MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 746 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 17 august 2005
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 340 din 28 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din
Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
143. – Ordin al presedintelui
Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie privind
modificarea si completarea Procedurii de implementare a Programului national
pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului, aprobată prin Ordinul
presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si
Cooperatie nr. 49/2005
373. – Decizie a presedintelui
Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei privind
aprobarea Procedurii de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a
echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor echipamente
electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii
electromagnetice
505/720. – Ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si al ministrului sănătătii
privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si
produse vegetale
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 28 iunie 2005
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Benke Károly – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României, exceptie
ridicată de Serban Simedrea în Dosarul nr. 6.916/2004 al Înaltei Curti de
Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că prevederile legale
criticate nu contravin principiului constitutional al egalitătii în
drepturi, întrucât acest principiu presupune solutii diferite pentru situatii
diferite.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 840 din 14 februarie 2005,
pronuntată în Dosarul nr. 6.916/2004, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia
de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României, exceptie
ridicată de Serban Simedrea într-o cauză având ca obiect solutionarea
recursului declarat împotriva sentintei prin care a fost respinsă cererea
acestuia de a se anula ca nelegală Hotărârea Guvernului nr.
93/2004, emisă în aplicarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr.
269/2003.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se
sustine că prevederile art. 26 din Legea nr.
269/2003 contravin textelor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2),
precum si celor ale art. 138 alin. (1), (2) si (5). În argumentarea criticii
sale, autorul exceptiei arată că, în ceea ce priveste acordarea gratuită a
asistentei medicale, medicamentelor si protezelor, “discriminarea este
manifestă [între] plătitorul «de rând»“ si membrii Corpului diplomatic si
consular al României, încălcându-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1) si
(2) din Constitutie. Totodată, se apreciază că, prin dispozitiile art. 26 alin.
(2) din Legea nr.
269/2003, “Parlamentul României a transmis Guvernului sarcina de a stabili
«conditiile de acordare gratuită a asistentei medicale, a medicamentelor si
protezelor»“, si “Curtea Constitutională este îndrituită să analizeze
constitutionalitatea modului în care Guvernul a aplicat prevederile art. 26
alin. (2) din Legea nr.
269/2003“. Se mai arată că nici Legea bugetului asigurărilor sociale de
stat pe anul 2004 nr.
519/2003 si nici Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.
507/2003 nu prevăd “nici o sumă de bani destinată realizării plătilor
prevăzute de Legea nr.
269/2003“, ceea ce încalcă prevederile art. 138 alin. (1) si (2).
Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de
contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, instanta
apreciază că textul legal criticat “nu contravine prevederilor art. 116 din
Constitutie, deoarece, prin acordarea de gratuităti, în cadrul sistemului de
asistentă medicală, nu se asigură privilegii, personalului corpului diplomatic
ori membrilor familiilor acestora, ci se acordă facilităti, în considerarea
conditiilor de muncă specifice, care se deosebesc de cele în care muncesc alti
angajati“. Totodată, se arată că acordarea facilitătilor nu “produce o
discriminare a celorlalti cetăteni ai tării în comparatie cu membrii corpului
diplomatic, deoarece aceste drepturi nu se încadrează în categoria celor
prevăzute de art. 5 din Codul muncii pentru a fi considerate ca
discriminatorii“.
În ceea ce priveste pretinsa încălcare a textului art.
138 din Constitutie se consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât “sursa
de finantare a facilitătilor acordate o constituie contributia personalului
beneficiar la asigurările sociale“.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de
vedere se invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 156 din 15 mai 2001 si
nr. 47 din 3 mai 1995, arătându-se că “violarea principiului egalitătii si
nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferentiat unor
cazuri egale, fără o motivare obiectivă si rezonabilă sau dacă există o
disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele
folosite“. Totodată, se arată că, potivit jurisprudentei Curtii, art. 16 din
Constitutie “vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste
recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale,
nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent
de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim
juridic diferit fată de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui“
(Decizia nr.
53 din 19 februarie 2002). În continuarea acestei argumentatii Guvernul
arată că, “în repetate rânduri, Curtea a avut ocazia de a se pronunta asupra
unor drepturi si privilegii acordate anumitor categorii socioprofesionale în
considerarea specificului activitătilor desfăsurate de acestea sau a
privatiunilor la care sunt supuse urmare a exercitării unor profesii“. În acest
sens este invocată Decizia Curtii Constitutionale nr.
90 din 10 februarie 2005. Se mai arată că prin decizia mentionată Curtea a
stabilit că “diferenta de reglementare este justificată de absenta
similaritătii, «sub aspectul conditiilor de încadrare, al atributiilor, al
drepturilor, al incompatibilitătilor si al interdictiilor, între situatia
anumitor categorii profesionale în raport cu toate celelalte tipuri de
salariati»“.
Totodată, Guvernul arată că, în conformitate cu
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, “art. 14 din Conventie nu
interzice orice diferentă de tratament în exercitarea drepturilor recunoscute
de Conventie. Este considerat discriminatoriu tratamentul diferentiat exercitat
împotriva unor persoane aflate în situatii analoage, dacă diferenta de
tratament nu are o justificare obiectivă si rezonabilă, în sensul că nu
corespunde unui scop legitim sau că, în cazul în care urmăreste un astfel de
scop, nu este păstrat un just echilibru între mijloacele folosite si obiectivul
avut în vedere“. În acest sens sunt citate mai multe hotărâri ale Curtii
Europene a Drepturilor Omului, printre care cele pronuntate în cauzele Aspecte
privind regimul lingvistic în scolile belgiene împotriva Belgiei, 1968, sau
Hoffmann împotriva Austriei, 1993.
Guvernul, potrivit jurisprudentei Curtii, consideră că
“principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, «instituirea unor regimuri
juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite neputând fi
considerată o încălcare a acestui principiu»“ (Decizia nr.
20 din 24 ianuarie 2002). În consecintă, se apreciază că “instituirea unui
regim specific de asistentă medicală, bazat pe contributia membrilor corpului
diplomatic la sistemul de asigurări de sănătăe, nu îmbracă forma unui tratament
discriminatoriu, fiind o optiune a legiuitorului de reglementare a unor
situatii diferite“.
Totodată, Guvernul consideră că nici textul constitutional al art. 138 alin. (5) nu este încălcat, întrucât “sursa de finantare a facilitătilor acordate o constituie contributia personalului beneficiar la sistemul de asigurări sociale“.
Avocatul Poporului apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât “legiuitorul poate
institui dispozitii derogatorii de la reglementările generale instituite prin
legea-cadru, în privinta anumitor conditii si criterii de acordare a unor
drepturi de asigurări sociale ori în privinta cuantumului si a modului de
calcul ale acestora“. De asemenea, Avocatul Poporului consideră că
“diferentierea între regimul juridic al asigurărilor sociale aplicabil
membrilor Corpului diplomatic si cosular al României, fată de cel stabilit
pentru asiguratii care nu fac parte din această categorie, se justifică în mod
obiectiv si rezonabil [...] în considerarea situatiei unei anumite categorii
sociale care reclamă o astfel de protectie“. În explicarea sensului
dispozitiilor art. 16 din Constitutie, Avocatul Poporului invocă deciziile
Curtii Constitutionale nr.
107 din 13 iunie 2000 si nr.
90 din 10 februarie 2005.
Totodată, se apreciază că “stabilirea [...]
conditiilor de acordare gratuită a asistentei medicale membrilor Corpului
diplomatic si consular al României reprezintă o optiune a legiuitorului, care
nu aduce atingere sub nici un aspect dispozitiilor constitutionale referitoare
la bugetul public national“.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 26 din Legea nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie
2003, are au următorul cuprins:
“(1) În tară, membrii Corpului diplomatic si consular
al României, în activitate ori pensionari, precum si sotul sau sotia si copiii
aflati în întretinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistentă
medicală, medicamente si proteze, în cadrul sistemului de asigurări de sănătăe
specific apărării, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritătii
judecătoresti, în conditiile achitării contributiilor legale la sistemul de
asigurări de sănătăe în perioada de activitate.
(2) Conditiile de acordare gratuită a asistentei
medicale, a medicamentelor si protezelor se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului. Aceste drepturi nu se impozitează.“
Textele constitutionale expres invocate în sustinerea
exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), precum si cele ale art. 138
alin. (1), (2) si (5). Aceste texte constitutionale au următorul cuprins:
– Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt
egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără
discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“;
– Art. 138 alin. (1), (2) si (5): “(1) Bugetul
public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat
si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de
stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat,
aprobării Parlamentului. [...]
(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată
fără stabilirea sursei de finantare.“
În esentă, autorul exceptiei de neconstitutionalitate
apreciază că textul legal criticat încalcă art. 16 alin. (1) si (2) din
Constitutie, întrucât stabileste acordarea în mod gratuit a asistentei
medicale, medicamentelor si protezelor membrilor Corpului diplomatic si
consular al României, ceea ce este de natură a le crea acestora privilegii în
raport cu celelalte persoane asigurate în cadrul sistemului public de asigurări
sociale de sănătăe. Totodată, se consideră a fi încălcate si dispozitiile art.
