MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 571         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 4 iulie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

191. – Lege pentru ratificarea Conventiei dintre România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004

 

Conventie între România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar

 

523. – Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei dintre România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

581. – Hotărâre privind acordarea unor ajutoare financiare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

156. – Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind clasificarea deseurilor radioactive

 

877. – Ordin al ministrului finantelor publice privind constituirea si atributiile Comisiei fiscale centrale

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Conventiei dintre România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se ratifică Conventia dintre România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 191.

 

CONVENTIE

între România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar

 

România si Republica Ungară, denumite în continuare state contractante, apreciind experienta si rezultatele de până acum, obtinute în controlul traficului de frontieră,

având intentia de a facilita controlul traficului de frontiera în punctele de trecere a frontierei rutiere si feroviare, precum si de a simplifica si fluidiza trecerea peste frontieră comună,

au hotărât încheierea prezentei conventii după cum urmează:

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 1

 

În întelesul prezentei conventii, expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. controlul traficului de frontieră – activitatea de serviciu desfăsurată de personalul de serviciu al statelor contractante, în locurile de trecere a frontierei deschise traficului de frontieră sau în alte locuri desemnate pentru control, pentru trecerea legală a persoanelor si bunurilor, de asemenea, pentru împiedicarea trecerii ilegale a frontierei, precum si pentru prevenirea si întreruperea altor actiuni ilegale;

2. stat de teritoriu – acel stat contractant pe al cărui teritoriu personalul de serviciu al celuilalt stat contractant efectuează controlul traficului de frontieră, respectiv unde cei care prestează servicii îsi desfăsoară activitatea;

3. stat vecin – acel stat contractant al cărui personal de serviciu execută controlul traficului de frontieră pe teritoriul statului de teritoriu;

4. cei care prestează servicii – acele persoane fizice sau juridice care, în statul de teritoriu, desfăsoară activităti legate de controlul traficului de frontieră pe teritoriul punctului de trecere, în locurile desemnate pentru acestea, precum si angajatii acestora, în special: comisionari vamali, transportatori, agenti de schimb valutar, precum si cei care efectuează cântărirea mijloacelor de transport;

5. teritoriul de functionare – acea parte a statului de teritoriu unde personalul de serviciu al statului vecin are dreptul să controleze traficul de frontieră;

6. personal de serviciu – acele persoane care execută controlul traficului de frontieră în cadrul atributiilor legale, conform legislatiei lor interne, precum si persoanele care au dreptul si sunt împuternicite să execute controlul asupra îndeplinirii serviciului;

7. bunuri – mărfurile, inclusiv vietătile, orice alte produse, mijloacele de transport, precum si valorile ce intră sub incidenta dispozitiilor legale valutare;

8. instalatii de telecomunicatii si transfer al datelor – mijloacele de comunicatii cu si fără fir, retelele, mijloacele de legătură prin satelit si instalatiile tehnice si radiocomunicatii, inclusiv sistemele de antene;

9. loc de serviciu pentru controlul traficului de frontieră – punctul de trecere a frontierei de stat sau o parte a acestuia, înfiintat în scopul controlului traficului de frontieră.

 

ARTICOLUL 2

 

Prezenta conventie contine principiile si regulile cooperării în cursul efectuării controlului traficului de frontieră al persoanelor si mărfurilor, precum si al mijloacelor de transport care trec frontiera de stat.

 

ARTICOLUL 3

 

(1) Pe baza prezentei conventii, statele contractante simplifică, fluidizează si corelează controlul traficului de frontieră.

(2) Pentru realizarea acestui scop, statele contractante înfiintează, de comun acord, pe teritoriul unuia sau al altuia dintre statele contractante, puncte de trecere a frontierei de stat.

(3) Autoritătile de control al traficului de frontieră ale unuia dintre statele contractante pot efectua pe teritoriul de functionare, situat pe teritoriul celuilalt stat contractant, controlul trecerii frontierei în ambele sensuri.

(4) Guvernele statelor contractante reglementează prin acord separat:

a) înfiintarea sau desfiintarea punctului de trecere a frontierei de stat, orarul de functionare, caracterul traficului si modificarea acestuia;

b) acele tronsoane de cale ferată pe care personalul de serviciu al statului vecin poate efectua, în statul de teritoriu, controlul traficului de frontieră din mers pe trenurile de persoane;

c) teritoriul de functionare;

d) detaliile cooperării, potrivit alin. (1), pe baza legislatiei interne în vigoare;

e) reglementările referitoare la înfiintarea si sarcinile punctului comun de contact;

f) introducerea si reglementarea controlului comun al traficului de frontieră, potrivit alin. (3) al art. 6.

(5) Statele contractante îsi rezervă dreptul ca în situatii deosebite să transfere, pe o perioadă determinată si cu caracter temporar, controlul traficului de frontieră de pe teritoriul celuilalt stat contractant pe propriul teritoriu.

Referitor la asemenea mutări, statele contractante se vor informa reciproc, neîntârziat.

 

ARTICOLUL 4

 

(1) În cazul traficului rutier, teritoriul de functionare poate cuprinde:

a) încăperile de serviciu stabilite ale statului vecin, înfiintate pentru controlul traficului de frontieră;

b) alte obiective stabilite prin regulamentul de functionare al punctului de trecere a frontierei;

c) drumul dintre frontiera de stat si locul de serviciu de control al traficului de frontieră.

(2) În cazul traficului feroviar, teritoriul de functionare poate cuprinde:

a) încăperile de serviciu stabilite prin regulamentul de functionare al punctului de trecere a frontierei de stat, înfiintate pentru controlul traficului de frontieră de statul vecin, în statiile de cale ferată desemnate;

b) liniile desemnate pe teritoriul statiilor de cale ferată, cu peroanele aferente;

c) încăperile ce servesc controlului traficului de frontieră al persoanelor si mărfurilor;

d) mijloacele de transport feroviar aflate în stationare si în mers.

(3) Autoritătile responsabile cu controlul traficului de frontieră ale statelor contractante stabilesc, de comun acord cu organele feroviare, acele trenuri de persoane pe care efectuează controlul traficului de frontieră în mers.

