MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 49         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 14 ianuarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spatiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale art. 21, 33, 34, 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si ale art. 29 alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.988/2004. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 161/2004 privind fisele fiscale, cu modificările si completările ulterioare

 

2.239/2004. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind instituirea unor măsuri de crestere a sigurantei navigatiei în apele nationale navigabile si în porturile românesti prin introducerea accelerată, pentru navele petroliere, a obligativitătii corpului dublu sau a unor cerinte echivalente de proiectare pentru navele petroliere cu corp simplu

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 517

din 25 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spatiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale art. 21, 33, 34, 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si ale art. 29 alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spatiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si ale art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Partidul solidaritătii democratice pentru sanse egale si o societate mai bună, prin presedintele său, Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de Ion Antonescu, presedintele Partidului solidaritătii democratice pentru sanse egale si o societate mai bună, prin care solicită amânarea cauzei, deoarece este citat, pentru acest termen, în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 13.004/2004 al acestei instante.

Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, apreciind că cererea de amânare nu este temeinic motivată.

Deliberând, Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. În acest sens, învederează Curtii că autorul exceptiei a mai invocat în acelasi dosar al instantei de fond, respectiv Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege mai sus amintite, prevalându-se de aceleasi dispozitii constitutionale si aceeasi motivare ca în prezenta cauză. În urma sesizării sale cu aceste exceptii de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 119/2003 asupra constitutionalitătii art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, iar prin Decizia nr. 65/2004, asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din aceeasi lege, respingând în ambele cazuri criticile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate. În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, art. 53 si art. 55 din Legea nr. 14/2003, reprezentantul Ministerului Public apreciază că acestea sunt neîntemeiate. În acest sens, arată că autorul are în vedere o omisiune legislativă atunci când se referă la art. 2, chestiune ce nu este de competenta instantei de contencios constitutional. De asemenea, consideră că art. 53 si art. 55 din legea amintită nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. În final, referindu-se la exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii legale atacate, pune concluzii de respingere a acestei exceptii ca neîntemeiată, deoarece observă că, în motivarea sa, autorul exceptiei nu invocă textele constitutionale pretins a fi încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 27/P/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale ale Legii nr. 90/2003 privind vânzarea spatiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Exceptia a fost ridicată de Partidul solidaritătii democratice pentru sanse egale si o societate mai bună, prin presedintele său, Ion Antonescu, cu prilejul solutionării cererii de reînregistrare a partidului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea nr. 14/2003 aduc atingere prevederilor constitutionale consacrate în art. 1 alin. (5), art. 11, art. 20, art. 21, 24, 54, 57, 124, art. 126 alin. (1), art. 129 si art. 146 lit. d), “raportate la dispozitiile Codului de procedură civilă”, precum si prevederilor principalelor tratate, pacte si conventii internationale la care România este parte. În critica sa, autorul insistă asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4) si ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, dispozitii care consacră caracterul definitiv si irevocabil al hotărârilor Curtii de Apel Bucuresti pronuntate cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei Tribunalului Bucuresti de respingere a cererii de înregistrare a unui partid politic sau a celei de radiere a partidului, considerând că acestea aduc atingere accesului liber la justitie, dreptului la apărare, prevederilor constitutionale care reglementează folosirea căilor de atac, precum si principalelor instrumente internationale ratificate de tara noastră. De asemenea, asa cum reiese din motivarea făcută în fata Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, precum si din încheierea prin care această instantă a sesizat Curtea Constitutională, critica de neconstitutionalitate vizează si dispozitiile art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003, art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992, precum si art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992, fără a indica însă prevederile constitutionale pretins a fi încălcate. Ulterior sesizării instantei de contencios constitutional, autorul exceptiei si-a completat motivarea printr-un înscris depus la Dosarul nr. 265D/2004 al Curtii Constitutionale, precizând textele constitutionale fată de care întelege să sustină neconstitutionalitatea prevederilor legale mai sus amintite. Astfel, în ceea ce priveste dispozitiile criticate din Legea nr. 90/2003, apreciază că art. 1 alin. (2) “intră în coliziune” cu principiile constitutionale ale dreptătii si pluralismului politic, în timp ce art. 9 alin. (1) reprezintă “o mare gafă a puterii legislative care, desi avea acte normative valide promulgate în noua ordine de drept, de după Revolutia din Decembrie 1989, a preferat totusi un act lovit de nulitate de pe timpul regimului totalitar [...]”. Asa fiind, aceste prevederi legale încalcă, în opinia sa, o serie de dispozitii constitutionale, precum si unele dispozitii din Carta Europeană a Drepturilor Omului. Referindu-se la prevederile Legii nr. 43/2003, autorul exceptiei arată că art. 3 alin. (3), prin sintagma “sunt scutite de impozite si taxe”, contravine dispozitiilor constitutionale care consacră egalitatea în drepturi, nediscriminarea, precum si ale art. 26 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În acelasi timp, sustine că dispozitiile art. 5 alin. (6) din Legea nr. 43/2003, care prevăd că, “La solicitarea donatorului, identitatea sa poate rămâne confidentială [...]”, contravin art. 1 alin. (5), art. 11, 20, 56, 148 si 149 din Constitutie, precum si prevederilor art. 25, 41 si 42 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, deoarece afectează transparenta procesului de finantare a unui partid politic. În ceea ce priveste prevederile art. 6 alin. (2) din legea amintită, consideră că acestea “situează partidele politice mai presus de lege”, contravenind art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Constitutie, precum si art. 20 si 21 din actul international mai sus mentionat. În acelasi timp, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 aduce atingere art. 56 alin. (1) din Constitutie, precum si art. 25, art. 26 si 41 din Cartă. Autorul critică art. 7 din Legea nr. 43/2003 pentru exceptia instituită prin acest text de lege, având în vedere faptul că “Legea nr. 14/2003 nu precizează astfel de exceptii”. Astfel, în opinia sa, sunt încălcate dispozitiile art. 8 alin. (2) din Constitutie si prevederile art. 41 alin. (2) din Cartă. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 11 alin. (3) si (5) din Legea nr. 43/2003, autorul exceptiei arată că acestea reprezintă “o grea ofensă la adresa electoratului” si încalcă, în consecintă, o serie de dispozitii constitutionale si din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