138 alin. (1), (2) si (5) din Constitutie, întrucât nu este mentionată sursa de
finantare a acestei facilităti acordate.
Curtea constată că, potrivit jurisprudentei sale în
ceea ce priveste principiul constitutional al egalitătii în drepturi, prin
Decizia nr. 1 din 8 septembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că “principiul
egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru
situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite.
De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii
diferite pentru situatii diferite. În consecintă, un tratament diferit nu poate
fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se
justifice rational, în respectul principiului egalitătii cetătenilor în fata
legii si a autoritătilor publice“. De asemenea, prin Decizia nr.
53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Curtea a stabilit că textul art. 16 din
Constitutie “vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste
recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale,
nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent
de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim
juridic diferit fată de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui“.
Totodată, prin Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie
1997, Curtea a mai statuat că “principiul egalitătii în drepturi nu înseamnă eo
ipso aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care, prin specificul
lor, sunt diferite“.
Curtea observă că în acest sens este si jurisprudenta
Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit că unele
inegalităti de drept nu urmăresc decât să corecteze anumite inegalităti de
fapt, precum si că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie numai
atunci când nu este justificată în mod obiectiv si rezonabil, aceasta însemnând
că nu urmăreste un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de
proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că în materia asigurărilor sociale de sănătăe dreptul comun îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătăe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu modificările si completările ulterioare. Legiuitorul însă, prin textul art. 26 din Legea nr. 269/2003, a instituit anumite dispozitii derogatorii de la reglementările generale prevăzute de legea-cadru în privinta anumitor conditii de acordare a unor drepturi de asigurări sociale, si anume: asistentă medicală, medicamente si proteze. Curtea constată că leguitorul este liber să instituie asemenea reglementări speciale, fără ca acestea să fie discriminatorii în măsura în care sunt justificate în mod rational si obiectiv.
În consecintă, Curtea retine că o asemenea măsură este
justificată, având în vedere specificul activitătii desfăsurate de membrii
Corpului diplomatic si consular, sub aspectul conditiilor de încadrare, a
atributiilor, a drepturilor, a incompatibilitătilor si a interdictiilor la care
sunt supusi, fată de persoanele asigurate în conditiile de drept comun.
Astfel, conform art. 49 din lege, “calitatea de
membru al Corpului diplomatic si consular al României este incompatibilă cu
orice altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din
cadrul institutiilor de învătământ universitar acreditate“. De asemenea,
potrivit art. 50 alin. (1) din aceeasi lege, membrilor Corpului diplomatic si
consular al României le este interzisă desfăsurarea unor activităti, precum
asocierea în partide politice, acestia nu pot detine functii în regiile
autonome, societătile comerciale ori în alte unităti cu scop lucrativ sau să
participe la greve, precum si la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau orice
alte întruniri cu caracter politic. Totodată, conform prevederilor art. 32 din
Legea nr.
269/2003, membrii Corpului diplomatic si consular au si o serie de obligatii
specifice, printre care se numără promovarea si apărarea intereselor statului
si ale cetătenilor români în cadrul relatiilor externe, respectarea secretului
de stat si secretului de serviciu, în conditiile legii, precum si
confidentialitatea în legătură cu faptele, informatiile sau documentele de care
iau cunostintă în exercitarea functiei.
În consecintă, Curtea constată că prin prisma
considerentelor mentionate există o ratiune suficientă care justifică în mod
obiectiv si rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit în cazul
membrilor Corpului diplomatic si consular fată de persoanele asigurate în
conditiile de drept comun.
Totodată, Curtea, având în vedere că în acest mod se
corectează inegalitatea de fapt rezultată din perioada de cotizare datorată
specificului activitătii membrilor Corpului diplomatic si consular, constată că
măsura instituită prin reglementarea criticată urmăreste un scop legitim si
păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si
obiectivul avut în vedere.
În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei,
potrivit căreia nu se prevede sursa de finantare pentru cheltuiala bugetară
prevăzută de art. 26 din Legea nr.
269/2003, încălcându-se astfel dispozitiile art. 138 alin. (5) din
Constitutie, Curtea retine că, potrivit tezei finale a textului art. 26 alin.
(1) din această lege, acordarea în mod gratuit de asistentă medicală,
medicamente si proteze se face “în conditiile achitării contributiilor legale
la sistemul de asigurări de sănătăe în perioada de activitate“. În consecintă,
Curtea constată că sursa de finantare are la bază Onsăsi contributia
personalului beneficiar la sistemul de asigurări sociale.
Totodată, Curtea retine că prevederile art. 138 alin.
(1) si (2) din Constitutie nu au incidentă în cauză.
În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei
adresată Curtii Constitutionale de a analiza “constitutionalitatea modului în
care Guvernul a aplicat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr.
269/2003“, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 146 lit.
d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
instanta de contencios constitutional realizează un control de
constitutionalitate pe cale de exceptie asupra legilor si ordonantelor
Guvernului, în timp ce verificarea aplicării legii de către Guvern, prin
adoptarea de hotărâri, este de resortul instantei de contencios administrativ.
De altfel, Curtea retine că textul art. 26 alin. (2) din Legea nr.
269/2003 cuprinde o normă prin care se instituie în sarcina Guvernului
organizarea executării legii, notiune consacrată de dispozitiile art. 108 alin.
(2) din Constitutie, care “are un sens mai larg decât cea privind aplicarea
legii, si anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri
organizatorice, financiare, institutionale sau sanctionatorii în vederea
stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozitiilor
legii“. În acest sens, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr.
51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004. Asadar, în cauza de fată legiuitorul nu
stabileste direct, prin lege, conditiile de acordare gratuită a asistentei
medicale, a medicamentelor si protezelor, ci, chiar în sensul textului
constitutional al art. 108, această competentă revine autoritătii publice
însărcinate cu organizarea executării legii, în spetă, Guvernului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 26 din Legea nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al României,
exceptie ridicată de Serban Simedrea în Dosarul nr. 6.916/2004 al Înaltei Curti
de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 28 iunie
2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Károly
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
AGENTIA
NATIONALĂ PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII SI COOPERATIE
privind modificarea si completarea Procedurii de implementare a Programului national pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului, aprobată prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie nr. 49/2005
Având în vedere prevederile anexei nr. 3/12/22 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
66/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, cu
modificările ulterioare, ale art. 25 alin. (1) din Legea nr.
346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor
mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare, precum si
prevederile art. 4 alin. (1) pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr.
753/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru
Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, cu modificările si completările
ulterioare,
în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.
753/2003, cu modificările si completările ulterioare,
presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi
Mici si Mijlocii si Cooperatie emite prezentul ordin.
Art. I. – Procedura de implementare a
Programului national pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului,
aprobată prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi
Mici si Mijlocii si Cooperatie nr.
49/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 5
aprilie 2005, se modifică si se completează după cum urmează:
1. Punctul 1 “Obiectivul Programului“ va avea
următorul cuprins:
“1. Obiectivul Programului
1.1. Obiectivul Programului national pentru sustinerea
mestesugurilor si artizanatului, denumit în continuare Program, îl constituie
stimularea dezvoltării mestesugurilor si a micii industrii din România, a
întăririi clasei de mici mestesugari, care îsi desfăsoară activitatea
individual sau organizat prin intermediul asociatiilor sau al altor
organizatii, în special în localitătile rurale, dar si în cele urbane,
protejarea meseriilor care presupun un număr mare de operatii executate manual
în practicarea lor si relansarea serviciilor si a produselor obtinute de
acestia, în special a celor cu specific traditional, inclusiv obiecte de artă
populară si artizanat, precum si promovarea acestor produse si servicii pe
pietele nationale si internationale.
1.2. Programul urmăreste prin acordarea de alocatii
financiare nerambursabile:
a) stimularea practicării mestesugurilor si a meseriilor
tipice micii industrii, care presupun un grad important de prelucrare manuală
ca mijloc important de realizare a unor servicii si produse obtinute apelând la
tehnologii simple si având o componentă de prelucrare manuală semnificativă, în
special utilizând tehnologii traditionale;
b) îmbunătătirea accesului mestesugurilor la
informatii de piată si facilitarea valorificării acestor informatii;
c) promovarea serviciilor si produselor realizate
apelând la tehnologii simple si având o componentă de prelucrare manuală
semnificativă, în special utilizând tehnologii traditionale;
d) stimularea cererii interne de servicii si produse
care presupun un grad important de prelucrare manuală, precum si câstigarea de
piete externe noi pentru aceste produse si servicii, în mod special pentru cele
cu specific traditional, de artă populară si artizanat;
e) cresterea numărului de locuri de muncă prin
atragerea în astfel de activităti a generatiei tinere si a femeilor, în toate
zonele tării.“
2. Punctul 2 “Bugetul Programului“ va avea
următorul cuprins:
“2. Bugetul Programului
Bugetul alocat Programului pentru anul bugetar 2005
este de 500.000 RON, defalcat astfel:
– 490.000 RON pentru acordarea de alocatii financiare
nerambursabile beneficiarilor eligibili;
– 10.000 RON la dispozitia Agentiei Nationale pentru
Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC), constând în cheltuieli
pentru implementarea, administrarea, monitorizarea si evaluarea Programului
(cheltuieli pentru promovarea Programului, cheltuieli materiale si servicii).“
3. Punctul 3 “Definitii“ va avea următorul cuprins:
“3. Definitii
În cadrul Programului următorii termeni se definesc
astfel:
a) produsele si serviciile mestesugăresti, de mică
industrie si artizanale sunt produsele si serviciile executate de mestesugari,
mici meseriasi si artizani, fie complet manual, fie cu ajutorul uneltelor
manuale sau chiar mecanice, atât timp cât contributia manuală a mestesugarului
sau artizanului rămâne cea mai substantială componentă a produsului finit.