 

CAPITOLUL II

Controlul traficului de frontieră

 

ARTICOLUL 5

 

(1) Personalul de serviciu al statului vecin efectuează controlul traficului de frontieră pe teritoriul de functionare, în conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, pe baza legislatiei lui interne, în aceeasi măsură si cu aceleasi consecinte juridice ca si când acesta ar fi executat pe teritoriul propriu. Această activitate nu poate fi restrictionată de statul de teritoriu, care nu poate dispune nici alte obligatii.

(2) Actele de autoritate aplicate pe teritoriul de functionare de către personalul de serviciu al statului vecin, pe baza legislatiei lui interne, trebuie considerate ca si cum ar fi efectuate în localitatea statului vecin pe teritoriul căruia se află punctul de trecere a frontierei care îi apartine.

(3) Dacă actiunea care contravine legislatiei statului vecin referitoare la trecerea frontierei de către persoane, introducerea, scoaterea si tranzitarea bunurilor este comisă pe teritoriul de functionare, atunci aceasta trebuie considerată ca si cum ar fi fost săvârsită în acea localitate a statului vecin pe al cărui teritoriu se găseste punctul de trecere a frontierei care îi apartine.

(4) Dispozitiile alin. (1)–(3) trebuie aplicate în mod corespunzător celor care prestează serviciul si activitătii desfăsurate de acestia.

(5) În alte situatii prevalează normele juridice ale statului de teritoriu.

 

ARTICOLUL 6

 

(1) În teritoriul de functionare, controlul traficului de frontieră efectuat de către personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese devansează controlul efectuat de personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră, cu exceptia situatiei în care personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese renuntă la control si informează despre aceasta personalul de serviciu al statului vecin.

Personalul de serviciu care efectuează controlul la intrare începe activitatea atunci când personalul de serviciu al statului vecin îl informează cu privire la terminarea propriului control.

(2) După începerea efectuării controlului traficului de frontieră de către personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese nu mai este îndreptătit să efectueze controlul traficului de frontieră. În situatii justificate, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese este în drept să efectueze, cu acordul prealabil al personalului de serviciu al statului contractant pe al căruia teritoriu se intră, repetarea controlului traficului de frontieră.

(3) Personalul de serviciu al statelor contractante poate să efectueze controlul traficului de frontieră si în comun.

 

ARTICOLUL 7

 

(1) Personalul de serviciu al statelor contractante, de comun acord, la controlul efectuat în loc comun si pe timpul controlului în mers, poate să nu respecte ordinea prevăzută la art. 6 alin. (1) din prezenta conventie, în situatia în care aceasta este necesară pentru usurarea sau cresterea rapiditătii controlului traficului de frontieră. Într-o asemenea situatie, personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră poate să retină sau să întoarcă persoane ori să retină bunuri numai după încheierea controlului traficului de frontieră al personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese. În acest caz, persoanele implicate sunt predate personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese. Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese are prioritate în retinerea persoanei implicate.

(2) Măsurile enumerate la alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzător în privinta retinerii, confiscării si predării bunurilor.

 

ARTICOLUL 8

 

(1) În cursul controlului traficului de frontieră prevăzut la art. 6 din prezenta conventie, personalul de serviciu al statului vecin are dreptul să retină, să întoarcă sau să transporte înapoi cu forta persoanele pe teritoriul propriului lor stat.

(2) Personalul de serviciu al statului vecin, în cursul executării controlului traficului de frontieră, nu are dreptul să îl retină pe cetăteanul statului de teritoriu pe teritoriul de stat al acestuia ori să îl transporte pe teritoriul statului vecin; are însă dreptul să îl conducă la locul de serviciu pentru controlul traficului de frontieră propriu.

(3) La aplicarea măsurilor efectuate conform prevederilor alin. (1) si (2), trebuie asigurată participarea neîntârziată a persoanei de serviciu a statului de teritoriu.

(4) Dispozitiile alin”(1)–(3) nu aduc atingere normelor juridice privind dreptul de azil ale statului de teritoriu.

 

ARTICOLUL 9

 

(1) Sumele de bani încasate de personalul de serviciu al statului vecin în cursul efectuării controlului traficului de frontieră în statul de teritoriu ori cele aduse în interesul serviciului, alte valori si bunurile retinute sau confiscate pot fi transportate pe teritoriul statului vecin.

(2) Dispozitiile alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzător în ceea ce priveste sumele de bani încasate sau duse de cei care prestează servicii, precum si alte bunuri aduse de ei în cursul desfăsurării activitătilor aprobate.

 

ARTICOLUL 10

 

(1) Nu se poate refuza întoarcerea pe teritoriul statului contractant de pe teritoriul căruia se iese persoanelor întoarse de personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul căruia se intră. La nevoie, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese poate transporta înapoi această persoană, chiar si cu forta.

(2) Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul căruia se iese nu poate refuza readucerea si reprimirea acelor bunuri a căror introducere nu a fost aprobată de personalul de serviciu al statului contractant pe al cărui teritoriu se intră.

(3) Acele bunuri care au fost întoarse în statul vecin de personalul de serviciu al statului vecin în cursul controlului la iesire sau acelea care înainte de începerea controlului de intrare al personalului de serviciu al statului de teritoriu sunt transportate înapoi pe teritoriul statului vecin, la cererea persoanelor interesate, nu intră sub incidenta reglementărilor juridice privind iesirea din tară ale statului de teritoriu si nici nu pot fi obiectul procedurii de control la iesire a acestui stat.

 

ARTICOLUL 11

 

(1) Personalul de serviciu al statelor contractante se informează reciproc, la nevoie, asupra măsurilor luate în cursul îndeplinirii sarcinilor prevăzute în prezenta conventie, precum si în privinta limitărilor de trafic introduse temporar si a obstacolelor de circulatie apărute.

(2) În punctele de trecere a frontierei rutiere si feroviare personalul de serviciu al statelor contractante va adopta măsuri comune, corelate, în interesul reducerii timpilor de asteptare în traficul de persoane si de mărfuri, precum si în scopul prevenirii si eliminării obstacolelor de circulatie apărute.