De asemenea, în opinia sa, dispozitiile art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4) din legea amintită sunt “abuzive si discriminatorii”, respectiv “încalcă cu premeditare Constitutia României cu privire la dreptate si pluralism politic”. În argumentarea neconstitutionalitătii prevederilor art. 21, art. 117 alin. (3), art. 149 si art. 153 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, autorul exceptiei enumeră o serie de texte constitutionale pe care le consideră ca fiind încălcate de aceste dispozitii legale. În fine, autorul exceptiei, criticând dispozitiile art. 49 alin. (2) si ale art. 54 din Legea nr. 47/1992, arată că acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (4), art. 145 si art. 154 alin. (1) din Constitutie si “constituie dovada dependentei economice a judecătorilor Curtii Constitutionale de puterea executivă si contravin Constitutiei României [...]”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. În acelasi timp, observă că autorul exceptiei a mai supus controlului de constitutionalitate dispozitiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, Curtea Constitutională pronuntându-se prin Decizia nr. 119/2003 în sensul respingerii criticilor ca neîntemeiate. De asemenea, aminteste că ulterior, prin Decizia nr. 65/2004, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ridicată de acelasi autor cu privire la dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. Referindu-se la dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, precum si la prevederile Legii nr. 43/2003, supuse criticii de neconstitutionalitate, apreciază că acestea “au ca scop asigurarea transparentei si legalitătii finantării partidelor politice; interzicerea finantării acestora de către persoane fizice sau juridice străine (prin donatii deghizate), precum si obtinerea de facilităti pentru cumpărarea sediilor partidelor politice de către cele care reprezintă un anumit procent din populatia României”. În continuare, Tribunalul mentionează că, în opinia sa, nu sunt întemeiate nici criticile de neconstitutionalitate care vizează anumite prevederi din Legea nr. 92/1992 si nici cele care se referă la art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992. În acest sens, arată că accesul liber la justitie nu este în nici un caz îngrădit, existând controlul judecătoresc al instantelor în fata cărora s-a ridicat exceptia. Pe de altă parte, apreciază că invocarea nejustificată a unor exceptii duce la o tergiversare a solutionării cauzelor, aglomerând instantele de judecată. De asemenea, arată că accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate căile de atac prevăzute de lege, această reglementare revenind puterii legiuitoare.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 181 din Legea nr. 35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor, învederând că autorul exceptiei nu-si motivează exceptia decât cu privire la dispozitiile art. 21 alin. (4) si art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, apreciază că aceste texte de lege sunt constitutionale. Astfel, arată că, desi în virtutea art. 129 din Constitutie părtile si Ministerul Public au dreptul de a folosi căile de atac în conditiile legii, aceasta nu înseamnă că justitiabilii se pot bucura, în toate cazurile, de accesul la toate căile de atac, ci numai de acelea prevăzute de lege.

În acest sens, aminteste că art. 126 alin. (2) din Constitutie lasă legiuitorului competenta de a stabili procedura de judecată si căile de atac pe care cei interesati le pot folosi, fără a limita prin aceasta în vreun fel accesul liber la justitie. De asemenea, apreciază că această reglementare este în deplină concordantă atât cu Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, cât si cu celelalte acte internationale ratificate de România, asa încât nu există o încălcare a prevederilor art. 20 din Constitutie. În consecintă, consideră că dispozitiile criticate din Legea nr. 43/2003, Legea nr. 92/1992, Legea nr. 47/1992 si Legea nr. 90/2003 sunt constitutionale si propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul observă că petentul a mai ridicat de două ori exceptia de neconstitutionalitate a unor texte din Legea nr. 14/2003. În acest sens, aminteste Decizia nr. 119/2003, prin care Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (4), si Decizia nr. 65/2004, prin care a fost respinsă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2). Asa fiind, consideră că, în virtutea prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (4), potrivit cărora deciziile Curtii Constitutionale sunt, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, general obligatorii si au putere numai pentru viitor, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale mai sus amintite nu este întemeiată, “motivările din deciziile anterioare ale Curtii fiind aceleasi”. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 53 alin. (2) si art. 55 din aceeasi lege, apreciază că, în virtutea art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât solutionarea cauzei nu depinde de aceste texte de lege.

