MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 426 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 12 mai 2004

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 159 din 30 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 533/2003

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

101. - Ordin al presedintelui Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor pentru aprobarea conditiilor în vederea autorizãrii operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie

102. - Ordin al presedintelui Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor pentru aprobarea Normelor tehnice de analizã si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 159

din 30 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 533/2003

Costicã Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 533/2003.

Exceptia a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Tom-Consult Intermed” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.372/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal rãspunde Societatea Românã de Televiziune, prin avocat Ioan Vlaic, lipsã fiind autorul exceptiei si celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Societãtii Române de Televiziune solicitã respingerea exceptiei, arãtând cã ordonanta criticatã nu încalcã prevederile constitutionale ale: art. 115 alin. (1) si art. 31 alin. (5), deoarece prin ordonante de urgentã Guvernul poate reglementa în domeniul legii organice; art. 134 alin. (1) si (2) si art. 135 alin. (1), întrucât pentru societãtile de radiodifuziune si de televiziune se constituie alte resurse financiare extrabugetare din venituri proprii, iar nu o suprafinantare; art. 44 alin. (2), prin aceea cã nu instituie o discriminare între persoanele fizice si persoanele juridice, acestea din urmã putând include taxele plãtite cãtre cele douã societãti în pretul produselor sau serviciilor oferite; art. 31 alin. (2) si (4) din Constitutie si nici cele ale art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, deoarece prin intermediul celor douã societãti autoritãtile publice asigurã informarea cu privire la aspectele vietii publice, având posibilitatea sã-si manifeste opiniile si sã exercite dreptul la replicã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie si din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, invocate ca fiind încãlcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 3.372/2003, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 533/2003. Exceptia a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Tom-Consult Intermed” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauzã având ca obiect anularea hotãrârilor Guvernului nr. 977/2003 si nr. 978/2003.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 71/2003: “legifereazã într-un domeniu rezervat legii organice, încãlcând astfel prevederile art. 114 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5) din Constitutie”, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 300/2003; instituie taxe obligatorii pentru toate persoanele fizice si juridice cu domiciliul sau sediul în România, ceea ce constituie, pe lângã veniturile asigurate Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune din bugetul statului, o nouã sursã de venituri pentru acestea, astfel cã se încalcã art. 53 alin. (2) din Constitutie, referitor la asezarea justã a sarcinilor fiscale; încalcã principiile constitutionale înscrise în art. 134 alin. (1) si (2), precum si în art. 135 alin. (1) privind libertatea comertului si protectia concurentei loiale, fiind “vorba atât de o favorizare excesivã a unui participant la circuitul economic”, cât si de “dirijarea insidioasã a clientelei” cãtre cele douã societãti; încalcã art. 41 alin. (2) din Constitutie, care consacrã principiul ocrotirii egale a proprietãtii private, deoarece plata taxei cãtre cele douã societãti este obligatorie numai pentru persoanele juridice, persoanele fizice putând fi exonerate de aceastã obligatie în anumite conditii; transferã Guvernului atributii rezervate puterii legislative, constând în stabilirea cuantumului taxelor speciale, stabilirea persoanelor scutite de la plata taxelor, precum si a cuantumului penalitãtilor de întârziere, ceea ce este contrar prevederilor constitutionale ale art. 53 alin. (3) si ale art. 107 alin. (2).

Autorul exceptiei mai invocã si încãlcarea prevederilor “art. 10 alin. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale (ratificatã de România prin Legea nr. 30/1994), coroborate cu art. 20, respectiv cu art. 31 alin. (2) si alin. (4) din Constitutie”. În acest sens aratã cã, potrivit art. 31 alin. (2) si (4) din Constitutie, “autoritãtile publice au obligatia de a asigura informarea corectã a cetãtenilor”, obligatie îndeplinitã inclusiv prin organizarea serviciilor publice de radio si televiziune, fãrã însã a limita si a dirija optiunea creditorilor respectivei obligatii spre serviciile celor douã societãti. Or, în realitate, acest lucru se întâmplã datoritã plãtilor obligatorii impuse tuturor persoanelor fizice si juridice cu domiciliul ori sediul în România.

În sfârsit, autorul exceptiei solicitã Curtii Constitutionale ca, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, prevederile ordonantei criticate sã fie raportate si la alte texte constitutionale, neindicate în sesizare, dar având legãturã cu aceasta.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã “prevederile art. 31 alin. (5) si 114 alin. (1) din Constitutie nu au fost încãlcate pentru cã actul normativ vizat este o ordonantã de urgentã supusã prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie si nu o ordonantã «simplã», supusã regimului prevãzut de art. 114 alin. (1)-(3)”. Dispozitiile criticate nu aduc atingere nici prevederilor cuprinse în art. 53 alin. (2) si art. 138 alin. (1) din Constitutie, întrucât actul normativ criticat se referã la taxe pentru prestarea unor servicii publice si nu la sarcini fiscale cãtre bugetul de stat. Se apreciazã cã art. 31, 134 si art. 135 alin. (1) din Constitutie nu sunt încãlcate, deoarece serviciile publice, definite ca activitãti desfãsurate sau autorizate de administratia publicã, prin care se realizeazã nevoi sociale de interes public, au regim specific de drept public, derogatoriu de la dreptul comun. Se mai aratã cã, “în functie de contextul economico-social si de strategia de dezvoltare a anumitor ramuri de activitate, statul poate interveni prin mãsuri care sã rãspundã nevoilor de stimulare a anumitor activitãti, fãrã ca optiunea legiuitorului, care stabileste destinatarii acestor mãsuri, sã aibã caracter discriminatoriu”.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. Astfel, cât priveste încãlcarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, aratã cã interdictia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, iar Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 a fost aprobatã prin Legea nr. 533/2003, cu respectarea dispozitiilor constitutionale privitoare la legile organice. Taxa stabilitã în sarcina persoanelor fizice si juridice cu domiciliul, respectiv sediul în România, în calitate de beneficiari ai serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune, este în acord cu principiile generale ale fiscalitãtii, potrivit cãrora orice taxã trebuie sã fie urmatã de un serviciu sau o lucrare efectuatã în mod direct si imediat de cãtre organe sau institutii publice, astfel cã art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicatã, nu este încãlcat. Considerã cã dispozitiile art. 31 alin. (2) si (4) din Constitutie privind dreptul la informatie, precum si dispozitiile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale nu au incidentã în cauzã, iar prevederile art. 135 alin. (2) din Constitutie, republicatã, “trebuie interpretate sistematic si prin luarea în considerare a finalitãtii lor, fãrã a se absolutiza una din obligatiile ce revin statului conform alin. (2) din acest articol pânã la înlãturarea celorlalte obligatii la fel de importante”. În ceea ce priveste principiul ocrotirii egale a proprietãtii private, aratã cã situatiile speciale si diferite în care se aflã persoanele fizice exonerate de plata taxei impun si conditii diferite.

Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 sunt constitutionale.

În acest sens, invocându-se Decizia Curtii Constitutionale nr. 413/2003, se aratã cã reglementarea prin ordonantã de urgentã, în cazuri exceptionale, în domeniul legii organice, nu este contrarã dispozitiilor art. 115 alin. (1) si art. 31 alin. (5) din Constitutie, republicatã. În consecintã, organizarea serviciilor publice de radio si televiziune, care este de domeniul legii organice, se poate face si prin ordonantã de urgentã. Se aratã cã dispozitiile criticate reglementeazã modul de constituire a resurselor financiare, din venituri proprii, ale serviciilor publice, astfel cã nu se încalcã art. 56 alin. (2) si art. 139 din Constitutie, republicatã. Se apreciazã, de asemenea, cã prevederile de lege care fac obiectul exceptiei nu sunt contrare nici art. 44 alin. (2), art. 135 si art. 136 alin. (1) din Constitutie, republicatã. În sfârsit se considerã cã “stabilirea unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune nu reprezintã un ÇamestecÈ al autoritãtilor publice în exercitarea libertãtii de exprimare a oricãrei persoane si nici o limitã a exercitãrii acestei libertãti”, fiind asadar în concordantã cu prevederile art. 30 din Constitutie raportate la dispozitiile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicatã de autorul acesteia, îl constituie Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 pentru modicarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune, în întregul sãu, precum si, potrivit criticilor formulate, în special prevederile art. I din ordonantã, care modificã art. 40 din legea mentionatã. Ulterior sesizãrii Curtii Constitutionale prin Încheierea din 9 decembrie 2003, ordonanta criticatã a fost aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 533/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 15 decembrie 2003. În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii legale contravin, în ordinea invocãrii lor, urmãtoarelor texte din Constitutie: art. 114 alin. (1), art. 31 alin. (2), (4) si (5), art. 53 alin. (2) si (3), art. 20, art. 134 alin. (1) si (2), art. 135 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 107 alin. (2).

Potrivit Constitutiei, republicatã, cu reactualizarea denumirilor si o nouã numerotare a textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 114 alin. (1) a devenit art. 115 alin. (1), art. 53 alin. (2) si (3) a devenit art. 56 alin. (2) si (3), art. 134 alin. (1) si (2) a devenit art. 135 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2) si art. 107 alin. (2) a devenit art. 108 alin. (2).

Textele din Constitutie invocate ca fiind încãlcate dispun cu privire la: art. 115 alin. (1), posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce nu fac obiectul legilor organice; art. 31, “Dreptul la informatie”; art. 56 alin. (2) si (3), asezarea justã, prin sistemul legal de impuneri, a sarcinilor fiscale si interzicerea altor prestatii decât cele stabilite prin lege; art. 20, “Tratatele internationale privind drepturile omului”; art. 135, “Economia”; art. 44 alin. (2), proprietatea privatã este garantatã si ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular; art. 108 alin. (2), “Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor”.

De asemenea, autorul exceptiei invocã si încãlcarea dispozitiilor art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale care au urmãtorul continut: “Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fãrã amestecul autoritãtilor publice si fãrã a tine seama de frontiere.

Prezentul articol nu împiedicã statele sã supunã societãtile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmãtoarele:

I. O primã criticã de neconstitutionalitate priveste Ordonanta de urgentã a Guvernului în ansamblul sãu, în legãturã cu care se sustine cã legifereazã într-un domeniu rezervat legii organice, încãlcând astfel prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie, întrucât, potrivit art. 31 alin. (5) din aceasta, organizarea si controlul asupra serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune se reglementeazã prin lege organicã. Sub acest aspect, controlul de constitutionalitate al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 urmeazã a fi raportat la prevederile constitutionale în vigoare la momentul adoptãrii ei, care este anterior revizuirii si republicãrii Constitutiei. Asa fiind, urmeazã a se constata cã la data adoptãrii ordonantei criticate art. 114 alin. (1) din Constitutie, invocat ca fiind încãlcat, dispunea cã “Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice”. Or, ordonanta ce face obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate a fost emisã în temeiul alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la adoptarea de cãtre Guvern a ordonantelor de urgentã în cazuri exceptionale. Asa cum a statuat în mod constant în jurisprudenta sa Curtea Constitutionalã, interdictia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice nu priveste ordonantele de urgentã, ci numai ordonantele adoptate conform art. 114 alin. (1) din Constitutie, în temeiul unei legi de abilitare, ca urmare a unei delegãri legislative acordate de legiuitor. Rezultã cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 nu încalcã prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie.

II. Cea de-a doua criticã de neconstitutionalitate are în vedere Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 71/2003, cât priveste art. I din aceasta, prin care se modificã art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 533/2003. Prin textul de lege criticat se stabileste cã veniturile proprii ale Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune provin, între altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune.

Se considerã cã prin aceastã reglementare sunt încãlcate prevederile constitutionale ale art. 31, art. 56 alin. (2) si (3), art. 20, art. 135, art. 44 alin. (2) si art. 108 alin. (2), precum si prevederile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

În legãturã cu sustinerile potrivit cãrora textul de lege criticat instituie prin taxele obligatorii pe care le stabileste o nouã sursã de venituri pentru Societatea Românã de Radiodifuziune si Societatea Românã de Televiziune, ceea ce încalcã prevederile art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicatã, referitoare la asezarea justã a sarcinilor fiscale, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate. Astfel, Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 reglementeazã, pentru serviciile publice mentionate, modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigurã autonomia financiarã, ca premisã a organizãrii lor autonome. Curtea constatã, de asemenea, cã aceastã taxã este instituitã prin lege, iar Guvernul stabileste doar cuantumul ei, precum si scutiri de platã, ceea ce nu reprezintã un transfer de atributii de la puterea legislativã la puterea executivã, ci o împuternicire acordatã de cãtre Parlament Guvernului, în vederea organizãrii executãrii legii. Asa fiind, prevederile de lege criticate nu numai cã nu încalcã art. 56 si 108 din Constitutie, republicatã, ci sunt chiar în sensul acestora.

