MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 766         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 23 august 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 333 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si ale Legii nr. 92/1992 în integralitatea sa

 

Decizia nr. 416 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

916. – Hotărâre privind structurile institutiilor de învătământ superior acreditate sau autorizate să functioneze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licentă

 

918. – Hotărâre privind aprobarea unei licente de concesiune a activitătii miniere de exploatare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Complexul Energetic Turceni“ – S.A.

 

919. – Hotărâre privind trecerea unui imobil din domeniul public în domeniul privat al statului si vânzarea acestuia de către Ministerul Apărării Nationale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.258. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru stabilirea unitătilor responsabile cu elaborarea hărtilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile si aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărtilor strategice de zgomot si a planurilor de actiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum si limitele de competentă ale acestora

 

1.339. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind modul de organizare si exploatare a infrastructurii portuare din Portul Tulcea – zona Faleză

 

1.343. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind completarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 254/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând organismele recunoscute în domeniul produselor pentru constructii, cu completările ulterioare

 

4.788. – Ordin al ministrului educatiei si cercetării pentru salarizarea functiei de maistru instructor cu studii superioare de lungă si scurtă durată

 

4.805. – Ordin al ministrului educatiei si cercetării privind continuarea activitătii de către persoanele care ocupă posturi didactice în învătământul superior în temeiul exceptiei instituite prin art. 141 si 142 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare

 

Rectificări la:

- Hotărârea Guvernului nr. 728/2005;

            - Hotărârea Guvernului nr. 774/2005

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 333

din 28 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si ale Legii nr. 92/1992 în integralitatea sa

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească în integralitatea sa, exceptie ridicată de Frunză Marin în Dosarul nr. 1.201/C/2004 al Tribunalului Galati – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 338D/2005, nr. 339D/2005 si nr. 340D/2005, în care exceptiile de neconstitutionalitate au fost ridicate de acelasi autor, Marin Frunză, în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 si nr. 241/CM/2005 ale Curtii de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal în aceste dosare se constată, de asemenea, lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea celor patru dosare.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 338D/2005, nr. 339D/2005 si nr. 340D/2005 la Dosarul nr. 99D/2005, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 si 2, art. 3 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, ale art. II alin. (2) si (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004, deoarece acestea nu au legătură cu cauzele deduse judecătii, precum si ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, care au fost abrogate în 2004. Cu privire la art. 2 alin. 3, art. 3 alin. 3, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă si art. II alin. (1) si (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, consideră că aceste texte sunt constitutionale si urmăresc o mai bună administrare a justitiei, o deplină realizare a accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil, fără a încălca principiile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.201/C/2004, Tribunalul Galati – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă si a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Exceptia a fost ridicată de către Marin Frunză cu prilejul solutionării unui recurs civil.

Prin încheierile din 28 martie 2005, pronuntate în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 si nr. 241/CM/2005, Curtea de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Exceptia a fost ridicată de către Marin Frunză cu prilejul solutionării unor recursuri civile.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia consideră că dispozitiile art. 2, art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 195/2004, precum si ale Legii nr. 92/1992 “sunt  discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale“, deoarece încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instantă natională, “dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitătii, principiul statului de drept si dreptul la apărare“. De asemenea, apreciază că dispozitiile Legii nr. 195/2004, care scot recursurile de pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie si le trimit pe cale administrativă unei instante inferioare în grad sau le trimit prin încheiere irevocabilă de declinare a competentei, dată în sala de consiliu, fără citarea părtilor, încalcă, de asemenea, toate drepturile mentionate mai sus, întrucât justitiabilul este supus unei discriminări, fiindu-i totodată nesocotit dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Galati – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate privitoare la art. 2, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă si la Legea nr. 195/2004 nu este întemeiată, iar cu privire la Legea nr. 92/1992, arată că aceasta a fost abrogată. Referitor la art. 2 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, întrucât “se aplică tuturor justitiabililor, fapt ce exclude ideea discriminării si asigură egalitatea în fata legii, cu posibilitatea certă a exercitării dreptului la apărare în fata instantei de recurs“, indicată de cele două texte de lege. Cu privire la Legea nr. 195/2004, consideră că ratiunea legiuitorului a fost una impusă de celeritate în judecarea proceselor, care nu încalcă drepturile fundamentale ale cetătenilor.

Curtea de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate privitoare la art. 3, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă si la Legea nr. 195/2004 nu este întemeiată, iar cu privire la art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, arată că acesta a fost abrogat. Referitor la art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, întrucât prin acestea “s-a urmărit să se realizeze o mai bună administratie a justitiei“.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate si nu aduc atingere principiului statului de drept, accesului liber la justitie, dreptului la apărare, dreptului la solutionarea echitabilă a cauzei într-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestora.