Aceeasi solutie consideră că este aplicabilă si în cazul prevederilor Legii nr. 43/2003 si ale Legii nr. 90/2003 supuse criticii de neconstitutionalitate. De asemenea, analizând prevederile art. 21, 33, 34, art. 88 lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. (1) si (2) din Legea nr. 92/1992, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză. În ceea ce priveste prevederile art. 23 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992, consideră că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, asa încât critica acestor texte de lege apare ca fiind neîntemeiată. În acelasi timp, apreciază că prevederile art. 49 alin. (2) si ale art. 45 din Legea nr. 47/1992 nu au nici o relevantă pentru solutionarea cauzei, exceptia de neconstitutionalitate fiind, în cazul lor, inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că sustinerile autorului exceptiei referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor Legii nr. 14/2003 nu pot fi retinute. În acest sens, arată că acest act normativ nu îngrădeste accesul liber la justitie si nici nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 129. În plus, observă că dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din legea mentionată au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate într-o cauză în care acelasi autor a invocat în acelasi dosar al instantei de fond, respectiv Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti, aceleasi motive de neconstitutionalitate ca în prezenta cauză, Curtea pronuntându-se prin Decizia nr. 65/2004 în sensul respingerii exceptiei ca neîntemeiată.

În ceea ce priveste celelalte texte de lege criticate, consideră că acestea “nu contin dispozitii care să îngrădească dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime”.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, dispozitiile art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, prevederile art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spatiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările si completările ulterioare, precum si dispozitiile art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, cu modificările ulterioare.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 8, art. 10, art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21, art. 24, art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), (2) si (3), art. 37 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 52, art. 54, art. 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 129, art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 146 lit. d), art. 148, art. 149 si art. 151 alin. (1).

Alături de aceste dispozitii constitutionale, autorul invocă si încălcarea dispozitiilor referitoare la drepturile omului si libertătile fundamentale din pactele, tratatele si conventiile internationale ratificate de România, Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si dispozitiile art. 20, 21, 25, 26, 40, 41, 52 si 53 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul exceptiei a mai invocat în acelasi dosar al instantei de fond, respectiv Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, prevalându-se de aceleasi dispozitii constitutionale si aceeasi motivare ca în prezenta cauză.

Astfel, în urma sesizării sale, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 119 din 25 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2003, asupra constitutionalitătii art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, si prin Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din aceeasi lege, respingând în ambele cazuri criticile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate.

Având în vedere aceste aspecte, precum si faptul că în jurisprudenta sa, asa cum reiese si din Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea Constitutională a statuat că aceleasi părti si pentru aceleasi motive nu pot reitera exceptia de neconstitutionalitate, întrucât s-ar încălca autoritatea lucrului judecat, exceptia de neconstitutionalitate ce priveste dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 54 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 este inadmisibilă.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusă dispozitiilor art. 2 din legea mai sus mentionată, Curtea constată că aceasta vizează faptul că textul de lege “renuntă la valori reale si interzice sau prescrie dreptul partidelor politice de a «organiza initiativa legislativă a cetătenilor»”.

Asadar, se are în vedere o omisiune legislativă, or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului. În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 din Legea nr 14/2003 apare ca fiind inadmisibilă.

În continuare, examinând critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea apreciază că acestea nu contravin textelor constitutionale invocate. Astfel, observă că prevederile art. 53 alin. (2) obligă partidele politice existente ca, în vederea stabilirii conformitătii cu dispozitiile Legii nr. 14/2003, să se supună procedurii judiciare necesare pentru înregistrarea partidelor, procedură ce se bucură de toate garantiile necesare asigurării liberului acces la justitie, a dreptului la apărare si a dreptului de a exercita căile de atac. Asa fiind, apare ca nesustinută critica potrivit căreia acest text de lege contravine prevederilor art. 21, 24, 124, art. 126 alin. (1) si ale art. 129 din Constitutie.

Faptul că legea prevede sanctiunea radierii partidului care nu se supune obligatiei de înscriere în termen de 6 luni nu este de natură să altereze constitutionalitatea art. 53 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. Într-adevăr, având ca obiectiv promovarea valorilor si intereselor nationale, a pluralismului politic, contributia la formarea opiniei publice, participarea în alegeri si constituirea unor autorităti publice, partidele politice trebuie să fie primele subiecte de drept care să tindă la stabilirea unei depline conformităti cu legea, inclusiv cu dispozitiile legale care reglementează conditiile de înfiintare si activitatea lor. Asa fiind, sanctiunea radierii apare nu numai ca firească, dar si necesară într-o societate democratică, guvernată de respectul legii.

De asemenea, nici natura termenului de 6 luni pentru înscrierea partidului politic, care este un termen de decădere după cum reiese din prevederile art. 53 alin. (3) din legea amintită, nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Astfel, instituirea unui termen de decădere nu este de natură să împiedice liberul acces la justitie. Într-adevăr, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, între care si stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În ceea ce priveste art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor sale, organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale care participă la alegeri se supun prevederilor legii partidelor politice, exceptie făcând articolele pe care le mentionează. Acest text de lege nu reprezintă, în fapt, decât o expresie a prevederilor constitutionale ale art. 62 alin. (2), potrivit cărora “Organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în conditiile legii electorale. Cetătenii unei minorităti nationale pot fi reprezentati numai de o singură organizatie”.

