MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 657 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Luni, 25 iulie 2005
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 283 din
7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ale
art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 – 22 decembrie 1989
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
635. – Hotărâre privind redobândirea cetăteniei române de
către unele persoane
ACTE
ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
133. – Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 21 iunie 2005, având drept obiect
Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si
tabelul cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
7 iunie 2005
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la
Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Ioan
Vida – presedinte
Aspazia
Cojocaru – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Aurelia
Rusu – procuror
Irina
Loredana Lăpădat – magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si
B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989, exceptie ridicată de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al
Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind
litigii de muncă si asigurări sociale.
La
apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului
nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 ca inadmisibilă, arătând că,
potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea
Constitutională decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă. În
ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004, Curtea
de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind litigii de
muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 – 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea
Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată
de Rodica Pricop.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 contravin principiului constitutional al neretroactivitătii legii,
cuprins în art. 15 alin. (2), deoarece “stabileste cauze de nulitate absolută
retroactiv“ si “se aplică unor situatii juridice create înainte de intrarea sa
în vigoare“.
Pentru
aceleasi considerente autorul exceptiei sustine si neconstitutionalitatea
prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr.
498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
De
asemenea, arată că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece, în
opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, această prevedere legală
“creează un dezechilibru pe plan procesual între fostii proprietari si fostii
chiriasi, instituind în sarcina acestora din urmă o prezumtie de rea-credintă“.
Se
mai sustine că prin aceste prevederi legale sunt încălcate si principiile
constitutionale ale garantării si ocrotirii proprietătii, cuprinse în art. 44
si art. 136 din Constitutie.
Curtea
de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind litigii de
muncă si asigurări sociale apreciază că prevederile legale criticate nu contravin
dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 44 si art. 136
din Constitutie, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si
Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa
la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este
inadmisibilă, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, arată că din cuprinsul motivării exceptiei rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă doar alin. (2) al acestui articol. În legătură cu pretinsa neconstitutionalitate a textului de lege criticat, Guvernul apreciază că acesta nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece “un act de înstrăinare încheiat în conditiile în care ambele părti au fost de rea-credintă era considerat nul absolut, chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001“, astfel încât textul de lege criticat nu retroactivează.
În
ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile
art. 16 alin. (1) din Constitutie, se arată că acest text de lege nu instituie
un tratament inegal între persoanele care revendică imobile preluate de stat
fără titlu si dobânditorii de bună-credintă, întrucât cele două categorii de
persoane se află în situatii juridice diferite.
Se
mai arată că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin
dispozitiilor art. 44 si 136 din Constitutie, ci reprezintă “o aplicare a
principiului constitutional al ocrotirii proprietătii private“ (...) “din
perspectiva proprietarului care a cumpărat imobilul de la stat, în baza legii
în vigoare la data respectivă si cu respectarea întocmai a prevederilor
acesteia, fiind, deci, de bună-credintă în momentul cumpărării“.
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr.
10/2001 este neîntemeiată. În acest sens se arată că textul de lege criticat nu
contravine dispozitiilor art. 15 din Constitutie, deoarece, “aplicând
principiul ocrotirii buneicredinte si pe cel al aparentei de drept, (...) nu
are caracter novator si, prin urmare, nu retroactivează“.
În
ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit.
A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, se arată că, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 si ale art. 146 lit. d) din
Constitutie, exceptiile de neconstitutionalitate pot avea ca obiect numai
legile si ordonantele, astfel încât exceptia este inadmisibilă.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din Încheierea de sesizare
a Curtii Constitutionale din data de 22 noiembrie 2004, îl constituie
prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie
2001, precum si prevederile art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului
nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003.
Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 46 din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50, fără a se modifica solutia legislativă anterioară.
Curtea
constată că, asa cum rezultă din motivarea exceptiei, este criticat pentru
motive de neconstitutionalitate doar alin. (2) al art. 46 din Legea nr.
10/2001, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării. Prin prezenta decizie,
Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii acestui text de lege,
care are următorul cuprins:
“(2)
Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de
privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite
de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu
bună-credintă.“
Art.
2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 prevede:
“2.1.
Preluările de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 pentru nationalizarea
întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de
transporturi, cu modificările ulterioare, sunt prezumate ca fiind făcute cu
titlu valabil.
A.
Preluările de imobile în baza celorlalte acte normative de nationalizare (este
cazul Decretului nr. 232/1948 pentru nationalizarea unor întreprinderi de căi
ferate particulare, Decretului nr. 302/1948 pentru nationalizarea institutiilor
sanitare particulare, Decretului nr. 303/1948 pentru nationalizarea industriei
cinematografice si reglementarea comertului cu produse cinematografice,
Decretului nr. 134/1949 pentru nationalizarea unitătilor sanitare ca:
farmaciile urbane din resedinte si neresedinte de judet si centre importante
muncitoresti, laboratoare chimicofarmaceutice, drogherii medicinale, depozite
de medicamente si laboratoare de analize medicale, cu completările ulterioare,
Decretului nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si
completările ulterioare, Decretului nr. 418/1953 pentru nationalizarea farmaciilor
particulare) sunt considerate ca fiind preluate «cu titlu», în măsura în care
s-au respectat conditiile stabilite de acestea.
B.
În cazul în care entitatea notificată solutionează o notificare având ca obiect
imobile care au fost preluate prin actele normative enuntate la lit. A, aceasta
este în măsură să se pronunte si cu privire la calificarea «fără titlu», în
cazul în care apreciază că preluarea respectivă nu s-a încadrat în conditiile
actului de nationalizare.“
În
opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile contravin
dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 44 si art. 136
din Constitutie, al căror continut este următorul:
–
Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii
penale sau contraventionale mai favorabile.“;
–
Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a
autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
(2)
Nimeni nu este mai presus de lege.“;
–
Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului,
sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României
la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică,
precum si prin mostenire legală.
(3)
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.
(4)
Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în
proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.
(5)
Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul
oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru
alte daune imputabile autoritătii.
(6)
Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.
(7)
Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8)
Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii
se prezumă.
(9)
Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot
fi confiscate numai în conditiile legii.“;
–
Art. 136: “(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2)
Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului
sau unitătilor administrativ-teritoriale.
(3)
Bogătiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential
energetic valorificabil, de interes national,
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.
(4)
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice,
ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau
pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă
gratuită institutiilor de utilitate publică.
(5)
Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:
I.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si
B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, potrivit art. 146 lit. d) din
Constitutie, Curtea Constitutională “hotărăste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate privind legile si ordonantele [...]“, iar potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, republicată, “Curtea Constitutională decide asupra
exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj
comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei
dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare [...].“
Astfel,
hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de
constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, acestea putând fi
atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Pentru aceste motive,
potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanta
judecătorească trebuia să respingă această exceptie printr-o încheiere
motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională. Întrucât instanta de
judecată nu s-a conformat acestor dispozitii legale, urmează ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la
Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 să fie respinsă ca inadmisibilă de către
Curtea Constitutională.
II.
În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50
alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea s-a pronuntat în mod constant asupra
constitutionalitătii acestui text de lege, prin raportare la dispozitiile art.
15 alin. (2) din Constitutie.
