MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 58         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 23 ianuarie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 413 din 6 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.546/2003. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

 

1.604/2003. - Hotărâre privind aprobarea stemei municipiului Alba Iulia, judetul Alba

 

1.614/2003. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

484/2003. - Decizie cu privire la concentrarea economică realizată de Liberty Media Corporation prin achizitionarea controlului majoritar asupra UnitedGlobalCom Inc.

 

514/2003. - Decizie privind concentrarea economică realizată de Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita prin dobândirea controlului unic direct asupra Societătii Comerciale “RECONS“ - S.A. Resita

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 413

din 6 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea  si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002.

Exceptia a fost ridicată de Elena Ecaterina Popescu în Dosarul nr. 10.309/2001 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal este prezentă Universitatea de Stiinte Agricole si Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad“ din Iasi, prin consilier juridic Toader  Postelnicu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Universitătii de Stiinte Agricole si Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad“ din Iasi solicită respingerea exceptiei, arătând că textele  criticate nu contravin prevederilor constitutionale. Astfel privitor la sustinerea potrivit căreia textele criticate ar contraveni prevederilor art. 135 alin. (6) din Constitutie, arată că prin modificarea alin. (4) si abrogarea alin. (5) ale art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu s-a creat un vid legislativ, întrucât sunt în vigoare dispozitiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 10/2001. Legiuitorul a instituit însă dispozitii distincte cu privire la  proprietatea statului, care, însă, nu contravin Constitutiei. Astfel sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia beneficiarii vreunui drept stabilit de Legea nr. 10/2001 nu-si mai pot realiza acel drept este nefondată, deoarece Legea nr. 10/2001 prevede, în cazul terenurilor aflate în domeniul public, restituirea prin echivalent, dând astfel posibilitatea actionării pe calea dreptului comun. Cu privire la încălcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie se arată că adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 este justificată de un caz exceptional, astfel cum a fost definit prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 65/1995. Si, în sfârsit, în legătură cu încălcarea alin. (1) al art. 114 din Constitutie, arată, de asemenea, că emiterea de ordonante de către Guvern este limitată la domenii care nu fac obiectul legii organice numai în ceea ce priveste ordonantele emise în temeiul unei legi de abilitare. Această limitare nu priveste însă si ordonantele de urgentă. Invocă în acest sens jurisprudenta Curtii.

În sustinere se depun note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiată, arătând că textele criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 aprilie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 10.309/2001, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002.

Exceptia a fost ridicată de Elena Ecaterina Popescu.

În motivarea exceptiei se sustine că prin abrogarea alin. (5) al art. 16 din Legea nr. 10/2001 “se creează un vid legislativ privind reglementarea imobilelor preluate fără titlu valabil, aflate în posesia statului“. În acest fel se încalcă art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece, sustine autorul exceptiei,  “persoane aflate în aceeasi situatie nu împărtăsesc aceeasi soartă, si anume în cazul unui imobil preluat de stat fără titlu valabil si aflat în posesia sa, adică la o societate apartinând APAPS-ului, restituirea în natură este regula, pe când în cazul imobilelor aflate în posesia statului si trecute în administrarea unei institutii de învătământ situatia este opusă“.

De asemenea autorul exceptiei apreciază că sunt încălcate si dispozitiile art. 114 alin. (1) si (4), precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie.

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că dispozitiile legale criticate nu încalcă art. 16 din Constitutie, deoarece nu se poate considera că există discriminare între persoanele care, înaintea intrării în vigoare a textului legal criticat, puteau beneficia de măsuri reparatorii, iar după acest moment nu mai sunt considerate persoane îndreptătite.

Se arată că este neîntemeiată si critica de neconstitutionalitate potrivit căreia ordonanta de urgentă ar încălca dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, deoarece interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele simple iar nu si pe cele de urgentă. De altfel, o asemenea limitare nu este prevăzută în art. 114 alin. (4) din Constitutie, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public poate reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază, de asemenea, că textele legale criticate nu creează nici o discriminare între persoanele îndreptătite la măsurile instituite prin această lege de retrocedare. În ceea ce priveste art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală se arată că aceste dispozitii constitutionale se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ele neavând aplicabilitate în cazul de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, care au următorul continut:

TITLUL I: Modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Art. I. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 3 se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitătilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societătile nationale, societătile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptătite si nu fac obiectul prezentei legi.“

2. Alineatul (4) al articolului 16 va avea următorul cuprins:

“(4) Bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) sunt, pe durata afectatiunii de interes public, bunuri proprietate publică si au regimul prevăzut de lege.“

3. Alineatul (5) al articolului 16 se abrogă.

4. La articolul 34 se introduce alineatul (5) cu următorul cuprins:

“(5) În vederea asigurării surselor pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală si prin actiuni, se rezervă o cotă de până la 20% din capitalul social de la societătile sau companiile nationale rezultate din reorganizarea regiilor autonome.

Stabilirea cotelor si alocarea titlurilor de valoare nominală sau, după caz, a actiunilor se fac potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.“

5. La articolul 51 se introduc alineatele (2) si (3) cu următorul cuprins:

“(2) Cererile sau actiunile în justitie privind restituirea pretului actualizat plătit de chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru.

(3) Plata sumelor prevăzute la alin. (2) se face de către Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.“

6. După articolul 51 se introduce articolul 511 cu următorul cuprins:

“Art. 511. - În vederea organizării executării prevederilor prezentei legi, Guvernul este abilitat să emită norme metodologice de aplicare unitară a acesteia.“

Textele constitutionale invocate sunt art. 16 alin. (1), art. 114 alin. (1) si (4) si art. 135 alin. (6).

Potrivit Constitutiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si renumerotarea textelor, art. 114 alin. (1) a devenit art. 115 alin. (1), art. 114 alin. (4) a devenit art. 115 alin. (4), iar art. 135 alin. (6) a devenit art. 136 alin. (5).

Analizând sustinerile autorului exceptiei în lumina textelor constitutionale în vigoare la data adoptării ordonantei de urgentă, Curtea retine următoarele:

Autorul exceptiei sustine că prin abrogarea alin. (5) al art. 16 din Legea nr. 10/2001 “se creează un vid legislativ privind reglementarea imobilelor preluate fără titlu valabil, aflate în posesia statului“.

