MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 746         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 17 august 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 340 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

143. – Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie privind modificarea si completarea Procedurii de implementare a Programului national pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului, aprobată prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie nr. 49/2005

 

373. – Decizie a presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei privind aprobarea Procedurii de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor echipamente electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice

 

505/720. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si al ministrului sănătătii privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 340

din 28 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României, exceptie ridicată de Serban Simedrea în Dosarul nr. 6.916/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că prevederile legale criticate nu contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi, întrucât acest principiu presupune solutii diferite pentru situatii diferite.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 840 din 14 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 6.916/2004, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României, exceptie ridicată de Serban Simedrea într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva sentintei prin care a fost respinsă cererea acestuia de a se anula ca nelegală Hotărârea Guvernului nr. 93/2004, emisă în aplicarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 26 din Legea nr. 269/2003 contravin textelor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), precum si celor ale art. 138 alin. (1), (2) si (5). În argumentarea criticii sale, autorul exceptiei arată că, în ceea ce priveste acordarea gratuită a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor, “discriminarea este manifestă [între] plătitorul «de rând»“ si membrii Corpului diplomatic si consular al României, încălcându-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Totodată, se apreciază că, prin dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003, “Parlamentul României a transmis Guvernului sarcina de a stabili «conditiile de acordare gratuită a asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor»“, si “Curtea Constitutională este îndrituită să analizeze constitutionalitatea modului în care Guvernul a aplicat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003“. Se mai arată că nici Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 si nici Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 nu prevăd “nici o sumă de bani destinată realizării plătilor prevăzute de Legea nr. 269/2003“, ceea ce încalcă prevederile art. 138 alin. (1) si (2).

Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, instanta apreciază că textul legal criticat “nu contravine prevederilor art. 116 din Constitutie, deoarece, prin acordarea de gratuităti, în cadrul sistemului de asistentă medicală, nu se asigură privilegii, personalului corpului diplomatic ori membrilor familiilor acestora, ci se acordă facilităti, în considerarea conditiilor de muncă specifice, care se deosebesc de cele în care muncesc alti angajati“. Totodată, se arată că acordarea facilitătilor nu “produce o discriminare a celorlalti cetăteni ai tării în comparatie cu membrii corpului diplomatic, deoarece aceste drepturi nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 5 din Codul muncii pentru a fi considerate ca discriminatorii“.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a textului art. 138 din Constitutie se consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât “sursa de finantare a facilitătilor acordate o constituie contributia personalului beneficiar la asigurările sociale“.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 156 din 15 mai 2001 si nr. 47 din 3 mai 1995, arătându-se că “violarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferentiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă si rezonabilă sau dacă există o disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite“. Totodată, se arată că, potivit jurisprudentei Curtii, art. 16 din Constitutie “vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fată de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui“ (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002). În continuarea acestei argumentatii Guvernul arată că, “în repetate rânduri, Curtea a avut ocazia de a se pronunta asupra unor drepturi si privilegii acordate anumitor categorii socioprofesionale în considerarea specificului activitătilor desfăsurate de acestea sau a privatiunilor la care sunt supuse urmare a exercitării unor profesii“. În acest sens este invocată Decizia Curtii Constitutionale nr. 90 din 10 februarie 2005. Se mai arată că prin decizia mentionată Curtea a stabilit că “diferenta de reglementare este justificată de absenta similaritătii, «sub aspectul conditiilor de încadrare, al atributiilor, al drepturilor, al incompatibilitătilor si al interdictiilor, între situatia anumitor categorii profesionale în raport cu toate celelalte tipuri de salariati»“.

Totodată, Guvernul arată că, în conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, “art. 14 din Conventie nu interzice orice diferentă de tratament în exercitarea drepturilor recunoscute de Conventie. Este considerat discriminatoriu tratamentul diferentiat exercitat împotriva unor persoane aflate în situatii analoage, dacă diferenta de tratament nu are o justificare obiectivă si rezonabilă, în sensul că nu corespunde unui scop legitim sau că, în cazul în care urmăreste un astfel de scop, nu este păstrat un just echilibru între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere“. În acest sens sunt citate mai multe hotărâri ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, printre care cele pronuntate în cauzele Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene împotriva Belgiei, 1968, sau Hoffmann împotriva Austriei, 1993.

Guvernul, potrivit jurisprudentei Curtii, consideră că “principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, «instituirea unor regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite neputând fi considerată o încălcare a acestui principiu»“ (Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002). În consecintă, se apreciază că “instituirea unui regim specific de asistentă medicală, bazat pe contributia membrilor corpului diplomatic la sistemul de asigurări de sănătăe, nu îmbracă forma unui tratament discriminatoriu, fiind o optiune a legiuitorului de reglementare a unor situatii diferite“.

Totodată, Guvernul consideră că nici textul constitutional al art. 138 alin. (5) nu este încălcat, întrucât “sursa de finantare a facilitătilor acordate o constituie contributia personalului beneficiar la sistemul de asigurări sociale“.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât “legiuitorul poate institui dispozitii derogatorii de la reglementările generale instituite prin legea-cadru, în privinta anumitor conditii si criterii de acordare a unor drepturi de asigurări sociale ori în privinta cuantumului si a modului de calcul ale acestora“. De asemenea, Avocatul Poporului consideră că “diferentierea între regimul juridic al asigurărilor sociale aplicabil membrilor Corpului diplomatic si cosular al României, fată de cel stabilit pentru asiguratii care nu fac parte din această categorie, se justifică în mod obiectiv si rezonabil [...] în considerarea situatiei unei anumite categorii sociale care reclamă o astfel de protectie“. În explicarea sensului dispozitiilor art. 16 din Constitutie, Avocatul Poporului invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 107 din 13 iunie 2000 si nr. 90 din 10 februarie 2005.

Totodată, se apreciază că “stabilirea [...] conditiilor de acordare gratuită a asistentei medicale membrilor Corpului diplomatic si consular al României reprezintă o optiune a legiuitorului, care nu aduce atingere sub nici un aspect dispozitiilor constitutionale referitoare la bugetul public national“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, are au următorul cuprins:

“(1) În tară, membrii Corpului diplomatic si consular al României, în activitate ori pensionari, precum si sotul sau sotia si copiii aflati în întretinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistentă medicală, medicamente si proteze, în cadrul sistemului de asigurări de sănătăe specific apărării, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritătii judecătoresti, în conditiile achitării contributiilor legale la sistemul de asigurări de sănătăe în perioada de activitate.

(2) Conditiile de acordare gratuită a asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu se impozitează.“

Textele constitutionale expres invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), precum si cele ale art. 138 alin. (1), (2) si (5). Aceste texte constitutionale au următorul cuprins:

– Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“;

– Art. 138 alin. (1), (2) si (5): “(1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. [...]

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare.“

În esentă, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciază că textul legal criticat încalcă art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât stabileste acordarea în mod gratuit a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor membrilor Corpului diplomatic si consular al României, ceea ce este de natură a le crea acestora privilegii în raport cu celelalte persoane asigurate în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătăe. Totodată, se consideră a fi încălcate si dispozitiile art. 138 alin. (1), (2) si (5) din Constitutie, întrucât nu este mentionată sursa de finantare a acestei facilităti acordate.

Curtea constată că, potrivit jurisprudentei sale în ceea ce priveste principiul constitutional al egalitătii în drepturi, prin Decizia nr. 1 din 8 septembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că “principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite.

De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. În consecintă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rational, în respectul principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice“. De asemenea, prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Curtea a stabilit că textul art. 16 din Constitutie “vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fată de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui“.

Totodată, prin Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea a mai statuat că “principiul egalitătii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care, prin specificul lor, sunt diferite“.

