MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 679 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Joi, 28 iulie 2005
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 415 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4)
din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie
penală
ORDONANTE
SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
115. – Ordonantă de urgentă pentru modificarea Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se
desfăsoară activităti de asistentă sanitar-veterinară
774. – Hotărâre privind unele măsuri pentru declansarea
procesului de privatizare a Societătii Nationale de Radiocomunicatii – S.A.
776. – Hotărâre privind corectarea limitelor de venituri
pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuintei si a nivelurilor
acestuia
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
643. – Ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor
privind aprobarea Planului de management pentru Parcul National Piatra Craiului
645. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si
dezvoltării rurale privind aprobarea încadrării regiunilor viticole românesti
în zonele viticole ale Uniunii Europene si conditiile aplicării corectiilor de
tărie alcoolică si de aciditate asupra recoltelor de struguri aflate în
diferite stadii de prelucrare
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
14 iulie 2005
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4)
din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie
penală
Ioan
Vida – presedinte
Nicolae
Cochinescu – judecător
Aspazia
Cojocaru – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Iuliana
Nedelcu – procuror
Afrodita
Laura Tutunaru – magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin.
(3) si art. 60 alin. (4) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală,
exceptie ridicată de Gündogdu Mahmut în Dosarul nr. 4.125/2005 al Înaltei Curti
de Casatie si Justitie – Sectia penală.
La
apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei si doamna Magda Vasiliu,
traducător autorizat. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul
autorului exceptiei, domnul Iulian Rusu, a depus la dosar o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece se află în imposibilitate de a
se prezenta din motive medicale.
Cu
privire la această cerere autorul exceptiei a arătat initial că si-o însuseste,
după care a revenit asupra ei precizând că lasă la aprecierea Curtii să se
pronunte asupra oportunitătii acordării unui nou termen, cu mentiunea că nu
doreste să fie extrădat din România.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate de
apărătorul autorului exceptiei, deoarece procedura de extrădare este o
procedură specială care impune solutionarea unei asemenea cauze în regim de
maximă celeritate.
Curtea
constată că întreaga procedură reglementată de Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală este
o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, care impune judecarea
cauzei cu celeritate. De altfel, sesizarea Curtii a fost formulată în formă
scrisă si a fost motivată de autor prin apărătorul ales, astfel că instanta de
control constitutional are toate datele necesare pentru a se pronunta asupra
exceptiei. Celelalte probleme ce tin de solutionarea cererii de extrădare
excedează competentei Curtii Constitutionale, ele fiind atributul exclusiv al
instantei de judecată.
Curtea,
în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de
acordare a unui nou termen.
Cauza
se află în stare de judecată.
Autorul
exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost
formulată în scris de apărătorul său.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca nefondată, deoarece prin exercitarea unei căi de atac
odată cu fondul nu se impietează asupra dreptului la recurs efectiv si asupra
dreptului referitor la un proces echitabil, atâta vreme cât legiuitorul a
oferit părtii interesate posibilitatea de a uza de o cale de atac.
De asemenea,
nu poate fi primită, în situatia amânării predării, nici critica referitoare la
întinderea duratei de arestare provizorie în vederea extrădării, întrucât
această procedură este reglementată prin mai multe articole care limitează
prelungirea măsurii arestării provizorii. Astfel, potrivit art. 45 alin. (7) si
(8) din Legea nr.
302/2004, arestarea provizorie încetează de drept dacă persoana extrădată nu
este preluată pentru predare de autoritătile competente ale statului
solicitant, în termen de 15 sau 30 de zile de la data convenită, conform art.
59. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si sub
acest aspect.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 11 iulie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.125/2005, Înalta
Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională
cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (3) si art.
60 alin. (4) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală.
Exceptia
a fost ridicată de Gündogdu Mahmut în dosarul cu numărul de mai sus, având ca
obiect solutionarea unui recurs formulat împotriva Sentintei penale nr. 73 din
24 mai 2005 prin care s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritătile
judiciare din Republica Turcia.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 45 alin.
