MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 393         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 4 mai 2004

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

16. - Hotărâre privind contul de executie a bugetului de venituri si cheltuieli al Senatului pe anul 2003

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

541. - Hotărâre privind unele măsuri pentru continuarea participării României la finalizarea lucrărilor de construire a Combinatului minier de îmbogătire a minereurilor acide cu continut de fier de la Krivoi Rog din Ucraina.

 

543. - Hotărâre privind elaborarea si punerea în aplicare a planurilor si programelor de gestionare a calitătii aerului

 

546. - Hotărâre privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră

 

572. - Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investitii “Infrastructura conexă de pe teritoriul românesc a obiectivului «Pod peste fluviul Dunărea, la Calafat – Vidin»”

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

56. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare privind aprobarea Normelor fundamentale pentru gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive

 

62. - Ordin al presedintelui Comisei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind eliberarea de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate în domeniul nuclear

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind contul de executie a bugetului de venituri si cheltuieli al Senatului pe anul 2003

 

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 32 alin. (1) lit. j) si ale art. 201 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările si completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă contul de executie a bugetului de venituri si cheltuieli al Senatului pe anul 2003, potrivit Raportului privind executia bugetului Senatului la 31 decembrie 2003, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 19 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DAN MIRCEA POPESCU

 

Bucuresti, 19 aprilie 2004.

Nr. 16.


*) Anexa se comunică celor interesati.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri pentru continuarea participării României la finalizarea lucrărilor de construire a Combinatului minier de îmbogătire a minereurilor acide cu continut de fier de la Krivoi Rog din Ucraina

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se împuternicesc Ministerul Economiei si Comertului, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Afacerilor Externe să emită un mandat de reprezentare pentru L.N.M. Holdings NV, care participă la privatizarea Combinatului minier de îmbogătire a minereurilor acide cu continut de fier de la Krivoi Rog din Ucraina, să negocieze, pentru partea română, cu partea ucraineană conditiile privind finalizarea lucrărilor la acest obiectiv.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministru de stat, ministrul economiei si comertului,

Dan Ioan Popescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoană

 

Bucuresti, 7 aprilie 2004.

Nr. 541.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind elaborarea si punerea în aplicare a planurilor si programelor de gestionare a calitătii aerului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 18 alin. (2) si al art. 511 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 243/2000 privind protectia atmosferei, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 655/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileste cadrul procedural general de elaborare si punere în aplicare a planurilor si a programelor de gestionare a calitătii aerului în vederea mentinerii concentratiilor poluantilor în aerul înconjurător sub valoarea limită si sub valoarea tintă, stabilite prin reglementările în vigoare, si atingerii într-o perioadă dată a acestora, în cazul în care sunt depăsite, precum si stabilirea responsabilitătilor ce revin autoritătilor implicate în elaborarea acestor planuri si programe de gestionare.

Art. 2. - În sensul prevederilor prezentei hotărâri, următoarele sintagme se definesc după cum urmează:

a) episod de poluare reprezintă perioada în care concentratiile unuia sau mai multor poluanti în aerul înconjurător ating sau depăsesc pragurile de informare si de alertă; este generat în principal de conditiile meteorologice defavorabile dispersiei;

b) plan de gestionare a calitătii aerului, denumit în continuare plan de gestionare, reprezintă totalitatea măsurilor/actiunilor ce se desfăsoară pe o durată de maximum 3 zile, în cazul aparitiei unui episod de poluare generat de un singur poluant, în vederea încadrării sub valoarea limită;

c) plan integrat de gestionare a calitătii aerului, denumit în continuare plan integrat de gestionare, reprezintă totalitatea măsurilor/actiunilor ce se desfăsoară pe o durată de maximum 3 zile, în cazul aparitiei unui episod de poluare generat de cel putin 2 poluanti, în vederea încadrării sub valoarea limită;

d) program de gestionare a calitătii aerului, denumit în continuare program de gestionare, reprezintă totalitatea măsurilor/actiunilor ce se desfăsoară într-o perioadă nu mai mare de 5 ani, în zonele si aglomerările unde pentru unul dintre poluanti se constată depăsiri ale valorilor limită si/sau ale valorilor tintă, în vederea încadrării sub aceste valori;

e) program integrat de gestionare a calitătii aerului denumit în continuare program integrat de gestionare, reprezintă totalitatea măsurilor/actiunilor ce se desfăsoară într-o perioadă nu mai mare de 5 ani, în zonele si aglomerările unde pentru cel putin 2 poluanti se constată depăsiri ale valorilor limită si/sau ale valorilor tintă, în vederea încadrării sub aceste valori.

Art. 3. - (1) Planurile si programele de gestionare se initiază pe baza datelor despre calitatea aerului înconjurător provenite din Sistemul national de evaluare si gestionare integrată a calitătii aerului.

(2) Pe baza planurilor si programelor de gestionare autoritatea centrală pentru protectia mediului elaborează Planul national de actiune pentru protectia atmosferei, care face parte integrantă din Planul national de actiune pentru protectia mediului.

 

CAPITOLUL II

Elaborarea planurilor de gestionare/planurilor integrate de gestionare

 

Art. 4. - În zonele si aglomerările unde, în urma evaluării calitătii aerului, se constată că valorile concentratiilor în aerul înconjurător pentru unul sau mai multi poluanti depăsesc pragul de alertă, autoritatea publică teritorială pentru protectia mediului initiază elaborarea planului de gestionare, respectiv a planului integrat de gestionare.

Art. 5. - În vederea elaborării planului de gestionare/planului integrat de gestionare, autoritatea publică teritorială pentru protectia mediului are următoarele responsabilităti:

a) identifică sursa/sursele care a/au generat episodul de poluare si o/le localizează pe hartă; harta cuprinde coordonatele geografice ale statiei de monitorizare care a înregistrat depăsirile;

b) informează autoritatea centrală pentru protectia mediului cu privire la initierea elaborării planului de gestionare/planului integrat de gestionare;

c) informează si avertizează autoritătile administratiei publice locale în cazul în care sursa care a generat episodul de poluare este reprezentată de o sursă mobilă;

d) informează directia de sănătate publică teritorială cu privire la depăsirile pragului de informare si de alertă pentru ca aceasta să informeze medicii din sistemul de îngrijiri medicale si publicul despre măsurile de prevenire a efectelor asupra stării de sănătate;

e) informează titularul activitătii în cazul în care sursa care a generat episodul de poluare este o sursă fixă;

f) dispune ca titularul activitătii care a generat episodul de poluare să ia măsuri urgente si eficiente de reducere a emisiilor de poluanti în aer, astfel încât concentratia în aerul înconjurător să fie rapid redusă la nivelul valorii limită, inclusiv prin reducerea activitătilor poluatoare si/sau prin oprirea temporară a acestora;

g) include planul de gestionare/planul integrat de gestionare în autorizatia de mediu.

Art. 6. - (1) În vederea elaborării si punerii în aplicare a planului de gestionare/planului integrat de gestionare, autoritătile administratiei publice locale au următoarele responsabilităti:

a) colaborează cu inspectoratele judetene de politie si cu serviciile deconcentrate ale autoritătii publice centrale pentru transport în vederea aplicării măsurilor de reducere a concentratiilor poluantilor în aerul înconjurător, în cazul în care sursa care a generat episodul de poluare este reprezentată de o sursă mobilă;

b) urmăresc si asigură îndeplinirea prevederilor din planurile de gestionare, cu sprijinul autoritătilor publice teritoriale pentru protectia mediului;

(2) Măsurile de reducere a concentratiilor poluantilor în aerul înconjurător se aplică în functie de gravitatea efectelor pe care le poate produce depăsirea înregistrată asupra sănătătii populatiei si mediului înconjurător si pot fi după caz:

a) de limitare a vitezei autovehiculelor pe o anumită zonă;

b) de deviere a traficului rutier si/sau de interzicere a circulatiei în acea zonă, pe o perioadă determinată.

Art. 7. - Titularul activitătii care a generat episodul de poluare este obligat să ia măsuri urgente si eficiente de reducere a emisiilor de poluanti în aer, astfel încât concentratia acestora în aerul înconjurător să fie redusă la nivelul valorii limită, inclusiv prin reducerea activitătilor poluatoare, schimbarea combustibililor si/sau prin oprirea temporară a activitătilor poluatoare.

Art. 8. - Măsurile si actiunile cuprinse în planul de gestionare/planul integrat de gestionare sunt la dispozitia publicului.

 

CAPITOLUL III

Elaborarea programelor de gestionare/programelor integrate de gestionare

 

Art. 9. - În zonele si aglomerările în care, în urma evaluării calitătii aerului, se constată că valorile concentratiilor în aerul înconjurător pentru unul sau mai multi poluanti depăsesc valorile limită si/sau valorile tintă, autoritatea publică teritorială de protectie a mediului initiază elaborarea programului de gestionare si, respectiv, a programului integrat de gestionare în cazul în care poluarea atmosferei se datorează mai multor poluanti.

Art. 10. - (1) Prin ordin al prefectului, la propunerea autoritătii teritoriale de protectie a mediului si a consiliului judetean, se înfiintează la nivel judetean Comisia tehnică pentru elaborarea programelor de gestionare, denumită în continuare Comisie tehnică.

