MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 571 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Luni, 4 iulie 2005
SUMAR
LEGI
SI DECRETE
191. – Lege pentru
ratificarea Conventiei dintre România si Republica Ungară privind controlul
traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie
2004
Conventie
între România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră
rutier si feroviar
523. – Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea
Conventiei dintre România si Republica Ungară privind controlul traficului de
frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
581. – Hotărâre privind acordarea unor ajutoare financiare
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
156. – Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru
Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind clasificarea
deseurilor radioactive
877. – Ordin al ministrului finantelor publice privind
constituirea si atributiile Comisiei fiscale centrale
LEGI
SI DECRETE
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru ratificarea Conventiei dintre
România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si
feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
Articol
unic. – Se ratifică Conventia dintre România si Republica Ungară privind
controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la
27 aprilie 2004.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
|
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 23 iunie 2005.
Nr. 191.
CONVENTIE
între
România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si
feroviar
România
si Republica Ungară, denumite în continuare state contractante, apreciind
experienta si rezultatele de până acum, obtinute în controlul traficului de
frontieră,
având
intentia de a facilita controlul traficului de frontiera în punctele de trecere
a frontierei rutiere si feroviare, precum si de a simplifica si fluidiza
trecerea peste frontieră comună,
au
hotărât încheierea prezentei conventii după cum urmează:
CAPITOLUL
I
Dispozitii
generale
ARTICOLUL
1
În
întelesul prezentei conventii, expresiile de mai jos au următoarele
semnificatii:
1. controlul
traficului de frontieră – activitatea de serviciu desfăsurată de personalul
de serviciu al statelor contractante, în locurile de trecere a frontierei
deschise traficului de frontieră sau în alte locuri desemnate pentru control,
pentru trecerea legală a persoanelor si bunurilor, de asemenea, pentru împiedicarea
trecerii ilegale a frontierei, precum si pentru prevenirea si întreruperea
altor actiuni ilegale;
2. stat
de teritoriu – acel stat contractant pe al cărui teritoriu personalul de
serviciu al celuilalt stat contractant efectuează controlul traficului de
frontieră, respectiv unde cei care prestează servicii îsi desfăsoară
activitatea;
3. stat
vecin – acel stat contractant al cărui personal de serviciu execută
controlul traficului de frontieră pe teritoriul statului de teritoriu;
4. cei
care prestează servicii – acele persoane fizice sau juridice care, în
statul de teritoriu, desfăsoară activităti legate de controlul traficului de
frontieră pe teritoriul punctului de trecere, în locurile desemnate pentru
acestea, precum si angajatii acestora, în special: comisionari vamali,
transportatori, agenti de schimb valutar, precum si cei care efectuează
cântărirea mijloacelor de transport;
5. teritoriul
de functionare – acea parte a statului de teritoriu unde personalul de
serviciu al statului vecin are dreptul să controleze traficul de frontieră;
6. personal
de serviciu – acele persoane care execută controlul traficului de frontieră
în cadrul atributiilor legale, conform legislatiei lor interne, precum si
persoanele care au dreptul si sunt împuternicite să execute controlul asupra
îndeplinirii serviciului;
7. bunuri
– mărfurile, inclusiv vietătile, orice alte produse, mijloacele de
transport, precum si valorile ce intră sub incidenta dispozitiilor legale
valutare;
8. instalatii
de telecomunicatii si transfer al datelor – mijloacele de comunicatii cu si
fără fir, retelele, mijloacele de legătură prin satelit si instalatiile tehnice
si radiocomunicatii, inclusiv sistemele de antene;
9. loc
de serviciu pentru controlul traficului de frontieră – punctul de trecere a
frontierei de stat sau o parte a acestuia, înfiintat în scopul controlului
traficului de frontieră.
ARTICOLUL
2
Prezenta
conventie contine principiile si regulile cooperării în cursul efectuării
controlului traficului de frontieră al persoanelor si mărfurilor, precum si al
mijloacelor de transport care trec frontiera de stat.
ARTICOLUL
3
(1)
Pe baza prezentei conventii, statele contractante simplifică, fluidizează si
corelează controlul traficului de frontieră.
(2)
Pentru realizarea acestui scop, statele contractante înfiintează, de comun
acord, pe teritoriul unuia sau al altuia dintre statele contractante, puncte de
trecere a frontierei de stat.
(3)
Autoritătile de control al traficului de frontieră ale unuia dintre statele
contractante pot efectua pe teritoriul de functionare, situat pe teritoriul
celuilalt stat contractant, controlul trecerii frontierei în ambele sensuri.
(4)
Guvernele statelor contractante reglementează prin acord separat:
a)
înfiintarea sau desfiintarea punctului de trecere a frontierei de stat, orarul
de functionare, caracterul traficului si modificarea acestuia;
b)
acele tronsoane de cale ferată pe care personalul de serviciu al statului vecin
poate efectua, în statul de teritoriu, controlul traficului de frontieră din
mers pe trenurile de persoane;
c)
teritoriul de functionare;
d)
detaliile cooperării, potrivit alin. (1), pe baza legislatiei interne în
vigoare;
e)
reglementările referitoare la înfiintarea si sarcinile punctului comun de
contact;
f)
introducerea si reglementarea controlului comun al traficului de frontieră,
potrivit alin. (3) al art. 6.
(5)
Statele contractante îsi rezervă dreptul ca în situatii deosebite să transfere,
pe o perioadă determinată si cu caracter temporar, controlul traficului de
frontieră de pe teritoriul celuilalt stat contractant pe propriul teritoriu.
Referitor
la asemenea mutări, statele contractante se vor informa reciproc, neîntârziat.
ARTICOLUL
4
(1)
În cazul traficului rutier, teritoriul de functionare poate cuprinde:
a)
încăperile de serviciu stabilite ale statului vecin, înfiintate pentru
controlul traficului de frontieră;
b)
alte obiective stabilite prin regulamentul de functionare al punctului de
trecere a frontierei;
c)
drumul dintre frontiera de stat si locul de serviciu de control al traficului
de frontieră.
(2)
În cazul traficului feroviar, teritoriul de functionare poate cuprinde:
a)
încăperile de serviciu stabilite prin regulamentul de functionare al punctului
de trecere a frontierei de stat, înfiintate pentru controlul traficului de frontieră
de statul vecin, în statiile de cale ferată desemnate;
b)
liniile desemnate pe teritoriul statiilor de cale ferată, cu peroanele
aferente;
c)
încăperile ce servesc controlului traficului de frontieră al persoanelor si
mărfurilor;
d)
mijloacele de transport feroviar aflate în stationare si în mers.
(3)
Autoritătile responsabile cu controlul traficului de frontieră ale statelor
contractante stabilesc, de comun acord cu organele feroviare, acele trenuri de
persoane pe care efectuează controlul traficului de frontieră în mers.
