MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 771         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 24 august 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 395 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

421/809/687. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale, al ministrului sănătătii si al ministrului mediului si gospodăririi apelor pentru aprobarea cerintelor pe care trebuie să le îndeplinească dosarele substantelor active si ale produselor formulate, necesare evaluării în vederea omologării, frazelor de risc si frazelor-tip pentru măsurile de sigurantă specifice produselor de protectie a plantelor

 

1.154. – Ordin al ministrului finantelor publice privind modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 140/1999 pentru aprobarea criteriilor referitoare la autorizarea functionării unitătilor emitente de tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 354

din 5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Marius Damian Burueană în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă partea Roxandra Georgeta Maniu, personal si asistată de apărător Vlad Manoliu, cu delegatie la dosar, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 200D/2005. La apelul nominal se constată lipsa autorilor exceptiei, Mircea Călugăreanu si Maria Octavia Călugăreanu, precum si a părtii Ioana Săvălas, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea celor două dosare.

Avocatul părtii prezente si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 200D/2005 la Dosarul nr. 57D/2005, care este primul înregistrat.

Partea Roxandra Georgeta Maniu solicită, prin avocat, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate invocate, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că Legea fundamentală nu consacră accesul gratuit la justitie, iar persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti trebuie să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 6.260/2003, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Exceptia a fost ridicată de către Marius Damian Burueană cu prilejul solutionării unei actiuni civile.

Prin Încheierea din 23 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 78/2005, Tribunalul Teleorman – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Exceptia a fost ridicată de către Mircea Călugăreanu si Maria Octavia Călugăreanu cu prilejul solutionării unui apel împotriva unei sentinte civile.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că art. 31 si art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 împiedică liberul acces la justitie. Astfel, art. 31, citit împreună cu art. 20 alin. (1) din acelasi act normativ, prevede că justitiabilii care au introdus o cerere prin care se solicită pronuntarea unei hotărâri judecătoresti care tine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sunt obligati să plătească, în mod anticipat, o taxă corespunzătoare taxei de timbru care ar fi trebuit plătită notarului pentru autentificarea actului; însă, spre deosebire de plata unei asemenea taxe la notariat, unde există certitudinea autentificării actului, în cazul prevăzut de art. 31 din Legea nr. 146/1997, nu este sigur că instanta va pronunta respectiva hotărâre, dar este cert că taxa datorată trebuie plătită anticipat.

Cu privire la art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997, se sustine că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 21, deoarece, prevăzându-se obligativitatea achitării anticipate a unei taxe de timbru calculate procentual, se restrânge accesul liber la justitie al persoanelor lipsite de mijloace bănesti si se creează prin aceasta o discriminare pe criterii de avere între cetăteni.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, art. 21 din Legea fundamentală nu consacră accesul gratuit la justitie. Pe de altă parte, trimiterea la legislatia notarială din cuprinsul art. 31 din Legea nr. 146/1997 este o dispozitie care facilitează accesul la justitie, întrucât nivelul taxelor judiciare de timbru este inferior celui care ar rezulta din aplicarea dispozitiilor art. 2 alin. (1) din aceeasi lege.

Tribunalul Teleorman – Sectia civilă apreciază, de asemenea, că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispozitiile legale criticate au menirea de a asigura acoperirea unei părti din cheltuielile necesare functionării sistemului judiciar, precum si de a limita exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

De asemenea, instanta judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, esalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, înlesnind accesul la justitie al persoanelor aflate în situatii financiare deosebite.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, art. 31 din Legea nr. 146/1997, departe de a îngrădi accesul liber la justitie, este o dispozitie favorabilă justitiabililor, deoarece cuantumul taxei judiciare de timbru este inferior celui care ar rezulta din aplicarea dispozitiilor art. 2 alin. (1) din aceeasi lege. De asemenea, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, dispozitiile art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligatia de plată anticipată a taxei judiciare de timbru, ca o conditie legală pentru începerea procedurii de judecată, precum si, în cazul nerespectării acestei conditii, sanctiunea anulării actiunii sau cererii adresate instantei judecătoresti. Ca atare, dispozitiile legale criticate nu contravin nici unei prevederi din Constitutie, ci, dimpotrivă, reglementează modul de îndeplinire a unei obligatii constitutionale, în aceleasi conditii prevăzute pentru toti cei interesati în solutionarea actiunilor si cererilor de competenta instantelor judecătoresti.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrării actiunilor în justitie, exceptiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justitie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constitutiei, cetătenii sunt obligati să contribuie prin impozite si taxe, stabilite în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 31 si art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare. Art. 31 a fost introdus prin art. 1 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, aprobată prin Legea nr. 169/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001. Dispozitiile legale criticate au următoarea redactare:

– Art. 31: “(1) Cererile introduse la instantele judecătoresti, prin care se solicită pronuntarea unei hotărâri judecătoresti care tine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează corespunzător taxei de timbru pentru autentificarea actului, prevăzută la cap. I pct. 1 din anexa la Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată si modificată prin Legea nr. 122/1998, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Dispozitiile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.“ ;

– Art. 20 alin. (1) si (3): î (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. [...]

(3) Neîndeplinirea obligatiei de plată până la termenul stabilit se sanctionează cu anularea actiunii sau a cererii.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, potrivit cărora:

“(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Asupra obligativitătii plătii anticipate a taxelor judiciare de timbru si a conformitătii acesteia cu art. 21 din Constitutie, care prevede liberul acces la justitie, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, statuând că prevederile legale mentionate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005, Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000 si Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.

În aceste decizii Curtea a retinut că accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispozitie constitutională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie.

Atât obligatia de plată a taxelor judiciare, cât si exceptiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetătenilor aflati în situatii identice, precum si tuturor litigiilor de aceeasi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o conditie legală pentru începerea proceselor civile, obligatia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanta judecătorească) este justificată, ca si sanctiunea anulării actiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretentii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestatiile efectuate, în conditiile legii, de organele de justitie.

Solutia adoptată si considerentele deciziilor citate sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

II. Cu privire la art. 31 din Legea nr. 146/1997, acesta se referă la cazul cererilor introduse la instantele judecătoresti, prin care se solicită pronuntarea unei hotărâri judecătoresti care tine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile.

Aceste actiuni în justitie au fost prevăzute initial de Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizatiilor de construire, reparare si desfiintare a constructiilor, precum si a celor referitoare la înstrăinările si împărtelile terenurilor cu sau fără constructii, publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 29 martie 1958. Astfel, art. 12 din acest act normativ prevedea că, în cazul în care s-a încheiat un înscris, din care rezulta că proprietarul unui teren cu sau fără constructii s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros si s-au respectat modalitătile de plată a pretului prevăzute în înscris, iar una dintre părti sau succesorii acesteia nu se prezintă, din orice motive, la notariat pentru autentificarea actului de înstrăinare, instanta judecătorească va putea da o hotărâre care să tină loc de act autentic de înstrăinare.

Decretul nr. 144/1958 a fost însă abrogat prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991. Cu toate acestea, chiar după abrogarea decretului citat, în literatura juridică si în practica judiciară s-a adoptat punctul de vedere potrivit căruia părtile pot să încheie antecontracte de vânzare-cumpărare imobiliară, iar instantele pot pronunta hotărâri care să tină loc de contract autentic, în temeiul dispozitiilor art. 1073–1077 Cod civil.

Astfel, din interpretarea extensivă a art. 1073 din Codul civil, ce consacră principiul executării în natură a obligatiilor si a art. 1077 din Codul civil, care prevede că, în cazul neîndeplinirii obligatiei de a face, creditorul poate fi autorizat să o ducă el însusi la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, s-a dedus că, pentru a asigura îndeplinirea exactă a obligatiei asumate, legiuitorul permite instantei să suplinească vointa debitorului si să pronunte o hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare.

Modul de stabilire a taxei de timbru pentru aceste actiuni în justitie, reglementat de art. 31 din Legea nr. 146/1997, este raportat la taxele care ar trebui plătite în cazul autentificării actului de vânzare-cumpărare la notarii publici, în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, aceste taxe se plătesc anticipat.