(2) Comisia tehnică are în componentă cel putin reprezentanti ai următoarelor autorităti si institutii: autoritatea locală de protectie a mediului, directia de sănătate publică judeteană sau a municipiului Bucuresti, directia judeteană pentru agricultură si dezvoltare rurală, consiliul local, primăria, oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie, titularul activitătii.

(3) Comisia tehnică elaborează programele de gestionare în termen de 6 luni de la initierea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protectia mediului.

Art. 11. - În vederea elaborării programelor de gestionare, autoritatea publică teritorială de protectie a mediului are următoarele responsabilităti:

a) identifică sursa/sursele care a/au generat concentratii în aerul înconjurător, pentru unul sau mai multi poluanti mai mari decât valorile limită si/sau valorile tintă si o/le localizează pe hartă; harta cuprinde si coordonatele geografice ale statiei care a înregistrat depăsirile;

b) informează autoritatea publică centrală pentru protectia mediului cu privire la initierea elaborării programului de gestionare;

c) informează autoritătile administratiei publice locale, în cazul în care sursa care a generat concentratii în aerul înconjurător mai mari decât valoarea limită este reprezentată de o sursă mobilă;

d) informează titularul activitătii în cazul în care sursa care a generat concentratii în aerul înconjurător mai mari decât valoarea limită este sursă fixă;

e) asigură ca prin programele pentru conformare să se atingă toate obiectivele stabilite prin programul de gestionare/programul integrat de gestionare;

f) monitorizează implementarea măsurilor si atingerea obiectivelor stabilite prin programul de gestionare;

g) participă în Comisia tehnică, prin desemnarea unui reprezentant;

h) publică pe pagina proprie de Internet programul de gestionare elaborat de Comisia tehnică, în termen de 3 zile de la elaborarea sa, în vederea consultării acestuia de către public;

i) elaborează împreună cu compartimentele de specialitate din cadrul autoritătii administratiei publice locale si al directiilor judetene de sănătate publică un raport annual cu privire la stadiul realizării măsurilor din programul de gestionare;

j) publică pe pagina proprie de Internet versiunea finală a programului de gestionare, în vederea asigurării accesului publicului la informatia de mediu.

Art. 12. - În vederea elaborării programelor de gestionare/programelor integrate de gestionare, autoritătile administratiei publice locale au următoarele responsabilităti:

a) iau măsuri ca documentatiile de urbanism să fie elaborate cu respectarea programelor de gestionare si astfel încât concentratiile în aerul înconjurător pentru unul sau mai multi poluanti să nu depăsească valoarea limită;

b) participă în Comisia tehnică, prin desemnarea unui reprezentant;

c) elaborează raportul anual privind realizarea măsurilor din programul de gestionare/programul integrat de gestionare;

d) asigură publicarea într-un ziar de circulatie judeteană a programului de gestionare elaborat de Comisia tehnică în vederea supunerii acestuia spre dezbaterea publicului, în termen de 3 zile de la elaborarea sa;

e) pun la dispozitie publicului programul de gestionare în forma sa finală, precum si raportul anual privind realizarea măsurilor din programul de gestionare/programul integrat de gestionare.

Art. 13. - Titularul activitătii care a generat în aerul înconjurător concentratii mai mari decât valoarea limită are următoarele obligatii:

a) să prezinte autoritătii publice teritoriale pentru protectia mediului planul cadastral al amplasamentului si coordonatele geografice ale surselor;

b) să ia măsuri eficiente de reducere a emisiilor de poluanti astfel încât concentratiile acestora în aerul înconjurător să se situeze sub valoarea limită la termenul prevăzut în programul de gestionare;

c) să desfăsoare activitătile prevăzute în programul de gestionare si să respecte termenele stabilite prin acesta;

d) să anunte autoritatea publică teritorială pentru protectia mediului în cazul în care măsurile din programul de gestionare nu mai corespund activitătii desfăsurate;

e) să participe la dezbaterile publice organizate în vederea aprobării programului de gestionare.

Art. 14. - (1) Comisia tehnică elaborează programul de gestionare/programul integrat de gestionare, care este supus dezbaterii publice.

(2) Publicul este invitat să formuleze observatii la programul de gestionare, în scris, si să le transmită fie pe adresa autoritătii publice teritoriale pentru protectia mediului, fie pe adresa consiliului local sau judetean, în termen de 15 zile de la publicarea lui potrivit art. 11 lit. h).

(3) Programul de gestionare se supune dezbaterii publice si prin stabilirea de întâlniri între reprezentantii titularului activitătii, ai Comisiei tehnice si public. În urma dezbaterii se încheie un proces-verbal care cuprinde discutiile si concluziile întâlnirii.

(4) Comisia tehnică analizează observatiile si/sau propunerile rezultate în urma consultării publicului si elaborează programul de gestionare, pe care îl supune aprobării potrivit art. 15.

Art. 15. - (1) Programul de gestionare se aprobă prin hotărâre a consiliului local sau judetean, după cum programul priveste una sau mai multe localităti ori întreg judetul, în termen de 90 de zile de la finalizarea lui.

(2) Măsurile si activitătile din cadrul programului de gestionare/programului integrat de gestionare nu se pot desfăsura pe o perioadă mai mare de 5 ani.

(3) Programul de gestionare/programul integrat de gestionare este public.

Art. 16. - (1) Autoritatea publică teritorială de protectie a mediului colaborează cu compartimentele de specialitate din cadrul administratiei publice locale în vederea elaborării raportului cu privire la stadiul realizării măsurilor din programul de gestionare.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) se elaborează anual si se supune aprobării consiliului local sau judetean, după cum programul priveste una sau mai multe localităti ori întreg judetul, nu mai târziu de primul trimestru al anului următor.

(3) Raportul prevăzut la alin. (2) se pune la dispozitie publicului prin grija autoritătilor administratiei publice locale, în baza art. 12 lit. e).

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 17. - Metodologia de elaborare si punere în aplicare a planurilor si programelor de gestionare se elaborează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri si se aprobă prin ordin al conducătorului autoritătii publice centrale pentru protectia mediului.

Art. 18. - (1) Planurile locale de actiune pentru protectia mediului se elaborează luându-se în considerare planurile si programele de gestionare.

(2) Planurile locale de actiune pentru protectia mediului care sunt în curs de aplicare se revizuiesc si se actualizează în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, în termen de 12 luni de la data intrării acesteia în vigoare.

Art. 19. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Speranta Maria Ianculescu

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Ilie Sârbu

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

Ministru de stat,

ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministrul delegat pentru administratia publică,

Gabriel Oprea

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 7 aprilie 2004.

Nr. 543.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 9 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 280/2003.

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Metodologia pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Speranta Maria Ianculescu

p. Ministrul de stat,

ministrul administratiei si internelor,

Nicolae Berechet,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru administratia publică,

Gabriel Oprea

 

Bucuresti, 7 aprilie 2004.

Nr. 546.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră

 

Art. 1. - Zona costieră se delimitează potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 280/2003, si în conformitate cu prezenta metodologie.

Art. 2. - (1) Apartin domeniului public al statului din zona costieră următoarele:

a) litoralul si aria maximă costieră ce includ: zona dintre limita minimă si maximă de înaintare a valurilor, în cazul celor mai puternice furtuni înregistrate, cu toate portiunile de tărm inundate periodic prin actiunea valurilor, si zona de depozite neconsolidate, formate din nisip, pietris si roci, incluzând si dunele, indiferent dacă sunt sau nu acoperite cu vegetatie, formate prin actiunea mării, vânturilor dinspre mare sau a altor cauze naturale sau artificiale;

b) depozitele sedimentare la linia tărmului sau formate prin retragerea mării, indiferent de cauze;

c) avansarea uscatului, cauzată direct sau indirect de orice fel de lucrare costieră;

d) uscatul invadat de mare, din orice cauză, devenind o parte a fundului mării;

e) falezele care sunt în contact cu marea sau cu proprietatea publică a statului, până la 10 m în spatele crestei falezei;

f) uscatul, delimitat la punctele anterioare, care, din orice cauză, a pierdut calitatea sa de plajă sau de faleză;

g) insulele formate în marea interioară/teritorială;

h) lucrările si instalatiile situate în zona costieră, inclusiv cele de semnalizare, ce constituie bunuri apartinând proprietătii publice a statului, precum si uscatul aferent functionării acestora;

i) incintele portuare si lucrările de protectie a acestora;

j) marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice exclusive si ale platoului continental.

(2) Litoralul care se dezvoltă în regim natural este constituit din sectoare de tărm neafectate de interventia directă a activitătii umane. Acesta se clasifică în litoral cu altitudine joasă - plajele si litoral cu altitudine relativ înaltă - falezele.

(3) Litoralul în regim construit se referă la lucrări, instalatii si structuri hidrotehnice costiere realizate sau care se vor realiza pentru activităti economice - porturi, structuri similare sau adiacente - si pentru amenajarea si protectia zonei costiere - diguri, consolidări.

Art. 3. - Din punct de vedere geomorfologic zona costieră se împarte în două sectoare:

a) sectorul nordic, delimitat de Bratul Chilia si Capul Midia, care include Rezervatia Biosferei “Delta Dunării”;

b) sectorul sudic, delimitat de Capul Midia si Vama Veche.