CAPITOLUL
II
Controlul
traficului de frontieră
ARTICOLUL
5
(1)
Personalul de serviciu al statului vecin efectuează controlul traficului de
frontieră pe teritoriul de functionare, în conformitate cu dispozitiile
prezentei conventii, pe baza legislatiei lui interne, în aceeasi măsură si cu
aceleasi consecinte juridice ca si când acesta ar fi executat pe teritoriul
propriu. Această activitate nu poate fi restrictionată de statul de teritoriu,
care nu poate dispune nici alte obligatii.
(2)
Actele de autoritate aplicate pe teritoriul de functionare de către personalul
de serviciu al statului vecin, pe baza legislatiei lui interne, trebuie
considerate ca si cum ar fi efectuate în localitatea statului vecin pe
teritoriul căruia se află punctul de trecere a frontierei care îi apartine.
(3)
Dacă actiunea care contravine legislatiei statului vecin referitoare la
trecerea frontierei de către persoane, introducerea, scoaterea si tranzitarea
bunurilor este comisă pe teritoriul de functionare, atunci aceasta trebuie
considerată ca si cum ar fi fost săvârsită în acea localitate a statului vecin
pe al cărui teritoriu se găseste punctul de trecere a frontierei care îi
apartine.
(4)
Dispozitiile alin. (1)–(3) trebuie aplicate în mod corespunzător celor care
prestează serviciul si activitătii desfăsurate de acestia.
(5)
În alte situatii prevalează normele juridice ale statului de teritoriu.
ARTICOLUL
6
(1)
În teritoriul de functionare, controlul traficului de frontieră efectuat de
către personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se
iese devansează controlul efectuat de personalul de serviciu al statului
contractant pe teritoriul căruia se intră, cu exceptia situatiei în care
personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese
renuntă la control si informează despre aceasta personalul de serviciu al
statului vecin.
Personalul
de serviciu care efectuează controlul la intrare începe activitatea atunci când
personalul de serviciu al statului vecin îl informează cu privire la terminarea
propriului control.
(2) După începerea efectuării controlului traficului de frontieră de către personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese nu mai este îndreptătit să efectueze controlul traficului de frontieră. În situatii justificate, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese este în drept să efectueze, cu acordul prealabil al personalului de serviciu al statului contractant pe al căruia teritoriu se intră, repetarea controlului traficului de frontieră.
(3)
Personalul de serviciu al statelor contractante poate să efectueze controlul
traficului de frontieră si în comun.
ARTICOLUL
7
(1) Personalul de serviciu al statelor contractante, de comun acord, la controlul efectuat în loc comun si pe timpul controlului în mers, poate să nu respecte ordinea prevăzută la art. 6 alin. (1) din prezenta conventie, în situatia în care aceasta este necesară pentru usurarea sau cresterea rapiditătii controlului traficului de frontieră. Într-o asemenea situatie, personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră poate să retină sau să întoarcă persoane ori să retină bunuri numai după încheierea controlului traficului de frontieră al personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese. În acest caz, persoanele implicate sunt predate personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese. Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese are prioritate în retinerea persoanei implicate.
(2)
Măsurile enumerate la alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzător în
privinta retinerii, confiscării si predării bunurilor.
ARTICOLUL
8
(1)
În cursul controlului traficului de frontieră prevăzut la art. 6 din prezenta
conventie, personalul de serviciu al statului vecin are dreptul să retină, să
întoarcă sau să transporte înapoi cu forta persoanele pe teritoriul propriului
lor stat.
(2)
Personalul de serviciu al statului vecin, în cursul executării controlului
traficului de frontieră, nu are dreptul să îl retină pe cetăteanul statului de
teritoriu pe teritoriul de stat al acestuia ori să îl transporte pe teritoriul
statului vecin; are însă dreptul să îl conducă la locul de serviciu pentru
controlul traficului de frontieră propriu.
(3)
La aplicarea măsurilor efectuate conform prevederilor alin. (1) si (2), trebuie
asigurată participarea neîntârziată a persoanei de serviciu a statului de
teritoriu.
(4)
Dispozitiile alin”(1)–(3) nu aduc atingere normelor juridice privind dreptul de
azil ale statului de teritoriu.
ARTICOLUL
9
(1)
Sumele de bani încasate de personalul de serviciu al statului vecin în cursul
efectuării controlului traficului de frontieră în statul de teritoriu ori cele
aduse în interesul serviciului, alte valori si bunurile retinute sau confiscate
pot fi transportate pe teritoriul statului vecin.
(2)
Dispozitiile alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzător în ceea ce
priveste sumele de bani încasate sau duse de cei care prestează servicii,
precum si alte bunuri aduse de ei în cursul desfăsurării activitătilor
aprobate.
ARTICOLUL
10
(1)
Nu se poate refuza întoarcerea pe teritoriul statului contractant de pe
teritoriul căruia se iese persoanelor întoarse de personalul de serviciu al
statului contractant pe teritoriul căruia se intră. La nevoie, personalul de
serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese poate
transporta înapoi această persoană, chiar si cu forta.
(2)
Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese
nu poate refuza readucerea si reprimirea acelor bunuri a căror introducere nu a
fost aprobată de personalul de serviciu al statului contractant pe al cărui
teritoriu se intră.
(3)
Acele bunuri care au fost întoarse în statul vecin de personalul de serviciu al
statului vecin în cursul controlului la iesire sau acelea care înainte de
începerea controlului de intrare al personalului de serviciu al statului de
teritoriu sunt transportate înapoi pe teritoriul statului vecin, la cererea
persoanelor interesate, nu intră sub incidenta reglementărilor juridice privind
iesirea din tară ale statului de teritoriu si nici nu pot fi obiectul procedurii
de control la iesire a acestui stat.
ARTICOLUL
11
(1)
Personalul de serviciu al statelor contractante se informează reciproc, la
nevoie, asupra măsurilor luate în cursul îndeplinirii sarcinilor prevăzute în
prezenta conventie, precum si în privinta limitărilor de trafic introduse
temporar si a obstacolelor de circulatie apărute.
(2)
În punctele de trecere a frontierei rutiere si feroviare personalul de serviciu
al statelor contractante va adopta măsuri comune, corelate, în interesul
reducerii timpilor de asteptare în traficul de persoane si de mărfuri, precum
si în scopul prevenirii si eliminării obstacolelor de circulatie apărute.
ARTICOLUL
12
(1)
În situatiile justificate de interesele economice sau sociale, autoritătile
competente de control al traficului de frontieră ale statelor contractante pot
aproba deschiderea ocazională a frontierei de stat în scopul trecerii
frontierei de către persoane si bunuri în afara punctelor permanente de trecere
a frontierei.
