MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
172 (XVI) - Nr. 530 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 14 iunie 2004
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 216 din 6 mai 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990
Decizia nr. 222 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si
(7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
171. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru
Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor de securitate
radiologică - Proceduri de autorizare a activitătilor de minerit si preparare a
minereurilor de uraniu si toriu, de prelucrare a materiilor prime nucleare si
de producere a combustibilului nuclear
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
6 mai 2004
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Mihai
Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1,
2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
exceptie ridicată de Primarul municipiului Brasov în Dosarul nr.
1.344/F/CA/2003 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios
administrativ.
La
apelul nominal se prezintă Societatea Comercială “Carpatex” - S.A. Brasov, prin
consilier juridic, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Reprezentantul
Societătii Comerciale “Carpatex” - S.A. solicită respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, considerând că aceasta a fost ridicată în scop de
tergiversare a cauzei.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei,
arătând că dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate, iar Curtea Constitutională, prin mai multe decizii, a
constatat că dispozitiile art. 5 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 29/1990
sunt constitutionale.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 13 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.344/F/CA/2003, Curtea
de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
exceptie ridicată de primarul municipiului Brasov.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prin dispozitiile Constitutiei
sunt consfintite “regula garantării si ocrotirii dreptului de proprietate
publică prin lege (Legea nr.
213/1998), precum si regula inalienabilitătii bunurilor proprietate
publică”. În acelasi timp, se apreciază de către autorul exceptiei că
“inalienabilitatea nu poate fi restrânsă prin lege”, iar pe de altă parte, că
“nu poate fi asigurată, dacă mijloacele judiciare de a apăra această
inalienabilitate sunt limitate de legiuitorul ordinar sau organic, supunându-le
unor termene sau conditii”.
În
conceptia autorului exceptiei, “a conditiona admiterea actiunii în contencios
administrativ de respectarea unor proceduri administrative care, la fel, nu se
puteau efectua decât într-un anumit termen (30 de zile) nu poate constitui
decât o încălcare a inalienabilitătii bunurilor care apartin domeniului public.
Un bun din domeniul public nu este inalienabil dacă el poate fi uzurpat de un
tert si acesta îsi poate consolida titlul său prin simpla trecere a timpului.
Inalienabilitatea bunurilor din domeniul public include imprescriptibilitatea
lor si insesizabilitatea lor”. În sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate, este invocată încălcarea dispozitiilor art. 136 alin.
(2) si (4) ale Constitutiei republicate.
Curtea
de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ, formulându-si opinia asupra
exceptiei, apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit
prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele
Camerei Deputatilor consideră neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate ale
dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În fundamentarea acestui punct de vedere, se arată că “stabilirea unor termene
procedurale, care este de competenta legiuitorului, nu poate avea, în nici o
situatie, ca efect, vătămarea dreptului material - cazul de fată dreptul de
proprietate publică.
Asemenea
termene, care impun o diligentă din partea persoanei vătămate, au ca scop, pe
lângă evitarea prelungirii stării de anormalitate, si asigurarea unei anumite
stabilităti circuitului civil. Prin obligarea persoanei vătămate de a actiona într-un anumit termen
nu se aduce atingere inalienabilitătii proprietătii publice si nici nu este
lipsită proprietatea publică de ocrotirea si garantarea asigurate de
Constitutie”.
Guvernul
consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se si la
jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea
dispozitiilor legale criticate.
Presedintele
Senatului nu a
comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile părtilor si ale procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. 1, 2
si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie
1990, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: “Înainte de a
cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se
consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30
de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea
termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autoritătii emitente, care este obligată
să rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În
cazul în care cel care se consideră vătămat nu este multumit de solutia dată
reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la
comunicarea solutiei [...].
În
toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu
de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.”
Textul
constitutional al art. 136 alin. (2) si (4), invocat în sustinerea exceptiei,
are următorul cuprins: “(2) Proprietatea publică este garantată si ocrotită
prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale [...].
