MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 426         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 12 mai 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 159 din 30 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

101. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor pentru aprobarea conditiilor în vederea autorizării operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie

 

102. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor pentru aprobarea Normelor tehnice de analiză si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 159

din 30 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Tom-Consult Intermed” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.372/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Societatea Română de Televiziune, prin avocat Ioan Vlaic, lipsă fiind autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Societătii Române de Televiziune solicită respingerea exceptiei, arătând că ordonanta criticată nu încalcă prevederile constitutionale ale: art. 115 alin. (1) si art. 31 alin. (5), deoarece prin ordonante de urgentă Guvernul poate reglementa în domeniul legii organice; art. 134 alin. (1) si (2) si art. 135 alin. (1), întrucât pentru societătile de radiodifuziune si de televiziune se constituie alte resurse financiare extrabugetare din venituri proprii, iar nu o suprafinantare; art. 44 alin. (2), prin aceea că nu instituie o discriminare între persoanele fizice si persoanele juridice, acestea din urmă putând include taxele plătite către cele două societăti în pretul produselor sau serviciilor oferite; art. 31 alin. (2) si (4) din Constitutie si nici cele ale art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece prin intermediul celor două societăti autoritătile publice asigură informarea cu privire la aspectele vietii publice, având posibilitatea să-si manifeste opiniile si să exercite dreptul la replică.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 3.372/2003, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Tom-Consult Intermed” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect anularea hotărârilor Guvernului nr. 977/2003 si nr. 978/2003.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2003: “legiferează într-un domeniu rezervat legii organice, încălcând astfel prevederile art. 114 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5) din Constitutie”, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 300/2003; instituie taxe obligatorii pentru toate persoanele fizice si juridice cu domiciliul sau sediul în România, ceea ce constituie, pe lângă veniturile asigurate Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune din bugetul statului, o nouă sursă de venituri pentru acestea, astfel că se încalcă art. 53 alin. (2) din Constitutie, referitor la asezarea justă a sarcinilor fiscale; încalcă principiile constitutionale înscrise în art. 134 alin. (1) si (2), precum si în art. 135 alin. (1) privind libertatea comertului si protectia concurentei loiale, fiind “vorba atât de o favorizare excesivă a unui participant la circuitul economic”, cât si de “dirijarea insidioasă a clientelei” către cele două societăti; încalcă art. 41 alin. (2) din Constitutie, care consacră principiul ocrotirii egale a proprietătii private, deoarece plata taxei către cele două societăti este obligatorie numai pentru persoanele juridice, persoanele fizice putând fi exonerate de această obligatie în anumite conditii; transferă Guvernului atributii rezervate puterii legislative, constând în stabilirea cuantumului taxelor speciale, stabilirea persoanelor scutite de la plata taxelor, precum si a cuantumului penalitătilor de întârziere, ceea ce este contrar prevederilor constitutionale ale art. 53 alin. (3) si ale art. 107 alin. (2).

Autorul exceptiei mai invocă si încălcarea prevederilor “art. 10 alin. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), coroborate cu art. 20, respectiv cu art. 31 alin. (2) si alin. (4) din Constitutie”. În acest sens arată că, potrivit art. 31 alin. (2) si (4) din Constitutie, “autoritătile publice au obligatia de a asigura informarea corectă a cetătenilor”, obligatie îndeplinită inclusiv prin organizarea serviciilor publice de radio si televiziune, fără însă a limita si a dirija optiunea creditorilor respectivei obligatii spre serviciile celor două societăti. Or, în realitate, acest lucru se întâmplă datorită plătilor obligatorii impuse tuturor persoanelor fizice si juridice cu domiciliul ori sediul în România.

În sfârsit, autorul exceptiei solicită Curtii Constitutionale ca, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevederile ordonantei criticate să fie raportate si la alte texte constitutionale, neindicate în sesizare, dar având legătură cu aceasta.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că “prevederile art. 31 alin. (5) si 114 alin. (1) din Constitutie nu au fost încălcate pentru că actul normativ vizat este o ordonantă de urgentă supusă prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie si nu o ordonantă «simplă», supusă regimului prevăzut de art. 114 alin. (1)-(3)”. Dispozitiile criticate nu aduc atingere nici prevederilor cuprinse în art. 53 alin. (2) si art. 138 alin. (1) din Constitutie, întrucât actul normativ criticat se referă la taxe pentru prestarea unor servicii publice si nu la sarcini fiscale către bugetul de stat. Se apreciază că art. 31, 134 si art. 135 alin. (1) din Constitutie nu sunt încălcate, deoarece serviciile publice, definite ca activităti desfăsurate sau autorizate de administratia publică, prin care se realizează nevoi sociale de interes public, au regim specific de drept public, derogatoriu de la dreptul comun. Se mai arată că, “în functie de contextul economico-social si de strategia de dezvoltare a anumitor ramuri de activitate, statul poate interveni prin măsuri care să răspundă nevoilor de stimulare a anumitor activităti, fără ca optiunea legiuitorului, care stabileste destinatarii acestor măsuri, să aibă caracter discriminatoriu”.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, cât priveste încălcarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, arată că interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, iar Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 a fost aprobată prin Legea nr. 533/2003, cu respectarea dispozitiilor constitutionale privitoare la legile organice. Taxa stabilită în sarcina persoanelor fizice si juridice cu domiciliul, respectiv sediul în România, în calitate de beneficiari ai serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune, este în acord cu principiile generale ale fiscalitătii, potrivit cărora orice taxă trebuie să fie urmată de un serviciu sau o lucrare efectuată în mod direct si imediat de către organe sau institutii publice, astfel că art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicată, nu este încălcat. Consideră că dispozitiile art. 31 alin. (2) si (4) din Constitutie privind dreptul la informatie, precum si dispozitiile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu au incidentă în cauză, iar prevederile art. 135 alin. (2) din Constitutie, republicată, “trebuie interpretate sistematic si prin luarea în considerare a finalitătii lor, fără a se absolutiza una din obligatiile ce revin statului conform alin. (2) din acest articol până la înlăturarea celorlalte obligatii la fel de importante”. În ceea ce priveste principiul ocrotirii egale a proprietătii private, arată că situatiile speciale si diferite în care se află persoanele fizice exonerate de plata taxei impun si conditii diferite.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 sunt constitutionale.

