MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 595 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 11 iulie 2005

SUMAR

DECRETE

582. – Decret privind acordarea gradului de general de brigadã cu o stea unor colonei din Serviciul de Informatii Externe si trecerea acestora în rezervã cu noul grad

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 292 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cetãteni români sau de persoane fãrã cetãtenie domiciliate în România, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

577. – Hotãrâre privind transmiterea unui imobil din domeniul privat al statului si din administrarea Bãncii Nationale a României în domeniul public al orasului Vãlenii de Munte si în administrarea Consiliului Local al Orasului Vãlenii de Munte, judetul Prahova

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

140. – Ordin al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legalã pentru completarea Normei de metrologie legalã NML 024–03 “Manometre cu element elastic“, aprobatã prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 268/2003

293. – Ordin al ministrului muncii, solidaritãtii sociale si familiei privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2005 ale Institutului National de Cercetare Stiintificã în Domeniul Muncii si Protectiei Sociale si Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii “Alexandru Darabont“, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei

4.492. – Ordin al ministrului educatiei si cercetãrii privind promovarea eticii profesionale în universitãti

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

403. – Decizie privind aprobarea procedurii si conditiilor de acordare a licentei audiovizuale si a procedurii de eliberare a deciziei de autorizare audiovizualã

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadã cu o stea unor colonei din Serviciul de Informatii Externe si trecerea acestora în rezervã cu noul grad

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicatã, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii, ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si ale Hotãrârii Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii nr. 56 din 15 iunie 2005,

având în vedere propunerea directorului Serviciului de Informatii Externe,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. – Pe data mentionatã în dreptul fiecãruia, domnilor colonei prevãzuti în anexa*) la prezentul decret li se acordã gradul de general de brigadã cu o stea si trec în rezervã cu noul grad.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BÃSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicatã,

contrasemnãm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Bucuresti, 4 iulie 2005.

Nr. 582.

---

*) Anexa se comunicã numai institutiilor interesate.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 292

din 9 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cetãteni români sau de persoane fãrã cetãtenie domiciliate în România, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Nicoleta Grigorescu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001, exceptie ridicatã de Cornelia Lãzãrescu, Constantin Lãzãrescu si Constantin Serban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind încãlcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronuntatã în Dosarul nr. 2.129/2004, Judecãtoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002. Exceptia a fost ridicatã de inculpatii Cornelia Lãzãrescu, Constantin Lãzãrescu si Constantin Serban, trimisi în judecatã pentru sãvârsirea infractiunilor prevãzute de art. 1 alin. 1 si art. 2 alin. 2 din ordonanta criticatã.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002, contravin prevederilor art. 1 si 17 din Constitutie, deoarece “incrimineazã fapte sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cãtre cetãteni români care, potrivit articolelor mentionate din Legea fundamentalã, se bucurã de protectia statului român“.

Judecãtoria Sectorului 2 Bucuresti aratã cã exceptia de neconstitutionalitate invocatã este neîntemeiatã, întrucât dispozitiile legale criticate nu contravin art. 1 si 17 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã statul este interesat în apãrarea ordinii sale de drept si deci în combaterea infractiunilor sãvârsite pe teritoriul sãu, cât si în afara acestuia. Obligatia respectãrii legii penale române, implicit a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002, incumbã si cetãtenilor români aflati în afara granitelor tãrii, astfel cum rezultã din interpretarea sistematicã a normelor constitutionale invocate în cauzã, consacrându-se principiul personalitãtii legii penale. Astfel, potrivit teoriei personalitãtii sau nationalitãtii active, reglementatã în art. 4 din Codul penal, legea penalã a unui stat trebuie sã se aplice întotdeauna fatã de cetãtenii sãi, chiar si atunci când au sãvârsit infractiuni în strãinãtate, fiindcã oriunde s-ar afla cetãtenii sunt obligati sã respecte legile statului ai cãrui cetãteni sunt. Fatã de infractiunile sãvârsite în strãinãtate de cetãtenii români, legea penalã românã are competentã exclusivã si neconditionatã. În acest context, prevederile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002, nu fac altceva decât sã incrimineze infractiuni sãvârsite în afara granitelor tãrii de cetãteni români sau apatrizi cu domiciliul în România, aceasta necontrazicând, ci, dimpotrivã, dând substantã statutului juridic al cetãtenilor români aflati în strãinãtate.

