MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 486 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 9 iunie 2005
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 233 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de
procedură penală
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
448. – Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale pentru completarea Listei
centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale
ACTE
ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
5. – Regulament privind comisioanele practicate de Banca
Natională a României pentru efectuarea operatiunilor de depunere si retragere
de numerar ale institutiilor de credit si ale Trezoreriei Statului
16. – Circulară privind nivelul ratei dobânzii de referintă a
Băncii Nationale a României, valabil în luna iunie 2005
17. – Circulară pentru modificarea limitei pozitiei nete totale
a tranzactiilor valutare ale sucursalelor din România ale băncilor, persoane
juridice străine, prevăzută de Normele Băncii Nationale a României nr. 8/1995
privind nivelul pozitiilor valutare ale sucursalelor din România ale societătilor
bancare, persoane juridice străine, pentru tranzactiile valută contra lei
efectuate pe piata valutară interbancară
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
21 aprilie 2005
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin.
7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală
Ioan
Vida – presedinte
Constantin
Doldur – judecător
Nicolae
Cochinescu – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Nicoleta
Grigorescu – procuror
Ioana
Marilena Chiorean – magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală,
exceptie ridicată de Ion D. Bacria, Elena M. Bacria si Mircea Bacria în Dosarul
nr. 2.350/P/2004 al Tribunalului Arges – Sectia penală.
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta
constantă a Curtii Constitutionale în această materie.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 10 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.350/P/2004, Tribunalul
Arges – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Bacria D.
Ion, Bacria M. Elena si Bacria Mircea într-o cauză penală având ca obiect
solutionarea recursului declarat de acestia împotriva unei sentinte penale a
Judecătoriei Pitesti prin care li s-a respins plângerea împotriva unei
rezolutii a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitesti.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că
dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale referitoare
la egalitatea cetătenilor în fata legii, la accesul liber la justitie si la
garantarea dreptului de proprietate privată, prin aceea că instituie un control
judecătoresc formal, având în vedere că se realizează la nivelul
judecătoriilor, iar nu la nivelul unor instante superioare sau la acelasi
nivel, dar în altă rază de competentă, ceea ce stirbeste impartialitatea
judecătorilor, colegi cu procurorii care au pronuntat solutiile care se atacă.
Totodată,
arată că termenul de 20 de zile în care judecătorul trebuie să se pronunte
asupra plângerii reglementate de art. 2781 din
Codul de procedură penală
este insuficient pentru studierea dosarului si, ca urmare, pentru pronuntarea
unei solutii legale si temeinice, limitându-se astfel la accesul la justitie al
cetătenilor si încălcându-se principiul egalitătii în fata legii. Prevederea
alin. 7 al art. 2781,
potrivit căreia instanta solutionează plângerea pe baza lucrărilor si a
materialelor din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate, este
lipsită de relevantă si eficientă juridică, întrucât, îîn cele mai multe
situatii, înscrisurile noi, în cazul unei cercetări prealabile incomplete,
subiective si părtinitoare, nu pot fi prezentate instantei de judecată în
termenul de 20 de zile, ele fiind în posesia făptuitorilor, a complicilor ori
în custodia unor organe abilitate în legătură cu stabilirea dreptului de
proprietate [...]“.
De
asemenea, apreciază că alin. 9 al art. 2781 este
neconstitutional, având în vedere că “situatia persoanelor implicate în aceste
cauze nu este identică cu cea a inculpatilor trimisi în judecată prin
rechizitoriu“.
În
ceea ce priveste alin. 11 al art. 2781 din
Codul de procedură penală, arată că aceste dispozitii reglementează “o
modalitate inedită de amnistiere/gratiere“ a persoanelor vinovate de săvârsirea
unor infractiuni pentru care trebuie întocmite rechizitorii de trimitere în
judecată. Astfel, din analiza textului legal rezultă că, dacă instanta a decis
că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, atunci
persoane vinovate de comiterea unor infractiuni mai grave decât cele prevăzute
în art. 279 alin. 2 lit. a) nu mai pot fi urmărite pentru aceleasi fapte, în
afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost
cunoscute organului de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile
prevăzute în art. 10 din Codul de
procedură penală.