În acest sens, invocându-se Decizia Curtii Constitutionale nr. 413/2003, se arată că reglementarea prin ordonantă de urgentă, în cazuri exceptionale, în domeniul legii organice, nu este contrară dispozitiilor art. 115 alin. (1) si art. 31 alin. (5) din Constitutie, republicată. În consecintă, organizarea serviciilor publice de radio si televiziune, care este de domeniul legii organice, se poate face si prin ordonantă de urgentă. Se arată că dispozitiile criticate reglementează modul de constituire a resurselor financiare, din venituri proprii, ale serviciilor publice, astfel că nu se încalcă art. 56 alin. (2) si art. 139 din Constitutie, republicată. Se apreciază, de asemenea, că prevederile de lege care fac obiectul exceptiei nu sunt contrare nici art. 44 alin. (2), art. 135 si art. 136 alin. (1) din Constitutie, republicată. În sfârsit se consideră că “stabilirea unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune nu reprezintă un ÇamestecČ al autoritătilor publice în exercitarea libertătii de exprimare a oricărei persoane si nici o limită a exercitării acestei libertăti”, fiind asadar în concordantă cu prevederile art. 30 din Constitutie raportate la dispozitiile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicată de autorul acesteia, îl constituie Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modicarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, în întregul său, precum si, potrivit criticilor formulate, în special prevederile art. I din ordonantă, care modifică art. 40 din legea mentionată. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale prin Încheierea din 9 decembrie 2003, ordonanta criticată a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 15 decembrie 2003. În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii legale contravin, în ordinea invocării lor, următoarelor texte din Constitutie: art. 114 alin. (1), art. 31 alin. (2), (4) si (5), art. 53 alin. (2) si (3), art. 20, art. 134 alin. (1) si (2), art. 135 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 107 alin. (2).

Potrivit Constitutiei, republicată, cu reactualizarea denumirilor si o nouă numerotare a textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 114 alin. (1) a devenit art. 115 alin. (1), art. 53 alin. (2) si (3) a devenit art. 56 alin. (2) si (3), art. 134 alin. (1) si (2) a devenit art. 135 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2) si art. 107 alin. (2) a devenit art. 108 alin. (2).

Textele din Constitutie invocate ca fiind încălcate dispun cu privire la: art. 115 alin. (1), posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce nu fac obiectul legilor organice; art. 31, “Dreptul la informatie”; art. 56 alin. (2) si (3), asezarea justă, prin sistemul legal de impuneri, a sarcinilor fiscale si interzicerea altor prestatii decât cele stabilite prin lege; art. 20, “Tratatele internationale privind drepturile omului”; art. 135, “Economia”; art. 44 alin. (2), proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular; art. 108 alin. (2), “Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor”.

De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care au următorul continut: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fără amestecul autoritătilor publice si fără a tine seama de frontiere.

Prezentul articol nu împiedică statele să supună societătile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. O primă critică de neconstitutionalitate priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului în ansamblul său, în legătură cu care se sustine că legiferează într-un domeniu rezervat legii organice, încălcând astfel prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie, întrucât, potrivit art. 31 alin. (5) din aceasta, organizarea si controlul asupra serviciilor publice de radiodifuziune si televiziune se reglementează prin lege organică. Sub acest aspect, controlul de constitutionalitate al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 urmează a fi raportat la prevederile constitutionale în vigoare la momentul adoptării ei, care este anterior revizuirii si republicării Constitutiei. Asa fiind, urmează a se constata că la data adoptării ordonantei criticate art. 114 alin. (1) din Constitutie, invocat ca fiind încălcat, dispunea că “Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice”. Or, ordonanta ce face obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate a fost emisă în temeiul alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la adoptarea de către Guvern a ordonantelor de urgentă în cazuri exceptionale. Asa cum a statuat în mod constant în jurisprudenta sa Curtea Constitutională, interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice nu priveste ordonantele de urgentă, ci numai ordonantele adoptate conform art. 114 alin. (1) din Constitutie, în temeiul unei legi de abilitare, ca urmare a unei delegări legislative acordate de legiuitor. Rezultă că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 nu încalcă prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie.

II. Cea de-a doua critică de neconstitutionalitate are în vedere Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2003, cât priveste art. I din aceasta, prin care se modifică art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003. Prin textul de lege criticat se stabileste că veniturile proprii ale Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune provin, între altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune.

Se consideră că prin această reglementare sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 31, art. 56 alin. (2) si (3), art. 20, art. 135, art. 44 alin. (2) si art. 108 alin. (2), precum si prevederile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În legătură cu sustinerile potrivit cărora textul de lege criticat instituie prin taxele obligatorii pe care le stabileste o nouă sursă de venituri pentru Societatea Română de Radiodifuziune si Societatea Română de Televiziune, ceea ce încalcă prevederile art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicată, referitoare la asezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 reglementează, pentru serviciile publice mentionate, modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome. Curtea constată, de asemenea, că această taxă este instituită prin lege, iar Guvernul stabileste doar cuantumul ei, precum si scutiri de plată, ceea ce nu reprezintă un transfer de atributii de la puterea legislativă la puterea executivă, ci o împuternicire acordată de către Parlament Guvernului, în vederea organizării executării legii. Asa fiind, prevederile de lege criticate nu numai că nu încalcă art. 56 si 108 din Constitutie, republicată, ci sunt chiar în sensul acestora.

Curtea nu poate retine nici încălcarea dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietătii, indiferent de titular, deoarece ordonanta ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevede că plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toti beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.