(4)
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice,
ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice
sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în
folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.”
În
esentă, critica de neconstitutionalitate a textului de lege care constituie
obiectul exceptiei constă în sustinerea că prin instituirea unor termene (de 30
de zile, respectiv de un an) prevăzute de dispozitiile criticate se încalcă
textele constitutionale care stabilesc inalienabilitatea si insesizabilitatea
bunurilor proprietate publică.
Analizând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Textul
de lege criticat prevede anumite conditii – în spetă termene - în cadrul cărora
instanta de contencios administrativ poate fi sesizată cu cererea persoanei
care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de
o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în
termenul legal a unei cereri, ceea ce, asa cum se arată si în punctele de
vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, nu poate avea
semnificatia modificării caracterului inalienabil al dreptului de proprietate
publică, cum pretinde autorul exceptiei. De altfel, art. 11 alin. (1) din Legea
nr.
213/1998 prevede că bunurile apartinând domeniului public sunt
inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, precizându-se că ele nu pot fi
înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite si nu pot fi dobândite de către
alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credintă asupra
bunurilor mobile. În acelasi timp, articolul respectiv prevede la alin. (2) că “actele
juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic
al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.
În
cauză însă, instanta are a se pronunta asupra unei cereri formulate în
conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990,
pentru anularea unui act administrativ.
În
jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a respins prin mai multe decizii
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea
nr. 29/1990.
(A se vedea în acest sens, de exemplu, deciziile: nr.
232 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 419 din 16 iunie 2003; nr.
199 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 476 din 3 iulie 2003; nr. 60 din 26 martie 1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 24 februarie 1998, mentinută prin
Decizia nr. 614 din 9 decembrie 1997, publicată în acelasi monitor oficial).
Prin Decizia nr. 60 din 26 martie 1997, Curtea Constitutională a retinut:
“Potrivit prevederilor constitutionale ale art. 48 alin. (2) [în prezent, art.
52 alin. (2) din Constitutia republicată], legiuitorul este abilitat să
stabilească conditiile si limitele exercitării dreptului la reparatie al
persoanei vătămate de un act administrativ.
Art. 5
alin. 5 din Legea nr. 29/1990
corespunde exigentelor acestei norme constitutionale, reglementând conditiile
de exercitare a actiunii. Nu se poate retine că aceste conditii ar încălca art.
135 alin. (5) din Constitutie [devenit art. 136 alin. (4) după republicarea
Constitutiei]. Dispozitiile atacate, având în vedere existenta unui termen
pentru sesizarea instantei de judecată, nu au tangentă cu prevederile art. 135
alin. (5) din Constitutie, republicată. Faptul că autoarea exceptiei nu a
solicitat în termen de un an anularea actului administrativ despre care sustine
că a vătămat-o într-un drept legitim nu poate fi considerat un motiv de
neconstitutionalitate”.
Fată
de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
exceptie ridicată de primarul municipiului Brasov în Dosarul nr.
1.344/F/CA/2003 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios
administrativ.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 6 mai 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
18 mai 2004
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7),
art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Dana
Titian - procuror
Maria
Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit.
a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1)
din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan în
Dosarul nr. 2.951/C/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.
La
apelul nominal sunt prezenti autorii exceptiei, prin avocat Florina Peta,
lipsind Societatea Comercială “IASON” - S.A. din Brasov, fată de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Avocatul
părtilor prezente solicită admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe care
le-a invocat în notele scrise depuse la instanta de judecată.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), întrucât autorul
exceptiei solicită, în esentă, să se lămurească întelesul textului criticat,
fapt care excedează competentei Curtii Constitutionale.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate vizând art. 24 alin. (1) si (7) si art. 27 alin. (1) si (2) din lege, arată că acestea nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, republicată, întrucât textele de lege criticate prevăd accesul liber la justitie.