Având în vedere dispozitiile art. 2 alin. (3) teza înt‚i din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora “în exercitarea controlului, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului“, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea sau modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, conform dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este “[…] unica autoritate legiuitoare a tării“. De asemenea Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, a statuat: “Curtea Constitutională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constitutie, asupra continutului reglementărilor legale si oportunitătii acestora.“

Autorul exceptiei mai critică dispozitiile ordonantei si pe motiv că înfrâng principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, deoarece, sustine acesta, “persoane care sunt în aceeasi situatie, deposedate fără titlu valabil de imobile aflate în detentia statului, nu împărtăsesc aceeasi soartă“, exemplificând această sustinere printr-o comparatie referitoare la cazul unui imobil preluat fără titlu valabil de la stat si aflat în posesia unei societăti apartinând APAPS-ului, unde restituirea în natură este regula, pe când pentru imobilele aflate în posesia unor unităti de învătământ, restituirea în natură nu constituie regula.

Si acest aspect a fost rezolvat de Curte în privinta imobilelor preluate abuziv. Astfel prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a statuat că, fiind vorba despre acordarea, prin reglementări legislative, a unor reparatii pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar pe baza unui titlu valabil, în sensul dispozitiilor legale în vigoare la data preluării, legiuitorul este liber să opteze în privinta sferei bunurilor pentru care stabileste măsuri reparatorii, precum si a întinderii si a modalitătii de acordare a acestora.

Dispozitiile ordonantei nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăteni aflati în situatii identice, ci au în vedere situatia concretă a bunurilor preluate.

Considerentele din această decizie sunt valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură să modifice jurisprudenta Curtii.

Autorul exceptiei mai critică ordonanta si pe motiv că ar contraveni prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (1) si (4).

În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdictie decurgând direct din textul constitutional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la ordonantele de urgentă, “deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitătii constitutionale a institutiei“ (Decizia Curtii Constitutionale nr. 34/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). De asemenea, Curtea a mai statuat că ordonanta de urgentă nu este o varietate a ordonantei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constitutionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă fată unui caz exceptional.

Consecventă acestei jurisprudente, Curtea a mai retinut că posibilitatea Guvernului ca, în cazuri exceptionale, să poată adopta ordonante de urgentă, în mod limitat, chiar în domeniul rezervat legii organice, nu poate echivala cu un drept discretionar al Guvernului si, cu atât mai mult, această abilitare constitutională nu poate justifica abuzul în emiterea ordonantelor de urgentă. Emiterea de către executiv a ordonantelor de urgentă trebuie să fie, în fiecare caz, justificată de existenta unor situatii exceptionale, care impun adoptarea unor reglementări urgente. În acest sens Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, referindu-se la cazul exceptional, de care depinde legitimitatea constitutională a emiterii unei ordonante de urgentă, a statuat că acesta este definit în raport de “necesitatea si urgenta reglementării unei situatii care, datorită circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public“.

Nici în acest caz nu sunt temeiuri pentru a se renunta la această jurisprudentă.

În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia ordonanta criticată ar contraveni prevederilor art. 135 alin. (6) din Constitutie, Curtea urmează a observa că scopul Legii nr. 10/2001 este restituirea, în natură sau prin echivalent valoric, a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.

Întrucât persoanele în cauză nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării restituirii, principiul constitutional al garantării proprietătii functionează în conditiile existentei titlului de proprietate eliberat cu respectarea dispozitiilor legale, astfel încât acest principiu poate fi invocat în atare conditii.

În fine, Curtea constată că asupra constitutionalitătii unor dispozitii din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002, Curtea s-a mai pronuntat. Astfel, prin Decizia nr. 246 din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, si prin Decizia nr. 316 din 17 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 8 august 2003, Curtea a statuat că dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispozitiilor constitutionale privind proprietatea.

Fată de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicată de Elena Ecaterina Popescu în Dosarul nr. 10.309/2001 al Tribunalului Iasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 noiembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Normele de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Răzvan Theodorescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tînăsescu

 

Bucuresti, 18 decembrie 2003.

Nr. 1.546.

 

ANEXĂ

NORME

de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezentele Norme de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, denumite în continuare norme, reglementează conditiile de efectuare a operatiunilor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile.

Art. 2. - În întelesul prezentelor norme, următorii termeni reprezintă:

a) conservarea preventivă - un ansamblu de activităti cu caracter permanent, având ca scop contracararea actiunii tuturor factorilor care intervin în mecanismul proceselor de deteriorare sau de distrugere a bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate de un conservator acreditat;

b) conservarea curativă - un ansamblu de măsuri menite să contracareze efectele degradărilor fizice, chimice si biologice asupra bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate numai de un restaurator acreditat;

c) restaurarea - o interventie competentă cu mijloace adecvate asupra unui bun cultural mobil, cu scopul de a stopa procesele de deteriorare, de a păstra cât mai mult posibil din original si din semnificatia initială a obiectului asupra căruia se intervine.

 

CAPITOLUL II

Conservarea bunurilor culturale mobile clasate

 

Art. 3. - Valorificarea expozitională, temporară sau permanentă, a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil se face numai în spatii corespunzătoare. Oricare ar fi motivele invocate, nu se admite amplasarea, chiar pentru perioade scurte, a unor bunuri culturale mobile în spatii care nu corespund conditiilor prevăzute de prezentele norme.

Art. 4. - Se consideră corespunzător spatiul care îndeplineste următoarele conditii:

a) este salubru;

b) are stabilitate microclimatică:

• umiditatea relativă, denumită în continuare U.R., trebuie să fie cuprinsă în general între 50-65%. Pentru obiecte foarte sensibile, pentru care din anamneză se cunoaste că si-au creat un echilibru la alte valori ale U.R., se vor crea conditii în consecintă (eventual locale);

• temperatura nu trebuie să depăsească 22şC, urmărindu-se permanent corelarea acesteia cu U.R.;

c) pentru un spatiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie să treacă cel putin 3-6 luni de la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior;

d) nivelul iluminării bunurilor de natură organică, reglat în functie de gradul lor de sensibilitate la degradarea fotochimică, să nu depăsească nivelul maxim admis de lucsi x ore anual. În general se recomandă următoarele valori ale iluminării: 50-80 lucsi pentru cărti, documente, miniaturi, acuarele, grafică, textile, lemn pictat, os, fildes, specimene de istorie naturală, 150-200 lucsi pentru picturi si obiecte din lemn, iar componenta UV emisă de sursele de iluminat nu trebuie să depăsească 75 µW/lm (microwatt/lumen);

e) este lipsit de noxe provenite din pulberi sau gaze nocive;

f) instalatiile de iluminat, încălzire, apă si canal sunt în bună stare, au fost temeinic verificate si functionează în mod corespunzător;

g) asigură securitatea bunurilor expuse;

h) îndeplineste totalitatea conditiilor impuse de reglementările în vigoare privind prevenirea si combaterea incendiilor.

Art. 5. - Expunerea bunurilor culturale mobile este conditionată de starea lor de conservare. Se interzice expunerea bunurilor care nu sunt în stare bună de conservare sau prezintă aspecte de degradare evolutivă.