Curtea nu poate retine nici încãlcarea dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicatã, privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãtii, indiferent de titular, deoarece ordonanta ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevede cã plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toti beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.

Se mai sustine cã reglementarea criticatã încalcã obligatia prevãzutã de art. 31 alin. (1) si (4) din Constitutie, republicatã, precum si, prin prisma prevederilor constitutionale ale art. 20, art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Cu privire la aceastã sustinere, Curtea constatã cã taxele pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, instituite prin art. 40 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 71/2003, nu aduc atingere dreptului la libertatea de exprimare, ci, dimpotrivã, garanteazã realizarea lui, datoritã posibilitãtii pe care serviciile mentionate o au de a se organiza si de a functiona autonom. Autonomia acestor servicii determinã informarea corectã a persoanelor asupra problemelor de interes public si asigurã un cadru organizat pentru exercitarea libertãtii de opinie, libertãtii de a primi si comunica informatii ori idei, fãrã amestecul autoritãtilor publice.

În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispozitiilor art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicatã, referitoare la economia de piatã, libertatea comertului si protectia concurentei loiale, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.

În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei ca, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, aceasta sã analizeze prevederile ordonantei criticate si prin raportare la alte texte din Constitutie, neindicate în sesizare, dar având legãturã cu aceasta, Curtea nu este competentã sã efectueze un asemenea control, care ar avea semnificatia sesizãrii sale din oficiu.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicatã, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societãtii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 533/2003, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Tom-Consult Intermed” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.372/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 30 martie 2004.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

AUTORITATEA NATIONALÃ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

ORDIN

pentru aprobarea conditiilor în vederea autorizãrii operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie

Având în vedere prevederile:

- Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor mãsuri privind înfiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, dupã caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 233/2001, cu modificãrile ulterioare, coroboratã cu Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor mãsuri privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice;

- Hotãrârii Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;

- Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase în România, republicatã;

- Hotãrârii Guvernului nr. 633/2003 privind înfiintarea pe lângã Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor a unei activitãti finantate integral din venituri proprii,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 755/2003, al art. 12 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 190/2000, republicatã, si al art. 28 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.344/2003,

presedintele Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - (1) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase si aliaje ale acestora pot fi comercializate numai dacã sunt marcate cu marca de garantie proprie a producãtorului intern sau a importatorului autorizat în acest sens de cãtre Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor, alãturi de marca titlului.

(2) Dacã producãtorul intern sau importatorul nu este autorizat ori nu doreste sã aplice marca de garantie proprie pe obiectele sau bijuteriile produse ori confectionate sau, dupã caz, importate, acestea pot fi comercializate dacã sunt marcate cu marca de certificare a Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), obiectele si bijuteriile pot fi marcate înainte de comercializare cu marca de garantie proprie a vânzãtorilor autorizati în acest sens, dacã acestea nu sunt marcate cu marca de garantie proprie a producãtorului intern ori a importatorului sau, dupã caz, cu marca de certificare.

Art. 2. - Marca de garantie proprie se aplicã de cãtre producãtorul intern sau importator pe obiectele si bijuteriile din metale pretioase si aliajele lor, produse sau confectionate ori importate de cãtre acesta sau, dupã caz, de vânzãtorul autorizat în acest sens.

Art. 3. - Operatiunea de marcare implicã în prealabil o activitate de analizã, potrivit normelor tehnice aprobate în conditiile prevãzute de art. 27 alin. (3) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.344/2003.

Art. 4. - În vederea autorizãrii pentru efectuarea operatiunii de marcare, persoanele fizice si juridice interesate vor desemna din rândul personalului propriu unul sau mai multi specialisti care sã efectueze aceastã operatiune.

Art. 5. - (1) Personalul desemnat potrivit art. 4 va sustine un test tip grilã, organizat de Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Procedura, bibliografia, data si locul sustinerii testului vor fi publicate în presa centralã cu 15 zile înainte, vor fi disponibile la sediul Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si pe site-ul www.anpc.ro si vor fi transmise în acelasi termen, prin fax sau e-mail, organizatiilor patronale din domeniu.

(3) Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor va organiza anual testare în vederea autorizãrii operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie.

Art. 6. - (1) Vor fi autorizate sã efectueze operatiuni de marcare cu marca de garantie proprie persoanele fizice sau juridice ai cãror specialisti desemnati potrivit art. 4 vor promova testul.

(2) Analiza si marcarea obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase si aliajele acestora cu marca de garantie proprie se pot efectua numai de cãtre personalul propriu specializat în acest sens, cu respectarea dispozitiilor alin. (1).

Art. 7. - Dotarea tehnicã necesarã stabilirii titlului metalelor pretioase si aliajelor acestora se poate asigura prin mijloace proprii si ulterior obtinerii autorizatiei pentru marcare.

Art. 8. - Existenta dotãrii tehnice necesare, potrivit art. 7, urmeazã a fi constatatã ulterior de cãtre personalul de specialitate al Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Art. 9. - Lipsa dotãrii tehnice corespunzãtoare duce la retragerea autorizatiei pentru efectuarea operatiunii de marcare, potrivit art. 18 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.344/2003.

Presedintele Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb

Bucuresti, 28 aprilie 2004.

Nr. 101.

GUVERNUL ROMÂNIEI

AUTORITATEA NATIONALÃ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

ORDIN

pentru aprobarea Normelor tehnice de analizã si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

Având în vedere prevederile:

- Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor mãsuri privind înfiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, dupã caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 233/2001, cu modificãrile ulterioare, coroboratã cu Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor mãsuri privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice;

- Hotãrârii Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;

- Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase în România, republicatã;

- Hotãrârii Guvernului nr. 633/2003 privind înfiintarea pe lângã Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor a unei activitãti finantate integral din venituri proprii,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 755/2003, al art. 12 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 190/2000, republicatã, si al art. 27 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.344/2003,

presedintele Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Normele tehnice de analizã si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora, prevãzute în anexa la prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin vor fi duse la îndeplinire de cãtre personalul de specialitate al Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si de personalul de specialitate angajat al persoanelor fizice si juridice autorizate sã efectueze operatiunea de marcare a bijuteriilor si obiectelor din metale pretioase si aliajele acestora.

Art. 3. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb

Bucuresti, 28 aprilie 2004.