Avocatul Poporului considerã cã dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 17 din Legea fundamentalã, deoarece luarea unor mãsuri privind sanctionarea unor fapte sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cetãteni români sau persoane fãrã cetãtenie domiciliate în România “nu echivaleazã cu nerespectarea, de cãtre statul român, a obligatiei de a asigura protectia cetãtenilor sãi în strãinãtate“. Se aratã, totodatã, cã nu poate fi retinutã nici critica în raport de prevederile constitutionale ale art. 1, întrucât dispozitiile legale criticate nu încalcã “trãsãturile si valorile supreme ale statului român“. În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã exceptia este neîntemeiatã.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cetãteni români sau de persoane fãrã cetãtenie domiciliate în România (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001), aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002).

Autorii exceptiei criticã aceste prevederi legale în raport de dispozitiile constitutionale care consacrã statul de drept (art. 1) si protectia de care se bucurã cetãtenii români aflati în strãinãtate din partea statului român (art. 17). Se sustine cã dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstitutionale prin aceea cã incrimineazã fapte sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cãtre cetãteni români care se bucurã de protectia statului român“.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.

Prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 112/2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 252/2002, a fost incriminatã fapta sãvârsitã de un cetãtean român sau de o persoanã fãrã cetãtenie domiciliatã pe teritoriul României, constând în intrarea sau iesirea dintr-un stat strãin prin trecerea ilegalã a frontierei acestuia (art. 1 alin. 1), racolarea, îndrumarea sau cãlãuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strãin sau care organizeazã una ori mai multe dintre aceste activitãti ilegale (art. 2 alin. 1), precum si initierea sau constituirea unei asociatii în scopul sãvârsirii infractiunii prevãzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asocieri (art. 3).

Aceste norme nu contravin prevederilor constitutionale care consacrã statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care si principiul legalitãtii incriminãrii, deoarece reglementarea infractiunilor în cauzã este realizatã prin lege, în deplinã concordantã cu prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (12), potrivit cãrora “Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în conditiile si în temeiul legii“.

De asemenea, se constatã cã luarea unor mãsuri legislative pentru sanctionarea cetãtenilor români sau a persoanelor fãrã cetãtenie domiciliate pe teritoriul României, care sãvârsesc fapte de trecere ilegalã a frontierei unui stat strãin sau care racoleazã, îndrumã ori cãlãuzesc mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strãin sau organizeazã aceste activitãti ilegale, nu poate reprezenta o încãlcare a dispozitiilor art. 17 din Legea fundamentalã, referitoare la obligatia statului român de a asigura protectia cetãtenilor sãi aflati în strãinãtate.

Dimpotrivã, aceste mãsuri sunt stabilite prin lege si justificate de securizarea frontierelor, precum si de prevenirea unor consecinte negative, cum ar fi migratia ilegalã.

Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte sãvârsite în afara teritoriului tãrii de cetãteni români sau de persoane fãrã cetãtenie domiciliate în România, exceptie ridicatã de Cornelia Lãzãrescu, Constantin Lãzãrescu si Constantin Serban în Dosarul nr. 2.129/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 9 iunie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul privat al statului si din administrarea Bãncii Nationale a României în domeniul public al orasului Vãlenii de Munte si în administrarea Consiliului Local al Orasului Vãlenii de Munte, judetul Prahova

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, al art. 8 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se aprobã transmiterea unui imobil, compus din constructie si terenul aferent, situat în orasul Vãlenii de Munte, judetul Prahova, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul privat al statului si din administrarea Bãncii Nationale a României în domeniul public al orasului Vãlenii de Munte si în administrarea Consiliului Local al Orasului Vãlenii de Munte, judetul Prahova.

Art. 2. – Predarea-preluarea imobilului prevãzut la art. 1 se va face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

Guvernatorul Bãncii Nationale a României,

Mugur Isãrescu

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

Bucuresti, 15 iunie 2005.

Nr. 577.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului care se transmite din domeniul privat al statului si din administrarea Bãncii Nationale a României în domeniul public al orasului Vãlenii de Munte si în administrarea Consiliului Local al Orasului Vãlenii de Munte, judetul Prahova

Locul unde este situat imobilul care se transmite	Persoana juridicã de la care se transmite imobilul	Persoana juridicã la care se transmite imobilul	Caracteristicile tehnice ale imobilului
Orasul Vãlenii de Munte, bd. Nicolae Iorga nr. 94, judetul Prahova	Statul român, din administrarea Bãncii Nationale a României	Orasul Vãlenii de Munte, în administrarea Consiliului Local al Orasului Vãlenii de Munte	Clãdire - suprafata construitã = 248 m2 Teren aferent - 1.660 m2 Clãdire paiantã (magazie) împrejmuire (gard)