(3) din Legea nr.
302/2004 aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (7)
potrivit cărora “Încheierile instantei privind măsura arestării preventive
sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege“. Or, din dispozitia legii
speciale rezultă că recursul împotriva măsurii arestării provizorii dispuse în
vederea extrădării este conditionat de judecarea cauzei.
Prin urmare, textul criticat nu oferă o cale de atac accesibilă si disponibilă prin care să-i fie protejate drepturile garantate de art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv.
În
ceea ce priveste art. 60 alin. (4) din Legea nr.
302/2004, autorul exceptiei arată că în cazul amânării extrădării care este
o procedură ulterioară celei judiciare, persoana arestată nu poate fi pusă în
libertate deoarece nu există un text de lege care să reglementeze această
măsură. Prin urmare, persoanei interesate îi este îngrădit accesul liber la
justitie datorită imposibilitătii exercitării unor căi de atac.
Cu
privire la celelalte texte invocate în sustinerea prezentei exceptii, autorul
nu a arătat în mod concret în ce constă contrarietatea dispozitiilor legale
criticate cu acestea.
Înalta
Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată. Legea nr.
302/2004 reglementează, între altele, procedura extrădării, procedură
specială, care impune judecarea cu celeritate a unor astfel de cereri. De
aceea, termenele prevăzute pentru sesizarea instantei si judecarea în fond si
în recurs sunt limitate la perioade scurte de timp, fără ca prin aceasta să fie
îngrădite drepturile constitutionale sau conventionale. Este de remarcat că în
astfel de cauze nu este vorba de o măsură preventivă în sensul dispozitiilor Codului de procedură penală, ci
de o măsură provizorie care să permită solutionarea cererii într-o perioadă
scurtă de timp, tocmai pentru ca prin această măsură să nu fie afectată
libertatea celui în cauză pe o perioadă mai mare de 180 de zile.
Oricum,
hotărârea prin care instanta de fond a luat măsura arestării provizorii este
supusă recursului odată cu fondul cauzei, stabilindu-se si în această materie o
cale de atac de natură a nu îngrădi celui în cauză drepturile prevăzute de
Constitutie sau de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 45 alin. (3)
si art. 60 alin. (4) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004,
cu următorul continut:
–
Art. 45 alin. (3) – Arestarea provizorie si sesizarea instantei:
“Arestarea
provizorie în vederea extrădării se dispune si este prelungită de acelasi
complet învestit cu solutionarea cererii de extrădare, printr-o încheiere dată
în camera de consiliu si care nu poate fi atacată cu recurs decât împreună cu
hotărârea pronuntată asupra cererii de extrădare.“;
–
Art. 60 alin. (4) – Predarea amânată:
“În cazul amânării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanta emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritătile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.“
Autorul
exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate
sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind
principiul neretroactivitătii legii, ale art. 21 privind Accesul liber la
justitie coroborat cu ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenta la
dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament si ale art. 20 referitoare
la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23
referitoare la Libertatea individuală si ale art. 129 privind Folosirea
căilor de atac, precum si ale art. 6 pct. 1 privind Dreptul la un proces
echitabil si art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv, ambele
din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:
Potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, procedura de
judecată este stabilită de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoresti
părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în
conditiile legii. Rezultă asadar că legiuitorul este unica autoritate
competentă de a reglementa procedura de judecată, căile de atac si conditiile
exercitării acestora. Or, procedura de solutionare a cererii de recurs
împotriva încheierii date în camera de consiliu prin care s-a dispus ori s-a
prelungit arestarea provizorie în vederea extrădării face parte integrantă din
procedura de judecată.
Lipsa
unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară
dispozitiilor art. 21 din Constitutie si ale art. 6 si 13 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Împrejurarea că o
asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o
parte, prin necesitatea asigurării celeritătii procesului în acord cu întreaga
reglementare prevăzută de Legea nr.