Tribunalul
Arges – Sectia penală opinează în sensul că dispozitiile legale criticate nu contravin
Constitutiei, deoarece prin prevederile legale criticate s-a instituit o
procedură rapidă, cu termene foarte scurte, atât pentru solutionarea plângerii
de către procurorul ierarhic superior, cât si pentru solutionarea acesteia de
către instanta de judecată. Astfel, textele legale criticate nu contin
privilegii sau discriminări, iar instituirea unor reguli speciale nu încalcă
principiul egalitătii în fata legii.
Totodată,
arată că, potrivit art. 126 si 129 din Constitutie, stabilirea competentei, a
modului de sesizare a instantei si utilizarea căilor de atac sunt atributul
exclusiv al legiuitorului. Se invocă si principiul “non bis in idem“, prin care
se împiedică exercitarea unei noi actiuni penale împotriva aceleiasi persoane
pentru aceeasi faptă, astfel că, în măsura în care a intervenit o hotărâre
definitivă, aceasta capătă autoritate de lucru judecat.
Potrivit
dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele
Camerei Deputatilor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, arătând că din întregul text al art. 2781 din Codul
de procedură penală reiese ideea participării în mod egal în fata legii a
tuturor celor implicati, instanta de judecată având în vedere, la momentul
solutionării plângerii, întregul material probator existent la dosarul cauzei
si, prin urmare, părtile interesate beneficiază de toate drepturile procesuale.
În
ceea ce priveste termenul de 20 de zile, prevăzut de alin. 12 al art. 2781 din Codul
de procedură penală, consideră că acesta este un termen de recomandare si
nu unul imperativ, scopul instituirii lui fiind rezolvarea cu celeritate a
cauzelor deduse judecătii, în conformitate si cu prevederile constitutionale
ale art. 21 alin. (3) referitor la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Totodată,
arată că plângerea prevăzută de art. 2781 din
Codul de procedură penală a
fost concepută de legiuitor ca o cale de atac în cadrul căreia instanta
analizează legalitatea si temeinicia rezolutiei sau ordonantei de netrimitere
în judecată fată de continutul dosarului de urmărire penală. Nici o dispozitie
legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este
posibilă administrarea altor probe, să solicite procurorului care a emis actul
de netrimitere în judecată sau procurorului ierarhic superior să dispună, în
conditiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale. În
baza principiului înon bis in idem“, în situatia prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală,
persoana în privinta căreia instanta, prin hotărâre definitivă, a decis să se
înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru
aceeasi faptă, în afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi
ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală si nu a intervenit unul
dintre cazurile prevăzute de art. 10 din Codul de procedură penală, hotărârea
definitivă căpătând autoritate de lucru judecat si prezumându-se că reflectă
adevărul.
Referitor
la critica de neconstitutionalitate privind art. 44 din Constitutie, apreciază
că aceste prevederi constitutionale nu au incidentă în speta dedusă judecătii.
Guvernul
apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 2781 din Codul
de procedură penală stabileste dreptul persoanei vătămate sau al oricărei
alte persoane ale cărei interese legitime sunt afectate de a face plângere
împotriva solutiilor de netrimitere în judecată date de procuror la instanta
judecătorească căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă.
Prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil si nici
accesul liber la justitie, petentul având deplina libertate de a demonstra în
fata instantei de judecată ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările
si materialul probator existent la dosar, precum si posibilitatea prezentării
unor probe suplimentare fată de cele care au fost deja administrate, respectiv
înscrisuri noi.
De
asemenea, apreciază că termenul de 20 de zile în care instanta este obligată să
rezolve plângerea a fost instituit tocmai în considerarea dreptului părtii la
solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordantă cu art. 21 din
Constitutie si, respectiv, cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Câtă vreme plângerea
reglementată de art. 2781
din Codul de procedură penală
vizează doar legalitatea si temeinicia solutiei de netrimitere dispuse de
procuror, iar nu judecarea fondului cauzei, este de dorit ca acest examen al
legalitătii actului atacat să se realizeze cu celeritate, pentru a nu
tergiversa eventuala judecare a fondului.