(2)
Cererea privind trecerea frontierei de stat, în afara punctelor de trecere a
acesteia, trebuie înaintată cu cel putin 30 (treizeci) de zile înainte de data
planificată.
(3)
Statele contractante îsi împuternicesc guvernele ca, în scopul vizitării
monumentelor arhitectonice, valorilor naturale, precum si al utilizării
potecilor turistice, aflate în apropierea frontierei de stat comune, să încheie
întelegeri internationale în care să stabilească locurile prin care persoanele
interesate pot trece frontiera de stat comună si în afara punctelor de trecere
a frontierei aflate în functiune.
CAPITOLUL
III
Personalul
de serviciu
ARTICOLUL
13
Personalul
de serviciu al statului vecin, în scopul executării serviciului în statul de
teritoriu si pe timpul călătoriei la si de la locul de serviciu, poate să
poarte uniforma, ecusonul si armamentul de serviciu (pistol) si poate lua, de
asemenea, echipamentul de serviciu necesar, inclusiv câinii de serviciu.
Armamentul de serviciu poate fi folosit în statul de teritoriu doar pentru
legitimă apărare.
ARTICOLUL
14
(1)
Autoritătile statului de teritoriu asigură personalului de serviciu al statului
vecin în teritoriul de functionare, pe timpul îndeplinirii atributiilor de
serviciu, aceleasi protectie si ajutor ca si pentru personalul de serviciu
propriu.
Dispozitiile
penale ale statului de teritoriu referitoare la protectia persoanelor oficiale
si a activitătilor desfăsurate de acestea în cursul îndeplinirii atributiunilor
de serviciu se vor aplica si în cazul actiunilor ilegale săvârsite în statul de
teritoriu împotriva personalului de serviciu al statului vecin, pe timpul sau
în legătură cu executarea serviciului.
(2)
Personalul de serviciu al statului vecin are dreptul să îndepărteze, cu
utilizarea mijloacelor coercitive, acele persoane care prin comportamentul lor
perturbă ordinea din încăperile de serviciu ale statului vecin, controlul
traficului de frontieră, respectiv pun în pericol nemijlocit viata,
integritatea corporală sau securitatea bunurilor altora ori ale personalului de
serviciu. Personalul de serviciu al statului de teritoriu trebuie informat fără
întârziere referitor la măsura luată, care va acorda ajutor la cerere.
Mijloacele coercitive si modul de folosire a acestora sunt în conformitate cu
legislatia internă a statului vecin.
(3)
Autoritătile statului de teritoriu pot cerceta încăperile de serviciu ale
statului vecin numai cu acordul autoritătilor competente ale statului vecin.
(4) În cazul săvârsirii infractiunilor si contraventiilor în statul de teritoriu, prevăzute în legislatia acestuia, de către personalul de serviciu al statului vecin, autoritatea competentă a statului de teritoriu este obligată să informeze neîntârziat autoritatea ierarhic superioară a făptuitorului.
ARTICOLUL
15
Actiunile
civile în despăgubiri pentru acele pagube produse de personalul de serviciu al
statului vecin în teritoriul de functionare, pentru care răspunderea apartine
statului, intră sub incidenta jurisdictiei statului vecin ca si când actiunea
păgubitoare s-ar fi produs în statul vecin. În cursul promovării unor asemenea
actiuni, cetătenii statului de teritoriu beneficiază de acelasi tratament ca si
cetătenii statului vecin.
ARTICOLUL
16
(1)
Dacă persoana de serviciu a statului vecin, pe timpul sau în legătură cu
executarea serviciului în statul de teritoriu, îsi pierde viata, este rănită
ori bunurile aflate ori purtate asupra sa sunt deteriorate ori distruse, atunci
pentru actiunea civilă în despăgubire se va aplica legislatia în vigoare din
statul vecin.
(2) Persoana de serviciu, respectiv persoana în drept să fie despăgubită, poate să îsi promoveze actiunea civilă în despăgubire, rezultată din faptele prevăzute la alin. (1), la instanta oricărui stat contractant.
(3)
Hotărârile definitive pronuntate de instante si tranzactiile judiciare, care au
fost emise cu respectarea regulilor privind competenta judecătorească, în
conformitate cu prevederile alin. (2), de instanta unuia dintre statele
contractante, având ca obiect actiunea civilă în despăgubire precizată la alin.
(1), respectiv au fost încheiate în fata unei asemenea instante, vor fi
executate pe teritoriul celuilalt stat contractant, în conformitate cu acordul
de asistentă judiciară reciprocă aflat în vigoare între cele două state.
(4)
Dispozitile alin. (1)–(3) trebuie aplicate cu acelasi înteles în scopul promovării
cererilor de despăgubire pentru pagubele produse de persoana de serviciu a
statului vecin în statul de teritoriu, pe timpul sederii în interes de
serviciu, dar nu în timpul îndeplinirii serviciului. Pentru solutionarea
cererii de despăgubire dispun de competentă juridică, potrivit alegerii celui
care a suferit paguba, în aceeasi măsură, instantele statului contractant de la
locul producerii pagubei sau de pe raza de domiciliu a celui care a produs
paguba.
ARTICOLUL
17
(1)
Personalul de serviciu al statului vecin poate trece frontiera de stat
româno-ungară cu permisul de trecere a frontierei, denumit în continuare permis,
emis în baza acordului international aflat în vigoare între România si
Republica Ungară privind unificarea actelor necesare trecerii frontierei de
stat în interes de serviciu.
(2)
Posesorul permisului are dreptul să treacă frontiera de stat româno-ungară, în
scopul ajungerii la locul de serviciu, pentru îndeplinirea serviciului, prin
punctul de trecere a frontierei de stat cel mai apropiat de locul de serviciu.
(3)
Posesorul permisului, pe timpul îndeplinirii serviciului, are dreptul să se
afle fără nici un fel de limitări pe teritoriul de functionare, precum si în
zonele statiilor de cale ferată deschise publicului.
CAPITOLUL
IV
Locurile
de serviciu pentru controlul traficului de frontieră si personalul care
prestează servicii
ARTICOLUL
18
(1)
În punctele de trecere a frontierei rutiere, încăperile de serviciu necesare
personalului de serviciu al statului vecin, pentru aplicarea prezentei
conventii în statul de teritoriu, vor fi asigurate de statul de teritoriu.
Autoritătile competente ale statelor contractante vor conveni cu utilizatorul
în legătură cu folosirea, întretinerea si alte conditii de utilizare a
încăperilor si obiectivelor de serviciu, prin contracte de drept civil.