302/2004 care are drept scop extrădarea unei persoane în regim de urgentă,
iar pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu
recurs odată cu hotărârea prin care s-a solutionat cererea de extrădare,
asigurându-se pe această cale dreptul la un proces echitabil si la un recurs
efectiv.
Sustinerea
autorului exceptiei în sensul că dispozitiile legale criticate ar contraveni
prevederilor constitutionale ale art. 129 privind folosirea căilor de atac si
ale art. 23 referitoare la libertatea individuală este nefondată, dat fiind că
prin textele constitutionale invocate se prevede posibilitatea exercitării
căilor de atac în conditiile legii, inclusiv în ceea ce priveste încheierile
instantei de judecată referitoare la măsura arestării preventive, ceea ce nu
implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac imediate împotriva tuturor
actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, în spetă, încheierea de
luare ori de prelungire a arestării provizorii în vederea extrădării, ci
obligativitatea instituirii unei căi de atac împotriva hotărârii prin care se
solutionează fondul procesului. De altfel, prezenta exceptie de neconstitutionalitate
a fost ridicată într-o cauză ce avea ca obiect tocmai solutionarea unei căi de
atac.
De
asemenea, nu poate fi primită nici sustinerea autorului exceptiei potrivit
căreia măsura arestării provizorii în vederea extrădării poate depăsi termenul
constitutional de 180 de zile, deoarece din textul de lege atacat nu rezultă
această situatie. Dimpotrivă, în alin. (5) si (6) ale art. 45 din lege se
prevede obligativitatea reexaminării la fiecare 30 de zile a necesitătii
mentinerii privării de libertate, iar prelungirile dispuse nu pot depăsi în
total 180 de zile.
În
sfârsit, Curtea constată că în situatia amânării predării, prevăzută de art. 60
alin. (4) din Legea nr.
302/2004, mandatul de arestare provizorie emis în vederea extrădării intră
în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea –
existenta unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei
închisorii emis de autoritătile române – ori produce consecinte, asa cum s-a
arătat, maximum 180 de zile, perioadă înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze
efectiv predarea cu respectarea termenelor prevăzute de art. 45 alin. (7) si
(8) coroborate cu art. 59 din lege.
Prin
urmare, măsura arestării provizorii dispusă în vederea extrădării constituie o
măsură privativă de libertate temporară care satisface pe deplin exigentele
constitutionale prevăzute de art. 21, 23, 129, precum si de art. 6 si 13 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Curtea
constată că autorul nu a formulat motive prin care să arate în ce constă
contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu celelalte articole din Constitutie
invocate în sustinerea exceptiei. În această situatie, instanta de control
constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei, ea fiind tinută să se
pronunte în limitele sesizării ce trebuie făcută în formă scrisă si motivată.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4)
din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală,
exceptie ridicată de Gündogdu Mahmut în Dosarul nr. 4.125/2005 al Înaltei Curti
de Casatie si Justitie – Sectia penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 14 iulie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita
Laura Tutunaru
ORDONANTE
SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
pentru modificarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor
imobile în care se desfăsoară activităti de asistentă sanitar-veterinară
Având
în vedere necesitatea adoptării de urgentă a unui cadru juridic care să
reglementeze în mod unitar vânzarea bunurilor imobile ce reprezintă sedii ale
circumscriptiilor sanitare veterinare la nivel national, atât în ceea ce
priveste constructiile, cât si terenul aferent, pentru eficientizarea
activitătii de asistentă sanitară veterinară, în conformitate cu standardele
existente la nivelul Comunitătii Europene, luând în considerare faptul că
majoritatea circumscriptiilor sanitare veterinare sunt în stare avansată de
degradare,
în
temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia
României, republicată,
Guvernul
României adoptă
prezenta ordonantă de urgentă.
Art.
I. – Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr.
89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăsoară activităti
de asistentă sanitar-veterinară, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.053 din 12 noiembrie 2004, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
111/2005, se modifică după cum urmează:
1. Alineatul
(2) al articolului 1 va avea următorul cuprins:
“(2)
Se aprobă trecerea bunurilor imobile – clădiri, astfel cum sunt definite la
alin. (21), si terenuri aferente –
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonantă de
urgentă, din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării
Rurale în administrarea Agentiei Domeniilor Statului, în scopul vânzării
acestora.“
2. Articolul
8 va avea următorul cuprins:
“Art.8.
– (1) Cheltuielile ocazionate de procedura de vânzare în ceea ce priveste
efectuarea măsurătorilor cadastrale si intabularea dreptului de proprietate al
statului sunt suportate de către cumpărător.
(2)
Cheltuielile ocazionate de procedura de vânzare, altele decât cele prevăzute la
alin. (1), sunt avansate de către vânzător, în limita bugetului de venituri si
cheltuieli, inclusiv efectuarea raportului de evaluare, urmând ca sumele
respective să fie achitate de cumpărători la semnarea contractelor de
vânzare-cumpărare.“
3. Anexa
se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezenta ordonantă de urgentă.
Art. II. – Anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăsoară activităti de asistentă sanitar-veterinară, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 111/2005, se înlocuieste cu anexa*) la prezenta ordonantă de urgentă.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,
Gheorghe
Flutur
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Bucuresti, 14 iulie 2005.
Nr. 115.
*) Anexa se publică ulterior în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 bis în afara abonamentului si
se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei
Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind unele măsuri pentru
declansarea procesului de privatizare a Societătii Nationale de
Radiocomunicatii – S.A.
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, al art. 41 alin.
(2) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind
privatizarea societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998,
cu modificările si completările ulterioare, si al art. 51 lit. b) din Legea nr.
137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu
modificările si completările ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. – (1) În vederea pregătirii si realizării privatizării, precum si atragerii
de investitii în Societatea Natională de Radiocomunicatii – S.A., Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va încheia cu un consultant
international specializat un contract de consultantă cuprinzând componenta
variabilă a onorariului.
(2)
Selectarea consultantului prevăzut la alin. (1) si încheierea contractului de
consultantă se vor realiza în conditiile prevăzute de normele speciale
aplicabile procesului de privatizare.
Art.
2. – (1) Cheltuielile legate de plata componentei fixe a onorariului pentru
consultantul international si a componentei variabile a onorariului, aferentă
plătii din valoarea totală a tranzactiei de care beneficiază Societatea
Natională de Radiocomunicatii – S.A., cheltuielile pentru plata unor firme de
avocatură angajate de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei,
precum si cele pentru pregătirea si realizarea privatizării, inclusiv cele
legate de publicitate, vor fi suportate, în conformitate cu prevederile art. 51
lit. b) din Legea nr.
137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu
modificările si completările ulterioare, de către Societatea Natională de
Radiocomunicatii – S.A. Plata se va efectua direct către beneficiari la
termenele stabilite, în baza confirmării de către Ministerul Comunicatiilor si
Tehnologiei Informatiei a îndeplinirii obligatiilor asumate prin contractele
încheiate în acest sens.
(2)
Cheltuielile legate de plata componentei variabile a onorariului consultantului
international, aferentă sumelor încasate efectiv de Ministerul Comunicatiilor
si Tehnologiei Informatiei pentru actiunile vândute, vor fi suportate de către
acesta din bugetul propriu privind activitatea de privatizare, aprobat pe anul
2006.
Art.
3. – Societatea Natională de Radiocomunicatii – S.A. asigură si garantează în
totalitate sursele de finantare a cheltuielilor prevăzute la art. 2 alin. (1),
care cad în sarcina sa si care se plătesc potrivit contractelor încheiate de
Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p.
Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,
Florin
Bejan,
secretar
de stat
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Bucuresti, 14 iulie 2005.
Nr. 774.
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind corectarea limitelor
de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuintei si a
nivelurilor acestuia
În temeiul art. 108
din Constitutia
României, republicată, si al art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuintei, precum si
a unor facilităti populatiei pentru plata energiei termice, aprobată prin Legea
nr.