Se mai sustine că reglementarea criticată încalcă obligatia prevăzută de art. 31 alin. (1) si (4) din Constitutie, republicată, precum si, prin prisma prevederilor constitutionale ale art. 20, art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Cu privire la această sustinere, Curtea constată că taxele pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, instituite prin art. 40 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2003, nu aduc atingere dreptului la libertatea de exprimare, ci, dimpotrivă, garantează realizarea lui, datorită posibilitătii pe care serviciile mentionate o au de a se organiza si de a functiona autonom. Autonomia acestor servicii determină informarea corectă a persoanelor asupra problemelor de interes public si asigură un cadru organizat pentru exercitarea libertătii de opinie, libertătii de a primi si comunica informatii ori idei, fără amestecul autoritătilor publice.

În legătură cu invocarea încălcării dispozitiilor art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, referitoare la economia de piată, libertatea comertului si protectia concurentei loiale, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei ca, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, aceasta să analizeze prevederile ordonantei criticate si prin raportare la alte texte din Constitutie, neindicate în sesizare, dar având legătură cu aceasta, Curtea nu este competentă să efectueze un asemenea control, care ar avea semnificatia sesizării sale din oficiu.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, aprobată cu modificări prin Legea nr. 533/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tom-Consult Intermed” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.372/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 martie 2004.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea conditiilor în vederea autorizării operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie

 

Având în vedere prevederile:

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2001, cu modificările ulterioare, coroborată cu Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice;

- Hotărârii Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase în România, republicată;

- Hotărârii Guvernului nr. 633/2003 privind înfiintarea pe lângă Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor a unei activităti finantate integral din venituri proprii,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 755/2003, al art. 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, si al art. 28 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase si aliaje ale acestora pot fi comercializate numai dacă sunt marcate cu marca de garantie proprie a producătorului intern sau a importatorului autorizat în acest sens de către Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, alături de marca titlului.

(2) Dacă producătorul intern sau importatorul nu este autorizat ori nu doreste să aplice marca de garantie proprie pe obiectele sau bijuteriile produse ori confectionate sau, după caz, importate, acestea pot fi comercializate dacă sunt marcate cu marca de certificare a Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), obiectele si bijuteriile pot fi marcate înainte de comercializare cu marca de garantie proprie a vânzătorilor autorizati în acest sens, dacă acestea nu sunt marcate cu marca de garantie proprie a producătorului intern ori a importatorului sau, după caz, cu marca de certificare.

Art. 2. - Marca de garantie proprie se aplică de către producătorul intern sau importator pe obiectele si bijuteriile din metale pretioase si aliajele lor, produse sau confectionate ori importate de către acesta sau, după caz, de vânzătorul autorizat în acest sens.

Art. 3. - Operatiunea de marcare implică în prealabil o activitate de analiză, potrivit normelor tehnice aprobate în conditiile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003.

Art. 4. - În vederea autorizării pentru efectuarea operatiunii de marcare, persoanele fizice si juridice interesate vor desemna din rândul personalului propriu unul sau mai multi specialisti care să efectueze această operatiune.

Art. 5. - (1) Personalul desemnat potrivit art. 4 va sustine un test tip grilă, organizat de Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Procedura, bibliografia, data si locul sustinerii testului vor fi publicate în presa centrală cu 15 zile înainte, vor fi disponibile la sediul Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si pe site-ul www.anpc.ro si vor fi transmise în acelasi termen, prin fax sau e-mail, organizatiilor patronale din domeniu.

(3) Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor va organiza anual testare în vederea autorizării operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie.

Art. 6. - (1) Vor fi autorizate să efectueze operatiuni de marcare cu marca de garantie proprie persoanele fizice sau juridice ai căror specialisti desemnati potrivit art. 4 vor promova testul.

(2) Analiza si marcarea obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase si aliajele acestora cu marca de garantie proprie se pot efectua numai de către personalul propriu specializat în acest sens, cu respectarea dispozitiilor alin. (1).

Art. 7. - Dotarea tehnică necesară stabilirii titlului metalelor pretioase si aliajelor acestora se poate asigura prin mijloace proprii si ulterior obtinerii autorizatiei pentru marcare.

Art. 8. - Existenta dotării tehnice necesare, potrivit art. 7, urmează a fi constatată ulterior de către personalul de specialitate al Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Art. 9. - Lipsa dotării tehnice corespunzătoare duce la retragerea autorizatiei pentru efectuarea operatiunii de marcare, potrivit art. 18 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003.

 

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb

 

Bucuresti, 28 aprilie 2004.

Nr. 101.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor tehnice de analiză si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

 

Având în vedere prevederile:

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2001, cu modificările ulterioare, coroborată cu Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice;

- Hotărârii Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase în România, republicată;

- Hotărârii Guvernului nr. 633/2003 privind înfiintarea pe lângă Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor a unei activităti finantate integral din venituri proprii,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 755/2003, al art. 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, si al art. 27 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice de analiză si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora, prevăzute în anexa la prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin vor fi duse la îndeplinire de către personalul de specialitate al Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si de personalul de specialitate angajat al persoanelor fizice si juridice autorizate să efectueze operatiunea de marcare a bijuteriilor si obiectelor din metale pretioase si aliajele acestora.

Art. 3. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb

 

Bucuresti, 28 aprilie 2004.

Nr. 102.

 

ANEXĂ

 

NORME TEHNICE

de analiză si marcare a metalelor pretioase si aliajelor acestora

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - (1) Obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje ale acestora, cu sau fără pietre pretioase, pot fi comercializate pe teritoriul României numai dacă sunt marcate cu marca de garantie proprie a importatorului, producătorului intern sau, după caz, a vânzătorului cu amănuntul, înregistrată la Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, alături de marca de titlu, sau cu marca de certificare a Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Modelele mărcilor de garantie proprie sunt cele aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 37/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.

(3) Modelele mărcilor de certificare sunt cele aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 38/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 5 martie 2004.

(4) Marca de titlu nu se înregistrează la Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, se exprimă prin cifre arabe si reprezintă continutul de metal pretios fin al aliajului din care sunt confectionate obiectele sau bijuteriile.

(5) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase si aliajele acestora, care poartă una dintre mărcile legale de control ale statului român, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme tehnice, aplicate anterior datei intrării în vigoare a noilor mărci de garantie proprie si de certificare, nu se mai marchează.

