MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 530         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 14 iunie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 216 din 6 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

 

Decizia nr. 222 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

171. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor de securitate radiologică - Proceduri de autorizare a activitătilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, de prelucrare a materiilor prime nucleare si de producere a combustibilului nuclear

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 216

din 6 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de Primarul municipiului Brasov în Dosarul nr. 1.344/F/CA/2003 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă Societatea Comercială “Carpatex” - S.A. Brasov, prin consilier juridic, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societătii Comerciale “Carpatex” - S.A. solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că aceasta a fost ridicată în scop de tergiversare a cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei, arătând că dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutională, prin mai multe decizii, a constatat că dispozitiile art. 5 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 29/1990 sunt constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.344/F/CA/2003, Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de primarul municipiului Brasov.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prin dispozitiile Constitutiei sunt consfintite “regula garantării si ocrotirii dreptului de proprietate publică prin lege (Legea nr. 213/1998), precum si regula inalienabilitătii bunurilor proprietate publică”. În acelasi timp, se apreciază de către autorul exceptiei că “inalienabilitatea nu poate fi restrânsă prin lege”, iar pe de altă parte, că “nu poate fi asigurată, dacă mijloacele judiciare de a apăra această inalienabilitate sunt limitate de legiuitorul ordinar sau organic, supunându-le unor termene sau conditii”.

În conceptia autorului exceptiei, “a conditiona admiterea actiunii în contencios administrativ de respectarea unor proceduri administrative care, la fel, nu se puteau efectua decât într-un anumit termen (30 de zile) nu poate constitui decât o încălcare a inalienabilitătii bunurilor care apartin domeniului public. Un bun din domeniul public nu este inalienabil dacă el poate fi uzurpat de un tert si acesta îsi poate consolida titlul său prin simpla trecere a timpului. Inalienabilitatea bunurilor din domeniul public include imprescriptibilitatea lor si insesizabilitatea lor”. În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, este invocată încălcarea dispozitiilor art. 136 alin. (2) si (4) ale Constitutiei republicate.

Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ, formulându-si opinia asupra exceptiei, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate ale dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990. În fundamentarea acestui punct de vedere, se arată că “stabilirea unor termene procedurale, care este de competenta legiuitorului, nu poate avea, în nici o situatie, ca efect, vătămarea dreptului material - cazul de fată dreptul de proprietate publică.

Asemenea termene, care impun o diligentă din partea persoanei vătămate, au ca scop, pe lângă evitarea prelungirii stării de anormalitate, si asigurarea unei anumite stabilităti circuitului civil. Prin obligarea persoanei  vătămate de a actiona într-un anumit termen nu se aduce atingere inalienabilitătii proprietătii publice si nici nu este lipsită proprietatea publică de ocrotirea si garantarea asigurate de Constitutie”.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtilor si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: “Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autoritătii emitente, care este obligată să rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta.

În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este multumit de solutia dată reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei [...].

În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.”

Textul constitutional al art. 136 alin. (2) si (4), invocat în sustinerea exceptiei, are următorul cuprins: “(2) Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale [...].

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.”

În esentă, critica de neconstitutionalitate a textului de lege care constituie obiectul exceptiei constă în sustinerea că prin instituirea unor termene (de 30 de zile, respectiv de un an) prevăzute de dispozitiile criticate se încalcă textele constitutionale care stabilesc inalienabilitatea si insesizabilitatea bunurilor proprietate publică.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Textul de lege criticat prevede anumite conditii – în spetă termene - în cadrul cărora instanta de contencios administrativ poate fi sesizată cu cererea persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, ceea ce, asa cum se arată si în punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, nu poate avea semnificatia modificării caracterului inalienabil al dreptului de proprietate publică, cum pretinde autorul exceptiei. De altfel, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 prevede că bunurile apartinând domeniului public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, precizându-se că ele nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite si nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credintă asupra bunurilor mobile. În acelasi timp, articolul respectiv prevede la alin. (2) că “actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.

În cauză însă, instanta are a se pronunta asupra unei cereri formulate în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, pentru anularea unui act administrativ.

În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a respins prin mai multe decizii exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea nr. 29/1990. (A se vedea în acest sens, de exemplu, deciziile: nr. 232 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 16 iunie 2003; nr. 199 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 3 iulie 2003; nr. 60 din 26 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 24 februarie 1998, mentinută prin Decizia nr. 614 din 9 decembrie 1997, publicată în acelasi monitor oficial). Prin Decizia nr. 60 din 26 martie 1997, Curtea Constitutională a retinut: “Potrivit prevederilor constitutionale ale art. 48 alin. (2) [în prezent, art. 52 alin. (2) din Constitutia republicată], legiuitorul este abilitat să stabilească conditiile si limitele exercitării dreptului la reparatie al persoanei vătămate de un act administrativ.