Totodată,
arată că încheierea prin care instanta admite plângerea împotriva rezolutiei
ori ordonantei de netrimitere în judecată si retine cauza spre rejudecare poate
fi atacată cu apel sau cu recurs o dată cu fondul ori cu sentinta sau decizia
recurată, în temeiul dispozitiilor art. 361 alin. 2 si art. 3851 alin. 2 din Codul
de procedură penală, asigurându-se pe deplin accesul liber la justitie,
precum si dreptul la un proces echitabil. Astfel, în temeiul dispozitiilor
constitutionale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa
procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme fundamentale.
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, în timp ce în
cazul solutionării plângerilor împotriva rezolutiilor sau ordonantelor
procurorului de netrimitere în judecată, instanta nu judecă infractiunea care a
făcut obiectul urmăririi penale, ci verifică doar rezolutia sau ordonanta
atacată, pe baza lucrărilor dosarului si a materialelor din dosarul cauzei si a
oricăror înscrisuri noi prezentate, în situatia în care este sesizată prin
rechizitoriu si s-a pornit actiunea penală, instanta procedează la judecarea în
fond a cauzei, dând, după caz, o solutie de condamnare, de achitare sau
încetare a procesului penal. Astfel, situatiile avute în vedere sunt diferite
si, ca urmare, nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Cât
priveste critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 21 alin. (1)
si (2) din Constitutie, apreciază că stabilirea unor reguli speciale de
procedură este realizată de legiuitor potrivit competentei sale
constitutionale, iar principiul liberului acces la justitie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza procedurile
instituite de lege, invocând în acest sens si deciziile Curtii Constitutionale nr.
412/2004 si 414/2004.
Fată de prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) apreciază că
acestea nu au relevantă în cauza de fată.
Presedintele
Senatului nu a
comunicat Curtii Constitutionale punctul său de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală, care
au fost introduse prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea
Codului de procedură penală si a unor legi speciale (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003) si au următorul
continut:
“Instanta,
judecând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza
lucrărilor si materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi
prezentate.
Instanta
pronuntă una dintre următoarele solutii: [...]
c)
admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată
si, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei,
retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si
căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.
În
cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei, ca primă
instantă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.
[...]
În
situatia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinta căreia instanta,
prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se
redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeasi faptă, afară
de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute
de organul de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute
în art. 10.“
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia arată că dispozitiile
legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1)
si (2), art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 44 alin. (1) si (2), al căror
continut este următorul:
–
Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a
autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
(2)
Nimeni nu este mai presus de lege.“;
–
Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei
pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2)
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“;
–
Art. 44 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele
asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României
la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică,
precum si prin mostenire legală.“
Analizând
exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că stabilirea unor
reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezolutiei
sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată, cum sunt cele prevăzute
de dispozitiile legale criticate, este realizată de legiuitor în exercitarea
competentei sale prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit
cărora procedura de judecată este stabilită numai prin lege, fără a încălca
dispozitiile constitutionale ale art. 21 referitoare la liberul acces la
justitie.
În
legătură cu neconstitutionalitatea alin. 7 al art. 2781 din Codul de procedură penală,
Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr.
414 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004, statuând că limitarea mijloacelor de
probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezolutiilor
sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată de
natura juridică a plângerii în discutie, care nu vizează judecarea propriu-zisă
a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează o
analiză a rezolutiei sau a ordonantei procurorului, sub aspectul legalitătii
acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea solutionării plângerii,
instanta să verifice pe baza lucrărilor si a materialului existente în dosarul
cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a
rezolutiei de netrimitere în judecată atacate, dacă aceasta a fost sau nu
dispusă cu respectarea dispozitiilor legale. Astfel, Curtea observă că întreaga
procedură de solutionare a plângerii reglementate de prevederile art. 2781 din Codul
de procedură penală, procedură prin care se vizează doar legalitatea
solutiei procurorului, iar nu judecarea fondului cauzei, reprezintă în sine o
garantie a realizării accesului liber la justitie.