Acestea sunt produse fără restrictii privind cantitatea si folosind materiale
brute, neprelucrate, apelând în general la resursele naturale.
Natura specială a produselor mestesugăresti si
artizanale derivă din trăsăturile lor distinctive, care pot fi utilitare,
estetice, artistice, creative, culturale, decorative, functionale,
traditionale, simbolice si semnificative social si religios;
b) produsele si serviciile mestesugăresti, de mică
industrie, artistice si de artizanat cuprind o arie largă de obiecte si
activităti care valorifică tehnicile, materiile prime, formele si ornamentele
traditionale, precum si pe cele ale creatiei populare din diferite genuri;
produse si servicii cu valoare artistică, dar si utilitară, adaptată la
cerintele vietii moderne, dar care păstrează specificul executiei manuale;
c) produsele de artă populară sunt produsele
realizate de creatorii si mesterii populari, care păstrează caracterul autentic
si specificul etnic al zonei sau centrului respectiv.“
4. Literele a) si c) ale punctului 4.1 vor avea
următorul cuprins:
“a) sunt organizate în baza Decretului-lege nr.
66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugăresti si a
Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si
a cooperatiei de credit sau în baza Legii nr.
1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei si îndeplinesc
conditiile de încadrare în categoria întreprinderilor mici si mijlocii,
potrivit dispozitiilor Legii nr.
346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor
mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare;
............................................................................................
c) sunt constituite ca asociatii profesionale sau
fundatii si au ca scop promovarea mestesugurilor si a meseriilor care presupun
un număr mare de operatii executate manual în practicarea lor, a breslelor, a
artei populare si artizanatului.“
5. Litera d) a alineatului (1) al punctului 4.2 va
avea următorul cuprins:
“d) au ca obiect de activitate producerea si
comercializarea produselor care păstrează specificul executiei manuale
(hand-made) si artizanat, prestarea serviciilor care presupun un număr mare de
operatii executate manual în practicarea lor sau acordarea de consultantă în
domeniul acestor mestesuguri, în special al mestesugurilor artistice
traditionale;“.
6. După litera d) a punctului 5.1 se introduc două
litere noi, literele e) si f), cu următorul cuprins:
“e) participarea la cursuri de formare/calificare sau
de specializare/perfectionare profesională a mestesugarilor (furnizate de
agenti economici cu activitate principală de instruire, autorizati în
conditiile legii);
f) achizitionarea de diverse scule, dispozitive,
echipamente, utilaje, masini, precum si achizitionarea de calculatoare (tip PC,
inclusiv sisteme portabile, formate din: unitate centrală, monitor, imprimantă,
eventual licenta sistemului de operare) si de aparate de marcat electronice
fiscale necesare pentru desfăsurarea activitătii (exceptând liniile tehnologice
care nu mai permit păstrarea specificului executiei predominant manuale al
produselor finite sau serviciilor prestate).“
7. Punctul 5.3 va avea următorul cuprins:
“5.3. Valoarea alocatiei financiare nerambursabile
acordate beneficiarilor selectati pentru activitătile mentionate la pct. 5.1
este egală cu echivalentul a 65% din valoarea cheltuielilor eligibile efectuate
(exclusiv TVA), dar nu mai mult de 25.000 lei RON, pentru fiecare beneficiar.“
8. Punctul 5.5 va avea următorul cuprins:
“5.5. Fiecare beneficiar poate obtine pe parcursul a 2
ani consecutivi o alocatie financiară nerambursabilă totală de maximum 25.000
lei RON în cadrul acestui Program.“
9. Punctul 7.4 va avea următorul cuprins:
”7.4. Data limită de depunere a
cererii-tip de acord de principiu pentru finantare este 1 noiembrie a anului
bugetar în curs, în conditiile neepuizării până la această dată a bugetului
alocat Programului pentru anul bugetar în curs.“
10. Alineatul (1) al punctului 7.5 va avea
următorul cuprins:
“7.5. – (1) ANIMMC va finaliza procesul de evaluare a
solicitării în termen de maximum 15 zile calendaristice de la data primirii
cererii-tip de acord de principiu pentru finantare, însotită de toate
documentele justificative. Pentru solicitantii selectati pentru finantare,
ANIMMC va transmite o notificare privind acordul de principiu pentru finantare,
conform anexei nr. 3 la prezenta procedură, pentru realizarea finantării în
conditiile precizate în cererea-tip de acord de principiu pentru finantare.“
11. Punctul 8.3 va avea următorul cuprins:
“8.3. Termenul limită pentru depunerea cererii-tip de
eliberare a alocatiei financiare nerambursabile, completată, este 25 noiembrie
a anului bugetar în curs.“
12. Anexele nr. 1–4 la procedură se înlocuiesc cu
anexele nr. 1–4*) la prezentul ordin.
Art. II. – Prezentul ordin va fi publicat
în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare de la data
publicării.
Presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi
Mici si Mijlocii si Cooperatie,
Eugen Ovidiu Chirovici
Bucuresti,
2 august 2005.
Nr.
143.
INSPECTORATUL
GENERAL PENTRU COMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI
privind aprobarea Procedurii de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor echipamente electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii electromagnetice
Având în vedere
prevederile Legii nr.
510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicatii
si Tehnologia Informatiei, cu modificările ulterioare,
având în vedere prevederile Legii nr.
608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, cu modificările si
completările ulterioare,
în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pietei produselor
din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr.
608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, modificată si
completată prin Hotărârea Guvernului nr.
140/2005,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr.
88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de
telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora, modificată
si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr.
497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de
functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al
compatibilitătii electromagnetice, modificată si completată prin Hotărârea
Guvernului nr.
1.554/2003,
presedintele Inspectoratului General pentru
Comunicatii si Tehnologia Informatiei emite prezenta decizie.
Art. 1. – Se aprobă Procedura de supraveghere a pietei
echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si
a altor echipamente electrice si electronice din punct de vedere al
compatibilitătii electromagnetice, prevăzută în anexa care face parte
integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. – Prezenta decizie va fi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele Inspectoratului General pentru
Comunicatii si Tehnologia Informatiei,
Marius Cătălin Marinescu
Bucuresti,
21 iulie 2005.
Nr.
373.
ANEXĂ
PROCEDURA
de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a
echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor echipamente
electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitătii
electromagnetice
CAPITOLUL I
Generalităti
ARTICOLUL 1
Referinte
Prezenta procedură a
fost elaborată în conformitate cu:
– Legea nr.
608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, cu modificările si
completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr.
891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pietei produselor
din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr.
608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, modificată si
completată prin Hotărârea Guvernului nr.
140/2005;
– Hotărârea Guvernului nr.
88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de
telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora, modificată
si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004;
– Hotărârea Guvernului nr.
497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de
functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al
compatibilitătii electromagnetice, modificată si completată prin Hotărârea
Guvernului nr.
1.554/2003;
– Guide to the Implementation of Directives Based on
the New Approach and the Global Approach, European Communities, 2000;
– CEPT/ECC Report 15 – Market Surveillance, Radio
Equipment Inspection, Spectrum Monitoring and the Enforcement Aspects of these
Activities, Messolonghi, September 2002.
ARTICOLUL 2
(1) Prezenta procedură reglementează, în baza art. 36
din Hotărârea Guvernului nr.
891/2004, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
140/2005, modul de desfăsurare de către Inspectoratul General pentru
Comunicatii si Tehnologia Informatiei a activitătilor de supraveghere a pietei
echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii privind
îndeplinirea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, respectiv a altor echipamente electronice si electrice privind
îndeplinirea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003.
(2) Prevederile prezentei proceduri nu se aplică
activitătilor de supraveghere a pietei echipamentelor radio si a echipamentelor
terminale de telecomunicatii, respectiv a echipamentelor electrice si
electronice introduse pe piată înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii
Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, respectiv a Hotărârii Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003.
CAPITOLUL II
Definitii si abrevieri
ARTICOLUL 3
(1) În cuprinsul prezentei proceduri sunt, de
asemenea, aplicabile definitiile prevăzute în art. 4 din Legea nr. 608/2001, cu
modificările si completările ulterioare, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
891/2004, cu modificările si completările ulterioare, art. 5 din Hotărârea
Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003.