(2) Societătile de căi ferate ale statelor contractante sunt obligate să asigure conditiile pentru executarea controlului în mers, să stabilească compartimentele de serviciu din vagoanele de cale ferată, încăperile de serviciu necesare în statiile terminale ale tronsoanelor de cale ferată desemnate pentru control, în statiile de cale ferată de frontieră si să asigure folosirea gratuită a acestora.
ARTICOLUL
19
(1) Locurile de serviciu pentru controlul traficului de frontieră ale statului vecin trebuie marcate cu inscriptii oficiale, cu stema statului si cu drapel.
(2)
Pe locurile de serviciu ale personalului de serviciu al statului vecin
inscriptiile trebuie aplicate în limbile română si maghiară.
ARTICOLUL
20
(1)
Sunt scutite de la plata taxelor vamale, impozitelor, altor taxe si sarcini
fiscale si nu intră sub incidenta interdictiilor economice si a limitărilor de
introducere sau scoatere:
a)
acele bunuri (în special: materialele, mijloacele si instalatiile necesare
asigurării serviciului si traficului) care sosesc pentru locul de serviciu de
control al traficului de frontieră al statului vecin si servesc controlului
traficului de frontieră;
b)
acele bunuri care servesc uzului oficial al organelor de control al traficului
de frontieră si al celor care prestează servicii sau cele care servesc
necesitătilor de uz personal ale persoanelor de serviciu ori ale celor care
prestează servicii, apartinând statului vecin, pe timpul executării serviciului
în statul de teritoriu;
c)
acele autovehicule care sunt utilizate de personalul de serviciu sau de cei
care prestează servicii, în statul de teritoriu, pentru îndeplinirea
serviciului.
(2)
Bunurile prevăzute la alin. (1) pot fi introduse temporar de pe teritoriul unuia
dintre statele contractante pe teritoriul celuilalt stat contractant, cu
obligatia scoaterii acestora. Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a),
introduse si scoase în acest mod, vor fi trecute într-o listă, întocmită în 3
(trei) exemplare, dintre care un exemplar va fi înmânat organului vamal
competent al celuilalt stat contractant.
(3)
Înscrisurile, documentele si purtătorii de date necesari îndeplinirii
serviciului, aflati asupra persoanelor de serviciu ale statului vecin, sunt
scutiti, în statul de teritoriu, de cercetare si retinere.
ARTICOLUL
21
(1)
Coletele de serviciu expediate în alt mod decât prin postă de organele de
control al traficului de frontieră ale statului vecin, pe adresa organelor lor
aflate în statul de teritoriu si invers, pot fi transmise fără taxe.
(2)
Aceste colete de serviciu sunt scutite de verificări si retinere, cu exceptia
situatiei în care există o bănuială întemeiată că sunt în legătură cu
săvârsirea unei infractiuni. La acest control este necesară prezenta
persoanelor
de serviciu ale ambelor state contractante.
(3)
Coletele de serviciu trebuie prevăzute cu stampilă sau cu alt mod de sigilare,
apartinând organului de control al traficului de frontieră expeditor.
ARTICOLUL
22
(1) Statul de teritoriu permite organelor de control al traficului de frontieră ale statului vecin, pentru îndeplinirea activitătilor desfăsurate în statul de teritoriu, fără plata taxelor vamale, impozitelor, a altor taxe si sarcini fiscale, să instaleze, să utilizeze, să întretină, să modifice (modernizeze) si să desfiinteze instalatiile de telecomunicatii si transmitere a datelor, precum si să le conecteze la obiectivele corespunzătoare ale statului vecin.
(2)
Pentru înfiintarea, mentinerea si asigurarea functionării instalatiilor de
telecomunicatii si transmitere a datelor trebuie aplicate prevederile
legislatiei interne a statului de teritoriu.
(3)
Legăturile de transmisiuni dintre organele de serviciu ale statului vecin,
prevăzute la alin. (1), pot fi utilizate numai în interes de serviciu.
(4) Aceste
comunicări sunt considerate ca trafic intern al statului vecin.
(5)
Personalul statului vecin, care asigură functionarea si întretinerea
instalatiilor de telecomunicatii si transmitere a datelor, poate intra pe
teritoriul statului de teritoriu în scopul montării si întretinerii
instalatiilor. În acest scop poate trece frontiera de stat cu mijloacele de
transport si poate trece mijloacele necesare efectuării lucrărilor. Înaintea
începerii activitătii lui este obligat să se prezinte la personalul de serviciu
competent al statului de teritoriu.
ARTICOLUL
23
(1)
Persoanele statului vecin, care prestează servicii în legătură cu controlul
traficului de frontieră, sunt scutite, în ceea ce priveste această activitate,
de obtinerea permisului de muncă în statul de teritoriu. Cel care prestează
servicii notifică autoritătilor competente ale statului de teritoriu, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare ale acestuia, fără plata unor
taxe, activitatea ce o desfăsoară. Activitatea poate fi începută numai după
obtinerea avizului acestei autorităti.
(2)
Intrarea pe teritoriul punctului de trecere a frontierei si sederea în statul
de teritoriu a celor care prestează servicii este reglementată de legislatia
statului de teritoriu.
(3)
Cei care prestează servicii au dreptul, în statul de teritoriu, să instaleze si
să exploateze, în locul de serviciu de control al traficului de frontieră al
statului vecin, echipamente de telecomunicatii si transmitere a datelor si să
le conecteze la reteaua statului vecin.
(4)
Alin. (2) si (5) ale art. 22 din prezenta conventie trebuie aplicate în mod
corespunzător si în cazul echipamentelor de telecomunicatii si transmitere a
datelor apartinând celor care prestează servicii.
ARTICOLUL
24
Cei
care prestează servicii vor conveni, separat, cu administratorul punctului de
trecere a frontierei în legătură cu utilizarea obiectivelor si încăperilor
apartinătoare locurilor de serviciu ale statului vecin aflate în statul de
teritoriu, precum si în legătură cu asigurarea de servicii si contravaloarea
acestora.
CAPITOLUL
V
Aplicarea
conventiei
ARTICOLUL
25
(1)
În scopul aplicării prezentei conventii, guvernele statelor contractante
înfiintează Comisia mixtă românoungară de trafic de frontieră, denumită în
continuare Comisia mixtă, formată din reprezentantii autoritătilor lor
competente.
(2)
Comisia mixtă adoptă regulamentul de functionare si îsi stabileste sarcinile de
detaliu.
(3) Comisia mixtă tine
sedinte, pe baza întelegerii dintre autoritătile competente, ori de câte ori
este nevoie, dar cel putin o dată pe an, alternativ pe teritoriul României si
al Republicii Ungare.
CAPITOLUL
VI
Dispozitii
finale
ARTICOLUL
26
Dispozitiile prezentei conventii nu aduc atingere obligatiilor statelor contractante, ce decurg din alte instrumente juridice internationale.