Astfel,
prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, exceptia de
neconstitutionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunta
această solutie, Curtea a retinut că un act de înstrăinare consimtit de un
neproprietar este esentialmente viciat, fiind lipsit de eficientă juridică,
întrucât este de principiu că nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât
are el însusi (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet). Prin
urmare, se poate sustine că prevederea expresă a unei sanctiuni cu o asemenea
finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46
alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiasi text, Curtea constată că,
desi nu se prevede în mod expres nulitatea, aceasta are în vedere actele de
înstrăinare încheiate cu rea-credintă. Astfel, se impune concluzia că textul de
lege criticat nu are caracter novator si, prin urmare, nu retroactivează.
Atât
solutia pronuntată în decizia anterior mentionată, precum si considerentele
care au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză,
întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudentei Curtii Constitutionale.
În
prezenta cauză, autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor art. 16
alin. (1) si (2) din Constitutie, arătând că textul de lege criticat îcreează
un dezechilibru pe plan procesual între fostii proprietari si fostii chiriasi
(...)“.
Curtea
constată că aceste sustineri nu sunt întemeiate, deoarece fostii proprietari ai
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989, pe de o parte, si chiriasii unor astfel de imobile, pe de altă parte, se
află în situatii obiectiv diferite, astfel încât nici statutul lor juridic nu
poate fi identic. De altfel, în sensul jurisprudentei constante a Curtii
Constitutionale, principiul egalitătii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel
încât situatia juridică diferită a anumitor categorii de persoane justifică
aplicarea unui regim juridic diferit.
În
ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile
art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată, si ale art. 136,
referitoare la regimul proprietătii, Curtea constată că, în sensul jurisprudentei
sale (de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003), dispozitiile
constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii se aplică numai
după dobândirea dreptului de proprietate.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca
inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A
si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989, exceptie ridicată de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al
Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind
litigii de muncă si asigurări sociale.
2.
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de
acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 7 iunie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina
Loredana Lăpădat
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
privind redobândirea
cetăteniei române de către unele persoane
În
temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 si 11 din
Legea cetăteniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările si completările
ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol
unic. – Se acordă cetătenia română persoanelor prevăzute în anexa care face
parte integrantă din prezenta hotărâre, care au avut această cetătenie si au
solicitat redobândirea ei, cu mentinerea domiciliului în străinătate.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
justitiei,
Monica
Luisa Macovei
Ministrul
afacerilor externe,
Mihai
Răzvan Ungureanu
Ministrul
administratiei si internelor,
Vasile
Blaga
Bucuresti, 29 iunie 2005.
Nr. 635.
ANEXĂ*)
ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE
AUTOR
OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE
DE AUTOR
privind publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 21 iunie
2005, având drept obiect Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a
operelor muzicale si tabelul cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de
drepturi de autor
Având
în vedere dispozitiile art. 1231 alin.
1 lit. d) si ale art. 1312 alin.
(8) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu
modificările si completările ulterioare,
în
baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea
Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor si a corpului de arbitri si ale Hotărârii Guvernului
nr. 210/2000 privind numirea în functia de director general al Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor,
directorul
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:
Art.
1. – Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea arbitrală
din 21 iunie 2005, având drept obiect Metodologia privind utilizarea prin
radiodifuzare a operelor muzicale si tabelul cuprinzând remuneratiile cuvenite
titularilor de drepturi de autor, prevăzută în anexa care face parte integrantă
din prezenta decizie.
Art.
2. – Prezenta decizie intră în vigoare în termen de 3 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Directorul
General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
Rodica
Pârvu
Bucuresti, 23 iunie 2005.
Nr. 133.
ANEXĂ
OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE
DE AUTOR
COMPLETUL DE MEDIERE
HOTĂRÂREA
ARBITRALĂ
din
21 iunie 2005
Completul
constituit din:
Flavius
Baias – arbitru
Lucian
Belcea – arbitru
Gheorghe
Gheorghiu – arbitru
Ernest
Popovici – arbitru
Mihai
Tănăsescu – arbitru
Pe rol fiind
solutionarea cererii de mediere formulate de Uniunea Compozitorilor si
Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu
sediul în municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, în
contradictoriu cu Societatea Română de Televiziune (SRTV), cu sediul în
municipiul Bucuresti, Calea Dorobantilor nr. 191, sectorul 1, si Asociatia
Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), cu sediul în municipiul Bucuresti,
intr. Victor Eftimiu nr. 5–7, et. 9, ap. 58, sectorul 1. Medierea s-a
desfăsurat la termenele din 10 mai 2005, 17 mai 2005 si 23 mai 2005 la care au
fost depuse înscrisuri si au avut loc dezbateri privind metodologia si
tabelele, aspecte consemnate în procesele-verbale încheiate si aflate la
dosarul de mediere, dezbaterile fiind încheiate la 23 mai 2005, când părtile au
formulat concluzii pe fond si au depus note scrise.
La
termenul din 23 mai 2005 ORDA a precizat că va depune un punct de vedere
consultativ în termen de două zile, arbitrii primindu-l la data de 27 mai 2005.
Completul
de arbitri, având nevoie de timp pentru a delibera, a decis ca pronuntarea să
aibă loc la data de 30 mai 2005 si apoi a solicitat prelungirea termenului la
21 iunie 2005, pronuntând următoarea hotărâre:
COMPLETUL
DE MEDIERE,
asupra
procedurii de mediere de fată, constată următoarele:
Prin
Cererea înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) sub
nr. 251 din 1 aprilie 2005, petenta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din
România – Asociatia pentru Drepturi de Autor – UCMRADA, organism de
gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, înfiintat prin
Decizia directorului general al ORDA nr. 3/1997, membră a comisiei de negociere
constituită prin Decizia directorului general al ORDA nr. 58/2005, a solicitat
initierea procedurii de mediere cu privire la stabilirea formei unice a
metodologiei si tabelelor privind remuneratia datorată de utilizatorii de opere
muzicale titularilor de drepturi patrimoniale de autor pentru utilizarea
operelor muzicale în activitatea de radiodifuzare.
Petenta
a indicat în cerere celelalte părti care urmează să fie convocate la procedura
de mediere, respectiv intimatele Societatea Română de Televiziune – SRTV si
Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale – ARCA. Totodată petenta
UCMR-ADA a solicitat ORDA să procedeze la convocarea părtilor în vederea
desemnării, prin tragere la sorti, a completului arbitral.
În
sustinerea cererii, petenta a anexat Decizia directorului general al ORDA nr.
58/2005, rezervându-si dreptul de a formula precizări si apărări si de a
administra probe după constituirea completului de mediere.
În
drept, cererea a fost motivată în baza art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor
si drepturile conexe, cu modificările
si completările ulterioare.
La
data de 11 aprilie 2005 părtile au fost convocate de către ORDA pentru
desemnarea, prin tragere la sorti, a completului de mediere format din 5
arbitri titulari si 3 arbitri de rezervă, dintre cei mentionati în Hotărârea
Guvernului nr. 1.287/2002 privind numirea membrilor corpului de arbitri de pe
lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, constituindu-se completul de
mediere.
Reprezentantii
utilizatorilor au solicitat un complet de mediere unic pentru cele două comisii
privind negocierea metodologiei având ca obiect radiodifuzarea operelor
muzicale, reprezentantii UCMR-ADA nefiind de acord cu propunerea utilizatorilor.
La
data de 21 aprilie 2005, părtile si arbitrii au fost convocati la sediul ORDA,
unde s-a stabilit completul de mediere, onorariul, primul termen si locul
medierii, procedându-se la informarea părtilor cu privire la aceste aspecte.