Art. 126 alin. (2) si art. 129 din Legea fundamentală lasă în sarcina legiuitorului reglementarea competentei instantelor de judecată, a procedurii în fata acestora, precum si a exercitării căilor de atac. De asemenea, arată că judecarea tuturor recursurilor de către Înalta Curte de Casatie si Justitie ar fi fost de natură să îngreuneze în mod evident activitatea de solutionare a proceselor si să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, în ceea ce priveste respectarea termenului rezonabil.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile art. 2, 3 si ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 195/2004, precum si a dispozitiilor art. 17 alin. 1 si 2, art. 66, 131, 1311, art. 133 alin. 2 si art. 135 din Legea nr. 92/1992 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte prevederi din Legea nr. 92/1992 este inadmisibilă, deoarece acestea au fost abrogate expres prin dispozitiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară si ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Stabilirea prin lege a instantelor competente să judece recursul declarat împotriva hotărârilor supuse acestei căi de atac “nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justitie, dreptului părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea beneficiind de toate garantiile dreptului la apărare“. Prin dispozitiile Legii nr. 195/2004, care stabilesc reguli de competentă în privinta solutionării recursului, se asigură accesul liber la justitie al părtilor fără a li se încălca drepturile procedurale, respectiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2, art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispozitiile art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispozitiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum si dispozitiile Legii nr. 92/1992 în întregul său, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997. Art. 2, 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

– Art. 2: “Tribunalele judecă:

1. în primă instantă:

a) procesele si cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;

b) procesele si cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, cu exceptia cererilor de împărteală judiciară;

b1) conflictele de muncă, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante;

c) procesele si cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenta Curtilor de Apel;

d) procesele si cererile în materie de creatie intelectuală si de proprietate industrială;

e) procesele si cererile în materie de expropriere;

f) cererile pentru încuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei; [...]

i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârsite în procesele penale;

j) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru încuviintarea executării silite a hotărârilor date în tări străine;

2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorii în primă instantă:

a) în cererile de divort;

b) în cererile de împărteală judiciară, cu exceptia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;

c) în cererile privind raporturile personale dintre părinti si copiii minori;

d) în cererile privind filiatia;

e) în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

3. ca instante de recurs, recursurile în cazurile expres prevăzute de lege.“;

– Art. 3: “Curtile de apel judecă:

1. în primă instantă, procesele si cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenta autoritătilor administratiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, ale autoritătilor publice judetene si a municipiului Bucuresti;

2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în primă instantă;

3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel, precum si în alte cauze prevăzute de lege;

4. în alte materii date prin lege în competenta lor.“;

– Art. 299 alin. 3: “În situatiile în care, potrivit dispozitiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronuntate de instantele judecătoresti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenta instantei imediat superioare celei care a pronuntat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenta instantei expres prevăzute de lege.“;

– Art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă are următorul cuprins:

“(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronuntării lor si aflate pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit spre judecată instantelor imediat superioare celor care au pronuntat hotărârea în primă instantă.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie si care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curtilor de apel.

(3) Recursurile prevăzute la alin. (1) si (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativă, instantelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competentei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părtilor.“

Dispozitiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu exceptia art. 17 alin. 1 si 2, art. 66, art. 131, art. 1311, art. 133 alin. 2 si art. 135, au fost abrogate expres prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, si prin Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 31, 53, 124 si 126 din Constitutie, dispozitii care au următorul cuprins:

– Art. 1: “(1) România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – în cadrul democratiei constitutionale.

(5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.“;

– Art. 11: “(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constitutiei.“;

– Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.“;

– Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.

(4) În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice locale.“;

– Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.“;

– Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.“;

– Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“;

– Art. 31: “(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritătile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetătenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protectie a tinerilor sau securitatea natională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice si private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitătii lor se reglementează prin lege organică.“;

– Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.“;

– Art. 124: “(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.

(2) Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.

(3) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.“;

– Art. 126: “(1) Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.

(2) Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie asigură interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit competentei sale.

(4) Compunerea Înaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiintate instante specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.“

De asemenea, autorul exceptiei consideră că se încalcă si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării si art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale precum si art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 si 30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care au următorul continut:

– Art. 1: “Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiintă si trebuie să se comporte unele fată de celelalte în spiritul fraternitătii.“;

– Art. 2: “Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si de toate libertătile proclamate în prezenta Declaratie, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine natională sau socială, de avere, de nastere sau decurgând din orice altă situatie.