Art. 6. - Folosirea bunurilor culturale mobile în activitatea expozitională se face cu stricta respectare a cerintelor de conservare. Pentru aceasta organizatorii expozitiilor trebuie să respecte următoarele prevederi:

a) proiectarea prealabilă a oricărei expozitii; proiectul trebuie să indice locul obiectelor în sala de expozitie, pozitia si tehnica concretă în care acestea vor fi etalate;

elaborarea proiectului trebuie să se facă în echipă cu structură multidisciplinară (muzeograf, arhitect, conservator, restaurator);

b) la alegerea solutiilor de etalare se interzic: tensionarea obiectelor (pe cât posibil, acestea trebuie asezate în pozitii de repaus), faldarea, împăturirea, agătarea punctiformă, baterea în cuie, folosirea benzilor adezive, lipirea documentelor si a lucrărilor de grafică artistică, plasarea obiectelor în imediata apropiere a surselor de iluminat, încălzit, deasupra elementilor de calorifer;

c) etalarea obiectelor în sălile de expozitie trebuie făcută numai în momentul în care s-au terminat lucrările de pregătire a spatiilor, inclusiv montarea mijloacelor de etalare: vitrine, panouri, postamente;

d) după ce au fost conservate sau restaurate, obiectele se pregătesc pentru etalare în spatii speciale de tranzit, de unde sunt aduse pe rând în săli si montate în locurile indicate în proiect. Se interzic: aducerea obiectelor în săli cu mult timp înainte de etalare, întinderea lor pe pardoseală, precum si căutarea variantei optime de expunere.

Art. 7. - Obiectele susceptibile degradării de orice natură se protejează prin asigurarea conditiilor care să prevină actiunea tuturor factorilor de risc. Ele vor fi etalate în casete neutre din punct de vedere chimic, din materiale securizate, care în cazul spargerii să nu degradeze mecanic obiectul expus.

Art. 8. - Protejarea obiectelor din expunerea liberă (picturi, piese de mobilier, sculptură) împotriva atingerii acestora de către vizitatori se poate realiza prin montarea unor elemente de distantare.

Art. 9. - Operatiunile de mânuire, transport si etalare a exponatelor se supraveghează de către conservator. Seful sectiei, respectiv comisarul expozitiei, răspunde, în conditiile legii, de asigurarea conditiilor necesare pentru ca amenajarea expozitiei să se desfăsoare potrivit cerintelor conservării stiintifice.

Art. 10. - Detinătorii de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural national mobil au obligatia să asigure supravegherea spatiilor expozitionale pentru prevenirea sustragerii sau distrugerii bunurilor expuse. În acest scop detinătorii de bunuri culturale mobile vor elabora norme si atributii interne, adaptate de la caz la caz, în care se vor prevedea măsuri privind supravegherea, regimul de gestionare si administrare a bunurilor si spatiilor aferente.

Art. 11. - Depozitarea bunurilor culturale mobile se face în spatii corespunzătoare în scopul asigurării conditiilor optime de conservare. Organizarea depozitului trebuie precedată de alegerea spatiului si de determinarea calitătii acestuia. Spatiul de depozitare trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să fie salubru si stabil din punct de vedere al microclimatului. Valorile U.R. trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute pentru expunere. Clădirea trebuie să beneficieze de o bună izolare termică, conditie a unei temperaturi constante. Orice temperatură cuprinsă între 1-18şC este acceptată, cu conditia stabilitătii sale, iar U.R. să se încadreze în limitele optime prevăzute pentru obiectele depozitate;

b) proiectul si amenajarea depozitelor să fie avizate de un conservator acreditat, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 12. - Amplasarea sau asezarea bunurilor culturale mobile se face separat, potrivit naturii materialelor, tipului morfologic si formatului sau dimensiunii tip, conform principiului tipodimensionării, luându-se inclusiv măsuri de prevenire a efectelor provocate de seisme.

Art. 13. - Organizarea depozitului implică parcurgerea obligatorie a următoarelor etape:

a) codificarea încăperilor;

b) efectuarea inventarului;

c) etichetarea obiectelor;

d) măsurarea obiectelor;

e) stabilirea tipurilor morfologice;

f) stabilirea formatelor;

g) stabilirea modului de asezare a obiectelor prin elaborarea modelului grafic si matematic al modulelor de depozitare;

h) calcularea necesarului de spatiu si proiectarea acestuia;

i) proiectarea mobilierului de depozit;

j) elaborarea catalogului topografic si a celorlalte forme de organizare a informatiei de orice natură privind regăsirea obiectului.

Art. 14. - (1) Mobilierul din spatiile de depozitare trebuie să răspundă următoarelor cerinte generale:

a) să fie functional, să asigure cele mai bune conditii de protejare, asezare, acces si mânuire a obiectelor;

b) să fie adaptat parametrilor fizici, morfologici si dimensionali ai obiectelor;

c) să fie simplu si confectionat din materiale compatibile cu bunurile culturale mobile care urmează să fie depozitate.

(2) În acelasi timp cu proiectarea mobilierului trebuie să se conceapă si mijloacele si dispozitivele de acces si mânuire a bunurilor culturale mobile plasate în partea superioară a modulelor de depozitare.

Art. 15. - Introducerea bunurilor culturale mobile într-un spatiu de depozitare este conditionată de:

a) uscarea completă a spatiului nou construit, renovat sau restaurat;

b) curătarea, dezinfectarea si dezinsectizarea generală a spatiului si a modulelor de depozitare (în anumite cazuri chiar deratizarea spatiilor);

c) dezinfectarea, dezinsectizarea si conservarea obiectelor prin curătări, consolidări, deplieri, întinderi;

d) plasarea obiectelor în spatii închise - cutii, dulapuri, ori de câte ori este posibil; dacă se optează pentru expunerea liberă, acestea trebuie protejate împotriva depunerilor de impurităti, în special de praf.

Art. 16. - (1) Depozitarea bunurilor culturale mobile trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să asigure stabilitatea necesară, precum si o stare de repaus complet;

b) accesul la oricare dintre obiectele plasate în acelasi micromodul să nu afecteze starea acestora;

c) la obiectele asezate unele lângă altele nu se admit suprapuneri decât în cazul textilelor plate, usoare (2-3 piese), documentelor si operelor grafice (cel mult 10 piese, separate cu materiale neutre);

d) cartonul sau hârtia folosită pentru confectionarea paspartuurilor, plicurilor, cutiilor, pentru depozitarea graficii, documentelor, cliseelor trebuie să fie neutră (pH 7,00);

e) pictura pe pânză se depozitează în pozitie verticală pe montanti; dacă montantii sunt mobili, se vor lua măsuri pentru prevenirea trepidatiilor si a socurilor mecanice;

f) dacă picturile sunt depozitate pe rafturi compartimentate, nu se depozitează în acelasi compartiment două sau mai multe lucrări, iar lătimea compartimentului trebuie să fie mai mare decât lătimea lucrării care se introduce, astfel încât  aceasta să stea usor înclinată (10-15ş);

g) picturile pe lemn se depozitează în pozitie orizontală, pe blaturi mobile;

h) documentele volante se introduc în plicuri din hârtie transparentă, iar plicurile, câte 10-12, în cutii din carton neacid;

i) cărtile din fondul vechi si rar, legate în piele sau cu ferecătură metalică, se asază, de asemenea, separat, în pozitie orizontală;

j) studierea, cercetarea, fotografierea si filmarea bunurilor culturale mobile depozitate se efectuează, sub supravegherea gestionarului-conservator, într-un spatiu anume amenajat.

