MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 735         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 12 august 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

798. – Hotărâre pentru aprobarea Amendamentului nr. 2, convenit prin schimb de scrisori semnate la Bucuresti la 4 ianuarie 2005 si la Luxemburg la 11 mai 2005, la Contractul de finantare dintre România, Banca Europeană de Investitii (BEI) si Administratia Natională a Drumurilor (AND) pentru finantarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a, semnat la Bucuresti la 6 noiembrie 2000

 

808. – Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea laboratoarelor de analize si încercări în activitatea de constructii

 

852. – Hotărâre privind schimbarea regimului juridic al unor bunuri mobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Ministerului Apărării Nationale

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

106. – Decizie cu privire la concentrarea economică realizată de către VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru prin dobândirea de părti sociale reprezentând 79,9864% din capitalul social al Societătii Comerciale “CASA AUTO“ – S.R.L. Brasov

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 365

din 5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Eugenia Peptu în Dosarul nr. 15.701/2004 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare si principiului egalitătii în drepturi. De altfel, asupra prevederilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, Curtea s-a mai pronuntat statuând, prin Decizia nr. 7/2000, că sunt constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 15.701/2004, Judecătoria Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Eugenia Peptu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine că potrivit art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală învinuitul ori inculpatul care are o anumită calitate beneficiază, în faza de urmărire penală, de asistenta juridică obligatorie, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, în faza de cercetare judecătorească, asistenta juridică este obligatorie atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este detentiunea pe viată ori închisoarea de 5 ani sau mai mare. Ca urmare a acestor dispozitii, în faza a doua a procesului penal inculpatul beneficiază de asistentă juridică obligatorie, după ce, în prima fază a procesului, a fost privată de acest drept întrucât nu are calitatea circumstantiată prevăzută de alin. 2 al articolului criticat. Or, aceste împrejurări sunt, în opinia autoarei exceptiei, de natură să instituie o inegalitate de tratament juridic pe parcursul celor două faze – de urmărire penală si de cercetare judecătorească – cu consecinta directă a prejudicierii dreptului la apărare de care trebuie să beneficieze orice cetătean în tot cursul procesului penal.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, autoarea exceptiei sustine că acestea sunt neconstitutionale în măsura în care dreptul de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală apartine doar apărătorului învinuitului si inculpatului, nu si acestora din urmă. Astfel, în situatia în care persoana cercetată nu are posibilitatea angajării unui apărător si nu se încadrează în conditiile legale pentru a beneficia de un apărător din oficiu, este discriminat si tratat inegal fată de un altul care-si poate permite un avocat sau care beneficiază de asistentă juridică obligatorie. Ca urmare a acelorasi ratiuni, aceste prevederi aduc atingere si dreptului consacrat de art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Judecătoria Iasi opinează că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece dreptul la apărare garantat de Legea fundamentală nu trebuie confundat cu asistenta juridică obligatorie prevăzută de legiuitor pentru situatii limitativ enumerate. Persoana îndreptătită se poate prevala sau nu de dreptul la apărare care nu poate fi convertit în virtutea garantării constitutionale într-o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridică obligatorie. Desi instanta apreciază că exceptia este nefondată, consideră că, din punctul de vedere al asistentei juridice obligatorii, dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, fată de dispozitiile art. 171 alin. 3 din acelasi cod, ar putea fi interpretate ca discriminatorii, în ceea ce priveste persoana învinuitului sau inculpatului, în faza de urmărire penală, în raport cu persoana inculpatului, în faza cercetării judecătoresti.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanta de judecată opinează că si aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale mai sus criticate transpun, în norme procedurale, pentru inculpat, învinuit si celelalte părti, după caz, pe tot parcursul derulării procesului penal declansat, principiul constitutional al garantării dreptului la apărare, inclusiv sub aspectul si din perspectiva dreptului acestora la asistentă juridică, respectiv al dreptului oricărei părti, indiferent de stadiul procesual, de a fi asistate de un apărător.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece atât Legea fundamentală, cât si Codul de procedură penală consacră regula potrivit căreia părtile au dreptul la asistentă juridică, drept de care persoana îndreptătită se poate prevala sau nu. Prin urmare, este un drept al persoanei si nu o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridică. Există însă situatii în care legea impune asistenta juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, considerându-se că apărarea este o institutie de interes social, care functionează atât în interesul acestor persoane, cât si în interesul bunei desfăsurări a procesului penal. Or, tocmai aceste situatii sunt prevăzute în art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală care au aplicabilitate pe tot parcursul procesului penal, precum si în art. 171 alin. 3 din acelasi cod care sunt incidente numai pentru faza de cercetare judecătorească. Regula este că asistenta juridică este facultativă, iar cazurile în care aceasta este obligatorie sunt, în virtutea dispozitiei art. 126 alin. (2) din Constitutie, prevăzute expres de legiuitor. În aceste conditii sustinerea că limitarea asistentei juridice obligatorii în faza de judecată, în anumite situatii determinate, încalcă dreptul la apărare este neîntemeiată, câtă vreme regula consacrată de Legea fundamentală este cea a asistentei juridice facultative.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, Guvernul consideră că nici aceste prevederi nu contravin principiilor egalitătii în drepturi si garantării dreptului la apărare, întrucât nu au rolul de a limita drepturile învinuitului sau inculpatului, ci de a preciza întinderea drepturilor apărătorului acestora. Totodată, legiuitorul stabileste, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, modalitatea de exercitare a dreptului la apărare, drept care, odată garantat, trebuie exercitat cu respectarea dispozitiilor privind desfăsurarea procesului penal.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistentă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor. De asemenea, prevederile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală nu instituie privilegii sau discriminări între persoanele prevăzute de ipoteza normei. De altfel, Curtea Constitutională a statuat că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu următorul continut:

– Art. 171 alin. 2 si 3: “Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de învătământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.

În cursul judecătii, asistenta juridică este obligatorie si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.“;

– Art. 172 alin. 1: “În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunostintat de data si ora efectuării actului.“

Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum si cele ale art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care reglementează dreptul oricărui acuzat de a solicita audierea martorilor acuzării si de a obtine citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală aceasta s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000, într-o cauză în care, de asemenea, se indica încălcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la apărare.

Prin acea decizie Curtea a constatat că dreptul la apărare prevăzut în art. 24 din Constitutie este pe deplin respectat prin dispozitiile art. 171 din Codul de procedură penală, care, prin alin. 1, prevede dreptul învinuitului sau al inculpatului de a fi asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale si al judecătii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunostintă acest drept.

În anumite cazuri, în care învinuitul sau inculpatul se află în situatii deosebite, legea a prevăzut, în alin. 2 al art. 171 din Codul de procedură penală, 8 cazuri de asistentă juridică obligatorie, atât în faza urmăririi penale, cât si în faza judecătii, iar în alin. 3, alte două cazuri, dar numai pentru faza judecătii.

Curtea constată că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistentă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile în care se consideră că este necesar. Întrucât legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu si pe cel la asistentă juridică obligatorie, Curtea consideră că stabilirea cazurilor în care aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, nu se poate sustine că dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale numai pentru că nu prevăd că asistenta juridică este obligatorie în toate cazurile, iar în ceea ce priveste alin. 3, si în cursul urmăririi penale, câtă vreme exercitarea dreptului la asistentă juridică este garantată.

Considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente.

Cât priveste critica referitoare la art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceste dispozitii oferă, în cursul urmăririi penale, apărătorului învinuitului sau inculpatului posibilitatea concretă de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală si de a formula cereri ori depune memorii. Or, de vreme ce apărătorul este reprezentantul intereselor învinuitului sau inculpatului, nu se poate sustine că acesta din urmă ar fi împiedicat să participe, în măsura în care îsi manifestă în mod expres această optiune, la efectuarea unui anumit act de urmărire penală. De altfel, prima fază a procesului penal se finalizează cu prezentarea materialului de urmărire penală, ocazie cu care cel cercetat poate formula cereri noi si poate face declaratii suplimentare. Prin urmare, textul legal criticat se constituie într-o normă de protectie de natură a asigura persoanei cercetate dreptul la apărare care implică, printre altele, si respectarea dreptului consacrat de art. 6 pct. 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit căruia orice persoană acuzată are posibilitatea de a solicta “audierea martorilor acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării“.