2. Pe lângă aceasta, nu se va face nici o deosebire bazată pe statutul politic, juridic sau international al tării sau al teritoriului de care apartine o persoană, fie că această tară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse unei limitări oarecare a suveranitătii.“;

– Art. 6: “Fiecare om are dreptul să-i fie recunoscută calitatea de subiect de drept, oriunde s-ar afla.“;

– Art. 7: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fără deosebire la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaratie si împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.“;

– Art. 8: “Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instantelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constitutie sau prin lege.“;

– Art. 10: “Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial, care va hotărî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.“;

– Art. 11: “Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovătia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apărării sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care, în momentul în care au fost comise, nu constituiau un act delictuos conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât aceea care era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delictuos.“;

– Art. 30: “Nici o prevedere a prezentei Declaratii nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, un grup sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârsi vreun act care să conducă la desfiintarea drepturilor si libertătilor enuntate în prezenta Declaratie.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Obiectul cauzelor în care au fost ridicate exceptiile de neconstitutionalitate îl constituie recursuri împotriva unei hotărâri a Judecătoriei Galati, respectiv împotriva unor sentinte ale Tribunalului Galati, recursuri a căror solutionare, la momentul declarării lor, era de competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit art. I pct. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă. În urma aprobării cu modificări si completări a acestui act normativ, prin Legea nr. 195/2004, recursurile au fost trimise pe cale administrativă instantei devenite competente să le solutioneze, Tribunalul Galati si, respectiv, Curtea de Apel Galati, în conformitate cu dispozitiile art. II alin. (1) si (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.“

Asa fiind, Curtea constată că dispozitiile art. 2 alin. 1 si 2 si art. 3 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. II alin. (2) si (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 nu au legătură cu solutionarea cauzelor deduse judecătii, respectiv cu solutionarea recursurilor împotriva hotărârii Judecătoriei Galati si sentintelor Tribunalului Galati. Or, potrivit dispozitiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate contrară prevederilor alin. (1) al aceluiasi articol este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a Legii nr. 92/1992, se constată că dispozitiile sale, cu exceptia art. 17 alin. 1 si 2, art. 66, art. 131, art. 1311, art. 133 alin. 2 si art. 135, au fost abrogate expres prin dispozitiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară si ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Asadar, cu privire la aceste dispozitii, exceptia apare ca fiind inadmisibilă. În ceea ce priveste celelalte prevederi ale Legii nr. 92/1992, rămase în vigoare, care se referă la compunerea completelor de judecată în primă instantă si în apel (art. 17 alin. 1 si 2), la vechimea în magistratură necesară pentru promovarea în functia de judecător sau procuror (art. 66), la comunicarea actului care determină încetarea calitătii de magistrat (art. 131), la sanctiunile disciplinare aplicabile personalului de specialitate juridică din Ministerul Justitiei si din Institutul National al Magistraturii (art. 1311), respectiv la functionarea compartimentelor economico-administrative din cadrul tribunalelor si parchetelor (art. 133 alin. 2 si art. 135), acestea nu au legătură cu cauzele deduse judecătii, iar exceptia de neconstitutionalitate referitoare la aceste dispozitii este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă.

III. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 3 si 4, art. 3 alin. 3 si 4, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă si art. II alin. (1) si (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, în considerarea celor ce urmează:

Modificarea reglementării în această materie a fost realizată de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, fiind impusă de o serie de ratiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioară, ce instituia competenta exclusivă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în materie de solutionare a recursurilor. S-a urmărit astfel o mai bună administrare a justitiei, o deplină realizare a accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil. După cum a decis Curtea Constitutională în Decizia nr. 523 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, “dispozitia legală criticată a fost adoptată pentru a se debloca activitatea de solutionare a recursurilor de către Înalta Curte de Casatie si Justitie, care, în aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, avea competentă generală în materia recursului civil, iar din această cauză, dat fiind numărul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura solutionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constitutie“.

Noua solutie legislativă nu instituie nici o discriminare si, ca atare, nu contravine principiului egalitătii de tratament între subiectele de drept. Consacrarea posibilitătii de a exercita o cale de atac împotriva solutiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativă sau prin încheiere de declinare de competentă, la instanta devenită competentă potrivit noii reglementări, ar fi fost nu doar neproductivă, ducând la tergiversarea solutionării cauzei, ci, totodată, inutilă fată de caracterul imperativ al normelor în materie de competentă.