ARTICOLUL
27
Statele
contractante vor aplica în mod corespunzător, la punctul comun de contact si la
cei ce execută serviciul acolo, prevederile art. 13–17, ale art. 18 alin. (1)
si ale art. 19–22 din prezenta conventie.
ARTICOLUL
28
(1)
Divergentele rezultate din interpretarea sau aplicarea prezentei conventii vor
fi rezolvate de statele contractante prin negocieri, în cadrul Comisiei mixte,
iar în cazul în care nu se ajunge la o solutie, pe cale diplomatică.
(2)
Aplicarea prezentei conventii poate fi suspendată temporar, în totalitate sau
partial, de oricare stat contractant, din motive de securitate natională, de
ordine publică ori de sănătate publică. Referitor la introducerea sau la
revocarea unei asemenea măsuri, trebuie informat neîntârziat, pe cale
diplomatică, celălalt stat contractant.
Introducerea,
respectiv anularea suspendării, în situatiile care reclamă măsuri imediate,
produce efecte odată cu primirea notei diplomatice, iar în alte cazuri, în a
15-a (cincisprezecea) zi după primirea acesteia.
ARTICOLUL
29
(1) Prezenta conventie trebuie ratificată în conformitate cu legislatia internă a statelor contractante. Conventia intră în vigoare în a 15-a (cincisprezecea) zi de la data primirii ultimei note diplomatice privind ratificarea.
(2)
Prezenta conventie se încheie pe o perioadă nedeterminată. Ea poate fi
denuntată, în scris, pe cale diplomatică, de oricare stat contractant.
Conventia îsi încetează valabilitatea după trecerea a 6 (sase) luni de la
primirea comunicării privind denuntarea.
(3) Statele contractante pot modifica prezenta conventie, de comun acord, în scris. Amendamentele intră în vigoare potrivit dispozitiilor alin. (1).
(4)
Începând cu ziua intrării în vigoare a prezentei conventii, în aplicarea
acordurilor internationale în vigoare între statele contractante acestea vor
înscrie ca stat emitent România, respectiv Republica Ungară, în permisul de
trecere a frontierei mentionat la art. 17 alin. (1) din prezenta conventie.
(5)
La data intrării în vigoare a prezentei conventii, îsi încetează valabilitatea
Conventia dintre Guvernul Republicii Populare Române si Guvernul Republicii
Populare Ungare privind înfiintarea punctului comun rutier Bors, semnată la
Bucuresti la 30 septembrie 1962.
(6)
La data intrării în vigoare a prezentei conventii, îsi pierd valabilitatea art.
3 si 4 ale Conventiei dintre Guvernul Republicii Populare Române si Guvernul
Republicii Populare Ungare privind organizarea serviciului la frontieră în
statia comună Curtici, semnată la Bucuresti la 22 martie 1960.
(7)
La data intrării în vigoare a prezentei conventii si a acordului de aplicare a
acesteia, părtile contractante nu vor mai aplica dispozitiile referitoare la
controlul traficului de frontieră si la organele de control al traficului de
frontieră (grăniceri si vamesi, serviciul fitosanitar si sanitar-veterinar,
controlul de calitate al mărfurilor) prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 2
alin. (1) si teza a patra a alin. (7), art. 5 alin. (3) si (5), art. 19 alin.
(1) teza întâi si art. 20 alin. (3)–(7) ale Conventiei dintre Guvernul
Republicii Populare Române si Guvernul Republicii Populare Ungare privind
organizarea serviciului la frontieră în statia comună Curtici, semnată la
Bucuresti la 22 martie 1960.
Semnată
la Bucuresti la 27 aprilie 2004, în două exemplare originale, în limbile română
si maghiară, toate textele fiind egal autentice.
|
Pentru
România, Ioan Rus |
Pentru
Republica Ungară, Monika Lamperth |
privind promulgarea
Legii pentru ratificarea Conventiei dintre România si Republica Ungară privind
controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la
27 aprilie 2004
În temeiul
prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. – Se promulgă Legea pentru ratificarea Conventiei dintre România si
Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar,
semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004, si se dispune publicarea acestei legi
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
TRAIAN
BĂSESCU
Bucuresti, 21 iunie 2005.
Nr. 523.
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind acordarea unor
ajutoare financiare
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, si al art. 5 alin. (1) lit. e) si alin. (2) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de
solidaritate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
366/2001,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol
unic. – Se aprobă acordarea unor ajutoare financiare, în sumă totală de 6.425
milioane lei, din creditele bugetare aprobate cu această destinatie în bugetul
Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei pe anul 2005, familiilor
si persoanelor singure, prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
muncii, solidaritătii sociale si familiei,
Gheorghe
Barbu
Ministrul
finantelor publice,
Bucuresti, 23 iunie 2005.
Nr. 581.
ANEXĂ*)
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
COMISIA NATIONALĂ PENTRU
CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE
pentru aprobarea
Normelor privind clasificarea deseurilor radioactive
În
conformitate cu prevederile Legii nr.
111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii
Guvernului nr.
1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, cu modificările
ulterioare,
presedintele
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:
Art.
1. – Se aprobă Normele privind clasificarea deseurilor radioactive, prezentate
în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art.
2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art.
3. – Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art.
4. – Directia radioprotectie si deseuri radioactive va duce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
Presedintele
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,
Vilmos
Zsombori
Bucuresti, 14 iunie 2005.
Nr. 156.
ANEXĂ
NORME
privind
clasificarea deseurilor radioactive
CAPITOLUL
I
Scop
si definitii
Art.
1. – Prezentele norme stabilesc cerintele privind clasificarea deseurilor
radioactive, inclusiv a combustibilului nuclear uzat.
Art.
2. – (1) Prezentele norme sunt emise în temeiul Legii nr.
111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, în vederea detalierii
cerintelor privind clasificarea deseurilor radioactive si a combustibilului
nuclear ars de către Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare,
denumită în continuare CNCAN.
(2)
Prezentele norme sunt, de asemenea, în acord cu prevederile Normelor
fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul presedintelui
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr.
14/2000 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404
bis din 29 august 2000, ale Normelor fundamentale pentru gospodărirea în
sigurantă a deseurilor radioactive, aprobate prin Ordinul presedintelui
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr.
56/2004 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din
4 mai 2004, si ale Normelor privind eliberarea de sub regimul de autorizare a
materialelor rezultate din practici autorizate în domeniul nuclear, aprobate
prin Ordinul presedintelui
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr.
62/2004 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393
din 4 mai 2004.
Art.
3. – În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii si expresiile
care sunt definite în Legea nr.