Pe de altă parte, prevederile contestate de autor sunt dispozitii referitoare la procedura în materie penală pe care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are deplina libertate de a o reglementa.

De asemenea, atât art. 171 alin. 2 si 3, cât si art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la principiul egalitătii, întrucât acesta presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeasi situatie juridică si nu uniformizarea situatiilor în care se poate afla o persoană.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 si art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Eugenia Peptu în Dosarul nr. 15.701/2004 al Judecătoriei Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iulie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Amendamentului nr. 2, convenit prin schimb de scrisori semnate la Bucuresti la 4 ianuarie 2005 si la Luxemburg la 11 mai 2005, la Contractul de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii si Administratia Natională a Drumurilor (AND) pentru finantarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a, semnat la Bucuresti la 6 noiembrie 2000

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele si al art. 5 din Legea nr. 527/2001 privind ratificarea Contractului de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii si Administratia Natională a Drumurilor (AND) pentru finantarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a, semnat la Bucuresti la 6 noiembrie 2000,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă Amendamentul nr. 2, convenit prin schimb de scrisori semnate la Bucuresti la 4 ianuarie 2005 si la Luxemburg la 11 mai 2005, la Contractul de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii si Administratia Natională a Drumurilor (AND) [actuala Companie Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. (CNADNR)] pentru finantarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a, semnat la Bucuresti la 6 noiembrie 2000 si ratificat prin Legea nr. 527/2001.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 iulie 2005.

Nr. 798.


*) Traducere.

 

ROMÂNIA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Cabinet secretar de stat

Bucuresti, 4 ianuarie 2005

Către Banca Europeană de Investitii*)

Bd. Konrad Adenauer 100

Luxemburg

Fax:                  00352 – 437704

00343 – 793167

00352 – 43797488

În atentia domnului Thomas Timme, ofiter de împrumut – fiări în curs de aderare

Ref.: Amendamentul nr. 2 la Contractul de finantare FI nr. 20.781 dintre România si Banca Europeană de Investitii si Administratia Natională a Drumurilor (actualmente Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. – CNADNR) – Proiectul de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a

Stimate domn,

Referitor la Amendamentul nr. 2 la contractul de finantare sus-mentionat (Contract de finantare), dorim să vă reamintim de solicitarea Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. (CNADNR), adresată Ministerului Finantelor Publice (MFP) la data de 4 ianuarie 2004.

În conformitate cu prevederile subparagrafului 1.02 B din Contractul de finantare, data limită de tragere a sumelor din împrumut a fost 31 decembrie 2004.

De asemenea, luând în considerare perioada cuprinsă între 6 noiembrie 2000, data semnării Contractului de finantare, si 9 octombrie 2001, data ratificării Contractului de finantare, vă rugăm să aveti amabilitatea de a vă exprima acordul referitor la modificarea subparagrafului 1.02 B, tinând cont de extinderea datei limită de tragere de la 31 decembrie 2004 la 30 noiembrie 2005.

Mentionăm totodată că CNADNR a solicitat si a primit aprobarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului cu privire la modificarea datei limită de tragere de la 31 decembrie 2004 la 30 noiembrie 2005.

În data de 19 octombrie 2004 v-am transmis solicitarea sus-mentionată, trimisă de CNADNR la MFP, si v-am rugat să ne comunicati punctul dumneavoastră de vedere în cel mai scurt timp posibil.

Având în vedere întârzierea considerabilă înregistrată cu privire la acest aspect, vă rugăm din nou să ne comunicati opinia dumneavoastră în cel mai scurt timp.