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

BIROUL ROMÂN DE METROLOGIE LEGALÃ

ORDIN

pentru completarea Normei de metrologie legalã NML 024–03 “Manometre cu element elastic“, aprobatã prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 268/2003

În temeiul Ordonantei Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 11/1994, cu modificãrile ulterioare,

în baza Instructiunilor de metrologie legalã IML 2–04 si IML 3–04, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 862/2004,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 193/2002 privind organizarea si functionarea Biroului Român de Metrologie Legalã, cu modificãrile ulterioare,

directorul general al Biroului Român de Metrologie Legalã emite urmãtorul ordin:

Art. I. – Norma de metrologie legalã NML 024–03 “Manometre cu element elastic“, aprobatã prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 268/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 11 decembrie 2003, cu modificãrile ulterioare, se completeazã dupã cum urmeazã:

– La sfârsitul punctului 3.2 se introduce un text nou cu urmãtorul cuprins:

“Aceastã cerintã nu este obligatorie pentru manometrele pentru mãsurarea presiunii în pneurile autovehiculelor.“

Art. II. – Unitãtile din structura si în subordinea Biroului Român de Metrologie Legalã, precum si laboratoarele autorizate de acesta vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data publicãrii.

Directorul general al Biroului Român de Metrologie Legalã,

Stefan Ocneanu

Bucuresti, 1 iulie 2005.

Nr. 140.

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITÃfiII SOCIALE SI FAMILIEI

ORDIN

privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2005 ale Institutului National de Cercetare Stiintificã în Domeniul Muncii si Protectiei Sociale si Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii “Alexandru Darabont“, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei

Având în vedere:

– Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004,

– Hotãrârea Guvernului nr. 737/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

– Legea nr. 292/2002 privind stabilirea modalitãtii de aprobare a bugetelor de venituri si cheltuieli ale institutelor de cercetare-dezvoltare;

– Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintificã si dezvoltarea tehnologicã, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile ulterioare,

– Hotãrârea Guvernului nr. 1.773/2004 privind organizarea si functionarea Institutului National de Cercetare Stiintificã în Domeniul Muncii si Protectiei Sociale – I.N.C.S.M.P.S. Bucuresti;

– Hotãrârea Guvernului nr. 1.772/2004 privind organizarea si functionarea Institutului National de Cercetare- Dezvoltare pentru Protectia Muncii – I.N.C.D.P.M. “Alexandru Darabont“ Bucuresti;

– Referatul de aprobare nr. 2.163 din 12 mai 2005,

în baza art. 17 din Hotãrârea Guvernului nr. 737/2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul muncii, solidaritãtii sociale si familiei emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã bugetele de venituri si cheltuieli pe anul 2005 ale Institutului National de Cercetare Stiintificã în Domeniul Muncii si Protectiei Sociale si Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii “Alexandru Darabont“, institute aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei, prevãzute în anexele nr. 1 si 2*) care fac parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor prevãzute în bugetele de venituri si cheltuieli ale institutelor nationale mentionate la art. 1 reprezintã limite maxime si nu poate fi depãsit decât în cazuri bine justificate, cu aprobarea Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei si cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

(2) În cazul în care în executie se înregistreazã depãsiri sau nerealizãri ale veniturilor aprobate, institutele nationale prevãzute la art. 1 vor efectua cheltuieli în functie de realizarea veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficientã aprobati.

Art. 3. – Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage rãspunderea contraventionalã în conditiile legii.

Art. 4. – Directia generalã economicã si financiarã si institutele nationale prevãzute la art. 1 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partrea I.

Ministrul muncii, solidaritãtii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Bucuresti, 11 mai 2005.

Nr. 293.

---

*) Anexele nr. 1 si 2 se vor comunica institutelor nationale prevãzute la art. 1.

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETÃRII

ORDIN

privind promovarea eticii profesionale în universitãti

În temeiul art. 141 lit. s) din Legea învãtãmântului nr. 84/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetãrii,

ministrul educatiei si cercetãrii emite prezentul ordin.

Art. 1. – Toate institutiile de învãtãmânt superior acreditate sau autorizate sã functioneze provizoriu au obligatia de a elabora, dezbate si adopta pânã la data de 20 decembrie 2005 propriul cod de eticã universitarã.

Art. 2. – Codul de eticã universitarã cuprinde formularea explicitã a idealurilor, principiilor si normelor morale pe care consimt sã le respecte si sã le urmeze membrii comunitãtii academice în activitatea lor profesionalã. Acesta stabileste standardele de eticã profesionalã pe care o comunitate universitarã îsi propune sã le urmeze si penalizãrile care se pot aplica în cazul încãlcãrii acestora.

