“;

– Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“;

– Art. 44 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.“

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată, cum sunt cele prevăzute de dispozitiile legale criticate, este realizată de legiuitor în exercitarea competentei sale prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită numai prin lege, fără a încălca dispozitiile constitutionale ale art. 21 referitoare la liberul acces la justitie.

În legătură cu neconstitutionalitatea alin. 7 al art. 2781 din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 414 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004, statuând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată de natura juridică a plângerii în discutie, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează o analiză a rezolutiei sau a ordonantei procurorului, sub aspectul legalitătii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea solutionării plângerii, instanta să verifice pe baza lucrărilor si a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de netrimitere în judecată atacate, dacă aceasta a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozitiilor legale. Astfel, Curtea observă că întreaga procedură de solutionare a plângerii reglementate de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, procedură prin care se vizează doar legalitatea solutiei procurorului, iar nu judecarea fondului cauzei, reprezintă în sine o garantie a realizării accesului liber la justitie.

Cu privire la dispozitiile alin. 8 lit. c) si alin. 9 ale art. 2781 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, admitând plângerea, instanta de judecată apreciază si cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul faptului dacă acestea au fost sau nu suficiente pentru a fundamenta solutia organului de cercetare penală. Astfel, admitând plângerea si desfiintând rezolutia sau ordonanta atacată, instanta poate să dispună, atunci când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retinerea cauzei spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. Prin urmare, accesul liber la justitie prevăzut de art. 21 din Constitutie este pe deplin asigurat, petentul având posibilitatea să se prevaleze de toate garantiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, inclusiv de posibilitatea de a solicita administrarea oricăror înscrisuri noi si de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Referitor la sustinerile autorilor exceptiei potrivit cărora dispozitiile alin. 11 al art. 2781 din Codul de procedură penală instituie “o modalitate inedită de amnistiere/gratiere a persoanelor care se fac vinovate de săvârsirea unor infractiuni pentru care trebuie întocmite numai rechizitorii de trimitere în judecată“, Curtea constată că acestea sunt nefondate, întrucât, în cazul procedurii de solutionare a plângerilor împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, instanta se pronuntă numai asupra legalitătii si temeiniciei solutiilor procurorului de netrimitere în judecată, dispuse în faza de urmărire penală, pe baza lucrărilor dosarului si a materialelor din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate, iar nu asupra fondului cauzei.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit căreia termenul de 20 de zile în care instanta este obligată să rezolve plângerea este insuficient pentru studierea dosarului si, ca urmare, pentru pronuntarea unei solutii legale si temeinice, limitându-se astfel accesul la justitie al cetătenilor si încălcându-se principiul egalitătii în fata legii, Curtea observă că acest termen este prevăzut de dispozitiile alin. 12 al art. 2781 din Codul de procedură penală, care nu face obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate si, ca atare, această critică nu poate fi primită.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind art. 44 din Constitutie, Curtea constată că aceste prevederi constitutionale se referă la dreptul de proprietate privată si, ca atare, nu au incidentă în speta dedusă judecătii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion D. Bacria, Elena M. Bacria si Mircea Bacria în Dosarul nr. 2.350/P/2004 al Tribunalului Arges – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

pentru completarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale

 

Având în vedere prevederile art. 20 alin. (11) din Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.346/2004 privind aprobarea Regulamentului pentru acreditarea consumatorilor eligibili de gaze naturale, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul dispozitiilor art. 10 alin. (4) si (5) din Legea gazelor nr. 351/2004,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale emite prezenta decizie.

Art. 1. – Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.412/2004 privind aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.129 din 30 noiembrie 2004, se completează cu anexa “Lista suplimentară a consumatorilor eligibili de gaze naturale“, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. – Compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale si agentii economici nominalizati în anexa la prezenta decizie vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 3. – Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Stefan Cosmeanu

 

Bucuresti, 6 iunie 2005.

Nr. 448.

 

ANEXĂ*)

 

LISTA SUPLIMENTARĂ

a consumatorilor eligibili de gaze naturale

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

privind comisioanele practicate de Banca Natională a României pentru efectuarea operatiunilor de depunere si retragere de numerar ale institutiilor de credit si ale Trezoreriei Statului

 

Având în vedere:

– Nota nr. VI.2/2.450 din 19 mai 2005 a Directiei emisiune, tezaur si casierie;

– Hotărârea Consiliului de administratie din sedinta din 26 mai 2005,

în baza prevederilor art. 21 alin. (1) si (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

în temeiul prevederilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

Banca Natională a României emite următorul regulament:

Art. 1. – Pentru serviciile prestate de Banca Natională a României institutiilor de credit si Trezoreriei Statului, aferente operatiunilor de retragere sau depunere de numerar, se percep comisioane.

Art. 2. – (1) Retragerile de numerar ale institutiilor de credit si Trezoreriei Statului se realizează prin casieriile sucursalelor Băncii Nationale a României pe baza documentului “Cerere pentru retragere de numerar“.

(2) Cererile pentru retragere de numerar vor fi semnate de persoanele desemnate să angajeze unitatea bancară în astfel de operatiuni si vor purta amprenta stampilei unitătii bancare respective.

(3) Cererile de retragere se remit sucursalelor Băncii Nationale a României, denumită în continuare BNR, în scris, prin fax sau letric, până la ora 15,00 în ziua lucrătoare anterioară efectuării operatiunii, denumită în continuare ziua (z-1), sau până la ora 12,00 în ziua efectuării operatiunii, denumită în continuare ziua (z).