I. Propunerea
UCMR-ADA de metodologie privind utilizarea, prin radiodifuzare, a operelor
muzicale de către organismele de televiziune si remuneratiile cuvenite
titularilor de drepturi patrimoniale de autor
La
data de 21 aprilie 2005 petenta UCMR-ADA a depus la dosarul de mediere
propunerea de metodologie privind utilizarea, prin radiodifuzare, a operelor
muzicale de către organismele de televiziune si remuneratiile cuvenite
titularilor de drepturi patrimoniale de autor, precum si înscrisuri
doveditoare, respectiv: precizare cuprinzând prezentarea divergentei din
metodologia supusă medierii, tabel de calcul al remuneratiei, iar la data de 10
mai 2005 petenta a mai depus exemple din practica europeană privind tarifele si
baza de calcul a remuneratiei, precum si precizări asupra remuneratiei.
Petenta
explicitează în scris că principala divergentă priveste obligatia de plată a
drepturilor patrimoniale de autor de către utilizatorii de opere muzicale,
propunând să se determine, prin aplicarea la baza de calcul, a unor procente
diferentiate, în functie de ponderea muzicii în activitatea de radiodifuzare,
iar baza de calcul asupra căreia urmează a se aplica procentele să se determine
prin aplicarea procentului reprezentând ponderea utilizării operelor muzicale
în activitatea de radiodifuzare asupra veniturilor obtinute de utilizator din
activitatea de radiodifuzare, fără a se situa sub suma forfetară de 30.000.000
lei trimestrial. Remuneratia urmează a fi plătită până la data de 25 a lunii
următoare expirării trimestrului pentru care este datorată, dată la care se
transmite si baza de calcul a remuneratiei, iar UCMR-ADA are dreptul de a
solicita informatii si documente justificative privind baza de calcul
stabilită; de asemenea, UCMR-ADA solicită ca, în situatia în care utilizatorul
foloseste operele muzicale prin asociere în participatiune sau altă formă de
asociere legală, la determinarea bazei de calcul se va tine seama si de
veniturile obtinute de toti asociatii. Pentru determinarea bazei de calcul se
vor avea în vedere si veniturile obtinute de societătile de intermediere a
serviciilor de publicitate afiliate utilizatorilor, întelegându-se prin afiliat
orice persoană juridică la care, direct sau prin persoane interpuse, sunt
actionari/asociati utilizatorii si/sau asociatii/actionarii săi.
În
fine, se propune stabilirea de penalităti de 0,05% pe zi de întârziere a plătii
remuneratiei, iar, pentru utilizarea operelor muzicale înainte de încheierea
contractului de licentă neexclusivă cu organismul de gestiune colectivă,
utilizatorii urmează a plăti despăgubiri reprezentând triplul remuneratiilor
prevăzute în metodologia propusă de UCMR-ADA.
Petenta
a precizat că negocierile în cadrul comisiei desemnate prin Decizia
directorului general al ORDA nr. 58/2005 au esuat ca urmare a interpretării
gresite pe care utilizatorii o dau dispozitiilor art. 1311 alin. (2) si alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare.
În
opinia petentei remuneratiile procentuale pentru drepturile de autor, datorate
de aceeasi categorie de utilizatori, trebuie să fie cuprinse între 1% si 10%,
raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care utilizează
repertoriul, în cazul de fată raportate la veniturile din activitatea de
radiodifuzare (de televiziune), iar modalitatea de diferentiere a remuneratiei
se justifică prin ponderea diferită de utilizare a muzicii în activitatea de
radiodifuzare. Pentru acest motiv art. 1311 alin.
(4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, prevede
ca modalitate de calcul al remuneratiilor stabilirea unor procente negociate ce
se aplică asupra unei părti din veniturile utilizatorilor din activitatea de
radiodifuzare (de televiziune), corespunzătoare ponderii utilizării
repertoriului protejat în activitatea de radiodifuzare.
Petenta
a criticat punctul de vedere al reprezentantilor utilizatorilor potrivit căruia
remuneratia la care sunt îndreptătiti titularii drepturilor de autor trebuie să
se încadreze procentual între 1% si 10%, însă nu din veniturile din activitatea
de radiodifuzare (televiziune), ci numai dintr-o parte a activitătii, cea care
utilizează repertoriul, calculată prin ponderare, criteriu care nu a fost
definit de utilizatori, iar remuneratiile datorate titularilor de drepturi ar
urma să se situeze între minimum 0,12% si maximum 1,2%, ceea ce apare ca
inechitabil în conditiile în care, potrivit rapoartelor comunicate anterior de
organismele de radiodifuziune, ponderea utilizării repertoriului muzical
protejat se situează în jurul a 12%.
Propunerea
utilizatorilor de aplicare a unui procent de 2% la acea parte a veniturilor
corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului muzical în activitatea de
radiodifuzare (televiziune), reprezentând, în conditiile art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările
ulterioare, mai putin de 0,24% din veniturile obtinute de utilizatori din
activitatea de radiodifuzare (televiziune), contravine dispozitiilor legale,
care recunosc si garantează un minim de 1%.
Petenta
a mai arătat că dreptul patrimonial de autor la remuneratie este recunoscut si
garantat de Legea nr. 8/1996, modificată si completată [art. 1 alin. (1) si
art. 1311 alin. (2)], precum si de art. 44 din Constitutia
României, republicată, si de art. 1 din Primul Protocol aditional la CEDO ca
fiind o formă a dreptului de proprietate si ar fi grav încălcat dacă se admite
interpretarea pe care utilizatorii o dau art. 1311 alin. (2) si (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare.
Totodată
petenta a subliniat faptul că acest nivel al remuneratiei s-ar situa mult sub
cel practicat în statele Uniunii Europene, arătând, prin analogie, că
remuneratia maximă de 1,5% din totalul veniturilor obtinute din activitatea de
retransmitere prin cablu a serviciilor de programe a fost aspru criticată de
organismele Uniunii Europene, existând un proiect de lege de modificare a
acesteia. De asemenea, UCMR-ADA a anexat un exemplu de calcul al remuneratiei
conform metodologiei propuse, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile
legale în vigoare.
Metodologia
urmează a fi valabilă timp de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I, fără posibilitate de modificare în această perioadă, în
afară de cazul în care o modificare legislativă impune acest lucru, iar
remuneratiile stabilite în sumă forfetară pot fi modificate anual, prin
reactualizarea cu rata inflatiei, în conformitate cu dispozitiile art. 1314 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările
ulterioare.
II. Propunerea
RTV/ARCA de metodologie privind remuneratia pentru titularii de drepturi de
autor prin radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune
prin gestiune colectivă obligatorie
Intimatele
SRTV si ARCA au depus o propunere de metodologie, precum si precizări asupra
punctelor de divergentă si înscrisuri doveditoare: Metodologie privind
remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti si producătorilor de
fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a
reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune si de
televiziune prin gestiune colectivă obligatorie, Metodologie privind utilizarea
de opere cinematografice audiovizuale de către organismele de televiziune;
doctrină si exemple din practica europeană.