(2) Se interzic:

a) depozitarea obiectelor pe pardoseală (chiar temporar), rezemarea obiectelor de sursele de încălzire, de piese de mobilier sau de alte corpuri din spatiul respectiv;

b) depozitarea cliseelor si a fotografiilor în incinta atelierului foto sau în spatii umede;

c) folosirea spatiului de depozitare pentru alte activităti;

d) introducerea si depozitarea altor obiecte (materiale străine de specificul muzeului), precum si consumul si păstrarea alimentelor în incinta depozitului de bunuri culturale mobile.

Art. 17. - Accesul în depozitele de obiecte muzeale se face în baza prevederilor regulamentelor de ordine interioară stabilite de fiecare institutie si a prezentelor norme.

Art. 18. - Pentru realizarea evidentei operative a miscării bunurilor culturale mobile si pentru o corectă analiză cauzală a modificărilor stării acestora, se introduce la fiecare depozit un registru de evidentă, în care se

consemnează: natura activitătii în care este implicat obiectul (filmare, fotografiere, expunere, cercetare), durata, perioada, conditiile de microclimat ale noului spatiu, cine îl ia în primire sub semnătură.

Art. 19. - Detinătorii de bunuri culturale mobile sunt obligati să instruiască temeinic personalul care, prin atributii, vine în contact cu acestea, le m‚nuieste în spatiile de expunere, depozitare sau de tranzit.

Art. 20. - (1) Pe timpul m‚nuirii, ambalării si transportării bunurilor culturale mobile se va avea în vedere ca toate operatiunile de mânuire si transport intern să se facă sub supravegherea conservatorului colectiei/sectiei/muzeului.

(2) În timpul manipulării bunurilor culturale mobile se interzic:

a) mânuirea obiectelor cu mâinile neprotejate (fără mânusi) si fără echipament de lucru adecvat (halat);

b) târârea obiectelor;

c) asezarea lor direct pe pardoseală, sprijinirea de piese de mobilier, calorifere, sobe, usi, ferestre, pereti;

d) atingerea fetei/spatelui picturilor;

e) mânuirea sculpturilor si a pieselor de mobilier prin apucarea, presarea sau tensionarea protuberantelor/proeminentelor;

f) transportarea cu acelasi mijloc (cărucior, cutie, cos) a obiectelor cu structuri si mărimi diferite;

g) miscarea obiectelor mari si grele fără a dispune de echipe de lucru corespunzătoare specificului operatiunii;

h) transportarea mai multor obiecte în acelasi timp de către o singură persoană;

i) miscarea obiectelor în alte încăperi, fără examinarea prealabilă a stării lor de conservare;

j) coborârea obiectelor mari (ca masă sau volum) aflate la o anumită înăltime în dulapuri, pe rafturi, postamente, folosindu-se mijloace improvizate si fără stabilitate bună.

Art. 21. - (1) Itinerarea bunurilor culturale mobile necesare organizării expozitiilor în tară sau peste hotare se realizează în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) Institutia care organizează expozitia încheie un protocol/contract cu detinătorul de la care împrumută bunurile culturale mobile, în cadrul căruia se stabilesc conditiile împrumutului.

(3) Protocolul/contractul prevăzut la alin. (2) trebuie să cuprindă prevederi referitoare la:

a) durata, locul si scopul actiunii;

b) parametrii microclimatici care trebuie asigurati pe tot parcursul itinerării, respectiv transport, depozitare si expunere;

c) măsurile necesare pentru securitatea obiectelor pe toată durata împrumutului, respectiv sisteme si instalatii antifurt, antiincendiu si pentru prevenirea efectelor provocate de seisme;

d) numele si calitatea persoanei care asigură ambalarea si transportul, precum si atributiile si responsabilitătile acesteia;

e) numele si calitatea persoanei care însoteste transportul, precum si atributiile si responsabilitătile acesteia;

f) numele si calitatea persoanei care semnează pentru primire, precum si atributiile si responsabilitătile acesteia;

g) locul de depozitare si protejare a ambalajelor;

h) obligativitatea informării unitătii organizatoare si a detinătorului asupra oricărui incident sau accident privind obiectele împrumutate si asupra eventualelor modificări în starea de conservare a obiectelor, cu precizarea cauzelor care le-au generat;

i) alte prevederi menite să asigure protectia corespunzătoare a bunurilor.

(4) Cu cel putin 6 luni înaintea deschiderii unei expozitii, unitatea organizatoare întocmeste lista bunurilor culturale mobile propuse pentru expunere, solicitându-se laboratoarelor de profil autorizate examinarea stării lor de conservare.

(5) Specialistii nominalizează bunurile culturale mobile a căror stare de conservare face imposibilă expunerea lor si pe cele care pot fi expuse, dar asupra cărora trebuie intervenit în prealabil, indicând si durata operatiunilor respective.

(6) Obligatia de a ambala bunurile culturale mobile în tranzit se stabileste prin protocol/contract între părtile interesate, preciz‚ndu-se cine asigură această operatiune.

(7) Examinarea bunurilor culturale mobile, ambalarea si însotirea transportului se asigură de către personalul autorizat/curier, stabilit prin protocol/contract.

(8) Bunurile culturale mobile se transportă numai cu servicii specializate si însotite de un conservator sau restaurator, iar, după caz, si de personalul de pază.

Art. 22. - Pentru fiecare bun cultural mobil împrumutat si itinerat se întocmeste documentatia stării de conservare, după cum urmează:

a) fisa de conservare, care va cuprinde descrierea exactă a stării de conservare a obiectului, recomandări speciale de expunere, ambalare, mânuire, transport. Dacă expozitia se itinerează în străinătate, fisa de conservare trebuie să aibă un duplicat într-o limbă de circulatie internatională;

b) fotografii de ansamblu ale obiectului, cu dimensiuni de 18/24 cm, si fotografii de detaliu, după caz.