Art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990 corespunde exigentelor acestei norme constitutionale, reglementând conditiile de exercitare a actiunii. Nu se poate retine că aceste conditii ar încălca art. 135 alin. (5) din Constitutie [devenit art. 136 alin. (4) după republicarea Constitutiei]. Dispozitiile atacate, având în vedere existenta unui termen pentru sesizarea instantei de judecată, nu au tangentă cu prevederile art. 135 alin. (5) din Constitutie, republicată. Faptul că autoarea exceptiei nu a solicitat în termen de un an anularea actului administrativ despre care sustine că a vătămat-o într-un drept legitim nu poate fi considerat un motiv de neconstitutionalitate”.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1, 2 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de primarul municipiului Brasov în Dosarul nr. 1.344/F/CA/2003 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 222

din 18 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan în Dosarul nr. 2.951/C/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal sunt prezenti autorii exceptiei, prin avocat Florina Peta, lipsind Societatea Comercială “IASON” - S.A. din Brasov, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul părtilor prezente solicită admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la instanta de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), întrucât autorul exceptiei solicită, în esentă, să se lămurească întelesul textului criticat, fapt care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate vizând art. 24 alin. (1) si (7) si art. 27 alin. (1) si (2) din lege, arată că acestea nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, republicată, întrucât textele de lege criticate prevăd accesul liber la justitie.

Si, în fine, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din lege, întrucât autorul exceptiei nu indică prevederea constitutională pretinsă a fi încălcată, contravenind astfel prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.951/C/2002, Tribunalul Brasov – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unei contestatii formulate în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si 21 din Constitutia României, republicată. În acest sens, sustin următoarele:

1. În ceea ce priveste dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin că redactarea acestui text de lege este defectuoasă, întrucât “legiuitorul vorbeste despre asociat unic al societătii comerciale, desi Codul comercial în vigoare la 11 iunie 1948, când a fost efectuată nationalizarea imobilului, nu reglementa existenta unor societăti comerciale unipersonale, asimilabile societătii comerciale cu răspundere limitată, reglementată de Legea nr. 31/1990”. În opinia lor, având în vedere că textul de lege criticat nu a fost reglementat în raport cu prevederile legale privind societătile comerciale existente la data nationalizării, acesta este partial aplicabil în spetă si, totodată, prin consecintele sale, încalcă principiul accesului liber la justitie, deoarece, potrivit dispozitiilor legale criticate, decizia sau dispozitia detinătorului imobilului nu poate fi atacată în justitie.

2. Referitor la dispozitiile art. 24 alin. (1) si (7) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin că “acest text de lege este mai mult decât ambiguu”, iar sintagma “dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă” reprezintă o justificare a abuzurilor săvârsite de detinătorii imobilelor, încălcându-se astfel prevederile constitutionale ale art. 21, privind accesul liber la justitie.

De asemenea, acestia sustin că alin. (7) al art. 24 prevede că, dacă oferta este refuzată, persoana îndreptătită poate ataca în justitie decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, nu se prevede nici o sanctiune pentru detinătorul imobilului în ipoteza în care acesta nu aprobă sau afirmă că nu este posibilă restituirea în natură a acestuia si, de asemenea, nu se prevede nici o sanctiune pentru ipoteza în care detinătorul imobilului nu emite decizie sau dispozitie motivată, prin care să ofere restituirea prin echivalent, pentru a curge termenul de 30 de zile pentru persoana îndreptătită de a se adresa justitiei. Astfel, conchide autorul exceptiei, “instantele resping cererile prin care se solicită obligarea detinătorului imobilului să restituie în natură sau prin echivalent imobilul cu motivarea că actiunile sunt premature în raport de împrejurarea că nu a fost emisă decizie sau dispozitie privind modul de solutionare a notificării”.

3. Cu privire la dispozitiile art. 27 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin că aceste texte legale, asa cum sunt redactate, “lasă la discretia detinătorului imobilului aprecierea dacă imobilele au fost preluate cu titlu valabil, dacă au intrat în patrimoniul unei societăti comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, fără ca persoana îndreptătită să aibă posibilitatea să verifice valabilitatea titlului detinătorului ori a modului de privatizare”. Se creează astfel o inegalitate între detinător si persoana îndreptătită, fapt care contravine art. 16 si 21 din Constitutie, republicată. În ceea ce priveste alin. (2) al art. 27, autorii exceptiei sustin că acest text este inaplicabil în practică, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. (1), “detinătorul imobilului se poate pronunta în privinta situatiei juridice a acestuia numai după ce a fost notificat de către persoana îndreptătită, iar aceasta este obligată să respecte termenul de 6 luni pentru a formula o nouă notificare către A.P.A.P.S.”. Se instituie astfel o inegalitate între persoana îndreptătită si detinătorul imobilului, ceea ce contravine art. 16 din Constitutie, republicată, întrucât persoana îndreptătită, fiind la discretia totală a detinătorului imobilului, nu poate formula notificarea în termenul prevăzut de lege.