Nr. 102.

ANEXÃ

NORME TEHNICE

de analizã si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

CAPITOLUL I

Prevederi generale

Art. 1. - (1) Obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje ale acestora, cu sau fãrã pietre pretioase, pot fi comercializate pe teritoriul României numai dacã sunt marcate cu marca de garantie proprie a importatorului, producãtorului intern sau, dupã caz, a vânzãtorului cu amãnuntul, înregistratã la Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor, alãturi de marca de titlu, sau cu marca de certificare a Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Modelele mãrcilor de garantie proprie sunt cele aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 37/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.

(3) Modelele mãrcilor de certificare sunt cele aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 38/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.

(4) Marca de titlu nu se înregistreazã la Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor, se exprimã prin cifre arabe si reprezintã continutul de metal pretios fin al aliajului din care sunt confectionate obiectele sau bijuteriile.

(5) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase si aliajele acestora, care poartã una dintre mãrcile legale de control ale statului român, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentele norme tehnice, aplicate anterior datei intrãrii în vigoare a noilor mãrci de garantie proprie si de certificare, nu se mai marcheazã.

Art. 2. - (1) Pentru determinarea titlului metalelor pretioase si aliajelor lor se foloseste metoda de stabilire a acestuia cu ajutorul pietrei lydia, al cheilor-etalon si al unor reactivi specifici metalelor pretioase.

(2) Determinarea titlului se face prin compararea culorii unei urme provenite de la un obiect din aliaj cu titlu necunoscut cu alte urme provenite de la cheile-etalon, cu titlu dinainte stabilit, sub actiunea unor reactivi specifici.

(3) Reactivii sunt specifici titlurilor legale.

Art. 3. - Materialele necesare sunt:

a) piatra de analizã (piatrã lydia);

b) chei-etalon pentru metale pretioase;

c) sticlute cu dop rodat si picurãtor, de culoare brunã, pentru pãstrarea reactivilor;

d) reactivi specifici titlurilor legale;

e) lupa cu putere de mãrire de minim 10 ori;

f) hârtie abrazivã;

g) hârtie absorbantã (sugativã).

Art. 4. - (1) Piatra de analizã este o varietate de silex, de culoare neagrã, cu continut uniform de carbon fin, rezistentã fatã de acizii tari, concentrati, sau amestecuri ale acestora.

(2) Piatra de analizã trebuie sã aibã o porozitate potrivitã, astfel ca prin frecarea cu aliajele metalelor pretioase acestea sã lase pe piatrã urme cu aspect continuu, formate din particule fine de metal.

(3) Piatra de analizã trebuie sã fie curatã si pãstratã într-un loc ferit de praf.

(4) Pe piatra murdarã sau prãfuitã nu se vor face analize.

(5) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor cu titluri mai mari de 750ä se utilizeazã o piatrã de analizã mai poroasã, astfel ca urma aliajului sã fie aderentã, uniformã si compactã, pentru a se putea observa cât mai clar reactia care are loc.

Art. 5. - (1) Cheile-etalon sunt confectionate din aliaje de metale pretioase al cãror titlu este determinat cu precizie.

(2) Cheile-etalon se prezintã sub formã de bare si au titlul imprimat pe ele.

(3) Cheile-etalon trebuie sã aibã, pe cât posibil, o compozitie identicã cu a probei de încercat, deoarece douã aliaje care au acelasi continut de metal pretios fin, la care metalele comune diferã, reactioneazã diferit în contact cu reactivi specifici.

Art. 6. - (1) Reactivii acizi trebuie sã fie pãstrati în sticlute de culoare brunã, cu dop rodat si cu picurãtor.

(2) Dopul cu picurãtor este folosit pentru aplicarea reactivului pe piatra de analizã.

(3) Reactivii se împrospãteazã la intervale de maximum 6 luni pentru a preîntâmpina concentrarea acestora si pentru a se evita erorile de analizã.

CAPITOLUL II

Pregãtirea obiectelor din metale pretioase pentru analiza cu piatrã de analizã în vederea marcãrii

Art. 7. - (1) Obiectul ce urmeazã a fi supus analizei se examineazã, dacã este cazul, cu lupa, în vederea stabilirii particularitãtilor de confectionare, precum si a eventualelor lipituri, pentru a le evita la trasarea pe piatra de analizã.

(2) Cu ocazia examinãrii se va urmãri dacã obiectul prezintã:

a) defecte de turnare;

b) umpluturi cu metale comune, rãsini ori alte asemenea materiale sau cu alte aliaje de metale pretioase cu titluri mai mici;

c) pãrti interioare care nu pot fi trasate pe piatra de analizã, confectionate din aliaje de metal pretios cu titluri mai mici sau din metal comun;

d) o încãrcare excesivã cu aliaj de lipit cu titlul mai mic decât aliajul din care este confectionat obiectul;

e) doar acoperire cu metal pretios.

(3) În cazul obiectelor suspecte, cu acordul proprietarului bunului, acestea se perforeazã cu un burghiu de 1-2 mm, fixat la un perforator de bijutier, iar pe orificiul obtinut se pune o picãturã de reactiv specific aliajului de analizat.

(4) Dacã obiectul are umpluturi cu cupru sau cu argint, sub actiunea reactivului se observã o efervescentã.

(5) În cazul umpluturii cu argint, prin adãugarea de acid clorhidric sau clorurã de sodiu apare precipitatul alb de clorurã de argint, iar prin adãugarea de bicromat de potasiu apare un precipitat rosu de bicromat de argint.

(6) Spanul obtinut prin perforare poate fi supus procedurilor prevãzute la alin. (4) si (5) pentru confirmarea constatãrilor.

(7) În cazul umpluturilor cu ciment, prezenta acestuia se determinã prin observare cu lupa a spanului rezultat la perforare.

(8) În cazul în care obiectul nu are umpluturã, picãtura de reactiv rãmâne clarã.

(9) În situatia în care procedurile de mai sus nu sunt edificatoare, se poate recurge la analize spectrografice sau, cu acordul proprietarului, la analize distructive.

CAPITOLUL III

Tehnica analizei cu piatra de analizã

Art. 8. - (1) Se traseazã prin frecare pe piatra de analizã o urmã a obiectului al cãrui titlu urmeazã a fi determinat.

(2) Urma trasatã trebuie sã fie compactã si de formã dreptunghiularã, cu dimensiunile de aproximativ 2-3 mm lãtime si 15-20 mm lungime.