Art. 2. - (1) Pentru determinarea titlului metalelor pretioase si aliajelor lor se foloseste metoda de stabilire a acestuia cu ajutorul pietrei lydia, al cheilor-etalon si al unor reactivi specifici metalelor pretioase.

(2) Determinarea titlului se face prin compararea culorii unei urme provenite de la un obiect din aliaj cu titlu necunoscut cu alte urme provenite de la cheile-etalon, cu titlu dinainte stabilit, sub actiunea unor reactivi specifici.

(3) Reactivii sunt specifici titlurilor legale.

Art. 3. - Materialele necesare sunt:

a) piatra de analiză (piatră lydia);

b) chei-etalon pentru metale pretioase;

c) sticlute cu dop rodat si picurător, de culoare brună, pentru păstrarea reactivilor;

d) reactivi specifici titlurilor legale;

e) lupa cu putere de mărire de minim 10 ori;

f) hârtie abrazivă;

g) hârtie absorbantă (sugativă).

Art. 4. - (1) Piatra de analiză este o varietate de silex, de culoare neagră, cu continut uniform de carbon fin, rezistentă fată de acizii tari, concentrati, sau amestecuri ale acestora.

(2) Piatra de analiză trebuie să aibă o porozitate potrivită, astfel ca prin frecarea cu aliajele metalelor pretioase acestea să lase pe piatră urme cu aspect continuu, formate din particule fine de metal.

(3) Piatra de analiză trebuie să fie curată si păstrată într-un loc ferit de praf.

(4) Pe piatra murdară sau prăfuită nu se vor face analize.

(5) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor cu titluri mai mari de 750ä se utilizează o piatră de analiză mai poroasă, astfel ca urma aliajului să fie aderentă, uniformă si compactă, pentru a se putea observa cât mai clar reactia care are loc.

Art. 5. - (1) Cheile-etalon sunt confectionate din aliaje de metale pretioase al căror titlu este determinat cu precizie.

(2) Cheile-etalon se prezintă sub formă de bare si au titlul imprimat pe ele.

(3) Cheile-etalon trebuie să aibă, pe cât posibil, o compozitie identică cu a probei de încercat, deoarece două aliaje care au acelasi continut de metal pretios fin, la care metalele comune diferă, reactionează diferit în contact cu reactivi specifici.

Art. 6. - (1) Reactivii acizi trebuie să fie păstrati în sticlute de culoare brună, cu dop rodat si cu picurător.

(2) Dopul cu picurător este folosit pentru aplicarea reactivului pe piatra de analiză.

(3) Reactivii se împrospătează la intervale de maximum 6 luni pentru a preîntâmpina concentrarea acestora si pentru a se evita erorile de analiză.

 

CAPITOLUL II

Pregătirea obiectelor din metale pretioase pentru analiza cu piatră de analiză în vederea marcării

 

Art. 7. - (1) Obiectul ce urmează a fi supus analizei se examinează, dacă este cazul, cu lupa, în vederea stabilirii particularitătilor de confectionare, precum si a eventualelor lipituri, pentru a le evita la trasarea pe piatra de analiză.

(2) Cu ocazia examinării se va urmări dacă obiectul prezintă:

a) defecte de turnare;

b) umpluturi cu metale comune, răsini ori alte asemenea materiale sau cu alte aliaje de metale pretioase cu titluri mai mici;

c) părti interioare care nu pot fi trasate pe piatra de analiză, confectionate din aliaje de metal pretios cu titluri mai mici sau din metal comun;

d) o încărcare excesivă cu aliaj de lipit cu titlul mai mic decât aliajul din care este confectionat obiectul;

e) doar acoperire cu metal pretios.

(3) În cazul obiectelor suspecte, cu acordul proprietarului bunului, acestea se perforează cu un burghiu de 1-2 mm, fixat la un perforator de bijutier, iar pe orificiul obtinut se pune o picătură de reactiv specific aliajului de analizat.

(4) Dacă obiectul are umpluturi cu cupru sau cu argint, sub actiunea reactivului se observă o efervescentă.

(5) În cazul umpluturii cu argint, prin adăugarea de acid clorhidric sau clorură de sodiu apare precipitatul alb de clorură de argint, iar prin adăugarea de bicromat de potasiu apare un precipitat rosu de bicromat de argint.

(6) Spanul obtinut prin perforare poate fi supus procedurilor prevăzute la alin. (4) si (5) pentru confirmarea constatărilor.

(7) În cazul umpluturilor cu ciment, prezenta acestuia se determină prin observare cu lupa a spanului rezultat la perforare.

(8) În cazul în care obiectul nu are umplutură, picătura de reactiv rămâne clară.

(9) În situatia în care procedurile de mai sus nu sunt edificatoare, se poate recurge la analize spectrografice sau, cu acordul proprietarului, la analize distructive.

 

CAPITOLUL III

Tehnica analizei cu piatra de analiză

 

Art. 8. - (1) Se trasează prin frecare pe piatra de analiză o urmă a obiectului al cărui titlu urmează a fi determinat.

(2) Urma trasată trebuie să fie compactă si de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de aproximativ 2-3 mm lătime si 15-20 mm lungime.

(3) Urma obtinută se încadrează între urmele a două chei-etalon cu titluri apropiate de titlul presupus al obiectului de analizat.

(4) Trasarea urmelor pe piatră, atât a urmei obiectului de analizat, cât si a cheilor-etalon, trebuie să se facă în aceleasi conditii privind intensitatea cu care se apasă în timpul frecării lor pe piatră si pozitia (unghiul de înclinare) fată de piatră, astfel încât să se obtină urme aproximativ egale cantitativ din obiectul supus analizei si din cheile-etalon.

(5) La alegerea cheilor-etalon se tine seama de culoarea aliajului de încercat, astfel ca urmele să aibă nuante de culoare identice sau cât mai apropiate.

Art. 9. - După trasarea urmelor pe piatra de analiză acestea se acoperă simultan si uniform cu reactivul specific metalului pretios din care este confectionat obiectul supus analizei, folosindu-se în acest scop picurătorul dopului sticlutei în care se păstrează reactivul.