Asa fiind, nu se poate retine încălcarea nici unuia dintre textele constitutionale de referintă invocate, mai ales că pretinsa atingere adusă majoritătii acestora ar putea fi retinută numai mediat, ca o consecintă a încălcării  principiilor constitutionale mentionate anterior.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 si 2, art. 3 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, ale art. II alin. (2) si (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 si ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.201/C/2004 al Tribunalului Galati – Sectia civilă si în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 si nr. 241/CM/2005 ale Curtii de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

II. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 3 si 4, art. 3 alin. 3 si 4, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă si art. II alin. (1) si (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, exceptie ridicată de acelasi autor în aceleasi dosare.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 416

din 14 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Rusu – procuror

Mihai Paul Cotta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “DO-DO Trade Company“ – S.R.L. în Dosarul nr. 615/2003 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 12 iulie 2003 si au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, la cererea părtii prezente, Curtea a amânat pronuntarea la data de 14 iulie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 615/2003, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, exceptie ridicată de Societatea Comercială “DO-DO Trade Company“ – S.R.L. într-o cauză având ca obiect actiunea în anulare a transferului patrimonial si de restituire la masa credală a unei sume de bani.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 149/2004 în partea referitoare la termenul de formulare a actiunilor în anulare întemeiate pe dispozitiile art. 44 sau art. 45 din lege, încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie “întrucât contin în sine dispozitii cu caracter retroactiv, textul urmând a-si găsi aplicarea si în privinta situatiilor juridice vechi“.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită, în finalul memoriului depus la instantă, ca aceasta să fie analizată si în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (1) si (2), art. 124 alin. (1) si (2) si ale art. 126 alin. (2).

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a comercială consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale, nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se apreciază că “nemultumirea pârâtei priveste modul de solutionare a exceptiei tardivitătii, prin aplicarea imediată a prevederilor Legii nr. 149/2004 care au modificat textul initial al art. 46 din Legea nr. 64/1995 “.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se consideră că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Potrivit punctului de vedere prezentat, Guvernul consideră că dispozitia criticată “nu încalcă textul constitutional, întrucât are drept obiect un caz de nulitate a unui act de transfer patrimonial. Cauza de nulitate a existat chiar la data încheierii actului juridic, deci nu se poate vorbi de o eventuală retroactivitate a legii“.

În acest sens este mentionată Decizia Curtii Constitutionale nr. 390/2003.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 [devenit art. 62 alin. (1) ca urmare a republicării legii] fată de art. 16 alin. (1) din Constitutie, că “în mod obiectiv si rezonabil, situatia diferită a administratorului sau lichidatorului unei societăti comerciale, aflată în procedura falimentului, justifică aplicarea unui tratament juridic diferit, constând în dreptul de a introduce actiunea unui transfer patrimonial, în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului“.

În legătură cu sustinerea că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (2) si ale art. 126 alin. (2) din Constitutie, Avocatul Poporului arată că “este de competenta exclusivă a organului legislativ să instituie regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti si modalitătile de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justitie presupune tocmai posibilitatea celor interesati de a le exercita în conditiile legii“.

Avocatul Poporului consideră că este neîntemeiată critica de neconstitutionalitate potrivit căreia ar fi încălcate prevederile art. 53 din Constitutie, deoarece “dispozitiile legale indicate nu pun în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale“.

Referitor la invocarea încălcării dispozitiilor constitutionale ale art. 124, în punctul de vedere prezentat, se apreciază că acestea nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (1) din nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, devenit art. 62 alin. (1), ca urmare a republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

Dispozitiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, asupra cărora Curtea urmează să se pronunte, au următorul cuprins: “(1) Actiunea pentru anularea unui transfer patrimonial, potrivit art. 60 sau 61, poate fi introdusă de administrator/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 24 lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.“

Analizând prevederile legale criticate, Curtea constată că actiunile la care se referă textul respectiv privesc anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii (art. 60), precum si anularea actelor de constituire sau transfer de drepturi patrimoniale către terti si pentru restituirea de către acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate (art. 61).

Autorul exceptiei sustine că art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 încalcă dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie “întrucât contine în sine dispozitii cu caracter retroactiv, textul urmând a-si găsi aplicarea si în privinta situatiilor juridice vechi“.

Textul constitutional invocat are următorul cuprins:

– Art. 15 alin. (2): Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.“

Textul criticat a mai format obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 390 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 12 februarie 2004, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) [devenit art. 62 alin. (1) în urma republicării legii] din Legea nr. 64/1995, constatând că nu sunt încălcate dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. În considerentele deciziei s-a retinut că, “prin Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, Curtea Constitutională a statuat că textele de lege criticate sunt constitutionale, retinând că acestea «nu sunt norme de drept substantial, deoarece, prin intermediul lor, nu s-a instituit o cauză de nulitate cu întelesul de motiv (...), ci norme de drept procesual, întrucât prevăd conditiile de exercitare a dreptului material la actiune în nulitate, în această materie, în temeiul unei cauze de nulitate de aplicatie generală. Este vorba de art. 948 si 966 din Codul civil, potrivit cărora cauza, în întelesul de scop, constituie una dintre conditiile de validitate ale actului juridic, iar ilicitatea acesteia antrenează nulitatea sa». Cauza de nulitate existând încă la data încheierii actului juridic, reglementarea procedurii de anulare nu are caracter retroactiv si nu este contrară prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.“