Astfel, legiuitorul a urmărit aplicarea principiului egalitătii de sanse între cetăteni, prin înlăturarea, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 4 alin. (2), a oricăror forme de discriminare, între altele, pe criterii “de nationalitate, de origine etnică, [...], de apartenentă politică [...]”.

Constituindu-se, în consecintă, într-o garantie a drepturilor cetătenilor care constituie o minoritate, acest text de lege nu numai că nu aduce atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dar reprezintă un adevărat mijloc de protectie a drepturilor consacrate în Legea fundamentală.

Având în vedere aceleasi argumente retinute în sustinerea constitutionalitătii art. 2, art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea apreciază că aceste texte de lege nu contin nici o prevedere contrară actelor internationale invocate de autorul exceptiei.

În continuare, analizând critica de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, potrivit cărora numai partidele reînscrise potrivit Legii nr. 14/2003 pot beneficia de prevederile Legii nr. 90/2003, Curtea observă că dispozitiile legale criticate nu contin nici o prevedere prin care se aduce atingere principiilor dreptătii si pluralismului, ca valori fundamentale ce caracterizează statul român. Asa cum reiese din însusi titlul Legii nr. 90/2003, acest act normativ urmăreste reglementarea conditiilor în care spatii aflate în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale pot fi vândute numai către o categorie anume de cumpărători, respectiv partidele politice. Destinatia specială a acestor imobile, cea de sediu de partid, justifică optiunea legiuitorului de a se adresa doar acelor partide prezente pe esichierul politic românesc prin complinirea conditiilor cerute pentru legala lor existentă si functionare si nu celor care nu au întrunit cerintele legale pentru a fi reînscrise. Asa fiind, Curtea apreciază că textul legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale sau internationale invocate. De altfel, se observă că multe dintre prevederile constitutionale la care autorul exceptiei face trimitere, cum sunt cele ale art. 4 alin. (2), art. 10, art. 24 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), (2) si (3), art. 37 alin. (1), art. 52, art. 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148, art. 149 si ale art. 151 alin. (1), nu au nici o relevantă pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Aceeasi ratiune care fundamentează solutia de mai sus, si anume destinatia specială a imobilelor la care face referire Legea nr. 90/2003, justifică si solutia legislativă a art. 9 alin. (2), potrivit căreia, în cazul încetării activitătii partidelor politice, sediile trebuie să fie transmise către persoane juridice cu scop identic sau asemănător, făcând ca si în acest caz exceptia de neconstitutionalitate să apară ca neîntemeiată.

În continuare, examinând dispozitiile atacate din Legea nr. 43/2003, precum si continutul dosarului de fond, Curtea constată că prevederile art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3) si ale art. 7 din acest act normativ nu au relevantă pentru solutionarea cauzei. Aceeasi solutie se păstrează si în cazul prevederilor art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003, potrivit cărora partidele politice sau candidatii independenti care nu au obtinut cu prilejul alegerilor pragul electoral impus de lege sunt obligati să restituie subventiile primite de la bugetul de stat, întrucât obiectul Dosarului nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă îl constituie reînscrierea Partidului solidaritătii democratice pentru sanse egale si o societate mai bună, iar nu un litigiu ce priveste restituirea unor astfel de subventii.

De asemenea, Curtea observă că, înainte de a fi sesizată cu prezenta exceptie de neconstitutionalitate, dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 au fost abrogate prin art. 12 din Legea nr. 90/2003, solutia legislativă criticată nefiind preluată în continutul acestui din urmă act normativ. Asa fiind, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constitutională nu se poate pronunta decât asupra dispozitiilor dintr-o lege aflată în vigoare, exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 apare ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 43/2003, Curtea apreciază, de asemenea, că acestea nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de către autorul exceptiei. Faptul că acesta din urmă vorbeste despre “folosirea abuzivă a executorilor judecătoresti” nu poate pune sub îndoială constitutionalitatea modului în care legiuitorul întelege să înzestreze actele normative cu fortă coercitivă, ci apare, mai degrabă, ca o critică ce vizează modul în care legea a fost aplicată, problemă ce nu tine însă de competenta Curtii Constitutionale. În ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 92/1992, despre care autorul exceptiei pretinde că sunt neconstitutionale, Curtea observă că nici una dintre aceste dispozitii legale nu are legătură cu solutionarea cauzei. Asa fiind, în virtutea dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constitutională nu se poate pronunta decât asupra constitutionalitătii unor prevederi dintr-o lege de care depinde solutionarea cauzei, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21, 33, 34, 51, art. 88 lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 apare ca fiind inadmisibilă.

Aceeasi concluzie de inadmisibilitate se impune si în ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992, dispozitii al căror continut a fost preluat, în urma republicării Legii nr. 47/1992 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, în art. 29 alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78.