Art. 4. - (1) Delimitarea zonei terestre de cea marină se realizează prin intermediul interfetei mare-uscat, linia tărmului, existenta la data sau în perioada măsurării si pe care Directia hidrografică maritimă din cadrul Ministerului Apărării Nationale o utilizează la realizarea hărtilor de navigatie.

(2) Conform standardelor Organizatiei Hidrografice Internationale, măsurătorile privind linia tărmului se actualizează într-un interval de 3-5 ani, în functie de situatia concretă a zonei în cauză.

(3) În cazul sectoarelor de tărm unde nu există măsurători sau acestea sunt incomplete, delimitarea domeniului public al statului se face prin aplicarea procedurii de delimitare a sectoarelor învecinate sau zonelor similare apartinând zonei costiere.

Art. 5. - În zonele cu plaje acoperite cu vegetatie naturală se consideră limita de înaintare a valurilor de furtună la contactul cel mai apropiat de interfata mare-uscat dintre plaja fără vegetatie si cea cu vegetatie frecventă.

Art. 6. - Reprezentarea pe hărti si planuri a zonei dintre limita minimă si cea maximă de înaintare a valurilor se realizează prin raportare la linia medie a contactului mare-uscat.

Art. 7. - Limita maximă terestră a domeniului public al statului în sectoarele prevăzute la art. 3 se stabileste luându-se în considerare delimitarea zonelor functionale, dar si componentele geomorfologice specifice, în conformitate cu prevederile legale.

Art. 8. - (1) Plaja reprezintă un depozit sedimentar natural de protejare a tărmului împotriva actiunii distructive a mării.

(2) Plaja emersă este o fâsie neconsolidată de tărm, constituită din nisip/galeti/fragmente de roci, ce se extinde în mod natural de la linia apei până la contactul cu vegetatia permanentă.

(3) Delimitarea fizică a plajei se stabileste după identificarea componentelor geomorfologice specifice pentru plajele naturale - berme, dune - si geomorfologice combinate cu cele antropice pentru plajele în regim construit. Delimitarea fizică a plajei va fi precedată de efectuarea unor analize geomorfologice si ecologice pentru identificarea caracteristicilor functionale ale acesteia.

Art. 9. - Din punct de vedere tehnic, delimitarea domeniului public al statului în zona costieră se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a pozitiei, configuratiei si mărimii suprafetelor, situate de o parte si de alta a liniei tărmului.

Art. 10. - Pe baza criteriilor de utilizare si gestionare, zona costieră se clasifică în următoarele zone functionale:

a) în sectorul nordic - zona terestră;

a.1. zone strict protejate;

a.2. zone tampon;

a.3. zone economice;

b) în sectorul sudic - zona terestră:

b.1. zone cu plaje turistice;

b.2. zone cu plaje neamenajate, care includ dune si vegetatie de nisip;

b.3. zone cu faleze;

b.4. rezervatii naturale;

c) în sectorul sudic - zona de la interfata mare-uscat:

c.1. porturi si constructii hidrotehnice aferente;

c.2. constructii hidrotehnice - emerse si submerse - de protectie litorală;

c.3. lucrări de consolidare a falezelor;

d) în sectorul nordic si sudic - zona marină:

d.1. zone de căi navigabile si rade portuare;

d.2. raioane de pregătire si executie a misiunilor specifice de către navele militare;

d.3. zone de crestere a molustelor;

d.4. zone de pescuit;

d.5. zone de agrement nautic;

d.6. zone de îmbăiere.

Art. 11. - (1) Delimitarea si marcarea limitei administrative a domeniului public al statului în zona costieră se realizează în conditiile legii, cu avizul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Ministerului Administratiei si Internelor si Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor, de către institutii de specialitate autorizate de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie si, după caz, de Directia topografică militară, Directia hidrografică maritimă din cadrul Ministerului Apărării Nationale si Administratia Natională “Apele Române”.

(2) În sensul prezentei hotărâri, prin limită administrativă a domeniului public al statului se întelege zona costieră administrată de către autoritătile publice centrale competente potrivit legii si delimitată potrivit prezentei metodologii.

Art. 12. - Unitătile administrativ-teritoriale au obligatia să actualizeze o dată la 5 ani, folosind metode fotogrammetrice, planurile urbanistice generale prin introducerea zonelor costiere si de litoral apartinând statului, după finalizarea lucrărilor tehnice de delimitare a acestora.

Art. 13. - În delimitarea domeniului public si a zonelor functionale din zona costieră se va lua în considerare necesitatea asigurării accesului liber al publicului la linia tărmului, în conditiile legii.

Art. 14. - Principalele documente tehnice necesare delimitării domeniului public al statului, corespunzător zonei costiere, sunt:

a) registrul cadastral al proprietarilor;

b) planuri si hărti topografice la scări convenabile;

c) planuri cadastrale la diferite scări;

d) planuri de amenajare a teritoriului si de urbanism;

e) imagini aeriene - analogice sau digitale;

f) imagini satelitare - analogice sau digitale.

Art. 15. - La nivelul unitătilor administrativ-teritoriale, lucrările tehnice pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră în cadrul studiului cadastral constau în:

a) recunoasterea terenului;

b) stabilirea metodelor adecvate de ridicare topografică;

c) delimitarea pe toată lungimea litoralului a unei fâsii de teren late de 50-150 m, măsurată de la linia cea mai înaintată a mării, în functie de lătimea zonei costiere, în care sunt interzise orice fel de constructii definitive;

d) identificarea categoriilor de folosintă, a destinatiei terenurilor si a proprietarilor de terenuri din cadrul zonei costiere;

e) măsurători topografice cu aparate de mare precizie pentru marcarea pe teren a limitei zonei costiere si actualizarea planurilor cadastrale existente în zonă.

Măsurătorile din teren se fac plecându-se de la reteaua geodezică de stat si axul cadastral de referintă al zonei costiere. În functie de necesităti, se va proceda la o îndesire a măsurătorilor;

f) întocmirea, conform Normelor tehnice de introducere a cadastrului general, aprobate în conditiile legii, a planurilor cadastrale cuprinzând zona costieră;

g) întocmirea schitelor de reperaj si a descrierilor topografice pentru punctele bornate pe limita zonei costiere si a punctelor bornate din reteaua de îndesire si de ridicare;

h) marcarea în teren, prin borne, a portiunii din zona costieră care constituie domeniul public;

i) inventarierea coordonatelor, în sistemul national de referintă Stereografic 1970, pentru toate punctele materializate, pe suport analogic si digital (fisier ASCII);

j) întocmirea planurilor cadastrale digitale si a bazelor de date aferente, conform Normelor tehnice elaborate în conditiile legii de Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie.

Art. 16. - Documentatia cadastrală pentru delimitarea zonei costiere se va întocmi de către persoane fizice sau juridice autorizate să realizeze si să verifice lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei si cartografiei pe teritoriul României, în conditiile legii.

Art. 17. - (1) Pentru delimitările topometrice în teren se vor utiliza reteaua geodezică de stat, precum si reteaua bazei bornate litorale.

(2) Pentru supravegherea elementelor constituente ale zonei costiere, reteaua bazei bornate determinată în sistemul de referintă national va fi reactualizată periodic de către institutiile abilitate conform prevederilor legale.

(3) Reteaua geodezică de stat va fi inventariată permanent de către oficiile judetene de cadastru, geodezie si cartografie, în conditiile legii.

Art. 18. - (1) Gestionarea informatiei si a bazei de date integrate referitoare la zona costieră se realizează în permanentă de către autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si gospodăririi apelor, sub coordonarea Comitetului national al zonei costiere.

(2) În cazul unor evenimente de mediu deosebite, cu efecte distructive majore asupra litoralului, Comitetul national al zonei costiere se întruneste de urgentă pentru analizarea situatiei create, în vederea actualizării delimitării domeniului public al statului.

Art. 19. - Toate activitătile, informatiile, documentatiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului în zona costieră se vor constitui în elemente de inventar la nivel national, ca informatii asupra zonei costiere si de mediu.

Art. 20. - Persoanele fizice si juridice, autoritătile administratiei publice centrale si locale, detinătorii de date si informatii legate de procesul de delimitare a zonei costiere si de stabilire a proprietătii au obligatia să furnizeze executantului lucrării toate informatiile solicitate, în conditiile legii.

Art. 21. - Guvernul este împuternicit să verifice, prin autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si gospodărirea apelor, statutul legal al proprietătii în zona costieră si să actioneze în consecintă pentru respectarea dreptului proprietătii publice.

Art. 22. - (1) Comitetul national al zonei costiere va semna cu fiecare vecin, proprietar sau administrator al zonei costiere, un proces-verbal de situatie.

(2) Documentatia finală a delimitării domeniului public în zona costieră va fi transmisă la oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie spre a fi receptionată din punct de vedere topografic, apoi la biroul de carte funciară pentru publicitatea imobiliară, în conditiile legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii “Infrastructura conexă de pe teritoriul românesc a obiectivului «Pod peste fluviul Dunărea, la Calafat – Vidin»”

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investitii “Infrastructura conexă de pe teritoriul românesc a obiectivului «Pod peste fluviul Dunărea, la Calafat – Vidin»” prevăzuti în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finantarea obiectivului de investitii ai căror indicatori tehnico-economici sunt aprobati conform art. 1 se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, în limita prevăzută anual cu această destinatie, din credite externe si din alte surse legal constituite.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Neculae Eugeniu Plăiasu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 15 aprilie 2004.