Art. 23. - (1) Ambalarea se realizează în raport cu particularitătile morfologice si cu proprietătile fizico-mecanice ale bunurilor culturale mobile implicate, trebuind să asigure protectia deplină a obiectelor împotriva următorilor factori de risc:

a) variatii microclimatice, în special fluctuatii ale U.R.;

b) pătrunderea lichidelor si a gazelor nocive;

c) socuri si trepidatii;

d) degradări mecanice.

(2) Materialele folosite trebuie să fie compatibile cu proprietătile fizico-chimice ale bunurilor culturale mobile.

(3) Se va asigura stabilitatea bunului cultural mobil în interiorul containerului si a acestuia în mijlocul de transport.

Art. 24. - (1) Filmarea/fotografierea cu scop comercial sau documentar a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil, aflate în proprietatea publică a statului, poate fi executată numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare si cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor si aprobarea Ministerului Culturii si Cultelor, precum si cu respectarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În acest scop detinătorul va înainta o cerere însotită de o copie a contractului întocmit cu solicitantul, prin care se solicită aprobarea pentru fotografierea/filmarea bunurilor culturale mobile.

(3) Detinătorul bunului (bunurilor) cultural mobil căruia i s-a solicitat fotografierea studiază oportunitatea solicitării, examinează starea de conservare a bunului (bunurilor) respectiv, precum si implicatiile efectelor filmării/fotografierii asupra acestuia si îsi exprimă acordul în scris cu privire la filmare/fotografiere pentru fiecare caz în parte.

(4) Cererea se trimite spre aprobare directiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, care îi va comunica detinătorului hotărârea.

(5) Detinătorul instruieste echipa de filmare/fotografiere asupra conditiilor în care aceasta are acces în institutie si la bunurile culturale mobile, asupra regulilor generale de securitate care trebuie respectate privind zonele de acces si folosirea instalatiilor, precum si asupra altor conditii menite să prevină degradarea obiectelor ca urmare a prezentei si activitătii echipei de filmare/fotografiere.

(6) Filmarea/fotografierea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil se face în prezenta conservatorului colectiei/sectiei/muzeului, care va decide asupra conditiilor optime de lucru pentru a nu se produce deteriorări.

(7) Nu se aprobă filmarea/fotografierea bunurilor din patrimoniul cultural national mobil în următoarele cazuri:

a) dacă se apreciază că actiunea pentru care se solicită aprobarea are un caracter minor în raport cu valoarea obiectului;

b) obiectul nu este în stare bună de conservare, cu exceptia fotografiilor necesare activitătii de conservarerestaurare;

c) există replici de valoare egală sau apropiată care pot substitui originalul, fără ca prin aceasta să se diminueze calitatea reproducerii;

d) fototecile muzeale, arhiva de imagini sau alte institutii posedă clisee utilizabile potrivit scopului urmărit;

e) nu se acceptă filmarea/fotografierea bunurilor din materiale organice care fac parte din patrimoniul cultural national mobil dacă acestea au mai fost filmate/fotografiate pe parcursul unui an.

(8) Persoanele care execută operatiuni de filmare/fotografiere a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil sunt obligate să utilizeze tehnici adecvate în conformitate cu recomandările privind conditiile de protejare a bunului care urmează să fie filmat/fotografiat.

(9) Filmarea/fotografierea se va consemna, pentru fiecare obiect în parte, în registrul de miscare a obiectelor din colectia respectivă.

 

CAPITOLUL III

Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate

 

Art. 25. - Selectarea bunurilor culturale mobile si includerea lor în lista bunurilor propuse pentru restaurare se face în functie de starea de conservare, valoarea patrimonială si cerintele valorificării expozitionale.

Art. 26. - (1) Înainte de restaurare, bunul cultural mobil este cercetat din punct de vedere fizic, chimic si biologic în laboratorul de investigatii, în vederea stabilirii deteriorărilor, cauzelor, factorilor de deteriorare si a metodologiei de restaurare. Corelarea rezultatelor si raportarea acestora la evolutia tehnologiilor trebuie să conducă si la rezolvarea unor probleme de datare si autentificare.

(2) Analizele trebuie să se efectueze, pe cât este posibil, prin metode nedistructive sau microdistructive care nu afectează integritatea bunului cultural mobil.

(3) După finalizarea cercetării, bunul cultural mobil se trimite, împreună cu documentatia, la laboratorul de restaurare pentru stabilirea metodologiei de restaurare. Restauratorul întocmeste dosarul de restaurare pe care îl prezintă, împreună cu bunul cultural mobil, comisiei de restaurare.

Art. 27. - (1) Comisia de restaurare, stabilită de către conducătorul institutiei, se compune din personal de specialitate acreditat conform legii si factori de decizie (directorul institutiei, membri ai consiliului stiintific, seful laboratorului de restaurare).

(2) Comisia de restaurare analizează, avizează si aprobă metodologia de restaurare si asigură receptia finală a lucrărilor.

(3) Hotărârile comisiei de restaurare sunt obligatorii. Prin aprobarea dată, comisia de restaurare răspunde solidar cu restauratorul, în conditiile legii, în ceea ce priveste corectitudinea diagnosticului si a metodologiei de restaurare.

Art. 28. - Responsabilitatea aplicării corecte a metodologiei aprobate revine în totalitate restauratorului.

Art. 29. - (1) Pe timpul efectuării lucrărilor de restaurare se interzic:

a) modificarea metodologiei de restaurare aprobate;

b) întreruperea metodologiei de lucru în mod arbitrar.

(2) Modificările metodologiei de restaurare sunt permise numai cu aprobarea comisiei de restaurare.

Art. 30. - Toate interventiile la care este supus bunul cultural mobil se consemnează în documentatia de restaurare, care cuprinde:

a) fisa de evidentă;

b) fisa de conservare;

c) documentatia restaurărilor anterioare;

d) documentatia de investigatii;

e) documentatia foto;

f) metodologia de restaurare;

g) procesul-verbal al comisiei de restaurare;

h) jurnalul de restaurare.

Art. 31. - Restaurarea bunurilor culturale mobile se efectuează numai de către restauratori acreditati conform legii, în cadrul organizat al laboratoarelor si atelierelor de profil acreditate potrivit legii.

Art. 32. - În cursul procesului de restaurare se vor avea în vedere următoarele principii:

a) păstrarea în totalitate a părtilor originale din obiect.