În legătură cu critica textului art. 46 din Legea nr. 64/1995 [devenit art. 62 ca urmare a ultimei republicări a legii], prin care se sustine că acesta ar încălca dispozitia art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a retinut prin Decizia nr. 390/2003 că “prevederea termenului de un an, socotit de la data deschiderii procedurii falimentului pentru introducerea actiunii în anularea actelor juridice frauduloase constituie, de asemenea, o normă de procedură care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, se stabileste prin lege. Această normă nu instituie nici un privilegiu si nici o discriminare, chiar dacă derogă de la dreptul comun, ea aplicându-se deopotrivă în toate situatiile identice. Actiunile în anulare, reglementate de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, sunt diferite de celelalte actiuni si pentru faptul că acestea sunt introduse de administrator sau de lichidator, care a intrat în exercitarea atributiilor sale speciale la data deschiderii procedurii falimentului, fiind necesară stabilirea unui termen socotit de la această dată“.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a criticat textul legal si în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (1) si (2), art. 124 alin. (1) si (2) si ale art. 126 alin. (2), fără însă a indica în ce constă încălcarea acestora.

În legătură cu invocarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie Curtea retine că în jurisprudenta sa, în acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că nu constituie o încălcare sau o restrângere a liberului acces la justitie stabilirea, în lege, a unor conditii, cum ar fi termenele de prescriptie sau cele de decădere, pentru introducerea actiunilor în justitie.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertăti, precum si ale art. 124 alin. (1) si (2) privind înfăptuirea justitiei, Curtea retine că aceste texte nu au incidentă în cauză, întrucât nu se pune problema restrângerii exercitiului unor drepturi sau libertăti constitutionale si nici a încălcării normelor privind înfăptuirea justitiei în mod egal si impartial.

Referitor la invocarea încălcării dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie privind reglementarea prin lege a competentei instantelor judecătoresti si a procedurii de judecată, Curtea observă că aceste dispozitii nu sunt incompatibile cu prevederile legale criticate. Dimpotrivă, reglementarea prin lege a dispozitiilor procedurale cuprinse în textul criticat reprezintă aplicarea concretă a normei constitutionale respective.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “DO-DO Trade Company“ – S.R.L. în Dosarul nr. 615/2003 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2005.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind structurile institutiilor de învătământ superior acreditate sau autorizate să functioneze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licentă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 5 alin. (3) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă structura institutiilor de învătământ superior acreditate sau autorizate să functioneze provizoriu, pe facultăti si departamente, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. – Se aprobă structura institutiilor de învătământ superior autorizate să functioneze provizoriu si specializările acestora, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 3. – (1) Se aprobă structura specializărilor din domeniile studiilor universitare de licentă, prevăzută în anexa nr. 3.

(2) Specializările sunt programe de studii care concretizează oferta educatională a institutiilor de învătământ superior.

Art. 4. – Repartizarea specializărilor acreditate sau autorizate să functioneze provizoriu pe facultăti si departamente se stabileste, în baza autonomiei universitare, de către senatele universitătilor.

Art. 5. – (1) Structurile si specializările prevăzute în anexele nr. 1 si 2 functionează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.

(2) Specializările prevăzute în anexele nr. 1–3 la Hotărârea Guvernului nr. 410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate să functioneze provizoriu din institutiile de învătământ superior, cu modificările si completările ulterioare, care nu se regăsesc în anexa nr. 3 la prezenta hotărâre, intră în lichidare începând cu anul universitar 2005/2006.

Art. 6. – Anexele nr. 1–3*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul educatiei si cercetării,

Dumitru Miron,

secretar de stat

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

 

Bucuresti, 11 august 2005.

Nr. 916.

 

ANEXA Nr. 3

 

Structura specializărilor din domeniile studiilor universitare de licentă

continute în Hotărârea Guvernului nr. 88/2005

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea unei licente de concesiune a activitătii miniere de exploatare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Complexul Energetic Turceni“ – S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 13, art. 21 alin. (1) si al art. 60 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă licenta de concesiune a activitătii miniere de exploatare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială “Complexul Energetic Turceni“ – S.A., cu sediul în localitatea Turceni, Str. Uzinei nr. 1, judetul Gorj, în calitate de concesionar, în zăcământul de lignit din perimetrul Tehomir din localitătile Tehomir si Croici, judetul Gorj, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Licenta de concesiune a activitătii miniere de exploatare prevăzută la art. 1 intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Buliga

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 11 august 2005.

Nr. 918.