Principalele puncte din propunerea SRTV/ARCA, asupra cărora părtile au pozitii divergente, sunt următoarele: Intimatele au sustinut faptul că se impune definirea notiunii de repertoriu protejat pentru utilizarea căruia titularii drepturilor de autor sunt îndreptătiti la plata remuneratiei, în raport cu prevederile Legii nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, în sensul că aceasta se circumscrie îndeplinirii cumulative a două conditii, respectiv: drepturile de autor să se afle în cadrul termenelor de protectie legală si opera să fi fost anterior adusă la cunostintă publică, pe de altă parte. În acest sens, se justifică si prevederile art. 5 din propunerea de metodologie a SRTV si ARCA, instituind obligatia UCMR-ADA de a pune la dispozitie utilizatorilor, prin intermediul ORDA, repertoriul protejat, nefiind avute în vedere la calculul remuneratiei operele pentru care termenul de protectie legală s-a împlinit.
În
ceea ce priveste procentul de 2% propus la negocierile din cadrul comisiei si
mentinut în procedura de mediere, acesta se justifică prin faptul că
utilizatorii au obligatia de a plăti remuneratii pentru drepturile de autor
către 3 organisme de gestiune colectivă: DACIN SARA, COPY RO, UCMR-ADA, iar
tariful procentual prevăzut de lege, de maximum 10%, urmează a se împărti în
functie de diferitele categorii de drepturi, existând posibilitatea ca în
viitor să apară si organisme de gestiune colectivă noi, astfel încât se
justifică mentinerea unei limite până la atingerea maximului legal. De altfel,
acest procent de 2% a fost practicat si anterior, singura noutate introdusă de
legiuitor fiind, în opinia intimatelor, criteriul ponderării utilizării.
SRTV
si ARCA au criticat pentru motive de nelegalitate modul de stabilire a
procentelor de către UCMR-ADA în varianta sa de metodologie, avându-se în
vedere că aceasta nu porneste de la maximul de 10% prevăzut de lege pentru
toate organismele de gestiune colectivă, ci de la unul de 13,5% peste maximul
legal, ajungând la un minim care, de asemenea, se situează peste cel legal, respectiv
de 4%. Pozitia UCMR-ADA s-a modificat nejustificat în timpul negocierilor, în
sensul cresterii procentelor revendicate, pe motiv că modificarea legislativă
nu putea conduce la o diminuare a veniturilor acestui organism de gestiune
colectivă. Or, modificarea a avut drept scop armonizarea Legii nr. 8/1996 cu
prevederile Tratatului OMPI privind interpretările, executiile si fonogramele,
precum si cu directivele CEE 29/2001 si 92/100, urmărindu-se tocmai eliminarea
inconvenientului prezentat de lege în forma anterioară, prin lipsa unei
diferentieri între utilizatorii cu ponderi diferite de utilizare a
repertoriului în raport cu totalitatea programelor.
În
consecintă, procentele nu se mai raportează la “totalitatea veniturilor brute“,
cum se întâmpla în reglementarea anterioară (art. 5 din Hotărârea Guvernului
nr. 769/1999), ci la “acea parte a veniturilor corespunzătoare ponderii
utilizării repertoriului protejat“ [art. 1311 alin.
(4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare].
În consecintă,
intimatele consideră că procentele nu se aplică la totalitatea veniturilor
obtinute de utilizatori din activitatea de radiodifuzare, ci la acea parte a
veniturilor, corespunzătoare ponderii utilizării, în caz contrar ajungându-se
la o îmbogătire fără just temei, atâta vreme cât la realizarea veniturilor
brute contribuie si alte emisiuni si programe decât cele care utilizează opere
muzicale.
Acceptarea
sistemului de calcul propus de UCMR-ADA ar conduce la epuizarea plafonului
maxim de 10% prevăzut de lege, anulându-se tocmai criteriul ponderării introdus
de modificarea legislativă.
În
ceea ce priveste baza de calcul, intimatele au sustinut că aceasta se
constituie prin aplicarea ponderii utilizării (exprimată procentual din timpul
total de emisie) la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în care
utilizează repertoriul muzical protejat, din care se scad: TVA, taxa pentru
publicitatea la băuturi alcoolice, contributia la fondul national
cinematografic si orice taxe similare către bugetul de stat sau local, ce ar
putea fi introduse ulterior, iar în cazul SRTV, si alocatiile bugetare, la
veniturile astfel calculate urmând a se aplica procentul de 2%. În acest fel
procentul stabilit va fi raportat la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea
care utilizează repertoriul, ceea ce conduce la o proportionalitate între
aportul utilizării operelor muzicale si veniturile obtinute, identificate prin
criteriul ponderii utilizării operelor, ca un corectiv impus de lege la
totalitatea veniturilor obtinute prin radiodifuzare.
Acceptarea
variantei UCMR-ADA conduce, în opinia intimatelor, la anularea criteriului
ponderării, stabilit de lege, aplicându-se în fapt tocmai reglementarea
anterioară (Hotărârea Guvernului nr. 769/1999), rezultat pe care legiuitorul nu
l-a urmărit. De altfel, intimatele precizează că procentele stabilite la alin.
(2) al art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare, sunt procente ale tarifelor, iar nu
ale remuneratiei, fiind singurele procente negociabile conform legii, avându-se
în vedere si dispozitiile alin. (4) ale aceluiasi text de lege.
Din
ponderea utilizării repertoriului, SRTV si ARCA apreciază că se impune
deducerea proportiei utilizărilor pe bază de contracte directe cu titularii de
drepturi, avându-se în vedere că există asemenea contracte încheiate anterior
modificării Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, contracte care se află în
derulare, precum si faptul că, potrivit Directivei CEE si Tratatului OMPI
privind interpretările, executiile si fonogramele, ratificat de România prin
Legea nr. 206/2000, gestiunea colectivă este obligatorie numai în ceea ce
priveste retransmiterea prin cablu si remuneratia unică echitabilă privind
fonogramele.
Intimatele
mai precizează că reprezentarea obligatorie, în conditiile art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare, contravine principiului constitutional al libertătii
de asociere.
De
altfel, această bază de calcul a fost acceptată de către celelalte organisme de
gestiune colectivă, respectiv DACIN-SARA, precum si de organismele de gestiune
colectivă din materia drepturilor conexe, UPFR si CREDIDAM, intimatele anexând
protocoalele convenite, care urmau să fie publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Intimatele
consideră inacceptabilă solicitarea petentei de a se include în baza de calcul
si veniturile obtinute de societătile de intermediere a serviciilor de
publicitate, inclusiv în cazul în care există o asociere în participatiune, ca
fiind contrare legii care prevede că se au în vedere numai veniturile
utilizatorilor, nu si ale unor terti. În acest sens, intimatele au depus
precizări anterior termenului din 10 mai 2005.
SRTV
si ARCA au criticat, de asemenea, stabilirea unei remuneratii forfetare minime
de 30.000.000 lei trimestrial, avându-se în vedere dispozitiile art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare, care prevăd că tarifele pot fi forfetare sau
procentuale, fiind exclusă o solutie care să utilizeze ambele forme, dar si
faptul că unele organisme de televiziune private realizează venituri în raport
cu care această sumă echivalează cu încălcarea limitei procentuale prevăzute de
lege, de 1%. În ceea ce priveste SRTV, stabilirea unei sume forfetare contravine
principiului justificării utilizării banilor publici, care impune inclusiv
adoptarea unei formule legale si coerente de calcul al remuneratiei
procentuale.
În
conditiile în care utilizatorul nu realizează venituri, calculul remuneratiei
se raportează la cheltuielile ocazionate de utilizare, ceea ce corespunde art.