245/2003, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. – Pentru perioada sezonului rece 1 noiembrie 2005 – 31 martie 2006, limitele
de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuintei familiilor
si persoanelor singure care utilizează energie termică furnizată în sistem
centralizat, precum si nivelul ajutorului, prevăzute la art. 5 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
5/2003 privind
acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuintei, precum si a unor facilităti
populatiei pentru plata energiei termice, aprobată prin Legea nr.
245/2003, cu
modificările si completările ulterioare, sunt următoarele: a) familiilor si
persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie,
respectiv al persoanei singure, se situează până la 110 lei (RON) li se acordă
lunar o sumă de 223 lei (RON) pe o perioadă de 5 luni, în cazul în care
ajutorul se acordă numai în perioada sezonului rece, sau de 92 lei (RON) în
situatia în care ajutorul se acordă pe o perioadă de 12 luni;
b)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 110 lei (RON) si 150
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 145 lei (RON) pe o perioadă de 5 luni,
în cazul în care ajutorul se acordă numai în perioada sezonului rece, sau de 60
lei (RON) în situatia în care ajutorul se acordă pe o perioadă de 12 luni;
c)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 150 lei (RON) si 190
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 97 lei (RON) pe o perioadă de 5 luni, în
cazul în care ajutorul se acordă numai în perioada sezonului rece, sau de 40
lei (RON) în situatia în care ajutorul se acordă pe o perioadă de 12 luni;
d)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 190 lei (RON) si 225
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 65 lei (RON) pe o perioadă de 5 luni, în
cazul în care ajutorul se acordă numai în perioada sezonului rece, sau de 27
lei (RON) în situatia în care ajutorul se acordă pe o perioadă de 12 luni;
e)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 225 lei (RON) si 260
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 49 lei (RON) pe o perioadă de 5 luni, în
cazul în care ajutorul se acordă numai în perioada sezonului rece, sau de 20
lei (RON) în situatia în care ajutorul se acordă pe o perioadă de 12 luni;
f)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 260 lei (RON) si 310
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 32 lei (RON) pe o perioadă de 5 luni, în
cazul în care ajutorul se acordă numai în perioada sezonului rece, sau de 14
lei (RON) în situatia în care ajutorul se acordă pe o perioadă de 12 luni.
Art.
2. – (1) Pe perioada sezonului rece, în lunile noiembrie si decembrie 2005,
limitele de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuintei
familiilor si persoanelor singure cu venituri reduse, care utilizează gaze
naturale, precum si nivelul ajutorului, prevăzute la art. 6 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
5/2003, aprobată prin
Legea nr.
245/2003, cu
modificările si completările ulterioare, sunt următoarele:
a)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la 110 lei (RON) li
se acordă lunar o sumă de 160 lei (RON);
b)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 110 lei (RON) si 150
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 98 lei (RON);
c)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 150 lei (RON) si 190
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 71 lei (RON);
d)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 190 lei (RON) si 225
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 51 lei (RON);
e)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 225 lei (RON) si 260
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 41 lei (RON);
f)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 260 lei (RON) si 310
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 20 lei (RON).
(2)
Pe perioada sezonului rece, în lunile ianuarie, februarie si martie 2006,
limitele de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuintei
familiilor si persoanelor singure cu venituri reduse, care utilizează gaze
naturale, precum si nivelul ajutorului, prevăzute la art. 6 alin. (2) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
5/2003, aprobată prin
Legea nr.
245/2003, cu modificările si completările ulterioare, sunt următoarele:
a)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la 110 lei (RON) li
se acordă lunar o sumă de 178 lei (RON);
b)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 110 lei (RON) si 150
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 108 lei (RON);
c) familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 150 lei (RON) si 190 lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 79 lei (RON);
d)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 190 lei (RON) si 225
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 56 lei (RON);
e)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 225 lei (RON) si 260
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 45 lei (RON);
f)
familiilor si persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de
familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 260 lei (RON) si 310
lei (RON) li se acordă lunar o sumă de 22 lei (RON).
