MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 1.112         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Sâmbătă, 27 noiembrie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

497. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2004 privind acordarea unor drepturi de protectie socială, din bugetul asigurărilor pentru somaj, salariatilor concediati colectiv de la Societatea Comercială VAGMAR - S.A. Craiova

 

932. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2004 privind acordarea unor drepturi de protectie socială, din bugetul asigurărilor pentru somaj, salariatilor concediati colectiv de la Societatea Comercială VAGMAR - S.A. Craiova

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 401 din 7 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică si privată si economiei vânatului

 

Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.846. - Hotărâre privind aprobarea conservării, închiderii definitive si monitorizării factorilor de mediu postînchidere a unor mine si cariere, etapa a VIII-a

 

1.848. - Hotărâre privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sistemul administratiei penitenciare

 

1.978. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Directiei pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Municipiului Bucuresti în administrarea Laboratorului Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante si Produse Vegetale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.716. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Deciziei nr. 7/2004 a Comisiei fiscale centrale privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la Codul de procedură fiscală

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2004 privind acordarea unor drepturi de protectie socială, din bugetul asigurărilor pentru somaj, salariatilor concediati colectiv de la Societatea Comercială VAGMAR - S.A. Craiova

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63 din 2 septembrie 2004 privind acordarea unor drepturi de protectie socială, din bugetul asigurărilor pentru somaj, salariatilor concediati colectiv de la Societatea Comercială VAGMAR - S.A. Craiova, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2004.

Nr. 497.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2004 privind acordarea unor drepturi de protectie socială, din bugetul asigurărilor pentru somaj, salariatilor concediati colectiv de la Societatea Comercială VAGMAR - S.A. Craiova

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2004 privind acordarea unor drepturi de protectie socială, din bugetul asigurărilor pentru somaj, salariatilor concediati colectiv de la Societatea Comercială VAGMAR - S.A. Craiova si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 11 noiembrie 2004.

Nr. 932.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 401

din 7 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică si privată si economiei vânatului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke K.roly - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate în terenurile proprietate publică si privată si economiei vânatului, exceptie ridicată de Ion Constandache în Dosarul nr. 2.560/2003 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile legale criticate nu încalcă principiul legalitătii pedepsei stabilit prin textul constitutional al art. 23 alin. (12), fapta fiind incriminată prin dispozitiile Codului Silvic. Se mai arată că existenta unor criterii legale de evaluare a pagubei nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată, acestea asigurând determinarea valorii pagubei produse de către cei care au încălcat normele legale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.560/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică si privată si economiei vânatului, exceptie ridicată de Ion Constandache.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine că prevederile anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (9), devenit, după republicarea Constitutiei, art. 23 alin. (12), precum si pe cele ale art. 41 alin. (2), devenit art. 44 alin. (2).

Se sustine că dispozitiile criticate contravin textului constitutional al art. 23 alin. (12), întrucât “valoarea prejudiciului, conform dispozitiilor art. 72 din Codul penal, constituie unul dintre criteriile generale de individualizare a pedepsei”. De asemenea, autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile criticate sunt de natură a-i diminua în mod artificial patrimoniul, ceea ce contravine dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată.

Tribunalul Tulcea consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Se arată că “nu se poate sustine neconstitutionalitatea anexei din perspectiva libertătii individuale, [textul Constitutiei] în actuala reglementare neavând nici o relatie cu paguba cauzată prin infractiune”. Pe de altă parte, arată instanta, paguba constituind “un element care serveste la individualizarea pedepsei, [...] problema neconstitutionalitătii se [...] pune, eventual, în raport cu dispozitiile art. 72 din Codul penal si nu de Legea nr. 81/1993”.