Nr. 572.


*) Anexa se comunică Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor fundamentale pentru gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele fundamentale pentru gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Directia radiatii ionizante, Directia radioprotectie si deseuri radioactive, Directia reactori nucleari, Directia controlul calitătii, Directia materiale speciale din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Lucian Biro

 

Bucuresti, 25 martie 2004.

Nr. 56.

 

ANEXĂ

NORME FUNDAMENTALE

pentru gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive

 

CAPITOLUL I

Scop si definitii

 

Art. 1. - Prezentele norme stabilesc principiile si cerintele generale privind aplicarea gospodăririi în sigurantă a deseurilor radioactive, inclusiv a combustibilului nuclear uzat, potrivit prevederilor Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 111/1996.

Art. 2. - Prezentele norme completează prevederile Normelor fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 14/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 si nr. 404 bis din 29 august 2000, denumite în continuare NFSR.

Art. 3. - (1) Etapele de bază în gospodărirea deseurilor radioactive sunt definite în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele norme.

(2) În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii si expresiile care se definesc în Legea nr. 111/1996 si în NFSR, mai sunt utilizati termeni si expresii specifice, ale căror definitii sunt date în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentele norme.

 

CAPITOLUL II

Domeniul de aplicabilitate

 

Art. 4. - (1) Prezentele norme se aplică activitătilor legate de gospodărirea deseurilor radioactive, de la generare si până la depozitarea definitivă.

(2) Prezentele norme se aplică atât deseurilor radioactive si surselor orfane rezultate din practici prezente sau desfăsurate în trecut, cât si deseurilor radioactive rezultate în urma unei interventii în caz de accident nuclear.

Art. 5. - Prezentele norme se aplică, împreună cu reglementările specifice emise de autoritătile competente, si în cazul activitătilor legate de gospodărirea deseurilor radioactive care prezintă pericole suplimentare, cum ar fi cele chimice, biologice, piroforice, inflamabile etc.

 

CAPITOLUL III

Obiectivul gospodăririi în sigurantă a deseurilor radioactive

 

Art. 6. - Obiectivul gospodăririi în sigurantă a deseurilor radioactive este protejarea sănătătii oamenilor si a mediului, acum si în viitor, fără transferarea nejustificată a răspunderii către generatiile viitoare.

 

CAPITOLUL IV

Principiile fundamentale ale gospodăririi deseurilor radioactive si cerintele generale privind aplicarea principiilor

 

Principiul 1: Protectia sănătătii populatiei

Art. 7. - Deseurile radioactive trebuie să fie gospodărite astfel încât să asigure un nivel acceptabil al sănătătii oamenilor.

Art. 8. - În gospodărirea deseurilor radioactive trebuie luate în considerare diversele căi posibile de expunere a fiintei umane la radiatii, asigurându-se că expunerile se încadrează în cerintele prevăzute de NFSR si de reglementările specifice emise de Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN.

Art. 9. - În justificarea oricărei practici, care trebuie realizată conform prevederilor NFSR, trebuie să fie luată în considerare gospodărirea deseurilor radioactive rezultate din practica respectivă.

Art. 10. - Planificarea activitătilor de gospodărire în sigurantă a deseurilor radioactive trebuie să acopere întreaga perioadă în care radioactivitatea deseurilor prezintă pericole pentru sănătatea oamenilor, cu luarea în considerare a următoarelor circumstante:

a) beneficiile practicii si expunerile potentiale se pot referi la grupuri de populatie separate în timp de mai multe generatii;

b) perioadele mari conduc la incertitudini crescute în ceea ce priveste rezultatele evaluării securitătii;

c) radionuclizii se dezintegrează în timp.

Art. 11. - Sursele orfane recuperate, precum si deseurile rezultate în urma unei interventii trebuie predate ca deseu radioactiv unei unităti specializate pentru tratarea, conditionarea, depozitarea intermediară si/sau depozitarea definitivă a deseurilor radioactive.

Principiul 2: Protectia mediului

Art. 12. - Deseurile radioactive trebuie să fie gospodărite astfel încât să asigure un nivel acceptabil de protectie a mediului.

Art. 13. - La depozitarea definitivă a deseurilor radioactive se vor prefera concentrarea si izolarea radionuclizilor fată de dilutia si dispersia în mediu.

Art. 14. - În evaluările de securitate pentru activitătile de depozitare definitivă a deseurilor radioactive trebuie să fie considerate pe termen lung:

a) impactul eliberărilor, normale sau potentiale, de radionuclizi în mediu asupra organismelor umane;

b) impactul eliberărilor, normale sau potentiale, de radionuclizi în mediu asupra altor specii decât specia umană;

c) efectele adverse asupra viitoarei disponibilităti a resurselor naturale: pământ, ape de suprafată, ape freatice, materii prime;

d) impactul neradiologic: poluare chimică, alterarea habitatului natural.

Art. 15. - În stabilirea limitelor derivate de emisie a efluentilor radioactivi din cadrul oricărei practici trebuie să se tină seama de efectul acumulărilor de radioactivitate rezultate în urma evacuărilor îndelungate.

Art. 16. - Limitele derivate de emisie a efluentilor radioactivi trebuie stabilite la niveluri care să asigure că atât dozele primite de un membru al grupului critic, cât si radioactivitatea mediului sunt mentinute la valori cât mai scăzute rezonabil posibil.

Art. 17. - La stabilirea limitelor derivate de emisie a efluentilor radioactivi trebuie să se tină seama si de impactul neradiologic asupra mediului, asigurându-se ca nivelul de protectie fată de acest impact să fie cel putin la fel de bun ca acela cerut pentru activităti industriale similare.

Art. 18. - Importul de deseuri radioactive este interzis, cu exceptia situatiilor prevăzute de Legea nr. 111/1996.

Principiul 3: Protectia dincolo de granitele nationale

Art. 19. - Deseurile radioactive trebuie să fie gospodărite astfel încât să fie luate în considerare efectele asupra sănătătii oamenilor si asupra mediului atât din tară, cât si de dincolo de granitele tării.

Art. 20. - Evaluările de securitate pentru activitătile de gospodărire a deseurilor radioactive trebuie să demonstreze că impactul asupra sănătătii oamenilor si asupra mediului din alte tări nu este mai mare decât cel considerat acceptabil pentru interiorul tării.

Art. 21. - În cazul activitătilor de gospodărire a deseurilor radioactive care pot avea impact asupra sănătătii oamenilor si asupra mediului din alte tări trebuie asigurat schimbul de informatii cu autoritătile competente din tările respective privind emisiile normale si potentiale de efluenti radioactivi si migrările de radionuclizi, conform prevederilor legislatiei românesti si ale conventiilor si acordurilor internationale la care România este parte.

Art. 22. - Exportul de deseuri radioactive este permis numai în state care au capacitatea tehnică si administrativă si structura de reglementare care să permită gospodărirea, respectiv depozitarea definitivă în conditii corespunzătoare standardelor internationale.

Principiul 4: Protectia generatiilor viitoare

Art. 23. - Deseurile radioactive trebuie să fie gospodărite astfel încât impactul estimat asupra generatiilor viitoare să nu depăsească impactul considerat acceptabil în prezent.

Art. 24. - Importul surselor radioactive care contin radionuclizi de viată lungă, având concentratia activitătii superioară valorilor care permit depozitarea definitivă la suprafata sau în apropierea suprafetei solului, este permis numai dacă există un angajament din partea producătorului sau a exportatorului privind acceptarea returnării în tara de origine a surselor după utilizare.

Art. 25. - Depozitarea definitivă a deseurilor radioactive se poate face numai dacă este asigurată confinarea radionuclizilor, printr-un sistem multibarieră, care constă din forma deseului, ambalaj, bariere ingineresti ale depozitului si bariere naturale corespunzătoare aflate pe amplasamentul depozitului definitiv.

Art. 26. - Prima barieră pentru a asigura confinarea radionuclizilor, reprezentată de forma deseului, trebuie să fie compatibilă atât cu deseurile si ambalajul, cât si cu mediul de depozitare.

Art. 27. - Depozitarea definitivă a deseurilor radioactive într-un anumit depozit se poate face numai dacă activitatea totală si concentratia de activitate a deseurilor radioactive sunt inferioare unor valori limită, stabilite pentru fiecare radionuclid în procesul de evaluare a securitătii, si aprobate de CNCAN prin autorizatia depozitului.

Art. 28. - Valorile limită prevăzute la art. 27 sunt stabilite astfel încât să fie asigurate protectia sănătătii oamenilor si protectia mediului la orice moment de timp.

Art. 29. - Deseurile radioactive de viată lungă, având concentratia activitătii superioară valorilor care permit depozitarea definitivă la suprafata sau în apropierea suprafetei solului, pot fi depozitate definitiv în depozite geologice adânci, amenajate astfel încât să fie asigurate protectia sănătătii oamenilor si protectia mediului la orice moment de timp.