Si, în
fine, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din lege, întrucât
autorul exceptiei nu indică prevederea constitutională pretinsă a fi încălcată,
contravenind astfel prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, republicată.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 12 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.951/C/2002, Tribunalul
Brasov – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si
(7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan
într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unei contestatii formulate în
baza Legii nr.
10/2001.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
16 si 21 din Constitutia României, republicată. În acest sens, sustin
următoarele:
1. În ceea ce priveste dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin că redactarea acestui text de lege este defectuoasă, întrucât “legiuitorul vorbeste despre asociat unic al societătii comerciale, desi Codul comercial în vigoare la 11 iunie 1948, când a fost efectuată nationalizarea imobilului, nu reglementa existenta unor societăti comerciale unipersonale, asimilabile societătii comerciale cu răspundere limitată, reglementată de Legea nr. 31/1990”. În opinia lor, având în vedere că textul de lege criticat nu a fost reglementat în raport cu prevederile legale privind societătile comerciale existente la data nationalizării, acesta este partial aplicabil în spetă si, totodată, prin consecintele sale, încalcă principiul accesului liber la justitie, deoarece, potrivit dispozitiilor legale criticate, decizia sau dispozitia detinătorului imobilului nu poate fi atacată în justitie.
2.
Referitor la dispozitiile art. 24 alin. (1) si (7) din Legea nr.
10/2001, autorii exceptiei sustin că “acest text de lege este mai mult
decât ambiguu”, iar sintagma “dacă restituirea în natură nu este aprobată sau
nu este posibilă” reprezintă o justificare a abuzurilor săvârsite de
detinătorii imobilelor, încălcându-se astfel prevederile constitutionale ale
art. 21, privind accesul liber la justitie.
De
asemenea, acestia sustin că alin. (7) al art. 24 prevede că, dacă oferta este
refuzată, persoana îndreptătită poate ataca în justitie decizia prevăzută la
alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, nu se
prevede nici o sanctiune pentru detinătorul imobilului în ipoteza în care
acesta nu aprobă sau afirmă că nu este posibilă restituirea în natură a
acestuia si, de asemenea, nu se prevede nici o sanctiune pentru ipoteza în care
detinătorul imobilului nu emite decizie sau dispozitie motivată, prin care să
ofere restituirea prin echivalent, pentru a curge termenul de 30 de zile pentru
persoana îndreptătită de a se adresa justitiei. Astfel, conchide autorul
exceptiei, “instantele resping cererile prin care se solicită obligarea
detinătorului imobilului să restituie în natură sau prin echivalent imobilul cu
motivarea că actiunile sunt premature în raport de împrejurarea că nu a fost
emisă decizie sau dispozitie privind modul de solutionare a notificării”.
3. Cu
privire la dispozitiile art. 27 alin. (1) si (2) din Legea nr.
10/2001, autorii exceptiei sustin că aceste texte legale, asa cum sunt
redactate, “lasă la discretia detinătorului imobilului aprecierea dacă
imobilele au fost preluate cu titlu valabil, dacă au intrat în patrimoniul unei
societăti comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, fără ca
persoana îndreptătită să aibă posibilitatea să verifice valabilitatea titlului
detinătorului ori a modului de privatizare”. Se creează astfel o inegalitate
între detinător si persoana îndreptătită, fapt care contravine art. 16 si 21
din Constitutie, republicată. În ceea ce priveste alin. (2) al art. 27, autorii
exceptiei sustin că acest text este inaplicabil în practică, deoarece, potrivit
dispozitiilor art. 27 alin. (1), “detinătorul imobilului se poate pronunta în
privinta situatiei juridice a acestuia numai după ce a fost notificat de către
persoana îndreptătită, iar aceasta este obligată să respecte termenul de 6 luni
pentru a formula o nouă notificare către A.P.A.P.S.”. Se instituie astfel o
inegalitate între persoana îndreptătită si detinătorul imobilului, ceea ce
contravine art. 16 din Constitutie, republicată, întrucât persoana îndreptătită,
fiind la discretia totală a detinătorului imobilului, nu poate formula
notificarea în termenul prevăzut de lege.