4. În sfârsit, referitor la dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, autorii exceptiei sustin că aceste dispozitii sintră în coliziune cu art. 18 lit. a) teza finală, potrivit căruia poate beneficia de restituirea în natură persoana îndreptătită care era asociat unic al societătii nationalizate ori persoanele îndreptătite asociate erau membri ai aceleiasi familii”. Pe de altă parte, art. 32 alin. (1) nu mai mentine exceptia prevăzută de art. 18 lit. a) teza finală, ceea ce reprezintă, în opinia autorilor exceptiei, o negare a drepturilor recunoscute prin primul text de lege mentionat.

Instanta de judecată, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, arată următoarele:

Cu privire la dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, instanta apreciază că acestea nu aduc atingere accesului liber la justitie. Referitor la critica ce vizează neconstitutionalitatea art. 24 alin. (1) din actul normativ mai sus mentionat, instanta retine faptul că autorii exceptiei nu au indicat dispozitia constitutională pretins încălcată prin acest text de lege, astfel încât nu îsi poate exprima punctul de vedere cu privire la această critică.

În ceea ce priveste însă dispozitiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, instanta opinează în sensul că acestea sunt neconstitutionale, întrucât modul de reglementare al procedurii prealabile sesizării instantei este de natură a duce la înlăturarea interventiei instantei judecătoresti, deoarece creează posibilitatea amânării sine die a emiterii deciziei sau dispozitiei, iar persoana îndreptătită se vede pusă în imposibilitatea de a-si realiza drepturile pe calea justitiei.

De asemenea, instanta apreciază ca neîntemeiată critica autorilor exceptiei privind neconstitutionalitatea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar cât priveste art. 27 alin. (2), consideră că solutionarea cauzei nu depinde de acest text de lege, deoarece autorii exceptiei “nu au făcut dovada că au notificat institutia publică implicată în privatizarea societătii comerciale pârâte, ci doar pe aceasta din urmă”.

Si, în sfârsit, arată că nu este întemeiată critica privind neconstitutionalitatea art. 32 alin. (1), deoarece nu a fost indicat textul constitutional pretins încălcat prin această dispozitie legală, astfel că nu îsi poate exprima opinia cu privire la neconstitutionalitatea acestui text.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, fiind în concordantă cu prevederile art. 16 si 21 din Constitutie, republicată, invocate de autorii exceptiei.

Guvernul arată că dispozitiile art. 18 lit. a) nu contin nici o restrictie privind accesul liber la justitie, deoarece potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptătită, nemultumită de modul de rezolvare a cererii de restituire în natură sau, după caz, de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, are la dispozitie actiunea în justitie.

Referitor la sustinerea autorilor exceptiei, potrivit căreia redactarea art. 24 alin. (1) si (7) este “ambiguă”, arată că acest aspect constituie o problemă de interpretare a legii, care este de competenta instantelor judecătoresti.

Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (7), apreciază că nu contravin art. 21 din Constitutie, republicată, deoarece chiar textul de lege criticat reglementează posibilitatea persoanei îndreptătite de a ataca în justitie decizia prin care se refuză măsura reparatorie.

Si, în fine, cu privire la neconcordanta dintre textul art. 32 alin. (1) si cel al art. 18 lit. a), arată că aceasta este o problemă care excedează contenciosului constitutional, fiind o problemă de competenta legiuitorului.

Avocatul Poporului apreciază ca neîntemeiată critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (7) si ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportată la art. 21 din Constitutie, republicată. În ceea ce priveste art. 24 alin. (1) din lege, arată că autorii exceptiei nu au indicat textul constitutional încălcat, contrar prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel că această dispozitie nu poate forma obiectul controlului de constitutionalitate.

Referitor la critica art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, arată că, întrucât instanta a considerat că solutionarea cauzei nu depinde de acest text de lege si, pe cale de consecintă, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia invocată, nici Avocatul Poporului nu îsi poate exprima punctul de vedere cu privire la aceste dispozitii. În acest sens arată că numai Curtea Constitutională poate decide cadrul constitutional si legal în care s-ar putea examina exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Cu privire la neconcordanta art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fată de art. 18 lit. a) din acelasi act normativ, arată că examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale, iar nu compararea unor prevederi legale între ele.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 18 lit. a): “Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent si în următoarele cazuri:

a) persoana îndreptătită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor si a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu exceptia cazului în care persoana îndreptătită era unic asociat sau persoanele îndreptătite asociate erau membri ai aceleiasi familii;”;

- Art. 24 alin. (1) si (7): “(1) Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, detinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptătite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. [...]