Art. 3. – Codul de eticã universitarã functioneazã ca un contract moral între studenti, profesori, personal administrativ si comunitatea universitarã ca întreg, contribuind la coeziunea membrilor universitãtii, la formarea unui climat universitar bazat pe cooperare si competitie dupã reguli corecte si la cresterea prestigiului universitãtii.

Art. 4. – Codul de eticã universitarã este un document obligatoriu care Ontregeste Carta universitãtii.

Art. 5. – (1) Institutiile de învãtãmânt superior acreditate sau autorizate sã functioneze provizoriu au obligatia sã înfiinteze pânã cel târziu la data de 1 octombrie 2005 o comisie de eticã universitarã, subordonatã senatului universitar, conform prevederilor prezentului ordin.

(2) Comisia de eticã universitarã are ca principale atributii:

a) elaborarea Codului de eticã universitarã;

b) analiza si solutionarea reclamatiilor si sesizãrilor referitoare la abaterile de la etica universitarã;

c) prezentarea unui raport anual în fata senatului universitar.

Art. 6. – Comisia de eticã universitarã este formatã din 5–9 membri cu prestigiu profesional si autoritate moralã, reprezentând, în pãrti relativ egale, cadrele didactice, studentii si personalul nedidactic. Reprezentantul Compartimentului juridic al institutiei de învãtãmânt superior face parte de drept din Comisia de eticã universitarã.

Art. 7. – Comisia de eticã universitarã este propusã si aprobatã de senatul universitar. Nu pot fi membri în Comisia de eticã universitarã persoanele care ocupã functii de conducere în institutia de învãtãmânt superior, la nivel de universitate sau facultate.

Art. 8. – La nivelul Ministerului Educatiei si Cercetãrii se constituie Consiliul de eticã universitarã, format din 9–11 membri cu prestigiu profesional si autoritate moralã, cuprinzând reprezentanti, în pãrti relativ egale, ai cadrelor didactice si studentilor. Reprezentantul Oficiului juridic al Ministerului Educatiei si Cercetãrii, precum si reprezentantul sindicatului universitar fac parte de drept din Consiliul de eticã universitarã.

Art. 9. – Directia generalã învãtãmânt superior asigurã baza logisticã a Consiliului de eticã universitarã.

Art. 10. – Componenta Consiliului de eticã universitarã se stabileste prin ordin al ministrului educatiei si cercetãrii.

Art. 11. – Consiliul de eticã universitarã are ca principale atributii:

a) oferirea de consultantã si monitorizarea modului de aplicare a codurilor de eticã universitarã din institutiile de învãtãmânt superior acreditate si autorizate sã functioneze provizoriu;

b) diseminarea bunelor practici de elaborare si aplicare a codurilor de eticã universitarã;

c) instantã de recurs pentru cazurile nesolutionate adecvat la nivel de universitate;

d) sesizarea din oficiu în legãturã cu cazurile de încãlcare a eticii universitare în situatia în care institutiile de învãtãmânt superior nu se sesizeazã din proprie initiativã;

e) prezentarea unui raport anual privind etica universitarã, adresat Ministerului Educatiei si Cercetãrii si Conferintei Nationale a Rectorilor, cu caracter public.

Art. 12. – Nu pot fi membri în Consiliul de eticã universitarã persoane care ocupã functii de conducere în Ministerul Educatiei si Cercetãrii.

Art. 13. – Directia generalã învãtãmânt superior si institutiile de învãtãmânt superior pun în aplicare prevederile prezentului ordin.

Art. 14. – Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul educatiei si cercetãrii,

Mircea Miclea

Bucuresti, 6 iulie 2005.

Nr. 4.492.

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

DECIZIE

privind aprobarea procedurii si conditiilor de acordare a licentei audiovizuale si a procedurii de eliberare a deciziei de autorizare audiovizualã

Având în vedere dubla calitate a Consiliului National al Audiovizualului, de garant al interesului public si de unicã autoritate de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale,

în scopul stabilirii procedurii si a conditiilor de acordare a licentei audiovizuale si a deciziei de autorizare audiovizualã pentru difuzarea serviciilor de programe,

în temeiul art. 17 alin. (1) lit. a), art. 51, 52 si 58 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

membrii Consiliului National al Audiovizualului adoptã urmãtoarea decizie:

Dispozitii generale

Art. 1. – Prezenta decizie stabileste procedura si conditiile de acordare a licentei audiovizuale si procedura de eliberare a deciziei de autorizare audiovizualã pentru difuzarea serviciilor de programe de radiodifuziune sonorã sau de televiziune.