(2) În întelesul prezentei proceduri, definitiile
prevăzute la alin. (1) se completează după cum urmează:
a) clauză de salvgardare – procedura prin care
Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate lua toate măsurile
necesare pentru ca aparatele să fie retrase de pe piată sau din serviciu, poate
interzice introducerea lor pe piată sau punerea lor în functiune ori poate
restrictiona libera lor circulatie atunci când constată că aparatele care intră
sub incidenta Hotărârii Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003, nu îndeplinesc prevederile aplicabile ale acestor reglementări;
b) entitate – ceea ce poate fi descris si luat
în mod individual;
c) impunerea conformitătii (enforcement) –
totalitatea actiunilor si sanctiunilor care pot fi utilizate pentru aplicarea si
respectarea Hotărârii Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003, în scopul obtinerii celei mai bune protectii a sănătătii si
sigurantei utilizatorilor si a oricăror alte persoane, precum si a celei mai
bune calităti posibile a comunicatiilor radio pentru utilizatorii spectrului de
frecvente radio, autorizati în conditiile legii.
Acestea includ si actiunile adecvate întreprinse de
către Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei
împotriva surselor de interferente active sau posibile si împotriva utilizării
neautorizate a spectrului de radiofrecvente. De asemenea, pot fi incluse aici
toate tipurile de activităti de investigare, cum ar fi supravegherea pietei,
inspectarea echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de
telecomunicatii, precum si monitorizarea spectrului de radiofrecvente;
d) inspectie – examinarea proiectului unui
produs, a unui produs, a unui serviciu, a unui proces sau a unei instalatii si
determinarea conformitătii lor cu cerinte specifice sau cu cerinte generale pe
baza unei aprecieri profesionale;
e) inspectarea echipamentelor radio –
verificări desfăsurate la locul de instalare a echipamentelor radio, inclusiv
prin măsurări, pentru a stabili dacă acestea corespund sau nu prevederilor
Hotărârii Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003 si dacă utilizarea acestora este sau nu în conformitate cu
licenta individuală de utilizare a frecventei si/sau cu conditiile permise de
utilizare a frecventei;
f) introducerea pe piată – actiunea de a face disponibil
pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat,
în vederea distribuirii si/sau utilizării;
g) înregistrările supravegherii pietei –
documentele care furnizează dovezi obiective ale activitătilor realizate si ale
gradului de satisfacere a prevederilor hotărârilor Guvernului aplicabile;
h) monitorizarea spectrului – monitorizarea
spectrului reprezintă verificarea emisiilor ce trebuie să corespundă cu licenta
individuală de utilizare a frecventei si/sau cu conditiile permise de utilizare
a frecventei, precum si cu deciziile presedintelui Inspectoratului General
pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei în problemele de interferentă;
i) neconformitate substantială – neconformitate
datorită căreia echipamentul nu Îndeplineste cerintele esentiale aplicabile,
prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003;
j) neconformitate nesubstantială – abatere
izolată sau sporadică de la prevederile Hotărârii Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003, dar care nu împiedică îndeplinirea de către echipament a
cerintelor esentiale aplicabile;
k) managementul supravegherii pietei –
ansamblul activitătilor coordonate pentru a orienta si controla activitatea de
supraveghere a pietei, incluzând stabilirea politicii referitoare la
supravegherea pietei, a obiectivelor supravegherii pietei, planificarea
supravegherii pietei, controlul supravegherii pietei, asigurarea supravegherii
pietei si îmbunătătirea supravegherii pietei;
l) procedură – mod specificat ce descrie cu
gradul de detaliere adecvată efectuarea unei activităti;
m) proportionalitate – măsurile, resursele si
entitătile structurii organizatorice implicate într-o actiune de supraveghere a
pietei trebuie să fie corelate cu gradul de risc sau neconformitate, iar
impactul actiunii asupra liberei circulatii a produselor trebuie să nu fie mai
mare decât este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor supravegherii pietei;
n) sistem de management al supravegherii pietei –
sistemul prin care se stabilesc politica si obiectivele în domeniul
supravegherii pietei si prin care se realizează acele obiective, prin
orientarea si controlul entitătilor structurii organizatorice în ceea ce
priveste supravegherea pietei;
o) structură organizatorică – ansamblul de
responsabilităti, autorităti si relatii dintre persoane dispuse într-o schemă,
prin care o organizatie îsi exercită functiile;
p) supravegherea pietei – ansamblul măsurilor,
resurselor si entitătilor adecvate ale structurii organizatorice, prin care
Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei asigură si
garantează în mod impartial că produsele introduse pe piată si/sau puse în
functiune îndeplinesc prevederile reglementărilor tehnice aplicabile,
indiferent de originea lor, cu respectarea principiului liberei concurente.
Supravegherea pietei se realizează prin controlul (dus
la îndeplinire în concordantă cu procedurile de evaluare a conformitătii)
asupra echipamentelor radio si a echipamentelor terminale de telecomunicatii,
precum si asupra altor echipamente electronice si electrice deja introduse pe
piată sau care vor fi introduse pe piată înainte ca utilizatorii să
achizitioneze echipamentele.
Supravegherea pietei include verificarea îndeplinirii
prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
88/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004, si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.
497/2003, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
1.554/2003, cum ar fi îndeplinirea cerintelor tehnice adecvate cerintelor
esentiale aplicabile sau a cerintelor administrative pentru marcare,
etichetare, Declaratia de conformitate si alte documentatii, ca de exemplu
informatiile de utilizare.
Dacă neconformitatea a fost confirmată prin verificare
(de exemplu măsurări), vor fi oportune si necesare în continuare actiuni
subsecvente pentru descoperirea si corectarea neconformitătii în toate cazurile
posibile.
ARTICOLUL 4
Abrevierile din
cuprinsul prezentei proceduri au următoarele semnificatii:
a) ANPC – Autoritatea Natională pentru
Protectia Consumatorilor;
b) ASRO – Asociatia de Standardizare din
România;
c) SCEM – Serviciul compatibilitate electromagnetică;
d) CLC – centru local de control al IGCTI;
e) CEPT – Conferinta Europeană a
Administratiilor de Postă si Telecomunicatii;
f) DoC – Declaratia de conformitate;
g) DT – directie teritorială a IGCTI;
h) ECC – Comitetul de comunicatii electronice
din cadrul CEPT;
i) IGCTI – Inspectoratul General pentru
Comunicatii si Tehnologia Informatiei;
j) MCTI – Ministerul Comunicatiilor si
Tehnologiei Informatiei;
k) UE – Uniunea Europeană;
l) H.G. nr.
88/2003 – Hotărârea Guvernului nr.
88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de
telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora, modificată
si completată prin Hotărârea Guvernului nr.
236/2004;
m) H.G. nr.
497/2003 – Hotărârea Guvernului nr.
497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de
functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al
compatibilitătii electromagnetice, modificată si completată prin Hotărârea
Guvernului nr.
1.554/2003.
CAPITOLUL III
Introducerea pe piată
ARTICOLUL 5
Introducerea pe piată
(1) Conceptul de introducere pe piată se referă la
fiecare echipament individual, nu la un anumit tip de echipament, indiferent dacă
el a fost fabricat ca o unitate individuală sau a fost fabricat în serie.
Conceptul de introducere pe piată determină momentul când un echipament trece
pentru prima oară din stadiul de fabricatie în România ori din stadiul de
import din UE sau dintr-o tertă tară la cel de distributie si/sau de utilizare
în România. Deoarece conceptul de introducere pe piată se referă numai la
primul moment, când aparatul este disponibil în scopuri de distributie si/sau
de utilizare în România după intrarea în vigoare a H.G. nr.
88/2003, respectiv a H.G. nr.
497/2003, el se referă numai la aparatele noi produse în România si la
aparatele noi sau utilizate care au fost importate din UE sau dintr-o tertă
tară. Producătorul trebuie să asigure că fiecare echipament si, respectiv,
toate echipamentele produse de el corespund prevederilor hotărârii Guvernului
aplicabile.
(2) Conceptul de primă utilizare se referă la prima utilizare în România de către utilizatorul final a unui echipament din domeniul de aplicare a H.G. nr. 88/2003, respectiv a H.G. nr. 497/2003. Echipamentele care sunt gata de utilizare imediat după ce sunt introduse pe piată, care nu trebuie să fie asamblate sau instalate si ale căror conditii de distributie (depozitare, transport etc.) nu influentează performantele acestora, sunt considerate a fi utilizate imediat ce au fost introduse pe piată, dacă este imposibil să se determine când au fost utilizate prima dată.
ARTICOLUL 6
Distribuitori
(1) Persoanele fizice sau juridice care desfăsoară
activităti de comercializare ulterior introducerii pe piată a produselor,
denumite în continuare distribuitori, trebuie să fie capabile să
identifice, după caz, producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau
altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului ori
persoana care i-a furnizat echipamentul.