1311 alin. (2) teza finală din Legea
nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
Scadenta
obligatiei de plată a remuneratiei propusă de UCMR-ADA este acceptată de
intimate, stabilindu-se data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru
care aceasta este datorată, dată la care se va remite organismului de gestiune
colectivă si baza de calcul a sumelor virate. De asemenea, intimatele acceptă
varianta UCMR-ADA privind transmiterea până la această dată a unui raport
privind utilizarea operelor muzicale în trimestrul precedent.
Art.
7 din varianta de metodologie UCMR-ADA se regăseste în propunerea SRTV/ARCA, cu
două amendamente, respectiv: solicitarea de informatii trebuie să privească
exclusiv documentele care au stat la baza determinării bazei de calcul în
trimestrul pentru care s-a efectuat plata, iar nu orice documente ale
utilizatorilor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pentru a elimina
eventualele suspiciuni, utilizatorii conferă organismului de gestiune colectivă
dreptul de a solicita, în instantă, expertizarea contabilă a întregii gestiuni
financiar-contabile a utilizatorilor.
Penalitătile
de întârziere la plată trebuie stabilite, în opinia intimatelor, la cuantumul
dobânzii legale, potrivit dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
9/2000. Metodologia poate fi modificată numai după 3 ani de la data publicării
sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, în afară de cazul în care o
modificare legislativă impune acest lucru, caz în care se va proceda la
renegociere. Intimatele consideră inacceptabile prevederile art. 15 din
propunerea UCMR-ADA, în sensul modificării anuale a metodologiilor stabilite în
formă forfetară de către organismul de gestiune colectivă, prin actualizare cu
rata inflatiei, avându-se în vedere criticile anterioare cu privire la
stabilirea remuneratiei în formă forfetară.
Totodată
SRTV/ARCA solicită prevederea în metodologii a reducerilor la plata
remuneratiei datorate (art. 11), apreciind că aceasta este conformă cu art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare.
La
termenul din 23 mai 2005 părtile au formulat concluzii si au depus note scrise.
UCMR-ADA
a solicitat admiterea cererii de mediere, astfel cum a fost precizată, si
pronuntarea unei hotărâri arbitrale care să cuprindă forma finală a
metodologiei supuse medierii. Petenta UCMR-ADA a precizat că se impune
acceptarea denumirii metodologiei astfel cum a fost stabilită prin Decizia
directorului general al ORDA nr. 58/2005, necontestată de părti si pe care
acestea nu o pot modifica în procedura de negociere sau mediere, respectiv
Metodologie privind remuneratia datorată titularilor de drepturi de autor
pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune.
Petenta
a sustinut admiterea propunerii sale în ceea ce priveste art. 2 si 3, arătând
că, potrivit art. 1231
alin. (1) lit. d)
si alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare,
în cazul dreptului de radiodifuzare a operelor muzicale, gestiunea colectivă
este obligatorie, fiind exclusă posibilitatea gestiunii individuale a acestui
drept, astfel încât în cadrul medierii nu sunt incidente dispozitiile art. 1311 alin. (1) lit. c), d) si e), întrucât gestiunea colectivă
se face pentru toate operele muzicale protejate si aduse anterior la cunostintă
publică. Fată de aceste aspecte, sunt irelevante contractele încheiate de
utilizatori cu titularii de drepturi, avându-se în vedere si dispozitiile art.
38 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
UCMR-ADA
a invocat si documentele relevante privind aderarea României la Uniunea
Europeană, care impun armonizarea legislatiilor statelor membre si eliminarea
diferentelor de tratament, care prejudiciază libera circulatie a bunurilor si
serviciilor. Acestea, coroborate cu dispozitiile art. 1311 alin. (1) lit. f) si alin. (2) din legea modificată,
precum si cu raportul Camerei Deputatilor asupra proiectului legii de
modificare a Legii nr. 8/1996, în care se arată că legiuitorul nu a urmărit să
diminueze drepturile titularilor, impun ca remuneratia să se determine prin
aplicarea unui procent negociat între minimul de 1% si maximul de 10% prevăzute
de lege la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea de televiziune
(radiodifuzare).
Remuneratia
prevăzută în metodologia propusă de UCMRADA se încadrează în aceste limite si
corespunde prevederilor legale.
Petenta
a pus concluzii de admitere a propunerilor sale în privinta formulării art. 1
din metodologie, arătând că nu se impune precizarea expresă a criteriilor de
includere a operelor în repertoriul protejat, fată de aspectul că acestea au
fost clarificate de legiuitor si nu necesită a fi interpretate sau reluate de
părti în mod expres, pentru a fi aplicabilă sintagma “repertoriu determinat“,
solutia contrară putând genera o interpretare restrictivă, în sensul unui
repertoriu invariabil, or repertoriul UCMR-ADA se modifică permanent. În plus,
prin efectul legii, organismul de gestiune îi reprezintă pe toti titularii de
drepturi de autor din domeniul muzical.
UCMR-ADA a solicitat admiterea propunerii sale în ceea ce priveste art. 4 din metodologie, ca fiind conformă prevederilor legale. Remuneratia titularilor de drepturi de autor nu trebuie să fie derizorie, iar tariful forfetar nu trebuie să corespundă unui tarif procentual, cele două tipuri de tarife propuse nefiind incompatibile atâta vreme cât tariful forfetar este de aplicare subsidiară.
UCMR-ADA
a solicitat admiterea propunerii sale în ceea ce priveste art. 5 din
metodologie, referitor la termenul de plată al remuneratiei, termen acceptat de
utilizatori, odată cu plata remuneratiei urmând a se transmite si baza de
calcul a acesteia, care trebuie să fie însotită de adresa de înaintare, purtând
numele reprezentantului legal, semnătura si stampila utilizatorului.
Petenta
a cerut si admiterea propunerii sale referitoare la comunicarea de informatii,
precizând în ce constau acestea, solicitând totodată indicarea fiecărei
emisiuni în care sunt utilizate operele, precum si a orei de difuzare.
De
asemenea, a solicitat si transmiterea altor documente cuprinzând informatii
despre denumirea operelor, autorul, durata si perioada de utilizare, toate
acestea influentând direct cuantumul si repartizarea remuneratiilor între
titularii de drepturi. Petenta a criticat ca neviabilă si costisitoare
auditarea propusă de intimate, precum si sub aspectul determinării persoanei
auditorului.
În
ceea ce priveste raportarea la veniturile obtinute din asocierea în
participatiune, petenta a apreciat că se impune admiterea acesteia, atâta vreme
cât această practică este uzuală si conduce la eludarea plătii drepturilor de
autor, aceleasi considerente fiind valabile si în ceea ce priveste activitatea
societătilor afiliate. Petenta a cerut admiterea obligării la plata
penalitătilor de întârziere în cuantumul propus la art. 11, nefiind vorba
despre dobânzi legale.
Referitor
la art. 12, petenta a arătat că se impune monitorizarea activitătii de
radiodifuzare a utilizatorilor pentru a verifica si a determina ponderea reală,
iar propunerea de la art. 13 se justifică, fiind vorba despre stabilirea
întinderii prejudiciului cauzat potrivit art. 139 din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare. Cu referire la propunerile de articole
noi, formulate de intimate, UCMR-ADA a cerut respingerea acestora, pentru
argumentele redate anterior.
SRTV
si ARCA au pus concluzii de respingere a propunerii UCMR-ADA, cu motivarea că
aceasta excedează prevederilor legale.