4. În
sfârsit, referitor la dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, autorii exceptiei sustin că aceste dispozitii sintră în coliziune
cu art. 18 lit. a) teza finală, potrivit căruia poate beneficia de restituirea
în natură persoana îndreptătită care era asociat unic al societătii
nationalizate ori persoanele îndreptătite asociate erau membri ai aceleiasi
familii”. Pe de altă parte, art. 32 alin. (1) nu mai mentine exceptia prevăzută
de art. 18 lit. a) teza finală, ceea ce reprezintă, în opinia autorilor
exceptiei, o negare a drepturilor recunoscute prin primul text de lege
mentionat.
Instanta
de judecată, exprimându-si
opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, arată următoarele:
Cu
privire la dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr.
10/2001, instanta apreciază că acestea nu aduc atingere accesului liber la
justitie. Referitor la critica ce vizează neconstitutionalitatea art. 24 alin.
(1) din actul normativ mai sus mentionat, instanta retine faptul că autorii
exceptiei nu au indicat dispozitia constitutională pretins încălcată prin acest
text de lege, astfel încât nu îsi poate exprima punctul de vedere cu privire la
această critică.
În
ceea ce priveste însă dispozitiile art. 24 alin. (7) din Legea nr.
10/2001, instanta opinează în sensul că acestea sunt neconstitutionale,
întrucât modul de reglementare al procedurii prealabile sesizării instantei
este de natură a duce la înlăturarea interventiei instantei judecătoresti,
deoarece creează posibilitatea amânării sine die a emiterii deciziei sau
dispozitiei, iar persoana îndreptătită se vede pusă în imposibilitatea de a-si
realiza drepturile pe calea justitiei.
De asemenea,
instanta apreciază ca neîntemeiată critica autorilor exceptiei privind
neconstitutionalitatea art. 27 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, iar cât priveste art. 27 alin. (2), consideră că solutionarea
cauzei nu depinde de acest text de lege, deoarece autorii exceptiei “nu au
făcut dovada că au notificat institutia publică implicată în privatizarea
societătii comerciale pârâte, ci doar pe aceasta din urmă”.
Si, în
sfârsit, arată că nu este întemeiată critica privind neconstitutionalitatea
art. 32 alin. (1), deoarece nu a fost indicat textul constitutional pretins
încălcat prin această dispozitie legală, astfel că nu îsi poate exprima opinia
cu privire la neconstitutionalitatea acestui text.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele
Camerei Deputatilor apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale,
fiind în concordantă cu prevederile art. 16 si 21 din Constitutie, republicată,
invocate de autorii exceptiei.
Guvernul
arată că
dispozitiile art. 18 lit. a) nu contin nici o restrictie privind accesul liber
la justitie, deoarece potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr.
10/2001, persoana îndreptătită, nemultumită de modul de rezolvare a cererii
de restituire în natură sau, după caz, de stabilire a măsurilor reparatorii
prin echivalent, are la dispozitie actiunea în justitie.
Referitor
la sustinerea autorilor exceptiei, potrivit căreia redactarea art. 24 alin. (1)
si (7) este “ambiguă”, arată că acest aspect constituie o problemă de
interpretare a legii, care este de competenta instantelor judecătoresti.
Cu
privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (7),
apreciază că nu contravin art. 21 din Constitutie, republicată, deoarece chiar
textul de lege criticat reglementează posibilitatea persoanei îndreptătite de a
ataca în justitie decizia prin care se refuză măsura reparatorie.
Si, în
fine, cu privire la neconcordanta dintre textul art. 32 alin. (1) si cel al
art. 18 lit. a), arată că aceasta este o problemă care excedează contenciosului
constitutional, fiind o problemă de competenta legiuitorului.