Art. 10. - (1) Dacă urmele prezintă aceeasi nuantă de culoare, aliajul obiectului de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(2) În caz contrar, titlurile sunt diferite.

(3) Analiza se efectuează la lumină naturală, iar temperatura reactivilor si a mediului de lucru nu trebuie să fie sub 20ĽC.

Art. 11. - (1) Trasarea pe piatra de analiză a urmelor trebuie să se facă cu grijă pentru a se evita deteriorarea obiectelor supuse analizei.

(2) Se încearcă la piatra de analiză toate părtile componente ale obiectelor, trasându-se concomitent urmele acelor părti care se pot încerca în aceleasi conditii. De exemplu la inel nu se va trasa concomitent sina cu montura, deoarece urmele trasate nu vor contine aceleasi cantităti de metal.

Art. 12. - (1) În cazul obiectelor acoperite cu metale pretioase, aliaje ale acestora sau alte metale comune, stratul sau straturile acoperitoare se înlătură cu o pilă fină de pe suprafata de contact cu piatra de analiză.

(2) Se analizează vârfurile sau muchiile obiectelor, evitându-se lipiturile.

 

CAPITOLUL IV

Metode de analiză a obiectelor si bijuteriilor din aliaje de argint

 

Art. 13. - Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale argintului se folosesc reactivii:

a) bicromat de potasiu, solutie saturată în acid azotic 45%;

b) bicromat de potasiu, solutie 9% acidulată cu 6 cm3 de acid sulfuric;

c) azotat de argint, solutie 0,45%, 0,50%, 0,70% si 0,75%;

d) acid azotic solutie 42,80%;

e) acid clorhidric solutie 37,20%;

f) amoniac solutie 3,30%.

Art. 14. - (1) Pentru stabilirea existentei argintului într-un aliaj se aplică direct pe obiect o picătură de acid azotic solutie 42,80% peste care, după circa 30 de secunde, se pune o picătură de acid clorhidric solutie 37,20%.

(2) Dacă aliajul contine argint, rezultă un precipitat alb brânzos de clorură de argint, solubilă în amoniac solutie 3,30%.

(3) În cazul aparitiei unei coloratii albastre-verzui, însotită de o efervescentă sau numai o efervescentă simplă, înseamnă că este aliaj de cupru sau alt metal comun, fără continut de argint.

(4) Dacă nu se constată nici unul dintre rezultatele de mai sus, înseamnă că obiectul nu contine argint si este confectionat din aur alb, aliaj de platină, de metale platinice sau un aliaj de metale comune inoxidabile, urmând a se face analize cu reactivii specifici aurului si platinei.

Art. 15. - (1) Pentru stabilirea existentei argintului în aliajele acestuia se poate utiliza si bicromatul de potasiu, solutie 9% acidulată cu 6 ml acid sulfuric.

(2) O picătură din acest reactiv se aplică pe urma obiectului de analizat, trasată pe piatra de analiză. (3) Dacă se constată aparitia unui precipitat rosu de bicromat de argint, rezultă că obiectul analizat este un aliaj de argint.

(4) Dacă nu rezultă precipitatul de bicromat de argint, înseamnă că obiectul este confectionat din alte metale decât argintul.

Art. 16. - (1) Pentru stabilirea titlului argintului se trasează pe piatra de analiză urma aliajului de analizat si cea a cheii-etalon de argint si se observă culoarea acestora înainte de aplicarea reactivului.

(2) În cazul în care se constată diferente de nuantă a culorii urmei obiectului de analizat si a cheii-etalon, se folosesc alte chei-etalon până se obtine aceeasi nuantă.

Art. 17. - Pentru stabilirea titlului aliajului de argint se pot folosi reactivi pe bază de azotat de argint sau de bicromat de potasiu.

Art. 18. - (1) În raport cu titlul aliajului de argint analizat se utilizează ca reactiv azotatul de argint, solutie de diferite concentratii, după cum urmează:

 

Nr.

crt.

Aliaj de argint

titlul ‰

Azotat de argint

(g)

Apă distilată

(ml)

1.

750

0,45

100

2.

800

0,50

100

3.

875

0,70

100

4.

916

0,75

100

5.

925

0,75

100

 

(2) Urma aliajului de încercat si a cheii-etalon se acoperă cu reactivul corespunzător titlului cheii-etalon.

(3) Dacă aliajul are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon, urma aliajului este mai întunecoasă si invers.

(4) Dacă cele două urme au aceeasi nuantă, înseamnă că obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(5) Pentru activarea reactiilor se pot adăuga în reactivii din tabelul de mai sus câteva picături de acid azotic concentrat la 100 ml reactiv.

Art. 19. - (1) În cazul bicromatului de potasiu se întrebuintează solutia acestuia, saturată în acid azotic 45%.

(2) Cu ajutorul picurătorului dopului sticlutei, o picătură de reactiv se trece repede si simultan peste cele două urme, urmărindu-se viteza de aparitie si abundenta precipitatului rosu de bicromat de argint care se formează în urma reactiei chimice.

(3) Cu cât precipitatul este mai abundent si are o culoare mai vie, cu atât continutul în argint este mai mare.

(4) Culoarea închisă a precipitatului de bicromat de argint indică un titlu mai mic al aliajului din care este confectionat obiectul supus analizei.

(5) Dacă cele două urme au aceeasi nuantă si aceeasi abundentă de precipitat de bicromat de argint, înseamnă că obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

 

CAPITOLUL V

Metode de analiză a obiectelor si bijuteriilor din aliaje ale aurului

 

Art. 20. - (1) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale aurului se folosesc reactivii:

 

Nr.

crt.

Aliajul de analizat, cu conţinut

de aur ‰

Cantitatea (ml)

Acid azotic

(D = 1,41)

Acid clorhidric

(D = 1,19)

Apă

distilată

1.

375

59

-

40,5

2.

400-500

100

-

-

3.

500-670

100

2,0

152,0

4.

750

59

1,1

39,6

5.

670-840

100

2,0

25,0

6.

peste 840

121

9,0

50,0

 

sau

 

Nr.

crt.