(3) Urma obtinutã se încadreazã între urmele a douã chei-etalon cu titluri apropiate de titlul presupus al obiectului de analizat.

(4) Trasarea urmelor pe piatrã, atât a urmei obiectului de analizat, cât si a cheilor-etalon, trebuie sã se facã în aceleasi conditii privind intensitatea cu care se apasã în timpul frecãrii lor pe piatrã si pozitia (unghiul de înclinare) fatã de piatrã, astfel încât sã se obtinã urme aproximativ egale cantitativ din obiectul supus analizei si din cheile-etalon.

(5) La alegerea cheilor-etalon se tine seama de culoarea aliajului de încercat, astfel ca urmele sã aibã nuante de culoare identice sau cât mai apropiate.

Art. 9. - Dupã trasarea urmelor pe piatra de analizã acestea se acoperã simultan si uniform cu reactivul specific metalului pretios din care este confectionat obiectul supus analizei, folosindu-se în acest scop picurãtorul dopului sticlutei în care se pãstreazã reactivul.

Art. 10. - (1) Dacã urmele prezintã aceeasi nuantã de culoare, aliajul obiectului de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(2) În caz contrar, titlurile sunt diferite.

(3) Analiza se efectueazã la luminã naturalã, iar temperatura reactivilor si a mediului de lucru nu trebuie sã fie sub 20¼C.

Art. 11. - (1) Trasarea pe piatra de analizã a urmelor trebuie sã se facã cu grijã pentru a se evita deteriorarea obiectelor supuse analizei.

(2) Se încearcã la piatra de analizã toate pãrtile componente ale obiectelor, trasându-se concomitent urmele acelor pãrti care se pot încerca în aceleasi conditii. De exemplu la inel nu se va trasa concomitent sina cu montura, deoarece urmele trasate nu vor contine aceleasi cantitãti de metal.

Art. 12. - (1) În cazul obiectelor acoperite cu metale pretioase, aliaje ale acestora sau alte metale comune, stratul sau straturile acoperitoare se înlãturã cu o pilã finã de pe suprafata de contact cu piatra de analizã.

(2) Se analizeazã vârfurile sau muchiile obiectelor, evitându-se lipiturile.

CAPITOLUL IV

Metode de analizã a obiectelor si bijuteriilor din aliaje de argint

Art. 13. - Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale argintului se folosesc reactivii:

a) bicromat de potasiu, solutie saturatã în acid azotic 45%;

b) bicromat de potasiu, solutie 9% acidulatã cu 6 cm3 de acid sulfuric;

c) azotat de argint, solutie 0,45%, 0,50%, 0,70% si 0,75%;

d) acid azotic solutie 42,80%;

e) acid clorhidric solutie 37,20%;

f) amoniac solutie 3,30%.

Art. 14. - (1) Pentru stabilirea existentei argintului într-un aliaj se aplicã direct pe obiect o picãturã de acid azotic solutie 42,80% peste care, dupã circa 30 de secunde, se pune o picãturã de acid clorhidric solutie 37,20%.

(2) Dacã aliajul contine argint, rezultã un precipitat alb brânzos de clorurã de argint, solubilã în amoniac solutie 3,30%.

(3) În cazul aparitiei unei coloratii albastre-verzui, însotitã de o efervescentã sau numai o efervescentã simplã, înseamnã cã este aliaj de cupru sau alt metal comun, fãrã continut de argint.

(4) Dacã nu se constatã nici unul dintre rezultatele de mai sus, înseamnã cã obiectul nu contine argint si este confectionat din aur alb, aliaj de platinã, de metale platinice sau un aliaj de metale comune inoxidabile, urmând a se face analize cu reactivii specifici aurului si platinei.

Art. 15. - (1) Pentru stabilirea existentei argintului în aliajele acestuia se poate utiliza si bicromatul de potasiu, solutie 9% acidulatã cu 6 ml acid sulfuric.

(2) O picãturã din acest reactiv se aplicã pe urma obiectului de analizat, trasatã pe piatra de analizã. (3) Dacã se constatã aparitia unui precipitat rosu de bicromat de argint, rezultã cã obiectul analizat este un aliaj de argint.

(4) Dacã nu rezultã precipitatul de bicromat de argint, înseamnã cã obiectul este confectionat din alte metale decât argintul.

Art. 16. - (1) Pentru stabilirea titlului argintului se traseazã pe piatra de analizã urma aliajului de analizat si cea a cheii-etalon de argint si se observã culoarea acestora înainte de aplicarea reactivului.

(2) În cazul în care se constatã diferente de nuantã a culorii urmei obiectului de analizat si a cheii-etalon, se folosesc alte chei-etalon pânã se obtine aceeasi nuantã.

Art. 17. - Pentru stabilirea titlului aliajului de argint se pot folosi reactivi pe bazã de azotat de argint sau de bicromat de potasiu.

Art. 18. - (1) În raport cu titlul aliajului de argint analizat se utilizeazã ca reactiv azotatul de argint, solutie de diferite concentratii, dupã cum urmeazã:

Nr. crt.	Aliaj de argint titlul ‰	Azotat de argint (g)	Apã distilatã (ml)
1.	750	0,45	100
2.	800	0,50	100
3.	875	0,70	100
4.	916	0,75	100
5.	925	0,75	100

(2) Urma aliajului de încercat si a cheii-etalon se acoperã cu reactivul corespunzãtor titlului cheii-etalon.

(3) Dacã aliajul are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon, urma aliajului este mai întunecoasã si invers.

(4) Dacã cele douã urme au aceeasi nuantã, înseamnã cã obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(5) Pentru activarea reactiilor se pot adãuga în reactivii din tabelul de mai sus câteva picãturi de acid azotic concentrat la 100 ml reactiv.

Art. 19. - (1) În cazul bicromatului de potasiu se întrebuinteazã solutia acestuia, saturatã în acid azotic 45%.

(2) Cu ajutorul picurãtorului dopului sticlutei, o picãturã de reactiv se trece repede si simultan peste cele douã urme, urmãrindu-se viteza de aparitie si abundenta precipitatului rosu de bicromat de argint care se formeazã în urma reactiei chimice.

(3) Cu cât precipitatul este mai abundent si are o culoare mai vie, cu atât continutul în argint este mai mare.

(4) Culoarea închisã a precipitatului de bicromat de argint indicã un titlu mai mic al aliajului din care este confectionat obiectul supus analizei.