Art. 2. – În sensul prezentei decizii urmãtorii termeni se definesc astfel:

a) licentã audiovizualã – actul juridic prin care Consiliul National al Audiovizualului acordã unui radiodifuzor aflat în jurisdictia României dreptul de a difuza, într-o zonã determinatã, un anumit serviciu de programe de radiodifuziune sonorã sau de televiziune;

b) licentã audiovizualã nationalã – licenta care dã dreptul la o difuzare a cãrei zonã geograficã de acoperire cuprinde o audientã potentialã de peste 60% din populatia recenzatã a tãrii;

c) licentã audiovizualã regionalã – licenta care dã dreptul la o difuzare a cãrei zonã geograficã de acoperire reprezintã o audientã potentialã cuprinsã între 3% si 20% din populatia recenzatã de pe teritoriul a 3 pânã la 8 judete;

d) licentã audiovizualã localã – licenta a cãrei zonã geograficã de acoperire si a cãrei audientã potentialã sunt mai mici decât cele prevãzute pentru o licentã regionalã; licentele audiovizuale acordate pentru municipiul Bucuresti sunt considerate licente locale;

e) retea de telecomunicatii – acel sistem de transmisie si, acolo unde este cazul, echipamente de comutare, rutare, precum si orice alte resurse care realizeazã procesarea, transportul semnalelor prin suport fizic,

electromagnetic sau prin alte mijloace, incluzând retele de comunicatii prin satelit, retele de cablu coaxial, retele de fibrã opticã, precum si alte retele aflate sub jurisdictia României si utilizate în scopul difuzãrii ori retransmisiei oricãrui serviciu de programe pe si, respectiv, de pe teritoriul României;

f) retransmisie – captarea si transmiterea simultanã a serviciilor de programe sau a unor pãrti importante din asemenea servicii prin orice mijloace tehnice, în integralitatea lor si fãrã nici o modificare, difuzate de radiodifuzori si destinate receptionãrii de cãtre public;

g) programe retransmise – totalitatea programelor/emisiunilor audiovizuale editate si difuzate de un alt radiodifuzor si care sunt difuzate prin retransmisie;

h) program preluat – programul provenind de la un alt radiodifuzor, redifuzat cu un decalaj de timp si asupra cãruia se pot efectua sau nu operatiuni de postprocesare sau de modificare a formei de prezentare;

i) productie proprie – ansamblul programelor sau emisiunilor pentru care radiodifuzorul are calitatea de producãtor sau de coproducãtor, cu o contributie financiarã la realizarea productiei de cel putin 25% din totalul costurilor;

j) program local – totalitatea programelor/emisiunilor dedicate comunitãtii locale (programe/emisiuni de informare care aduc la cunostintã publicului evenimente din actualitatea cotidianã a comunitãtii respective, programe/emisiuni de interes local pe teme sociale, economice, culturale si politice);

k) reprezentant – reprezentantul legal sau orice persoanã împuternicitã de acesta sã angajeze societatea comercialã în relatia cu Consiliul National al Audiovizualului.

Procedura si conditiile de acordare a licentei audiovizuale

Art. 3. – Licenta audiovizualã se acordã prin concurs, în cazul difuzãrii pe cale radioelectricã terestrã, respectiv prin decizie a Consiliului National al Audiovizualului, în cazul difuzãrii prin intermediul unei retele de telecomunicatii.

Art. 4. – (1) Solicitantii vor depune la sediul Consiliului National al Audiovizualului dosarul de înscriere la concurs/de solicitare a licentei audiovizuale, dosar care, în functie de modalitatea tehnicã de difuzare, va contine urmãtoarele documente:

a) cerere, conform formularului-tip prevãzut în anexa nr. 1*) care face parte integrantã din prezenta decizie;

b) certificatul de înregistrare/înmatriculare a societãtii comerciale, în copie legalizatã;

c) actul constitutiv al societãtii comerciale, având înscris obiectul de activitate solicitat, cu toate modificãrile si completãrile ulterioare, în copie;

d) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comertului cu privire la obiectul de activitate si la structura actionariatului existent la momentul solicitãrii licentei audiovizuale, în original;

e) declaratii notariale, emise la momentul solicitãrii licentei audiovizuale, prin care societatea comercialã care solicitã acordarea licentei, precum si fiecare asociat sau actionar care detine o cotã mai mare de 20% din capitalul social al societãtii comerciale declarã pe propria rãspundere dacã este investitor sau actionar direct ori indirect la alte societãti comerciale de comunicatie audiovizualã, cu precizarea procentului detinut din capitalul social al acestora;