 

ARTICOLUL 12

 

(1) În situatiile justificate de interesele economice sau sociale, autoritătile competente de control al traficului de frontieră ale statelor contractante pot aproba deschiderea ocazională a frontierei de stat în scopul trecerii frontierei de către persoane si bunuri în afara punctelor permanente de trecere a frontierei.

(2) Cererea privind trecerea frontierei de stat, în afara punctelor de trecere a acesteia, trebuie înaintată cu cel putin 30 (treizeci) de zile înainte de data planificată.

(3) Statele contractante îsi împuternicesc guvernele ca, în scopul vizitării monumentelor arhitectonice, valorilor naturale, precum si al utilizării potecilor turistice, aflate în apropierea frontierei de stat comune, să încheie întelegeri internationale în care să stabilească locurile prin care persoanele interesate pot trece frontiera de stat comună si în afara punctelor de trecere a frontierei aflate în functiune.

 

CAPITOLUL III

Personalul de serviciu

 

ARTICOLUL 13

 

Personalul de serviciu al statului vecin, în scopul executării serviciului în statul de teritoriu si pe timpul călătoriei la si de la locul de serviciu, poate să poarte uniforma, ecusonul si armamentul de serviciu (pistol) si poate lua, de asemenea, echipamentul de serviciu necesar, inclusiv câinii de serviciu. Armamentul de serviciu poate fi folosit în statul de teritoriu doar pentru legitimă apărare.

 

ARTICOLUL 14

 

(1) Autoritătile statului de teritoriu asigură personalului de serviciu al statului vecin în teritoriul de functionare, pe timpul îndeplinirii atributiilor de serviciu, aceleasi protectie si ajutor ca si pentru personalul de serviciu propriu.

Dispozitiile penale ale statului de teritoriu referitoare la protectia persoanelor oficiale si a activitătilor desfăsurate de acestea în cursul îndeplinirii atributiunilor de serviciu se vor aplica si în cazul actiunilor ilegale săvârsite în statul de teritoriu împotriva personalului de serviciu al statului vecin, pe timpul sau în legătură cu executarea serviciului.

(2) Personalul de serviciu al statului vecin are dreptul să îndepărteze, cu utilizarea mijloacelor coercitive, acele persoane care prin comportamentul lor perturbă ordinea din încăperile de serviciu ale statului vecin, controlul traficului de frontieră, respectiv pun în pericol nemijlocit viata, integritatea corporală sau securitatea bunurilor altora ori ale personalului de serviciu. Personalul de serviciu al statului de teritoriu trebuie informat fără întârziere referitor la măsura luată, care va acorda ajutor la cerere. Mijloacele coercitive si modul de folosire a acestora sunt în conformitate cu legislatia internă a statului vecin.

(3) Autoritătile statului de teritoriu pot cerceta încăperile de serviciu ale statului vecin numai cu acordul autoritătilor competente ale statului vecin.

(4) În cazul săvârsirii infractiunilor si contraventiilor în statul de teritoriu, prevăzute în legislatia acestuia, de către personalul de serviciu al statului vecin, autoritatea competentă a statului de teritoriu este obligată să informeze neîntârziat autoritatea ierarhic superioară a făptuitorului.

 

ARTICOLUL 15

 

Actiunile civile în despăgubiri pentru acele pagube produse de personalul de serviciu al statului vecin în teritoriul de functionare, pentru care răspunderea apartine statului, intră sub incidenta jurisdictiei statului vecin ca si când actiunea păgubitoare s-ar fi produs în statul vecin. În cursul promovării unor asemenea actiuni, cetătenii statului de teritoriu beneficiază de acelasi tratament ca si cetătenii statului vecin.

 

ARTICOLUL 16

 

(1) Dacă persoana de serviciu a statului vecin, pe timpul sau în legătură cu executarea serviciului în statul de teritoriu, îsi pierde viata, este rănită ori bunurile aflate ori purtate asupra sa sunt deteriorate ori distruse, atunci pentru actiunea civilă în despăgubire se va aplica legislatia în vigoare din statul vecin.

(2) Persoana de serviciu, respectiv persoana în drept să fie despăgubită, poate să îsi promoveze actiunea civilă în despăgubire, rezultată din faptele prevăzute la alin. (1), la instanta oricărui stat contractant.

(3) Hotărârile definitive pronuntate de instante si tranzactiile judiciare, care au fost emise cu respectarea regulilor privind competenta judecătorească, în conformitate cu prevederile alin. (2), de instanta unuia dintre statele contractante, având ca obiect actiunea civilă în despăgubire precizată la alin. (1), respectiv au fost încheiate în fata unei asemenea instante, vor fi executate pe teritoriul celuilalt stat contractant, în conformitate cu acordul de asistentă judiciară reciprocă aflat în vigoare între cele două state.

(4) Dispozitile alin. (1)–(3) trebuie aplicate cu acelasi înteles în scopul promovării cererilor de despăgubire pentru pagubele produse de persoana de serviciu a statului vecin în statul de teritoriu, pe timpul sederii în interes de serviciu, dar nu în timpul îndeplinirii serviciului. Pentru solutionarea cererii de despăgubire dispun de competentă juridică, potrivit alegerii celui care a suferit paguba, în aceeasi măsură, instantele statului contractant de la locul producerii pagubei sau de pe raza de domiciliu a celui care a produs paguba.

 

ARTICOLUL 17

 

(1) Personalul de serviciu al statului vecin poate trece frontiera de stat româno-ungară cu permisul de trecere a frontierei, denumit în continuare permis, emis în baza acordului international aflat în vigoare între România si Republica Ungară privind unificarea actelor necesare trecerii frontierei de stat în interes de serviciu.

(2) Posesorul permisului are dreptul să treacă frontiera de stat româno-ungară, în scopul ajungerii la locul de serviciu, pentru îndeplinirea serviciului, prin punctul de trecere a frontierei de stat cel mai apropiat de locul de serviciu.

(3) Posesorul permisului, pe timpul îndeplinirii serviciului, are dreptul să se afle fără nici un fel de limitări pe teritoriul de functionare, precum si în zonele statiilor de cale ferată deschise publicului.