Avocatul
Poporului apreciază
ca neîntemeiată critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit.
a), art. 24 alin. (7) si ale art. 27 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, raportată la art. 21 din Constitutie, republicată. În ceea ce
priveste art. 24 alin. (1) din lege, arată că autorii exceptiei nu au indicat
textul constitutional încălcat, contrar prevederilor art. 12 alin. (2) din
Legea nr.
47/1992, republicată, astfel că această dispozitie nu poate forma obiectul
controlului de constitutionalitate.
Referitor
la critica art. 27 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, arată că, întrucât instanta a considerat că solutionarea cauzei nu
depinde de acest text de lege si, pe cale de consecintă, nu si-a exprimat
opinia cu privire la exceptia invocată, nici Avocatul Poporului nu îsi poate
exprima punctul de vedere cu privire la aceste dispozitii. În acest sens arată
că numai Curtea Constitutională poate decide cadrul constitutional si legal în
care s-ar putea examina exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Cu
privire la neconcordanta art. 32 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 fată de art. 18 lit. a) din acelasi act normativ, arată că
examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale, iar nu
compararea unor prevederi legale între ele.
Presedintele
Senatului nu a
comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost legal sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 18 lit. a), art. 24 alin.
(1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14
februarie 2001, texte de lege care au următorul continut:
- Art.
18 lit. a): “Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent si în
următoarele cazuri:
a)
persoana îndreptătită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor
si a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu exceptia cazului în
care persoana îndreptătită era unic asociat sau persoanele îndreptătite
asociate erau membri ai aceleiasi familii;”;
- Art.
24 alin. (1) si (7): “(1) Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu
este posibilă, după caz, detinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie
sau, după caz, prin dispozitie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin.
(1) să facă persoanei îndreptătite o ofertă de restituire prin echivalent,
corespunzătoare valorii imobilului. [...]
(7)
Dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptătită poate ataca
în justitie decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data
comunicării acesteia.”;
- Art.
27 alin. (1) si (2): “(1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil,
evidentiate în patrimoniul unei societăti comerciale privatizate cu respectarea
dispozitiilor legale, persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii
prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, actiuni la societăti
comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominală
folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii
imobilelor solicitate.
(2)
Notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează
institutiei publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru
Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (fostul Fond al
Proprietătii de Stat), ministerul de resort, autoritatea administratiei publice
locale - în a cărei rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea
acestuia.”;
- Art.
32 alin. (1): “Persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor
juridice nationalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au
dreptul la măsuri reparatorii constând în actiuni acordate cu precădere la
societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice
nationalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzactionată
pe piata de capital.”
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că prin
dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) si
ale art. 21 din Constitutia României, republicată, care au următorul continut:
- Art.
16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor
publice, fără privilegii si fără discriminări.”;
- Art.
21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea
drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2)
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3)
Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
(4)
Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a mai avut pe rolul său o
exceptie privind dispozitiile legale ce fac obiectul prezentei cauze, având o
motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 487 din 16 decembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 30 ianuarie
2004, a statuat că dispozitiile art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art.
27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, sunt constitutionale.
În
considerentele acestei decizii Curtea a retinut următoarele:
1. În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile
art. 18 lit. a) din Legea nr.
10/2001, în sensul că modul în care s-a reglementat stabilirea măsurilor
reparatorii în echivalent împiedică accesul liber la justitie, Curtea a decis
că textul criticat nu cuprinde o asemenea restrictie. Toate măsurile luate de
autoritătile si persoanele juridice prevăzute în Legea nr.
10/2001 pentru stabilirea si punerea în executare a măsurilor reparatorii
prevăzute de lege pot fi atacate în justitie de către persoanele interesate, pe
baza dispozitiilor pe care însăsi legea le prevede.
2.