f) cazierele judiciare ale persoanelor fizice care detin o cotã mai mare de 10% din capitalul ori drepturile de vot în societatea comercialã;

g) avizul tehnic eliberat de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, numai în cazul difuzãrii pe cale radioelectricã terestrã;

h) proiectul editorial continând formatul de principiu al serviciului de programe, procentele rezervate operelor europene, operelor românesti si operelor europene create de producãtori independenti, procentul diferitelor genuri de emisiuni/programe, sursele exterioare de programe, alte argumente ce pot fi utile în sustinerea proiectului editorial;

i) proiectul tehnic continând dotarea tehnicã a studiourilor si a grupurilor de editare, dotãrile pentru transmisiuni exterioare, alte argumente ce pot fi utile în sustinerea proiectului tehnic;

j) proiectul financiar continând planul si sursele de finantare, resursele publicitare si rentabilitatea previzionatã, precum si alte elemente financiare care permit aprecierea capacitãtii de sustinere financiarã a proiectului;

k) structura serviciului de programe, conform formularului prevãzut în anexa nr. 2*) care face parte integrantã din prezenta decizie;

l) elementele de identificare a serviciului de programe, în conditiile alin. (2);

m) lista publicatiilor editate de solicitant si lista celorlalte servicii de programe audiovizuale pe care le asigurã.

(2) Elementele de identificare a serviciului de programe sunt, dupã caz:

a) pentru serviciile de programe de televiziune – sigla postului prezentatã grafic sau înregistratã analogic pe casetã VHS, cu vitezã normalã sau longplay;

b) pentru serviciile de programe de radiodifuziune sonorã – semnalele de identificare înregistrate pe casetã audio standard.

Art. 5. – (1) Consiliul National al Audiovizualului anuntã public concursurile de acordare a licentelor audiovizuale pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectricã terestrã; anuntul se publicã în presã, pe site-ul Consiliului National al Audiovizualului, la adresa www.cna.ro , si se afiseazã la sediul institutiei.

(2) La concurs pot participa numai solicitantii care se încadreazã în prevederile art. 43 alin. (3) si (6), art. 44 alin. (8) si (9), art. 47 si 53 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si care au obtinut avizul tehnic eliberat de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, în conditiile stabilite de acesta.

(3) În termen de 20 de zile de la obtinerea avizului tehnic, solicitantii vor prezenta spre avizare dosarele de înscriere la concurs comisiei de verificare constituite în acest scop la sediul Consiliului National al Audiovizualului.

(4) Programul de functionare al comisiei de verificare este de la ora 9,00 la ora 16,00, cu exceptia ultimei zile de depunere, când acesta este de la ora 9,00 la ora 14,00.

(5) Dosarele avizate se înregistreazã la Serviciul secretariat si registraturã al Consiliului National al Audiovizualului, iar dosarele care nu îndeplinesc conditiile prevãzute în Legea audiovizualului nr. 504/2002 si în prezenta decizie se restituie pe loc solicitantilor.

(6) Desfãsurarea concursului de acordare a licentelor audiovizuale va începe în termen de 20 de zile de la data încheierii perioadei de depunere a dosarelor; solicitantii vor fi anuntati cu cel putin 5 zile înainte de data prezentãrii lor la concurs.

Art. 6. – În termen de 30 de zile de la depunerea unui dosar de solicitare a licentei audiovizuale pentru difuzarea unui serviciu de programe prin intermediul unei retele de telecomunicatii, Consiliul National al Audiovizualului va dezbate public aceastã solicitare; data dezbaterii va fi comunicatã solicitantului cu cel putin 5 zile înainte.

Art. 7. – La concurs/dezbaterea publicã solicitantii vor fi reprezentati de o echipã formatã din cel mult 5 persoane împuternicite sã furnizeze membrilor Consiliului National al Audiovizualului explicatii în probleme referitoare la:

a) statutul societãtii comerciale, situatia juridicã, structura de capital, alte probleme manageriale;

b) formatul de principiu al serviciului de programe, structura programelor, alte probleme specifice departamentului editorial;

c) capacitãtile de productie prevãzute, realizarea si echiparea studioului, alte probleme specifice departamentului tehnic;

d) capacitatea de sustinere financiarã a proiectului.

Art. 8. – (1) Dupã audierea solicitantilor, Consiliul National al Audiovizualului va decide asupra acordãrii licentei audiovizuale, în baza urmãtoarelor criterii generale:

a) respectarea interesului public;

b) asigurarea unui raport echilibrat între serviciile de programe nationale, regionale si locale;

c) evitarea abuzului de pozitie dominantã si a practicilor care împiedicã libera concurentã;

d) experienta si competenta în domeniul audiovizual, dupã caz.