 

Cu stimă,

Paul Ichim,

secretar de stat

 

ROMÂNIA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Cabinet secretar de stat

Bucuresti, 11 mai 2005

Către Banca Europeană de Investitii*)

Bd. Konrad Adenauer 100

Luxemburg

Fax:                  00352 – 437704

00343 – 793167

00352 – 43797488

În atentia domnului Thomas Timme, ofiter de proiect – fiări în curs de aderare Copie: domnului Rainer Saerbeck, director Departament operatiuni de împrumut Bulgaria si România

Ref.: Amendamentul nr. 2 la Contractul de finantare FI nr. 20.781 dintre România si Banca Europeană de Investitii si Administratia Natională a Drumurilor (actualmente Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. – CNADNR) – Proiect de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a

Stimate domn,

Vă multumesc pentru transmiterea formei de proiect a Amendamentului nr. 2 la contractul de finantare sus-amintit.

Suntem pe deplin de acord cu continutul proiectului acestui amendament si vă adresăm rugămintea de a trimite Ministerului Finantelor Publice acest document în forma oficială, în cel mai scurt timp posibil.

 

Cu stimă,

Dragos Neacsu,

secretar de stat

 


*) Traducere.

 

PRIN CURIER

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIfiII

Către Ministerul Finantelor Publice*)

Directia generală a finantelor publice externe

Str. Apolodor nr. 17, sectorul 5

Bucuresti, RO-70060

România

În atentia domnului I. Popescu, ministrul finantelor publice

A fi înaintat ulterior:

Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A.

Bd. Dinicu Golescu nr. 38, sectorul 1

Bucuresti, RO-010873

România

În atentia domnului M. Băsulescu, director general

 

JU/Ops/JM/nd Nr. 949 Luxemburg, 11 mai 2005

Ref.: România – Proiectul de reabilitare a drumurilor, etapa a IV-a (FI nr. 20.781)

Contractul de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii si Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. (CNADNR) [cunoscută anterior ca Administratia Natională a Drumurilor (AND)], datat 6 noiembrie 2000 (Contract de finantare)

Amendamentul nr. 2

Stimati domni,

Facem referire la solicitarea dumneavoastră, datată 4 ianuarie 2005, referitoare la extinderea termenului limită de înaintare a cererilor de tragere.

În consecintă, Contractul de finantare va fi amendat după cum urmează:

În cadrul subparagrafului 1.02 B data î31 decembrie 2004“ va fi înlocuită cu data î10 octombrie 2005“ si în cadrul subparagrafului 1.05 data î30 aprilie 2005“ va fi înlocuită cu data î30 noiembrie 2005“.

Restul termenilor si conditiilor Contractului de finantare nu vor înregistra modificări.

Vă rugăm să aveti amabilitatea de a confirma acordul dumneavoastră cu privire la prezentul amendament, prin parafarea fiecărei pagini din cele patru exemplare originale ale acestei scrisori si prin contrasemnarea si datarea în locul indicat mai jos.

De asemenea, vă rugăm să procedati astfel încât Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. să-si exprime acordul cu privire la acest amendament, prin parafarea fiecărei pagini si semnarea în spatiul indicat, inserând data semnării si returnându-ne ulterior două exemplare originale ale scrisorii prin curier.

Din partea Băncii Europene de Investitii,

Ai dumneavoastră,

 

R. Saerbeck

G.D. Spota

 

De acord pentru si din partea României,

Ministerul Finantelor Publice

Ionel Popescu

Ministrul finantelor publice

.................................................

Bucuresti, 26 mai 2005

De acord pentru si din partea Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A.,

Mircea Pop

Director general

.................................................

Bucuresti, 19 mai 2005

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea laboratoarelor de analize si încercări în activitatea de constructii

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 38 alin. (1) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul privind autorizarea laboratoarelor de analize si încercări în activitatea de constructii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Autorizarea laboratoarelor de analize si încercări în activitatea de constructii se face de Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C.

Art. 3. – Autorizatiile emise de Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C. anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri îsi mentin valabilitatea până la expirarea termenelor pentru care au fost acordate.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul delegat pentru lucrări publice

si amenajarea teritoriului,

László Borbély

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 14 iulie 2005.