Posibilitatea justitiabililor de a cere instantelor judecătoresti pronuntarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic, fiind o cale exceptională, impusă de echitate, de validare a unor acte de înstrăinare altfel nule, este firesc ca ea să fie supusă aceluiasi regim de taxare ca în procedura notarială, care reprezintă regula. În absenta unei taxări similare, instantele judecătoresti ar prelua partial functia notarilor publici de autentificare a acestei categorii de acte si s-ar deschide calea eludării prevederilor imperative ale legislatiei notariale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si art. 20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Marius Damian Burueană în Dosarul nr. 6.260/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti, respectiv de Mircea Călugăreanu si Maria Octavia Călugăreanu în Dosarul nr. 78/2005 al Tribunalului Teleorman – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iulie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 395

din 12 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Rusu – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, exceptie ridicată de Aurelia Slabu si altii în Dosarul nr. 10.794/2004 al Tribunalului Cluj – Sectia de litigii de muncă, asigurări sociale si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât nu se urmăreste constatarea neconstitutionalitătii dispozitiei legale criticate, ci extinderea efectelor acesteia pentru toti procurorii si judecătorii, situatie în care aceasta ar deveni constitutională.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 10.794/2004, Tribunalul Cluj – Sectia de litigii de muncă, asigurări sociale si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, exceptie ridicată de Aurelia Slabu si altii, procurori la parchetele de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj si Curtea de Apel Cluj, într-o cauză având ca obiect solutionarea unui litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 28 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 124 alin. (3).

Autorii exceptiei apreciază că acordarea unui spor de 40% din indemnizatia de încadrare brută lunară numai procurorilor care participă la judecarea infractiunilor de coruptie este discriminatorie, întrucât “nu există o specializare a procurorilor, asa cum nu există nici complete specializate pentru solutionarea cauzelor de coruptie sau criminalitate organizată“. Totodată, se arată că “aceste cauze nu necesită o specializare anume nici pentru procurorii care efectuează supravegherea activitătii de cercetare penală sau urmărire penală proprie ori care participă în sedintele de judecată“.

Se consideră că “nu este admisă o asemenea discriminare în conditiile în care există un volum mare de muncă si pentru procurorii care anchetează infractiuni de natură economico-financiară si bancară sau infractiuni contra vietii [...]“. În ceea ce priveste aplicarea principiului egalitătii, este invocată Decizia Curtii Constitutionale nr. 89 din 27 februarie 2003.

Totodată, autorii exceptiei apreciază că aceste discriminări aduc atingere independentei magistratilor, având în vedere că “independenta [acestora] are si o componentă materială, financiară, în conditiile în care salariile oricum nu sunt pe măsura importantei, complexitătii si solicitării impuse de această profesie si nu oferă nici o compensatie pentru privatiunile la care sunt supusi magistratii“.

Tribunalul Cluj – Sectia de litigii de muncă, asigurări sociale si contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată. În acest sens, se consideră că este încălcat principiul constitutional al egalitătii “pentru că solutionarea cauzelor de coruptie nu presupune o specializare anume fată de alte categorii de cauze, aceste cauze nu au un grad sporit de dificultate fată de alte cauze [...], nu supun judecătorul cauzei la pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul ce instrumentează cauza [...] si nu presupun o responsabilitate sporită fată de alte categorii de cauze“. În opinia instantei, “simplul fapt că aceste complete judecă o anumită categorie de cauze nu justifică acordarea unui spor [...]. Altminteri, s-ar putea spune că judecătorii nu sunt niciodată în situatii identice care să justifice o salarizare egală“.