Referitor la dispozitiile art. 24 alin. (1) si (7) din Legea nr.
10/2001, fată de care autorii exceptiei sustin că alin. (1) este “ambiguu”,
iar alin. (7) ar contraveni prevederilor art. 21 din Constitutie, republicată,
referitoare la accesul liber la justitie, întrucât nu prevăd sanctiuni împotriva
detinătorului imobilului care refuză să-l restituie persoanei îndreptătite,
Curtea a statuat că textul de lege vizat reglementează chiar posibilitatea
persoanei îndreptătite de a ataca în justitie decizia prin care se refuză
măsura reparatorie. De asemenea, a decis că nu poate fi primită nici critica
privind art. 24 alin. (1), deoarece interpretarea legii - deci si rezolvarea
eventualelor ambiguităti – nu este de competenta Curtii Constitutionale,
această atributie revenind instantelor judecătoresti în exercitarea
atributiilor de aplicare a legii.
3.
Referitor la art. 27 alin. (1) si (2) din Legea nr.
10/2001, cu privire la care autorii exceptiei sustin că prin textul
criticat se creează o inegalitate de tratament între detinătorul imobilului si
persoana îndreptătită la măsuri reparatorii, întrucât se lasă la aprecierea
detinătorului imobilului dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil, Curtea,
de asemenea, a decis că nici această critică nu poate fi primită, întrucât din
textul criticat nu rezultă un asemenea privilegiu pentru detinătorul
imobilului. Persoana îndreptătită are posibilitatea să obtină, în conditiile
legii, măsurile reparatorii pentru imobilele de care a fost deposedată fără
titlu valabil, iar asupra valabilitătii titlului se pronuntă, de asemenea, în
conditiile legii, instanta de judecată, iar nu detinătorul imobilului. Nu se
poate retine, asadar, încălcarea art. 16 din Constitutie, republicată,
referitor la principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor
publice.
4. Si,
în fine, cu privire la dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, text care în opinia autorilor exceptiei nu ar fi în concordantă cu
dispozitiile cuprinse în art. 18 lit. a), Curtea a retinut că existenta unor
neconcordante între diferite texte legale sau ambiguităti în formularea altora
nu reprezintă aspecte care vizează neconstitutionalitatea acestor texte, care
să se afle în competenta Curtii Constitutionale, ci probleme ce intră în
atributiile legiuitorului.
Atât
considerentele, cât si solutia pronuntată în această decizie sunt valabile si
în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură să determine o
reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24
alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan în
Dosarul nr. 2.951/C/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 18 mai 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria
Bratu
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
GUVERNUL ROMÂNIEI
COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL
ACTIVITĂTILOR NUCLEARE
pentru aprobarea
Normelor de securitate radiologică - Proceduri de autorizare a activitătilor de
minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, de prelucrare a
materiilor prime nucleare si de producere a combustibilului nuclear
În
conformitate cu prevederile:
- art. 5 din Legea nr.
111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare,
republicată, cu modificările si completările ulterioare;
-
Hotărârii Guvernului nr.
1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, cu modificările
ulterioare,
-
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul
administratiei publice centrale,
presedintele
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:
Art.
1. - Se aprobă Normele de securitate radiologică - Proceduri de autorizare a
activitătilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, de
prelucrare a materiilor prime nucleare si de producere a combustibilului
nuclear, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art.
2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art.
3. - Normele mentionate la art. 1 intră în vigoare în termen de 30 de zile de
la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art.
4. - Directia materiale speciale, Directia reactori nucleari, Directia
radioprotectie si deseuri radioactive, Directia controlul calitătii, Directia
radiatii ionizante, Directia relatii internationale, Directia economică si
Directia relatii publice, presă si protocol vor duce la îndeplinire prevederile
prezentului ordin.
Presedintele
Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,
Lucian
Biro
Bucuresti, 31 mai 2004.
Nr. 171.
|
|