Aliajul de analizat,

cu conţinut de aur‰

Acid azotic

Clorură de sodiu chimic pur

Apă

distilată

(ml)

7.

375

82,6 ml sol. 45%

-

13,8

8.

500

92,2 ml sol. 29%

0,077

3,8

9.

585

100 ml sol. 29%

0,08

-

10.

750

100 ml sol. 45%

1,4

-

 

(2) Pentru aliajele de aur cu titlul 585‰ se poate folosi si solutia de acid tetracloroauric 2,30 g la 100 ml apă distilată.

Art. 21. - (1) Se trasează pe piatra de analiză urma obiectului de analizat si cea a cheii-etalon, urmărindu-se ca nuantele de culoare ale acestora să fie cât mai apropiate.

(2) În cazul când nici una dintre cheile-etalon de care se dispune nu corespunde culorii aliajului, se poate face o combinatie de culori din două chei-etalon ale aceluiasi titlu, având nuante diferite, trasându-se întâi etalonul cu nuanta mai deschisă.

(3) Pe mijlocul acestor urme, în linie transversală, se aplică reactivul cu picurătorul dopului fără a atinge piatra de analiză cu picurătorul.

(4) Reactivul dizolvă mai întâi cuprul si argintul din aliaj, înainte de a intra în reactie cu aurul, din cauza continutului de clor din reactiv.

(5) Reactia pe piatra de analiză are loc într-un timp scurt, 20-40 de secunde, iar în cazul titlurilor superioare, peste 833ä, aceasta are loc chiar în momentul acoperirii cu reactiv a urmelor trasate pe piatra de analiză.

(6) Se înlătură reactivul de pe piatra de analiză fără a atinge urmele, cu ajutorul hârtiei de filtru, si se compară nuantele de culoare ale urmelor trasate.

(7) Pe baza culorii urmelor de probă în comparatie cu ale cheilor-etalon pe piatra de analiză se determină titlul obiectului de analizat.

(8) În cazul când urma trasată a obiectului de analizat este mai închisă decât cea a cheii-etalon, obiectul de analizat are un titlu mai mic decât cel al cheii-etalon.

(9) Dacă cele două urme au aceeasi nuantă, înseamnă că obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(10) Dacă aliajul contine si platină, se observă o culoare diferită fată de aliajele obisnuite, cu nuantă spre maro-violet.

(11) Se recomandă ca analiza să se efectueze la lumina naturală a zilei.

Art. 22. - (1) În cazul utilizării ca reactiv a solutiei de acid tetracloroauric, după ce au fost efectuate operatiunile prevăzute la art. 21 alin. (1)-(3), se acoperă instantaneu urma obiectului de analizat si cea a cheii-etalon si se asteaptă 5-10 secunde.

(2) Reactivul se absoarbe cu hârtia de filtru si apoi se observă culoarea urmelor.

(3) Viteza de reactie este în functie de titlul aliajului, iar nuantele de culoare pot fi de la galben-deschis către maro si chiar până la negru, fiind în functie de continutul de cupru si de argint al obiectului de analizat.

(4) Cu cât aliajul contine mai mult argint, precipitatul alb de clorură de argint are tendinta să deschidă culoarea precipitatului de aur format pe piatra de analiză, iar cresterea procentului de cupru închide culoarea acestuia.

(5) Dacă titlul aliajului din care este confectionat obiectul de analizat este inferior titlului cheii-etalon, urma aliajului pe piatra de analiză este mai întunecată, iar în caz contrar, urma cheii-etalon va fi mai întunecată.

(6) Dacă cele două urme au aceeasi nuantă, înseamnă că obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(7) Solutia de acid tetracloroauric nu dă reactie caracteristică cu aliajele de aur care au titlul mai mare de 585ä.

 

CAPITOLUL VI

Metode de analiză a obiectelor si bijuteriilor din aliaje ale platinei

 

Art. 23. - (1) Pentru analiza obiectelor si bijuteriilor confectionate din aliaje ale platinei se folosesc reactivii:

 

Nr.crt.

Acid clorhidric

soluţie 37,25%

(ml)

Acid azotic

soluţie 65,30%

(ml

Iodură de

potasiu

G

Observaţii

 

 

1.

75

25

10

pentru analiza la rece

2.

50

50

-

pentru analiza la cald

 

(2) Se foloseste cheia-etalon pentru platină cu titlul de 950ä.

Art. 24. - Stabilirea titlului aliajului de platină se poate face la cald sau la rece.

Art. 25. - Metoda de lucru la rece pentru identificarea platinei dintr-un aliaj alb este următoarea:

1. Peste urma aliajului supus analizei, trasată pe piatra de analiză, se adaugă o picătură de reactiv pentru argint, putând să apară următoarele situatii:

a) în cazul în care urma dispare, aliajul este din metal comun, cu continut de zinc, nichel, fier, cadmiu;

b) dacă urma se colorează în rosu-cărămiziu, adică se formează precipitatul de bicromat de argint, aliajul este din argint;

c) dacă urma rămâne neschimbată, aliajul este din platină, aur alb, nichel-crom, paladiu, staniu, aluminiu, fier, nichel.

2. Se trasează pe piatra de analiză o nouă urmă a obiectului de analizat, peste care se aplică o picătură de reactiv specific aurului cu titlul de 750ä, rezultând una dintre următoarele situatii:

a) dacă urma dispare repede, obiectul este un aliaj fier-nichel, plumb, staniu, bronz, paladiu;

b) dacă urma rămâne neschimbată, obiectul este confectionat dintr-un aliaj de platină, aur paladat de 750ä, aluminiu sau nichel-crom.

3. Se trasează pe piatra de analiză o nouă urmă a obiectului de analizat, peste care se aplică o picătură din reactivul specific platinei, apă regală cu iodură de potasiu, rezultând una dintre următoarele situatii:

a) dacă urma dispare complet în timp de 3 minute, obiectul este confectionat dintr-un aliaj de aur alb cu titlu inferior, nichel-crom, aluminiu sau aur paladat. Prezenta ionilor de aur, nichel si paladiu se identifică prin reactia cu hârtia de filtru îmbibată cu dimetil-glioxima. Aurul dă o coloratie neagră, paladiu galben-oranj, nichelul roz-ciclam, iar cuprul din aliaj este indicat de coloratia verzuie;

b) dacă urma este partial atacată si de culoare galbenă, este un aliaj de aur paladat. Prezenta aurului alb de titlul 750ä este indicată de formarea unei urme maro-închis, caracteristică;

c) dacă urma rămâne neschimbată, rezultă că obiectul este confectionat dintr-un aliaj de platină cu titlul de 950ä sau mai mare.