Curtea observă că în acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit că unele inegalităti de drept nu urmăresc decât să corecteze anumite inegalităti de fapt, precum si că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie numai atunci când nu este justificată în mod obiectiv si rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreste un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că în materia asigurărilor sociale de sănătăe dreptul comun îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătăe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu modificările si completările ulterioare. Legiuitorul însă, prin textul art. 26 din Legea nr. 269/2003, a instituit anumite dispozitii derogatorii de la reglementările generale prevăzute de legea-cadru în privinta anumitor conditii de acordare a unor drepturi de asigurări sociale, si anume: asistentă medicală, medicamente si proteze. Curtea constată că leguitorul este liber să instituie asemenea reglementări speciale, fără ca acestea să fie discriminatorii în măsura în care sunt justificate în mod rational si obiectiv.

În consecintă, Curtea retine că o asemenea măsură este justificată, având în vedere specificul activitătii desfăsurate de membrii Corpului diplomatic si consular, sub aspectul conditiilor de încadrare, a atributiilor, a drepturilor, a incompatibilitătilor si a interdictiilor la care sunt supusi, fată de persoanele asigurate în conditiile de drept comun.

Astfel, conform art. 49 din lege, “calitatea de membru al Corpului diplomatic si consular al României este incompatibilă cu orice altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din cadrul institutiilor de învătământ universitar acreditate“. De asemenea, potrivit art. 50 alin. (1) din aceeasi lege, membrilor Corpului diplomatic si consular al României le este interzisă desfăsurarea unor activităti, precum asocierea în partide politice, acestia nu pot detine functii în regiile autonome, societătile comerciale ori în alte unităti cu scop lucrativ sau să participe la greve, precum si la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic. Totodată, conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 269/2003, membrii Corpului diplomatic si consular au si o serie de obligatii specifice, printre care se numără promovarea si apărarea intereselor statului si ale cetătenilor români în cadrul relatiilor externe, respectarea secretului de stat si secretului de serviciu, în conditiile legii, precum si confidentialitatea în legătură cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostintă în exercitarea functiei.

În consecintă, Curtea constată că prin prisma considerentelor mentionate există o ratiune suficientă care justifică în mod obiectiv si rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit în cazul membrilor Corpului diplomatic si consular fată de persoanele asigurate în conditiile de drept comun.

Totodată, Curtea, având în vedere că în acest mod se corectează inegalitatea de fapt rezultată din perioada de cotizare datorată specificului activitătii membrilor Corpului diplomatic si consular, constată că măsura instituită prin reglementarea criticată urmăreste un scop legitim si păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, potrivit căreia nu se prevede sursa de finantare pentru cheltuiala bugetară prevăzută de art. 26 din Legea nr. 269/2003, încălcându-se astfel dispozitiile art. 138 alin. (5) din Constitutie, Curtea retine că, potrivit tezei finale a textului art. 26 alin. (1) din această lege, acordarea în mod gratuit de asistentă medicală, medicamente si proteze se face “în conditiile achitării contributiilor legale la sistemul de asigurări de sănătăe în perioada de activitate“. În consecintă, Curtea constată că sursa de finantare are la bază Onsăsi contributia personalului beneficiar la sistemul de asigurări sociale.

Totodată, Curtea retine că prevederile art. 138 alin. (1) si (2) din Constitutie nu au incidentă în cauză.

În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei adresată Curtii Constitutionale de a analiza “constitutionalitatea modului în care Guvernul a aplicat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003“, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios constitutional realizează un control de constitutionalitate pe cale de exceptie asupra legilor si ordonantelor Guvernului, în timp ce verificarea aplicării legii de către Guvern, prin adoptarea de hotărâri, este de resortul instantei de contencios administrativ. De altfel, Curtea retine că textul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 cuprinde o normă prin care se instituie în sarcina Guvernului organizarea executării legii, notiune consacrată de dispozitiile art. 108 alin. (2) din Constitutie, care “are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, si anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, institutionale sau sanctionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozitiilor legii“. În acest sens, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004. Asadar, în cauza de fată legiuitorul nu stabileste direct, prin lege, conditiile de acordare gratuită a asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor, ci, chiar în sensul textului constitutional al art. 108, această competentă revine autoritătii publice însărcinate cu organizarea executării legii, în spetă, Guvernului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României, exceptie ridicată de Serban Simedrea în Dosarul nr. 6.916/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII SI COOPERATIE

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Procedurii de implementare a Programului national pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului, aprobată prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie nr. 49/2005

 

Având în vedere prevederile anexei nr. 3/12/22 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 66/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, cu modificările ulterioare, ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare, precum si prevederile art. 4 alin. (1) pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 753/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 753/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie emite prezentul ordin.

Art. I. – Procedura de implementare a Programului national pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului, aprobată prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie nr. 49/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 5 aprilie 2005, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Punctul 1 “Obiectivul Programului“ va avea următorul cuprins:

“1. Obiectivul Programului

1.1. Obiectivul Programului national pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului, denumit în continuare Program, îl constituie stimularea dezvoltării mestesugurilor si a micii industrii din România, a întăririi clasei de mici mestesugari, care îsi desfăsoară activitatea individual sau organizat prin intermediul asociatiilor sau al altor organizatii, în special în localitătile rurale, dar si în cele urbane, protejarea meseriilor care presupun un număr mare de operatii executate manual în practicarea lor si relansarea serviciilor si a produselor obtinute de acestia, în special a celor cu specific traditional, inclusiv obiecte de artă populară si artizanat, precum si promovarea acestor produse si servicii pe pietele nationale si internationale.

1.2. Programul urmăreste prin acordarea de alocatii financiare nerambursabile:

a) stimularea practicării mestesugurilor si a meseriilor tipice micii industrii, care presupun un grad important de prelucrare manuală ca mijloc important de realizare a unor servicii si produse obtinute apelând la tehnologii simple si având o componentă de prelucrare manuală semnificativă, în special utilizând tehnologii traditionale;

b) îmbunătătirea accesului mestesugurilor la informatii de piată si facilitarea valorificării acestor informatii;

c) promovarea serviciilor si produselor realizate apelând la tehnologii simple si având o componentă de prelucrare manuală semnificativă, în special utilizând tehnologii traditionale;

d) stimularea cererii interne de servicii si produse care presupun un grad important de prelucrare manuală, precum si câstigarea de piete externe noi pentru aceste produse si servicii, în mod special pentru cele cu specific traditional, de artă populară si artizanat;

e) cresterea numărului de locuri de muncă prin atragerea în astfel de activităti a generatiei tinere si a femeilor, în toate zonele tării.“

2. Punctul 2 “Bugetul Programului“ va avea următorul cuprins:

“2. Bugetul Programului

Bugetul alocat Programului pentru anul bugetar 2005 este de 500.000 RON, defalcat astfel:

– 490.000 RON pentru acordarea de alocatii financiare nerambursabile beneficiarilor eligibili;

– 10.000 RON la dispozitia Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC), constând în cheltuieli pentru implementarea, administrarea, monitorizarea si evaluarea Programului (cheltuieli pentru promovarea Programului, cheltuieli materiale si servicii).“

3. Punctul 3 “Definitii“ va avea următorul cuprins:

“3. Definitii

În cadrul Programului următorii termeni se definesc astfel:

a) produsele si serviciile mestesugăresti, de mică industrie si artizanale sunt produsele si serviciile executate de mestesugari, mici meseriasi si artizani, fie complet manual, fie cu ajutorul uneltelor manuale sau chiar mecanice, atât timp cât contributia manuală a mestesugarului sau artizanului rămâne cea mai substantială componentă a produsului finit. Acestea sunt produse fără restrictii privind cantitatea si folosind materiale brute, neprelucrate, apelând în general la resursele naturale.