(7) Dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptătită poate ataca în justitie decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.”;

- Art. 27 alin. (1) si (2): “(1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate în patrimoniul unei societăti comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

(2) Notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează institutiei publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (fostul Fond al Proprietătii de Stat), ministerul de resort, autoritatea administratiei publice locale - în a cărei rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.”;

- Art. 32 alin. (1): “Persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice nationalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la măsuri reparatorii constând în actiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzactionată pe piata de capital.”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 21 din Constitutia României, republicată, care au următorul continut:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a mai avut pe rolul său o exceptie privind dispozitiile legale ce fac obiectul prezentei cauze, având o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 487 din 16 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 30 ianuarie 2004, a statuat că dispozitiile art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, sunt constitutionale.

În considerentele acestei decizii Curtea a retinut următoarele:

1. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul că modul în care s-a reglementat stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent împiedică accesul liber la justitie, Curtea a decis că textul criticat nu cuprinde o asemenea restrictie. Toate măsurile luate de autoritătile si persoanele juridice prevăzute în Legea nr. 10/2001 pentru stabilirea si punerea în executare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege pot fi atacate în justitie de către persoanele interesate, pe baza dispozitiilor pe care însăsi legea le prevede.

2. Referitor la dispozitiile art. 24 alin. (1) si (7) din Legea nr. 10/2001, fată de care autorii exceptiei sustin că alin. (1) este “ambiguu”, iar alin. (7) ar contraveni prevederilor art. 21 din Constitutie, republicată, referitoare la accesul liber la justitie, întrucât nu prevăd sanctiuni împotriva detinătorului imobilului care refuză să-l restituie persoanei îndreptătite, Curtea a statuat că textul de lege vizat reglementează chiar posibilitatea persoanei îndreptătite de a ataca în justitie decizia prin care se refuză măsura reparatorie. De asemenea, a decis că nu poate fi primită nici critica privind art. 24 alin. (1), deoarece interpretarea legii - deci si rezolvarea eventualelor ambiguităti – nu este de competenta Curtii Constitutionale, această atributie revenind instantelor judecătoresti în exercitarea atributiilor de aplicare a legii.

3. Referitor la art. 27 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, cu privire la care autorii exceptiei sustin că prin textul criticat se creează o inegalitate de tratament între detinătorul imobilului si persoana îndreptătită la măsuri reparatorii, întrucât se lasă la aprecierea detinătorului imobilului dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil, Curtea, de asemenea, a decis că nici această critică nu poate fi primită, întrucât din textul criticat nu rezultă un asemenea privilegiu pentru detinătorul imobilului. Persoana îndreptătită are posibilitatea să obtină, în conditiile legii, măsurile reparatorii pentru imobilele de care a fost deposedată fără titlu valabil, iar asupra valabilitătii titlului se pronuntă, de asemenea, în conditiile legii, instanta de judecată, iar nu detinătorul imobilului. Nu se poate retine, asadar, încălcarea art. 16 din Constitutie, republicată, referitor la principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

4. Si, în fine, cu privire la dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, text care în opinia autorilor exceptiei nu ar fi în concordantă cu dispozitiile cuprinse în art. 18 lit. a), Curtea a retinut că existenta unor neconcordante între diferite texte legale sau ambiguităti în formularea altora nu reprezintă aspecte care vizează neconstitutionalitatea acestor texte, care să se afle în competenta Curtii Constitutionale, ci probleme ce intră în atributiile legiuitorului.

Atât considerentele, cât si solutia pronuntată în această decizie sunt valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a), art. 24 alin. (1) si (7), art. 27 alin. (1) si (2) si ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Maria Dudas, Adriana Todan si Ioan Todan în Dosarul nr. 2.951/C/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 mai 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor de securitate radiologică - Proceduri de autorizare a activitătilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, de prelucrare a materiilor prime nucleare si de producere a combustibilului nuclear

 

În conformitate cu prevederile:

- art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, cu modificările ulterioare,

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele de securitate radiologică - Proceduri de autorizare a activitătilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, de prelucrare a materiilor prime nucleare si de producere a combustibilului nuclear, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele mentionate la art. 1 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Directia materiale speciale, Directia reactori nucleari, Directia radioprotectie si deseuri radioactive, Directia controlul calitătii, Directia radiatii ionizante, Directia relatii internationale, Directia economică si Directia relatii publice, presă si protocol vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Lucian Biro

 

Bucuresti, 31 mai 2004.

Nr. 171.

 

ANEXA

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a