Într-adevăr, Curtea constată că nici aceste dispozitii nu au nici o relevantă asupra solutionării cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 11 alin. (5) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, precum si ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spatiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, exceptie ridicată de Partidul solidaritătii democratice pentru sanse egale si o societate mai bună, prin presedintele său, Ion Antonescu, în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 21, 33, 34, 51, art. 88 alin. (1) lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si ale art. 29 alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 noiembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 161/2004 privind fisele fiscale, cu modificările si completările ulterioare

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 376/2004 privind bursele private si ale art. 196 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului finantelor publice nr. 161/2004 privind fisele fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 12 februarie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Formularul 210 “Fisa fiscală 1 (pentru venituri din salarii la functia de bază - FF1)”, cod 14.13.01.13/1, prevăzut în anexa nr. 1, se înlocuieste cu formularul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

2. Instructiunile de completare a formularului 210 “Fisa fiscală 1” (pentru venituri din salarii, la functia de bază - FF1), prevăzute în anexa nr. 2, se modifică după cum urmează:

- capitolele V “Calculul impozitului pe veniturile din salarii” si VI “Date referitoare la regularizarea impozitului” se înlocuiesc cu textul din anexa nr. 2 la prezentul ordin.

3. Conditiile pentru transmiterea fiselor fiscale pe cale electronică, cuprinse în anexa nr. 4, se completează cu textul prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul ordin.

Art. II. - Anexele nr. 1, 2 si 3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Directia generală de gestiune a impozitelor si contributiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, Directia generală a tehnologiei informatiei din cadrul Ministerului Finantelor Publice, Directia generală de administrare a marilor contribuabili, directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, precum si angajatorii vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 29 decembrie 2004.

Nr. 1.988.

 

ANEXA Nr. 1*)

 

Formulare-fise fiscale

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

 

ANEXA Nr. 2

 

CAPITOLUL V

Calculul impozitului pe veniturile din salarii

 

A. Se completează, pentru fiecare lună, cu datele din statul de salarii referitoare la angajatul respectiv, astfel:

col. 1 “Venit net”, rd. 1.1 - 12.1 - se înscrie venitul net din salarii, calculat potrivit legii pentru functia de bază, cuvenit salariatului conform statului de salarii din luna respectivă;

col. 2 “Impozit lunar calculat si retinut”, rd. 1.2 - 12.2 - se înscrie impozitul retinut lunar conform statului de salarii, calculat prin aplicarea baremului lunar de impozitare asupra bazei de calcul, determinată ca diferentă între venitul net din salarii, aferent unei luni, si deducerile personale acordate pentru luna respectivă.

Rd. 13. “Total” se completează pe coloane, astfel:

col. 1 “Venit net” - se înscrie suma rezultată prin însumarea venitului net lunar, de la rd. 1.1 - 12.1;

col. 2 “Impozit lunar calculat si retinut” - se înscrie suma rezultată prin însumarea impozitului lunar, calculat si retinut în cursul anului, de la rd. 1.2 - 12.2.

B. “Cheltuieli profesionale acordate” – se completează cu suma reprezentând cheltuieli profesionale acordate în cursul anului, conform statului de salarii.

C. “Număr de luni pentru care se cuvin cheltuieli profesionale” - se completează cu numărul de luni pentru care se cuvin cheltuieli profesionale, respectiv cu numărul de luni în care salariatul a realizat venituri din salarii.

D. “Cotizatia de sindicat plătită” - se completează cu suma reprezentând cotizatia de sindicat plătită, astfel:

D1. “prin retinere pe stat” - se înscrie suma reprezentând cotizatia de sindicat retinută de angajator pe statul de salarii;

D2. “la organizatia sindicală” - se înscrie suma reprezentând cotizatia de sindicat plătită de angajat, conform documentelor justificative emise de organizatia sindicală.

E. “Bursa privată conform Legii nr. 376/2004” – se completează în cazul angajatilor pentru care angajatorul are obligatia calculării si regularizării impozitului anual si care solicită restituirea sumelor reprezentând cheltuieli efectuate în cursul anului cu bursele private.

E1. “Suma plătită în cursul anului de raportare” – se înscrie suma plătită de angajat, în cursul anului de raportare, pentru bursa privată, conform documentatiei depuse.

E2. “Suma admisă la compensare/restituire” – se înscrie suma admisă la compensare/restituire, conform legii.

Suma nu poate depăsi 1% din impozitul pe venitul annual datorat (rd. 8, cap. VI).

Contractul privind acordarea bursei private, precum si documentele de plată se prezintă angajatorului în original si în copie. Copiile certificate se păstrează de către angajator.

Rândul de la lit. E se completează în cazul angajatilor pentru care angajatorul are obligatia calculării si regularizării impozitului anual pe veniturile din salarii si care au efectuat în cursul anului cheltuieli cu bursele private, conform Legii nr. 376/2004 privind bursele private, si solicită restituirea acestora.