(5) Dacã cele douã urme au aceeasi nuantã si aceeasi abundentã de precipitat de bicromat de argint, înseamnã cã obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

CAPITOLUL V

Metode de analizã a obiectelor si bijuteriilor din aliaje ale aurului

Art. 20. - (1) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale aurului se folosesc reactivii:

Nr. crt.	Aliajul de analizat, cu conþinut de aur ‰	Cantitatea (ml)
		Acid azotic (D = 1,41)	Acid clorhidric (D = 1,19)	Apã distilatã
1.	375	59	-	40,5
2.	400-500	100	-	-
3.	500-670	100	2,0	152,0
4.	750	59	1,1	39,6
5.	670-840	100	2,0	25,0
6.	peste 840	121	9,0	50,0

sau

Nr. crt.	Aliajul de analizat, cu conþinut de aur‰	Acid azotic	Clorurã de sodiu chimic pur	Apã distilatã (ml)
7.	375	82,6 ml sol. 45%	-	13,8
8.	500	92,2 ml sol. 29%	0,077	3,8
9.	585	100 ml sol. 29%	0,08	-
10.	750	100 ml sol. 45%	1,4	-

(2) Pentru aliajele de aur cu titlul 585‰ se poate folosi si solutia de acid tetracloroauric 2,30 g la 100 ml apã distilatã.

Art. 21. - (1) Se traseazã pe piatra de analizã urma obiectului de analizat si cea a cheii-etalon, urmãrindu-se ca nuantele de culoare ale acestora sã fie cât mai apropiate.

(2) În cazul când nici una dintre cheile-etalon de care se dispune nu corespunde culorii aliajului, se poate face o combinatie de culori din douã chei-etalon ale aceluiasi titlu, având nuante diferite, trasându-se întâi etalonul cu nuanta mai deschisã.

(3) Pe mijlocul acestor urme, în linie transversalã, se aplicã reactivul cu picurãtorul dopului fãrã a atinge piatra de analizã cu picurãtorul.

(4) Reactivul dizolvã mai întâi cuprul si argintul din aliaj, înainte de a intra în reactie cu aurul, din cauza continutului de clor din reactiv.

(5) Reactia pe piatra de analizã are loc într-un timp scurt, 20-40 de secunde, iar în cazul titlurilor superioare, peste 833ä, aceasta are loc chiar în momentul acoperirii cu reactiv a urmelor trasate pe piatra de analizã.

(6) Se înlãturã reactivul de pe piatra de analizã fãrã a atinge urmele, cu ajutorul hârtiei de filtru, si se comparã nuantele de culoare ale urmelor trasate.

(7) Pe baza culorii urmelor de probã în comparatie cu ale cheilor-etalon pe piatra de analizã se determinã titlul obiectului de analizat.

(8) În cazul când urma trasatã a obiectului de analizat este mai închisã decât cea a cheii-etalon, obiectul de analizat are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon.

(9) Dacã cele douã urme au aceeasi nuantã, înseamnã cã obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(10) Dacã aliajul contine si platinã, se observã o culoare diferitã fatã de aliajele obisnuite, cu nuantã spre maro-violet.

(11) Se recomandã ca analiza sã se efectueze la lumina naturalã a zilei.

Art. 22. - (1) În cazul utilizãrii ca reactiv a solutiei de acid tetracloroauric, dupã ce au fost efectuate operatiunile prevãzute la art. 21 alin. (1)-(3), se acoperã instantaneu urma obiectului de analizat si cea a cheii-etalon si se asteaptã 5-10 secunde.

(2) Reactivul se absoarbe cu hârtia de filtru si apoi se observã culoarea urmelor.

(3) Viteza de reactie este în functie de titlul aliajului, iar nuantele de culoare pot fi de la galben-deschis cãtre maro si chiar pânã la negru, fiind în functie de continutul de cupru si de argint al obiectului de analizat.

(4) Cu cât aliajul contine mai mult argint, precipitatul alb de clorurã de argint are tendinta sã deschidã culoarea precipitatului de aur format pe piatra de analizã, iar cresterea procentului de cupru închide culoarea acestuia.

(5) Dacã titlul aliajului din care este confectionat obiectul de analizat este inferior titlului cheii-etalon, urma aliajului pe piatra de analizã este mai întunecatã, iar în caz contrar, urma cheii-etalon va fi mai întunecatã.

(6) Dacã cele douã urme au aceeasi nuantã, înseamnã cã obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(7) Solutia de acid tetracloroauric nu dã reactie caracteristicã cu aliajele de aur care au titlul mai mare de 585ä.

CAPITOLUL VI

Metode de analizã a obiectelor si bijuteriilor din aliaje ale platinei

Art. 23. - (1) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale platinei se folosesc reactivii:

Nr.crt.	Acid clorhidric soluþie 37,25% (ml)	Acid azotic soluþie 65,30% (ml	Iodurã de potasiu G	Observaþii
1.	75	25	10	pentru analiza la rece
2.	50	50	-	pentru analiza la cald

(2) Se foloseste cheia-etalon pentru platinã cu titlul de 950ä.

Art. 24. - Stabilirea titlului aliajului de platinã se poate face la cald sau la rece.

Art. 25. - Metoda de lucru la rece pentru identificarea platinei dintr-un aliaj alb este urmãtoarea:

1. Peste urma aliajului supus analizei, trasatã pe piatra de analizã, se adaugã o picãturã de reactiv pentru argint, putând sã aparã urmãtoarele situatii:

a) în cazul în care urma dispare, aliajul este din metal comun, cu continut de zinc, nichel, fier, cadmiu;

b) dacã urma se coloreazã în rosu-cãrãmiziu, adicã se formeazã precipitatul de bicromat de argint, aliajul este din argint;

c) dacã urma rãmâne neschimbatã, aliajul este din platinã, aur alb, nichel-crom, paladiu, staniu, aluminiu, fier, nichel.

2. Se traseazã pe piatra de analizã o nouã urmã a obiectului de analizat, peste care se aplicã o picãturã de reactiv specific aurului cu titlul de 750ä, rezultând una dintre urmãtoarele situatii:

a) dacã urma dispare repede, obiectul este un aliaj fier-nichel, plumb, staniu, bronz, paladiu;

b) dacã urma rãmâne neschimbatã, obiectul este confectionat dintr-un aliaj de platinã, aur paladat de 750ä, aluminiu sau nichel-crom.