În
acest sens, pct. 8 si 9 includ în baza de calcul si venituri obtinute de către
un asociat în participatiune al utilizatorului si chiar de societătile de
intermediere afiliate acestuia, ceea ce contravine legii, care dispune la art.
1311 alin. (2) si (4) că singurii obligati la plata
remuneratiei sunt utilizatorii, iar nu tertii cu care acestia intră în
raporturi juridice, întelegându-se prin utilizator titularul unei
licente audiovizuale, în sensul Legii audiovizualului nr. 504/2002, care de
altfel interzice operarea si exploatarea licentelor audiovizuale de către alte
persoane decât detinătorii de drept ai acestora.
În
consecintă, în vreme ce veniturile obtinute de organismul de radiodifuziune din
aceste raporturi contractuale se includ în baza de calcul a remuneratiei, nu pot
fi incluse si veniturile obtinute de tertii care nu au calitatea de
radiodifuzor.
În
ceea ce priveste pct. 13 din propunerea de metodologie, acesta nu poate fi
primit atâta vreme cât art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările
si completările ulterioare, prevede că numai instantele judecătoresti, la
solicitarea titularului de drepturi, pot constata încălcarea acestora si
dispune obligarea la despăgubiri constând în acoperirea prejudiciului cauzat,
calculat potrivit normelor legale, iar în cazul în care prejudiciul nu poate fi
astfel determinat, la plata de despăgubiri egale cu triplul remuneratiilor care
ar fi fost datorate pentru respectivul tip de utilizare. Or, nu se poate admite
ca UCMR-ADA să se substituie instantei judecătoresti.
Intimatele
au arătat că opozitia UCMR-ADA la utilizarea sintagmei “repertoriu protejat si
determinat“ este neîntemeiată si contrară legii, întrucât acest repertoriu este
întotdeauna determinat prin termenul de protectie de 70 de ani, prevăzut de
lege, si prin faptul că se cunoaste data creării operei. Pentru utilizatori
este însă esential să cunoască data împlinirii termenului de protectie, pentru
a evita plata nedatorată.
Privitor
la pct. 12 din propunerea UCMR-ADA, referitoare la verificarea raportărilor
utilizatorilor prin înregistrări si monitorizări realizate sau comandate unor
terti, este de observat că aceste prevederi nu sunt necesare în cazul în care
legea permite liber o asemenea monitorizare, iar în caz contrar este necesar să
se distingă între fixarea si reproducerea programelor audiovizuale, caz în care
autorizarea utilizatorului pentru fixare serveste strict scopului de
monitorizare si generează obligatia de a prevedea în metodologie răspunderea
organismului de gestiune pentru utilizarea în alte scopuri decât cel de
monitorizare, deci si obligarea la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
Cu
privire la baza de calcul si la procentul care se aplică la aceasta,
utilizatorii au reluat sustinerile anterioare, în sensul că propunerea petentei
contravine legii, arătând că acest punct de vedere nu este Onsusit de nici un
alt organism de gestiune colectivă. Vizarea exclusivă a nivelului maxim permis
de lege contravine scopului negocierii si face inutilă recurgerea la această
procedură.
În
plus, extrasele remise completului din documentele Comisiei Europene
demonstrează pozitia critică fată de practici anticoncurentiale ale
organismelor de gestiune colectivă din Uniunea Europeană, prin stabilirea în
mod concertat a unor tarife mari pentru utilizatori.
De
asemenea, au argumentat prin faptul că interpretarea oferită de SRTV si ARCA
este conformă celei expuse de reprezentantii Parlamentului în cadrul dezbaterii
publice pe marginea modificării legislatiei dreptului de autor.
În concluzie, sustin utilizatorii, criteriul ponderii introdus de legiuitor prin Legea nr. 285/2004 are în vedere tocmai corelarea cuantumului remuneratiei cu veniturile titularilor de opere si cu aportul concret pe care acestia îl au prin operele lor la obtinerea de venituri de către organismele de televiziune din activitatea de radiodifuzare, această corelare neexistând în varianta initială a Legii nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
III.
Punctul de vedere consultativ a ORDA
După
o introducere privind conditiile legale si situatia de fapt care au generat
negocierea remuneratiei datorată titularilor de drepturi de autor pentru
radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune, ORDA a
depus un punct de vedere consultativ privind forma unică a metodologiei, având drept
obiect remuneratia datorată titularilor de drepturi de autor pentru
radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune [art. 1231 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările
si completările ulterioare].
Analizând istoricul
raporturilor juridice derulate între părti anterior declansării acestei
proceduri, constată că în anul 1997 UCMR-ADA si ARCA au comunicat ORDA tarifele
si metodologia agreată, reglementând relatia autori de muzică – organisme de
radio si televiziune, în vederea avizării si aprobării acestora prin hotărâre a
Guvernului. Această întelegere a fost avizată de ORDA si aprobată de Guvern
prin Hotărârea nr. 769/1999, în temeiul art. 131 alin. (3) din Legea nr.
8/1996, remuneratia fiind de 2% din încasări.
În
anul 2000 între SRTV si UCMR-ADA s-a încheiat un contract general privind
utilizarea de către SRTV a repertoriului UCMR-ADA, în schimbul unei redevente
trimestriale rezultate din aplicarea unui procent de 2% asupra încasărilor din
abonamente, dacă aceste încasări constituiau mai mult de 70% din totalul
încasărilor.
Fată
de aceste aspecte, ORDA a apreciat că se impune stabilirea unei remuneratii
apropiate ca nivel de remuneratia convenită anterior prin acordul liber
exprimat al părtilor, întrucât aceasta din urmă constituie un drept câstigat al
organismelor de gestiune colectivă, iar în raporturile dintre părti nu au
intervenit modificări de natură legală sau economică substantiale si care să
justifice o diminuare a acestei remuneratii.
ORDA
a analizat dispozitiile art. 1231 alin.
(1) lit. d) si alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările
ulterioare, care prevăd că dreptul de radiodifuziune este un drept de
exercitare colectivă obligatorie si pentru care organismele de gestiune
colectivă reprezintă si pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat,
precum si prevederile art. 1311 alin.
(2) si (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare,
care stabilesc limitele minime si maxime ale remuneratiei procentuale din veniturile
obtinute de utilizatori în activitatea care utilizează repertoriul, iar în
lipsa acestor venituri, din cheltuielile ocazionate de utilizare.
Pentru
remuneratia datorată de utilizatori titularilor de drepturi legiuitorul a
prevăzut că organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor pot solicita
de la aceeasi categorie de utilizatori o remuneratie procentuală stabilită
între 1% si 10% din veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care
utilizează repertoriu, iar în lipsa acestor venituri, din cheltuielile
ocazionate de utilizare [art. 1311 alin.
(2)], remuneratiile procentuale calculându-se prin aplicarea procentelor la
veniturile obtinute de utilizatori, corespunzătoare ponderii repertoriului
protejat în activitatea utilizatorilor [art. 1311 alin. (4)].
În
continuare, ORDA a procedat la analiza metodologiilor propuse de părti.
În
privinta titlului pe care părtile l-au avut în vedere pentru denumirea
metodologiei, a propus mentinerea denumirii precizate în Decizia directorului
general al ORDA nr. 58/2005, respectiv “Metodologia privind remuneratia
datorată titularilor de drepturi de autor pentru radiodifuzarea operelor
muzicale de către organismele de televiziune“, cu motivarea că decizia nu a
fost contestată de către nici una dintre părti, astfel încât este obligatorie
pentru acestea.