Art. 26. - (1) Pentru stabilirea titlului aliajului platinei la rece se trasează pe piatra de analiză urma obiectului de analizat si a cheii-etalon si se aplică reactivul specific, asteptându-se rezultatul reactiei, vizibil după 3 minute de la aplicarea reactivului.

(2) Dacă urma obiectului supus analizei este mai închisă la culoare decât cea a cheii-etalon, înseamnă că acesta este confectionat dintr-un aliaj inferior cheii-etalon.

(3) Dacă urma obiectului supus analizei si urma cheii-etalon au aceeasi nuantă de culoare, înseamnă că obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon.

(4) Analiza se efectuează la temperatura camerei. Art. 27. - Metoda de lucru la cald este următoarea:

1. reactivul specific pentru analiza platinei se pune într-o capsulă de portelan sau într-un vas mic (cristalizator) confectionat dintr-o sticlă rezistentă la foc si se încălzeste.

Încălzirea se face în mod obligatoriu sub o nisă, deoarece vaporii nitrosi si clorul care se degajă sunt toxici;

2. când reactivul a ajuns la fierbere se introduce piatra de analiză pe care este trasată urma obiectului supus analizei si a cheii-etalon si se tine cufundată în reactiv timp de circa două minute, după care se scoate si se introduce într-o altă capsulă cu apă distilată;

3. se scoate piatra de analiză din vasul cu apă distilată si se compară nuantele celor două urme;

4. dacă urma cheii-etalon are o nuantă mai închisă decât cea a obiectului analizat, înseamnă că acesta este confectionat dintr-un aliaj de platină cu titlul mai mare de 950ä si invers;

5. dacă urma obiectului supus analizei si urma cheii-etalon au aceeasi nuantă de culoare, înseamnă că obiectul de analizat are acelasi titlu cu cel al cheii-etalon;

6. pentru încercarea aliajelor de platină se folosesc pietre de analiză mici, care să poată fi introduse în capsulele de portelan si acoperite în întregime cu reactiv.

Pentru introducerea pietrei în capsulă se foloseste un suport din sticlă format din 2-3 baghete;

7. reactivul nu poate fi folosit mai mult de două ori.

Art. 28. - Pentru stabilirea titlului obiectelor si bijuteriilor din metale pretioase si aliajele acestora se pot folosi si metode de analize chimice distructive în laboratoare de specialitate.

Art. 29. - După stabilirea titlului, pe obiecte si bijuterii se vor aplica mărcile corespunzătoare.

 

CAPITOLUL VII

Locurile de aplicare a mărcilor pe obiecte si pe bijuterii confectionate din aliaje ale metalelor pretioase

 

Art. 30. - (1) Marca de garantie proprie se aplică alăturat de marca de titlu, cu exceptia obiectelor si bijuteriilor importate care au deja marca de titlu aplicată de producătorul sau exportatorul străin. În asemenea cazuri marca de garantie proprie se aplică potrivit prevederilor alin. (2).

(2) Cu exceptia cazurilor prevăzute la alin. (1), marca de certificare sau, după caz, marca de garantie proprie se aplică potrivit dispozitiilor de mai jos:

 

Nr. crt.

Denumirea obiectelor si bijuteriilor

Locul de aplicare a mărcii

1.

Coliere, lanturi, brătări-lant, brătări

În functie de constructia obiectului, pe una dintre verigile de diverse modele terminale sau pe veriga de prindere a închizătorului, dacă aceasta este lipită, ori pe plăcuta dintre închizător si verigă

2.

Coliere, brătări, lanturi cu închizător

Pe limba închizătorului sau, dacă există riscul deformării, pe optarul  tip limbă si casetă de sigurantă, acolo unde este cazul.

3.

Brătări cerc (sclave)

Dacă nu sunt goale în interior, pe partea interioară a cercului. În cazul în care brătara este goală în interior, marca se aplică în locul în care are o întăritură pe partea interioară a cercului (pentru obiectele fără sistem de închidere).

 

 

Dacă brătara este prevăzută cu sistem de închidere, în functie de acesta, se aplică pe limba închizătorului, pe optarul de sigurantă sau, adaptat după caz, pe o parte componentă a închizătorului.

4.

Ac de cravată

Pe corpul acului sau, după caz, pe anoul de prindere a acului

5.

Brosă

Pe acul brosei, cât mai aproape de locul de îmbinare cu brosa

6.

Cercei

La formele obisnuite cu toarta (brezuri) cu închizătorul în fată, marca se aplică în partea cea mai groasă, lângă sudura cercelului.

 

 

La cei cu patente (cu arc) la care închiderea se face în spate, marca se aplică pe sârma care este lipită de partea de sus a cercelului.

 

 

La formatul creole marca se aplică pe partea cu care se prinde de ureche.

 

 

La cei cu surub sau stift marca se aplică aproape de corpul cercelului, pe surub sau stift.

7.

Butoni

Pe plăcuta de prindere dintre butoni, iar la cei cu sistem de prindere clips, pe marginea exterioară a acestuia

8.

Brelocuri

Pe anoul de prindere a cheilor

 

Nr. crt.

Denumirea obiectelor si bijuteriilor

Locul de aplicare a mărcii

9.

Insigne

Pe acul de prindere, cât mai aproape de locul de lipire de corpul insignei

 

 

 

10.

Pandantive

Pe veriga care face corp comun cu pandantivul sau, după caz, pe anoul de prindere

11.

Medalioane

Pe veriga lipită de corpul acestora sau pe corpul obiectului, acolo unde permite constructia acestuia

12.

Verighete

Pe partea interioară a sinei

13.