Natura specială a produselor mestesugăresti si artizanale derivă din trăsăturile lor distinctive, care pot fi utilitare, estetice, artistice, creative, culturale, decorative, functionale, traditionale, simbolice si semnificative social si religios;

b) produsele si serviciile mestesugăresti, de mică industrie, artistice si de artizanat cuprind o arie largă de obiecte si activităti care valorifică tehnicile, materiile prime, formele si ornamentele traditionale, precum si pe cele ale creatiei populare din diferite genuri; produse si servicii cu valoare artistică, dar si utilitară, adaptată la cerintele vietii moderne, dar care păstrează specificul executiei manuale;

c) produsele de artă populară sunt produsele realizate de creatorii si mesterii populari, care păstrează caracterul autentic si specificul etnic al zonei sau centrului respectiv.“

4. Literele a) si c) ale punctului 4.1 vor avea următorul cuprins:

“a) sunt organizate în baza Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugăresti si a Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit sau în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei si îndeplinesc conditiile de încadrare în categoria întreprinderilor mici si mijlocii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare;

............................................................................................

c) sunt constituite ca asociatii profesionale sau fundatii si au ca scop promovarea mestesugurilor si a meseriilor care presupun un număr mare de operatii executate manual în practicarea lor, a breslelor, a artei populare si artizanatului.“

5. Litera d) a alineatului (1) al punctului 4.2 va avea următorul cuprins:

“d) au ca obiect de activitate producerea si comercializarea produselor care păstrează specificul executiei manuale (hand-made) si artizanat, prestarea serviciilor care presupun un număr mare de operatii executate manual în practicarea lor sau acordarea de consultantă în domeniul acestor mestesuguri, în special al mestesugurilor artistice traditionale;“.

6. După litera d) a punctului 5.1 se introduc două litere noi, literele e) si f), cu următorul cuprins:

“e) participarea la cursuri de formare/calificare sau de specializare/perfectionare profesională a mestesugarilor (furnizate de agenti economici cu activitate principală de instruire, autorizati în conditiile legii);

f) achizitionarea de diverse scule, dispozitive, echipamente, utilaje, masini, precum si achizitionarea de calculatoare (tip PC, inclusiv sisteme portabile, formate din: unitate centrală, monitor, imprimantă, eventual licenta sistemului de operare) si de aparate de marcat electronice fiscale necesare pentru desfăsurarea activitătii (exceptând liniile tehnologice care nu mai permit păstrarea specificului executiei predominant manuale al produselor finite sau serviciilor prestate).“

7. Punctul 5.3 va avea următorul cuprins:

“5.3. Valoarea alocatiei financiare nerambursabile acordate beneficiarilor selectati pentru activitătile mentionate la pct. 5.1 este egală cu echivalentul a 65% din valoarea cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA), dar nu mai mult de 25.000 lei RON, pentru fiecare beneficiar.“

8. Punctul 5.5 va avea următorul cuprins:

“5.5. Fiecare beneficiar poate obtine pe parcursul a 2 ani consecutivi o alocatie financiară nerambursabilă totală de maximum 25.000 lei RON în cadrul acestui Program.“

9. Punctul 7.4 va avea următorul cuprins:

7.4. Data limită de depunere a cererii-tip de acord de principiu pentru finantare este 1 noiembrie a anului bugetar în curs, în conditiile neepuizării până la această dată a bugetului alocat Programului pentru anul bugetar în curs.“

10. Alineatul (1) al punctului 7.5 va avea următorul cuprins:

“7.5. – (1) ANIMMC va finaliza procesul de evaluare a solicitării în termen de maximum 15 zile calendaristice de la data primirii cererii-tip de acord de principiu pentru finantare, însotită de toate documentele justificative. Pentru solicitantii selectati pentru finantare, ANIMMC va transmite o notificare privind acordul de principiu pentru finantare, conform anexei nr. 3 la prezenta procedură, pentru realizarea finantării în conditiile precizate în cererea-tip de acord de principiu pentru finantare.“

11. Punctul 8.3 va avea următorul cuprins:

“8.3. Termenul limită pentru depunerea cererii-tip de eliberare a alocatiei financiare nerambursabile, completată, este 25 noiembrie a anului bugetar în curs.“

12. Anexele nr. 1–4 la procedură se înlocuiesc cu anexele nr. 1–4*) la prezentul ordin.

Art. II. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare de la data publicării.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie,

Eugen Ovidiu Chirovici

 

Bucuresti, 2 august 2005.

Nr. 143.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

 

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU COMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI

 

DECIZIE

privind aprobarea Procedurii de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor echipamente electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, cu modificările ulterioare,

având în vedere prevederile Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pietei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 140/2005,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003,

presedintele Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei emite prezenta decizie.

Art. 1. – Se aprobă Procedura de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor echipamente electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. – Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei,

Marius Cătălin Marinescu

 

Bucuresti, 21 iulie 2005.

Nr. 373.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURA

de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor echipamente electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice

 

CAPITOLUL I

Generalităti

 

ARTICOLUL 1

Referinte

 

Prezenta procedură a fost elaborată în conformitate cu:

– Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, cu modificările si completările ulterioare;

– Hotărârea Guvernului nr. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pietei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 140/2005;

– Hotărârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004;

– Hotărârea Guvernului nr. 497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003;

– Guide to the Implementation of Directives Based on the New Approach and the Global Approach, European Communities, 2000;

– CEPT/ECC Report 15 – Market Surveillance, Radio Equipment Inspection, Spectrum Monitoring and the Enforcement Aspects of these Activities, Messolonghi, September 2002.

 

ARTICOLUL 2

Scop si domeniu de aplicare

 

(1) Prezenta procedură reglementează, în baza art. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 891/2004, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 140/2005, modul de desfăsurare de către Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei a activitătilor de supraveghere a pietei echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii privind îndeplinirea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, respectiv a altor echipamente electronice si electrice privind îndeplinirea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003.

(2) Prevederile prezentei proceduri nu se aplică activitătilor de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, respectiv a echipamentelor electrice si electronice introduse pe piată înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, respectiv a Hotărârii Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003.

 

CAPITOLUL II

Definitii si abrevieri

 

ARTICOLUL 3

Definitii

 

(1) În cuprinsul prezentei proceduri sunt, de asemenea, aplicabile definitiile prevăzute în art. 4 din Legea nr. 608/2001, cu modificările si completările ulterioare, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 891/2004, cu modificările si completările ulterioare, art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003.

(2) În întelesul prezentei proceduri, definitiile prevăzute la alin. (1) se completează după cum urmează:

a) clauză de salvgardare – procedura prin care Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate lua toate măsurile necesare pentru ca aparatele să fie retrase de pe piată sau din serviciu, poate interzice introducerea lor pe piată sau punerea lor în functiune ori poate restrictiona libera lor circulatie atunci când constată că aparatele care intră sub incidenta Hotărârii Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003, nu îndeplinesc prevederile aplicabile ale acestor reglementări;

b) entitate – ceea ce poate fi descris si luat în mod individual;

c) impunerea conformitătii (enforcement) – totalitatea actiunilor si sanctiunilor care pot fi utilizate pentru aplicarea si respectarea Hotărârii Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003, în scopul obtinerii celei mai bune protectii a sănătătii si sigurantei utilizatorilor si a oricăror alte persoane, precum si a celei mai bune calităti posibile a comunicatiilor radio pentru utilizatorii spectrului de frecvente radio, autorizati în conditiile legii.