De asemenea, instanta apreciază că “stabilirea unor criterii de evaluare prin lege nu afectează în nici un mod dreptul de proprietate”, diminuarea patrimoniului fiind o consecintă a răspunderii, sub aspect civil, a autorului faptei ilicite, iar afectarea patrimoniului persoanei pentru acoperirea creantei echivalente prejudiciului “nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate, ci efectul dreptului de gaj general al creditorilor, care poate fi privit ca o limită a [dreptului de] proprietate”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Se consideră că prevederile legale supuse criticii de neconstitutionalitate, “fixând criteriile si cuantumurile de evaluare a pagubelor cauzate fondului forestier”, coroborate cu prevederile art. 107 din Legea nr. 26/1996 privind Codul Silvic, conform cărora “evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infractiuni si contraventii se face potrivit criteriilor si cuantumurilor [...] aprobate prin lege”, asigură respectarea principiului constitutional al legalitătii incriminării.

Se mai arată că dispozitiile criticate nu încalcă nici prevederile art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată, deoarece “stabilirea, prin lege, a unor criterii pentru evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier nu poate afecta în nici un mod dreptul de proprietate”, iar diminuarea patrimoniului este consecinta răspunderii autorului faptei ilicite, ceea ce nu contravine dreptului de proprietate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Se apreciază că dispozitiile legale criticate “se referă la modul de determinare a despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier sau terenurilor cu vegetatie forestieră din afara fondului forestier, prin contraventii si infractiuni, si nu la garantia libertătii individuale”, în consecintă, “criteriile pentru determinarea pagubelor nu reprezintă elemente constitutive ale infractiunii, iar faptul că, la individualizarea pedepsei se tine cont, printre alte criterii generale si de întinderea pagubei, aceasta nu înseamnă că se încalcă principiul fundamental al legalitătii incriminării”. Prin urmare, Avocatul Poporului consideră că în realitate se pune problema aplicării legii în scopul stabilirii cuantumului pagubei, ceea ce este de competenta instantei de judecată. În ceea ce priveste încălcarea dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată, Avocatul Poporului arată că “stabilirea unor conditii în raport cu care sunt

evaluate pagubele aduse fondului forestier si vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, prin săvârsirea unor infractiuni, nu contravine principiului garantării si ocrotirii proprietătii, indiferent de titular”, respectând întru totul dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată, în conformitate cu care “continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică si privată si economiei vânatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 29 noiembrie 1993, cu modificările si completările ulterioare.

Anexa nr. 1 a Legii nr. 81/1993 stabileste modul de evaluare a pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contraventii sau infractiuni. În conformitate cu prevederile acestei anexe, sunt stabilite pe specii, pentru arbori, puieti si lăstari, în functie de diametrul măsurat la cioată, coeficientii K1 pentru calculul prejudiciilor la arbori, precum si pretul pe bucată, pentru diferitele categorii de puieti si pentru pomii de iarnă, precum si unele precizări specifice.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt art. 23 alin. (12) si art. 44 alin. (2). Acestea au următorul cuprins:

- Art. 23 alin. (12): “Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii.”;

- Art. 44 alin. (2): “Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.”

Prin critica de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică si privată si economiei vânatului, prin modul de calcul al valorii prejudiciului, determină aplicarea unei anumite pedepse, precum si diminuarea artificială a patrimoniului autorului exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale referitoare la legalitatea pedepsei, întrucât acestea stabilesc criteriile de evaluare a pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contraventii sau infractiuni, reglementate de dispozitiile Legii nr. 31/2000 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 6 aprilie 2000, respectiv de prevederile în materie ale Legii nr. 26/1996 - Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările si completările ulterioare.

Pedepsele pentru infractiunile retinute în sarcina autorului exceptiei sunt prevăzute de dispozitiile art. 97 si 98 din Codul Silvic, texte care nu au fost criticate pentru neconstitutionalitate în prezenta cauză.

În ceea ce priveste invocarea încălcării textului constitutional al art. 44 alin. (2) referitor la garantarea si ocrotirea proprietătii private, Curtea retine că acesta nu are incidentă în cauză, întrucât nu se pune problema încălcării dreptului de proprietate al autorului exceptiei. Eventuala obligare a acestuia la despăgubiri este urmarea angajării, în conditiile legii, a răspunderii sale civile pentru fapta cauzatoare de prejudicii. Prin urmare, asa cum a stabilit Curtea în jurisprudenta sa, autorul faptei ilicite nu se poate prevala de dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii, cât priveste urmările faptei sale, iar consecintele patrimoniale prevăzute prin lege nu reprezintă o violare a dreptului de proprietate.