Inele

Pe partea interioară, evitându-se părtile pe care sunt montate pietre

14.

Ceasuri

La ceasurile de mână, pe urechea ceasului, dacă este masivă

 

 

La ceasurile cu brătară, pe limba închizătorului

 

 

La ceasurile de buzunar cu unul sau mai multe capace în exterior, pe capacul exterior cât mai aproape de centru

 

 

La ceasurile de buzunar prevăzute cu olivetă (mică prelungire marginală pentru a usura deschiderea), pe aceasta

15.

Sfesnice

Pe fiecare parte componentă detasabilă, la marginea obiectului

16.

Tablouri confectionate în totalitate

La margine, aproape de colt din metal pretios

17.

Coperte de cărti

Pe fiecare copertă si pe piesa de legătură a acestora, la margine

18.

Fructiere, cupe, portpahare, pahare

Pe piciorul acestora, la partea inferioară sau pe corpul propriu-zis la cu sau fără picior partea superioară, în exterior, la margine sau, după caz, pe fund

19.

Linguri, lingurite, furculite

Pe spate, pe partea cea mai îngustă a cozii

20.

Cutite

Pe mâner în locul cel mai apropiat de lamă; dacă lama este din acelasi metal pretios si este detasabilă, se marchează si aceasta cât mai aproape de mâner

21.

Farfurii, vase, tăvi, fructiere, suporturi

Pe marginea exterioară; la vasele cu toarte, lângă acestea de tacâmuri, solnite, suporturi de servetele

22.

Rame

Lateral, pe partea îndoită lângă unul dintre colturi

23.

Porttigarete, pudriere, casete

Pe unul dintre capace, aproape de unul dintre colturi

24.

Ochelari

Pe unul dintre bratele care leagă rama lentilelor, în portiunea cea mai lată

25.

Perii si piepteni

Pe ramă, la unul dintre capete

 

Obiecte de cult

 

26.

Cruci

Pe fiecare parte componentă detasabilă, pe spatele obiectului, evitându-se părtile în care sunt montate pietre

27.

 Icoane care nu sunt montate

Lângă chipul sfântului, în dreapta sau la stânga. Nimbul sfântului, pe lemn sau pe alte materiale dacă este detasabil, se marchează separat.

28.

Potire

La baza obiectului, la margine

29.

Candele

La capătul candelei (în care este introdusă sticla), pe fiecare lant de sustinere si pe fiecare calotă emisferică de care sunt prinse lanturile

 

Nr. crt.

Denumirea obiectelor si bijuteriilor

Locul de aplicare a mărcii

30.

Cădelnite

Ca la candelă

31.

Disc

Pe piciorul discului, la partea lui inferioară

32.

Stelute

Pe unul dintre brate

33.

Miruitor

Pe mâner, în apropierea crucii

 

(3) Obiectele necuprinse în tabelul de mai sus se asimilează, de la caz la caz, cu unul dintre cele mentionate în acesta.

(4) În cazul obiectelor si bijuteriilor care au în componentă, prin constructie, si alte materiale decât metale pretioase, se vor marca numai acelea la care ponderea metalului pretios este mai mare de circa 75% din greutatea totală a obiectului.

(5) În cazul obiectelor confectionate din aliaje a două metale pretioase, se aplică marca titlului care corespunde aliajului cu ponderea majoritară în greutatea totală a obiectului.

(6) În cazul în care suprafata pe care se aplică marca este mai redusă decât dimensiunile acesteia, se va aplica partea mărcii care contine însemnele distinctive (caracteristice) ale acesteia.

(7) În situatia în care titlul stabilit prin analiză este inferior unuia dintre titlurile legale în vigoare, inclusiv tolerantele admise, pe obiecte si bijuterii se aplică marca titlului legal inferior.

(8) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase, pe care nu se mai cunoaste marca aplicată anterior, se consideră nemarcate si se marchează din nou peste marca veche.

(9) Obiectele si bijuteriile formate din mai multe părti detasabile se marchează prin aplicarea mărcii corespunzătoare pe fiecare parte componentă, cu exceptia cerceilor mici cu stift si fluturas, la care se marchează doar stiftul, nu si fluturasul.

(10) Obiectele confectionate din acelasi metal pretios, dar cu părti componente cu titluri diferite, se marchează prin aplicarea mărcii corespunzătoare titlului cel mai mic.

(11) În cazul obiectelor si bijuteriilor confectionate din două metale pretioase diferite, în proportie egală, se marchează fiecare metal pretios cu titlul corespunzător.

(12) Obiectele si bijuteriile care au aplicată o marcă gresită se marchează din nou, peste marca initială, cu titlul corespunzător.

(13) Obiectele si bijuteriile din metale pretioase care sunt marcate cu mărcile de control românesti, aplicate anterior intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, se consideră legal marcate.

 

CAPITOLUL VIII

Obiecte si bijuterii exceptate de la marcare

 

Art. 31. - Sunt exceptate de la marcare:

1. obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje ale acestora, care datorită constructiei se pot deforma, fisura sau deteriora în orice alt mod ca urmare a aplicării mărcii;

2. plăcutele, fragmentele si lucrările din aur dentar si din alte aliaje dentare ale metalelor pretioase;

3. fragmentele de obiecte si bijuterii din metale pretioase;

4. monedele, medaliile si plachetele din metale pretioase si aliaje ale acestora;

5. lingourile din metale pretioase si aliaje ale acestora;

6. metalele pretioase si aliajele acestora sub formă de materii prime;

7. obiectele confectionate din metale pretioase sau aliaje ale acestora, utilizate în scop industrial sau de cercetare ori pentru analize de laborator;

8. obiectele si bijuteriile confectionate din metale pretioase si aliaje ale acestora, destinate exportului;

9. obiectele care au părti componente din metale pretioase sau aliaje ale acestora, care datorită constructiei nu pot fi analizate la piatra de analiză;

10. obiectele si bijuteriile confectionate din metale comune sau din alte materiale, acoperite total ori partial cu metale pretioase sau aliaje ale acestora.

 

ANEXĂ*)

la normele tehnice