Art. 30. - În evaluarea securitătii pentru amplasarea depozitului definitiv trebuie să se tină seama de prezenta în zonă a resurselor naturale, a căror viitoare explorare sau exploatare ar putea avea efecte negative asupra capacitătii de retinere a depozitului definitiv.

Art. 31. - Depozitarea intermediară pe termen lung a deseurilor radioactive se poate face numai dacă deseurile sunt conditionate corespunzător, asigurându-se izolarea acestora pe durata depozitării intermediare.

Art. 32. - Conditionarea în vederea depozitării intermediare pe termen lung a deseurilor radioactive trebuie realizată astfel încât să nu afecteze în mod negativ viitoarea depozitare definitivă a acestor deseuri.

Art. 33. - Sistemul de evidentă a gestionării deseurilor radioactive trebuie să permită păstrarea tuturor informatiilor relevante privind deseurile respective.

Art. 34. - Sistemul de evidentă a deseurilor radioactive trebuie conceput si realizat astfel încât să permită păstrarea informatiilor cel putin pe durata cât deseurile radioactive prezintă risc pentru sănătatea omului sau pentru mediu.

Principiul 5: Povara asupra generatiilor viitoare

Art. 35. - Deseurile radioactive vor fi gospodărite în asa fel încât să nu impună o povară excesivă asupra generatiilor viitoare.

Art. 36. - (1) Responsabilitatea pentru realizarea activitătilor principale de gospodărire a deseurilor radioactive produse în cadrul unei practici revine generatiilor care au beneficiat de pe urma practicii respective.

(2) Anumite activităti limitate, cum ar fi continuarea controlului institutional al unui depozit definitiv de deseuri radioactive, pot fi trecute în responsabilitatea generatiilor viitoare.

(3) Responsabilitatea generatiei prezente include dezvoltarea tehnologiei, construirea si operarea instalatiilor de tratare si depozitare, asigurarea fondurilor necesare pentru gospodărirea deseurilor radioactive, asigurarea controlului si a planurilor pentru gospodărirea deseurilor radioactive.

Art. 37. - Planificarea în timp si implementarea depozitării definitive a diverselor tipuri de deseuri radioactive depind de factori stiintifici, tehnici, sociali si economici, cum ar fi disponibilitatea, acceptabilitatea, caracterizarea si amenajarea unor amplasamente potrivite si scăderea nivelului de radioactivitate si al generării căldurii pe durata depozitării intermediare.

Art. 38. - Gospodărirea deseurilor radioactive trebuie, pe măsura posibilului, să nu se bazeze pe aranjamente sau actiuni institutionale îndelungate, desi generatiile viitoare pot decide să utilizeze asemenea aranjamente, de exemplu pentru a monitoriza depozitele definitive de deseuri radioactive sau pentru a recupera deseurile radioactive după ce a avut loc închiderea depozitului definitiv.

Principiul 6: Cadrul legislativ national

Art. 39. - Deseurile radioactive trebuie gestionate într-un cadru legislativ national care să prevadă alocarea clară a responsabilitătilor si prevederi pentru independenta functiilor de reglementare.

Art. 40. - (1) Practicile care implică gospodărirea deseurilor radioactive necesită autorizare din partea CNCAN, conform prevederilor reglementărilor specifice.

(2) Cerintele pentru autorizarea practicilor care implică gospodărirea deseurilor radioactive sunt prevăzute în Legea nr. 111/1996, în NFSR si în reglementările specifice.

(3) Repartizarea responsabilitătilor si stabilirea surselor financiare destinate sustinerii si realizării activitătilor de gospodărire a deseurilor radioactive, inclusiv a combustibilului nuclear uzat sunt prevăzute în Ordonanta Guvernului nr. 11/2003 privind gestionarea combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 320/2003.

Principiul 7: Controlul generării deseurilor radioactive

Art. 41. - Generarea deseurilor radioactive trebuie mentinută la nivelul minim practic posibil.

Art. 42. - Minimizarea generării deseurilor radioactive trebuie să fie asigurată, atât ca volum, cât si ca activitate, prin proiectare corespunzătoare si prin practici adecvate de operare si dezafectare.

Art. 43. - În scopul îndeplinirii cerintei prevăzute la art. 42, este necesar, între altele, să se asigure:

a) selectionarea si controlul materialelor;

b) reciclarea si refolosirea materialelor, inclusiv prin eliberarea de sub cerintele de autorizare;

c) implementarea procedurilor adecvate de operare, inclusiv a celor referitoare la caracterizarea din punct de vedere fizic, chimic si radiologic a deseurilor si la sortarea diverselor tipuri de materiale si deseuri.

Principiul 8: Interdependentele referitoare la generarea si gospodărirea deseurilor

Art. 44. - Interdependentele referitoare la generarea si gospodărirea deseurilor trebuie luate în considerare în mod adecvat.

Art. 45. - În vederea îndeplinirii cerintei prevăzute la art. 44:

a) decizia privind o anumită etapă a gospodăririi deseurilor radioactive trebuie luată numai după ce au fost analizate implicatiile asupra etapelor ulterioare, inclusiv eventualitatea închiderii unei viitoare alternative, precum si consecintele privind generarea de deseuri suplimentare;

b) la luarea deciziei privind o anumită etapă a gospodăririi deseurilor radioactive sau o anumită operatiune care generează deseuri radioactive, trebuie optimizate securitatea si eficacitatea gospodăririi deseurilor, luându-se în considerare, între altele, identificarea căilor de generare a deseurilor, caracterizarea deseurilor si implicatiile privind transportul deseurilor radioactive;

c) decizia trebuie să fie luată cu evitarea unor cerinte care ar putea compromite securitatea operatională sau securitatea în etapele ulterioare.

Principiul 9: Securitatea instalatiilor

Art. 46. - Securitatea instalatiilor pentru gospodărirea deseurilor radioactive trebuie să fie asigurată corespunzător pentru toată durata de viată a acestora.

Art. 47. - În vederea îndeplinirii cerintei prevăzute la art. 46, trebuie demonstrat, în procesul de autorizare a amplasării, proiectării, constructiei, punerii în functiune, operării si dezafectării instalatiei sau închiderii depozitului definitiv de deseuri radioactive, că este asigurată securitatea lucrătorilor, populatiei si a mediului, inclusiv prin prevenirea accidentelor si limitarea consecintelor acestora, dacă totusi se produc.

Art. 48. - Selectarea amplasamentului unei instalatii pentru gospodărirea deseurilor radioactive, în special în cazul unui depozit definitiv de deseuri radioactive, trebuie să tină seama de toti factorii relevanti care pot afecta securitatea instalatiei sau care pot fi afectati de instalatie.

Art. 49. - Proiectarea, constructia, operarea si activitătile desfăsurate în timpul dezafectării unei instalatii sau închiderii unui depozit definitiv trebuie să asigure si să mentină, după caz, un nivel adecvat de protectie pentru a limita posibilele impacturi radiologice.

Art. 50. - Pe toată durata de viată a instalatiilor de gospodărire a deseurilor radioactive:

a) sistemul de management al calitătii trebuie să corespundă cerintelor CNCAN;

b) pregătirea personalului instalatiilor respective trebuie să fie mentinută la un nivel corespunzător.

Art. 51. - Pe toată durata de viată a instalatiilor de gospodărire a deseurilor radioactive trebuie să fie realizate evaluări periodice de securitate, pentru a fi analizate securitatea si impactul asupra mediului.

 

CAPITOLUL V

Strategia de gospodărire a deseurilor radioactive

 

Art. 52. - (1) Gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive se face în conformitate cu prevederile strategiei nationale pe termen mediu si lung privind gestionarea combustibilului nuclear uzat si a deseurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală si dezafectarea instalatiilor nucleare, denumită în continuare strategie natională.

(2) Strategia natională prevăzută la alin. (1) este stabilită de către Agentia Natională pentru Deseuri Radioactive, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 11/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 320/2003.

Art. 53. - (1) Titularii de autorizatii pentru instalatii nucleare si radiologice, care produc sau detin deseuri radioactive, precum si titularii de autorizatii pentru statii de tratare a deseurilor radioactive sau pentru depozite de deseuri radioactive trebuie să prezinte la CNCAN:

a) strategia pe termen mediu si lung privind activitatea proprie, care trebuie să fie în concordantă cu strategia natională de gospodărire a deseurilor radioactive, prevăzută la art. 52;

b) evaluarea costurilor implicate de implementarea strategiei proprii;

c) dovada disponibilitătii fondurilor pentru acoperirea costurilor identificate la lit. b).

(2) Strategia proprie prevăzută la alin. (1) trebuie stabilită în conformitate cu principiile si cerintele prevăzute în prezentele norme si trebuie să fie în acord cu prevederile strategiei nationale.

(3) Strategia si evaluarea costurilor vor fi revizuite ori de câte ori apar modificări importante la nivelul strategiei nationale de gospodărire a deseurilor radioactive, la nivelul cerintelor de reglementare sau în ceea ce priveste cerintele tehnice.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 54. - Prezentele norme intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 55. - Autorizatiile eliberate de CNCAN unitătilor implicate în gospodărirea deseurilor radioactive rămân valabile până la data expirării lor.