În consecintă, stabilirea prin lege a criteriilor de evaluare a pagubelor cauzate fondului forestier, în cazul săvârsirii de infractiuni sau contraventii, astfel cum prevede art. 107 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, nu este incompatibilă cu textul constitutional invocat. Nici modul de calcul al prejudiciului produs de autorul faptei ilicite nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată. Potrivit anexei criticate, valoarea reală a prejudiciului produs prin tăierea, scoaterea din rădăcini sau furtul de arbori se calculează în functie de criteriile legale prevăzute în acest sens de anexa nr. 1 din Legea nr. 81/1993, si anume “prin înmultirea coeficientului K1 din

tabel, corespunzător diametrului măsurat la cioată, cu pretul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în vigoare la data constatării”. Cu privire la pretul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, Curtea retine că “determinarea pretului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective si legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discretionare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalitătii incriminării” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 132/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 7 aprilie 2004).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică si privată a economiei vânatului, exceptie ridicată de Ion Constandache în Dosarul nr. 2.560/2003 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 407

din 7 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, exceptie ridicată de Serban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si litigii de muncă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că la data de 4 noiembrie 2004 autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care sustine că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justitie, consacrat de art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2004, pronuntată în Dosarul 10.169/CA/2003, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si litigii de muncă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Exceptia a fost ridicată de Serban Simedrea într-o cauză civilă prin care solicită obligarea ministrului afacerilor externe la furnizarea unor informatii de interes public.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine că prin aplicarea prevederilor ce formează obiectul exceptiei se îngrădeste liberul acces la justitie prevăzut de art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată. În argumentarea sustinerilor sale, autorul exceptiei arată că art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 stabileste că persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de legea în discutie poate face plângere la instanta de contencios administrativ competentă, în 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din aceeasi lege. Or, pentruobtinerea informatiilor solicitate este necesar, conform  dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 544/2001, un interval de timp mai lung decât acest termen impus pentru introducerea plângerii. Autorul concluzionează că, “prin aplicarea prevederilor celor trei articole, plângerea la tribunal trebuie depusă cu 16 zile înainte de terminarea ciclului pentru obtinerea informatiei”; altfel spus, se îngrădeste liberul acces la justitie, încălcându-se prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2).

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si litigii de muncă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordantă cu dispozitiile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată. În acest sens, se arată că introducerea unei plângeri la instanta competentă nu este conditionată, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, de o procedură prealabilă administrativă. În continuare, precizează că persoana lezată nu este obligată să dovedească nici că a făcut reclamatie administrativă conform art. 21 din lege, nici că această reclamatie a fost solutionată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată si completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si institutiei Avocatul Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, comunicat cu Adresa nr. 5/6.687/A.N. din 2 august 2004, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât din continutul textelor de lege criticate “nu rezultă existenta unei interdictii pentru cei interesati de a se adresa instantelor de judecată”. Precizează că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdictionale prealabile sesizării instantelor judecătoresti nu este de natură să îngrădească exercitiul dreptului de acces la justitie, ci, dimpotrivă, constituie o măsură de protectie care nu poate avea ca efect, în nici un mod, limitarea accesului la justitie, legiuitorul având competenta exclusivă de a institui asemenea proceduri.

Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.281 din 9 iulie 2004, prin care opinează în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate. Arată că, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea Constitutională a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale.

Precizează că principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si modalitătile instituite prin lege. Din această perspectivă, consideră că stabilirea, prin textele de lege criticate, a anumitor termene în cadrul cărora instanta de contencios administrativ poate fi sesizată cu cererea persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute prin Legea nr. 544/2001 “nu are semnificatia încălcării principiului fundamental al accesului liber la justitie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001. Continutul textelor mentionate este următorul:

- Art. 7: “(1) Autoritătile si institutiile publice au obligatia să răspundă în scris la solicitarea informatiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare si de urgenta solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depăseste 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu conditia înstiintării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.

(2) Refuzul comunicării informatiilor solicitate se motivează si se comunică în termen de 5 zile de la primirea petitiilor.