Nr. 808.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind autorizarea laboratoarelor de analize si încercări în activitatea de constructii

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Autorizarea laboratoarelor de analize si încercări în activitatea de constructii, denumite în continuare laboratoare de încercări în constructii, reprezintă componenta sistemului calitătii în constructii instituit de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare, prin care sunt recunoscute oficial competenta tehnică a laboratoarelor de a efectua analize si încercări specifice domeniului constructii si competenta legală de a emite documente valabile pentru atestarea calitătii lucrărilor de constructii.

Art. 2. – (1) Prezentul regulament se aplică:

a) laboratoarelor care execută analize si încercări în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în constructii, cu standardele nationale sau cu alte documente tehnice aplicabile, pentru controlul calitătii pe parcursul executiei lucrărilor de constructii;

b) laboratoarelor care execută analize si încercări pentru constatarea stării tehnice a constructiilor existente, necesare în cadrul activitătilor de expertizare tehnică a constructiilor si de urmărire a comportării în timp a constructiilor.

(2) Prezentul regulament nu se aplică laboratoarelor de încercări prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a produselor pentru constructii.

(3) Pentru aplicarea prezentului regulament, expresia lucrări de constructii semnifică lucrările de executie a constructiilor noi, inclusiv a instalatiilor aferente acestora, precum si lucrările de interventii în timp asupra constructiilor existente si instalatiilor aferente acestora, constând în lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, reabilitare, extindere, desfiintare partială si reparatii, după caz.

Art. 3. – Prezentul regulament stabileste conditiile generale privind autorizarea laboratoarelor de încercări în constructii, precum si cadrul organizatoric de desfăsurare a activitătii de autorizare.

Art. 4. – Documentele emise de laboratoarele de încercări în constructii sunt valabile în conditiile în care: a) laboratoarele emitente sunt autorizate si autorizarea este valabilă;

b) documentele sunt emise pentru domeniile de competentă autorizate.

 

CAPITOLUL II

Domenii si conditii de autorizare

 

Art. 5. – Autorizarea laboratoarelor de încercări în constructii constă în:

a) evaluarea domeniului de activitate, respectiv a analizelor si încercărilor ce pot fi efectuate;

b) evaluarea personalului pentru îndeplinirea unor functii sau sarcini specifice în activitatea de laborator.

Art. 6. – (1) Evaluarea domeniului de activitate se realizează pe profiluri si tipuri de analize si încercări ce pot fi efectuate, identificate pe baza unui nomenclator de analize si încercări.

(2) Domeniul de activitate autorizat pentru un laborator, poate include unul sau mai multe profiluri, respectiv tipuri, de analize si încercări.

Art. 7. – Evaluarea personalului de laborator se face pe baza unor cerinte privind nivelul de instruire, specialitatea de formare profesională si experienta în activitatea de laborator, stabilite prin Procedura de autorizare a personalului din laboratoarele de analize si încercări în constructii.

Art. 8. – (1) Poate fi autorizată ca laborator de încercări în constructii orice persoană juridică sau entitate din cadrul unei persoane juridice, cu sediul în România, care functionează ca laborator de încercări si Ondeplineste criteriile de autorizare si cerintele minime de competentă referitoare la autorizare, prevăzute în Procedura privind evaluarea laboratoarelor de analiză si încercări în constructii în vederea autorizării. Standardul national de referintă în domeniu este SR EN ISO 17025 “Cerinte generale pentru competenta laboratoarelor de încercări si etalonări“.

(2) Laboratoarele de încercări în constructii se autorizează, la solicitarea acestora, pe domenii exprimate prin profilurile si tipurile de analize si încercări pentru care, pe baza unei evaluări specifice, dovedesc că dispun cel putin de conditiile de competentă tehnică prevăzute de Procedura privind evaluarea laboratoarelor de analize si încercări în constructii în vederea autorizării.

(3) Laboratoarele de încercări în constructii acreditate de organismul national de acreditare se autorizează fără altă evaluare pentru analizele si încercările înscrise în certificatul de acreditare si solicitate pentru autorizare în conditiile prevăzute la art. 11 lit. a).

(4) Laboratoarele de încercări în constructii autorizate trebuie să îndeplinească în mod permanent cerintele si conditiile care au stat la baza autorizării.