De asemenea, instanta consideră că sunt încălcate si dispozitiile constitutionale referitoare la independenta judecătorului, întrucât “independenta materială este o latură fundamentală a independentei judecătorului“, dar si pentru că “salarizarea judecătorului depinde de presedintele instantei, ceea ce presupune un posibil control asupra activitătii si deciziilor acestuia din partea administratiei instantei“. În acest sens, sunt invocate prevederile Principiului 3 pct. 1 lit. b) din Recomandarea R (94) a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, adoptată la 13 octombrie 1994, ale art. 2 si ale art. 13 din Carta Universală a Judecătorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul consideră că prevederea legală criticată trebuie coroborată cu dispozitiile Conventiei Natiunilor Unite împotriva coruptiei, adoptată la New York în 2003, si ale Conventiei penale privind coruptia din 1999 a Consiliului Europei, conventii ratificate de România. Conventia Natiunilor Unite împotriva coruptiei prevede, la art. 36, că în fiecare stat parte trebuie “să existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva coruptiei“, iar aceste organisme trebuie să se bucure de o “independentă necesară [...] pentru a putea exercita eficient functiile lor la adăpost de orice influentă necuvenită“ si să dispună de un personal care “ar trebui să aibă formarea si resursele adecvate pentru a-si exercita sarcinile“. Se mai arată că dispozitii asemănătoare cuprinde si art. 20 din Conventia penală privind coruptia a Consiliului Europei. În consecintă, Guvernul apreciază că dispozitiile criticate “nu numai că nu încalcă prevederile internationale în materie, ci ele reprezintă transpunerea în dreptul intern a unor prevederi internationale privind prevenirea si combaterea coruptiei, pe care România este obligată să le respecte, ca parte semnatară a Conventiei“. Tot în acest sens sunt invocate si dispozitiile din Strategia natională anticoruptie pe perioada 2005–2007, precum si Planul de actiune pentru implementarea acestei strategii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 231/2005, care prevăd “pregătirea profesională specializată a personalului P.N.A., mai ales cu privire la tipologiile cazurilor de coruptie si cooperarea judiciară cu structuri similare din statele membre“.

Guvernul consideră că prevederile criticate nu contravin principiului egalitătii, întrucât “diferentierea de tratament [aplicată] are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, o formare anume pentru activitatea de urmărire si judecare a infractiunilor de coruptie, ca si specificul acestor activităti, având în vedere, printre altele, si tipologiile diferite ale cazurilor de coruptie, ca si specificul cooperării judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar si structuri similare din alte state“.

Totodată, se apreciază că nici critica de neconstitutionalitate privind încălcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la independenta judecătorilor nu este întemeiată, întrucât salarizarea judecătorului nu mai depinde de presedintele instantei, având în vedere că în urma modificărilor operate prin Hotărârea nr. 71/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii asupra Regulamentului de ordine interioară a instantelor judecătoresti, “s-a prevăzut că repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic, prin programele MJREP sau ECRIS, iar, în cazul în care repartizarea în acest sistem nu se poate aplica, repartizarea cauzelor se efectuează prin metoda sistemului ciclic“. În consecintă, Guvernul arată că “aceste sisteme functionează pe criterii obiective, înlăturând posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de către presedintele instantei“. Totodată, se mai arată că “în Regulamentul mentionat s-au prevăzut o serie de dispozitii amănuntite privind aplicarea criteriului aleatoriu în repartizarea dosarelor pe complete, care constituie garantii ale functionării obiective a sistemelor de repartizare“.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Se consideră că principiul egalitătii presupune un tratament juridic diferit la situatii diferite, astfel încât “stabilirea unui tratament juridic diferentiat în cazul categoriilor de personal prevăzut de dispozitiile legale criticate reprezintă o optiune a legiutorului [si este] justificată de complexitatea activitătii desfăsurate, precum si de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacitătii Parchetului National Anticoruptie ca parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 28 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizării Curtii, dispozitiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile art. IV pct. 15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 601/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Asadar, Curtea constată că autorii exceptiei, în mod gresit, au invocat neconstitutionalitatea art. 28 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002. În realitate, exceptia priveste dispozitiile art. 28 alin. (5) din ordonantă, care au următorul cuprins:

“Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infractiunile de coruptie – potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare –, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, presedintele, vicepresedintele, presedintii de sectii si judecătorii Înaltei Curti de Casatie si Justitie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, adjunctii săi si procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie beneficiază de un spor de 40% la indemnizatia de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul National Anticoruptie prevăzut la alin. (2) si (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infractiunilor de coruptie pe care o desfăsoară.“

Personalul la care se referă alin. (1) al art. 28 îl constituie procurorii din cadrul Parchetului National Anticoruptie.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt art. 16 si art. 124 alin. (3). Curtea observă că autorii exceptiei invocă în sustinerea acesteia întregul text constitutional al art. 16, însă, în realitate, acestia se referă doar la alin. (1) al art. 16 din Constitutie. Aceste texte constitutionale au următorul cuprins:

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“

– Art. 124 alin. (3): “Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, se sustine că art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 creează o discriminare între procurorii si judecătorii cărora li se acordă sporul de 40% din indemnizatia de încadrare brută lunară si cei care nu primesc acest spor. În consecintă, în opinia autorilor sesizării, pentru a fi constitutională, reglementarea criticată ar trebui aplicată, sub aspecul sporului, tuturor procurorilor si judecătorilor.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, “fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Ca atare, Curtea retine că nu are competenta de a completa prevederea legală potrivit căreia sporul de 40% se aplică numai anumitor magistrati, ci intră în competenta exclusivă a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în conditiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistrati, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infractiunile de coruptie sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constitutionalitate. În aceeasi ordine de idei, acordarea acestui spor si judecătorilor Înaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si procurorilor de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie se înscrie în aceeasi competentă de legiferare, Curtea Constitutională neputându-se erija într-un “legislator pozitiv“.

În acest sens a statuat Curtea prin Decizia nr. 328 din 21 iunie 2005, nepublicată încă, ale cărei considerente îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, exceptie ridicată de Aurelia Slabu si altii în Dosarul nr. 10.794/2004 al Tribunalului Cluj – Sectia de litigii de muncă, asigurări sociale si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2005.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL

AGRICULTURII, PĂDURILOR

SI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 421 din 2 iunie 2005

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 809 din 25 iulie 2005

MINISTERUL MEDIULUI

SI GOSPODĂRIRII APELOR

Nr. 687 din 1 august 2005

 

ORDIN

pentru aprobarea cerintelor pe care trebuie să le îndeplinească dosarele substantelor active si ale produselor formulate, necesare evaluării în vederea omologării, frazelor de risc si frazelor-tip pentru măsurile de sigurantă specifice produselor de protectie a plantelor

 

Având în vedere prevederile art. 39 din Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protectie a plantelor în vederea plasării pe piată si a utilizării lor pe teritoriul României si prevederile Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale, ministrul sănătătii si ministrul mediului si gospodăririi apelor emit următorul ordin:

Art. 1. – Prin prezentul ordin se aprobă:

– cerintele pe care trebuie să le îndeplinească dosarele substantelor active din produsele de protectie a plantelor, necesare evaluării în vederea omologării, prevăzute în anexa nr. 1;

– cerintele pe care trebuie să le îndeplinească dosarele produselor de protectie a plantelor, necesare evaluării în vederea omologării, prevăzute în anexa nr. 2;

– frazele de risc specifice produselor de protectie a plantelor, prevăzute în anexa nr. 3;

– frazele-tip pentru măsurile de sigurantă privind protectia oamenilor si a mediului, prevăzute în anexa nr. 4.

Art. 2. – (1) Anexele nr. 1–4*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Prezentul ordin transpune anexele nr. II–V la Directiva Consiliului nr. 91/414/CEE privind plasarea pe piată a produselor de protectie a plantelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 230 din 19 august 1991, pag. 1.

Art. 3. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

 

p. Ministrul agriculturii, pădurilor

si dezvoltării rurale,

Nicolae Flaviu Lazin,

secretar de stat

Ministrul sănătătii,

Mircea Cinteză

Ministrul mediului

si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu


*) Anexele nr. 1–4 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 140/1999 pentru aprobarea criteriilor referitoare la autorizarea functionării unitătilor emitente de tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă

 

În baza prevederilor art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă si cu art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. I. – Alineatul (1) al articolului 1 din Ordinul ministrului finantelor nr. 140/1999 pentru aprobarea criteriilor referitoare la autorizarea functionării unitătilor emitente de tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 martie 1999, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art.1. – (1) Se instituie Comisia de autorizare a functionării unitătilor emitente de tichete de masă, formată din 5 membri, în următoarea componentă:

1. doamna Mara Rîmniceanu, secretar de stat în cadrul Ministerului Finantelor Publice – presedinte; Din partea Ministerului Finantelor Publice:

1. directorul Directiei de autorizări sau înlocuitorul acestuia – vicepresedinte;

2. directorul general al Directiei generale juridice sau înlocuitorul acestuia – membru;

Din partea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală:

1. vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală pe probleme de control sau înlocuitorul acestuia – membru;

2. directorul general al Directiei generale de reglementare a colectării creantelor bugetare sau înlocuitorul acestuia – membru;“.

Art. II. – Prezentul ordin intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 12 august 2005.

Nr. 1.154.