Nici o interventie nu trebuie să înlăture, să diminueze, să falsifice părti ale obiectului (Primum non nocere);

b) folosirea unor materiale similare celor originale sau, dacă nu este posibil, acestea să aibă proprietăti fizicomecanice cât mai apropiate celor originale (Compatibilitatea materialelor);

c) utilizarea unor materiale, substante etc. care au fost experimentate, testate în conditii controlate, suficient de riguroase pentru a fi concludente în determinarea incompatibilitătilor si efectelor secundare;

d) folosirea unor materiale, substante reversibile etc.

care pot fi îndepărtate ulterior, fără a afecta starea obiectului. Materialele nereversibile se vor folosi numai în situatii limită în care utilizarea lor ar constitui singura modalitate de salvare a obiectului;

e) toate interventiile asupra obiectului, din punctul de vedere al naturii, pozitionării, completării zonelor lacunare etc., să se poată observa fie prin examinare directă, fie prin intermediul documentatiei din dosarul de restaurare (Lizibilitatea interventiilor);

f) nu se vor face completări dacă lipseste mai mult de 50% din original (Restaurarea se opreste unde începe ipoteza);

g) urmărirea evolutiei stării obiectului restaurat prin efectuarea de controale periodice.

Art. 33. - Actul de restaurare nu-si propune să creeze un bun cultural mobil nou. El urmăreste să aducă bunul cultural mobil la o stare, la un aspect care să transmită cât mai complet functia originală a acestuia.

Art. 34. - Protectia si securitatea bunurilor culturale mobile pe toată durata restaurării revin în sarcina atelierului sau a laboratorului de restaurare, potrivit legii.

Art. 35. - Este interzisă scoaterea bunurilor culturale mobile din atelierul sau laboratorul de restaurare fără acordul scris al detinătorului.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemei municipiului Alba Iulia, judetul Alba

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema tării si sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă stema municipiului Alba Iulia, judetul Alba, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Descrierea elementelor stemei si semnificatia acestora sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministrul delegat pentru administratia publică,

Gabriel Oprea

 

Bucuresti, 23 decembrie 2003.

Nr. 1.604.

 

ANEXA Nr. 1

 

STEMA

municipiului Alba Iulia, judetul Alba

 

ANEXA Nr. 2

 

DESCRIEREA SI SEMNIFICATIILE

elementelor însumate ale stemei municipiului Alba Iulia, judetul Alba

 

Descrierea stemei:

Stema municipiului Alba Iulia, potrivit anexei nr. 1, se compune dintr-un scut rotunjit cu marginile triunghiulare, scut tăiat în bandă si în bară, cu trei cartiere.

În primul cartier, de azur, se află pasărea cruciată a tării Românesti, de aur, însotită de soare în dreapta si de lună în stânga, tot de aur.

În cartierul doi, în câmp rosu, este reprezentat capul de bour al Moldovei, de argint, însotit în dreapta de o rază luminoasă si în stânga de semilună crai nou, tot de argint.

Între coarnele bourului se află o stea de argint cu cinci raze.

În vârful scutului, în câmp de aur, pe o terasă neagră din sapte dealuri, se află doi lei rampanti, afrontati, de culoare rosie, tinând între labe o spadă neagră.

În sef, în câmp de hermină, se regăseste coroana de otel a României, în culoare naturală.

Scutul este surmontat de o acvilă cruciată iesind.

Semnificatiile elementelor însumate:

Coroana din sef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea aminteste atât de independenta României, obtinută în anul 1877, cât si de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918.

Acvila cruciată, capul de bour si leii rampanti sunt simbolurile traditionale pentru provinciile României, a căror unitate s-a desăvârsit în anul 1918.

Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de capitală a Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul si este semnul distinctiv adoptat pentru toate localitătile, foste capitale ale românilor, în decursul istoriei.

Coroana murală cu sapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu resedintă de judet.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 29 din Legea nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Petre Daea,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 23 decembrie 2003.

Nr. 1.614.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

 

CAPITOLUL I

Criteriile de clasificare a legumelor de câmp

 

Art. 1. - (1) Clasificarea speciilor legumicole are la bază:

a) criterii botanice;

b) durata vietii plantelor;

c) particularitătile părtii comestibile;

d) cerintele fată de factorii de mediu si tehnologiile aplicate;

e) capacitatea de mentinere a calitătii legumelor.

(2) Clasificarea botanică se bazează pe caracterele si pe însusirile speciilor legumicole si zona lor de origine. În functie de aceste criterii, speciile de legume sunt grupate în genuri, familii, ordine si altele asemenea, caracterizate prin caractere si însusiri asemănătoare.

(3) Clasificarea după durata vietii plantelor se realizează după intervalul de timp de la semănatul plantelor până la obtinerea de noi seminte. În functie de acest criteriu speciile legumicole se grupează în:

a) anuale;

b) bienale;

c) multianuale sau perene.

(4) Clasificarea în functie de partea comestibilă a plantelor grupează plantele legumicole în: legume rădăcinoase, legume frunzoase, legume de la care se consumă petiolul frunzelor, legume pentru tulpini îngrosate, legume pentru fructe, legume bulboase, legume de la care se consumă mugurii, legume de la care se consumă inflorescentele, legume de la care se consumă lăstarii etiolati si altele asemenea.

(5) Clasificarea legumelor în functie de cerintele plantelor fată de factorii de mediu si tehnologia aplicată cuprinde: legume rădăcinoase, legume bulboase, legume verdeturi sau legume frunzoase, legume din grupa verzei, legume solano-fructoase, legume păstăioase, legume bostÎnoase, plante aromatice si condimentare, legume perene. Speciile de legume cuprinse în aceste grupe au cerinte asemÎnătoare fată de factorii de vegetatie, iar tehnologia lor de cultură este relativ asemănătoare.

(6) Clasificarea speciilor de legume în functie de capacitatea de mentinere a însusirilor de calitate a recoltei este dată de gradul de perisabilitate a părtii comestibile. În functie de acest criteriu distingem:

a) legume excesiv de perisabile;

b) legume foarte perisabile;

c) legume perisabile;

d) legume putin perisabile.

 

CAPITOLUL II

Zonarea speciilor legumicole

 

Art. 2. - (1) Prin zonarea speciilor legumicole se întelege repartizarea teritorială a culturilor de legume pe baza interdependentei unor factori care favorizează sau limitează posibilitătile de valorificare a potentialului biologic, imprimând legumiculturii un pronuntat caracter zonal.

(2) În România sunt delimitate 3 zone de producere a legumelor.

a) Zona I este cea mai mare - circa 50% din suprafata totală ocupată cu legume - si asigură cele mai bune corelatii dintre cerintele speciilor - soiuri si hibrizi de legume cu factorii naturali si cuprinde două subzone:

- subzona I, cu un climat de stepă, cu 400-500 mm precipitatii anuale, cu temperatura medie anuală de 10-11şC, cu soiuri în cea mai mare parte de tip cernoziom si soluri aluvionare cu fertilitate ridicată sau soluri brun deschise de stepă. Această subzonă acoperă partea de sud-est a tării - Câmpia Băilestiului, Boianului, Burnasului si Bărăganului, Lunca Dunării si Dobrogea si cuprinde judetele Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărasi, Ialomita, partea de sud a judetului Buzău, Brăila, Galati, Tulcea, Constanta si partea de sud a judetului Mehedinti.

