MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 46         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 13 ianuarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 453 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 471 din 4 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

2.139/2004. – Hotărâre pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

886/2004. – Ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor pentru aprobarea formularului-tip al Procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor în domeniul meteorologiei

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 453

din 28 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale si conventionale invocate.

Art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în situatii juridice identice, iar persoana legal citată se poate apăra personal sau prin avocat ales, fără a fi îngrădit în vreun fel acest drept, tinând cont de faptul că administrarea probatoriului si apărarea se pot face, cu respectarea garantiilor procesuale penale, si în lipsa inculpatului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 95/P/2004, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de inculpatul Monel Dumitru Paizan, cercetat în dosarul cu numărul de mai sus pentru săvârsirea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută si pedepsită de art. 248 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textul legal criticat este neconstitutional, întrucât contravine dreptului său fundamental la apărare si principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări. În spetă, autorul s-a aflat în imposibilitatea de a se apăra, deoarece era internat în spital si, cu toate acestea, nu s-a acceptat efectuarea unei expertize medicale în vederea suspendării procesului conform art. 303 din Codul de procedură penală. Dată fiind această situatie particulară, instanta de judecată a decis însă că procedura de citare a fost legal îndeplinită si că procesul poate continua, sens în care au fost administrate probatorii.

Judecătoria Galati opinează că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constitutie, deoarece nu poate fi vorba de o contrarietate între cele două texte, ci, dimpotrivă, de o concretizare a garantării constitutionale a dreptului la apărare. Neprezentarea “părtilor citate“ nu împiedică judecarea cauzei, dar consolidează obligatia instantelor de a-l cita pe inculpat.

Chiar si în situatia în care inculpatul este internat în spital, acesta beneficiază de o reală posibilitate de a se apăra singur, întrucât, potrivit art. 74 din Codul de procedură penală, instanta procedează la ascultarea sa în locul unde se află.

Prevederile legale criticate nu contin dispozitii discriminatorii, deoarece ele se aplică tuturor părtilor din proces aflate în situatii identice. De asemenea, art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală este în concordantă cu art. 6 punctul 3 lit. c) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât posibilitatea inculpatului de a se apăra singur nu se confundă cu posibilitatea acestuia de a se prezenta la fiecare termen de judecată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt cuprinse în titlul II Judecata, care contine suficiente garantii procesuale pentru desfăsurarea unui proces echitabil, cât si pentru respectarea principiului privind asigurarea dreptului la apărare si a tratatelor internationale privind drepturile omului. Astfel, autorul exceptiei beneficiază în mod egal, fără discriminare, de dreptul la apărare, la fel ca toti cei aflati în aceeasi situatie. Potrivit art. 24 din Constitutie, dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului, părtile având dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Nu trebuie omis faptul că există numeroase alte articole în Codul de procedură penală care asigură părtilor suficiente garantii procesuale: art. 6 referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 66 cu privire la dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor, art. 250 cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală sau art. 323 cu privire la ascultarea inculpatului. În cazul de fată, prin faptul că inculpatul este internat în spital, nu se împiedică exercitarea dreptului la apărare, întrucât, conform art. 74 din Codul de procedură penală, ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseste în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanta de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, cu exceptia cazurilor în care legea prevede altfel. Mai mult decât atât, inculpatul beneficiază de dispozitiile art. 171 si 294 din Codul de procedură penală, care reglementează dreptul la apărare, dispozitii care sunt conforme cu principiile constitutionale.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a art. 16 din Constitutie, Guvernul apreciază că textul criticat nu introduce nici o formă de tratament diferentiat care să ridice probleme prin prisma principiului amintit.

Dreptul persoanei de a se apăra singură si de a participa la procesul penal pornit împotriva sa reprezintă un aspect al garantiei mai largi cuprinse în art. 24 din Constitutie si în art. 6 pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Acest drept nu este însă unul absolut, el putând face obiectul unor restrângeri, cu conditia ca aceste limitări să urmărească un scop legitim si să fie respectat un raport rezonabil de proportionalitate între scop si măsurile adoptate. În jurisprudenta organelor de la Strasbourg s-a arătat că obligatia de a fi reprezentat de un avocat, mai ales în fata instantelor superioare, precum si posibilitatea instantei nationale de a dispune numirea unui avocat din oficiu atunci când consideră că persoana acuzată nu se poate apăra singură în mod eficient se constituie în aspecte care nu sunt incompatibile cu exigentele Conventiei.