 

CAPITOLUL IV

Locurile de serviciu pentru controlul traficului de frontieră si personalul care prestează servicii

 

ARTICOLUL 18

 

(1) În punctele de trecere a frontierei rutiere, încăperile de serviciu necesare personalului de serviciu al statului vecin, pentru aplicarea prezentei conventii în statul de teritoriu, vor fi asigurate de statul de teritoriu. Autoritătile competente ale statelor contractante vor conveni cu utilizatorul în legătură cu folosirea, întretinerea si alte conditii de utilizare a încăperilor si obiectivelor de serviciu, prin contracte de drept civil.

(2) Societătile de căi ferate ale statelor contractante sunt obligate să asigure conditiile pentru executarea controlului în mers, să stabilească compartimentele de serviciu din vagoanele de cale ferată, încăperile de serviciu necesare în statiile terminale ale tronsoanelor de cale ferată desemnate pentru control, în statiile de cale ferată de frontieră si să asigure folosirea gratuită a acestora.

 

ARTICOLUL 19

 

(1) Locurile de serviciu pentru controlul traficului de frontieră ale statului vecin trebuie marcate cu inscriptii oficiale, cu stema statului si cu drapel.

(2) Pe locurile de serviciu ale personalului de serviciu al statului vecin inscriptiile trebuie aplicate în limbile română si maghiară.

 

ARTICOLUL 20

 

(1) Sunt scutite de la plata taxelor vamale, impozitelor, altor taxe si sarcini fiscale si nu intră sub incidenta interdictiilor economice si a limitărilor de introducere sau scoatere:

a) acele bunuri (în special: materialele, mijloacele si instalatiile necesare asigurării serviciului si traficului) care sosesc pentru locul de serviciu de control al traficului de frontieră al statului vecin si servesc controlului traficului de frontieră;

b) acele bunuri care servesc uzului oficial al organelor de control al traficului de frontieră si al celor care prestează servicii sau cele care servesc necesitătilor de uz personal ale persoanelor de serviciu ori ale celor care prestează servicii, apartinând statului vecin, pe timpul executării serviciului în statul de teritoriu;

c) acele autovehicule care sunt utilizate de personalul de serviciu sau de cei care prestează servicii, în statul de teritoriu, pentru îndeplinirea serviciului.

(2) Bunurile prevăzute la alin. (1) pot fi introduse temporar de pe teritoriul unuia dintre statele contractante pe teritoriul celuilalt stat contractant, cu obligatia scoaterii acestora. Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a), introduse si scoase în acest mod, vor fi trecute într-o listă, întocmită în 3 (trei) exemplare, dintre care un exemplar va fi înmânat organului vamal competent al celuilalt stat contractant.

(3) Înscrisurile, documentele si purtătorii de date necesari îndeplinirii serviciului, aflati asupra persoanelor de serviciu ale statului vecin, sunt scutiti, în statul de teritoriu, de cercetare si retinere.

 

ARTICOLUL 21

 

(1) Coletele de serviciu expediate în alt mod decât prin postă de organele de control al traficului de frontieră ale statului vecin, pe adresa organelor lor aflate în statul de teritoriu si invers, pot fi transmise fără taxe.

(2) Aceste colete de serviciu sunt scutite de verificări si retinere, cu exceptia situatiei în care există o bănuială întemeiată că sunt în legătură cu săvârsirea unei infractiuni. La acest control este necesară prezenta

persoanelor de serviciu ale ambelor state contractante.

(3) Coletele de serviciu trebuie prevăzute cu stampilă sau cu alt mod de sigilare, apartinând organului de control al traficului de frontieră expeditor.

 

ARTICOLUL 22

 

(1) Statul de teritoriu permite organelor de control al traficului de frontieră ale statului vecin, pentru îndeplinirea activitătilor desfăsurate în statul de teritoriu, fără plata taxelor vamale, impozitelor, a altor taxe si sarcini fiscale, să instaleze, să utilizeze, să întretină, să modifice (modernizeze) si să desfiinteze instalatiile de telecomunicatii si transmitere a datelor, precum si să le conecteze la obiectivele corespunzătoare ale statului vecin.

(2) Pentru înfiintarea, mentinerea si asigurarea functionării instalatiilor de telecomunicatii si transmitere a datelor trebuie aplicate prevederile legislatiei interne a statului de teritoriu.

(3) Legăturile de transmisiuni dintre organele de serviciu ale statului vecin, prevăzute la alin. (1), pot fi utilizate numai în interes de serviciu.

(4) Aceste comunicări sunt considerate ca trafic intern al statului vecin.

(5) Personalul statului vecin, care asigură functionarea si întretinerea instalatiilor de telecomunicatii si transmitere a datelor, poate intra pe teritoriul statului de teritoriu în scopul montării si întretinerii instalatiilor. În acest scop poate trece frontiera de stat cu mijloacele de transport si poate trece mijloacele necesare efectuării lucrărilor. Înaintea începerii activitătii lui este obligat să se prezinte la personalul de serviciu competent al statului de teritoriu.

 

ARTICOLUL 23

 

(1) Persoanele statului vecin, care prestează servicii în legătură cu controlul traficului de frontieră, sunt scutite, în ceea ce priveste această activitate, de obtinerea permisului de muncă în statul de teritoriu. Cel care prestează servicii notifică autoritătilor competente ale statului de teritoriu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare ale acestuia, fără plata unor taxe, activitatea ce o desfăsoară. Activitatea poate fi începută numai după obtinerea avizului acestei autorităti.

(2) Intrarea pe teritoriul punctului de trecere a frontierei si sederea în statul de teritoriu a celor care prestează servicii este reglementată de legislatia statului de teritoriu.

(3) Cei care prestează servicii au dreptul, în statul de teritoriu, să instaleze si să exploateze, în locul de serviciu de control al traficului de frontieră al statului vecin, echipamente de telecomunicatii si transmitere a datelor si să le conecteze la reteaua statului vecin.

(4) Alin. (2) si (5) ale art. 22 din prezenta conventie trebuie aplicate în mod corespunzător si în cazul echipamentelor de telecomunicatii si transmitere a datelor apartinând celor care prestează servicii.

 

ARTICOLUL 24

 

Cei care prestează servicii vor conveni, separat, cu administratorul punctului de trecere a frontierei în legătură cu utilizarea obiectivelor si încăperilor apartinătoare locurilor de serviciu ale statului vecin aflate în statul de teritoriu, precum si în legătură cu asigurarea de servicii si contravaloarea acestora.