Art. 9. – (1) Autorizarea laboratoarelor de încercări în constructii se finalizează printr-un certificat de autorizare, cu o durată de valabilitate de 4 ani.

(2) Pe durata de valabilitate a autorizării, laboratoarele de încercări în constructii sunt supuse supravegherii permanente prin reevaluări anuale, pe baza cărora autorizarea poate fi mentinută sau, după caz, suspendată, limitată ori retrasă.

 

CAPITOLUL III

Organizarea activitătii de autorizare a laboratoarelor de încercări în constructii

 

Art. 10. – (1) Autorizarea laboratoarelor de încercări în constructii se face de către Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C., prin comisii de autorizare care se organizează la nivelul inspectoratelor teritoriale în constructii apartinând acestuia.

(2) Comisiile de autorizare se constituie si îsi desfăsoară activitatea pe baza unui set unic de documente cuprinzând:

a) regulamentul de organizare si functionare a comisiilor de autorizare;

b) proceduri si instructiuni de lucru privind evaluarea laboratoarelor si a personalului de laborator în vederea autorizării, precum si supravegherea laboratoarelor autorizate.

(3) Componenta comisiilor de autorizare se aprobă prin dispozitii ale inspectorului general de stat.

(4) Coordonarea comisiilor de autorizare se realizează de Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C., aparatul central, printr-un compartiment de specialitate.

(5) Documentele prevăzute la alin. (2) se elaborează de Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C. si se aprobă de conducerea acestuia.

Art. 11. – Autorizarea laboratoarelor de încercări în constructii cuprinde, în principal, următoarele etape:

a) depunerea cererii pentru autorizare, însotită de un chestionar de informare si autoevaluare completat, de către laboratorul de încercări solicitant la comisia de autorizare de la inspectoratul teritorial în constructii în jurisdictia căruia se situează sediul laboratorului, prin care se precizează explicit domeniul pentru care se solicită autorizarea si informatiile aferente relevante;

b) analizarea de către comisia de autorizare a informatiilor privind laboratorul solicitant, furnizate de acesta prin chestionarul de informare si autoevaluare;

c) evaluarea la fata locului de către evaluatori desemnati de comisia de autorizare si întocmirea raportului de evaluare;

d) analizarea de către comisia de autorizare a dosarului de evaluare – cerere, chestionar de informare si autoevaluare, informatii culese în timpul evaluării la fata locului, raportul de evaluare si stabilirea concluziilor cu privire la îndeplinirea criteriilor de autorizare de către laboratorul solicitant;

e) întocmirea si eliberarea certificatului de autorizare;

f) supravegherea laboratoarelor autorizate prin reevaluare la intervale specificate si întocmirea rapoartelor de supraveghere;

g) analizarea periodică de către comisia de autorizare a situatiei laboratoarelor autorizate, pe baza rapoartelor de supraveghere, a programelor de actiuni corective, a eventualelor sesizări si reclamatii si a altor informatii relevante pe care le detin, si stabilirea concluziilor cu privire la mentinerea sau modificarea, după caz, a statutului autorizării – suspendare, limitare sau retragere.

Art. 12. – (1) Comisiile de autorizare din cadrul inspectoratelor teritoriale în constructii transmit compartimentului de specialitate din cadrul aparatului central datele de identificare a laboratoarelor de încercări în constructii evaluate si domeniile lor de competentă acceptate pentru autorizare, precum si informatiile relevante rezultate pe parcursul supravegherii laboratoarelor autorizate.

(2) Compartimentul de specialitate din cadrul aparatului central întocmeste certificatele de autorizare, care se semnează de inspectorul general de stat, si le transmite comisiilor de autorizare implicate spre a fi puse la dispozitia laboratoarelor de încercări în constructii autorizate.

Art. 13. – În situatiile în care în cadrul procesului de supraveghere se constată neconformităti în legătură cu îndeplinirea cerintelor pentru autorizare, evaluatorii împreună cu laboratoarele de încercări în constructii în cauză stabilesc programe de actiuni corective pentru eliminarea neconformitătilor, precum si modul de urmărire si raportare a realizării acestora, care se supun avizării comisiei de autorizare implicate.

