MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 199 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 5 martie 2004

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Decizia nr. 55 din 12 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

257. - Hotãrâre privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2004 al Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE

134. - Decizie pentru modificarea si completarea Deciziei presedintelui Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate nr. 249/2003 privind aprobarea Standardelor pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

4. - Circularã privind nivelul ratei dobânzii de referintã a Bãncii Nationale a României, valabil în luna martie 2004

Rectificãri la:

- Deciziei Curtii Constitutionale nr. 475 din 9 decembrie 2003;

- Hotãrârea Guvernului nr. 169/2004

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 31

din 29 ianuarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsoá Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte si litigii de muncã.

La apelul nominal rãspunde mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, pentru autoarea exceptiei, precum si consilier juridic Cristian Petru Bulumac, cu delegatie depusã în sedintã, pentru partea Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.

Cauza fiind în stare de judecatã, mandatarul autoarei exceptiei solicitã admiterea exceptiei astfel cum a fost formulatã în fata instantei de judecatã.

Consilierul juridic al Casei de Pensii a Municipiului Bucuresti solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate invocate, sustinând cã dispozitiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu contravin accesului liber la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind cã dispozitiile legale criticate, prin restrictia mandatarului de a pune concluzii orale la dezbateri, nu contravin accesului liber la justitie sau dreptului la apãrare, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume Decizia nr. 54/2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 16 septembrie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 3.697/AS/2003, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte si litigii de muncã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile si completãrile ulterioare. Exceptia a fost ridicatã de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, într-o cauzã având ca obiect solutionarea unui litigiu de asigurãri sociale, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât reclamanta pe care o reprezintã este pusã în imposibilitatea de a-si apãra drepturile în justitie, prin faptul cã nu i se permite mandatarului sãu sã punã concluzii, “desi este legal împuternicit în acest sens”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte si litigii de muncã opineazã în sensul cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã, deoarece “restrictia impusã de art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu este de naturã a îngrãdi accesul pãrtilor la justitie, ci este menit sã protejeze exercitarea profesiei de avocat”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, cu motivarea cã prin textele legale criticate “s-a urmãrit realizarea unei reprezentãri calificate a pãrtilor în fata instantelor judecãtoresti”. Accesul la justitie si dreptul pãrtii de a se apãra nu sunt încãlcate, deoarece .mandatarul care nu are calitatea de avocat sau, în conditiile legii, de consilier juridic va putea formula cereri în fata instantei de judecatã, va putea propune probe si este îndreptãtit sã îndeplineascã acte procedurale”.

Avocatul Poporului apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât “limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instantã, în numele pãrtii, reprezintã optiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabileste regulile privind procedura de judecatã”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, modificate prin art. I pct. 4 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedurã civilã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), dispozitii care au urmãtorul continut: “Dacã mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu exceptia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintã partea.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciazã cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constitutionale ale art. 21, care, în urma revizuirii si republicãrii Constitutiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au urmãtorul continut:

- Art. 21: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.

(3) Pãrtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine cã reprezentarea pãrtilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat sau altã persoanã cu sau fãrã pregãtire juridicã, este una dintre modalitãtile prin care Codul de procedurã civilã asigurã accesul liber la justitie, precum si exercitarea dreptului la apãrare al pãrtilor, drepturi fundamentale prevãzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constitutie.

Curtea constatã cã restrictia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instantã nu constituie o împiedicare a accesului liber la justitie, asa cum fãrã temei sustine autorul exceptiei, întrucât partea însãsi poate participa la dezbateri si poate pune concluzii înaintea instantei de judecatã, iar mandatarul are posibilitatea sã formuleze cereri si sã propunã probe în tot cursul procesului, precum si dreptul de a depune concluzii scrise.

Totodatã Curtea observã cã posibilitatea reprezentãrii pãrtii prin mandatar este prevãzutã doar de art. 67 si 68 din Codul de procedurã civilã, care stabilesc conditiile de exercitare a acestui mandat. Aceste conditii, precum si limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instantã în numele pãrtii, reprezintã optiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicatã, stabileste regulile privind procedura de judecatã.