(2) În cazul în care distribuitorul nu poate identifica
persoana responsabilă pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a
echipamentului ori persoana care i-a furnizat echipamentul, actiunile
desfăsurate de organul de control se îndreaptă împotriva distribuitorului.
CAPITOLUL IV
Responsabilităti pentru supravegherea pietei
ARTICOLUL 7
Structura organizatorică pentru realizarea
supravegherii pietei
(1) În vederea supravegherii echipamentelor radio,
echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si a altor categorii de
echipamente electrice si electronice introduse pe piată, IGCTI are
împuternicirea necesară în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din
H.G. nr.
88/2003 si ale art. 13 alin. (1) lit. a) din H.G. nr.
497/2003.
(2) Structura
organizatorică a IGCTI este adaptată îndeplinirii functiilor de supraveghere a
pietei pe întregul teritoriu al României. Entitătile structurii organizatorice
responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentei proceduri sunt:
a) centrele locale de control;
b) directiile teritoriale;
c) Serviciul compatibilitate electromagnetică;
d) Directia planificare spectru;
e) Directia executivă comunicatii.
CAPITOLUL V
Modul de realizare a supravegherii pietei
ARTICOLUL 8
(1) Obiectivul monitorizării echipamentelor este acela
de a verifica dacă echipamentele corespund prevederilor H.G. nr.
88/2003, respectiv ale H.G. nr.
497/2003, la introducerea pe piată si, dacă este relevant, la punerea
acestora în functiune.
(2) Monitorizarea
echipamentelor introduse pe piată sau puse în functiune se realizează de către
organele de control ale CLC si DT din cadrul IGCTI.
(3) Pentru a monitoriza echipamentele introduse pe
piată, IGCTI trebuie să aibă competentele si resursele necesare pentru:
a) a vizita în mod regulat spatiile comerciale,
industriale si de depozitare;
b) a vizita în mod regulat, dacă este necesar, locurile
de muncă si alte spatii în care echipamentele sunt puse în functiune;
c) a organiza verificări aleatorii si pe loturi mici;
d) a lua esantioane de echipamente pe care să le
examineze si să le supună la încercări.
(4) Organul de control are dreptul de a solicita orice
informatie necesară pentru realizarea obiectivelor controlului.
Informatiile referitoare la echipamente si locurile
unde acestea sunt comercializate, depozitate sau puse în functiune, precum si
persoana juridică sau persoana fizică detinătoare se stochează în baza de date.
(5) Organul de control monitorizează si echipamentele
prezentate la târguri, expozitii, demonstratii si altele asemenea si verifică
dacă pentru echipamentele care nu corespund prevederilor H.G. nr.
88/2003, respectiv ale H.G. nr.
497/2003, sunt furnizate indicatii vizibile care să precizeze clar că
astfel de echipamente nu pot fi comercializate sau puse în functiune în România
sau în Uniunea Europeană înainte de a fi realizate conform prevederilor
hotărârii Guvernului aplicabile. Informatiile referitoare la echipamentele
prezentate la târguri, expozitii, demonstratii etc. se introduc în baza de date
mentionându-se persoana fizică sau juridică detinătoare.
ARTICOLUL 9
Neconformităti
(1) Sunt considerate neconformităti nesubstantiale abaterile de la prevederile hotărârii Guvernului aplicabile, dar care nu împiedică îndeplinirea de către echipament a cerintelor esentiale aplicabile.
(2) Este considerată neconformitate substantială
neîndeplinirea cerintelor esentiale prevăzute de hotărârea Guvernului
aplicabilă.
ARTICOLUL 10
(1) Verificările realizate de organele de control ale
CLC si DT din cadrul IGCTI pot fi:
a) verificări administrative (formale);
b) verificări de fond.
(2) Prin verificări administrative (formale) se
verifică, după caz:
a) prezenta si modul de aplicare a marcajului CE:
dimensiunile si forma marcajului CE, aplicarea marcajului CE pe echipament, pe
ambalaj, pe instructiunile de utilizare, pe alte documente ce însotesc
echipamentul;
b) prezenta numărului de identificare a tuturor
organismelor notificate implicate;
c) prezenta identificatorului de clasă: dimensiunile
si forma identificatorului de clasă, aplicarea marcajului identificatorului de
clasă pe echipament, pe ambalaj, pe instructiunile de utilizare, pe alte
documente ce însotesc echipamentul, datele de identificare a echipamentului;
d) prezenta datelor de identificare a producătorului
sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piată a echipamentului
(importatorului), a tipului, lotului si/sau a seriei;
e) existenta DoC în limba română ce însoteste
produsul, după caz: existenta DoC complete, a DoC în format concentrat, a
referintelor privind adresa de Internet sau alt punct de contact la care poate
fi găsită DoC a producătorului;
f) alegerea corectă a procedurilor de evaluare a
conformitătii;
g) existenta în instructiunile de utilizare a
informatiilor suficiente pentru utilizarea conform destiatiei si, după caz, a
informatiilor suficiente pentru identificarea interfetelor de conectare la
reteaua publică de telecomunicatii la care echipamentul terminal de
telecomunicatii este destinat să fie utilizat, a informatiilor privind
permisiunea de utilizare a echipamentului radio în România, respectiv în alte
state membre ale UE;
h) verificările administrative se înscriu în
formularul “Raport de control“, prevăzut în anexa la prezenta procedură, si se
stochează în baza de date privind supravegherea pietei.
(3) În cazul în care, ca urmare a verificărilor
administrative, se evidentiază o neconformitate nesubstantială (de exemplu:
lipsa redactării în limba română a instructiunilor de utilizare sau a
declaratiei de conformitate neoficiale furnizate utilizatorului, folosirea si
aplicarea incorectă a marcajului CE în ceea ce priveste forma, mărimea,
vizibilitatea, lizibilitatea sau caracteristica de a nu putea fi sters etc.),
aceasta determină aplicarea sanctiunii legale: amendă si interzicerea
comercializării echipamentelor până la data stabilită de comun acord cu
comerciantul pentru îndeplinirea actiunii corective.
(4) Verificările de fond privesc verificarea
conformitătii produsului cu cerintele esentiale prevăzute de H.G. nr.
88/2003, respectiv de H.G. nr.
497/2003, prin verificarea continutului DoC a producătorului si corecta
utilizare a procedurilor de evaluare a conformitătii prevăzute de hotărârea
Guvernului aplicabilă. Se verifică dacă:
a) procedura de evaluare a conformitătii înscrisă în
DoC a fost utilizată în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului
aplicabile;
b) standardele înscrise în DoC sunt corect aplicate si
se regăsesc în listele de standarde armonizate, aprobate prin ordinele nr.
381/1.620/2004 si nr.
42/2005, conform H.G. nr.
88/2003, respectiv H.G. nr.
497/2003;
c) în cazul în care nu s-au aplicat standarde
armonizate specificatia tehnică aplicată are avizul organismului notificat
implicat. Se verifică competenta organismului notificat pentru procedura de
evaluare a conformitătii, aplicată în “Lista organismelor notificate sub
Directiva 1999/5/EC“, respectiv în “Lista organismelor notificate sub Directiva
89/336/EEC“, emise de Comisia Europeană.
(5) Verificările de
fond se documentează într-un “Raport de verificări de fond“, iar rezultatul
verificărilor de fond se stochează în baza de date privind supravegherea
pietei. În cazul în care, ca urmare a verificărilor de fond, se evidentiază o
neconformitate substantială (de exemplu: inexistenta sau aplicarea incorectă a
marcajului de conformitate, inexistenta sau incorectitudinea DoC originale),
aceasta determină aplicarea sanctiunii legale: amendă si interzicerea
comercializării echipamentelor. Odată cu aplicarea sanctiunii, organul de
control stabileste de comun acord cu comerciantul data la care acesta poate
prezenta documentatia tehnică relevantă pentru atestarea conformitătii
echipamentului, documentatie solicitată de organul de control (de exemplu:
rapoartele de încercări) pentru verificări suplimentare si până la care pot fi
îndeplinite actiunile corective.
(6) Neprezentarea la termenul convenit a documentatiei
tehnice solicitate sau refuzul comerciantului de a o prezenta poate constitui
un motiv temeinic pentru a considera că echipamentul este neconform cu
cerintele esentiale si se poate propune MCTI interzicerea introducerii pe piată
sau retragerea de pe piată a echipamentului.
ARTICOLUL 11
(1) În cazul în care, ca urmare a verificărilor de
fond, există suspiciuni privind conformitatea echipamentului, fără a se putea
proba suficient acest lucru, organele de control pot stabili a doua etapă de
verificare, care constă din verificarea documentatiei tehnice a echipamentului.
Această etapă are în vedere principiul proportionalitătii, în functie de
importanta si de riscul în cauză, precum si asigurarea protectiei agentilor
economici împotriva sarcinilor inutile. La cererea organului de control
documentatia tehnică trebuie să fie pusă la dispozitia SCEM la un termen
rezonabil, stabilit împreună cu producătorul, reprezentantul autorizat al
acestuia în România sau Uniunea Europeană ori de către altă persoană
responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului.