Cu privire
la dispozitiile alin. 8 lit. c) si alin. 9 ale art. 2781 din Codul
de procedură penală, Curtea constată că, admitând plângerea, instanta de
judecată apreciază si cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire
penală, inclusiv sub aspectul faptului dacă acestea au fost sau nu suficiente
pentru a fundamenta solutia organului de cercetare penală. Astfel, admitând
plângerea si desfiintând rezolutia sau ordonanta atacată, instanta poate să
dispună, atunci când probele existente la dosar sunt suficiente pentru
judecarea cauzei, retinerea cauzei spre judecare, dispozitiile privind
judecarea în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
Prin urmare, accesul liber la justitie prevăzut de art. 21 din Constitutie este
pe deplin asigurat, petentul având posibilitatea să se prevaleze de toate
garantiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, inclusiv de
posibilitatea de a solicita administrarea oricăror înscrisuri noi si de a
exercita căile de atac prevăzute de lege.
Referitor
la sustinerile autorilor exceptiei potrivit cărora dispozitiile alin. 11 al
art. 2781 din Codul de procedură penală instituie “o modalitate
inedită de amnistiere/gratiere a persoanelor care se fac vinovate de săvârsirea
unor infractiuni pentru care trebuie întocmite numai rechizitorii de trimitere
în judecată“, Curtea constată că acestea sunt nefondate, întrucât, în cazul
procedurii de solutionare a plângerilor împotriva rezolutiilor sau ordonantelor
procurorului de netrimitere în judecată, instanta se pronuntă numai asupra
legalitătii si temeiniciei solutiilor procurorului de netrimitere în judecată,
dispuse în faza de urmărire penală, pe baza lucrărilor dosarului si a
materialelor din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate, iar nu
asupra fondului cauzei.
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit căreia termenul de
20 de zile în care instanta este obligată să rezolve plângerea este insuficient
pentru studierea dosarului si, ca urmare, pentru pronuntarea unei solutii
legale si temeinice, limitându-se astfel accesul la justitie al cetătenilor si
încălcându-se principiul egalitătii în fata legii, Curtea observă că acest
termen este prevăzut de dispozitiile alin. 12 al art. 2781 din Codul
de procedură penală, care nu face obiectul prezentei exceptii de
neconstitutionalitate si, ca atare, această critică nu poate fi primită.
Referitor
la critica de neconstitutionalitate privind art. 44 din Constitutie, Curtea
constată că aceste prevederi constitutionale se referă la dreptul de
proprietate privată si, ca atare, nu au incidentă în speta dedusă judecătii.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. c), alin. 9 si alin. 11 din Codul de procedură penală,
exceptie ridicată de Ion D. Bacria, Elena M. Bacria si Mircea Bacria în Dosarul
nr. 2.350/P/2004 al Tribunalului Arges – Sectia penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana
Marilena Chiorean
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
AUTORITATEA NATIONALĂ DE
REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE
pentru completarea
Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale
Având
în vedere prevederile art. 20 alin. (11)
din Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Gazelor Naturale nr.
1.346/2004 privind aprobarea Regulamentului pentru acreditarea
consumatorilor eligibili de gaze naturale, cu modificările si completările
ulterioare,
în
temeiul dispozitiilor art. 10 alin. (4) si (5) din Legea gazelor nr.
351/2004,
presedintele
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale emite prezenta decizie.
Art.
1. – Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Gazelor Naturale nr.
1.412/2004 privind aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili
de gaze naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.129 din 30 noiembrie 2004, se completează cu anexa “Lista suplimentară a
consumatorilor eligibili de gaze naturale“, prevăzută în anexa care face parte
integrantă din prezenta decizie.
Art.
2. – Compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare
în Domeniul Gazelor Naturale si agentii economici nominalizati în anexa la
prezenta decizie vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.