Curtea retine cã s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 54 din 6 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, constatând cã aceste dispozitii sunt constitutionale. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii în aceastã materie, considerentele si solutia acestei decizii rãmân valabile si în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicatã, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte si litigii de muncã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 29 ianuarie 2004.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 55

din 12 februarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Dana Titian - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicatã de Traian Nuticã Lungulescu în Dosarul nr. 555/2002 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, personal si asistat de avocat Mirela Serbaniuc, lipsind celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului exceptiei considerã cã dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece înfrâng principiul liberului acces la justitie. Chiar dacã prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 506/2001, au fost abrogate prin Codul de procedurã fiscalã, solutia legislativã anterioarã a fost preluatã în noua normã care contine, în opinia autorului, aceleasi atingeri aduse dreptului sãu fundamental de a accede la justitie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã, întrucât procedurile administrativ-jurisdictionale nu îngrãdesc dreptul liberului acces la justitie, având în vedere cã actul criticat poate fi atacat în fata instantelor de judecatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 555/2002, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 506/2001.

Exceptia a fost ridicatã în dosarul de mai sus de recurentul reclamant Traian Nuticã Lungulescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât atât organele Ministerului Finantelor Publice, cât si instanta de contencios administrativ competentã sã solutioneze pe fond contestatia formulatã i-au îngrãdit liberul acces la justitie, respingând cererile sale în temeiul art. 3 alin. (2) din actul normativ criticat. În opinia sa, desi procesul-verbal de control întocmit vizeazã obligatii fiscale stabilite în sarcina unei persoane juridice, autorul exceptiei, în calitate de fost reprezentant al acesteia, ar trebui sã beneficieze de calea unui recurs efectiv (chiar dacã noua conducere a societãtii nu a înteles sã conteste actul de control), deoarece actul contestat, continuând sã existe, genereazã în sarcina sa consecinte cu implicatii de naturã penalã.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ opineazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele criticate nu înfrâng prevederile constitutionale invocate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul României apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã, deoarece pentru realizarea intereselor de ordin personal autorul exceptiei avea posibilitatea sã se adreseze justitiei, fãrã nici o îngrãdire, dar nu în conditiile procedurale prevãzute de Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, întrucât acestea vizeazã exclusiv persoanele care se considerã direct prejudiciate ca urmare a mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice. De altfel, ordonanta de urgentã, în considerarea calitãtii de contestator, prevede în mod expres la art. 2 si scutirea taxei de timbru a contestatiilor formulate, de care nu poate beneficia orice persoanã.

Prun urmare, Guvernul opineazã cã dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului liberului acces la justitie, iar în cauzã subzistã doar o problemã de strictã si corectã aplicare a legii.

Avocatul Poporului considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea unor proceduri administrativ-jurisdictionale nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, atâta timp cât decizia organului administrativ poate fi atacatã în fata unei instante judecãtoresti. Avocatul Poporului retine cã, de fapt, ceea ce a determinat ridicarea exceptiei este modul de aplicare de cãtre instanta de judecatã a dispozitiilor legale criticate.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si de aplicare a legii, ci numai asupra întelesului sãu contrar Constitutiei.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern si Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

La data sesizãrii instantei de contencios constitutional, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituiau dispozitiile art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 506/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, si care aveau urmãtorul continut:

- Art. 3 alin. (2): “Contestatia trebuie semnatã de contestator sau de reprezentantul legal al acestuia, iar în cazul persoanelor juridice trebuie sã poarte si stampila. Dovedirea calitãtii de reprezentant al contestatorilor, persoane fizice sau juridice, se face prin împuternicire avocatialã, în cazul avocatilor, sau prin procurã autentificatã, în cazul altor persoane.”