(2) Documentatia tehnică poate fi păstrată în orice
format, inclusiv sub formă tipărită sau CD-ROM, cu conditia să fie disponibilă
pe perioada si în conditiile prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă.
(3) Comerciantul echipamentului are obligatia să ceară
producătorului, reprezentantului său autorizat si să prezinte organului de
control, în termenul stabilit de comun acord cu acesta, întreaga documentatie
tehnică prevăzută de hotărârea Guvernului aplicabilă sau numai părtile care
sunt considerate relevante de către organul de control pentru evidentierea
conformitătii echipamentului. În primul rând se vor solicita lista standardelor
armonizate aplicate în întregime sau partial, rapoartele de încercări si avizul
organismului notificat implicat, dacă este cazul.
(4) Neprezentarea documentatiei tehnice în conditiile
prevăzute la alin. (1) si (3) poate constitui un motiv suficient pentru a
considera neconformitatea echipamentului cu cerintele prevăzute de hotărârea
Guvernului aplicabilă si poate constitui un motiv temeinic pentru a propune
MCTI interzicerea introducerii pe piată sau retragerea de pe piată a
echipamentului.
(5) Verificările documentatiei tehnice se documentează
într-un “Raport de verificări ale documentatiei tehnice“, iar rezultatul
verificărilor documentatiei tehnice se stochează în baza de date privind
supravegherea pietei. În cazul în care, ca urmare a verificării documentatiei
tehnice, este evidentiată o neconformitate substantială (de exemplu,
inexistenta sau incorectitudinea unui raport de încercare referitor la cerinta
esentială aplicabilă), SCEM transmite organului de control dispozitia
mentinerii hotărârii de a interzice comercializarea echipamentelor si de
prelevare a unui număr de esantioane ale echipamentului respectiv ce urmează a
fi supuse la încercări de laborator împreună cu programul de încercări de
laborator considerat suficient pentru a elimina neîncrederea privind
conformitatea produsului.
(6) Imposibilitatea prelevării pentru încercări a
esantioanelor sau refuzul comerciantului privind punerea acestora la dispozitia
organului de control constituie motive temeinice pentru a considera că există
neconformitate cu cerintele esentiale si, în consecintă, pentru a propune MCTI
interzicerea introducerii pe piată sau retragerea de pe piată a echipamentului.
ARTICOLUL 12
(1) Datorită tolerantelor de fabricatie, orice echipament
radio, echipament terminal de telecomunicatii sau alt echipament electric sau
electronic va îndeplini cu greu toti parametrii tehnici continuti în
reglementările/standardele de referintă pentru toate esantioanele supuse
încercării, exceptie făcând cazul în care producătorul are 100% productie
încercată. De asemenea, anumite produse individuale pot fi defecte si din acest
motiv sunt necesare mai multe esantioane.
În standardele CENELEC (Comité Europeén de
Normalisation ...lectrotechnique) se cere ca produsele să îndeplinească
cerintele cu o anumită încredere statistic definită.
În standardele ETSI (European Telecommunications
Standards Institute) este aleasă abordarea riscului împărtit.
Aceasta înseamnă că incertitudinea de măsurare nu este
niciodată adunată la sau scăzută din valoarea măsurată, dar valoarea măsurată
este direct comparată cu valoarea limită dată în standard.
(2) SCEM trebuie să stabilească numărul esantioanelor
necesare pentru a se obtine o anumită încredere statistică si pentru a se
elimina încercarea unui echipament defect sau dereglat. Pentru electronica de
larg consum, produsă în masă, 3 până la 5 esantioane pot fi considerate ca
minimum necesar si suficient pentru orice analiză statistică concludentă, dar
si încercări pe un singur exemplar pot eventual să fie utilizate ca bază pentru
informarea producătorului asupra problemei, precum si pentru solicitarea mai
multor informatii referitoare la produs. Se recomandă ca esantioanele pentru
încercare să fie selectate de organul de control, astfel ca posibila corelatie
între esantioanele aceluiasi tip de echipament să fie evitată prin alegerea lor
din diferite loturi de productie.
(3) În prima fază esantioanele vor fi supuse unui
program de încercare preliminară. Termenul de încercare preliminară utilizat
aici reprezintă orice capacitate de încercare pe care IGCTI o are în dotare (de
exemplu: laboratoarele CEM si întretinere aparatură din cadrul DT sau în cadrul
statiilor mobile de monitorizare a spectrului) pentru a executa măsurarea anumitor
parametri, cum ar fi frecventa, puterea emitătorului si emisiile neesentiale.
Dacă producătorul este cooperant în ceea ce priveste eliminarea
neconformitătii, este suficientă raportarea rezultatelor obtinute cu un
echipament de încercare obisnuit, disponibil în mod normal în laboratoarele DT
sau în sistemul de monitorizare a spectrului, încercările preliminare fiind
făcute pe amplasament sau în laboratorul DT pentru a grăbi luarea deciziilor si
a economisi bani.
(4) Încercările
preliminare se documentează într-un “Raport de încercări preliminare“, iar
rezultatul încercărilor preliminare se stochează în baza de date privind
supravegherea pietei. Dacă rezultatele programului de încercare preliminară nu
conduc la o actiune corectivă de eliminare a neconformitătii sau la eliminarea
neîncrederii privind neconformitatea, esantioanele prelevate sunt supuse unui
program complet de încercări privind îndeplinirea cerintelor esentiale
prevăzute de hotărârea Guvernului aplicabilă. Programul de încercări se realizează
în laboratorul central al IGCTI, a cărui capacitate de a efectua astfel de
încercări este recunoscută prin acreditare.
(5) Încercările se documentează într-un “Raport de
încercări“ care se transmite la SCEM, iar rezultatul încercărilor se stochează
în baza de date privind supravegherea pietei.
Dacă rezultatele programului de încercări nu conduc la
eliminarea neîncrederii privind neconformitatea, Directia planificare spectru
din IGCTI propune MCTI interzicerea introducerii pe piată sau retragerea de pe
piată a echipamentelor, iar cheltuielile ocazionate de încercarea
echipamentelor în laborator se recuperează de la cel care a introdus pe piată
sau a pus în functiune un echipament care nu Îndeplineste prevederile hotărârii
Guvernului aplicabile.
ARTICOLUL 13
Actiuni corective
(1) În situatia în care organul de
control descoperă că un echipament nu este în conformitate cu prevederile H.G. nr.
88/2003, respectiv ale H.G. nr.
497/2003, acesta trebuie să ia măsurile necesare si să actioneze pentru
îndeplinirea conformitătii. Actiunile corective depind de gradul de
neconformitate, care trebuie stabilit de la caz la caz, în concordantă cu
principiul proportionalitătii, după cum urmează:
a) organul de control solicită producătorului sau
reprezentantului autorizat al acestuia să realizeze echipamentul introdus pe
piată sau care este pus în functiune în conformitate cu prevederile hotărârii
Guvernului aplicabile;
b) în situatia în care măsurile initiale nu au condus
la rezultatele asteptate sau rezultatele obtinute sunt considerate
insuficiente, organul de control trebuie să ia măsurile adecvate pentru a
restrictiona sau a interzice introducerea pe piată sau punerea în functiune a
echipamentului în cauză si/sau pentru a asigura retragerea acestuia de pe
piată. Retragerea de pe piată a echipamentelor neconforme poate fi cerută să
fie realizată de producător, de reprezentantul său autorizat sau de altă
persoană responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului.
(2) În cadrul actiunilor de supraveghere a pietei
organul de control trebuie să analizeze si să decidă de la caz la caz dacă
neconformitătile constatate sunt nesubstantiale sau substantiale.
(3) În legătură cu neconformitătile constatate,
înaintea oricărei decizii organul de control va anunta partea implicată, dând
posibilitatea acesteia de a fi consultată. Dacă problema ce se impune a fi
rezolvată este urgentă, dat fiind pericolul grav si iminent, organul de control
dispune măsurile necesare fără a consulta partea implicată.
(4) Lipsa unei reactii din partea părtii implicate, în
intervalul de timp stabilit de către organul de control, îndreptăteste organul
de control să ia decizia pe care o consideră necesară.
(5) Orice decizie luată privind restrictionarea sau
interzicerea introducerii pe piată sau punerii în functiune ori privind
retragerea de pe piată a unor echipamente trebuie să fie motivată, iar
producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană
responsabilă pentru introducerea pe piată a echipamentului, după caz, trebuie
să fie informat în scris în acest sens. Această comunicare va contine, de asemenea,
informatii în legătură cu termenul în care contestatia poate fi făcută, cu
respectarea prevederilor legale.
(6) În cazul identificării de neconformităti
substantiale organul de control trebuie să ia măsurile necesare pentru a
îndeplini conformitatea, urmărind principiul proportionalitătii. În astfel de
situatii, dacă nici o altă măsură nu este suficientă pentru realizarea
conformitătii, MCTI, la propunerea IGCTI, trebuie să restrictioneze sau să
interzică introducerea pe piată si punerea în functiune a echipamentului si să
dispună retragerea acestuia de pe piată. Aceasta presupune de regulă clauza de
salvgardare. Organul de control trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt
duse la îndeplinire la termenul stabilit.