Art. 14. – Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C. transmite semestrial Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului rapoarte informale privind evidenta laboratoarelor de încercări în constructii autorizate si domeniile de competentă aferente, precum si eventualele modificări ale statutului în vigoare al autorizărilor.

 

CAPITOLUL IV

Obligatii si răspunderi

 

Art. 15. – Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C. are următoarele obligatii si răspunderi:

a) să organizeze sistemul de autorizare a laboratoarelor de încercări în constructii, în conformitate cu prevederile prezentului regulament;

b) să asigure functionarea acestui sistem si să îl evalueze periodic în scopul eficientizării si/sau armonizării cu reglementările legale în vigoare;

c) să asigure si să facă publică evidenta actualizată la zi a laboratoarelor de încercări în constructii autorizate;

d) să întocmească si să transmită semestrial rapoarte informale Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Art. 16. – Laboratoarele de încercări în constructii, care fac obiectul prezentului regulament, au următoarele obligatii si răspunderi:

a) să facă demersurile necesare pentru autorizare;

b) să precizeze toate datele si informatiile cerute pentru autorizare;

c) să faciliteze si să asigure conditiile necesare pentru verificarea la fata locului de către evaluatorii desemnati de comisiile de autorizare a conditiilor de competentă tehnică obligatorii pentru autorizare;

d) să achite, la termenele stabilite, potrivit reglementărilor aplicabile, costurile pentru autorizare si supraveghere;

e) să mentină permanent conditiile de competentă tehnică dovedite la autorizare;

f) să facă uz de autorizare exclusiv pentru încercările supuse autorizării si cuprinse în certificatul de autorizare;

g) să informeze imediat comisia de autorizare implicată asupra oricăror schimbări survenite privind conditiile avute în vedere la acordarea autorizării;

h) să stabilească cu clientii limitele de utilizare a rapoartelor de încercări emise.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 17. – Până la data aderării României la Uniunea Europeană, laboratoarele de încercări în constructii ale statiilor de betoane si ale statiilor de mixturi asfaltice sunt supuse cerintelor de autorizare conform prezentului regulament.

Art. 18. – După data aderării României la Uniunea Europeană, laboratoarele de încercări în constructii cu sediul în statele membre ale Uniunii Europene, care sunt autorizate de autoritătile competente din statele respective sau detin autorizări echivalente acestora, vor fi considerate autorizate, în sensul prezentei hotărâri, conform principiului recunoasterii reciproce.

Art. 19. – Cheltuielile ocazionate de autorizarea si supravegherea laboratoarelor de încercări în constructii se suportă de laboratoarele solicitante.

Art. 20. – Controlul respectării prevederilor prezentului regulament se face de către Inspectoratul de Stat în Constructii – I.S.C.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind schimbarea regimului juridic al unor bunuri mobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Ministerului Apărării Nationale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea bunurilor mobile, proprietate privată a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării.

Art. 2. – Se aprobă transmiterea bunurilor mobile, proprietate privată a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea unor consilii locale.

Art. 3. – Predarea-preluarea bunurilor prevăzute la art. 1 si 2 se face pe bază de proces-verbal încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. – După efectuarea transmiterii institutiile prevăzute la art. 1 si 2 îsi vor actualiza în mod corespunzător patrimoniul.

Art. 5. – Anexele nr. 1*) si 2*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Teodor Atanasiu

Ministrul educatiei si cercetării,

Mircea Miclea

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 28 iulie 2005.