Acestea includ si actiunile adecvate întreprinse de către Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei împotriva surselor de interferente active sau posibile si împotriva utilizării neautorizate a spectrului de radiofrecvente. De asemenea, pot fi incluse aici toate tipurile de activităti de investigare, cum ar fi supravegherea pietei, inspectarea echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si monitorizarea spectrului de radiofrecvente;

d) inspectie – examinarea proiectului unui produs, a unui produs, a unui serviciu, a unui proces sau a unei instalatii si determinarea conformitătii lor cu cerinte specifice sau cu cerinte generale pe baza unei aprecieri profesionale;

e) inspectarea echipamentelor radio – verificări desfăsurate la locul de instalare a echipamentelor radio, inclusiv prin măsurări, pentru a stabili dacă acestea corespund sau nu prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003 si dacă utilizarea acestora este sau nu în conformitate cu licenta individuală de utilizare a frecventei si/sau cu conditiile permise de utilizare a frecventei;

f) introducerea pe piată – actiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii si/sau utilizării;

g) înregistrările supravegherii pietei – documentele care furnizează dovezi obiective ale activitătilor realizate si ale gradului de satisfacere a prevederilor hotărârilor Guvernului aplicabile;

h) monitorizarea spectrului – monitorizarea spectrului reprezintă verificarea emisiilor ce trebuie să corespundă cu licenta individuală de utilizare a frecventei si/sau cu conditiile permise de utilizare a frecventei, precum si cu deciziile presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei în problemele de interferentă;

i) neconformitate substantială – neconformitate datorită căreia echipamentul nu Îndeplineste cerintele esentiale aplicabile, prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003;

j) neconformitate nesubstantială – abatere izolată sau sporadică de la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003, dar care nu împiedică îndeplinirea de către echipament a cerintelor esentiale aplicabile;

k) managementul supravegherii pietei – ansamblul activitătilor coordonate pentru a orienta si controla activitatea de supraveghere a pietei, incluzând stabilirea politicii referitoare la supravegherea pietei, a obiectivelor supravegherii pietei, planificarea supravegherii pietei, controlul supravegherii pietei, asigurarea supravegherii pietei si îmbunătătirea supravegherii pietei;

l) procedură – mod specificat ce descrie cu gradul de detaliere adecvată efectuarea unei activităti;

m) proportionalitate – măsurile, resursele si entitătile structurii organizatorice implicate într-o actiune de supraveghere a pietei trebuie să fie corelate cu gradul de risc sau neconformitate, iar impactul actiunii asupra liberei circulatii a produselor trebuie să nu fie mai mare decât este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor supravegherii pietei;

n) sistem de management al supravegherii pietei – sistemul prin care se stabilesc politica si obiectivele în domeniul supravegherii pietei si prin care se realizează acele obiective, prin orientarea si controlul entitătilor structurii organizatorice în ceea ce priveste supravegherea pietei;

o) structură organizatorică – ansamblul de responsabilităti, autorităti si relatii dintre persoane dispuse într-o schemă, prin care o organizatie îsi exercită functiile;

p) supravegherea pietei – ansamblul măsurilor, resurselor si entitătilor adecvate ale structurii organizatorice, prin care Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei asigură si garantează în mod impartial că produsele introduse pe piată si/sau puse în functiune îndeplinesc prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea lor, cu respectarea principiului liberei concurente.

Supravegherea pietei se realizează prin controlul (dus la îndeplinire în concordantă cu procedurile de evaluare a conformitătii) asupra echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si asupra altor echipamente electronice si electrice deja introduse pe piată sau care vor fi introduse pe piată înainte ca utilizatorii să achizitioneze echipamentele.

Supravegherea pietei include verificarea îndeplinirii prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003, cum ar fi îndeplinirea cerintelor tehnice adecvate cerintelor esentiale aplicabile sau a cerintelor administrative pentru marcare, etichetare, Declaratia de conformitate si alte documentatii, ca de exemplu informatiile de utilizare.

Dacă neconformitatea a fost confirmată prin verificare (de exemplu măsurări), vor fi oportune si necesare în continuare actiuni subsecvente pentru descoperirea si corectarea neconformitătii în toate cazurile posibile.

 

ARTICOLUL 4

Abrevieri

 

Abrevierile din cuprinsul prezentei proceduri au următoarele semnificatii:

a) ANPC – Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor;

b) ASRO – Asociatia de Standardizare din România;

c) SCEM – Serviciul compatibilitate electromagnetică;

d) CLC – centru local de control al IGCTI;

e) CEPT – Conferinta Europeană a Administratiilor de Postă si Telecomunicatii;

f) DoC – Declaratia de conformitate;

g) DT – directie teritorială a IGCTI;

h) ECC – Comitetul de comunicatii electronice din cadrul CEPT;

i) IGCTI – Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei;

j) MCTI – Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei;

k) UE – Uniunea Europeană;

l) H.G. nr. 88/2003 Hotărârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2004;

m) H.G. nr. 497/2003 – Hotărârea Guvernului nr. 497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.554/2003.

 

CAPITOLUL III

Introducerea pe piată

 

ARTICOLUL 5

Introducerea pe piată

 

(1) Conceptul de introducere pe piată se referă la fiecare echipament individual, nu la un anumit tip de echipament, indiferent dacă el a fost fabricat ca o unitate individuală sau a fost fabricat în serie. Conceptul de introducere pe piată determină momentul când un echipament trece pentru prima oară din stadiul de fabricatie în România ori din stadiul de import din UE sau dintr-o tertă tară la cel de distributie si/sau de utilizare în România. Deoarece conceptul de introducere pe piată se referă numai la primul moment, când aparatul este disponibil în scopuri de distributie si/sau de utilizare în România după intrarea în vigoare a H.G. nr. 88/2003, respectiv a H.G. nr. 497/2003, el se referă numai la aparatele noi produse în România si la aparatele noi sau utilizate care au fost importate din UE sau dintr-o tertă tară. Producătorul trebuie să asigure că fiecare echipament si, respectiv, toate echipamentele produse de el corespund prevederilor hotărârii Guvernului aplicabile.

(2) Conceptul de primă utilizare se referă la prima utilizare în România de către utilizatorul final a unui echipament din domeniul de aplicare a H.G. nr. 88/2003, respectiv a H.G. nr. 497/2003. Echipamentele care sunt gata de utilizare imediat după ce sunt introduse pe piată, care nu trebuie să fie asamblate sau instalate si ale căror conditii de distributie (depozitare, transport etc.) nu influentează performantele acestora, sunt considerate a fi utilizate imediat ce au fost introduse pe piată, dacă este imposibil să se determine când au fost utilizate prima dată.

 

ARTICOLUL 6

Distribuitori

 

(1) Persoanele fizice sau juridice care desfăsoară activităti de comercializare ulterior introducerii pe piată a produselor, denumite în continuare distribuitori, trebuie să fie capabile să identifice, după caz, producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului ori persoana care i-a furnizat echipamentul.

(2) În cazul în care distribuitorul nu poate identifica persoana responsabilă pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentului ori persoana care i-a furnizat echipamentul, actiunile desfăsurate de organul de control se îndreaptă împotriva distribuitorului.

 

CAPITOLUL IV

Responsabilităti pentru supravegherea pietei

 

ARTICOLUL 7

Structura organizatorică pentru realizarea supravegherii pietei

 

(1) În vederea supravegherii echipamentelor radio, echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor categorii de echipamente electrice si electronice introduse pe piată, IGCTI are împuternicirea necesară în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 88/2003 si ale art. 13 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 497/2003.

(2) Structura organizatorică a IGCTI este adaptată îndeplinirii functiilor de supraveghere a pietei pe întregul teritoriu al României. Entitătile structurii organizatorice responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentei proceduri sunt:

a) centrele locale de control;

b) directiile teritoriale;

c) Serviciul compatibilitate electromagnetică;

d) Directia planificare spectru;

e) Directia executivă comunicatii.

 

CAPITOLUL V

Modul de realizare a supravegherii pietei

 

ARTICOLUL 8

Monitorizarea echipamentelor introduse pe piată sau puse în functiune

 

(1) Obiectivul monitorizării echipamentelor este acela de a verifica dacă echipamentele corespund prevederilor H.G. nr. 88/2003, respectiv ale H.G. nr. 497/2003, la introducerea pe piată si, dacă este relevant, la punerea acestora în functiune.

(2) Monitorizarea echipamentelor introduse pe piată sau puse în functiune se realizează de către organele de control ale CLC si DT din cadrul IGCTI.