(7) Măsura de interzicere sau de restrictionare a
introducerii pe piată ori a punerii în functiune a unui echipament poate fi la
început temporară, pentru a permite organului de control să obtină dovezi
suficiente referitoare la neconformitatea substantială a echipamentului.
ARTICOLUL 14
Clauza de salvgardare
(1) Măsura privind restrictionarea ori interzicerea
introducerii pe piată sau punerii în functiune a unui echipament ori măsura
retragerii acestuia de pe piată în cazul în care neconformitatea este stabilită
cu referire la o eroare sistematică de conceptie sau la o întreagă serie de
echipamente, oricât de limitată ar fi seria, conduce la invocarea clauzei de
salvgardare.
(2) IGCTI trebuie să informeze în scris producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a produsului, după caz, referitor la decizia luată si la motivele privind restrictionarea sau interzicerea introducerii pe piată ori punerii în functiune sau privind retragerea de pe piată a unor echipamente. Această comunicare va contine informatii în legătură cu dreptul celui în cauză de a contesta această decizie, precum si cu termenul în care contestatia poate fi făcută în conditiile prevăzute de lege.
(3) Măsura natională de restrictionare ori de
interzicere a introducerii pe piată sau a punerii în functiune a unui
echipament trebuie să fie bazată pe dovezi (de exemplu, încercări sau
examinări) care să constituie mijloace suficiente pentru demonstrarea erorilor
privind proiectarea echipamentului sau fabricarea acestuia si care să indice un
pericol previzibil, potential sau actual ori altă neconformitate substantială,
chiar în situatia în care produsele sunt corect fabricate, instalate,
întretinute si folosite conform destinatiei.
(4) IGCTI comunică MCTI, dacă nu este prevăzut altfel,
măsura privind restrictionarea ori interzicerea introducerii pe piată sau
punerii în functiune a unui echipament ori măsura retragerii acestuia de pe
piată, comunicare ce trebuie să cuprindă:
a) o referintă la hotărârea Guvernului si, în special,
la cerintele esentiale fată de care a fost stabilită neconformitatea;
b) numele si adresa producătorului, ale
reprezentantului autorizat al acestuia si, suplimentar, dacă este necesar,
numele si adresa altei persoane responsabile de introducerea pe piată sau de
punerea în functiune a echipamentelor;
c) o copie a DoC;
d) numele si numărul de identificare ale organismului
notificat care a intervenit în procedura de evaluare a conformitătii, dacă este
cazul;
e) informatii asupra procedurii care a fost folosită
de organul de control pentru verificarea conformitătii echipamentului;
f) o evaluare cuprinzătoare si dovezi pentru
justificarea măsurii, ca de exemplu standardele armonizate sau alte
specificatii tehnice folosite de organul de control, rapoartele de încercare
emise de IGCTI, orice alte probe si informatii necesare pentru justificarea
actiunii.
ARTICOLUL 15
Sanctiuni
(1) Organul de control, la constatarea si documentarea
unei neconformităti, are obligatia de a aplica sanctiunea prevăzută de H.G. nr.
88/2003, respectiv de H.G. nr.
497/2003.
(2) Constatarea si
sanctionarea contraventiilor se fac în conformitate cu prevederile Ordonantei
Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări
prin Legea nr.
180/2002, cu modificările si completările ulterioare.
ARTICOLUL 16
Baza de date privind supravegherea pietei
(1) Baza de date privind supravegherea pietei este un
sistem destinat stocării tuturor informatiilor, schimbului de informatii si
comunicării între toate entitătile structurii organizatorice a IGCTI,
referitoare la supravegherea pietei echipamentelor radio si echipamentelor
terminale de telecomunicatii, a altor echipamente electrice si electronice din
domeniile de competentă stabilite pentru IGCTI de H.G. nr.
88/2003 si de H.G. nr.
497/2003.
(2) Baza de date are o functie de căutare care
permite, după caz, căutarea unui produs specific si a rezultatului verificării
acestuia.
(3) Baza de date contine informatii referitoare la
echipamentele verificate de organele de control ale IGCTI în activitătile de
supraveghere a pietei. Baza de date contine atât datele rezultate din
activitatea de monitorizare, rapoartele de control, rapoartele de verificare,
rapoartele de încercări, actiunile corective decise si rezultatul acestora,
sanctiunile aplicate, precum si informatii suplimentare cum ar fi: declaratii
de conformitate sau extrase din manualele de utilizare. Pe lângă datele
referitoare la echipamente, baza de date contine si informatii referitoare la
producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană
responsabilă pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a
echipamentului sau la comerciant.
(4) Comunicarea cu
baza de date se realizează prin Internet si are două categorii de acces:
a) acces public (liber) destinat publicului larg, prin
care este permisă căutarea unui produs specific si a rezultatului verificării
acestuia;
b) acces conditionat cu parolă destinat numai personalului
din entitătile structurii organizatorice a IGCTI, prin care este permis accesul
la date si introducerea de date referitoare la toate actiunile de control
întreprinse pentru un produs specific.
În acest fel organele de control pot să evite controalele
paralele.
(5) Baza de date mai are ca scop si furnizarea de informatii către Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorului, Autoritatea Natională a Vămilor si alte autorităti, în baza protocoalelor de colaborare încheiate de IGCTI cu acestea.
ARTICOLUL 17
Planificarea activitătii de supraveghere a pietei
(1) Supravegherea
pietei trebuie efectuată respectând principiul proportionalitătii, adică
obiectivele de supraveghere si resursele alocate trebuie să fie în concordantă
cu gradul de risc sau de neconformitate, iar impactul asupra liberei circulatii
a echipamentelor radio, a echipamentelor terminale de telecomunicatii, a altor
echipamente electrice sau electronice nu trebuie să fie mai mare decât este
necesar pentru atingerea obiectivelor de supraveghere a pietei.
(2) SCEM elaborează strategii de supraveghere a pietei
pentru anul în curs pe baza rapoartelor statistice privind rezultatele
supravegherii pietei din anul precedent: analiza pietei, grupele de produse
introduse pe piată, structura producătorilor, a importatorilor si a
distribuitorilor, analiza riscului de interferentă prejudiciabilă produsă
serviciilor de comunicatii. De asemenea, optimizează pe baze statistice
procesul de supraveghere a pietei.
(3) Pe baza strategiei anuale de supraveghere a pietei
directiile teritoriale ale IGCTI elaborează planuri trimestriale de
supraveghere a pietei pentru zona de competentă teritorială. Planurile
trimestriale de supraveghere a pietei trebuie să fie corelate între directiile
teritoriale ale IGCTI, astfel încât să se evite controalele paralele.
(4) Actiunile de control privind supravegherea pietei
sunt:
a) planificate, pe baza planului trimestrial;
b) neplanificate, determinate de rezolvarea unei
reclamatii.
Organul de control este obligat să primească si să
analizeze reclamatiile utilizatorilor de echipamente ori ale producătorilor,
reprezentantilor autorizati ai acestora sau ale altor persoane responsabile
pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentelor,
referitoare la concurenta neloială, si să actioneze în sensul întreprinderii
măsurilor ce se impun.
În toate situatiile IGCTI va comunica celor care au
formulat reclamatiile informatii privind rezultatele obtinute în mod direct în
urma investigării subiectului ce a făcut obiectul reclamatiei.
CAPITOLUL VI
Schimbul de informatii
ARTICOLUL 18
(1) Insuficientele standardelor armonizate evidentiate
în activitatea de supraveghere a pietei trebuie să conducă la revizuirea acestora
de către organismele de standardizare.
(2) În situatia prevăzută la alin. (1) IGCTI transmite
către ASRO propunerea de revizuire a standardului armonizat în cauză împreună
cu toate informatiile necesare pentru justificarea propunerii de revizuire.
ARTICOLUL 19
Informarea personalului magazinului sau depozitului
referitor la dreptul legal al organului de control de a efectua supravegherea
pietei
IGCTI organizează prezentarea H.G. nr.
88/2003, a H.G. nr.
497/2003 si a altor reglementări aplicabile, precum si a actiunilor privind
supravegherea pietei în cadrul unor întâlniri informative cu personalul
magazinelor, al depozitelor, al producătorilor, importatorilor sau
distribuitorilor.
ARTICOLUL 20
Contactul cu mass-media
(1) Ziarele locale si statiile locale de radio se pot implica în campaniile de supraveghere a pietei, făcând astfel cunoscută publicului această activitate. Aceasta nu va necesita costuri suplimentare, deoarece mass-media locală nu dispune întotdeauna de subiecte noi. În acest mod publicul primeste într-o manieră sistematizată si directă asemenea informatii, ceea ce contribuie la cresterea vigilentei consumatorului.
(2) IGCTI publică în cotidiene nationale si/sau în
reviste de specialitate rapoarte statistice anuale privind rezultatele supravegherii
pietei.