(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite conditiile tehnice necesare, si în format electronic.”;

- Art. 21: “(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităti ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducătorul autoritătii sau al institutiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunostintă de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamatia se dovedeste întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atât informatiile de interes public solicitate initial, cât si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.”;

- Art. 22: “(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege,aceasta poate face plângere la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autoritătii ori al institutiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publică să furnizeze informatiile de interes public solicitate si să plătească daune morale si/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curtii de apel este definitivă si irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât si apelul se judecă în instantă în procedură de urgentă si sunt scutite de taxă de timbru.”

 În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 contravin art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora:

- Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public nu încalcă dreptul fundamental de liber acces la justitie, asa cum este reglementat de art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, cel interesat având posibilitatea de a se adresa instantei de judecată pentru apărarea sau recunoasterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 544/2001.

Textele criticate de autorul exceptiei dau expresie dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Cu privire la problema compatibilitătii unor proceduri speciale sau a particularitătilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părtilor cu principiul liberului acces la justitie, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constitutională a statuat că “este de competenta exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti. (...) Pe cale de consecintă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege”.

De altfel, instituirea unei proceduri administrative de solutionare a cererilor, prealabilă sesizării instantelor judecătoresti, nu este de natură a îngrădi accesul liber la justitie, legea prevăzând că solicitantul nemultumit are posibilitatea să se adreseze instantei de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 21 si 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, exceptie ridicată de Serban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si litigii de muncă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea conservării, închiderii definitive si monitorizării factorilor de mediu postînchidere a unor mine si cariere, etapa a VIII-a

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 51, 52, 53 si 56 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă conservarea, închiderea definitivă si monitorizarea factorilor de mediu postînchidere a unor mine si cariere aflate în patrimoniul Companiei Nationale a Metalelor Pretioase si Neferoase “Remin” - S.A. Baia Mare, Companiei Nationale a Cuprului, Aurului si Fierului “Minvest” - S.A. Deva, Societătii Comerciale “Minbucovina” - S.A. Vatra Dornei, Societătii Comerciale “Moldomin” - S.A.Moldova Nouă, Companiei Nationale a Uraniului - S.A.  Bucuresti, Companiei Nationale a Huilei - S.A. Petrosani, Societătii Nationale a Lignitului “Oltenia” - S.A. Târgu Jiu, Societătii Nationale a Cărbunelui - S.A. Ploiesti, Societătii Comerciale Miniera “Banat” - S.A. Anina, Societătii Comerciale “Radioactiv Mineral Măgurele” - S.A., Societătii Comerciale “Dobromin” - S.A. Constanta, Societătii Comerciale “Cuart” - S.A. Baia Mare, Societătii Comerciale “Geolex” - S.A. Miercurea-Ciuc, Societătii Comerciale “Transgex” - S.A. Oradea, Societătii Comerciale “Geomold” - S.A. Câmpulung Moldovenesc si al Societătii Comerciale “Minexfor” - S.A. Deva, prevăzute în anexa nr. 1*).

Art. 2. - Rezervele geologice neexploatate, aferente minelor si carierelor ce se închid, rămân în gestionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

Art. 3. - (1) Scoaterea din functiune si din activul agentilor economici prevăzuti la art. 1 a mijloacelor fixe aferente fiecărui obiectiv prevăzut a se închide potrivit anexei nr. 1, precum si valorificarea acestora se vor face cu respectarea prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Sumele obtinute din valorificarea mijloacelor fixe vor fi utilizate conform prevederilor legale.