Art. 3. – (1) În ziua (z-1) se admite o singură cerere de retragere, pentru ziua (z), din partea unei unităti bancare, adresată sucursalei BNR prin care se efectuează operatiunile cu numerar.

(2) Asupra numerarului retras în ziua (z), care a fost anuntat în ziua (z-1), se percepe un comision de 0,25% aplicat la suma retrasă.

(3) Asupra numerarului anuntat si retras în aceeasi zi (z) se percepe un comision de 0,50% aplicat la suma retrasă.

(4) Asupra sumelor anuntate a se retrage si neridicate se percepe un comision de 0,15%.

(5) În cazul în care se doreste o renuntare partială fată de cererea de retragere initială, unitatea emitentă va emite o nouă cerere care va contine suma ce urmează a fi retrasă efectiv si va anula cererea initială. Comisionul de 0,15% penalizator se va aplica doar la suma neridicată.

(6) Asupra sumelor anuntate a se retrage, dar pentru care se solicită o structură pe cupiuri preferentială, diferită de structura stabilită de BNR, se percepe un comision de 0,50%.

Art. 4. – (1) Pentru numerarul sub formă de bancnotă depus la sucursalele BNR nu se percepe comision.

(2) Pentru numerarul sub formă de monedă metalică din emisiunea monetară veche, depus la sucursalele BNR, nu se percepe comision.

(3) Pentru numerarul sub formă de monedă metalică din emisiunea monetară nouă, depus la sucursalele BNR, se percepe un comision de 0,50%.

(4) Pentru numerarul depus fără a fi sortat (bancnote uzate, deteriorate, contrafăcute, fără putere circulatorie), aranjat si împachetat conform normelor în vigoare se percepe un comision penalizator de 6.000.000 lei (600 lei noi).

(5) Constatarea faptului că numerarul depus nu este sortat, aranjat si împachetat corespunzător se face la primire prin sondaj, în prezenta casierilor unitătilor institutiilor de credit deponente, si se va consemna într-un proces-verbal întocmit în două exemplare.

Art. 5. – (1) Pentru efectuarea operatiunilor de schimb între bancnote si monede (monede metalice cu bancnote si invers, monede metalice tot cu monede metalice, dar din cupiuri diferite, bancnote uzate cu bancnote bune sau din cupiuri diferite), se percepe un comision de 1,00% asupra sumei schimbate.

(2) Operatiunea se efectuează în aceeasi zi.

Art. 6. – (1) Pentru fiecare proces-verbal întocmit pentru diferentele în plus sau în minus constatate la procesarea numerarului depus si remis unitătilor bancare deponente se percepe un comision fix de 100.000 lei (10 lei noi).

(2) Pentru fiecare proces-verbal întocmit pentru bancnotele contrafăcute, constatate la procesarea numerarului depus, se va percepe un comision fix de 500.000 lei (50 lei noi).

(3) Pentru consultarea/interogarea bazei de date a sistemului CASH – ReGIS cu privire la decontarea diferentelor de numerar constatate la procesare si a comisioanelor aferente operatiunilor cu numerar se percepe un comision fix, lunar, în valoare de 5.000.000 lei (500 lei noi).

Art. 7. – Comisioanele percepute potrivit art. 3, 4, 5 si 6 se vor calcula si se vor încasa de Banca Natională a României în ziua efectuării operatiunilor respective.

Comisionul prevăzut la art. 6 alin. (3) se încasează în ultima zi lucrătoare a lunii.

Art. 8. – (1) Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Ordinul Băncii Nationale a României nr. 1/2000 privind aplicarea unor comisioane pentru operatiunile de încasări si plăti cu numerar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000, si Ordinul Băncii Nationale a României nr. 1/2004 pentru modificarea si completarea dispozitiilor Ordinului Băncii Nationale a României nr. 1/2000 privind aplicarea unor comisioane pentru operatiunile de încasări si plăti cu numerar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2004.

 

Guvernatorul Băncii Nationale a României,

Mugur Isărescu

 

Bucuresti, 1 iunie 2005.

Nr. 5.

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, valabil în luna iunie 2005

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si tinând seama de evolutiile macroeconomice si monetare recente,

Banca Natională a României hotărăste:

Pentru luna iunie 2005, nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României este de 8,00% pe an.

 

Guvernatorul Băncii Nationale a României,

Mugur Isărescu

 

Bucuresti, 1 iunie 2005.

Nr. 16.

 

BANCA NAfiIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

pentru modificarea limitei pozitiei nete totale a tranzactiilor valutare ale sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, prevăzută de Normele Băncii Nationale a României nr. 8/1995 privind nivelul pozitiilor valutare ale sucursalelor din România ale societătilor bancare, persoane juridice străine, pentru tranzactiile valută contra lei efectuate pe piata valutară interbancară

 

Având în vedere prevederile art. 25 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si ale pct. 5 alin. 2 din Normele Băncii Nationale a României nr. 8/1995 privind nivelul pozitiilor valutare ale sucursalelor din România ale societătilor bancare, persoane juridice străine, pentru tranzactiile valută contra lei efectuate pe piata valutară interbancară,

în temeiul dispozitiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

Banca Natională a României emite prezenta circulară.

Articol unic. – Nivelul limitei pozitiei nete totale a tranzactiilor valutare ale sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, prevăzut la pct. 5 alin. 1 din Normele Băncii Nationale a României nr. 8/1995 privind nivelul pozitiilor valutare ale sucursalelor din România ale societătilor bancare, persoane juridice străine, pentru tranzactiile valută contra lei efectuate pe piata valutară interbancară, se stabileste la echivalentul în lei al sumei de 5.000.000 EUR.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Isărescu

 

Bucuresti, 1 iunie 2005.

Nr. 17.