(2) De asemenea, Consiliul National al Audiovizualului decide asupra acordãrii licentei audiovizuale, luând în considerare si urmãtoarele criterii de apreciere a structurii si formatului de principiu ale serviciului de programe:

a) respectarea drepturilor fundamentale ale omului si protectia minorilor;

b) respectarea pluralismului politic si social, diversitatea culturalã, lingvisticã si religioasã, informarea, educarea si divertismentul publicului;

c) protejarea culturii si a limbii române, a culturii si a limbilor minoritãtilor nationale;

d) situatia exploatãrii celorlalte licente pe care le detine solicitantul, dacã este cazul;

e) durata totalã cotidianã de difuzare a serviciului de programe;

f) genul, orarul si durata de difuzare si de redifuzare a emisiunilor;

g) procentul alocat programelor locale, în cazul licentelor audiovizuale regionale si locale, difuzate pe cale radioelectricã terestrã.

Art. 9. – (1) În acordarea licentelor audiovizuale pentru difuzarea serviciilor de programe de televiziune, Consiliul National al Audiovizualului va tine cont în mod obligatoriu de angajamentele solicitantului în ceea ce priveste procentele rezervate operelor europene, operelor românesti si operelor europene create de producãtori independenti.

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) serviciile de programe de televiziune care îndeplinesc simultan urmãtoarele conditii:

a) au o audientã potentialã de pânã la 3% din populatia recenzatã a tãrii;

b) nu difuzeazã filme artistice de lung metraj si seriale pentru televiziune;

c) continutul serviciului de programe este exclusiv de interes local.

(3) Serviciile de programe de televiziune difuzate în baza unei licente acordate pentru municipiul Bucuresti sunt exceptate de la prevederile alin. (1) dacã îndeplinesc simultan urmãtoarele conditii:

a) nu difuzeazã filme artistice de lung metraj si seriale pentru televiziune;

b) continutul serviciului de programe este exclusiv de interes local.

Art. 10. – Decizia de acordare a licentei audiovizuale se aduce la cunostintã publicã.

Art. 11. – În cazul serviciilor de programe audiovizuale difuzate pe cale radioelectricã terestrã, titularul licentei audiovizuale acordate în urma concursului va solicita Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei eliberarea licentei de emisie în termenul si în conditiile stabilite de acesta.

Procedura de eliberare a deciziei de autorizare audiovizualã

Art. 12. – (1) Difuzarea serviciului de programe audiovizuale se poate face dupã obtinerea deciziei de autorizare audiovizualã si în conditiile stabilite în licenta audiovizualã.

(2) În functie de modalitatea tehnicã de difuzare, titularul licentei audiovizuale are obligatia sã solicite Consiliului National al Audiovizualului eliberarea deciziei de autorizare în urmãtoarele termene:

a) în maximum 10 zile de la obtinerea autorizatiei tehnice de functionare acordate de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, în cazul difuzãrii pe cale radioelectricã terestrã;

b) cu cel putin 30 de zile înainte de data împlinirii termenului prevãzut la art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, în cazul difuzãrii prin intermediul unei retele de telecomunicatii.

(3) În situatii justificate, titularul unei licente audiovizuale difuzate prin retele de telecomunicatii poate solicita prelungirea termenului prevãzut la art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare; cererea de prelungire, însotitã de documente care sã sustinã solicitarea, trebuie transmisã în termenul prevãzut la alin. (2) lit. b).

Art. 13. – (1) Titularul licentei audiovizuale va prezenta spre avizare la Directia licente control a Consiliului National al Audiovizualului dosarul de solicitare a deciziei de autorizare, care va contine, în functie de modalitatea tehnicã de difuzare, urmãtoarele documente:

a) cerere, conform formularului-tip prevãzut în anexa nr. 3*) care face parte integrantã din prezenta decizie;

b) autorizatia tehnicã de functionare a statiei de emisie/retelei de telecomunicatie, în original si în copie;

c) licenta de emisie, în original si în copie, numai în cazul difuzãrii pe cale radioelectricã;

d) contractul privind conditiile de difuzare, încheiat cu furnizorul autorizat de retele de telecomunicatii, în copie autentificatã, dacã difuzarea nu este asiguratã direct de cãtre radiodifuzor;

e) lista echipamentelor si schita spatiilor redactionale si de productie;

f) copia contractului de închiriere sau a actului de proprietate a spatiilor destinate realizãrii serviciului de programe;

g) lista persoanelor responsabile de conducerea societãtii comerciale si a celor care îsi asumã, în principal, responsabilitatea editorialã, numerele de telefon si adresele la care pot fi contactate.