Art.
3. – Nivelul ajutorului pentru încălzirea locuintei prevăzut la art. 8 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
5/2003, aprobată prin
Legea nr.
245/2003, cu modificările si completările ulterioare, acordat familiilor si
persoanelor care au stabilit dreptul la ajutor social în conditiile prevăzute
de Legea nr. 416/2001, cu modificările si completările ulterioare, si care
utilizează pentru încălzirea locuintei lemne, cărbuni si combustibili
petrolieri, în perioada sezonului rece 1 noiembrie 2005 – 31 martie 2006, este
de 48 lei (RON) lunar.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
muncii, solidaritătii sociale si familiei,
Gheorghe
Barbu
Seful
Cancelariei Primului-Ministru,
Aleodor
Marian Frâncu
Ministrul
economiei si comertului,
Codrut
Ioan Seres
Ministrul
administratiei si internelor,
Vasile
Blaga
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Bucuresti, 14 iulie 2005.
Nr. 776.
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL MEDIULUI SI
GOSPODĂRIRII APELOR
privind aprobarea Planului
de management pentru Parcul National Piatra Craiului
Având în vedere
prevederile art. 19 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr.
462/2001,
în
temeiul art. 3 alin. (1) pct. 5 si al art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului
nr.
408/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si
Gospodăririi Apelor, cu modificările si completările ulterioare,
în
baza avizului Comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii a Academiei Române
nr. 1.147 din 21 decembrie 2004,
ministrul
mediului si gospodăririi apelor emite următorul ordin:
Art.
1. – Se aprobă Planul de management pentru Parcul National Piatra Craiului,
elaborat de Administratia Parcului National Piatra Craiului cu sprijinul
Consiliului stiintific si al Consiliului consultativ de administrare, în cadrul
proiectului GEF “Managementul conservării biodiversitătii“.
Art.
2. – Planul de management pentru Parcul National Piatra Craiului este prevăzut
în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art.
3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu
exceptia anexei, care se pune la dispozitia persoanelor interesate de către
Administratia Parcului National Piatra Craiului, cu titlu gratuit.
Ministrul
mediului si gospodăririi apelor,
Sulfina
Barbu
Bucuresti, 18 iulie 2005.
Nr. 643.
MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR
SI DEZVOLTĂRII RURALE
privind aprobarea
încadrării regiunilor viticole românesti în zonele viticole ale Uniunii
Europene si conditiile aplicării corectiilor de tărie alcoolică si de aciditate
asupra recoltelor de struguri aflate în diferite stadii de prelucrare
În
baza prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea viei si vinului în sistemul
organizării comune a pietei vitivinicole nr.
244/2002 si ale art. 111 lit. k) din Hotărârea Guvernului nr.
1.134/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei si
vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr.
244/2002,
în
temeiul Hotărârii Guvernului nr.
155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,
ministrul
agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:
Art. 1. – (1) Se aprobă încadrarea regiunilor viticole românesti în următoarele zone viticole ale Uniunii Europene:
B –
cu tărie alcoolică naturală de minimum 6,0% vol.;
CIa)
– cu tărie alcolică naturală de minimum 7,5% vol.;
CII – cu tărie alcoolică
naturală de minimum 8,5% vol.
(2)
Încadrarea regiunilor viticole românesti în cele trei zone viticole ale Uniunii
Europene se face astfel:
2.1.
Regiunea Viticolă a Podisului Transilvaniei în zona viticolă B;
2.2.
Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei în zona viticolă CIa);
2.3.
Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei si Olteniei, cu podgoriile:
Stefănesti-Arges, Sâmburesti, Drăgăsani si Dealurile Craiovei, în zona viticolă
CIa);
2.4.
Regiunea Viticolă a Banatului în zona viticolă CIa);
2.5.
Regiunea Viticolă a Crisanei si Maramuresului în zona viticolă CIa);
2.6.
Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei si Olteniei, cu podgoriile: Dealurile
Buzăului, Dealu Mare, Severinului si Plaiurile Drâncei, în zona viticolă CII;
2.7.
Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei în zona viticolă CII;
2.8.
Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării în zona viticolă CII;
2.9.
Regiunea Viticolă a Nisipurilor si Altor Terenuri Favorabile din Sudul Tării în
zona viticolă CII.
(3)
Încadrarea regiunilor viticole românesti în zonele viticole B, CIa) si CII ale
Uniunii Europene a fost realizată pe baza “Studiului ecopedologic si
ecoclimatic pentru încadrarea arealelor viticole din România în zonele viticole
ale U.E.“, elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură si
Vinificatie Valea Călugărească.
Art.
2. – (1) În anii nefavorabili se poate autoriza de către Oficiul National al
Viei si Vinului mărirea (ridicarea) în anumite limite a tăriei alcoolice totale
la recoltele viticole aflate în diferite stadii de procesare, după cum urmează:
struguri proaspeti, must de struguri, must de struguri partial fermentat, vin
nou aflat în fermentatie si vin de masă, obtinute din soiurile nobile de vin
recomandate si autorizate pentru cultura vitei-de-vie.
(2)
Mărirea (ridicarea) tăriei alcoolice totale se autorizează numai în cazul în
care recolta de struguri aflată în diferite stadii de procesare prevăzute la
alin. (1) a dobândit cel putin următoarele valori ale tăriei alcoolice
naturale:
a)
pentru arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă B, 6% volume
alcool, adică 102 g/l zaharuri tărie alcoolică potentială;
b)
pentru arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă CIa), 7,5% volume
alcool, adică 127,5 g/l zaharuri tărie alcoolică potentială;
c)
pentru arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă CII, 8,5% volume
alcool, adică 144,5 g/l zaharuri tărie alcoolică potentială.
(3)
Mărirea tăriei alcoolice se poate face numai până la anumite plafoane prevăzute
la art. 3 alin. (7) si (8), prin aplicarea practicilor oenologice mentionate la
art. 3 alin. (1), si nu poate depăsi următoarele limite:
a)
pentru arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă B, 2,5% volume
alcool, adică 42,5 g/l zaharuri tărie alcoolică potentială;
b)
pentru arealele viticole românesti încadrate în zonele viticole CIa) si CII,
2,0% volume alcool, adică 34,0 g/l zaharuri tărie alcoolică potentială.
(4)
În arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă B, în anii în care
conditiile climatice au fost deosebit de nefavorabile, mărirea tăriei alcoolice
totale se poate face în limita a 3,5% volume alcool, adică 59,5 g/l
zaharuri
tărie alcoolică potentială, până la plafonul prevăzut la art. 3 alin. (5), prin
aplicarea practicilor oenologice mentionate la art. 3 alin. (1).
Art.
3. – (1) Cresterea tăriei alcoolice totale exprimate în % volume alcool,
mentionată la art. 2, se poate realiza numai prin:
a)
adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri
concentrat rectificat, în cazul strugurilor proaspeti, al mustului de struguri
partial fermentat sau al vinului nou aflat încă în fermentatie;
b)
adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri
concentrat rectificat sau prin concentrare partială, inclusiv osmoza inversă,
în cazul mustului de struguri;
c)
concentrare partială la rece, în cazul producerii vinului de masă.
(2)
Procedeele mentionate la alin. (1) se exclud reciproc.
(3)
Adaosul de zaharoză mentionat la alin. (1) lit. a) si b) se poate realiza numai
în cazul producerii vinurilor de masă seci.
(4)
Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat
rectificat nu poate mări volumul initial de struguri proaspeti presati, de must
de struguri, must de struguri partial fermentat sau de vin nou aflat încă în
fermentatie, cu mai mult de 8% în arealele viticole românesti încadrate în zona
viticolă B si 6,5 % în arealele viticole românesti încadrate în zonele viticole
CIa) si CII.
(5)
În cazul aplicării prevederilor art. 2 alin. (4), limita de mărire în volume
este de 11% în arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă B.