*) Anexa se comunică Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea unui imobil din domeniul public în domeniul privat al statului si vânzarea acestuia de către Ministerul Apărării Nationale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 5 alin. (2) si al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă trecerea părtii din imobilul situat în municipiul Bucuresti, Calea Plevnei nr. 139 (fost 137), colt cu str. Mircea Vulcănescu (fostă Stefan Furtună) nr. 120, sectorul 6, identificat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aflată în administrarea Ministerului Apărării Nationale, din domeniul public în domeniul privat al statului.

Art. 2. – (1) Se aprobă valorificarea imobilului prevăzut la art. 1 prin vânzare către proprietarul imobilului situat la aceeasi adresă, la valoarea de 22.795,418 lei (RON), stabilită prin expertiza tehnică în constructii la data de 22 decembrie 2004, si se autorizează Ministerul Apărării Nationale să încheie contractul de vânzare-cumpărare în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) se actualizează în ziua efectuării plătii si se achită integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

(3) Cheltuielile necesare pentru perfectarea vânzării se suportă de către cumpărător.

Art. 3. – Suma rezultată din vânzarea imobilului prevăzut la art. 1 se face venit la bugetul de stat.

Art. 4. – Predarea-preluarea imobilului se face pe bază de protocol încheiat între reprezentantii Ministerului Apărării Nationale si cumpărător, în termen de 30 de zile de la data achitării integrale a contravalorii acestuia, respectiv a încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării nationale,

Ioan Ion,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 11 august 2005.

Nr. 919.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a părtii din imobilul care trece din domeniul public în domeniul privat al statului, în vederea vânzării acestuia

de către Ministerul Apărării Nationale

 

Locul unde este situat

imobilul

Persoana juridică care detine imobilul

Codul de clasificare din inventarul bunurilor aflate în administrarea

Ministerului Apărării Nationale, care alcătuiesc domeniul public al statului

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Municipiul Bucuresti, Calea Plevnei nr. 139 (fost 137), colt cu str. Mircea Vulcănescu (fostă Stefan Furtună) nr. 120, sectorul 6

Ministerul Apărării Nationale

– imobil 3.425(partial)

– cod 8.29.09

– nr. MF 103.628

– suprafata construită, adiacentă constructiei initiale = 44,56 m2, compusă din două camere

• valoarea de circulatie rezultată din expertiză = 185.321.585 lei

– teren în suprafată de 30,48 m2

• valoarea de circulatie rezultată din expertiză = 34.632.595 lei

– contravaloarea expertizei = 8.000.000 lei

– valoarea totală = 227.954.180 lei (ROL)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru stabilirea unitătilor responsabile cu elaborarea hărtilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile si aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărtilor strategice de zgomot si a planurilor de actiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum si limitele de competentă

ale acestora

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. – Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental, unitătile responsabile cu elaborarea hărtilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile si aeroporturile aflate  în administrarea lor, a hărtilor strategice de zgomot si a planurilor de actiune aferente acestora sunt:

a) Compania Natională de Căi Ferate “C.F.R.“ – S.A., pentru căile ferate;

b) Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A., pentru autostrăzi si drumuri nationale;

c) Compania Natională “Aeroportul International Henri Coandă – Bucuresti“ – S.A., Societatea Natională “Aeroportul International Bucuresti Băneasa – Aurel Vlaicu“ – S.A., Societatea Natională “Aeroportul International Constanta“ – S.A. si Societatea Natională “Aeroportul International Timisoara – Traian Vuia“ – S.A., pentru aeroporturi.

Art. 2. – Elaborarea si reactualizarea hărtilor de zgomot, a hărtilor strategice de zgomot si a planurilor de actiune aferente acestora se vor realiza în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 321/2005.

Art. 3. – Unitătile mentionate la art. 1 sunt desemnate să reprezinte Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului în cadrul comisiilor tehnice organizate la nivel regional, care analizează, verifică si aprobă hărtile de zgomot, hărtile strategice de zgomot, planurile de actiune si toate celelalte informatii suplimentare solicitate de autoritătile de protectie a mediului.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 1 august 2005.

Nr. 1.258.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind modul de organizare si exploatare a infrastructurii portuare din Portul Tulcea – zona Faleză

 

În temeiul prevederilor art. 10 lit. n) si ale art. 12 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4, 5, 7 si ale art. 10 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval, republicată, precum si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. – Prezentul ordin stabileste modul de organizare si exploatare a infrastructurii portuare din Portul Tulcea – zona Faleză din municipiul Tulcea.