(3) Pentru a monitoriza echipamentele introduse pe piată, IGCTI trebuie să aibă competentele si resursele necesare pentru:

a) a vizita în mod regulat spatiile comerciale, industriale si de depozitare;

b) a vizita în mod regulat, dacă este necesar, locurile de muncă si alte spatii în care echipamentele sunt puse în functiune;

c) a organiza verificări aleatorii si pe loturi mici;

d) a lua esantioane de echipamente pe care să le examineze si să le supună la încercări.

(4) Organul de control are dreptul de a solicita orice informatie necesară pentru realizarea obiectivelor controlului.

Informatiile referitoare la echipamente si locurile unde acestea sunt comercializate, depozitate sau puse în functiune, precum si persoana juridică sau persoana fizică detinătoare se stochează în baza de date.

(5) Organul de control monitorizează si echipamentele prezentate la târguri, expozitii, demonstratii si altele asemenea si verifică dacă pentru echipamentele care nu corespund prevederilor H.G. nr. 88/2003, respectiv ale H.G. nr. 497/2003, sunt furnizate indicatii vizibile care să precizeze clar că astfel de echipamente nu pot fi comercializate sau puse în functiune în România sau în Uniunea Europeană înainte de a fi realizate conform prevederilor hotărârii Guvernului aplicabile. Informatiile referitoare la echipamentele prezentate la târguri, expozitii, demonstratii etc. se introduc în baza de date mentionându-se persoana fizică sau juridică detinătoare.

 

 

ARTICOLUL 9

Neconformităti

 

(1) Sunt considerate neconformităti nesubstantiale abaterile de la prevederile hotărârii Guvernului aplicabile, dar care nu împiedică îndeplinirea de către echipament a cerintelor esentiale aplicabile.

(2) Este considerată neconformitate substantială neîndeplinirea cerintelor esentiale prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă.

 

ARTICOLUL 10

Verificarea conformitătii echipamentelor introduse pe piată sau puse în functiune

 

(1) Verificările realizate de organele de control ale CLC si DT din cadrul IGCTI pot fi:

a) verificări administrative (formale);

b) verificări de fond.

(2) Prin verificări administrative (formale) se verifică, după caz:

a) prezenta si modul de aplicare a marcajului CE: dimensiunile si forma marcajului CE, aplicarea marcajului CE pe echipament, pe ambalaj, pe instructiunile de utilizare, pe alte documente ce însotesc echipamentul;

b) prezenta numărului de identificare a tuturor organismelor notificate implicate;

c) prezenta identificatorului de clasă: dimensiunile si forma identificatorului de clasă, aplicarea marcajului identificatorului de clasă pe echipament, pe ambalaj, pe instructiunile de utilizare, pe alte documente ce însotesc echipamentul, datele de identificare a echipamentului;

d) prezenta datelor de identificare a producătorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piată a echipamentului (importatorului), a tipului, lotului si/sau a seriei;

e) existenta DoC în limba română ce însoteste produsul, după caz: existenta DoC complete, a DoC în format concentrat, a referintelor privind adresa de Internet sau alt punct de contact la care poate fi găsită DoC a producătorului;

f) alegerea corectă a procedurilor de evaluare a conformitătii;

g) existenta în instructiunile de utilizare a informatiilor suficiente pentru utilizarea conform destiatiei si, după caz, a informatiilor suficiente pentru identificarea interfetelor de conectare la reteaua publică de telecomunicatii la care echipamentul terminal de telecomunicatii este destinat să fie utilizat, a informatiilor privind permisiunea de utilizare a echipamentului radio în România, respectiv în alte state membre ale UE;

h) verificările administrative se înscriu în formularul “Raport de control“, prevăzut în anexa la prezenta procedură, si se stochează în baza de date privind supravegherea pietei.

(3) În cazul în care, ca urmare a verificărilor administrative, se evidentiază o neconformitate nesubstantială (de exemplu: lipsa redactării în limba română a instructiunilor de utilizare sau a declaratiei de conformitate neoficiale furnizate utilizatorului, folosirea si aplicarea incorectă a marcajului CE în ceea ce priveste forma, mărimea, vizibilitatea, lizibilitatea sau caracteristica de a nu putea fi sters etc.), aceasta determină aplicarea sanctiunii legale: amendă si interzicerea comercializării echipamentelor până la data stabilită de comun acord cu comerciantul pentru îndeplinirea actiunii corective.

(4) Verificările de fond privesc verificarea conformitătii produsului cu cerintele esentiale prevăzute de H.G. nr. 88/2003, respectiv de H.G. nr. 497/2003, prin verificarea continutului DoC a producătorului si corecta utilizare a procedurilor de evaluare a conformitătii prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă. Se verifică dacă:

a) procedura de evaluare a conformitătii înscrisă în DoC a fost utilizată în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului aplicabile;

b) standardele înscrise în DoC sunt corect aplicate si se regăsesc în listele de standarde armonizate, aprobate prin ordinele nr. 381/1.620/2004 si nr. 42/2005, conform H.G. nr. 88/2003, respectiv H.G. nr. 497/2003;

c) în cazul în care nu s-au aplicat standarde armonizate specificatia tehnică aplicată are avizul organismului notificat implicat. Se verifică competenta organismului notificat pentru procedura de evaluare a conformitătii, aplicată în “Lista organismelor notificate sub Directiva 1999/5/EC“, respectiv în “Lista organismelor notificate sub Directiva 89/336/EEC“, emise de Comisia Europeană.

(5) Verificările de fond se documentează într-un “Raport de verificări de fond“, iar rezultatul verificărilor de fond se stochează în baza de date privind supravegherea pietei. În cazul în care, ca urmare a verificărilor de fond, se evidentiază o neconformitate substantială (de exemplu: inexistenta sau aplicarea incorectă a marcajului de conformitate, inexistenta sau incorectitudinea DoC originale), aceasta determină aplicarea sanctiunii legale: amendă si interzicerea comercializării echipamentelor. Odată cu aplicarea sanctiunii, organul de control stabileste de comun acord cu comerciantul data la care acesta poate prezenta documentatia tehnică relevantă pentru atestarea conformitătii echipamentului, documentatie solicitată de organul de control (de exemplu: rapoartele de încercări) pentru verificări suplimentare si până la care pot fi îndeplinite actiunile corective.

(6) Neprezentarea la termenul convenit a documentatiei tehnice solicitate sau refuzul comerciantului de a o prezenta poate constitui un motiv temeinic pentru a considera că echipamentul este neconform cu cerintele esentiale si se poate propune MCTI interzicerea introducerii pe piată sau retragerea de pe piată a echipamentului.

 

ARTICOLUL 11

Verificarea documentatiei tehnice

 

(1) În cazul în care, ca urmare a verificărilor de fond, există suspiciuni privind conformitatea echipamentului, fără a se putea proba suficient acest lucru, organele de control pot stabili a doua etapă de verificare, care constă din verificarea documentatiei tehnice a echipamentului. Această etapă are în vedere principiul proportionalitătii, în functie de importanta si de riscul în cauză, precum si asigurarea protectiei agentilor economici împotriva sarcinilor inutile. La cererea organului de control documentatia tehnică trebuie să fie pusă la dispozitia SCEM la un termen rezonabil, stabilit împreună cu producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia în România sau Uniunea Europeană ori de către altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului.

(2) Documentatia tehnică poate fi păstrată în orice format, inclusiv sub formă tipărită sau CD-ROM, cu conditia să fie disponibilă pe perioada si în conditiile prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă.

(3) Comerciantul echipamentului are obligatia să ceară producătorului, reprezentantului său autorizat si să prezinte organului de control, în termenul stabilit de comun acord cu acesta, întreaga documentatie tehnică prevăzută de hotărârea Guvernului aplicabilă sau numai părtile care sunt considerate relevante de către organul de control pentru evidentierea conformitătii echipamentului. În primul rând se vor solicita lista standardelor armonizate aplicate în întregime sau partial, rapoartele de încercări si avizul organismului notificat implicat, dacă este cazul.