 

CAPITOLUL VI

Date referitoare la regularizarea impozitului

 

Se completează numai pentru angajatii pentru care se efectuează calculul impozitului anual si regularizarea acestuia, potrivit legii, astfel:

rd. 1 “Venit net” - se preia suma din col. 1 rd. 13.1

“Total” de la cap. V “Calculul impozitului pe veniturile din salarii”;

rd. 2 “Cheltuieli profesionale acordate” - se preia suma din rd. B al cap. V “Calculul impozitului pe veniturile din salarii”;

rd. 3 “Cheltuieli profesionale recalculate” - se înscrie suma obtinută prin înmultirea sumei reprezentând cheltuieli profesionale (calculate pe baza deducerii personale de bază, stabilită la sfârsitul anului prin ordin al ministrului finantelor publice), cu numărul lunilor calendaristice pentru care se cuvin cheltuieli profesionale, înscris la pct. C al cap. V “Calculul impozitului pe veniturile din salarii”;

rd. 4 “Venit net recalculat” - se înscrie suma rezultată din cumularea venitului net (rd. 1) cu diferenta de cheltuieli profesionale (rd. 2 - rd. 3).

În situatia în care din calcul rezultă o sumă negativă, se va înscrie cifra .0” (zero);

rd. 5 “Deduceri personale cuvenite” - se înscrie suma deducerilor personale (de bază si suplimentare) cuvenite angajatului, recalculată prin înmultirea coeficientilor înscrisi în cap. IV “Deduceri personale” pct. A cu deducerea personală de bază stabilită la sfârsitul anului, prin ordin al ministrului finantelor publice.

Deducerile personale se acordă, conform legii, în limita venitului net realizat, iar suma maximă a acestora nu poate depăsi lunar de 3 ori deducerea personală de bază;

rd. 6 “Cotizatia de sindicat plătită” - se înscrie suma reprezentând cotizatia de sindicat plătită de angajat în anul fiscal, conform legii, calculată prin cumularea sumelor înscrise la pct. D1 si D2 ale cap. V “Calculul impozitului pe veniturile din salarii”;

rd. 7 “Venit net anual impozabil” - se înscrie diferenta dintre venitul net recalculat (rd. 4), deducerile personale cuvenite (rd. 5) si cotizatia de sindicat plătită (rd. 6).

În situatia în care din calcul rezultă o sumă negativă, se va înscrie cifra .0” (zero);

rd. 8 “Impozit anual” - se înscrie impozitul annual calculat prin aplicarea baremului anual, stabilit prin ordin al ministrului finantelor publice, la venitul net anual impozabil (rd. 7);

rd. 9 “Total impozit lunar calculat si retinut” - se preia suma din col. 2 rd. 13.2 “Total” de la cap. V;

rd. 10 “Diferenta de impozit rămas de achitat de către angajat” - se înscrie diferenta dintre impozitul anual

(rd. 8), impozitul calculat si retinut în cursul anului (rd. 9) si “Suma admisă la compensare/restituire” (rd. E2 cap. V) dacă suma rezultată este pozitivă.

În situatia în care suma rezultată este negativă se preia la rândul 11;

rd. 11 “Diferenta de impozit de restituit angajatului” - se înscrie diferenta pozitivă dintre impozitul calculat si retinut în cursul anului (rd. 9) si impozitul anual (rd. 8), la care se adaugă “Suma admisă la compensare/restituire” (rd. E2 cap. V).

 

ANEXA Nr. 3*)

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind instituirea unor măsuri de crestere a sigurantei navigatiei în apele nationale navigabile si în porturile românesti prin introducerea accelerată, pentru navele petroliere, a obligativitătii corpului dublu sau a unor cerinte echivalente de proiectare pentru navele petroliere cu corp simplu

 

În temeiul prevederilor art. 12 lit. d), j), k) si r) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 197/1998, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Scopul prezentului ordin este de a stabili un program de introducere accelerată a cerintelor pentru navele petroliere cu corp dublu sau a cerintelor echivalente de proiectare din Conventia MARPOL 73/78 pentru navele petroliere cu corp simplu si de a interzice transportul spre sau dinspre porturile românesti al produselor petroliere grele cu navele petroliere cu corp simplu.

Art. 2. - (1) Prevederile prezentului ordin se aplică navelor petroliere destinate transportului produselor petroliere de 5.000 tdw sau mai mult care se află în una dintre următoarele situatii:

a) arborează pavilionul român;

b) intră sau ies în/din porturile românesti ori operează în aceste porturi si la terminalele petroliere românesti, indiferent de pavilionul acestora;

c) ancorează în apele nationale navigabile ale României.

(2) Prevederile art. 4 alin. (3) se aplică navelor petroliere de 600 tdw sau mai mult.

(3) Prevederile prezentului ordin nu se aplică navelor de război, navelor militare auxiliare sau navelor aflate în proprietatea ori în operarea unui stat, utilizate numai în servicii guvernamentale necomerciale.