3. Se traseazã pe piatra de analizã o nouã urmã a obiectului de analizat, peste care se aplicã o picãturã din reactivul specific platinei, apã regalã cu iodurã de potasiu, rezultând una dintre urmãtoarele situatii:

a) dacã urma dispare complet în timp de 3 minute, obiectul este confectionat dintr-un aliaj de aur alb cu titlu inferior, nichel-crom, aluminiu sau aur paladat. Prezenta ionilor de aur, nichel si paladiu se identificã prin reactia cu hârtia de filtru îmbibatã cu dimetil-glioxima. Aurul dã o coloratie neagrã, paladiu galben-oranj, nichelul roz-ciclam, iar cuprul din aliaj este indicat de coloratia verzuie;

b) dacã urma este partial atacatã si de culoare galbenã, este un aliaj de aur paladat. Prezenta aurului alb de titlul 750ä este indicatã de formarea unei urme maro-închis, caracteristicã;

c) dacã urma rãmâne neschimbatã, rezultã cã obiectul este confectionat dintr-un aliaj de platinã cu titlul de 950ä sau mai mare.

Art. 26. - (1) Pentru stabilirea titlului aliajului platinei la rece se traseazã pe piatra de analizã urma obiectului de analizat si a cheii-etalon si se aplicã reactivul specific, asteptându-se rezultatul reactiei, vizibil dupã 3 minute de la aplicarea reactivului.

(2) Dacã urma obiectului supus analizei este mai închisã la culoare decât cea a cheii-etalon, înseamnã cã acesta este confectionat dintr-un aliaj inferior cheii-etalon.

(3) Dacã urma obiectului supus analizei si urma cheii-etalon au aceeasi nuantã de culoare, înseamnã cã obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(4) Analiza se efectueazã la temperatura camerei. Art. 27. - Metoda de lucru la cald este urmãtoarea:

1. reactivul specific pentru analiza platinei se pune într-o capsulã de portelan sau într-un vas mic (cristalizator) confectionat dintr-o sticlã rezistentã la foc si se încãlzeste.

Încãlzirea se face în mod obligatoriu sub o nisã, deoarece vaporii nitrosi si clorul care se degajã sunt toxici;

2. când reactivul a ajuns la fierbere se introduce piatra de analizã pe care este trasatã urma obiectului supus analizei si a cheii-etalon si se tine cufundatã în reactiv timp de circa douã minute, dupã care se scoate si se introduce într-o altã capsulã cu apã distilatã;

3. se scoate piatra de analizã din vasul cu apã distilatã si se comparã nuantele celor douã urme;

4. dacã urma cheii-etalon are o nuantã mai închisã decât cea a obiectului analizat, înseamnã cã acesta este confectionat dintr-un aliaj de platinã cu titlul mai mare de 950ä si invers;

5. dacã urma obiectului supus analizei si urma cheii-etalon au aceeasi nuantã de culoare, înseamnã cã obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon;

6. pentru încercarea aliajelor de platinã se folosesc pietre de analizã mici, care sã poatã fi introduse în capsulele de portelan si acoperite în întregime cu reactiv.

Pentru introducerea pietrei în capsulã se foloseste un suport din sticlã format din 2-3 baghete;

7. reactivul nu poate fi folosit mai mult de douã ori.

Art. 28. - Pentru stabilirea titlului obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase si aliajele acestora se pot folosi si metode de analize chimice distructive în laboratoare de specialitate.

Art. 29. - Dupã stabilirea titlului, pe obiecte si bijuterii se vor aplica mãrcile corespunzãtoare.

CAPITOLUL VII

Locurile de aplicare a mãrcilor pe obiecte si pe bijuterii confectionate din aliaje ale metalelor pretioase

Art. 30. - (1) Marca de garantie proprie se aplicã alãturat de marca de titlu, cu exceptia obiectelor si bijuteriilor importate care au deja marca de titlu aplicatã de producãtorul sau exportatorul strãin. În asemenea cazuri marca de garantie proprie se aplicã potrivit prevederilor alin. (2).

(2) Cu exceptia cazurilor prevãzute la alin. (1), marca de certificare sau, dupã caz, marca de garantie proprie se aplicã potrivit dispozitiilor de mai jos:

Nr. crt.	Denumirea obiectelor si bijuteriilor	Locul de aplicare a mãrcii
1.	Coliere, lanturi, brãtãri-lant, brãtãri	În functie de constructia obiectului, pe una dintre verigile de diverse modele terminale sau pe veriga de prindere a închizãtorului, dacã aceasta este lipitã, ori pe plãcuta dintre închizãtor si verigã
2.	Coliere, brãtãri, lanturi cu închizãtor	Pe limba închizãtorului sau, dacã existã riscul deformãrii, pe optarul tip limbã si casetã de sigurantã, acolo unde este cazul.
3.	Brãtãri cerc (sclave)	Dacã nu sunt goale în interior, pe partea interioarã a cercului. În cazul în care brãtara este goalã în interior, marca se aplicã în locul în care are o întãriturã pe partea interioarã a cercului (pentru obiectele fãrã sistem de închidere).
		Dacã brãtara este prevãzutã cu sistem de închidere, în functie de acesta, se aplicã pe limba închizãtorului, pe optarul de sigurantã sau, adaptat dupã caz, pe o parte componentã a închizãtorului.
4.	Ac de cravatã	Pe corpul acului sau, dupã caz, pe anoul de prindere a acului
5.	Brosã	Pe acul brosei, cât mai aproape de locul de îmbinare cu brosa
6.	Cercei	La formele obisnuite cu toarta (brezuri) cu închizãtorul în fatã, marca se aplicã în partea cea mai groasã, lângã sudura cercelului.
		La cei cu patente (cu arc) la care închiderea se face în spate, marca se aplicã pe sârma care este lipitã de partea de sus a cercelului.
		La formatul creole marca se aplicã pe partea cu care se prinde de ureche.
		La cei cu surub sau stift marca se aplicã aproape de corpul cercelului, pe surub sau stift.
7.	Butoni	Pe plãcuta de prindere dintre butoni, iar la cei cu sistem de prindere clips, pe marginea exterioarã a acestuia
8.	Brelocuri	Pe anoul de prindere a cheilor