 

CAPITOLUL V

Aplicarea conventiei

 

ARTICOLUL 25

 

(1) În scopul aplicării prezentei conventii, guvernele statelor contractante înfiintează Comisia mixtă românoungară de trafic de frontieră, denumită în continuare Comisia mixtă, formată din reprezentantii autoritătilor lor competente.

(2) Comisia mixtă adoptă regulamentul de functionare si îsi stabileste sarcinile de detaliu.

(3) Comisia mixtă tine sedinte, pe baza întelegerii dintre autoritătile competente, ori de câte ori este nevoie, dar cel putin o dată pe an, alternativ pe teritoriul României si al Republicii Ungare.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 26

 

Dispozitiile prezentei conventii nu aduc atingere obligatiilor statelor contractante, ce decurg din alte instrumente juridice internationale.

 

ARTICOLUL 27

 

Statele contractante vor aplica în mod corespunzător, la punctul comun de contact si la cei ce execută serviciul acolo, prevederile art. 13–17, ale art. 18 alin. (1) si ale art. 19–22 din prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 28

 

(1) Divergentele rezultate din interpretarea sau aplicarea prezentei conventii vor fi rezolvate de statele contractante prin negocieri, în cadrul Comisiei mixte, iar în cazul în care nu se ajunge la o solutie, pe cale diplomatică.

(2) Aplicarea prezentei conventii poate fi suspendată temporar, în totalitate sau partial, de oricare stat contractant, din motive de securitate natională, de ordine publică ori de sănătate publică. Referitor la introducerea sau la revocarea unei asemenea măsuri, trebuie informat neîntârziat, pe cale diplomatică, celălalt stat contractant.

Introducerea, respectiv anularea suspendării, în situatiile care reclamă măsuri imediate, produce efecte odată cu primirea notei diplomatice, iar în alte cazuri, în a 15-a (cincisprezecea) zi după primirea acesteia.

 

ARTICOLUL 29

 

(1) Prezenta conventie trebuie ratificată în conformitate cu legislatia internă a statelor contractante. Conventia intră în vigoare în a 15-a (cincisprezecea) zi de la data primirii ultimei note diplomatice privind ratificarea.

(2) Prezenta conventie se încheie pe o perioadă nedeterminată. Ea poate fi denuntată, în scris, pe cale diplomatică, de oricare stat contractant. Conventia îsi încetează valabilitatea după trecerea a 6 (sase) luni de la primirea comunicării privind denuntarea.

(3) Statele contractante pot modifica prezenta conventie, de comun acord, în scris. Amendamentele intră în vigoare potrivit dispozitiilor alin. (1).

(4) Începând cu ziua intrării în vigoare a prezentei conventii, în aplicarea acordurilor internationale în vigoare între statele contractante acestea vor înscrie ca stat emitent România, respectiv Republica Ungară, în permisul de trecere a frontierei mentionat la art. 17 alin. (1) din prezenta conventie.

(5) La data intrării în vigoare a prezentei conventii, îsi încetează valabilitatea Conventia dintre Guvernul Republicii Populare Române si Guvernul Republicii Populare Ungare privind înfiintarea punctului comun rutier Bors, semnată la Bucuresti la 30 septembrie 1962.

(6) La data intrării în vigoare a prezentei conventii, îsi pierd valabilitatea art. 3 si 4 ale Conventiei dintre Guvernul Republicii Populare Române si Guvernul Republicii Populare Ungare privind organizarea serviciului la frontieră în statia comună Curtici, semnată la Bucuresti la 22 martie 1960.

(7) La data intrării în vigoare a prezentei conventii si a acordului de aplicare a acesteia, părtile contractante nu vor mai aplica dispozitiile referitoare la controlul traficului de frontieră si la organele de control al traficului de frontieră (grăniceri si vamesi, serviciul fitosanitar si sanitar-veterinar, controlul de calitate al mărfurilor) prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) si teza a patra a alin. (7), art. 5 alin. (3) si (5), art. 19 alin. (1) teza întâi si art. 20 alin. (3)–(7) ale Conventiei dintre Guvernul Republicii Populare Române si Guvernul Republicii Populare Ungare privind organizarea serviciului la frontieră în statia comună Curtici, semnată la Bucuresti la 22 martie 1960.

Semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004, în două exemplare originale, în limbile română si maghiară, toate textele fiind egal autentice.

 

Pentru România,

Ioan Rus

Pentru Republica Ungară,

Monika Lamperth

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei dintre România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru ratificarea Conventiei dintre România si Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier si feroviar, semnată la Bucuresti la 27 aprilie 2004, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 21 iunie 2005.

Nr. 523.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea unor ajutoare financiare

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 5 alin. (1) lit. e) si alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 366/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă acordarea unor ajutoare financiare, în sumă totală de 6.425 milioane lei, din creditele bugetare aprobate cu această destinatie în bugetul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei pe anul 2005, familiilor si persoanelor singure, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 581.

 

ANEXĂ*)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind clasificarea deseurilor radioactive

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, cu modificările ulterioare,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele privind clasificarea deseurilor radioactive, prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. – Directia radioprotectie si deseuri radioactive va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Vilmos Zsombori

 

Bucuresti, 14 iunie 2005.

Nr. 156.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind clasificarea deseurilor radioactive

 

CAPITOLUL I

Scop si definitii

 

Art. 1. – Prezentele norme stabilesc cerintele privind clasificarea deseurilor radioactive, inclusiv a combustibilului nuclear uzat.

Art. 2. – (1) Prezentele norme sunt emise în temeiul Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în vederea detalierii cerintelor privind clasificarea deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear ars de către Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN.

(2) Prezentele norme sunt, de asemenea, în acord cu prevederile Normelor fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 14/2000 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 bis din 29 august 2000, ale Normelor fundamentale pentru gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 56/2004 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 4 mai 2004, si ale Normelor privind eliberarea de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate în domeniul nuclear, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 62/2004 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 4 mai 2004.