Este evident că textul legal criticat urmăreste un scop legitim, si anume posibilitatea continuării procedurii chiar în absenta părtilor legal citate si care, dintr-un motiv ori altul, nu doresc sau nu pot să participe la judecată. Continuarea administrării probelor în absenta inculpatului răspunde unei alte cerinte statuate în dreptul intern si international, si anume aceleia referitoare la celeritatea judecării cauzelor în vederea asigurării probelor si a mărturiilor la un moment cât mai apropiat în timp de cel al comiterii infractiunii, astfel încât să fie respectate principiile nemijlocirii si al aflării adevărului.

Fără îndoială că asigurarea celeritătii si eficientei procesului penal nu se poate face în detrimentul apărării, si tocmai de aceea restrângerea dreptului de a participa la procedură este înconjurată de numeroase garantii procesuale (art. 174, art. 129, art. 74, art. 171 din Codul de procedură penală).

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la judecarea cauzei chiar în situatia în care părtile citate nu se prezintă la judecată, nu contin dispozitii contrare dreptului părtilor de a fi asistate, în tot cursul procesului penal, de un avocat ales sau din oficiu. În plus, în procesul penal părtile trebuie să dea dovadă de un minim de diligentă, pentru a se informa singure cu privire la continutul dezbaterilor si al eventualelor termene dispuse în cauză, în scopul pregătirii si sustinerii propriei apărări. Prevederile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contin dispozitii susceptibile de aplicare diferentiată si discriminatorie, ci presupun aplicarea lor tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, care are următorul continut: “Neprezentarea părtilor citate nu “mpiedică judecarea cauzei. Când instanta consideră că este necesară prezenta uneia dintre părtile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum si cele ale art. 6 punctul 3 lit. c) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care dispun cu privire la dreptul acuzatului de a se apăra el însusi sau de a fi asistat de un apărător, si dacă nu dispune de mijloacele necesare, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, când interesele justitiei o cer.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitia legală criticată nu contravine Constitutiei si prevederilor din Conventie invocate de autorul exceptiei, întrucât prin aplicarea art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală nu se încalcă dreptul la apărare al părtii care, desi a fost citată legal, nu s-a prezentat la judecarea cauzei si nici nu se instituie vreo discriminare între participantii la judecată, asa cum fără temei sustine autorul exceptiei.

Judecata cauzei în lipsa părtii care a fost citată în conditiile legii este o solutie care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit să pună capăt conflictului juridic dedus judecătii si să restabilească ordinea de drept, fără întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credinte a părtilor în litigiu.

Pentru cauzele în care neprezentarea părtii legal citate s-a datorat unor motive temeinice, independente de vointa sa, legea prevede remedii de natură să satisfacă în totalitate dreptul la apărare al acestuia.

Astfel, în situatia în care învinuitul sau inculpatul se găseste în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi audiat, instanta de judecată are, potrivit art. 74 din Codul de procedură penală, obligatia de a-l asculta la locul unde se află.

Tot astfel, în cazul în care dovedeste că la termenul la care s-a judecat cauza la prima instantă sau la instanta de apel a fost în imposibilitatea de a se prezenta si de a înstiinta despre această imposibilitate, partea judecată în lipsă poate ataca pe calea recursului hotărârea, invocând în acest sens motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 din Codul de procedură penală, iar în cazul în care cauza a fost judecată de instanta de recurs, poate să atace decizia acestei instante pe calea contestatiei în anulare, în conformitate cu dispozitiile art. 386 si următoarele din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 471