Art. 2. – Portul Tulcea – zona Faleză, situat la km 71 al Dunării si format din danele 1–48, a cărui infrastructură portuară apartine domeniului public al statului, este destinat în principal pentru:

a) derularea transportului de pasageri între localitătile din Delta Dunării – transport subventionat;

b) asigurarea facilitătilor portuare pentru navele turistice de croazieră;

c) asigurarea facilitătilor pentru navele care efectuează activităti de agrement organizat;

d) stationarea navelor care asigură întretinerea si semnalizarea senalului navigabil al Dunării si al bazinelor portuare;

e) stationarea navelor care asigură diverse servicii de utilitate publică pentru populatia din Delta Dunării.

Art. 3. – Zona Faleză a Portului Tulcea se organizează si va fi exploatată după cum urmează:

a) danele 1–8 si danele 45–48 – pontoane pentru deservirea navelor de servitute si servicii utilitare;

b) dana 9 – ponton Căpitănia Tulcea;

c) danele 10–11 – pontoane apartinând sau utilizate de Compania Natională “Administratia Porturilor Dunării Maritime“ – S.A. Galati;

d) danele 12–15 – pontoane destinate pentru navele care efectuează transportul subventionat al pasagerilor în Delta Dunării;

e) dana 17 – ponton apartinând Regiei Autonome “Administratia Fluvială a Dunării de Jos“ Galati;

f) dana 20 – ponton apartinând Administratiei Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării“;

g) dana 21 – ponton apartinând Directiei de Sănătate Publică Tulcea;

h) dana 29 – ponton pentru navele care efectuează transportul public de persoane între municipiul Tulcea si localitatea Tudor Vladimirescu;

i) danele 26–28 si 30–31 nu se alocă din motive de sigurantă a navigatiei;

j) danele 32–39 – pontoane pentru nave de agrement;

k) danele 16–19, 22–25 si 40–44 – pontoane cu o lungime de peste 30 m, care pot asigura acostarea în conditii de sigurantă a navelor turistice de croazieră;

l) pontoanele care întrunesc conditiile de lungime conform lit. k) si care nu se află în prezent în aceste dane sau care nu se află în danele stabilite prin prezentul ordin vor fi repozitionate prin grija Companiei Nationale “Administratia Porturilor Dunării Maritime“ – S.A. Galati si Căpităniei Portului Tulcea.

Art. 4. – (1) Alocarea danelor pentru acostarea pontoanelor se face pe bază de contract între Compania Natională “Administratia Porturilor Dunării Maritime“ – S.A. Galati si proprietarii respectivelor pontoane.

(2) Contractele aflate în derulare la data prezentului ordin rămân în vigoare, dacă pontoanele care fac obiectul contractului se încadrează în prevederile art. 3, chiar dacă respectivele pontoane urmează să fie acostate în alte dane decât cele unde se află în prezent.

Art. 5. – Acostarea altor pontoane în spatiile libere dintre pontoanele prevăzute la art. 3 este interzisă.

Art. 6. – (1) În perioada aprilie–octombrie proprietarii pontoanelor care au contracte cu operatorii navelor de croazieră aflate în danele 10–11, 16–19, 22–25 si 40–44 sunt obligati să permită acostarea cu prioritate a navelor de croazieră.

(2) În perioada aprilie–octombrie, la pontoanele prevăzute la alin. (1), ai căror proprietari nu au contracte cu operatorii navelor de croazieră, vor stationa numai nave destinate turismului local în zona Deltei Dunării.

(3) Navele prevăzute la alin. (2) vor fi acostate în asa fel încât să nu stânjenească navele de croazieră în timpul manevrelor si pe timpul stationării.

Art. 7. – (1) Proprietarii navelor turistice de croazieră sau operatorii acestor nave sunt obligati să informeze Căpitănia Portului Tulcea despre data si ora sosirii, respectiv plecării fiecărei nave, cu cel putin 24 de ore înainte.

(2) Căpitănia Portului Tulcea va urmări ca pontoanele unde urmează să acosteze navele de croazieră să fie libere pentru a permite acostarea în conditii de sigurantă a acestora.

(3) Sosirea, plecarea si stationarea navelor de croazieră, precum si alocarea pontoanelor pentru aceste nave vor fi analizate în sedintele zilnice ale Comisiei de coordonare a miscării navelor maritime si fluviale în porturile Galati si Tulcea.

Art. 8. – (1) În perioada aprilie–octombrie pontoanele-dormitor care efectuează excursii în Delta Dunării vor putea acosta la pontoanele din zona Faleză Tulcea numai pe timpul ambarcării si debarcării turistilor. În restul timpului, pontoanele-dormitor vor stationa în afara portului, în danele sau zonele stabilite de Căpitănia Portului Tulcea.

(2) În cazuri deosebite, Căpitănia Portului Tulcea poate aproba stationarea pontoanelor-dormitor pentru perioade mai mari de timp.