Art. 3. – În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii si expresiile care sunt definite în Legea nr. 111/1996, în Normele fundamentale de securitate radiologică si în Normele fundamentale privind gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive, în prezentele norme mai sunt utilizati termeni si expresii specifice, ale căror definitii sunt date mai jos:

a) depozitare geologică de adâncime – depozitarea definitivă a deseurilor într-o instalatie amplasată sub pământ, la o adâncime de ordinul câtorva sute de metri, într-o formatiune geologică stabilă, care asigură izolarea pe termen lung a radionuclizilor de biosferă. De regulă, depozitarea geologică va fi utilizată pentru deseuri de viată lungă si/sau deseuri de activitate înaltă;

b) depozitare de suprafată – depozitarea definitivă a deseurilor, cu sau fără bariere ingineresti, la sau sub suprafata pământului, pentru care acoperirea finală de protectie are o grosime de ordinul a câtiva metri, sau în caverne la câteva zeci de metri sub suprafata pământului.

De regulă, deseuri de viată scurtă, de activitate joasă si medie sunt depozitate definitiv în acest mod;

c) deseuri de activitate foarte joasă – deseuri radioactive de viată scurtă, a căror activitate specifică depăseste nivelurile de eliberare de sub cerintele de autorizare, dar al căror continut radioactiv este inferior nivelurilor stabilite de CNCAN pentru definirea deseurilor de activitate joasă.

Depozitarea definitivă a deseurilor de activitate foarte joasă necesită amenajări mai putin complexe decât a deseurilor de activitate joasă de viată scurtă;

d) deseuri de activitate joasă si medie – deseuri radioactive a căror concentratie a activitătii depăseste nivelurile limită stabilite de CNCAN pentru deseurile de activitate foarte joasă, dar al căror continut radioactiv si putere termică sunt inferioare celor ale deseurilor de activitate înaltă. Deseurile de activitate joasă nu necesită ecranare în timpul manipulării sau al transportului.

Deseurile de activitate medie necesită ecranare în timpul manipulării;

e) deseuri de activitate înaltă:

1. lichidul radioactiv continând cea mai mare parte a produselor de fisiune si a actinidelor prezente initial în combustibilul nuclear uzat si formând reziduul de la primul ciclu de extractie cu solventi din cadrul reprocesării;

2. deseurile solidificate mentionate la pct. 1 si combustibilul nuclear uzat;

3. orice alt deseu cu activitate specifică comparabilă cu a celor mentionate la pct. 1 si 2.

În general, deseurile de activitate înaltă contin radionuclizi de viată lungă. Una dintre caracteristicile care deosebeste deseurile de activitate înaltă de cele de activitate joasă si medie este nivelul puterii termice, care la deseurile de activitate înaltă necesită consideratii speciale pentru manipulare sau depozitare definitivă;

f) deseuri de tranzitie – deseuri radioactive având concentratia activitătii superioară nivelurilor de eliberare de sub cerintele de autorizare, dar care se dezintegrează la niveluri inferioare nivelurilor de eliberare de sub cerintele de autorizare într-o perioadă nu mai mult de 5 ani de depozitarea intermediară;

g) deseuri exceptate – deseuri continând radionuclizi a căror concentratie a activitătii este atât de redusă, încât deseurile respective pot fi eliberate (conditionat sau neconditionat) de sub cerintele de autorizare.

 

CAPITOLUL II

Domeniul de aplicabilitate

 

Art. 4. – (1) Prezentele norme se aplică activitătilor legate de gospodărirea deseurilor radioactive, de la generare si până la depozitarea definitivă, inclusiv celor de gospodărire a deseurilor radioactive si a surselor orfane rezultate din practici desfăsurate în trecut si a celor de gospodărire a deseurilor radioactive rezultate în urma interventiei referitoare la expuneri cronice.

(2) Prezentele norme se aplică, împreună cu reglementările specifice emise de organele competente, si în cazul activitătilor legate de gestionarea deseurilor radioactive care prezintă pericole suplimentare, cum ar fi cele chimice, biologice, piroforice, inflamabile etc.

Art. 5. – (1) Prezentele norme nu se aplică deseurilor radioactive provenite din activitătile de extragere si preparare a minereurilor de uraniu si toriu.

(2) Prezentele norme nu se aplică efluentilor radioactivi.

 

CAPITOLUL III

Clasificarea generală a deseurilor radioactive

 

Art. 6. – (1) Clasificarea generală a deseurilor radioactive se referă strict la cerintele privind modul de asigurare a izolării de biosferă la depozitarea definitivă a deseurilor radioactive.

(2) Conform clasificării generale, deseurile radioactive se împart în:

a) deseuri exceptate;

b) deseuri de tranzitie;

c) deseuri de activitate foarte joasă;

d) deseuri de activitate joasă si medie de viată scurtă;

e) deseuri de activitate joasă si medie de viată lungă;

f) deseuri de activitate înaltă.

(3) Cerintele de depozitare definitivă a fiecărei categorii de deseuri sunt următoarele:

a) deseurile exceptate pot fi depozitate definitiv fără restrictii;

b) deseurile de tranzitie se depozitează intermediar până când devin deseuri exceptate, putând fi depozitate definitiv fără restrictii;

c) deseurile de activitate foarte joasă pot fi depozitate definitiv la suprafată, necesitând amenajări mai putin complexe decât deseurile de activitate joasă de viată scurtă;

d) deseurile de activitate joasă si medie de viată scurtă pot fi depozitate definitiv la/lângă suprafată;

e) deseurile de activitate joasă si medie de viată lungă pot fi depozitate numai în depozite geologice de adâncime;

f) deseurile de activitate înaltă pot fi depozitate numai în depozite geologice de adâncime.

 

CAPITOLUL IV

Clasificarea operatională a deseurilor radioactive

 

Art. 7. – În cadrul prezentelor norme, prin clasificarea operatională se întelege clasificarea deseurilor radioactive în scopul de a realiza activităti asociate cu etapele anterioare depozitării definitive.

Art. 8. – (1) Fiecare titular de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire a deseurilor radioactive va stabili si va implementa un sistem operational de clasificare a deseurilor radioactive pe care le are în detinere sau în gospodărire.