(3) IGCTI emite declaratii publice în care se
specifică echipamentele care sunt sau pot fi nesigure, precum si producătorii
sau reprezentantii autorizati ai acestora ori acele persoane responsabile
pentru introducerea pe piată sau punerea în functiune a echipamentului, ale
căror practici si activităti afectează grav interesele si cerintele esentiale
prevăzute de H.G. nr.
88/2003, respectiv de H.G. nr.
497/2003.
CAPITOLUL VII
Dispozitii tranzitorii si finale
ARTICOLUL 21
Contravaloarea esantioanelor prelevate pentru
verificarea conformitătii
(1) Prelevarea
esantioanelor pentru verificări si încercări se face cu titlu de împrumut,
IGCTI urmând să le restituie proprietarului la terminarea verificărilor sau
încercărilor. Dacă în cursul încercărilor esantioanele prelevate pentru
verificarea conformitătii echipamentelor cu cerintele esentiale aplicabile au
suferit deteriorări, contravaloarea acestora se suportă de către IGCTI. Dacă în
urma încercării se stabileste că producătorul, reprezentantul autorizat al
acestuia sau altă persoană responsabilă de introducerea pe piată sau punerea în
functiune a echipamentului care nu respectă cerintele esentiale prevăzute de
hotărârea Guvernului aplicabilă, IGCTI recuperează cheltuielile efectuate de la
cel care a introdus pe piată sau a pus în functiune echipamentul neconform,
după caz.
(2) Punerea la dispozitie contra cost sau gratuit a
echipamentelor dovedite neconforme, precum si a celor interzise sau
restrictionate temporar de la introducerea pe piată sau punerea în functiune
determină IGCTI să solicite organelor îndreptătite ale statului aplicarea
sanctiunilor complementare: să confiste aceste echipamente sau să impună
retinerea echipamentelor în locurile stabilite de către acestea, pe cheltuiala
producătorului, reprezentantului autorizat al acestuia sau a persoanei
responsabile pentru introducerea pe piată a echipamentelor respective, după
caz.
ARTICOLUL 22
Sigilarea produselor neconforme
În exercitarea atributiilor ce le revin în legătură cu
supravegherea pietei organele de control au dreptul să sigileze echipamentele
care nu îndeplinesc cerintele prevăzute de H.G. nr.
88/2003, respectiv de H.G. nr.
497/2003.
ARTICOLUL 23
Sprijinul politiei
În situatia în care organul de control consideră
necesar pentru realizarea sarcinilor ce îi revin, acesta are dreptul să
solicite si să primească sprijin si asistentă din partea organelor de politie.
ARTICOLUL 24
Instruirea personalului
În scopul realizării sarcinilor ce îi revin privind
supravegherea pietei, IGCTI trebuie să urmărească si să actioneze pentru
actualizarea cunostintelor personalului participant la aceste activităti prin
programe anuale de instruire.
ARTICOLUL 25
Înregistrările supravegherii pietei
Documentatia de supraveghere a pietei se înregistrează
la registratura centrală a IGCTI, respectiv la registratura DT, si se arhivează
la entitatea organizatorică emitentă.
la
Procedură
|
MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII
RURALE Nr. 505 din 22 iunie 2005 |
MINISTERUL SĂNĂTĂTII Nr. 720 din 6 iulie 2005 |
privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale
Având în vedere prevederile
art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
262/2000 privind procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de reziduuri
de pesticide în plante si produse vegetale, aprobată cu modificări prin Legea nr.
306/2001,
în baza Hotărârii Guvernului nr.
155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare, si
a Hotărârii Guvernului nr.
168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările si completările ulterioare,
văzând Referatul de aprobare nr. 92.512 din 31 mai
2005,
ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale
si ministrul sănătătii emit următorul ordin:
Art. 1. – Prezentul ordin se referă la plantele si
produsele vegetale sau la părti din acestea, asa cum sunt prevăzute în anexa
nr. 1, aflate atât în stare proaspătă, cât si uscate, prelucrate sau incluse într-un
aliment complex, pentru care se stabilesc niveluri maxime de reziduuri de
pesticide.
Art. 2. – Nivelurile maxime de reziduuri de pesticide
în plante si produse vegetale sau în părti din acestea sunt prevăzute în anexa
nr. 2.
Art. 3. – Prevederile prezentului ordin se aplică fără
a aduce atingere:
a) prevederilor Ordinului ministrului sănătătii si
familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr.
438/295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari
destinati utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, cu
modificările si completările ulterioare;
b) prevederilor Ordinului ministrului agriculturii,
alimentatiei si pădurilor nr.
294/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele
maxime admise pentru unele substante si produse în furaje;
c) prevederilor Ordinului ministrului sănătătii si
familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr.
387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele cu destinatie
nutritională specială, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 4. – (1) Se interzice punerea în circulatie a
plantelor si produselor vegetale sau a părtilor din acestea, prevăzute la art.
1, dacă nivelurile reziduurilor de pesticide sunt mai mari decât cele prevăzute
în anexa nr. 2.
(2) În sensul prezentului ordin, următorii termeni se
definesc astfel:
a) reziduuri de pesticide – reziduuri de
pesticide si metaboliti ai acestora si produsi de descompunere sau de reactie
care sunt prezenti în sau pe produsele prevăzute la art. 1;
b) punere în circulatie – orice livrare, contra
cost sau gratuit, a produselor prevăzute la art. 1, după recoltarea acestora.
Art. 5. – Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării
Rurale si Ministerul SÎnătătii asigură că din momentul introducerii în
circulatie a produselor prevăzute la art. 1 acestea nu prezintă un pericol
pentru sănătăea oamenilor ca urmare a prezentei reziduurilor de pesticide, prin
efectuarea de controale oficiale.
Art. 6. – Punerea în circulatie pe teritoriul României
a produselor prevăzute la art. 1 nu poate fi interzisă sau împiedicată pe motiv
că acestea contin reziduuri de pesticide, dacă reziduurile respective în sau pe
produse ori în sau pe părti ale acestora se află în cantităti ce nu depăsesc
nivelurile maxime prevăzute în anexa nr. 2.
Art. 7. – (1) Fără a aduce atingere prevederilor art.
6, Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Ministerul
SÎnătătii pot autoriza prezenta, în si pe produsele prevăzute la art. 1, a
reziduurilor de pesticide prevăzute în anexa nr. 2 lit. B, partea a II-a, în
concentratii mai mari decât cele specificate în aceasta, dacă produsele nu sunt
destinate pentru consumul imediat si dacă există un sistem de control adecvat
care să asigure că aceste produse nu pot ajunge la utilizatorul final sau la
consumator, în cazul în care sunt furnizate direct acestuia din urmă, decât
după ce nivelul reziduurilor a scăzut sub nivelurile maxime admise prevăzute în
anexa nr. 2 lit. B, partea a II-a.
(2) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării
Rurale si Ministerul SÎnătătii vor informa celelalte state membre ale Uniunii
Europene si Comisia Europeană despre măsurile luate. Aceste măsuri se vor
aplica tuturor produselor vegetale din anexa nr. 2 lit. B, partea a II-a,
indiferent de originea acestora.
Art. 8. – Prevederile art. 7 alin. (2) se aplică de la
data aderării României la Uniunea Europeană.
Art. 9. – Prezentul ordin se aplică fără a aduce
atingere dispozitiilor în vigoare privind standardele comune de calitate pentru
fructe si legume.
Art. 10. – Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 11. – Prezentul ordin va intra în vigoare în
termen de 30 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al
României, Partea I, dată la care se abrogă Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor si mediului si al ministrului sănătătii nr.
474/738/2003 privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de
pesticide în plante si produse vegetale, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2003, si Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si al ministrului sănătătii nr.
80/127/2004 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor si mediului si al ministrului sănătătii nr.
474/738/2003 privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de
pesticide în plante si produse vegetale, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 321 din 14 aprilie 2004.
Prezentul ordin transpune Directiva Comisiei 76/895/CEE privind nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în si pe fructe si legume, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 340/1976 (cu modificările si completările aduse până în decembrie 2003) – art. 1, 2, art. 3 alin. (1), art. 10 si anexa nr. 2, Directiva Comisiei 86/362/CEE privind nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în si pe cereale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 221/1986 (cu modificările si completările aduse până în aprilie 2004) – art. 1 alin. (1) si (2), art. 2, 3, art. 4 alin. (1), art. 6 si anexele nr. 1 si 2, si Directiva Comisiei 90/642/CE referitoare la nivelurile maxime pentru reziduurile de pesticide în si pe anumite produse de origine vegetală incluzând fructe si legume, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 350 din 14 decembrie 1990, pag. 71 (cu modificările si completările aduse până în decembrie 2004) – art. 1 alin. (1) si (2), art. 2, art. 3 alin. (1), art. 5 si anexele nr. 1 si 2.
|
Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării
rurale, Gheorghe Flutur |
Ministrul sănătătii, Mircea Cinteză |
*) Anexele nr. 1 si 2 se publică ulterior în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 746 bis în afara abonamentului, care se
poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome
“Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.