(2) Dosarul avizat va fi înregistrat la Serviciul secretariat si registraturã al Consiliului National al Audiovizualului.

Art. 14. – (1) În termen de 15 zile de la avizarea dosarului de solicitare, Consiliul National al Audiovizualului decide asupra acordãrii deciziei de autorizare, în baza verificãrii la sediul radiodifuzorului a îndeplinirii conditiilor tehnice si editoriale declarate.

(2) Verificarea la sediul radiodifuzorului va fi realizatã de o echipã a Consiliului National al Audiovizualului, formatã din membri ai acestuia, experti si juristi.

Art. 15. – Titularul licentei audiovizuale poate efectua transmisii de probã pentru o perioadã de cel mult 15 zile, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

a) a depus la Consiliul National al Audiovizualului dosarul de solicitare a deciziei de autorizare audiovizualã;

b) a adus la cunostintã Consiliului National al Audiovizualului intentia de începere a transmisiilor de probã cu cel putin 72 de ore înainte, precizând intervalul orar zilnic de difuzare;

c) difuzeazã numai semnale de reglaj, video si/sau audio, semnale de identificare a serviciului de programe si fond muzical.

Art. 16. – Difuzarea serviciului de programe trebuie sã înceapã în cel mult 30 de zile de la obtinerea deciziei de autorizare audiovizualã.

Art. 17. – (1) Radiodifuzorii au obligatia sã comunice Consiliului National al Audiovizualului orice modificare intervenitã în documentele si în datele declarate, prevãzute la art. 4 alin. (1) lit. b), c), d), e), k) si l), în termen de 30 de zile de la data aparitiei modificãrii, anexând spre notificare noile documente.

(2) Modificarea denumirii serviciului de programe poate fi efectuatã numai dupã obtinerea aprobãrii Consiliului National al Audiovizualului.

Art. 18. – Licenta audiovizualã nu poate fi cedatã decât dupã o perioadã de minimum 6 luni de la data începerii difuzãrii serviciului de programe.

Art. 19. – (1) Licenta audiovizualã a cãrei duratã de valabilitate expirã de drept poate fi prelungitã, la cererea titularului, pentru încã o perioadã de 9 ani.

(2) Cererea de prelungire a licentei audiovizuale se depune la Consiliul National al Audiovizualului cu cel putin 15 zile înainte de expirarea duratei de valabilitate a licentei si va fi însotitã de urmãtoarele documente, în original:

a) licenta audiovizualã;

b) decizia de autorizare;

c) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comertului cu privire la obiectul de activitate si la structura actionariatului existent la momentul solicitãrii prelungirii licentei audiovizuale, în original;

d) declaratii notariale, eliberate la momentul solicitãrii prelungirii licentei audiovizuale, prin care societatea comercialã care solicitã acordarea licentei, precum si fiecare asociat sau actionar care detine o cotã mai mare de 20% din capitalul social al acesteia declarã pe propria rãspundere dacã este investitor sau actionar direct ori indirect la alte societãti comerciale de comunicatie audiovizualã, cu precizarea procentului detinut din capitalul social al acestora;

e) cazierele judiciare ale persoanelor fizice care detin o cotã mai mare de 10% din capitalul ori drepturile de vot în societatea comercialã.

(3) În termen de 15 zile de la depunerea solicitãrii, Consiliul National al Audiovizualului va elibera noile documente.

Art. 20. – Încãlcarea de cãtre radiodifuzori a prevederilor art. 15, 16 si 17 se sanctioneazã potrivit dispozitiilor art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 21. – La data intrãrii în vigoare a prezentei decizii se abrogã Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 200 din 15 martie 2005 privind aprobarea procedurii si conditiilor de acordare a licentei audiovizuale si a procedurii de eliberare a deciziei de autorizare audiovizualã pentru difuzarea serviciilor de programe prin retele de telecomunicatii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 28 martie 2005, si Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 213 din 17 martie 2005 privind aprobarea procedurii si conditiilor de acordare a licentei audiovizuale si a procedurii de eliberare a deciziei de autorizare audiovizualã pentru difuzarea pe cale radioelectricã terestrã a serviciilor de programe de radiodifuziune sonorã si de televiziune, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 29 martie 2005.

Presedintele Consiliului National al Audiovizualului,

Ralu Filip

Bucuresti, 30 iunie 2005.

Nr. 403.

ANEXE

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a