(2) În vederea stabilirii si implementării sistemului de clasificare operatională, titularul de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire a deseurilor radioactive selectează criteriile aplicabile mentionate la art. 9.

(3) Sistemul de clasificare operatională trebuie realizat în asa fel încât să fie asigurată respectarea principiilor fundamentale ale gospodăririi deseurilor radioactive si a cerintelor generale privind aplicarea principiilor respective, asa cum sunt ele formulate în Normele fundamentale privind gestionarea în sigurantă a deseurilor radioactive.

(4) Sistemul de clasificare operatională a deseurilor radioactive trebuie să fie în acord cu Strategia natională privind gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive.

(5) Sistemul de clasificare operatională a deseurilor radioactive gospodărite de un titular de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire a deseurilor radioactive trebuie aprobat de CNCAN în cadrul procesului de autorizare.

Art. 9. – (1) Clasificarea operatională a deseurilor radioactive va fi realizată de titularul de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire a deseurilor radioactive, tinând cont de:

a) originea deseurilor gestionate, cum ar fi: amplasamentul, instalatia, sistemul de provenientă;

b) tipurile de deseuri gestionate, cum ar fi: filtre uzate, componente uzate, structuri demolate, gunoaie diverse, surse închise uzate, reziduuri din manipularea radioizotopilor;

c) proprietăti nucleare si radiologice, cum ar fi: continutul fisil, generarea de căldură, debitul dozei ambientale, contaminarea suprafetei, activitatea specifică, compozitia de radionuclizi si timpii de înjumătătire ai radionuclizilor dominanti, potentialul de radioliză;

d) alte proprietăti, cum ar fi: riscuri fizico-chimice si biologice, corozivitate, continutul de lichid liber, inflamabilitate, volatilitate, solubilitate, miscibilitate, dispersabilitate, continutul organic, agenti complexanti si de chelare, reactivitate, sorbtia radionuclizilor, capacitatea de a se umfla, substante periculoase chimic sau biologic;

e) optiuni de gospodărire, cum ar fi: compresare, incinerare, imobilizare, segmentare, decontaminare sau topire.

(2) Titularul de autorizatie care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire a deseurilor radioactive trebuie să clasifice fiecare colet/articol/lot cu deseuri în conformitate cu sistemul de clasificare operatională si să înregistreze caracteristicile lor relevante conform reglementărilor specifice.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 10. – Titularii de autorizatii care desfăsoară activităti asociate cu etapele de gospodărire a deseurilor radioactive, valabile la data intrării în vigoare a prezentelor norme, trebuie să se încadreze în prevederile acestora în termen de cel mult 2 ani.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind constituirea si atributiile Comisiei fiscale centrale

 

În temeiul art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 4 si 37 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. – Pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a actelor normative care reglementau taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, accizele, impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice si juridice nerezidente, impozitul pe venit, înainte de intrarea în vigoare a Codului fiscal, se constituie Comisia fiscală centrală la nivelul Ministerului Finantelor Publice, denumită în continuare comisie.

Art. 2. – (1) Comisia emite decizii pentru:

a) problemele de natură fiscală si cele de procedură fiscală, prin coroborarea legislatiei din domeniu cu legislatia conexă, după caz, pentru care se impune o solutionare unitară în vederea eliminării interpretărilor diferite în aplicarea legislatiei;

b) problemele ce privesc conflictele de competentă ivite între organele fiscale care nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun;

c) cazurile în care aplicarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru bunurile si serviciile finantate din fonduri nerambursabile nu se poate realiza conform art. 8 din anexa la Ordinul ministrului finantelor publice nr. 141/2004.

(2) Comisia are competenta de a emite si solutii fiscale individuale anticipate, în conditiile art. 6 alin. (5)–(8) din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. – (1) Deciziile comisiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) Solutiile fiscale individuale anticipate, adoptate de comisie, se semnează de presedintele si de vicepresedintele acesteia si se comunică solicitantului.

Art. 4. – (1) Comisia are componenta prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Membrii comisiei au drept de vot. În cazul absentei temeinic justificate a unuia dintre membrii comisiei, la lucrările comisiei va participa înlocuitorul de drept al acestuia.

(2) Comisia este coordonată de secretarul de stat care răspunde de politică si legislatie fiscală, în calitate de presedinte, si de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu rang de secretar de stat, în calitate de vicepresedinte.

(3) În cazul în care comisia este sesizată în legătură cu solutionarea unor conflicte de competentă ce privesc bugetele locale, secretariatul va solicita Asociatiei Comunelor din România, Asociatiei Oraselor din România, Asociatiei Municipiilor din România, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din România, precum si Ministerului Administratiei si Internelor desemnarea câte unui reprezentant care va participa la lucrările comisiei.

Art. 5. – (1) În cadrul comisiei functionează un secretariat format din 5 persoane, dintre care un reprezentant al Directiei generale legislatie impozite directe, un reprezentant al Directiei generale legislatie impozite indirecte, un reprezentant al Directiei generale juridice din cadrul Ministerului Finantelor Publice, un reprezentant al Directiei juridice si un reprezentant al proiectului “Codul de procedură fiscală“ din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Componenta secretariatului comisiei va fi aprobată de presedintele si de vicepresedintele acesteia. Secretarul organizator al sedintei va fi persoana din directia căreia îi apartine tematica prezentată în cererea pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate.

(2) În cazul în care comisia este sesizată cu o cerere pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, aceasta se repartizează, în vederea analizei, unui grup de lucru, respectiv serviciului de specialitate al directiei căreia îi apartine tematica prezentată în respectiva cerere, din cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, după caz.

(3) Grupul de lucru va întocmi o notă de prezentare ce va contine sinteza problematicii expuse, precum si proiectul solutiei fiscale individuale anticipate, propusă a fi adoptată.

(4) Comisia poate solicita contribuabilului completarea cererii, prezentarea unor înscrisuri sau a oricăror alte informatii necesare solutionării cererii.

Art. 6. – (1) Membrii comisiei, în functie de atributiile directiilor sau ale compartimentelor pe care le coordonează, selectează problematica rezultată din corespondenta primită care este de competenta comisiei si pot propune spre dezbatere, în vederea adoptării unor solutii unitare, probleme din domeniul legislatiei fiscale si al procedurilor fiscale prevăzute la art. 1.