Art. 3. - În scopul aplicării prezentului ordin, termenii de mai jos au următoarele întelesuri:

a) Conventia MARPOL 73/78 - Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul din 1978, încheiat la 17 februarie 1978 la Londra (MARPOL 73/78), la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993 pentru aderarea României la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra;

b) Regula 13G revizuită din anexa I la Conventia MARPOL 73/78 - amendamentele la Regula 13G din anexa I la Conventia MARPOL 73/78 si la suplimentul Certificatului IOPP, astfel cum au fost adoptate prin Rezolutia MEPC.95(46) din 27 aprilie 2001, si care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2002, fiind acceptate de România prin Legea nr. 573/2002 pentru acceptarea Amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Conventia internatională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MEPC.95(46) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001;

c) navă petrolieră - navă petrolieră, astfel cum este definită la Regula 1(4) din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

d) deadweight - tonaj deadweight (tdw), astfel cum este definit la Regula 1(22) din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

e) navă petrolieră nouă - navă petrolieră, astfel cum este definită la Regula 1(26) din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

f) navă petrolieră de categoria 1 - navă petrolieră de 20.000 tdw si mai mult, care transportă ca marfă titei, combustibil lichid, combustibil diesel greu ori ulei de ungere, sau de 30.000 tdw si mai mult, care transportă hidrocarburi, altele decât cele mai sus mentionate, care nu corespunde cerintelor pentru petrolierele noi, astfel cum sunt definite în Regula 1(26) din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

g) navă petrolieră de categoria 2 - navă petrolieră de 20.000 tdw si mai mult, care transportă ca marfă titei, combustibil lichid, combustibil diesel greu ori ulei de ungere, sau de 30.000 tdw si mai mult, care transportă hidrocarburi, altele decât cele mai sus mentionate, care corespunde cerintelor pentru petrolierele noi, astfel cum sunt definite în Regula 1(26) din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

h) navă petrolieră de categoria 3 - navă petrolieră de 5.000 tdw si mai mult, dar mai putin decât s-a specificat la lit. f) si g);

i) navă petrolieră cu corp simplu - navă petrolieră care nu este conformă cu cerintele de proiectare în materie de dublu corp sau cu norme de proiectare echivalente ale Regulii 13F din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

j) navă petrolieră cu corp dublu - navă petrolieră care este conformă cu cerintele de proiectare sau cu normele de proiectare echivalente ale Regulii 13F din anexa I la Conventia MARPOL 73/78 sau o navă petrolieră care îndeplineste cerintele paragrafului 1 lit. c) al Regulii 13G revizuite din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

k) vârsta - vârsta navei, exprimată în numărul de ani de la data livrării;

l) combustibil diesel greu - combustibil diesel, astfel cum este definit în Regula 13G revizuită din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

m) combustibil lichid - produse distilate grele sau reziduuri de titei ori amestecuri ale acestor produse, astfel cum sunt definite în Regula 13G revizuită din anexa I la Conventia MARPOL 73/78;

n) produse petroliere grele înseamnă:

(i) produse petroliere grele cu o densitate mai mare de 900 kg/m3 la o temperatură de 15şC1);

(ii) combustibili lichizi cu o densitate mai mare de 900 kg/m3 la o temperatură de 15şC sau o viscozitate cinematică de peste 180 mm2/s2), la o temperatură de 50şC;

(iii) bitumuri si gudroane si emulsii ale acestora;

o) terminale petroliere aflate în apele nationale navigabile ale României - instalatii din largul mării, fixe sau mobile, care operează pe sau deasupra platoului continental românesc.

Art. 4. - (1) Navele petroliere, cu exceptia celor cu corp dublu, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, nu pot intra în porturile românesti sau nu pot acosta la terminalele petroliere aflate în apele nationale navigabile ale României sau, dacă se solicită, nu li se va acorda dreptul de arborare a pavilionului român după aniversarea, în anul specificat mai jos, a datei de livrare a navei:

a) pentru navele petroliere de categoria 1:

- anul 2003 pentru navele livrate în anul 1980 sau mai devreme;

- anul 2004 pentru navele livrate în anul 1981;

- anul 2005 pentru navele livrate în anul 1982 sau mai târziu;

b) pentru navele petroliere de categoriile 2 si 3:

- anul 2003 pentru navele livrate în anul 1975 sau mai devreme;

- anul 2004 pentru navele livrate în anul 1976;

- anul 2005 pentru navele livrate în anul 1977;

- anul 2006 pentru navele livrate în anii 1978 si 1979;

- anul 2007 pentru navele livrate în anii 1980 si 1981;

- anul 2008 pentru navele livrate în anul 1982;

- anul 2009 pentru navele livrate în anul 1983;

- anul 2010 pentru navele livrate în anul 1984 sau mai târziu.

(2) Fără a încălca prevederile alin. (1), navele petroliere din categoriile 2 si 3, prevăzute numai cu dublu fund sau cu dublu bordaj, care nu se foloseste pentru transportul de produse petroliere si care se extinde pe toată lungimea tancurilor de marfă, sau cele prevăzute cu spatii cu corp dublu, care nu se folosesc pentru transportul produselor petroliere si care se extind pe toată lungimea tancurilor de marfă, care nu îndeplinesc conditiile de exceptare de la prevederile paragrafului 1(c) al Regulii 13G revizuite din anexa I la Conventia MARPOL 73/78, pot să fie operate în continuare după data prevăzută la alin. (1), dar nu după aniversarea datei de livrare a navei în anul 2015 sau nu după data la care nava împlineste vârsta de 25 de ani de la data livrării sale, luându-se în considerare data cea mai recentă dintre aceste date.

(3) Nici o navă petrolieră care transportă produse petroliere grele, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, nu poate intra în porturile românesti, nu poate acosta la terminalele petroliere, nu poate ancora în apele nationale navigabile ale României si nici nu poate părăsi aceste locuri dacă nu are corp dublu.