Curtea observã cã în prezent dispozitiile legale criticate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate nu mai sunt în vigoare, Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001 fiind în întregime abrogatã prin art. 200 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 (Codul de procedurã fiscalã), publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003 si care, potrivit art. 198, a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004. Acest nou act normativ a conservat solutia legislativã anterioarã privitoare la forma si continutul contestatiei. Prevederile legale criticate, astfel determinate, sunt cuprinse în titlul IX - Solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, capitolul I - Dreptul la contestatie, art. 170 alin. (1) lit. e), cu urmãtorul continut: “Contestatia se formuleazã în scris si va cuprinde: [...] e) semnãtura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum si stampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calitãtii de împuternicit al contestatorului, persoanã fizicã sau juridicã, se face potrivit legii.”

În consecintã, desi exceptia viza, la data invocãrii, art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 506/2001, Curtea urmeazã sã se pronunte asupra constitutionalitãtii art. 170 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 (Codul de procedurã fiscalã).

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 20 si 21 din Constitutia României, art. 8 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, al cãror continut este urmãtorul:

- Art. 20 din Constitutie: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã existã neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementãrile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 21 din Constitutie: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.

(3) Pãrtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 8 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului: “Orice persoanã are dreptul sã se adreseze în mod efectiv instantelor judiciare competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constitutie ori prin lege.”;

- Art. 2 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice: “Statele pãrti la prezentul pact se angajeazã:

a) sã garanteze cã orice persoanã ale cãrei drepturi sau libertãti recunscute prin prezentul pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivã, chiar atunci când încãlcarea a fost comisã de persoane actionând în exercitiul functiilor lor oficiale;

b) sã garanteze cã autoritatea competentã, judiciarã, administrativã ori legislativã sau orice altã autoritate competentã potrivit legislatiei statului, va hotãrî asupra drepturilor persoanei care foloseste calea de recurs, si sã dezvolte posibilitãtile de recurs jurisdictional;

c) sã garanteze cã autoritãtile competente vor da urmare oricãrui recurs care a fost recunoscut ca justificat.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile art. 170 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 (Codul de procedurã fiscalã) se constituie într-o normã de procedurã pe care legiuitorul este liber sã o adopte în baza art. 126 alin. (2) din Constitutia României, republicatã, potrivit cãrora “Competenta instantelor judecãtoresti si procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.”

Finalitatea textului de lege care formeazã obiectul exceptiei este aceea de a asigura o reprezentare corectã în justitie a persoanelor fizice, în concordantã cu capacitatea de exercitiu atribuitã acestora.

Autorul exceptiei, care nu este reprezentant al persoanei juridice în sarcina cãreia s-au stabilit, printr-un act de control al Directiei Generale a Finantelor Publice Prahova, anumite obligatii fiscale contestate de acesta, nu este cu nimic prejudiciat prin faptul cã nu poate ataca în justitie actul de control, dat fiind cã acest act nu priveste un drept al sãu. Autorul va putea în schimb sã se apere în justitie prin mijloacele prevãzute de lege, atunci când, pe baza actului de control întocmit de organul fiscal, s-ar lua mãsuri de naturã sã-i încalce propriile drepturi.

Prin urmare, întrucât dispozitia legalã atacatã pe calea exceptiei de neconstitutionalitate nu contravine normelor constitutionale invocate, exceptia urmeazã a fi respinsã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) si art. 20 si 21 din Constitutie, republicatã, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, exceptie ridicatã de Traian Nuticã Lungulescu în Dosarul nr. 555/2002 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 12 februarie 2004.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2004 al Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, si al art. 8 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.627/2003,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2004 al Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri si cheltuieli al Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare reprezintã limite maxime si nu pot fi depãsite decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Guvernului.

(2) În cazul în care în cursul executiei se înregistreazã nerealizãri ale veniturilor aprobate, Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare poate efectua cheltuieli proportional cu gradul de realizare a veniturilor.

Art. 3. - Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare rãspunde de modul de formare, administrare, angajare si utilizare a sumelor prevãzute în bugetul de venituri si cheltuieli, în conformitate cu prevederile legale.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul delegat pentru coordonarea

autoritãtilor de control,

Ionel Blãnculescu

Presedintele Comisiei Nationale

pentru Controlul Activitãtilor Nucleare,

Lucian Biro

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 26 februarie 2004.