111/1996, în
Normele fundamentale de securitate radiologică si în Normele fundamentale
privind gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive, în prezentele norme
mai sunt utilizati termeni si expresii specifice, ale căror definitii sunt date
mai jos:
a) depozitare
geologică de adâncime – depozitarea definitivă a deseurilor într-o
instalatie amplasată sub pământ, la o adâncime de ordinul câtorva sute de
metri, într-o formatiune geologică stabilă, care asigură izolarea pe termen
lung a radionuclizilor de biosferă. De regulă, depozitarea geologică va fi
utilizată pentru deseuri de viată lungă si/sau deseuri de activitate înaltă;
b) depozitare
de suprafată – depozitarea definitivă a deseurilor, cu sau fără bariere
ingineresti, la sau sub suprafata pământului, pentru care acoperirea finală de
protectie are o grosime de ordinul a câtiva metri, sau în caverne la câteva
zeci de metri sub suprafata pământului.
De
regulă, deseuri de viată scurtă, de activitate joasă si medie sunt depozitate
definitiv în acest mod;
c) deseuri
de activitate foarte joasă – deseuri radioactive de viată scurtă, a căror
activitate specifică depăseste nivelurile de eliberare de sub cerintele de
autorizare, dar al căror continut radioactiv este inferior nivelurilor
stabilite de CNCAN pentru definirea deseurilor de activitate joasă.
Depozitarea
definitivă a deseurilor de activitate foarte joasă necesită amenajări mai putin
complexe decât a deseurilor de activitate joasă de viată scurtă;
d) deseuri
de activitate joasă si medie – deseuri radioactive a căror concentratie a
activitătii depăseste nivelurile limită stabilite de CNCAN pentru deseurile de
activitate foarte joasă, dar al căror continut radioactiv si putere termică
sunt inferioare celor ale deseurilor de activitate înaltă. Deseurile de
activitate joasă nu necesită ecranare în timpul manipulării sau al
transportului.
Deseurile
de activitate medie necesită ecranare în timpul manipulării;
e) deseuri
de activitate înaltă:
1.
lichidul radioactiv continând cea mai mare parte a produselor de fisiune si a
actinidelor prezente initial în combustibilul nuclear uzat si formând reziduul
de la primul ciclu de extractie cu solventi din cadrul reprocesării;
2.
deseurile solidificate mentionate la pct. 1 si combustibilul nuclear uzat;
3.
orice alt deseu cu activitate specifică comparabilă cu a celor mentionate la pct.
1 si 2.
În
general, deseurile de activitate înaltă contin radionuclizi de viată lungă. Una
dintre caracteristicile care deosebeste deseurile de activitate înaltă de cele
de activitate joasă si medie este nivelul puterii termice, care la deseurile de
activitate înaltă necesită consideratii speciale pentru manipulare sau
depozitare definitivă;
f) deseuri
de tranzitie – deseuri radioactive având concentratia activitătii
superioară nivelurilor de eliberare de sub cerintele de autorizare, dar care se
dezintegrează la niveluri inferioare nivelurilor de eliberare de sub cerintele
de autorizare într-o perioadă nu mai mult de 5 ani de depozitarea intermediară;
g) deseuri
exceptate – deseuri continând radionuclizi a căror concentratie a
activitătii este atât de redusă, încât deseurile respective pot fi eliberate
(conditionat sau neconditionat) de sub cerintele de autorizare.
CAPITOLUL
II
Domeniul
de aplicabilitate
Art.
4. – (1) Prezentele norme se aplică activitătilor legate de gospodărirea
deseurilor radioactive, de la generare si până la depozitarea definitivă,
inclusiv celor de gospodărire a deseurilor radioactive si a surselor orfane
rezultate din practici desfăsurate în trecut si a celor de gospodărire a
deseurilor radioactive rezultate în urma interventiei referitoare la expuneri
cronice.
(2) Prezentele norme se aplică, împreună cu reglementările specifice emise de organele competente, si în cazul activitătilor legate de gestionarea deseurilor radioactive care prezintă pericole suplimentare, cum ar fi cele chimice, biologice, piroforice, inflamabile etc.
Art.
5. – (1) Prezentele norme nu se aplică deseurilor radioactive provenite din
activitătile de extragere si preparare a minereurilor de uraniu si toriu.
(2)
Prezentele norme nu se aplică efluentilor radioactivi.
CAPITOLUL
III
Clasificarea
generală a deseurilor radioactive
Art.
6. – (1) Clasificarea generală a deseurilor radioactive se referă strict la
cerintele privind modul de asigurare a izolării de biosferă la depozitarea
definitivă a deseurilor radioactive.
(2)
Conform clasificării generale, deseurile radioactive se împart în:
a)
deseuri exceptate;
b)
deseuri de tranzitie;
c)
deseuri de activitate foarte joasă;
d)
deseuri de activitate joasă si medie de viată scurtă;
e)
deseuri de activitate joasă si medie de viată lungă;
f)
deseuri de activitate înaltă.
(3)
Cerintele de depozitare definitivă a fiecărei categorii de deseuri sunt
următoarele:
a)
deseurile exceptate pot fi depozitate definitiv fără restrictii;
b)
deseurile de tranzitie se depozitează intermediar până când devin deseuri
exceptate, putând fi depozitate definitiv fără restrictii;
c)
deseurile de activitate foarte joasă pot fi depozitate definitiv la suprafată,
necesitând amenajări mai putin complexe decât deseurile de activitate joasă de
viată scurtă;
d)
deseurile de activitate joasă si medie de viată scurtă pot fi depozitate
definitiv la/lângă suprafată;
e)
deseurile de activitate joasă si medie de viată lungă pot fi depozitate numai
în depozite geologice de adâncime;
f)
deseurile de activitate înaltă pot fi depozitate numai în depozite geologice de
adâncime.
CAPITOLUL
IV
Clasificarea
operatională a deseurilor radioactive
Art.
7. – În cadrul prezentelor norme, prin clasificarea operatională se
întelege clasificarea deseurilor radioactive în scopul de a realiza activităti
asociate cu etapele anterioare depozitării definitive.
Art. 8. – (1) Fiecare titular de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire a deseurilor radioactive va stabili si va implementa un sistem operational de clasificare a deseurilor radioactive pe care le are în detinere sau în gospodărire.
(2)
În vederea stabilirii si implementării sistemului de clasificare operatională,
titularul de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire
a deseurilor radioactive selectează criteriile aplicabile mentionate la art. 9.
(3)
Sistemul de clasificare operatională trebuie realizat în asa fel încât să fie
asigurată respectarea principiilor fundamentale ale gospodăririi deseurilor
radioactive si a cerintelor generale privind aplicarea principiilor respective,
asa cum sunt ele formulate în Normele fundamentale privind gestionarea în
sigurantă a deseurilor radioactive.
(4)
Sistemul de clasificare operatională a deseurilor radioactive trebuie să fie în
acord cu Strategia natională privind gospodărirea în sigurantă a deseurilor
radioactive.