(4) Neprezentarea documentatiei tehnice în conditiile prevăzute la alin. (1) si (3) poate constitui un motiv suficient pentru a considera neconformitatea echipamentului cu cerintele prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă si poate constitui un motiv temeinic pentru a propune MCTI interzicerea introducerii pe piată sau retragerea de pe piată a echipamentului.

(5) Verificările documentatiei tehnice se documentează într-un “Raport de verificări ale documentatiei tehnice“, iar rezultatul verificărilor documentatiei tehnice se stochează în baza de date privind supravegherea pietei. În cazul în care, ca urmare a verificării documentatiei tehnice, este evidentiată o neconformitate substantială (de exemplu, inexistenta sau incorectitudinea unui raport de încercare referitor la cerinta esentială aplicabilă), SCEM transmite organului de control dispozitia mentinerii hotărârii de a interzice comercializarea echipamentelor si de prelevare a unui număr de esantioane ale echipamentului respectiv ce urmează a fi supuse la încercări de laborator împreună cu programul de încercări de laborator considerat suficient pentru a elimina neîncrederea privind conformitatea produsului.

(6) Imposibilitatea prelevării pentru încercări a esantioanelor sau refuzul comerciantului privind punerea acestora la dispozitia organului de control constituie motive temeinice pentru a considera că există neconformitate cu cerintele esentiale si, în consecintă, pentru a propune MCTI interzicerea introducerii pe piată sau retragerea de pe piată a echipamentului.

 

ARTICOLUL 12

Încercări în laborator

 

(1) Datorită tolerantelor de fabricatie, orice echipament radio, echipament terminal de telecomunicatii sau alt echipament electric sau electronic va îndeplini cu greu toti parametrii tehnici continuti în reglementările/standardele de referintă pentru toate esantioanele supuse încercării, exceptie făcând cazul în care producătorul are 100% productie încercată. De asemenea, anumite produse individuale pot fi defecte si din acest motiv sunt necesare mai multe esantioane.

În standardele CENELEC (Comité Europeén de Normalisation ...lectrotechnique) se cere ca produsele să îndeplinească cerintele cu o anumită încredere statistic definită.

În standardele ETSI (European Telecommunications Standards Institute) este aleasă abordarea riscului împărtit.

Aceasta înseamnă că incertitudinea de măsurare nu este niciodată adunată la sau scăzută din valoarea măsurată, dar valoarea măsurată este direct comparată cu valoarea limită dată în standard.

(2) SCEM trebuie să stabilească numărul esantioanelor necesare pentru a se obtine o anumită încredere statistică si pentru a se elimina încercarea unui echipament defect sau dereglat. Pentru electronica de larg consum, produsă în masă, 3 până la 5 esantioane pot fi considerate ca minimum necesar si suficient pentru orice analiză statistică concludentă, dar si încercări pe un singur exemplar pot eventual să fie utilizate ca bază pentru informarea producătorului asupra problemei, precum si pentru solicitarea mai multor informatii referitoare la produs. Se recomandă ca esantioanele pentru încercare să fie selectate de organul de control, astfel ca posibila corelatie între esantioanele aceluiasi tip de echipament să fie evitată prin alegerea lor din diferite loturi de productie.

(3) În prima fază esantioanele vor fi supuse unui program de încercare preliminară. Termenul de încercare preliminară utilizat aici reprezintă orice capacitate de încercare pe care IGCTI o are în dotare (de exemplu: laboratoarele CEM si întretinere aparatură din cadrul DT sau în cadrul statiilor mobile de monitorizare a spectrului) pentru a executa măsurarea anumitor parametri, cum ar fi frecventa, puterea emitătorului si emisiile neesentiale. Dacă producătorul este cooperant în ceea ce priveste eliminarea neconformitătii, este suficientă raportarea rezultatelor obtinute cu un echipament de încercare obisnuit, disponibil în mod normal în laboratoarele DT sau în sistemul de monitorizare a spectrului, încercările preliminare fiind făcute pe amplasament sau în laboratorul DT pentru a grăbi luarea deciziilor si a economisi bani.

(4) Încercările preliminare se documentează într-un “Raport de încercări preliminare“, iar rezultatul încercărilor preliminare se stochează în baza de date privind supravegherea pietei. Dacă rezultatele programului de încercare preliminară nu conduc la o actiune corectivă de eliminare a neconformitătii sau la eliminarea neîncrederii privind neconformitatea, esantioanele prelevate sunt supuse unui program complet de încercări privind îndeplinirea cerintelor esentiale prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă. Programul de încercări se realizează în laboratorul central al IGCTI, a cărui capacitate de a efectua astfel de încercări este recunoscută prin acreditare.

(5) Încercările se documentează într-un “Raport de încercări“ care se transmite la SCEM, iar rezultatul încercărilor se stochează în baza de date privind supravegherea pietei.

Dacă rezultatele programului de încercări nu conduc la eliminarea neîncrederii privind neconformitatea, Directia planificare spectru din IGCTI propune MCTI interzicerea introducerii pe piată sau retragerea de pe piată a echipamentelor, iar cheltuielile ocazionate de încercarea echipamentelor în laborator se recuperează de la cel care a introdus pe piată sau a pus în functiune un echipament care nu Îndeplineste prevederile hotărârii Guvernului aplicabile.

 

ARTICOLUL 13

Actiuni corective

 

(1) În situatia în care organul de control descoperă că un echipament nu este în conformitate cu prevederile H.G. nr. 88/2003, respectiv ale H.G. nr. 497/2003, acesta trebuie să ia măsurile necesare si să actioneze pentru îndeplinirea conformitătii. Actiunile corective depind de gradul de neconformitate, care trebuie stabilit de la caz la caz, în concordantă cu principiul proportionalitătii, după cum urmează:

a) organul de control solicită producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia să realizeze echipamentul introdus pe piată sau care este pus în functiune în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului aplicabile;

b) în situatia în care măsurile initiale nu au condus la rezultatele asteptate sau rezultatele obtinute sunt considerate insuficiente, organul de control trebuie să ia măsurile adecvate pentru a restrictiona sau a interzice introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentului în cauză si/sau pentru a asigura retragerea acestuia de pe piată. Retragerea de pe piată a echipamentelor neconforme poate fi cerută să fie realizată de producător, de reprezentantul său autorizat sau de altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului.

(2) În cadrul actiunilor de supraveghere a pietei organul de control trebuie să analizeze si să decidă de la caz la caz dacă neconformitătile constatate sunt nesubstantiale sau substantiale.

(3) În legătură cu neconformitătile constatate, înaintea oricărei decizii organul de control va anunta partea implicată, dând posibilitatea acesteia de a fi consultată. Dacă problema ce se impune a fi rezolvată este urgentă, dat fiind pericolul grav si iminent, organul de control dispune măsurile necesare fără a consulta partea implicată.

(4) Lipsa unei reactii din partea părtii implicate, în intervalul de timp stabilit de către organul de control, îndreptăteste organul de control să ia decizia pe care o consideră necesară.

(5) Orice decizie luată privind restrictionarea sau interzicerea introducerii pe piată sau punerii în functiune ori privind retragerea de pe piată a unor echipamente trebuie să fie motivată, iar producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului, după caz, trebuie să fie informat în scris în acest sens. Această comunicare va contine, de asemenea, informatii în legătură cu termenul în care contestatia poate fi făcută, cu respectarea prevederilor legale.

(6) În cazul identificării de neconformităti substantiale organul de control trebuie să ia măsurile necesare pentru a îndeplini conformitatea, urmărind principiul proportionalitătii. În astfel de situatii, dacă nici o altă măsură nu este suficientă pentru realizarea conformitătii, MCTI, la propunerea IGCTI, trebuie să restrictioneze sau să interzică introducerea pe piată si punerea în functiune a echipamentului si să dispună retragerea acestuia de pe piată. Aceasta presupune de regulă clauza de salvgardare. Organul de control trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt duse la îndeplinire la termenul stabilit.