(2) Se aprobă sistarea definitivă a lucrărilor de investitii neterminate, terminate si nereceptionate, aferente fiecărui obiectiv ce se închide. Investitiile neterminate vor fi casate si valorificate conform procedurii de casare si valorificare a mijloacelor fixe prevăzute în Legea nr. 15/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Anexele tehnice si dependintele, altele decât cele prevăzute la art. 37 alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare, dar care se impune a fi mentinute în functiune pe parcursul executării lucrărilor de conservare si închidere a minelor, vor fi preluate, cu caracter temporar în perioada de închidere si refacere ecologică a obiectivului minier, de către Ministerul Economiei si Comertului de la agentii economici care le-au avut în folosintă si exploatare la mina aprobată a fi închisă, urmând ca, pe măsura finalizării etapelor pentru care aceste utilităti sunt necesare, să fie înapoiate fostului administrator. După finalizarea lucrărilor anexele tehnice si dependintele vor fi valorificate de agentii economici, în conditiile legii, fie prin folosirea lor la alte mine, fie prin scoaterea lor din functiune si casare cu respectarea prevederilor Legii nr. 15/1994, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Predarea-preluarea anexelor tehnice prevăzute la alin. (3) se face conform instructiunilor elaborate de către Ministerul Economiei si Comertului.

Art. 4. - (1) Cheltuielile pentru conservarea, închiderea definitivă a minelor si carierelor, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere, fundamentate în programele tehnice de dezafectare si ecologizare, elaborate în acest scop si avizate conform legii, inclusiv cheltuielile pentru conservare si proiectare aferente, se acoperă din surse proprii si din alocatiile bugetare aprobate cu această

destinatie în bugetul Ministerului Economiei si Comertului, în baza listelor anuale de lucrări întocmite de ordonatorul principal de credite.

(2) Cheltuielile necesare efectuării unor activităti auxiliare în procesul de închidere si ecologizare a minelor, precum si cele privind organizarea si desfăsurarea achizitiilor publice, efectuarea unor teste si expertize necesare în perioada derulării lucrărilor de proiectare/închidere/ecologizare, organizarea si desfăsurarea receptiilor, precum si altele asemenea vor fi prevăzute în devizele generale

ale obiectivelor care se închid, cu încadrarea în valorile totale aprobate pentru obiectiv. Plata serviciilor efectuate pentru asemenea activităti la obiectivele supuse închiderii se va face conform normelor interne si/sau tarifelor aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.

(3) Cheltuielile efectuate pentru închiderea minelor si carierelor se vor evidentia în contabilitate, în conformitate cu prevederile Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale reglementărilor contabile aplicabile. Persoanele juridice prevăzute la art. 27 alin. (3) din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, vor aplica Reglementările contabile armonizate cu cele ale Comunitătii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin ordinele ministrului finantelor publice nr. 94/2001, cu modificările si completările ulterioare, si nr. 306/2002, cu modificările ulterioare.

(4) Gestionarea fondurilor pentru închidere si reconstructie ecologică a suprafetelor de teren afectate se realizează de către Ministerul Economiei si Comertului cu respectarea prevederilor legale privind încredintarea lucrărilor.

(5) Pentru minele si carierele prevăzute în anexa nr. 1, precum si pentru altele asemenea, aprobate prin hotărârile Guvernului nr. 816/1998, nr. 17/1999, nr. 720/1999, nr. 493/2000, nr. 602/2001, nr. 898/2002 si nr. 926/2003 în vederea conservării, închiderii definitive si monitorizării factorilor de mediu postînchidere, cererile de deschidere a creditelor bugetare se vor face lunar de către ordonatorul principal de credite si vor fi însotite de deconturile justificative întocmite de agentii economici pentru toate cheltuielile prevăzute de legislatia în vigoare.

(6) Deconturile justificative se vor întocmi pe baza programelor tehnice de dezafectare, ecologizare sau de conservare a minelor si a cheltuielilor efectiv realizate, rezultate din situatiile de lucrări întocmite lunar de agentii economici.

(7) Deconturile justificative vor fi verificate si avizate de directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, după caz, unde se localizează obiectivul la care s-au efectuat lucrările de închidere, indiferent de sediul social al agentului economic care a efectuat această lucrare, în conformitate cu anexa nr. 2.

Art. 5. - Pentru minele si carierele prevăzute în anexa nr. 1, precum si pentru altele asemenea, aprobate prin hotărâri ale Guvernului în vederea conservării si închiderii, la care lucrările de închidere nu au început în anul financiar aferent aprobării, cheltuielile pentru conservare vor putea continua si în perioada următoare, pe baza unor analize economice, cu conditia încadrării în valoarea aprobată, pe total, prin respectivele hotărâri ale Guvernului.