Subzona I asigură conditii climatice si de irigare pentru toate speciile legumicole si îndeosebi pentru cele pretentioase la căldură: ardei, pătlăgele vinete, tomate, castraveti, pepeni, fasole si altele asemenea;

– subzona a II-a, caracterizată prin precipitatii medii anuale cuprinse între 550 si 650 mm, temperaturi medii anuale de 10,5-11şC, umiditate relativă de 65-75% si soluri de tip cernoziom, brune de pădure, de luncă, lăcovisti si nisipuri solificate. Ocupă Câmpia de Vest a Banatului si Crisanei, incluzând judetele Timis, Arad si Bihor. În această subzonă se pot cultiva majoritatea speciilor legumicole.

b) Zona a II-a cuprinde dealurile subcarpatice joase din nordul Olteniei - partea de nord a judetului Mehedinti, judetele Gorj si Vâlcea, Muntenia - judetele Arges, Dâmbovita, Prahova si nordul judetului Buzău, Câmpia Moldovei cu spatiul cuprins între Siret si Prut si luncile aflate la confluenta cu unii afluenti ai Siretului – judetele Vrancea, Bacău, Vaslui, Neamt, Iasi, Botosani si Suceava, lunca Muresului, Ariesului, Somesului, cursul inferior al Târnavelor, valea Crisurilor, judetele Caras-Severin, Satu Mare si partial Sălaj, Bistrita-Năsăud, Cluj, Alba, Mures si Hunedoara. Din punct de vedere climatic se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 9-10şC, precipitatii medii anuale de 450-550 mm, umiditatea relativă de 65-80%.

Solurile predominante sunt cele brune. Zona a II-a ocupă circa 30% din suprafata totală cultivată de legume, principalele culturi fiind cele din grupa verzei, rădăcinoasele, bulboasele si tomatele.

c) Zona a III-a ocupă circa 20% din suprafata de legume a României si se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 8-8,7şC, precipitatii medii anuale de 600-650 mm si o umiditate relativă medie a aerului cuprinsă între 57% si 65%. Zona a III-a acoperă regiuni de dealuri din Transilvania - o parte a judetelor Alba, Cluj, Sălaj, Bistrita-Năsăud, Mures, Hunedoara si judetele Brasov, Maramures, Sibiu si Covasna. Principalele tipuri de sol sunt cele brune de pădure slab sau mediu podzolite si aluvionare. În această zonă se cultivă în special legumele rădăcinoase, vărzoase si bulboase, iar în anumite microzone se cultivă si castraveti, fasole de grădină si mazăre de grădină.

(3) Microzonarea este un subsistem al zonării care conturează arealul unor culturi legumicole la scară redusă.

Microzonarea este impusă de amplitudinea variatiei factorilor pedoclimatici si social-economici specifici unei zone.

În cadrul oricărei zone există suprafete de teren care sunt avantajoase pentru cultura legumelor dintr-o anumită categorie ca urmare a expozitiei sau protejării naturale.

La stabilirea microzonelor se tine cont, pe lângă conditiile de mediu, si de elementele social-economice, deoarece acestea se manifestă pregnant atât prin gradul de specializare a fortei de muncă, cât si prin puterea economică a fiecărei proprietăti agricole.

Lucrările de zonare stau la baza concentrării, profilării si specializării productiei de legume.

(4) Delimitarea zonelor si actualizarea lucrărilor de zonare si microzonare a speciilor de legume se efectuează de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului împreună cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti“ si institutul de specialitate din domeniu, prin colective de specialisti stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului.

 

CAPITOLUL III

Definirea si caracteristicile produselor prelucrate

 

Art. 3. - Organizarea comună a pietelor de legume prelucrate se va realiza pentru următoarele produse:

a) legumele congelate, neprelucrate sau preparate prin fierbere ori la abur;

b) legumele provizoriu conservate cu ajutorul gazului de dioxid de sulf, în apă sărată, în apă sulfurată sau cu ajutorul altor solutii de conservare, care nu pot fi destinate în această stare consumului imediat;

c) legumele uscate, întregi, tăiate în bucăti sau felii, măcinate ori pudră, fără a fi în alt fel prelucrate, cu exceptia cartofilor deshidratati în mod artificial si care nu sunt destinati consumului uman;

d) ardeii dulci uscati, nemăcinati si nezdrobiti;

e) legumele si alte părti de plante care urmează a fi conservate cu ajutorul otetului sau acidului acetic;

f) tomatele preparate sau conservate altfel decât cu ajutorul otetului ori acidului acetic;

g) ciupercile sau trufele preparate ori conservate altfel decât cu ajutorul otetului sau acidului acetic;

h) alte legume preparate sau conservate altfel decât cu ajutorul otetului sau acidului acetic, congelate;

i) alte legume preparate sau conservate altfel decât cu ajutorul otetului sau acidului acetic, necongelate.

Art. 4. - (1) Conservele de legume trebuie să aibă gustul si mirosul plăcut, caracteristica legumelor predominante, fără gusturi si mirosuri străine.

(2) Materiile prime si materialele auxiliare folosite la fabricarea conservelor de legume trebuie să corespundă standardelor de produs si reglementărilor sanitare în vigoare.

(3) Din punct de vedere microbiologic, conservele de legume trebuie să corespundă normelor sanitare în vigoare.

(4) Continutul în metale grele si pesticide existente în produs trebuie să se încadreze în normele sanitare în vigoare.

Art. 5. - Produsele destinate prelucrării industriale a legumelor trebuie să corespundă Normelor privind calitatea legumelor proaspete si procesate în România si standardelor de comercializare din Uniunea Europeană, care dobândesc caracter de obligativitate.

 

CAPITOLUL IV

Conditiile de producere si valorificare a legumelor, pepenilor si ciupercilor cultivate, în stare proaspătă sau industrializată si normele de comercializare

 

Art. 6. - Directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti transmit Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, la cererea acestuia, următoarele informatii despre legumele de câmp:

a) notificare privind intentiile de cultivare, pe produs si, dacă este cazul, pe varietate - soi;

b) notificare privind însământările si răsadurile;

c) notificare privind suprafetele totale cultivate, pe produs si, dacă este posibil, pe varietate - soi;

d) notificare privind cantitătile anticipate si datele probabile de recoltare, pe produs si, dacă este posibil, pe varietate - soi;

e) notificări periodice privind cantitătile recoltate si stocurile disponibile, pe varietate - soi;

f) informatii despre capacitătile de depozitare;

g) informatii privind alegerea semintelor ce urmează a fi folosite conform destinatiei preconizate - piata de produse proaspete sau prelucrate industrial;

h) informatii privind comercializarea;

i) date specificate pentru începutul recoltării, amplasare si comercializare;

j) calitatea minimă si cerintele privind dimensiunile;

k) prepararea, prezentarea, ambalarea si marcarea în prima etapă de comercializare;

l) indicarea originii produselor;

m) informatii privind protectia mediului;

n) folosirea de îngrăsăminte artificiale si naturale;

o) folosirea de produse fitofarmaceutice si alte metode

de protectie a culturilor;

p) un continut rezidual maxim de produse fitofarmaceutice si îngrăsăminte în legume;

r) reguli de îndepărtare a produselor secundare si a materialelor uzate;

s) reguli de distrugere a produselor retrase de pe piată.