Art.
3. – Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,
Stefan
Cosmeanu
Bucuresti, 6 iunie 2005.
Nr. 448.
ANEXĂ*)
a
consumatorilor eligibili de gaze naturale
BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind comisioanele
practicate de Banca Natională a României pentru efectuarea operatiunilor de
depunere si retragere de numerar ale institutiilor de credit si ale Trezoreriei
Statului
Având
în vedere:
–
Nota nr. VI.2/2.450 din 19 mai 2005 a Directiei emisiune, tezaur si casierie;
–
Hotărârea Consiliului de administratie din sedinta din 26 mai 2005,
în
baza prevederilor art. 21 alin. (1) si (3) din Legea nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,
în
temeiul prevederilor art. 48 din Legea nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,
Banca
Natională a României emite următorul regulament:
Art. 1. – Pentru
serviciile prestate de Banca Natională a României institutiilor de credit si
Trezoreriei Statului, aferente operatiunilor de retragere sau depunere de
numerar, se percep comisioane.
Art.
2. – (1) Retragerile de numerar ale institutiilor de credit si Trezoreriei
Statului se realizează prin casieriile sucursalelor Băncii Nationale a României
pe baza documentului “Cerere pentru retragere de numerar“.
(2)
Cererile pentru retragere de numerar vor fi semnate de persoanele desemnate să
angajeze unitatea bancară în astfel de operatiuni si vor purta amprenta
stampilei unitătii bancare respective.
(3)
Cererile de retragere se remit sucursalelor Băncii Nationale a României,
denumită în continuare BNR, în scris, prin fax sau letric, până la ora
15,00 în ziua lucrătoare anterioară efectuării operatiunii, denumită în
continuare ziua (z-1), sau până la ora 12,00 în ziua efectuării
operatiunii, denumită în continuare ziua (z).
Art.
3. – (1) În ziua (z-1) se admite o singură cerere de retragere, pentru ziua
(z), din partea unei unităti bancare, adresată sucursalei BNR prin care se
efectuează operatiunile cu numerar.
(2)
Asupra numerarului retras în ziua (z), care a fost anuntat în ziua (z-1), se
percepe un comision de 0,25% aplicat la suma retrasă.
(3)
Asupra numerarului anuntat si retras în aceeasi zi (z) se percepe un comision
de 0,50% aplicat la suma retrasă.
(4)
Asupra sumelor anuntate a se retrage si neridicate se percepe un comision de
0,15%.
(5)
În cazul în care se doreste o renuntare partială fată de cererea de retragere
initială, unitatea emitentă va emite o nouă cerere care va contine suma ce
urmează a fi retrasă efectiv si va anula cererea initială. Comisionul de 0,15%
penalizator se va aplica doar la suma neridicată.
(6)
Asupra sumelor anuntate a se retrage, dar pentru care se solicită o structură
pe cupiuri preferentială, diferită de structura stabilită de BNR, se percepe un
comision de 0,50%.
Art.
4. – (1) Pentru numerarul sub formă de bancnotă depus la sucursalele BNR nu se
percepe comision.
(2)
Pentru numerarul sub formă de monedă metalică din emisiunea monetară veche,
depus la sucursalele BNR, nu se percepe comision.
(3)
Pentru numerarul sub formă de monedă metalică din emisiunea monetară nouă,
depus la sucursalele BNR, se percepe un comision de 0,50%.
(4)
Pentru numerarul depus fără a fi sortat (bancnote uzate, deteriorate,
contrafăcute, fără putere circulatorie), aranjat si împachetat conform normelor
în vigoare se percepe un comision penalizator de 6.000.000 lei (600 lei noi).
(5)
Constatarea faptului că numerarul depus nu este sortat, aranjat si împachetat
corespunzător se face la primire prin sondaj, în prezenta casierilor unitătilor
institutiilor de credit deponente, si se va consemna într-un proces-verbal
întocmit în două exemplare.
Art.