Art. 6. - Ministerul Economiei si Comertului, Ministerul Finantelor Publice si agentii economici implicati vor lua măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 7. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul de stat, ministrul economiei si comertului,

Iulian Iancu,

secretar de stat

p. Ministrul apelor si protectiei mediului,

Florin Stadiu,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 28 octombrie 2004.

Nr. 1.846.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sistemul administratiei penitenciare

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 34 lit. c) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarului public din Administratia Natională a Penitenciarelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Personalul apartinând sistemului administratiei penitenciare beneficiază, pentru perioada în care se află în activitate, de o alocatie de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferentiate pe categorii, care constituie norme de hrană.

Art. 2. - Normele de hrană zilnice, plafoanele calorice si categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Hrana personalului administratiei penitenciare se asigură în conformitate cu prevederile actelor normative care reglementează acordarea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sistemul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională.

Art. 4. - Normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum si structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei.

Art. 5. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică si functionarilor publici cu statut special din Ministerul Justitiei, care au atributii de coordonare si control al activitătii din sistemul administratiei penitenciare sau alte atributii în legătură cu activitatea administratiei penitenciare.

Art. 6. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică în limita bugetului aprobat Ministerului Justitiei pentru Administratia Natională a Penitenciarelor.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul justitiei,

Claudiu Stefan Seucan,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Maria Manolescu, secretar de stat

 

Bucuresti, 28 octombrie 2004.

Nr. 1.848.

 

ANEXĂ*)

 

NORMELE DE HRANĂ

zilnice, plafoanele calorice si categoriile de personal pentru care se acordă

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Directiei pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Municipiului Bucuresti în administrarea Laboratorului Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante si Produse Vegetale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, situat în municipiul Bucuresti, bd. Ion Ionescu de la Brad nr. 8, sectorul 1, compus din constructie si terenul aferent, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Directiei pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Municipiului Bucuresti în administrarea Laboratorului Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante si Produse Vegetale.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit prevederilor art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Municipiului Bucuresti si Laboratorul Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante si Produse Vegetale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Petre Daea

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 16 noiembrie 2004.

Nr. 1.978.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului, proprietate publică a statului, care se transmite din administrarea Directiei pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Municipiului Bucuresti în administrarea Laboratorului Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante si Produse Vegetale

 

Adresa imobilului care se transmite

Numărul de identificare atribuit de Ministerul Finantelor Publice

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite

imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Municipiul Bucuresti, bd. Ion Ionescu de la Brad nr. 8, sectorul 1

102.117

Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Municipiului Bucuresti

Laboratorul Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante si Produse Vegetale Bucuresti

I. Identificat cu nr. C.F.: 42.252

II. Partea din constructie care se transmite:

- demisol, suprafata desfăsurată = 131,01 m2

- parter, suprafata desfăsurată = 188,01 m2

- etaj, suprafata desfăsurată = 177,92 m2

Totalul suprafetei desfăsurate = 496,94 m2

Statie de pompare a apei = 5,575 m2

III. Terenul aferent = 226,750 m2

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Deciziei nr. 7/2004 a Comisiei fiscale centrale privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la Codul de procedură fiscală

 

În temeiul art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare, în baza prevederilor art. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Decizia nr. 7 din 6 octombrie 2004 a Comisiei fiscale centrale privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la Codul de procedură fiscală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 17 noiembrie 2004.

Nr. 1.716.

 

ANEXĂ

 

DECIZIA

nr. 7 din 6 octombrie 2004 a Comisiei fiscale centrale privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la Codul de procedură fiscală - Art. 41 si 174 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, art. 61 alin. (7) si art. 158 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările si completările ulterioare, art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 788/2001 privind aprobarea Procedurii de control al valorii în vamă a mărfurilor importate

 

Decizia privind determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor importate, care stă la baza emiterii actului constatator, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, nu este act administrativ fiscal, întrucât acesta nu este de natură a naste, modifica sau stinge drepturi sau obligatii fiscale.

Actul administrativ fiscal care are ca efect nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor sau obligatiilor fiscale si care poate fi contestat de către contribuabil este actul constatator întocmit de biroul vamal de control si vămuire.