Cu
privire la pct. 1 din metodologiile depuse de părti, ORDA a considerat
îmtemeiată propunerea SRTV/ARCA, lăsând la aprecierea completului de mediere
problema înlocuirii expresiei “repertoriu determinat conform legii“ cu expresia
îrepertoriu determinabil conform legii“, diferenta având, în opinia sa, mai
mult o relevantă semantică ce nu produce consecinte practice, oricare dintre
variante fiind admisibilă.
Referitor
la art. 2 si 3 din metodologiile depuse de părti, care privesc remuneratia
cuvenită titularilor de drepturi pentru radiodifuzarea operelor muzicale de
către organisme de televiziune, stabilită procentual în mod diferit, ORDA a
considerat că propunerea SRTV/ARCA de stabilire a unei remuneratii care să
reprezinte 2% din veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care
utilizează repertoriul protejat, din care se scad: TVA, taxa pentru
publicitatea la băuturi alcoolice, contributia la fondul national
cinematografic si orice alte taxe similare către bugetul de stat sau local ce
ar putea fi introduse ulterior, poate fi acceptată, întrucât toate aceste taxe
si contributii nu reprezintă venituri ale utilizatorilor.
În
privinta bazei de calcul propuse, ORDA a constatat că textul din cele două
metodologii (pct. 3 din metodologiile UCMR-ADA si SRTV/ARCA) este asemănător si
în concordantă cu prevederile art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările
ulterioare.
Totodată
ORDA consideră că propunerea SRTV/ARCA nu poate fi acceptată, întrucât conduce
la o diminuare exagerată a remuneratiei convenite anterior de părti. ORDA a
arătat că propunerea UCMR-ADA are în vedere un procent de 13,5% din baza de
calcul, la care se adaugă un procent suplimentar în functie de ponderea
utilizărilor, iar această modalitate de calcul reprezintă o ponderare diferită
a bazei de calcul, care poate fi acceptată în varianta finală a metodologiei,
tinându-se cont si de sustinerile celor două părti, conform cărora, în cazul
majoritătii televiziunilor din România, ponderea muzicii în activitatea de
radiodifuzare se situează în limita a 15%. Pe cale de consecintă, ORDA a
apreciat că este normal ca remuneratia datorată titularilor de drepturi, ca
urmare a utilizării operelor muzicale într-o astfel de pondere, să fie
apropiată de cea agreată de părti conform Hotărârii Guvernului nr. 769/1999,
respectiv de 2%.
Mai
mult, propunerea UCMR-ADA se încadrează între limitele prevăzute de art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare (1%– 10%), lăsând o marjă rezonabilă si celorlalte
organisme de gestiune colectivă.
În
ceea ce priveste remuneratia forfetară alternativă, de 30.000.000 lei, propusă
de UCMR-ADA spre a fi avută în vedere în situatia în care prin aplicarea
procentului stabilit asupra bazei de calcul rezultă o remuneratie trimestrială
mai mică de 30.000.000 lei, ORDA a apreciat că aceasta este justificată în
raport cu prevederile art. 1311 alin.
(4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si
din ratiuni de ordin economic si de protectie a titularilor de drepturi.
ORDA
a acceptat opinia UCMR-ADA exprimată la pct. 8 si 9 din propunerea lor de
metodologie, referitoare la veniturile obtinute de utilizatorii operelor
muzicale prin asociere în participatiune sau printr-o altă formă de asociere
legală, apreciind că asemenea venituri reprezintă venituri ale utilizatorilor
si a considerat că este posibilă mentinerea acestor prevederi în forma finală a
metodologiei, cu precizarea că din aceste venituri va fi scăzut comisionul
datorat acestor intermediari, cu atât mai mult cu cât această propunere este
sustinută si de prevederile pct. 3.5 din protocolul încheiat între ARCA si
UCMR-ADA, preluate si în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 769/1999.
În
privinta pct. 11 din metodologia UCMR-ADA, ORDA a considerat că în continutul
formei finale a metodologiei pot fi prevăzute penalităti deoarece Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, nu interzice acest lucru,
iar părtile au acceptat anterior această solutie.
În
privinta pct. 12 din metodologia UCMR-ADA, ORDA a apreciat că acesta nu poate
fi prevăzut în continutul formei finale a metodologiei decât în lipsa unui
acord expres al părtilor.
ORDA
a respins propunerea SRTV/ARCA de la pct. 5 din metodologia acestora, ca fiind
contrară prevederilor art. 1231 alin.
(2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, fiind
imposibil ca organismele de gestiune colectivă să pună la dispozitie
utilizatorilor si repertoriul titularilor de drepturi care nu le-au acordat
mandat si pe care îi reprezintă în temeiul legii.
În
privinta pct. 12 din metodologia UCMR-ADA, ORDA a apreciat că acesta încalcă
prevederile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare, si nu poate fi retinut în forma finală a metodologiei.
În concluzie, ORDA a opinat că în cuprinsul formei unice a metodologiei pot fi
incluse pct. 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 14 si 15 din metodologia propusă de
UCMR-ADA, respectiv pct. 1, 4, 6, 7, 8, 10 si 11 din metodologia propusă de
SRTV/ARCA, si pot fi excluse, pentru motivele mentionate anterior, pct. 2, 3, 5
si 11 din metodologia propusă de SRTV/ARCA, respectiv pct. 12 si 13 din
metodologia propusă de UCMR-ADA.
De
asemenea, ORDA a propus procente pentru calculul remuneratiei cuvenite
titularilor de drepturi pentru radiodifuzarea operelor muzicale aflate la
dosarul cauzei.
Analizând
întregul material probator, completul de mediere retine următoarele:
Având
în vedere obiectul medierii, completul constată că este competent să
solutioneze litigiul, pe baza si în conditiile stabilite de lege, cu
respectarea punctelor agreate de părti, pentru a stabili conform art. 1312 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare, forma finală a metodologiei supuse medierii.
Având
în vedere că arbitrii trebuie să se pronunte atâ asupra metodologiei de
folosire a drepturilor de autor, cât si asupra remuneratiei, titlul legal este
“Metodologie privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si tabel
cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor“.
La
pct. 1 din metodologie părtile au convenit asupra modului de utilizare a
operelor muzicale prin radiodifuzare
Părtile
sunt de acord cu plata remuneratiei către autorii de opere muzicale
radiodifuzate, însă diferă modalitatea de calcul. Completul consideră, potrivit
art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare, si acordului părtilor, că determinarea
remuneratiei se face procentual din baza de calcul constituită din veniturile
obtinute de fiecare dintre utilizatori din activitatea de radiodifuzare a
repertoriului de opere muzicale, însă nu mai putin de 30.000.000 lei/trimestru.
Completul de mediere constată că legiuitorul a stabilit, de principiu, în art.
1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996,
cu modificările si completările ulterioare, o remuneratie procentuală pe care o
pot solicita organismele de gestiune colectivă utilizatorilor pentru drepturile
de autor, calculată între 1% si 10% din veniturile obtinute din activitatea
care utilizează repertoriul, iar în lipsa acestor venituri, din cheltuielile
ocazionate de utilizare. În consecintă, dispozitiile alin. (4) ale aceluiasi
articol trebuie interpretate în sensul producerii efectelor stabilite de norma
de principiu din alin. (2), iar ponderea utilizării asigură stabilirea
procentului, totodată avându-se în vedere si remuneratiile cuvenite altor
organisme de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor gestionate de
acestea.