(5)
Sistemul de clasificare operatională a deseurilor radioactive gospodărite de un
titular de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de
gospodărire a deseurilor radioactive trebuie aprobat de CNCAN în cadrul
procesului de autorizare.
Art.
9. – (1) Clasificarea operatională a deseurilor radioactive va fi realizată de
titularul de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de
gospodărire a deseurilor radioactive, tinând cont de:
a)
originea deseurilor gestionate, cum ar fi: amplasamentul, instalatia, sistemul
de provenientă;
b)
tipurile de deseuri gestionate, cum ar fi: filtre uzate, componente uzate,
structuri demolate, gunoaie diverse, surse închise uzate, reziduuri din
manipularea radioizotopilor;
c)
proprietăti nucleare si radiologice, cum ar fi: continutul fisil, generarea de
căldură, debitul dozei ambientale, contaminarea suprafetei, activitatea
specifică, compozitia de radionuclizi si timpii de înjumătătire ai
radionuclizilor dominanti, potentialul de radioliză;
d)
alte proprietăti, cum ar fi: riscuri fizico-chimice si biologice, corozivitate,
continutul de lichid liber, inflamabilitate, volatilitate, solubilitate, miscibilitate,
dispersabilitate, continutul organic, agenti complexanti si de chelare,
reactivitate, sorbtia radionuclizilor, capacitatea de a se umfla, substante
periculoase chimic sau biologic;
e)
optiuni de gospodărire, cum ar fi: compresare, incinerare, imobilizare,
segmentare, decontaminare sau topire.
(2)
Titularul de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de
gospodărire a deseurilor radioactive trebuie să clasifice fiecare
colet/articol/lot cu deseuri în conformitate cu sistemul de clasificare
operatională si să înregistreze caracteristicile lor relevante conform
reglementărilor specifice.
CAPITOLUL
V
Dispozitii
finale
Art.
10. – Titularii de autorizatii care desfăsoară activităti asociate cu etapele
de gospodărire a deseurilor radioactive, valabile la data intrării în vigoare a
prezentelor norme, trebuie să se încadreze în prevederile acestora în termen de
cel mult 2 ani.
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
privind constituirea
si atributiile Comisiei fiscale centrale
În temeiul art. 11
alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr.
208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor
Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările
ulterioare,
având
în vedere prevederile art. 6 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,
si ale art. 4 si 37 din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si
completările ulterioare,
ministrul
finantelor publice emite următorul ordin:
Art.
1. – Pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,
ale Ordonantei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, si a actelor normative care reglementau taxa pe
valoarea adăugată, impozitul pe profit, accizele, impunerea unor venituri
realizate din România de persoane fizice si juridice nerezidente, impozitul pe
venit, înainte de intrarea în vigoare a Codului fiscal, se constituie Comisia
fiscală centrală la nivelul Ministerului Finantelor Publice, denumită în
continuare comisie.
Art.
2. – (1) Comisia emite decizii pentru:
a)
problemele de natură fiscală si cele de procedură fiscală, prin coroborarea
legislatiei din domeniu cu legislatia conexă, după caz, pentru care se impune o
solutionare unitară în vederea eliminării interpretărilor diferite în aplicarea
legislatiei;
b)
problemele ce privesc conflictele de competentă ivite între organele fiscale
care nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun;
c)
cazurile în care aplicarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru
bunurile si serviciile finantate din fonduri nerambursabile nu se poate realiza
conform art. 8 din anexa la Ordinul ministrului finantelor publice nr.
141/2004.
(2)
Comisia are competenta de a emite si solutii fiscale individuale anticipate, în
conditiile art. 6 alin. (5)–(8) din Legea nr.
571/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Art.
3. – (1) Deciziile comisiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
I, după aprobarea prin ordin al ministrului finantelor publice.
(2)
Solutiile fiscale individuale anticipate, adoptate de comisie, se semnează de
presedintele si de vicepresedintele acesteia si se comunică solicitantului.
Art.
4. – (1) Comisia are componenta prevăzută în anexa care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Membrii
comisiei au drept de vot. În cazul absentei temeinic justificate a unuia dintre
membrii comisiei, la lucrările comisiei va participa înlocuitorul de drept al
acestuia.
(2)
Comisia este coordonată de secretarul de stat care răspunde de politică si
legislatie fiscală, în calitate de presedinte, si de presedintele Agentiei
Nationale de Administrare Fiscală, cu rang de secretar de stat, în calitate de
vicepresedinte.
(3)
În cazul în care comisia este sesizată în legătură cu solutionarea unor
conflicte de competentă ce privesc bugetele locale, secretariatul va solicita
Asociatiei Comunelor din România, Asociatiei Oraselor din România, Asociatiei
Municipiilor din România, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din România,
precum si Ministerului Administratiei si Internelor desemnarea câte unui
reprezentant care va participa la lucrările comisiei.
Art.
5. – (1) În cadrul comisiei functionează un secretariat format din 5 persoane,
dintre care un reprezentant al Directiei generale legislatie impozite directe,
un reprezentant al Directiei generale legislatie impozite indirecte, un
reprezentant al Directiei generale juridice din cadrul Ministerului Finantelor
Publice, un reprezentant al Directiei juridice si un reprezentant al
proiectului “Codul de procedură fiscală“ din cadrul Agentiei Nationale de
Administrare Fiscală. Componenta secretariatului comisiei va fi aprobată de
presedintele si de vicepresedintele acesteia. Secretarul organizator al
sedintei va fi persoana din directia căreia îi apartine tematica prezentată în
cererea pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate.
(2)
În cazul în care comisia este sesizată cu o cerere pentru emiterea unei solutii
fiscale individuale anticipate, aceasta se repartizează, în vederea analizei,
unui grup de lucru, respectiv serviciului de specialitate al directiei căreia
îi apartine tematica prezentată în respectiva cerere, din cadrul Ministerului
Finantelor Publice sau al Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, după caz.
(3)
Grupul de lucru va întocmi o notă de prezentare ce va contine sinteza
problematicii expuse, precum si proiectul solutiei fiscale individuale
anticipate, propusă a fi adoptată.
(4)
Comisia poate solicita contribuabilului completarea cererii, prezentarea unor
înscrisuri sau a oricăror alte informatii necesare solutionării cererii.
Art.
6. – (1) Membrii comisiei, în functie de atributiile directiilor sau ale
compartimentelor pe care le coordonează, selectează problematica rezultată din
corespondenta primită care este de competenta comisiei si pot propune spre
dezbatere, în vederea adoptării unor solutii unitare, probleme din domeniul
legislatiei fiscale si al procedurilor fiscale prevăzute la art. 1.