Nr. 257.

ANEXÃ*)

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI

al Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare pe anul 2004

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE

CASA NATIONALÃ DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE

DECIZIE

pentru modificarea si completarea Deciziei presedintelui Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate nr. 249/2003 privind aprobarea Standardelor pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu

Având în vedere:

- art. 37 alin. (2) si art. 76 alin. (1) lit. p) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

- Hotãrârea nr. 4 din 23 februarie 2004 a Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate pentru completarea Standardelor pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu,

în temeiul dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 150/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

presedintele Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate emite urmãtoarea decizie:

Art. I. - Decizia presedintelui Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate nr. 249/2003 privind aprobarea Standardelor pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 11 iunie 2003, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

- La capitolul I din anexã, dupã punctul 3 se introduce un punct nou, punctul 3¹, cu urmãtorul cuprins:

“3¹. Furnizorul se angajeazã în scris cã face demersurile necesare pentru a actualiza valabilitatea avizelor, autorizatiilor si contractelor în baza cãrora se acordã prezenta acreditare.”

Art. II. - Directiile de specialitate ale Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate, casele de asigurãri de sãnãtate, Subcomisia Nationalã de Acreditare a Furnizorilor de Îngrijiri Medicale la Domiciliu si furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. III. - Prezenta decizie va fi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Casei Nationale de Asigurãri de Sãnãtate,

Cristian Celea

Bucuresti, 2 martie 2004.

Nr. 134.

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

BANCA NATIONALÃ A ROMÂNIEI

CIRCULARÃ

privind nivelul ratei dobânzii de referintã a Bãncii Nationale a României, valabil în luna martie 2004

Având în vedere prevederile Legii nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Nationale a României, cu modificãrile ulterioare, si tinând seama de evolutiile macroeconomice si monetare recente,

Banca Nationalã a României hotãrãste:

Pentru luna martie 2004, nivelul ratei dobânzii de referintã a Bãncii Nationale a României este de 21,25% pe an.

GUVERNATORUL BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR ISÃRESCU

Bucuresti, 1 martie 2004.

Nr. 4.

RECTIFICÃRI

În dispozitivul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 475 din 9 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004, se face urmãtoarea rectificare:

- în loc de: “Respinge Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 208/2002”.. se va citi: “Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentã Guvernului nr. 208/2002”...

În Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 1/2003 pentru ratificarea Acordului privind aderarea Republicii Croatia la Acordul central european de comert liber (CEFTA), semnat la Zagreb la 5 decembrie 2002, si a Protocolului aditional nr. 12 la Acordul central european de comert liber (CEFTA), semnat la Zagreb la 5 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 si nr. 55 bis din 31 ianuarie 2003, aprobatã prin Legea nr. 123/2003, se face urmãtoarea rectificare:

- în anexa A la Protocolul 42 la Acordul central european de comert liber, în loc de:

“Cod NC	Descrierea mãrfii	Cantitate (tone)	Taxa vamalã (%)
1602.49	Altele, inclusiv amestecurile;		18
1602.50	Din specia bovine.”

se va citi:

“Cod NC	Descrierea mãrfii	Cantitate (tone)	Taxa vamalã (%)
1602.49	Altele, inclusiv amestecurile;
1602.50	Din specia bovine.		18”

În anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 169/2004 privind modificarea si completarea Hotãrârii Guvernului nr. 1.588/2002 pentru stabilirea speciilor si a ajutorului financiar pentru productia internã de seminte, certificatã oficial, destinatã pentru însãmântare în campaniile agricole din primãvara si toamna anului 2003 si din primãvara anului 2004, si pentru aprobarea normelor metodologice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 24 februarie 2004, se face urmãtoarea rectificare:

- la nr. crt. 2 “- slefuitã monogermã”, suma fixã din coloana “categoria biologicã bazã (10.000,0)” trece la coloana “categoria biologicã certificatã”.