(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) navele petroliere care sunt operate exclusiv în porturi si pe căi navigabile interioare românesti, cu conditia ca respectivele nave să aibă certificate tehnice valabile, în conformitate cu legislatia în vigoare privind navigatia pe căile navigabile interioare.

(5) Navele petroliere cu o capacitate mai mică de 5.000 tdw se vor conforma prevederilor alin. (3) nu mai târziu de aniversarea datei de livrare a navei în anul 2008.

(6) În cazul în care conditiile de gheată fac necesară folosirea unor nave cu întărituri pentru navigatia prin gheturi până la 21 octombrie 2005, se vor putea admite intrarea în porturile românesti, acostarea la terminale petroliere, ancorarea în apele nationale ale României, precum si părăsirea acestor locuri de către navele petroliere cu corp simplu prevăzute cu întărituri pentru navigatia în gheturi, care au un dublu fund neutilizat pentru transportul produselor petroliere, extins pe întreaga lungime a tancurilor de marfă, cu conditia ca produsele petroliere grele să fie transportate numai în tancurile centrale.

Art. 5. - Indiferent de pavilionul lor, navele petroliere de categoriile 2 si 3, care nu au corp dublu si au o vechime mai mare de 15 ani, nu pot intra în porturile românesti, nu pot acosta la terminalele petroliere si nu pot ancora în apele nationale navigabile ale României si nici nu pot părăsi aceste locuri după aniversarea datei de livrare a navei în anul 2005 decât cu conditia respectării sistemului de evaluare a stării navei prevăzut la art. 6.

Art. 6. - Pentru îndeplinirea prevederilor art. 5, se aplică sistemul de evaluare a stării navei stabilit prin Rezolutia MEPC.94(46) din 27 aprilie 2001, cu amendamentele ulterioare.

Art. 7. - După aniversarea datei de livrare a navei în anul 2015 nu se vor mai permite:

a) continuarea operării navelor petroliere de categoriile 2 si 3 care arborează pavilion român, în conformitate cu paragraful 5 al Regulii 13G revizuite din anexa I la Conventia MARPOL 73/78; si

b) intrarea în porturile sau în terminalele românesti a navelor petroliere de categoriile 2 si 3 chiar dacă ele continuă să fie operate sub pavilionul unui alt stat, în conformitate cu paragraful 5 al Regulii 13G revizuite din anexa I la Conventia MARPOL 73/78.

Art. 8. - (1) Prin derogare de la art. 4, 5 si 7, Autoritatea Navală Română si administratiile portuare pot permite, în mod exceptional, unei nave petroliere să intre în porturile românesti, să opereze la terminalele petroliere si să ancoreze în apele nationale navigabile ale României doar în următoarele cazuri:

a) dacă nava petrolieră este în pericol si caută un loc de refugiu;

b) dacă nava petrolieră este fără marfă la bord si intră într-un port pentru reparatii.

(2) Permisiunea se acordă în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) si ale art. 87 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 245/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval.

Art. 9. - (1) Autoritatea Navală Română va informa Organizatia Maritimă Internatională, în conformitate cu art. 211 paragraful 3 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996 privind ratificarea Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, si aderarea la Acordul referitor la aplicarea părtii a XI-a a Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994, despre intrarea în vigoare a acestui ordin.

(2) Autoritatea Navală Română va informa Organizatia Maritimă Internatională, conform art. 7, asupra deciziei de a refuza intrarea navelor petroliere care operează în conformitate cu prevederile paragrafului 5 al Regulii 13G revizuite din anexa I la Conventia MARPOL 73/78 în porturile sau terminalele românesti, pe baza paragrafului 8(b) al Regulii 13G revizuite din anexa I la Conventia MARPOL 73/78.

(3) Autoritatea Navală Română va informa Organizatia Maritimă Internatională despre autorizarea, suspendarea, retragerea sau refuzul operării navelor petroliere din categoriile 1 si 2 autorizate să arboreze pavilionul român conform art. 5, pe baza paragrafului 8(a) al Regulii 13G revizuite din anexa I la Conventia MARPOL 73/78.

Art. 10. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

Art. 11. - Autoritatea Navală Română va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 12. - Prezentul ordin transpune prevederile Regulamentului nr. 417/2002/CE al Parlamentului European si al Consiliului din 18 februarie 2002 privind introducerea accelerată pentru navele petroliere a obligativitătii corpului dublu sau aplicarea unor cerinte echivalente de proiectare pentru navele petroliere cu corp simplu si abrogarea Regulamentului Consiliului nr. 2.978/94, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 64 din 7 martie 2002, astfel cum a fost amendat prin Regulamentul nr. 1.726/2003/CE al Parlamentului European, si al Consiliului din 22 iulie 2003, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 249 din 1 octombrie 2003, precum si ale Regulamentului nr. 2.099/2002/CE al Parlamentului European si al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind stabilirea Comitetului pentru Mări Sigure si prevenirea poluării de către nave (COSS), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 324 din 29 noiembrie 2002.

Art. 13. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 6 decembrie 2004.

Nr. 2.239.


1) Care corespunde unui grad API mai mic de 25,7.

2) Care corespunde unei viscozităti cinematice mai mari de 180 cSt.