Art. 56. - Titularii de autorizatie pentru instalatii nucleare si radiologice, care produc sau detin deseuri radioactive, precum si titularii de autorizatie pentru statii de tratare a deseurilor radioactive sau pentru depozite de

deseuri radioactive, valabile la data intrării în vigoare a prezentelor norme, trebuie să se încadreze în prevederile prezentelor norme în termen de cel mult 18 luni.

Art. 57. - Titularii de autorizatie pentru instalatii nucleare si radiologice, care produc sau detin deseuri radioactive, precum si titularii de autorizatie pentru statii de tratare a deseurilor radioactive sau pentru depozite de deseuri radioactive trebuie să notifice la CNCAN, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, despre măsurile stabilite în vederea conformării cu cerintele art. 56.

Art. 58. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme atrage, după caz, sanctionarea administrativă, contraventională sau penală, conform legii.

 

ANEXA Nr. 1

la normele fundamentale

 

ETAPELE DE BAZĂ

în gospodărirea deseurilor radioactive

 

1. Etapele gospodăririi deseurilor radioactive sunt:

pretratarea, tratarea, conditionarea, depozitarea intermediară, depozitarea definitivă.

2. Gospodărirea deseurilor radioactive consideră etapele de bază ca părti ale unui sistem total, de la generare până la depozitarea definitivă.

3. Deoarece deciziile luate într-o etapă pot închide alternative în alte etape, în timpul planificării, proiectării, constructiei, operării si dezafectării instalatiilor implicate în gospodărirea deseurilor radioactive, trebuie asigurată interdependenta dintre toate etapele.

4. Etapele gospodăririi deseurilor radioactive pot fi aplicate în functie de tipul acestora.

5. Deseurile radioactive trebuie caracterizate în scopul determinării proprietătilor lor fizice, chimice si radiologice si în scopul de a facilita păstrarea înregistrărilor si a acceptabilitătii lor de la o etapă la alta. Caracterizarea se poate realiza, de exemplu, în scopul separării (segregării) materialelor excluse sau a celor reutilizabile ori datorită metodei de depozitare sau pentru asigurarea conformitătii coletelor cu deseuri cu cerintele de depozitare intermediară si depozitare definitivă. Gospodărirea deseurilor radioactive trebuie să ia în considerare si implicatiile transportului de deseuri radioactive.

6. Pretratarea reprezintă totalitatea operatiunilor care au loc după generarea deseurilor, înaintea tratării. Pretratarea constă în una sau mai multe operatii: colectare, sortare, neutralizare si decontaminare si poate include si o perioadă de depozitare intermediară.

7. Prima etapă a pretratării se face la producătorul deseurilor, care, în orice caz, trebuie să asigure colectarea si sortarea deseurilor pe care le produce.

8. Ulterior, deseurile radioactive sunt transferate la unităti specializate unde se continuă pretratarea sau se trece la tratare.

9. Pretratarea este extrem de importantă deoarece asigură în multe cazuri cea mai bună oportunitate de sortare, de exemplu, pentru reciclare sau pentru depozitare ca deseuri neradioactive când contin cantităti de materiale radioactive excluse de la regimul de control.

De asemenea, această etapă asigură oportunitatea de sortare a deseurilor radioactive, de exemplu, pentru depozitarea la suprafată sau pentru depozitarea geologică.

10. Tratarea deseurilor radioactive include acele operatiuni făcute cu intentia de a asigura securitatea acestora sau din motive economice, realizate prin schimbarea caracteristicilor acestora.

11. Conceptele de bază ale tratării sunt reducerea volumului, eliminarea radionuclizilor sau schimbarea compozitiei. Exemple de astfel de operatiuni sunt: incinerarea deseurilor combustibile, compactarea deseurilor solide uscate, evaporarea, filtrarea sau tratarea cu schimbători de ioni a deseurilor lichide, precipitarea sau flocularea speciilor chimice. Cel mai des, pentru decontaminarea avansată a deseurilor lichide, se utilizează procese combinate. Acestea pot conduce la producerea de deseuri secundare ce necesită gospodărire separată: cartuse filtrante, răsini uzate, slam etc.

12. Conditionarea deseurilor radioactive implică acele operatiuni care transformă deseurile radioactive într-o formă potrivită pentru manipulare, transport, depozitare intermediară si depozitare definitivă. Operatiunile pot include imobilizarea deseurilor radioactive, plasarea deseurilor în containere si ambalarea suplimentară. Cea mai comună metodă de imobilizare include solidificarea deseurilor de joasă si medie activitate, de exemplu, în ciment sau bitum, sau vitrifierea deseurilor înalt active în matrice de sticlă.

Deseurile imobilizate pot fi ambalate în containere, de la butoaie standard de 200 litri la containere cu constructie complicată, aceasta depinzând de natura radionuclizilor si a concentratiei acestora. În multe cazuri tratarea si conditionarea pot avea loc în strânsă legătură una cu cealaltă.

13. Depozitarea intermediară a deseurilor radioactive implică mentinerea deseurilor radioactive astfel încât:

a) să fie asigurată izolarea, protectia populatiei si a mediului si monitorizarea;

b) să fie asigurate actiuni, cum ar fi: tratarea, conditionarea si depozitarea definitivă.

În unele cazuri depozitarea intermediară poate fi practicată din considerente tehnice, cum ar fi:

(i) stocarea deseurilor de viată scurtă pentru asigurarea dezintegrării si apoi eliberarea nerestrictivă;

(ii) stocarea deseurilor înalt active din considerente termice înainte de depozitarea geologică.

În unele cazuri depozitarea intermediară poate fi practicată din considerente economice sau politice.

14. Depozitarea definitivă este ultima etapă din sistemul de gospodărire a deseurilor radioactive. Aceasta constă, în principal, în plasarea deseurilor radioactive în instalatii de depozitare cu asigurarea unei securităti rezonabile, fără intentia de a fi mutate si fără a asigura supravegherea si întretinerea pe termen lung. Securitatea este, în principal, realizată prin concentrare si retinere care implică izolarea deseurilor radioactive conditionate în depozitul definitiv.

15. Izolarea este realizată prin plasarea de bariere în jurul deseurilor radioactive în scopul reducerii eliberării radionuclizilor în mediul înconjurător. Barierele pot fi naturale sau ingineresti si sistemul de izolare poate consta în una sau mai multe bariere. Un sistem multibariere asigură o izolare mai bună si asigură că orice eliberare de radionuclizi în mediul înconjurător va avea loc la un nivel acceptabil scăzut.

Barierele pot asigura o retinere absolută pentru o perioadă, asa cum ar fi containerul cu pereti metalici, sau pot întârzia eliberarea materialelor radioactive în mediul înconjurător, asa cum ar fi materialele de umplutură sau roca gazdă. În timpul perioadei când deseurile radioactive sunt retinute printr-un sistem de bariere, radionuclizii din deseuri se vor dezintegra. Sistemul de bariere este proiectat conform optiunii de depozitare alese si matricii de depozitare.

16. Depozitarea definitivă cuprinde si eliberarea efluentilor în mediul înconjurător în limitele autorizate, cu dispersie ulterioară. Aceasta este considerată potrivită numai pentru cantităti limitate din anumite deseuri.

 

ANEXA Nr. 2

la normele fundamentale

 

DEFINITII

 

a) Barieră - obstacol fizic care previne sau întârzie miscarea (migrarea) radionuclizilor sau a altor materiale între componentele unui sistem, de exemplu ale unui depozit de deseuri. În general, o barieră poate fi o barieră inginerească sau naturală.

b) Barieră multiplă - două sau mai multe bariere naturale ori ingineresti.

c) Coletul cu deseuri - produsul rezultat în urma conditionării care include forma deseului, containerul si orice barieră internă (de exemplu, materiale absorbante sau ecrane), pregătit în conformitate cu cerintele pentru manipulare, transport, depozitare intermediară si/sau depozitare definitivă.

d) Combustibil uzat - combustibil iradiat fără intentia de a mai fi utilizat în această formă (stare).

e) Conditionare - operatiunea prin care se produce coletul cu deseuri, corespunzător pentru manipulare, transport, depozitare intermediară si/sau depozitare definitivă. Conditionarea poate include conversia deseului într-o formă solidă, includerea deseului într-un container si includerea acestuia într-un supraambalaj.

f) Control institutional - controlul zonei amplasamentului depozitului definit de deseuri radioactive după închiderea acestuia, realizat de către o institutie sau autoritate desemnată prin lege, care include monitorizarea,supravegherea, lucrări de remediere si controlul utilizării terenului.

g) Depozit definitiv - instalatie nucleară în care sunt depozitate definitiv deseurile radioactive fără intentia de a fi recuperate.

h) Depozitare definitivă - amplasarea si păstrarea deseurilor radioactive într-un depozit amenajat sau o anumită locatie fără intentia de a fi recuperate. Termenul de depozitare definitivă include si eliberările directe,aprobate, de efluenti radioactivi în mediu. În afara termenului de depozitare definitivă se utilizează cu sens echivalent termenul dispunere finală.

i) Depozitare intermediară - plasarea deseurilor radioactive într-o instalatie nucleară în scopul izolării, protectiei mediului si controlului de către personal, cu intentia de a fi recuperate. Se utilizează cu sens echivalent termenul stocare intermediară.