Art. 9. – (1) În perioada aprilie–octombrie, la pontoanele aflate în alte dane decât cele prevăzute la art. 6 pot stationa orice fel de nave, cu conditia ca aceste nave să nu stânjenească manevrele de sosire-plecare si stationarea navelor de croazieră.

(2) În perioada octombrie–aprilie, la pontoanele aflate în zona Faleză Tulcea pot stationa orice fel de nave.

Art. 10. – Autoritatea Navală Română, prin Căpitănia Portului Tulcea, si Compania Natională “Administratia Porturilor Dunării Maritime“ – S.A. Galati vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 11. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 10 august 2005.

Nr. 1.339.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind completarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 254/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând organismele recunoscute în domeniul produselor pentru constructii, cu completările ulterioare

 

În temeiul art. 36 alin. (3) si (5) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a produselor pentru constructii, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. I. – Anexa la Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 254/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând organismele recunoscute în domeniul produselor pentru constructii, cu completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 15 martie 2005, se completează cu organismele si/sau  competentele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 10 august 2005.

Nr. 1.343.

 

ANEXĂ*)

 

LISTA

cuprinzând organismele recunoscute în domeniul produselor pentru constructii

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

 

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

 

ORDIN

pentru salarizarea functiei de maistru instructor cu studii superioare de lungă si scurtă durată

 

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 349/2004,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării,

ministrul educatiei si cercetării emite prezentul ordin.

Art. 1. – Se aprobă salarizarea functiei de maistru instructor cu studii superioare de lungă si scurtă durată similar functiei de institutor cu studii superioare de lungă si scurtă durată, conform anexei nr. 2 la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învătământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. – Prevederile prezentului ordin intră în vigoare cu data de 1 septembrie 2005.

Art. 3. – Directiile generale din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării, unitătile de învătământ preuniversitar, unitătile conexe din subordinea inspectoratelor scolare si alte unităti subordonate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educatiei si cercetării,

Dumitru Miron,

secretar de stat

 

Bucuresti, 10 august 2005.

Nr. 4.788.

 

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

 

ORDIN

privind continuarea activitătii de către persoanele care ocupă posturi didactice în învătământul superior în temeiul exceptiei instituite prin art. 141 si 142 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare

 

În temeiul prevederilor art. 71 alin. (2) si ale art. 141 lit. a), o) si p) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (2) si (6), art. 141, 142 si ale art. 147 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării, în acord cu prevederile art. 1 alin. (3) si ale art. 3 alin. (1), (2) si (3) din Hotărârea Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea si desfăsurarea studiilor universitare de doctorat,

având în vedere faptul că, până la adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 567/2005, doctoratul profesional în domeniile fundamentale arte si cultură fizică si sport nu era organizat în România,

tinând cont de faptul că o parte din cadrele didactice universitare care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997, ocupau legal posturi de profesor universitar, conferentiar universitar, lector universitar si sef de lucrări, dar nu s-au putut înscrie la doctorat în domeniile fundamentale arte si cultură fizică si sport ca urmare a existentei unui număr redus de conducători stiintifici de doctorat aprobati de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare,

pentru a permite institutiilor de învătământ superior să regleze activitatea în catedrele si departamentele vizate de prevederile art. 141 si 142 din Legea nr. 128/1997,

ministrul educatiei si cercetării emite prezentul ordin.

Art. 1. – Se prelungeste până la data de 1 octombrie 2006 valabilitatea acordării dreptului de mentinere a persoanelor beneficiare ale exceptiilor instituite de prevederile art. 141 si 142 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, pentru cadrele didactice care functionează în domeniile fundamentale arte si cultură fizică si sport, aprobat prin ordin al ministrului educatiei si cercetării.

Art. 2. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Institutiile de învătământ superior vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul educatiei si cercetării,

Mircea Miclea

 

Bucuresti, 16 august 2005.

Nr. 4.805.

 

RECTIFICĂRI

 

În Hotărârea Guvernului nr. 728/2005 privind unele măsuri pentru declansarea procesului de privatizare a Companiei Nationale “Posta Română“ – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 22 iulie 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial“, Partea I):

– la alin. (1) al art. 1, în loc de: “... Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va încheia un contract de consultantă, cuprinzând componenta variabilă a onorariului, cu un consultant international specializat.“ se va citi: “... Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va proceda la angajarea, în conditiile legii, a unuia sau mai multor consultanti internationali specializati"

În Hotărârea Guvernului nr. 774/2005 privind unele măsuri pentru declansarea procesului de privatizare a Societătii Nationale de Radiocomunicatii – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial", Partea I):

– la alin. (1) al art. 1, în loc de: “... Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va încheia cu un consultant international specializat un contract de consultantă cuprinzând componenta variabilă a onorariului.“ se va citi: “... Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va angaja, în conditiile legii, un consultant international specializat.“