Nr. crt.	Denumirea obiectelor si bijuteriilor	Locul de aplicare a mãrcii
9.	Insigne	Pe acul de prindere, cât mai aproape de locul de lipire de corpul insignei
10.	Pandantive	Pe veriga care face corp comun cu pandantivul sau, dupã caz, pe anoul de prindere
11.	Medalioane	Pe veriga lipitã de corpul acestora sau pe corpul obiectului, acolo unde permite constructia acestuia
12.	Verighete	Pe partea interioarã a sinei
13.	Inele	Pe partea interioarã, evitându-se pãrtile pe care sunt montate pietre
14.	Ceasuri	La ceasurile de mânã, pe urechea ceasului, dacã este masivã
		La ceasurile cu brãtarã, pe limba închizãtorului
		La ceasurile de buzunar cu unul sau mai multe capace în exterior, pe capacul exterior cât mai aproape de centru
		La ceasurile de buzunar prevãzute cu olivetã (micã prelungire marginalã pentru a usura deschiderea), pe aceasta
15.	Sfesnice	Pe fiecare parte componentã detasabilã, la marginea obiectului
16.	Tablouri confectionate în totalitate	La margine, aproape de colt din metal pretios
17.	Coperte de cãrti	Pe fiecare copertã si pe piesa de legãturã a acestora, la margine
18.	Fructiere, cupe, portpahare, pahare	Pe piciorul acestora, la partea inferioarã sau pe corpul propriu-zis la cu sau fãrã picior partea superioarã, în exterior, la margine sau, dupã caz, pe fund
19.	Linguri, lingurite, furculite	Pe spate, pe partea cea mai îngustã a cozii
20.	Cutite	Pe mâner în locul cel mai apropiat de lamã; dacã lama este din acelasi metal pretios si este detasabilã, se marcheazã si aceasta cât mai aproape de mâner
21.	Farfurii, vase, tãvi, fructiere, suporturi	Pe marginea exterioarã; la vasele cu toarte, lângã acestea de tacâmuri, solnite, suporturi de servetele
22.	Rame	Lateral, pe partea îndoitã lângã unul dintre colturi
23.	Porttigarete, pudriere, casete	Pe unul dintre capace, aproape de unul dintre colturi
24.	Ochelari	Pe unul dintre bratele care leagã rama lentilelor, în portiunea cea mai latã
25.	Perii si piepteni	Pe ramã, la unul dintre capete
	Obiecte de cult
26.	Cruci	Pe fiecare parte componentã detasabilã, pe spatele obiectului, evitându-se pãrtile în care sunt montate pietre
27.	Icoane care nu sunt montate	Lângã chipul sfântului, în dreapta sau la stânga. Nimbul sfântului, pe lemn sau pe alte materiale dacã este detasabil, se marcheazã separat.
28.	Potire	La baza obiectului, la margine
29.	Candele	La capãtul candelei (în care este introdusã sticla), pe fiecare lant de sustinere si pe fiecare calotã emisfericã de care sunt prinse lanturile

Nr. crt.	Denumirea obiectelor si bijuteriilor	Locul de aplicare a mãrcii
30.	Cãdelnite	Ca la candelã
31.	Disc	Pe piciorul discului, la partea lui inferioarã
32.	Stelute	Pe unul dintre brate
33.	Miruitor	Pe mâner, în apropierea crucii

(3) Obiectele necuprinse în tabelul de mai sus se asimileazã, de la caz la caz, cu unul dintre cele mentionate în acesta.

(4) În cazul obiectelor si bijuteriilor care au în componentã, prin constructie, si alte materiale decât metale pretioase, se vor marca numai acelea la care ponderea metalului pretios este mai mare de circa 75% din greutatea totalã a obiectului.

(5) În cazul obiectelor confectionate din aliaje a douã metale pretioase, se aplicã marca titlului care corespunde aliajului cu ponderea majoritarã în greutatea totalã a obiectului.

(6) În cazul în care suprafata pe care se aplicã marca este mai redusã decât dimensiunile acesteia, se va aplica partea mãrcii care contine însemnele distinctive (caracteristice) ale acesteia.

(7) În situatia în care titlul stabilit prin analizã este inferior unuia dintre titlurile legale în vigoare, inclusiv tolerantele admise, pe obiecte si bijuterii se aplicã marca titlului legal inferior.

(8) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase, pe care nu se mai cunoaste marca aplicatã anterior, se considerã nemarcate si se marcheazã din nou peste marca veche.

(9) Obiectele si bijuteriile formate din mai multe pãrti detasabile se marcheazã prin aplicarea mãrcii corespunzãtoare pe fiecare parte componentã, cu exceptia cerceilor mici cu stift si fluturas, la care se marcheazã doar stiftul, nu si fluturasul.

(10) Obiectele confectionate din acelasi metal pretios, dar cu pãrti componente cu titluri diferite, se marcheazã prin aplicarea mãrcii corespunzãtoare titlului cel mai mic.

(11) În cazul obiectelor si bijuteriilor confectionate din douã metale pretioase diferite, în proportie egalã, se marcheazã fiecare metal pretios cu titlul corespunzãtor.

(12) Obiectele si bijuteriile care au aplicatã o marcã gresitã se marcheazã din nou, peste marca initialã, cu titlul corespunzãtor.

(13) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase care sunt marcate cu mãrcile de control românesti, aplicate anterior intrãrii în vigoare a prezentelor norme tehnice, se considerã legal marcate.

CAPITOLUL VIII

Obiecte si bijuterii exceptate de la marcare

Art. 31. - Sunt exceptate de la marcare:

1. obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje ale acestora, care datoritã constructiei se pot deforma, fisura sau deteriora în orice alt mod ca urmare a aplicãrii mãrcii;

2. plãcutele, fragmentele si lucrãrile din aur dentar si din alte aliaje dentare ale metalelor pretioase;

3. fragmentele de obiecte si bijuterii din metale pretioase;

4. monedele, medaliile si plachetele din metale pretioase si aliaje ale acestora;

5. lingourile din metale pretioase si aliaje ale acestora;

6. metalele pretioase si aliajele acestora sub formã de materii prime;

7. obiectele confectionate din metale pretioase sau aliaje ale acestora, utilizate în scop industrial sau de cercetare ori pentru analize de laborator;

8. obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje ale acestora, destinate exportului;

9. obiectele care au pãrti componente din metale pretioase sau aliaje ale acestora, care datoritã constructiei nu pot fi analizate la piatra de analizã;

10. obiectele si bijuteriile confectionate din metale comune sau din alte materiale, acoperite total ori partial cu metale pretioase sau aliaje ale acestora.

ANEXÃ*)

la normele tehnice