din 4 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cereal Prod“ – S.A. din Focsani în Dosarul nr. 583/C+C/2004 al Tribunalului Vrancea – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. În acest sens, arată că dispozitiile legale criticate constituie, de fapt, o concretizare la nivel legislativ a obligatiei constitutionale instituite în sarcina statului, prin art. 50 din Constitutie, de asigurare a unei protectii speciale pentru persoanele cu handicap si a participării efective a acestor persoane în viata comunitătii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin -ncheierea din 25 mai 2004, pronuntată în Dosarul nr. 583/C+C/2004, Tribunalul Vrancea – Sectia Comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată prin Legea nr. 519/2002, cu modificările si completările ulterioare. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Cereal Prod“ – S.A. din Focsani cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva Procesului-verbal de control din 26 septembrie 2003, încheiat de Directia Generală a Finantelor Publice Vrancea – Directia Controlului Fiscal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prevederile art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă Guvernului nr. 102/1999 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a). În opinia sa, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei îcreează în sarcina angajatorilor cu peste 100 de angajati o sarcină contributivă sporită, discriminatorie în raport cu angajatorii cu mai putin de 100 de angajati“. De asemenea, critica sa are în vedere si faptul că art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 se aplică si angajatorilor cu peste 100 de angajati, dar care desfăsoară o activitate care, prin natura sa, nu permite angajarea unor persoane cu handicap. În fine, autorul exceptiei sustine că îstabilirea unor sarcini fiscale sau contributive în functie de un anumit număr de salariati, stabilit arbitrar, creează inechităti care nu respectă principiile statuate la art. 135 alin. (1) referitoare la concurentă [...] si la alin. (2) lit. a)“.

Judecătoria Gherla apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate urmăresc să garanteze drepturile persoanelor cu handicap, consacrate în art. 50 din Constitutie, fără a aduce atingere proprietătii private sau principiilor economiei de piată. De asemenea, aminteste că, potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 139 alin. (1), “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că sustinerile autorului exceptiei sunt neîntemeiate. Astfel, în opinia sa, prevederile legale criticate nu aduc atingere proprietătii private sau principiilor economiei de piată, ci reprezintă îo măsură pe care statul, în conditiile art. 135 alin. (2) din Constitutie, a înteles să o ia în realizarea interesului public“. În acelasi timp, aceste texte de lege reflectă preocuparea statului de a asigura o protectie socială reală pentru anumite persoane care sunt apte de muncă, preocupare ce vine în întâmpinarea cerintelor art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie. În acest sens, apreciază că este si Decizia nr. 91/1998, prin care Curtea Constitutională a statuat că, îpotrivit art. 134 alin. (2) din Constitutie, statul are obligatia să actioneze pentru apărarea intereselor generale ale societătii, iar agentii economici trebuie să se integreze cadrului constitutional, în concordantă cu interesul public, la care statul este obligat să vegheze“.

Avocatul Poporului apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate aduse art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999. Motivând acest punct de vedere, arată că dispozitiile legale criticate “reprezintă optiunea legiuitorului de asigurare a unei politici nationale de egalitate a sanselor, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viata comunitătii“. De asemenea, aminteste că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege. În consecintă, consideră că prevederile legale care fac obiectul exceptiei nu contravin regulii constitutionale potrivit căreia proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal si nici principiilor economiei de piată, consacrate în Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Aceste texte de lege au următoarea redactare:

– Art. 42: “(1) Persoanele juridice care au un număr de cel putin 100 de angajati au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel putin 4% din numărul total de angajati.

(2) Persoanelor cu handicap angajate cu contract individual de muncă li se asigură toate adaptările si înlesnirile necesare pentru înlăturarea oricăror impedimente în activitatea pe care o desfăsoară.“;

– Art. 43: “(1) Persoanele juridice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligatia de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe tară înmultit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.

(2) Sunt exceptate de la plata obligatorie prevăzută la alin. (1) persoanele juridice care fac dovada că au solicitat trimestrial la Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă repartizarea de persoane cu handicap.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) si ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie, care au următorul continut:

– Art. 44. alin. (2): “Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.“;

– Art. 135 alin. (1) si (2) lit. a): “(1) Economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;“.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozitiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 15 si 16 din Legea nr. 343/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004, păstrându- se, în esentă, solutia legislativă criticată. În noua lor redactare, art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 au următorul continut:

– Art. 42. “(1) Agentii economici care au cel putin 75 de angajati, precum si autoritătile si institutiile publice care au cel putin 25 de functii contractuale, au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel putin 4% din numărul total de angajati, respectiv din numărul de functii contractuale prevăzute în statul de functii.

(2) Persoanelor cu handicap angajate cu contract individual de muncă li se asigură toate adaptările si înlesnirile necesare pentru înlăturarea oricăror impedimente în activitatea pe care o desfăsoară.“;

– Art. 43: “(1) Agentii economici, autoritătile si institutiile publice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligatia de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe tară înmultit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.