j) Deseuri de viată lungă - deseuri continând radionuclizi cu timp de înjumătătire mai mare de 30 de ani, în cantităti si/sau concentratii superioare valorilor stabilite de CNCAN, pentru care se impune izolarea de biosferă.

k) Deseuri excluse - deseuri radioactive eliberate de sub regimul de autorizare conform nivelurilor de eliberare de sub regimul de autorizare aprobate de CNCAN.

l) Dezafectare - totalitatea activitătilor necesare a se desfăsura la o instalatie nucleară sau radiologică oprită definitiv, alta decât depozitul definitiv, în vederea eliberării nerestrictive sau utilizării amplasamentului.

m) Dispersie - efectul rezultat din procese, cum ar fi: transportul, difuzia sau amestecarea deseurilor ori efluentilor în apă sau în aer.

n) Eliberare în mediu - eliminarea planificată si controlată a radionuclizilor în mediu, care întruneste toate conditiile impuse de autoritatea competentă din domeniul nuclear.

o) Forma deseului - deseu radioactiv în forma sa fizică si chimcă, care rezultă după tratare si/sau conditionare înainte de ambalare (produs solid). Forma deseului este o componentă a coletului cu deseuri radioactive.

p) Gospodărirea deseurilor radioactive – totalitatea activitătilor administrative si operationale care sunt implicate în manipularea, transportul, pretratarea, tratarea, conditionarea, depozitarea intermediară si depozitarea definitivă a deseurilor rezultate din instalatii nucleare.

Termenul de gospodărire a deseurilor radioactive se referă si la gospodărirea combustibilului nuclear ars, pentru care nu se prevede o altă utilizare. În afara termenului de gospodărire a deseurilor radioactive se utilizează, cu sens echivalent, termenul de gestionare a deseurilor radioactive.

q) Imobilizare - conversia deseurilor într-o matrice prin solidificare, fixare sau încapsulare în scopul reducerii riscului de migrare ori dispersie în timpul manipulării, transportului, stocării si depozitării.

r) Închiderea depozitului definitiv - starea sau actiunea asupra depozitului definitiv la sfârsitul vietii de functionare.

Un depozit definitiv devine închis, în general după umplerea completă, prin acoperirea (astuparea) în cazul depozitelor de suprafaată, prin umplerea cu materialul de umplutură si/sau închiderea (sigilarea) în cazul depozitelor geologice, urmată de finalizarea activitătilor oricărei structuri anexe.

s) Migrare - miscarea materialelor prin diferite medii, datorată curgerii fluidelor.

t) Monitorizare - măsurări de parametri radiologici sau neradiologici, în vederea evaluării sau controlului expunerii si interpretarea acestor măsurători. Monitorizarea poate fi continuă sau discontinuă.

u) Pretratare - oricare dintre sau toate operatiile anterioare tratării, cum ar fi: colectarea, sortarea, neutralizarea si decontaminarea.

v) Remedierea mediului - actiunea de corectare sau curătare a amplasamentelor contaminate radioactiv, în care este posibilă existenta si a altor substante periculoase.

w) Termen lung - în contextul prezentelor norme:

1. pentru depozitare intermediară: peste 20 de ani;

2. pentru depozitare definitivă: perioadă care depăseste durata prevăzută pentru controlul institutional.

x) Tratare - operatiile efectuate în scopul cresterii securitătii sau din motive economice prin schimbarea caracteristicilor deseurilor. Obiectivele tratării sunt:

reducerea volumului, îndepărtarea radionuclizilor din deseuri si schimbarea compozitiei.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind eliberarea de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate în domeniul nuclear

 

În conformitate cu prevederile:

- Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind eliberarea de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate în domeniul nuclear, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Directia radiatii ionizante, Directia radioprotectie si deseuri radioactive, Directia reactori nucleari, Directia controlului calitătii, Directia materiale speciale din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Lucian Biro

 

Bucuresti, 31 martie 2004.

Nr. 62.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind eliberarea de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate în domeniul nuclear

 

CAPITOLUL I

Scop si definitii

 

Art. 1. - Prezentele norme stabilesc nivelurile de eliberare de sub regimul de autorizare a materialelor provenite din practici autorizate în domeniul nuclear, potrivit prevederilor Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 111/1996.

Art. 2. - Prezentele norme completează prevederile Normelor fundamentale de securitate radiologică aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 14/2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 si 404 bis din 29 august 2000.

Art. 3. - În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii si expresiile care se definesc în Legea nr. 111/1996 si în Normele fundamentale de securitate radiologică, în prezentele norme mai sunt utilizati termeni si expresii specifice, ale căror definitii sunt redate în anexa nr. 1 la prezentele norme.

 

CAPITOLUL II

Domeniul de aplicabilitate

 

Art. 4. - (1) Prezentele norme se aplică eliberării de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate în cadrul practicilor autorizate în domeniul nuclear.

(2) Prezentele norme se aplică si la eliberarea materialelor rezultate în urma unei interventii referitoare la expuneri cronice.

Art. 5. - (1) Prezentele norme nu se aplică eliberării de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practicile de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu si din practicile de fabricare a combustibilului nuclear, pentru care nivelurile de eliberare de sub regimul de autorizare sunt prevăzute în reglementările specifice practicilor respective.

(2) Prezentele norme nu se aplică eliberării în mediu de efluenti radioactivi lichizi sau gazosi, pentru care limitele derivate de emisie se stabilesc conform prevederilor Normelor fundamentale de securitate radiologică.

 

CAPITOLUL III

Obiectivul prezentelor norme

 

Art. 6. - (1) Obiectivul prezentelor norme este reglementarea scoaterii de sub control a materialelor provenite din activităti nucleare, astfel încât continutul de radioactivitate al materialelor respective să nu implice riscuri semnificative pentru populatie si mediu.

(2) Se consideră că eliberarea de sub regimul de autorizare a unor materiale nu prezintă riscuri pentru populatie sau mediu dacă, în urma analizării căilor de expunere, rezultă că este putin probabil ca doza anuală efectivă angajată de orice persoană din populatie în urma eliberării respective de sub regimul de autorizare să depăsească 10 µSv si este practic imposibil ca doza anuală respectivă să depăsească 100 µSv.

 

CAPITOLUL IV

Nivelurile de eliberare de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate sau interventii referitoare la expuneri cronice

 

Art. 7. - (1) Eliberarea de sub regimul de autorizare poate fi neconditionată sau conditionată.

(2) Materialele eliberate neconditionat de sub regimul de autorizare pot fi folosite în continuare fără restrictii.

(3) Materialele eliberate conditionat de sub regimul de autorizare pot fi reciclate/reutilizate numai în conformitate cu conditiile de eliberare.

Art. 8. - Nivelurile de eliberare de sub regimul de autorizare se referă la concentratia activitătii masice si la contaminarea superficială.

Art. 9. - (1) Materialele care îndeplinesc cerintele de excludere prevăzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologică pot fi eliberate neconditionat de sub regimul de autorizare conform prevederilor art. 13 din prezentele norme.

(2) Materialele solide care nu îndeplinesc cerintele de excludere prevăzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologică, dar care îndeplinesc prevederile anexei nr. 2 la prezentele norme, pot fi eliberate neconditionat de sub regimul de autorizare conform prevederilor art. 13 din prezentele norme, numai după ce titularul de autorizatie a obtinut:

a) autorizatia Ministerului Sănătătii prevăzută la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 111/1996;

b) aprobarea Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN, privind utilizarea valorilor obtinute conform prevederilor anexei nr. 2 ca niveluri de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare pentru materialele respective.

Art. 10. - (1) Nivelurile de eliberare conditionată de sub regimul de autorizare, precum si conditiile pentru eliberare se aprobă de către CNCAN, de la caz la caz, la propunerea titularului de autorizatie care detine materialele respective.

(2) În cazul în care eliberarea conditionată de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate sau din interventii referitoare la expuneri cronice nu exclude posibilitatea introducerii ulterioare a materialelor respective în circuitul economic si social, în vederea utilizării sau consumului de către populatie, CNCAN va emite aprobarea prevăzută la alin. (1) numai după ce titularul de autorizatie a obtinut în prealabil autorizatia Ministerului Sănătătii, prevăzută la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 111/1996.

(3) Pentru materialele solide, nivelurile de eliberare conditionată de sub regimul de autorizare se stabilesc atunci când, datorită unor circumstante speciale, cum ar fi cunoasterea precisă a destinatiei viitoare a materialului ce urmează a fi eliberat de sub regimul de autorizare sau dimensiunea redusă a volumului ori suprafetei materialului respectiv, este posibilă relaxarea nivelurilor de eliberare neconditionată.

(4) Pentru materialele lichide sau gazoase, altele decât efluentii radioactivi, nivelurile de eliberare conditionată de sub regimul de autorizare trebuie să fie stabilite pe baza unor scenarii conservative si numai în conditiile cunoasterii precise a destinatiei viitoare a materialelor respective.