Nr. 852.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a bunurilor mobile, proprietate privată a statului, care se transmit din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării

 

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a bunurilor mobile, proprietate privată a statului, care se transmit din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea unor consilii locale

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIE

cu privire la concentrarea economică realizată de către VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru prin dobândirea de părti sociale reprezentând 79,9864% din capitalul social al Societătii Comerciale “CASA AUTO“ – S.R.L. Brasov

 

În baza:

1. Decretului nr. 57/2004 privind numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;

2. Legii concurentei nr. 21/1996, modificată si completată;

3. Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, cu modificările ulterioare;

4. Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, cu modificările ulterioare;

5. instructiunilor cu privire la definirea pietei relevante în scopul stabilirii unei părti substantiale de piată;

6. instructiunilor date în aplicarea art. 33 din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice;

7. Notificării concentrării economice înregistrate cu nr. RS–52 din 4 mai 2005 la Consiliul Concurentei;

8. actelor si lucrărilor din Dosarul cauzei nr. RS–52 din 4 mai 2005,

luând în considerare următoarele:

1. operatiunea de concentrare economică s-a realizat ca urmare a încheierii la data de 21 aprilie 2005 a Contractului de cesiune de părti sociale între VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru, în calitate de cumpărător, si UPHALL TRADING Ltd., în calitate de vânzător;

2. dobândirea controlului de către VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru asupra Societătii Comerciale “CASA AUTO“ – S.R.L. Brasov s-a realizat în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată, fiind îndeplinite si cele două conditii cumulative ale pragului valoric prevăzut de art. 15 din Legea nr. 21/1996, modificată si completată;

3. VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru are ca obiect de activitate principal investitiile financiare si detine o cotă de 1,02% pe piata comercializării către utilizatorul final de autovehicule cu tonaj de până la 3,5 tone, piese de schimb si service;

4. Societatea Comercială “CASA AUTO“ – S.R.L. Brasov activează pe piata comercializării către utilizatorul final a autovehiculelor cu tonaj de până la 3,5 tone, pieselor de schimb si service, detinând o cotă de piată de 0,30%;

5. piata relevantă pe care activează agentii economici controlati de achizitor se suprapune cu piata relevantă pe care activează agentul economic achizitionat. Piata geografică reprezintă întregul teritoriu al României;

6. în urma realizării concentrării economice segmentul de piată detinut de VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru pe piata relevantă se modifică de la 1,02% la 1,32%;

5. operatiunea de concentrare economică nu are ca efect denaturarea, împiedicarea sau restrângerea semnificativă a concurentei mentionate mai sus, piată ce continuă să aibă un caracter concurential conferit de prezenta unui număr de aproximativ 300 de agenti economici cu cote de piată de până la 1%,

presedintele Consiliului Concurentei decide :

Art. 1. – Se autorizează concentrarea economică realizată prin dobândirea controlului de către VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru asupra Societătii Comerciale “CASA AUTO“ – S.R.L. Brasov, în conformitate cu dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată, si cu pct. 138 lit. b) din cap. II al părtii a II-a din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, constatându-se că, desi operatiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenta legii, nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.

Art. 2. – VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru este obligată, conform prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată, să plătească taxa de autorizare a concentrării economice notificată.

Art. 3. – Taxa de autorizare prevăzută la art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată, este de 1.350.995.346 lei si se va plăti cu ordin de plată tip trezorerie la bugetul de stat, în contul RO45TREZ70120170103XXXXX deschis la B.N.R. – Sucursala Municipiului Bucuresti, beneficiar Trezoreria Sector 1, cu mentiunea: Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare. Taxa de autorizare se va plăti în termen de 30 (treizeci) de zile de la data comunicării prezentei decizii. Ordinul de plată va avea mentionat pe verso, la rubrica COD CONT, contul nr. 20.17.01.03. O copie a ordinului de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 4. – Prezenta decizie devine aplicabilă la data comunicării sale.

Art. 5. – Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacată, conform dispozitiilor art. 52 alin. (4) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios-administrativ.

Art. 6. – În conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată, prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Societătii Comerciale VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru.

Art. 7. – Secretariatul general si Directia industrie si energie din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 8. – Prezenta decizie se va comunica de către Secretariatul General al Consiliului Concurentei:

– domnului avocat Nicolai Mandrila, reprezentant

VITEXA HOLDINGS Ltd. Cipru

Telefon: 021/232.63.83

Fax: 021/232.63.13

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Mihai Berinde

 

Bucuresti, 3 iunie 2005.

Nr. 106.