(2)
Membrii comisiei asigură elaborarea notei de prezentare si a solutiei propuse
pentru problemele pe care le supun spre dezbatere. Înscrierea pe ordinea de zi
a notelor de prezentare si a solutiilor propuse se supune aprobării presedintelui
sau a vicepresedintelui comisiei, după caz.
Art.
7. – (1) Comisia se Ontruneste ori de câte ori este nevoie, după cum urmează:
a)
comisia se poate întruni si poate adopta decizii/solutii fiscale individuale
anticipate în prezenta tuturor membrilor acesteia;
b)
în cazul solutionării unor conflicte de competentă ce privesc bugetele locale,
comisia se poate întruni si poate adopta decizii în prezenta tuturor membrilor
acesteia, inclusiv a reprezentantilor desemnati potrivit art. 4 alin. (3).
(2)
Deciziile si solutiile fiscale individuale anticipate se adoptă cu votul a cel
putin jumătate plus unu din numărul membrilor acesteia.
(3)
La lucrările comisiei pot fi invitati în calitate de participanti fără drept de
vot vicepresedintii Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, specialisti din
cadrul directiilor de specialitate, precum si coordonatorul grupului de lucru,
în cazul în care comisia analizează o cerere pentru emiterea unei solutii
fiscale individuale anticipate.
(4)
Comisia analizează notele de prezentare si solutiile propuse, înscrise pe
ordinea de zi, si adoptă prin decizii solutii unitare de aplicare a
prevederilor legale sau, după caz, respinge solutiile propuse, dacă acestea
contravin prevederilor legale.
(5)
Comisia nu solutionează probleme care nu presupun adoptarea unor solutii
unitare general aplicabile de către toti contribuabilii, acestea rezolvându-se
potrivit atributiilor directiilor, prevăzute în Regulamentul de organizare si
functionare a Ministerului Finantelor Publice, în Regulamentul de organizare si
functionare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, si potrivit
legislatiei specifice.
(6)
În cazul în care comisia a fost învestită cu o cerere pentru emiterea unei
solutii fiscale individuale anticipate, aceasta va analiza nota de prezentare
si va adopta solutia propusă de grupul de lucru sau va respinge motivat
cererea.
Art.
8. – (1) Secretariatul va tine câte un registru pentru deciziile comisiei si
pentru solutiile fiscale individuale anticipate, în care se vor consemna:
–
data sedintei;
–
participantii (nominal);
–
ordinea de zi;
–
modul de votare a deciziei sau a solutiei fiscale individuale anticipate;
–
numărul atribuit deciziei sau solutiei fiscale individuale anticipate.
(2)
Cu cel putin 3 zile înaintea sedintei, secretariatul distribuie membrilor
comisiei si invitatilor nota de prezentare a problemelor supuse dezbaterii si
solutiile propuse, sub semnătura membrilor comisiei. În cazul solutiilor
fiscale individuale anticipate, nota de prezentare se semnează de coordonatorul
grupului de lucru.
(3)
Procesul-verbal al sedintei comisiei se redactează de secretariat si va fi
semnat de membrii comisiei sau de înlocuitorii de drept ai acestora,
participanti la dezbateri.
(4)
În termen de 3 zile de la data sedintei, secretariatul comisiei redactează
decizia, care va contine numai solutiile aprobate de comisie si proiectul de
ordin pe care îl va înainta spre aprobare ministrului finantelor publice.
(5)
Prin grija secretariatului si a membrilor, decizia comisiei se aprobă prin ordin
al ministrului finantelor publice si se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(6)
Prin grija secretariatului si a coordonatorului grupului de lucru, solutia
fiscală individuală anticipată se comunică solicitantului si organului fiscal
competent pentru administrarea contribuabilului solicitant.
Art.
9. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin îsi încetează
valabilitatea Ordinul ministrului finantelor publice nr. 39/2005 privind
constituirea si atributiile Comisiei fiscale centrale, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 26 ianuarie 2005.
Art.
10. – (1) Solutiile unitare adoptate prin decizii ale comisiei si aprobate prin
ordin al ministrului finantelor publice sunt aplicabile de la data intrării în
vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date.
(2)
Solutiile fiscale individuale anticipate, adoptate de comisie, sunt opozabile
si obligatorii fată de organul fiscal de la data comunicării acestora, conform
legii.
Art.
11. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Bucuresti, 22 iunie 2005.
Nr. 877.
ANEXĂ
COMPONENTA
Comisiei
fiscale centrale
|
Nr. crt. |
Functia |
Domeniul |
Statutul
în Comisia fiscală
centrală |
|
1. |
Secretar de stat |
cu atributii în domeniul
politicii si legislatiei fiscale |
presedinte |
|
2. |
Presedinte, cu rang de
secretar de stat |
Agentia Natională de
Administrare Fiscală |
vicepresedinte |
|
3. |
Secretar general |
Ministerul Finantelor Publice |
membru |
|
4. |
Director general |
Directia generală juridică –
Ministerul Finantelor Publice |
membru |
|
5. |
Director general |
Directia generală de gestiune
a impozitelor si contributiilor – Agentia Natională de
Administrare Fiscală |
membru |
|
6. |
Director general |
Directia generală de
reglementare a colectării creantelor bugetare – Agentia Natională de
Administrare Fiscală |
membru |
|
7. |
Director |
Directia de metodologie si
proceduri pentru inspectia Fiscală – Agentia Natională de
Administrare Fiscală |
membru |
|
8. |
Director general |
Directia generală de
solutionare a contestatiilor – Agentia Natională de
Administrare Fiscală |
membru |
|
9. |
Director general |
Directia generală legislatie
impozite directe – Ministerul Finantelor
Publice |
membru |
|
10. |
Director general |
Directia generală legislatie
impozite indirecte – Ministerul Finantelor
Publice |
membru |
|
11. |
Director |
Directia de reglementări
contabile – Ministerul Finantelor
Publice |
membru |
|
12. |
Director |
Directia juridică – Agentia
Natională de Administrare Fiscală |
membru |
|
13. |
Sef proiect |
Proiectul “Codul de procedură
fiscală“ – Agentia Natională de
Administrare Fiscală |
membru |
|
14. |
Director executiv |
Directia generală de
administrare a marilor contribuabili |
membru |
|
151). |
Reprezentant |
Asociatia Comunelor din
România |
membru |
|
161). |
Reprezentant |
Asociatia Oraselor din România |
membru |
|
171). |
Reprezentant |
Asociatia Municipiilor din
România |
membru |
|
181). |
Reprezentant |
Uniunea Natională a
Consiliilor Judetene din România |
membru |
|
191). |
Reprezentant |
Ministerul Administratiei si
Internelor |
membru |
1) Numai în cazul în care se dezbat problemele prevăzute la art. 4 alin. (3) din ordin.