 

CAPITOLUL V

Verificarea respectării nivelurilor de eliberare de sub regimul de autorizare

 

Art. 11. - Verificarea de către titularul de autorizatie a respectării nivelurilor de eliberare de sub regimul de autorizare se face utilizând următoarele metode, după caz:

a) măsurări directe ale materialelor ce urmează a fi eliberate;

b) măsurări de laborator asupra unor probe reprezentative;

c) utilizarea unor factori de scalare dedusi în mod corespunzător;

d) alte metode acceptate de CNCAN.

Art. 12. - Strategia de măsurare cuprinde cel putin următorii pasi:

a) gruparea materialelor ce urmează a fi măsurate în vederea eliberării, în asa fel încât să fie asigurată omogenitatea acestora atât în ceea ce priveste compozitia materialelor, cât si în ceea ce priveste originea acestora (pentru a se asigura omogenitatea spectrului de radionuclizi);

b) evaluarea spectrului de radionuclizi pentru materialele ce urmează a fi eliberate, prin analiza probelor, tinându-se cont de toate informatiile disponibile privind istoria operatională a materialului;

c) selectarea metodei (metodelor) de măsurare potrivite pentru a se demonstra respectarea nivelurilor de eliberare;

d) alegerea instrumentelor de măsurare potrivite si etalonarea lor corespunzătoare;

e) stabilirea procedurilor de măsurare, evidentă si raportare.

Art. 13. - (1) Eliberarea de sub regimul de autorizare poate fi efectuată numai după ce a fost aprobată de CNCAN.

(2) Aprobarea de către CNCAN a eliberării de sub regimul de autorizare se acordă numai dacă titularul de autorizatie a demonstrat că metodele, strategia, instrumentele si procedurile utilizate pentru măsurare garantează că nivelurile de eliberare sunt respectate.

(3) Aprobarea de către CNCAN a eliberării de sub regimul de autorizare se face:

a) în cadrul procesului de autorizare;

b) ulterior autorizării, prin emiterea aprobării de eliberare de sub regimul de autorizare, pe baza documentatiei înaintate de titularul de autorizatie.

 

CAPITOLUL 6

Controlul conformitătii si managementul calitătii

 

Art. 14. - În cazul eliberărilor conditionate, titularul de autorizatie trebuie să verifice permanent îndeplinirea conditiilor de eliberare.

Art. 15. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să raporteze periodic CNCAN tipurile si cantitătile de materiale eliberate de sub regimul de autorizare.

(2) În cazul eliberărilor conditionate, raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă si modul de îndeplinire a conditiilor de eliberare.

(3) Periodicitatea raportării prevăzute la alin. (1) si (2) este, dacă autorizatia, respectiv aprobarea de eliberare de sub regimul de autorizare, prevăzută la art. 13 alin. (3), nu prevede altfel, de un an.

Art. 16. - (1) Toate activitătile pe care titularul de autorizatie, detinător al materialelor ce urmează a fi eliberate de sub regimul de autorizare, sau orice altă persoană legal constituită, autorizată de CNCAN, urmează a le desfăsura pentru a verifica respectarea nivelurilor de eliberare de sub regimul de autorizare si a conditiilor de eliberate vor fi efectuate în cadrul unui sistem corespunzător de management al calitătii.

(2) În stabilirea cerintelor pentru sistemul de management al calitătii se va tine cont de cantitatea estimată de materiale ce urmează a fi eliberate si de complexitatea practicii din care provin materialele respective.

(3) Sistemul de management al calitătii trebuie, în particular, să acopere tinerea evidentei cantitătilor de materiale eliberate si a concentratiilor activitătilor masice continute de aceste materiale si/sau a contaminării superficiale a acestora, precum si, în cazul eliberării conditionate, tinerea evidentei îndeplinirii conditiilor de eliberare.

(4) Titularul de autorizatie trebuie să revadă periodic metodele, strategia, instrumentele si procedurile utilizate pentru măsurare, pentru a se convinge că cerintele pentru efectuarea corectă a măsurărilor sunt respectate corespunzător.

(5) În cazul eliberărilor conditionate, titularul de autorizatie trebuie să revadă, cu periodicitatea aprobată de CNCAN si ori de câte ori apar elemente noi, modul de stabilire a nivelurilor de eliberare conditionată, pentru a se convinge că scenariile de evaluare a dozelor maxime rămân conservative.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii finale

 

Art. 17. - Îndeplinirea cerintelor privind eliberarea de sub regimul de autorizare, prevăzute în prezentele norme, nu îl absolvă pe titularul de autorizatie de responsabilitatea sa de a îndeplini celelalte dispozitii ale legislatiei privind regimul materialelor, inclusiv al deseurilor care au alte caracteristici periculoase.

Art. 18. - Prezentele norme intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

 

DEFINITII

 

a) Eliberarea conditionată de sub regimul de autorizare este procesul prin care materialele provenite din practici din domeniul nuclear sau rezultate în urma interventiei referitoare la expuneri cronice la radiatii, având concentratiile activitătii masice si contaminarea superficială inferioare nivelurilor de eliberare conditionată de sub regimul de autorizare stabilite/aprobate de CNCAN, sunt declarate libere pentru utilizare, cu anumite restrictii, conform conditiilor pentru eliberarea respectivă.

b) Eliberarea neconditionată de sub regimul de autorizare este procesul prin care materialele provenite din practici din domeniul nuclear sau rezultate în urma interventiei referitoare la expuneri cronice la radiatii, având concentratiile activitătii specifice masice si contaminarea superficială inferioare nivelurilor de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare, sunt declarate libere pentru utilizare nerestrictivă.

c) Nivelurile de eliberare de sub regimul de autorizare sunt valori limită ale concentratiei activitătii masice sau ale contaminării superficiale, stabilite/aprobate de CNCAN pentru eliberarea de sub regimul de autorizare a materialelor provenite din practici din domeniul nuclear sau rezultate în urma interventiei referitoare la expuneri cronice la radiatii.

Nivelurile de eliberare diferă în functie de tipul eliberării (neconditionată sau conditionată).

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

NIVELURILE

de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare a materialelor care nu îndeplinesc cerintele de excludere prevăzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologică

 

1. Pentru materialele care nu îndeplinesc cerintele de excludere prevăzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologică, dar pentru care titularul de autorizatie a demonstrat că forma fizică, proprietătile fizico-chimice si cantitătile ce vor fi eliberate presupun că în orice scenariu rezonabil de încorporare cantitatea încorporată pe timp de un an prin inhalare de o persoană nu depăseste 0,5 g, iar cantitatea încorporată pe timp de un an prin ingestie nu depăseste 50 g, pot fi stabilite niveluri de eliberare neconditionată superioare.

2. Algoritmul de stabilire a noilor niveluri de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare este următorul:

a) se calculează valoarea:

minimum {1/Eγ  + 0,1Eβ, ALIinh/1.000, ALIing/100.000} , (1)

unde Eγ si Eβ sunt energiile efective în MeV pentru emisiile gama, respectiv beta ale radionuclidului, asa cum sunt prevăzute în Publicatia nr. 38 a Comisiei Internationale de Protectie Radiologică (ICRP), ALIinh este cea mai restrictivă valoare a limitei anuale de încorporare prin inhalare pentru o persoană expusă profesional, exprimată în Bq, calculată pentru doza efectivă anuală de 20 mSv, utilizându-se valorile pentru coeficientii de doză efectivă prevăzuti în tabelul 4-C1 din anexa nr. 4 la Normele fundamentale de securitate radiologică, iar ALIing este cea mai restrictivă valoare a limitei anuale de încorporare prin ingestie pentru o persoană expusă profesional, exprimată în Bq, calculată pentru doza efectivă anuală de 20 mSv, utilizându-se valorile pentru coeficientii de doză efectivă prevăzuti în tabelul 4-C1 din anexa nr. 4 la Normele fundamentale de securitate radiologică;

b) se rotunjeste valoarea calculată la un număr având nenulă numai prima cifră semnificativă;

c) se solicită la CNCAN, de către titularul de autorizatie interesat, aprobarea utilizării valorii obtinute conform lit. b) ca nivel de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare pentru concentratia activitătii, exprimată în Bq/g, si pentru contaminarea superficială, exprimată în Bq/cm2, pentru materialele care îndeplinesc cerintele prevăzute la pct. 1;

d) se solicită Ministerului Sănătătii, de către titularul de autorizatie interesat, autorizatia prevăzută la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind introducerea în circuitul economic si social a materialelor care îndeplinesc cerintele prevăzute la pct. 1 si al căror continut radioactiv este inferior nivelurilor de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare, aprobate de CNCAN conform prevederilor lit. c).

Nota 1. Pentru radionuclizii care sunt precursori într-o serie de dezintegrare, se va considera că nucleul precursor este în echilibru cu descendentii săi de viată scurtă. Ca urmare, în calculul lui Eg si E§ din formula (1) trebuie introdusă si contributia descendentilor respectivi.

Nota 2. În cazul unui amestec de radionuclizi, se consideră că sunt respectate nivelurile de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare, dacă este îndeplinită relatia:

 

n

 

Σ

Ci/CLi< 1, (2)

i =1

 

 

unde: Ci este concentratia radionuclidului i în materialul considerat, CLi este nivelul de eliberare neconditionată de sub regimul de autorizare, iar n este numărul de radionuclizi din amestec.