(7) Măsura de interzicere sau de restrictionare a introducerii pe piată ori a punerii în functiune a unui echipament poate fi la început temporară, pentru a permite organului de control să obtină dovezi suficiente referitoare la neconformitatea substantială a echipamentului.

 

ARTICOLUL 14

Clauza de salvgardare

 

(1) Măsura privind restrictionarea ori interzicerea introducerii pe piată sau punerii în functiune a unui echipament ori măsura retragerii acestuia de pe piată în cazul în care neconformitatea este stabilită cu referire la o eroare sistematică de conceptie sau la o întreagă serie de echipamente, oricât de limitată ar fi seria, conduce la invocarea clauzei de salvgardare.

(2) IGCTI trebuie să informeze în scris producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a produsului, după caz, referitor la decizia luată si la motivele privind restrictionarea sau interzicerea introducerii pe piată ori punerii în functiune sau privind retragerea de pe piată a unor echipamente. Această comunicare va contine informatii în legătură cu dreptul celui în cauză de a contesta această decizie, precum si cu termenul în care contestatia poate fi făcută în conditiile prevăzute de lege.

(3) Măsura natională de restrictionare ori de interzicere a introducerii pe piată sau a punerii în functiune a unui echipament trebuie să fie bazată pe dovezi (de exemplu, încercări sau examinări) care să constituie mijloace suficiente pentru demonstrarea erorilor privind proiectarea echipamentului sau fabricarea acestuia si care să indice un pericol previzibil, potential sau actual ori altă neconformitate substantială, chiar în situatia în care produsele sunt corect fabricate, instalate, întretinute si folosite conform destinatiei.

(4) IGCTI comunică MCTI, dacă nu este prevăzut altfel, măsura privind restrictionarea ori interzicerea introducerii pe piată sau punerii în functiune a unui echipament ori măsura retragerii acestuia de pe piată, comunicare ce trebuie să cuprindă:

a) o referintă la hotărârea Guvernului si, în special, la cerintele esentiale fată de care a fost stabilită neconformitatea;

b) numele si adresa producătorului, ale reprezentantului autorizat al acestuia si, suplimentar, dacă este necesar, numele si adresa altei persoane responsabile de introducerea pe piată sau de punerea în functiune a echipamentelor;

c) o copie a DoC;

d) numele si numărul de identificare ale organismului notificat care a intervenit în procedura de evaluare a conformitătii, dacă este cazul;

e) informatii asupra procedurii care a fost folosită de organul de control pentru verificarea conformitătii echipamentului;

f) o evaluare cuprinzătoare si dovezi pentru justificarea măsurii, ca de exemplu standardele armonizate sau alte specificatii tehnice folosite de organul de control, rapoartele de încercare emise de IGCTI, orice alte probe si informatii necesare pentru justificarea actiunii.

 

ARTICOLUL 15

Sanctiuni

 

(1) Organul de control, la constatarea si documentarea unei neconformităti, are obligatia de a aplica sanctiunea prevăzută de H.G. nr. 88/2003, respectiv de H.G. nr. 497/2003.

(2) Constatarea si sanctionarea contraventiilor se fac în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

ARTICOLUL 16

Baza de date privind supravegherea pietei

 

(1) Baza de date privind supravegherea pietei este un sistem destinat stocării tuturor informatiilor, schimbului de informatii si comunicării între toate entitătile structurii organizatorice a IGCTI, referitoare la supravegherea pietei echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii, a altor echipamente electrice si electronice din domeniile de competentă stabilite pentru IGCTI de H.G. nr. 88/2003 si de H.G. nr. 497/2003.

(2) Baza de date are o functie de căutare care permite, după caz, căutarea unui produs specific si a rezultatului verificării acestuia.

(3) Baza de date contine informatii referitoare la echipamentele verificate de organele de control ale IGCTI în activitătile de supraveghere a pietei. Baza de date contine atât datele rezultate din activitatea de monitorizare, rapoartele de control, rapoartele de verificare, rapoartele de încercări, actiunile corective decise si rezultatul acestora, sanctiunile aplicate, precum si informatii suplimentare cum ar fi: declaratii de conformitate sau extrase din manualele de utilizare. Pe lângă datele referitoare la echipamente, baza de date contine si informatii referitoare la producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentului sau la comerciant.

(4) Comunicarea cu baza de date se realizează prin Internet si are două categorii de acces:

a) acces public (liber) destinat publicului larg, prin care este permisă căutarea unui produs specific si a rezultatului verificării acestuia;

b) acces conditionat cu parolă destinat numai personalului din entitătile structurii organizatorice a IGCTI, prin care este permis accesul la date si introducerea de date referitoare la toate actiunile de control întreprinse pentru un produs specific.

În acest fel organele de control pot să evite controalele paralele.

(5) Baza de date mai are ca scop si furnizarea de informatii către Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorului, Autoritatea Natională a Vămilor si alte autorităti, în baza protocoalelor de colaborare încheiate de IGCTI cu acestea.

 

ARTICOLUL 17

Planificarea activitătii de supraveghere a pietei

 

(1) Supravegherea pietei trebuie efectuată respectând principiul proportionalitătii, adică obiectivele de supraveghere si resursele alocate trebuie să fie în concordantă cu gradul de risc sau de neconformitate, iar impactul asupra liberei circulatii a echipamentelor radio, a echipamentelor terminale de telecomunicatii, a altor echipamente electrice sau electronice nu trebuie să fie mai mare decât este necesar pentru atingerea obiectivelor de supraveghere a pietei.

(2) SCEM elaborează strategii de supraveghere a pietei pentru anul în curs pe baza rapoartelor statistice privind rezultatele supravegherii pietei din anul precedent: analiza pietei, grupele de produse introduse pe piată, structura producătorilor, a importatorilor si a distribuitorilor, analiza riscului de interferentă prejudiciabilă produsă serviciilor de comunicatii. De asemenea, optimizează pe baze statistice procesul de supraveghere a pietei.

(3) Pe baza strategiei anuale de supraveghere a pietei directiile teritoriale ale IGCTI elaborează planuri trimestriale de supraveghere a pietei pentru zona de competentă teritorială. Planurile trimestriale de supraveghere a pietei trebuie să fie corelate între directiile teritoriale ale IGCTI, astfel încât să se evite controalele paralele.

(4) Actiunile de control privind supravegherea pietei sunt:

a) planificate, pe baza planului trimestrial;

b) neplanificate, determinate de rezolvarea unei reclamatii.

Organul de control este obligat să primească si să analizeze reclamatiile utilizatorilor de echipamente ori ale producătorilor, reprezentantilor autorizati ai acestora sau ale altor persoane responsabile pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentelor, referitoare la concurenta neloială, si să actioneze în sensul întreprinderii măsurilor ce se impun.

În toate situatiile IGCTI va comunica celor care au formulat reclamatiile informatii privind rezultatele obtinute în mod direct în urma investigării subiectului ce a făcut obiectul reclamatiei.

 

CAPITOLUL VI

Schimbul de informatii

 

ARTICOLUL 18

Actiuni pentru îmbunătătirea standardelor

 

(1) Insuficientele standardelor armonizate evidentiate în activitatea de supraveghere a pietei trebuie să conducă la revizuirea acestora de către organismele de standardizare.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1) IGCTI transmite către ASRO propunerea de revizuire a standardului armonizat în cauză împreună cu toate informatiile necesare pentru justificarea propunerii de revizuire.

 

ARTICOLUL 19

Informarea personalului magazinului sau depozitului referitor la dreptul legal al organului de control de a efectua supravegherea pietei

 

IGCTI organizează prezentarea H.G. nr. 88/2003, a H.G. nr. 497/2003 si a altor reglementări aplicabile, precum si a actiunilor privind supravegherea pietei în cadrul unor întâlniri informative cu personalul magazinelor, al depozitelor, al producătorilor, importatorilor sau distribuitorilor.