(2) Membrii comisiei asigură elaborarea notei de prezentare si a solutiei propuse pentru problemele pe care le supun spre dezbatere. Înscrierea pe ordinea de zi a notelor de prezentare si a solutiilor propuse se supune aprobării presedintelui sau a vicepresedintelui comisiei, după caz.

Art. 7. – (1) Comisia se Ontruneste ori de câte ori este nevoie, după cum urmează:

a) comisia se poate întruni si poate adopta decizii/solutii fiscale individuale anticipate în prezenta tuturor membrilor acesteia;

b) în cazul solutionării unor conflicte de competentă ce privesc bugetele locale, comisia se poate întruni si poate adopta decizii în prezenta tuturor membrilor acesteia, inclusiv a reprezentantilor desemnati potrivit art. 4 alin. (3).

(2) Deciziile si solutiile fiscale individuale anticipate se adoptă cu votul a cel putin jumătate plus unu din numărul membrilor acesteia.

(3) La lucrările comisiei pot fi invitati în calitate de participanti fără drept de vot vicepresedintii Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, specialisti din cadrul directiilor de specialitate, precum si coordonatorul grupului de lucru, în cazul în care comisia analizează o cerere pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate.

(4) Comisia analizează notele de prezentare si solutiile propuse, înscrise pe ordinea de zi, si adoptă prin decizii solutii unitare de aplicare a prevederilor legale sau, după caz, respinge solutiile propuse, dacă acestea contravin prevederilor legale.

(5) Comisia nu solutionează probleme care nu presupun adoptarea unor solutii unitare general aplicabile de către toti contribuabilii, acestea rezolvându-se potrivit atributiilor directiilor, prevăzute în Regulamentul de organizare si functionare a Ministerului Finantelor Publice, în Regulamentul de organizare si functionare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, si potrivit legislatiei specifice.

(6) În cazul în care comisia a fost învestită cu o cerere pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, aceasta va analiza nota de prezentare si va adopta solutia propusă de grupul de lucru sau va respinge motivat cererea.

Art. 8. – (1) Secretariatul va tine câte un registru pentru deciziile comisiei si pentru solutiile fiscale individuale anticipate, în care se vor consemna:

– data sedintei;

– participantii (nominal);

– ordinea de zi;

– modul de votare a deciziei sau a solutiei fiscale individuale anticipate;

– numărul atribuit deciziei sau solutiei fiscale individuale anticipate.

(2) Cu cel putin 3 zile înaintea sedintei, secretariatul distribuie membrilor comisiei si invitatilor nota de prezentare a problemelor supuse dezbaterii si solutiile propuse, sub semnătura membrilor comisiei. În cazul solutiilor fiscale individuale anticipate, nota de prezentare se semnează de coordonatorul grupului de lucru.

(3) Procesul-verbal al sedintei comisiei se redactează de secretariat si va fi semnat de membrii comisiei sau de înlocuitorii de drept ai acestora, participanti la dezbateri.

(4) În termen de 3 zile de la data sedintei, secretariatul comisiei redactează decizia, care va contine numai solutiile aprobate de comisie si proiectul de ordin pe care îl va înainta spre aprobare ministrului finantelor publice.

(5) Prin grija secretariatului si a membrilor, decizia comisiei se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6) Prin grija secretariatului si a coordonatorului grupului de lucru, solutia fiscală individuală anticipată se comunică solicitantului si organului fiscal competent pentru administrarea contribuabilului solicitant.

Art. 9. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin îsi încetează valabilitatea Ordinul ministrului finantelor publice nr. 39/2005 privind constituirea si atributiile Comisiei fiscale centrale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 26 ianuarie 2005.

Art. 10. – (1) Solutiile unitare adoptate prin decizii ale comisiei si aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date.

(2) Solutiile fiscale individuale anticipate, adoptate de comisie, sunt opozabile si obligatorii fată de organul fiscal de la data comunicării acestora, conform legii.

Art. 11. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 22 iunie 2005.

Nr. 877.

 

ANEXĂ

 

COMPONENTA

Comisiei fiscale centrale

 

Nr.

crt.

Functia

Domeniul

Statutul în Comisia

fiscală centrală

1.

Secretar de stat

cu atributii în domeniul politicii si legislatiei fiscale

presedinte

2.

Presedinte, cu rang de secretar de stat

Agentia Natională de Administrare Fiscală

vicepresedinte

3.

Secretar general

Ministerul Finantelor Publice

membru

4.

Director general

Directia generală juridică – Ministerul Finantelor Publice

membru

5.

Director general

 

Directia generală de gestiune a impozitelor si contributiilor

– Agentia Natională de Administrare Fiscală

membru

6.

Director general

Directia generală de reglementare a colectării creantelor bugetare

– Agentia Natională de Administrare

Fiscală

membru

7.

Director

Directia de metodologie si proceduri pentru inspectia Fiscală

– Agentia Natională de Administrare Fiscală

membru

8.

Director general

Directia generală de solutionare a contestatiilor

– Agentia Natională de Administrare Fiscală

membru

9.

Director general

Directia generală legislatie impozite directe

– Ministerul Finantelor Publice

membru

10.

Director general

Directia generală legislatie impozite indirecte

– Ministerul Finantelor Publice

membru

11.

Director

Directia de reglementări contabile

– Ministerul Finantelor Publice

membru

12.

Director

Directia juridică – Agentia Natională de Administrare Fiscală

membru

13.

Sef proiect

Proiectul “Codul de procedură fiscală“

– Agentia Natională de Administrare Fiscală

membru

14.

Director executiv

Directia generală de administrare a marilor contribuabili

membru

151).

Reprezentant

Asociatia Comunelor din România

membru

161).

Reprezentant

Asociatia Oraselor din România

membru

171).

Reprezentant

Asociatia Municipiilor din România

membru

181).

Reprezentant

Uniunea Natională a Consiliilor Judetene din România

membru

191).

Reprezentant

Ministerul Administratiei si Internelor

membru


1) Numai în cazul în care se dezbat problemele prevăzute la art. 4 alin. (3) din ordin.