(6)
Concentrarea nu poate reduce cu mai mult de 20% volumul initial si în nici un
caz nu poate să mărească cu mai mult de 2% volume tăria alcoolică naturală a
mustului de struguri, a vinului apt să devină vin de masă sau a vinului de
masă.
(7) Procedeele mentionate anterior nu pot în nici un caz să mărească tăria alcoolică totală în % volume a strugurilor proaspeti, a mustului de struguri, a mustului de struguri partial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentatie, a vinului apt să devină vin de masă sau a vinului de masă cu mai mult de 12% volume în arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă B, 12,5% volume în arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă CIa) si 13% volume în arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă CII.
(8)
Pentru vinul rosu tăria alcoolică totală în % volume a produselor mentionate la
alin. (7) poate creste până la 12,5% volume în arealele viticole românesti
încadrate în zona viticolă B.
(9)
Vinul din care se poate obtine vin de masă si vinul de masă nu pot fi
concentrate, dacă produsele din care au fost obtinute au făcut obiectul
procedeelor mentionate la art. 3 alin. (1) lit. a) si b).
Art.
4. – (1) Corectiile aciditătii totale se pot aplica recoltelor viticole aflate
în următoarele stadii de prelucrare: strugurii proaspeti, mustul de struguri,
mustul de struguri partial fermentat, vinul nou aflat încă în fermentatie si
vinul.
Ele
pot face obiectul:
a)
unei dezacidificări (micsorări a aciditătii totale) partiale în arealele
viticole românesti încadrate în zonele viticole B si CIa);
b)
unei acidificări sau unei dezacidificări (măriri sau micsorări ale aciditătii
totale), fără a aduce atingere dispozitiilor alin. (3), în arealele viticole
românesti încadrate în zona viticolă CII.
(2)
Acidificarea produselor, cu exceptia vinului, mentionate la alin. (1) se poate
face doar până la limita maximă de 1,50 g/l, exprimată în acid tartric sau 20
miliechivalenti/l.
(3)
Acidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/l,
exprimată în acid tartric sau 33,3 miliechivalenti/l.
(4)
Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1,0 g/l,
exprimată în acid tartric sau 13,3 miliechivalenti/l.
(5)
Mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei
dezacidificări partiale.
(6)
În anii în care conditiile climatice au fost nefavorabile se pot autoriza
acidificarea si dezacidificarea produselor cuprinse la alin. (1) din arealele
viticole românesti încadrate în zona viticolă CII si dezacidificarea partială
în arealele viticole încadrate în zonele viticole B si CIa).
(7)
Acidificarea si îmbogătirea în zaharuri, în afara situatiilor de derogare
stabilite de la caz la caz, precum si acidificarea si dezacidificarea aceluiasi
produs se exclud reciproc.
Art.
5. – (1) Fiecare procedură mentionată la art. 2 alin. (2) si la art. 4 alin.
(1) trebuie înscrisă atât pe un document de însotire sub care circulă produsele
astfel tratate, cât si în registrul practicilor si tratamentelor oenologice.
(2)
Aceste proceduri pot fi efectuate, fără derogările motivate de conditii
nefavorabile de climă, numai:
a)
înainte de 1 ianuarie, în arealele viticole românesti încadrate în zonele
viticole CIa) si CII;
b)
înainte de 16 martie, în arealele viticole românesti încadrate în zona viticolă
B si numai pentru produsele provenite din recolta de struguri imediat
precedentă acestor date.
Art.
6. – Prezentul ordin creează cadrul necesar aplicării directe, la data aderării
României la Uniunea Europeană, a Regulamentului (CE) nr. 1.493/1999 privind
organizarea comună a pietei vitivinicole, anexa III, anexa V, lit. C, D, E, G,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 179 din 14 iulie 1999.
Art.
7. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si
intră în vigoare la data de 1 septembrie 2005.
Ministrul
agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,
Gheorghe
Flutur
Bucuresti, 15 iulie 2005.
Nr. 645.