Completul
de arbitri apreciază că dispozitiile alin. (4) al art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările
ulterioare, privind aplicarea procentelor negociate la acea parte din
veniturile obtinute de utilizator, corespunzătoare ponderii utilizării
repertoriului protejat în activitatea sa, trebuie interpretate în sensul
acordării remuneratiei cuvenite autorilor într-un procent care să asigure o
remuneratie echitabilă, de natură a încuraja activitatea de creatie.
În
cursul medierii părtile au căzut de acord că ponderea utilizării operelor
muzicale în cadrul activitătii de radiodifuzare este de cel putin 15%, aspect
asupra căruia, existând consens, arbitrii consideră că nu mai este necesar a se
pronunta, luând act de vointa concordantă a părtilor.
În
consecintă, avându-se în vedere ponderea mentionată, procentul maxim ce se
poate acorda pentru radiodifuzarea operelor muzicale este de cel putin 1,5% din
întregul volum al activitătii de radiodifuzare, însă completul de arbitri,
având în vedere considerentele anterioare, acordă un procent de 2% din
activitatea de radiodifuzare, urmând ca suma minimă să nu fie mai mică de
30.000.000 lei pe trimestru/utilizator. Pentru această sumă minimă, completul
consideră că este subsidiar criteriul forfetar celui procentual si se impune a
se aplica pentru cazurile de exceptie în care aplicarea a 2% la veniturile de
radiodifuzare nu ar asigura creatorilor o remuneratie echitabilă si care să
încurajeze activitatea de creatie. De asemenea, completul consideră că nu pot
fi luate în consideratie contractele individuale de remunerare încheiate de
utilizatori cu unii autori de opere muzicale, având în vedere obligativitatea
gestiunii colective prevăzute de art. 1233 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările
ulterioare. Asupra problemei privind veniturile obtinute de utilizatori prin
asocieri ori intermediere, completul consideră că aceasta nu poate fi inclusă
în metodologie întrucât propunerea UCMR-ADA pleacă de la ideea că aceste forme
de cooperare ale utilizatorilor sunt menite să micsoreze baza de calcul si deci
să fraudeze drepturile creatorilor, astfel încât dacă prin metodologie
completul de mediere ar impune o astfel de solutie, ar porni de la o adevărată
prezumtie de rea-credintă a utilizatorilor, ceea ce este contrar principiului
general de drept al bunei-credinte în raporturile juridice. Dacă într-o anumită
situatie organismul de gestiune colectivă constată existenta unor întelegeri
frauduloase de acest tip, are la îndemână calea actiunilor în justitie.
În
ceea ce priveste data efectuării plătii remuneratiei si obligatiile de
transmitere a listelor operelor utilizate se constată un consens. Pentru
întârzierea la plată părtile au fost de acord cu acordarea de dezdăunări,
completul apreciind că acestea se situează la nivelul dobânzii legale, ceea ce
nu împiedică organismele de gestiune colectivă ca pe calea actiunii în justitie
să solicite recuperarea eventualelor prejudicii peste dobânda legală. Privitor
la monitorizarea activitătii de radiodifuzare, completul consideră că nu se
impune o reglementare în metodologie, întrucât UCMR-ADA are dreptul ca în acest
scop să reproducă emisiunile radiodifuzate fără acordul utilizatorilor.
Fată
de considerentele expuse,
COMPLETUL
DE MEDIERE HOTĂRĂSTE :
Forma
finală a metodologiei si a tabelului este următoarea:
METODOLOGIE
privind
utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si tabel cuprinzând
remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor
1. Utilizarea prin
radiodifuzare de către organismele de televiziune a operelor muzicale aduse
anterior la cunostintă publică si ale căror drepturi de autor se află în
termenele de protectie prevăzute de lege se poate face numai în baza unei
autorizatii sub formă de licentă neexclusivă eliberată de organismul de
gestiune colectivă desemnat de ORDA drept colector pe domeniul muzical pentru
repertoriul protejat si determinat conform legii.
2.
Utilizatorii de opere muzicale licentiati au obligatia să plătească trimestrial
organismului de gestiune colectivă desemnat în conditiile pct. 1 din prezenta
metodologie o remuneratie reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite
autorilor de opere muzicale radiodifuzate, determinată procentual din baza de
calcul.
3.
Baza de calcul se constituie din veniturile obtinute de fiecare dintre
utilizatori din activitatea de radiodifuzare a repertoriului de opere muzicale
determinat în conditiile legii.
4.
Procentul aplicat bazei de calcul este stabilit conform tabelului următor:
TABEL
Anul
2005 si următorii 2%
5.
În cazul în care, prin aplicarea procentului prevăzut la pct. 4 asupra bazei de
calcul a utilizatorului, remuneratia trimestrială este mai mică de 30.000.000
lei, utilizatorul datorează o remuneratie minimă de 30.000.000 lei, care va fi
reactualizată anual cu indicele de inflatie.
6.
Remuneratia se plăteste până la data de 25 a primei luni următoare trimestrului
pentru care este datorată, dată la care se va transmite si baza de calcul a
sumelor virate.
7.
Utilizatorii vor transmite organismului de gestiune colectivă, până la data de
25 a fiecărei luni pentru luna precedentă, un raport cuprinzând: lista operelor
muzicale utilizate, cu mentionarea denumirii fiecărei opere muzicale utilizate
zilnic, autorul acesteia, numărul de difuzări zilnice si durata de utilizare a
fiecărei opere muzicale. Raportul va fi transmis în format scris si electronic
si va fi însotit de o adresă de înaintare purtând numele reprezentantului
legal, semnătura acestuia si stampila utilizatorului. Informatiile cuprinse în
raport vor constitui baza de repartizare către titularii de drepturi de autor
de opere muzicale a remuneratiilor încasate de organismul de gestiune
colectivă.
8.
La solicitarea scrisă a organismului de gestiune colectivă, transmisă cu cel
putin 15 zile înainte, si ulterior datei virării remuneratiei prevăzute la pct.
6, utilizatorul are obligatia de a comunica acestuia copii certificate pe
propria răspundere de reprezentantul legal de pe documentele cuprinzând
informatiile pe baza cărora se determină baza de calcul. Organismele de
gestiune colectivă au dreptul să ceară un audit extern pentru examinarea
corectitudinii calculării remuneratiei, efectuat de un auditor agreat de toate
părtile.
9.
Pentru întârzieri la plată, utilizatorii datorează dobânda legală de la data
scadentei.
10.
Prezenta metodologie va putea fi modificată numai după 3 ani de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia cazului în
care dispozitiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile
conexe, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 285/2004,
avute în vedere la elaborarea prezentei metodologii, sunt modificate înainte de
împlinirea acestui termen, caz în care oricare dintre părti va putea solicita
initierea unei noi proceduri de negociere si înainte de împlinirea termenului
de 3 ani.
Cu
apel în termen de 15 zile de la publicarea Hotărârii arbitrale în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Pronuntată
si semnată astăzi, 21 iunie 2005, la sediul ORDA din Calea Victoriei nr. 91–93,
sectorul 1, Bucuresti.
Flavius
Baias –
arbitru
Lucian
Belcea –
arbitru
Gheorghe
Gheorghiu –
arbitru
Ernest
Popovici –
arbitru
Mihai
Tănăsescu –
arbitru