(2) Sunt exceptati de la plata obligatorie prevăzută la alin. (1) agentii economici, autoritătile si institutiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agentiile judetene de ocupare a fortei de muncă, respectiv a municipiului Bucuresti, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective si că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.“

Analizând aceste prevederi legale, Curtea observă că acestea nu reprezintă, în fapt, altceva decât o concretizare la nivel legislativ a obligatiei pe care Legea fundamentală o pune în sarcina statului prin prevederile art. 50 în vederea asigurării unei protectii speciale pentru persoanele cu handicap. În virtutea acestor dispozitii constitutionale, statul nu numai că poate, dar este obligat să adopte o pozitie activă, de natură îsă asigure realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viata comunitătii“. Venind în întâmpinarea acestor exigente constitutionale, legiuitorul a considerat necesar ca, prin dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate, să adopte măsuri concrete pentru asigurarea sanselor persoanelor cu handicap în exercitarea dreptului la muncă. În acest context, Curtea apreciază că argumentele autorului exceptiei referitoare la contrarietatea dintre art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 si prevederile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate nu pot fi retinute.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Această prevedere permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenta si a altor drepturi fundamentale ale cetătenilor decât cel de proprietate într-o interpretare sistematică a Constitutiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994. În ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei, potrivit cărora textele de lege criticate îcreează în sarcina angajatorilor cu peste 100 de angajati o sarcină contributivă sporită, discriminatorie în raport cu angajatorii cu mai putin de 100 de angajati“, încălcând astfel dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2), Curtea observă că definirea domeniului de aplicare a unei legi si crearea unor regimuri juridice speciale, în functie de anumite situatii obiective avute în vedere, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, pe care instanta de contencios constitutional nu îl poate controla.

De asemenea, Curtea nu poate retine nici criticile ce vizează aplicarea art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 angajatorilor cu peste 100 de angajati, dar care desfăsoară o activitate care, prin natura sa, nu permite angajarea unor persoane cu handicap, atât timp cât, prin noua sa redactare, art. 43 alin. (2) exceptează de la plata obligatorie prevăzută la alin. (1) pe acei agenti economici care fac dovada că au solicitat trimestrial la agentiile judetene de ocupare a fortei de muncă, respectiv a municipiului Bucuresti, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective si că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.

În final, examinând sustinerile autorului exceptiei, potrivit cărora textele legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), Curtea apreciază că nici acestea nu pot fi retinute. Astfel, asa cum Curtea Constitutională a statuat prin Decizia nr. 91 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 10 iulie 1998, statul are obligatia, în virtutea art. 135 alin. (2) din Constitutie, “să actioneze pentru apărarea intereselor generale ale societătii, iar agentii economici trebuie să se integreze cadrului constitutional, în concordantă cu interesul public, la care statul este obligat să vegheze“.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Cereal Prod“ – S.A. din Focsani în Dosarul nr. 583/C+C/2004 al Tribunalului Vrancea – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 24 alin. (19) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 8 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, cuprins în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

Art. 3. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 964/1998 pentru aprobarea clasificatiei si a duratelor normale de functionare a mijloacelor fixe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 30 decembrie 1998, cu modificările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 30 noiembrie 2004.

Nr. 2.139.

 

ANEXĂ

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

Pagina a 36-a

Pagina a 37-a

Pagina a 38-a

Pagina a 39-a

Pagina a 40-a

Pagina a 41-a

Pagina a 42-a

Pagina a 43-a

Pagina a 44-a

Pagina a 45-a

Pagina a 46-a

Pagina a 47-a

Pagina a 48-a

Pagina a 49-a

Pagina a 50-a

Pagina a 51-a

Pagina a 52-a

Pagina a 53-a

Pagina a 54-a

Pagina a 55-a

Pagina a 56-a

 

 

 

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea formularului-tip al Procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor în domeniul meteorologiei

 

În scopul îndeplinirii prevederilor art. 6 pct. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Administratiei Nationale de Meteorologie, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.405/2004,

având în vedere dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul mediului si gospodăririi apelor emite prezentul ordin.

Art. 1. – Se aprobă formularul-tip al Procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor în domeniul meteorologiei, conform modelului prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – La data publicării prezentului ordin orice dispozitii contrare se abrogă.

Art. 3. – Inspectia Meteorologică Natională din cadrul Administratiei Nationale de Meteorologie va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Speranta Maria Ianculescu

 

Bucuresti, 20 decembrie 2004.

Nr. 886.

 

ANEXĂ

 

Pagina 1

Pagina a 2-a