5. – (1) Pentru efectuarea operatiunilor de schimb între bancnote si monede
(monede metalice cu bancnote si invers, monede metalice tot cu monede metalice,
dar din cupiuri diferite, bancnote uzate cu bancnote bune sau din cupiuri
diferite), se percepe un comision de 1,00% asupra sumei schimbate.
(2)
Operatiunea se efectuează în aceeasi zi.
Art.
6. – (1) Pentru fiecare proces-verbal întocmit pentru diferentele în plus sau
în minus constatate la procesarea numerarului depus si remis unitătilor bancare
deponente se percepe un comision fix de 100.000 lei (10 lei noi).
(2)
Pentru fiecare proces-verbal întocmit pentru bancnotele contrafăcute,
constatate la procesarea numerarului depus, se va percepe un comision fix de
500.000 lei (50 lei noi).
(3)
Pentru consultarea/interogarea bazei de date a sistemului CASH – ReGIS cu
privire la decontarea diferentelor de numerar constatate la procesare si a
comisioanelor aferente operatiunilor cu numerar se percepe un comision fix,
lunar, în valoare de 5.000.000 lei (500 lei noi).
Art.
7. – Comisioanele percepute potrivit art. 3, 4, 5 si 6 se vor calcula si se vor
încasa de Banca Natională a României în ziua efectuării operatiunilor
respective.
Comisionul
prevăzut la art. 6 alin. (3) se încasează în ultima zi lucrătoare a lunii.
Art.
8. – (1) Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2)
La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Ordinul Băncii
Nationale a României nr.
1/2000 privind aplicarea unor comisioane pentru operatiunile de încasări si
plăti cu numerar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162
din 18 aprilie 2000, si Ordinul Băncii Nationale a României nr.
1/2004 pentru modificarea si completarea dispozitiilor Ordinului Băncii
Nationale a României nr.
1/2000 privind aplicarea unor comisioane pentru operatiunile de încasări si
plăti cu numerar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32
din 15 ianuarie 2004.
Guvernatorul
Băncii Nationale a României,
Mugur
Isărescu
Bucuresti, 1 iunie 2005.
Nr. 5.
BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind nivelul ratei
dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, valabil în luna iunie 2005
Având în vedere
prevederile Legii nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si tinând seama de
evolutiile macroeconomice si monetare recente,
Banca
Natională a României hotărăste:
Pentru
luna iunie 2005, nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a
României este de 8,00% pe an.
Guvernatorul
Băncii Nationale a României,
Mugur
Isărescu
Bucuresti, 1 iunie 2005.
Nr. 16.
BANCA NAfiIONALĂ A ROMÂNIEI
pentru modificarea
limitei pozitiei nete totale a tranzactiilor valutare ale sucursalelor din
România ale băncilor, persoane juridice străine, prevăzută de Normele Băncii
Nationale a României nr. 8/1995 privind nivelul pozitiilor valutare ale sucursalelor
din România ale societătilor bancare, persoane juridice străine, pentru
tranzactiile valută contra lei efectuate pe piata valutară interbancară
Având
în vedere prevederile art. 25 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si ale pct. 5 alin. 2
din Normele Băncii Nationale a României nr. 8/1995 privind nivelul pozitiilor
valutare ale sucursalelor din România ale societătilor bancare, persoane
juridice străine, pentru tranzactiile valută contra lei efectuate pe piata
valutară interbancară,
în
temeiul dispozitiilor art. 48 din Legea nr.
312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,
Banca
Natională a României emite prezenta circulară.
Articol
unic. –
Nivelul limitei pozitiei nete totale a tranzactiilor valutare ale sucursalelor
din România ale băncilor, persoane juridice străine, prevăzut la pct. 5 alin. 1
din Normele Băncii Nationale a României nr. 8/1995 privind nivelul pozitiilor
valutare ale sucursalelor din România ale societătilor bancare, persoane
juridice străine, pentru tranzactiile valută contra lei efectuate pe piata
valutară interbancară, se stabileste la echivalentul în lei al sumei de
5.000.000 EUR.
Presedintele
Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,
Mugur
Isărescu
Bucuresti, 1 iunie 2005.
Nr. 17.