 

ARTICOLUL 20

Contactul cu mass-media

 

(1) Ziarele locale si statiile locale de radio se pot implica în campaniile de supraveghere a pietei, făcând astfel cunoscută publicului această activitate. Aceasta nu va necesita costuri suplimentare, deoarece mass-media locală nu dispune întotdeauna de subiecte noi. În acest mod publicul primeste într-o manieră sistematizată si directă asemenea informatii, ceea ce contribuie la cresterea vigilentei consumatorului.

(2) IGCTI publică în cotidiene nationale si/sau în reviste de specialitate rapoarte statistice anuale privind rezultatele supravegherii pietei.

(3) IGCTI emite declaratii publice în care se specifică echipamentele care sunt sau pot fi nesigure, precum si producătorii sau reprezentantii autorizati ai acestora ori acele persoane responsabile pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentului, ale căror practici si activităti afectează grav interesele si cerintele esentiale prevăzute de H.G. nr. 88/2003, respectiv de H.G. nr. 497/2003.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

ARTICOLUL 21

Contravaloarea esantioanelor prelevate pentru verificarea conformitătii

 

(1) Prelevarea esantioanelor pentru verificări si încercări se face cu titlu de împrumut, IGCTI urmând să le restituie proprietarului la terminarea verificărilor sau încercărilor. Dacă în cursul încercărilor esantioanele prelevate pentru verificarea conformitătii echipamentelor cu cerintele esentiale aplicabile au suferit deteriorări, contravaloarea acestora se suportă de către IGCTI. Dacă în urma încercării se stabileste că producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană responsabilă de introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentului care nu respectă cerintele esentiale prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă, IGCTI recuperează cheltuielile efectuate de la cel care a introdus pe piată sau a pus în functiune echipamentul neconform, după caz.

(2) Punerea la dispozitie contra cost sau gratuit a echipamentelor dovedite neconforme, precum si a celor interzise sau restrictionate temporar de la introducerea pe piată sau punerea în functiune determină IGCTI să solicite organelor îndreptătite ale statului aplicarea sanctiunilor complementare: să confiste aceste echipamente sau să impună retinerea echipamentelor în locurile stabilite de către acestea, pe cheltuiala producătorului, reprezentantului autorizat al acestuia sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piată a echipamentelor respective, după caz.

 

ARTICOLUL 22

Sigilarea produselor neconforme

 

În exercitarea atributiilor ce le revin în legătură cu supravegherea pietei organele de control au dreptul să sigileze echipamentele care nu îndeplinesc cerintele prevăzute de H.G. nr. 88/2003, respectiv de H.G. nr. 497/2003.

 

ARTICOLUL 23

Sprijinul politiei

 

În situatia în care organul de control consideră necesar pentru realizarea sarcinilor ce îi revin, acesta are dreptul să solicite si să primească sprijin si asistentă din partea organelor de politie.

 

ARTICOLUL 24

Instruirea personalului

 

În scopul realizării sarcinilor ce îi revin privind supravegherea pietei, IGCTI trebuie să urmărească si să actioneze pentru actualizarea cunostintelor personalului participant la aceste activităti prin programe anuale de instruire.

 

ARTICOLUL 25

Înregistrările supravegherii pietei

 

Documentatia de supraveghere a pietei se înregistrează la registratura centrală a IGCTI, respectiv la registratura DT, si se arhivează la entitatea organizatorică emitentă.

 

ANEXĂ*)

la Procedură

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 505 din 22 iunie 2005

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 720 din 6 iulie 2005

 

ORDIN

privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale

 

Având în vedere prevederile art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 262/2000 privind procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 306/2001,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare, si a Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 92.512 din 31 mai 2005,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si ministrul sănătătii emit următorul ordin:

Art. 1. – Prezentul ordin se referă la plantele si produsele vegetale sau la părti din acestea, asa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1, aflate atât în stare proaspătă, cât si uscate, prelucrate sau incluse într-un aliment complex, pentru care se stabilesc niveluri maxime de reziduuri de pesticide.

Art. 2. – Nivelurile maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale sau în părti din acestea sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. – Prevederile prezentului ordin se aplică fără a aduce atingere:

a) prevederilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 438/295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinati utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, cu modificările si completările ulterioare;

b) prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 294/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime admise pentru unele substante si produse în furaje;

c) prevederilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele cu destinatie nutritională specială, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. – (1) Se interzice punerea în circulatie a plantelor si produselor vegetale sau a părtilor din acestea, prevăzute la art. 1, dacă nivelurile reziduurilor de pesticide sunt mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 2.

(2) În sensul prezentului ordin, următorii termeni se definesc astfel:

a) reziduuri de pesticide – reziduuri de pesticide si metaboliti ai acestora si produsi de descompunere sau de reactie care sunt prezenti în sau pe produsele prevăzute la art. 1;

b) punere în circulatie – orice livrare, contra cost sau gratuit, a produselor prevăzute la art. 1, după recoltarea acestora.

Art. 5. – Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Ministerul SÎnătătii asigură că din momentul introducerii în circulatie a produselor prevăzute la art. 1 acestea nu prezintă un pericol pentru sănătăea oamenilor ca urmare a prezentei reziduurilor de pesticide, prin efectuarea de controale oficiale.

Art. 6. – Punerea în circulatie pe teritoriul României a produselor prevăzute la art. 1 nu poate fi interzisă sau împiedicată pe motiv că acestea contin reziduuri de pesticide, dacă reziduurile respective în sau pe produse ori în sau pe părti ale acestora se află în cantităti ce nu depăsesc nivelurile maxime prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 7. – (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 6, Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Ministerul SÎnătătii pot autoriza prezenta, în si pe produsele prevăzute la art. 1, a reziduurilor de pesticide prevăzute în anexa nr. 2 lit. B, partea a II-a, în concentratii mai mari decât cele specificate în aceasta, dacă produsele nu sunt destinate pentru consumul imediat si dacă există un sistem de control adecvat care să asigure că aceste produse nu pot ajunge la utilizatorul final sau la consumator, în cazul în care sunt furnizate direct acestuia din urmă, decât după ce nivelul reziduurilor a scăzut sub nivelurile maxime admise prevăzute în anexa nr. 2 lit. B, partea a II-a.

(2) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Ministerul SÎnătătii vor informa celelalte state membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeană despre măsurile luate. Aceste măsuri se vor aplica tuturor produselor vegetale din anexa nr. 2 lit. B, partea a II-a, indiferent de originea acestora.

Art. 8. – Prevederile art. 7 alin. (2) se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Art. 9. – Prezentul ordin se aplică fără a aduce atingere dispozitiilor în vigoare privind standardele comune de calitate pentru fructe si legume.

Art. 10. – Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 11. – Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I, dată la care se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si al ministrului sănătătii nr. 474/738/2003 privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2003, si Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si al ministrului sănătătii nr. 80/127/2004 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si al ministrului sănătătii nr. 474/738/2003 privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 aprilie 2004.

 

Prezentul ordin transpune Directiva Comisiei 76/895/CEE privind nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în si pe fructe si legume, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 340/1976 (cu modificările si completările aduse până în decembrie 2003) – art. 1, 2, art. 3 alin. (1), art. 10 si anexa nr. 2, Directiva Comisiei 86/362/CEE privind nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în si pe cereale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 221/1986 (cu modificările si completările aduse până în aprilie 2004) – art. 1 alin. (1) si (2), art. 2, 3, art. 4 alin. (1), art. 6 si anexele nr. 1 si 2, si Directiva Comisiei 90/642/CE referitoare la nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în si pe anumite produse de origine vegetală incluzând fructe si legume, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 350 din 14 decembrie 1990, pag. 71 (cu modificările si completările aduse până în decembrie 2004) – art. 1 alin. (1) si (2), art. 2, art. 3 alin. (1), art. 5 si anexele nr. 1 si 2.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul sănătătii,

Mircea Cinteză


*) Anexele nr. 1 si 2 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.