Art. 7. - Organizarea comună a pietei legumelor acoperă următoarele produse:

a) tomate proaspete sau refrigerate;

b) ceapă, ceapă esalotă, usturoi, praz si alte aliacee proaspete sau refrigerate;

c) varză, conopidă, gulii si alte legume comestibile din familia brassicaceae, proaspete sau refrigerate;

d) salată si cicoare proaspete sau refrigerate;

e) morcovi, napi, sfeclă de salată, barba caprei, telină, ridichi si alte rădăcinoase comestibile similare, proaspete sau refrigerate;

f) castraveti si cornison, proaspeti sau refrigerati;

g) leguminoase în păstăi sau boabe proaspete ori refrigerate;

h) alte legume, proaspete sau refrigerate;

i) pepeni galbeni, pepeni verzi, papaia proaspeti.

Art. 8. - Comercializarea legumelor la export si a celor provenite din import se realizează în baza legislatiei în vigoare si a acordurilor internationale sau negocierilor comerciale multinationale.

Art. 9. - (1) Produsele care nu corespund standardelor de calitate adoptate nu pot fi expuse spre vânzare, livrate sau comercializate.

(2) În următoarele situatii unele produse nu sunt supuse obligatiei de conformitate cu standardele de calitate sau cu unele dintre dispozitiile acestora:

a) produsele expuse sau oferite spre vânzare, livrate sau comercializate în orice alt mod de către cultivator în pietele angro, în special în pietele de producători situate în zona de productie;

b) produsele transportate din pietele angro către unitătile de sortare, pregătire si ambalare sau către ariile de depozitare situate în aceeasi zonă de productie;

c) produsele vândute sau livrate de cultivator către unitătile de sortare, pregătire, ambalare sau către ariile de depozitare ori transportate de la exploatatia sa către aceste unităti;

d) produsele transportate de la ariile de depozitare către unitătile de sortare, pregătire, ambalare.

(3) Următoarele produse se exceptează de la respectarea standardelor de calitate:

a) produsele transportate la unitătile de prelucrare;

b) produsele de pe exploatatia producătorului destinate uzului personal;

c) produsele dintr-o regiune dată care sunt vândute prin comert cu amănuntul în regiunea respectivă, pentru consumul local traditional, în urma deciziei luate de Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea si Valorificarea Legumelor si Fructelor - ISCTPVLF.

Art. 10. - În cazul în care, în urma unei crize puternice de legume pe piată ca urmare a unor calamităti, si dacă produsele furnizate cu respectarea standardelor de calitate sunt insuficiente pentru a satisface cererea consumatorilor, pot fi adoptate, în conditiile legii, măsuri de derogare de la standardele aplicabile pe o perioadă limitată, cu aprobarea autoritătii competente.

Art. 11. - (1) Informatiile solicitate prin standardele de calitate trebuie să fie prezentate în mod lizibil, într-o pozitie vizibilă pe una dintre părtile ambalajului, fie imprimate direct pe pachet, astfel încât să nu poată fi sterse, ori pe o etichetă ce este parte integrantă din ambalaj si bine atasată acestuia.

(2) Pentru produsele de legume si pepeni transportate în vrac si încărcate direct în mijloacele de transport, informatiile solicitate prin standardele de calitate sunt prezentate în documentele ce însotesc marfa sau sunt expuse într-un loc vizibil în interiorul mijloacelor de transport.

Art. 12. - (1) În stadiul de comert cu amănuntul, în cazul în care produsele sunt ambalate, informatiile specifice necesare trebuie să fie lizibile si vizibile.

(2) Pentru produsele preambalate se indică greutatea netă, în plus fată de informatiile prevăzute de standardele comune de calitate. Pentru produsele vândute în mod normal la bucată, cerinta de a indica greutatea netă nu se aplică dacă numărul articolelor poate fi observat clar si usor, putând fi numărate din exterior, sau în cazul în care acest lucru nu poate fi realizat, dacă numărul este indicat pe etichetă.

(3) Legumele, pepenii si ciupercile comestibile pot fi prezentate spre vânzare si neambalate, cu conditia ca vânzătorul cu amănuntul să expună, pe lângă produsele de vânzare, un anunt vizibil si lizibil care să indice informatiile caracteristice specificate în standardele de calitate cu privire la:

a) varietate - soi;

b) originea produsului;

c) clasa din care face parte.

Art. 13. - Legumele, pepenii si ciupercile comestibile care se supun standardelor de calitate sunt acceptate pentru importul din tări din afara Uniunii Europene, dacă acestea respectă standardele de calitate sau cel putin standardele echivalente ale acestora.

Art. 14. - (1) Legumele, pepenii si ciupercile comestibile care se supun standardelor de calitate sunt acceptate pentru export, dacă acestea respectă standardele de comercializare. Se pot face derogări de la standardele stabilite în conditiile în care se respectă cerintele pietelor din tara de destinatie.

(2) Înainte de a părăsi punctul vamal al tării, produsele pentru export sunt supuse unei verificări care să ateste respectarea standardelor de calitate.

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIE

cu privire la concentrarea economică realizată de Liberty Media Corporation prin achizitionarea controlului majoritar asupra UnitedGlobalCom Inc.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

în baza:

1. Decretului nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

2. Legii concurentei nr. 21/1996;

3. Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice;

4. Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, cu modificările ulterioare;

5. Instructiunilor cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevăzute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si în cazurile de concentrare economică;

6. materialelor din dosarul cauzei (RS-345 din 2 octombrie 2003, notificare devenită efectivă la data de 5 noiembrie 2003);

7. notei Departamentului servicii (V2-2.238 din 26 noiembrie 2003), luând în considerare că:

1. la data de 18 august 2003 Liberty Media Corporation si membrii fondatori detinători ai pachetului de actiuni ordinare ale UnitedGlobalCom Inc. clasa B au convenit, prin contractul de schimb de actiuni, să transfere actiunile lor societătii Liberty Media Corporation în schimbul unor sume de bani si a unui număr de actiuni clasa A detinute de Liberty Media Corporation. În urma tranzactiei Liberty Media Corporation detine 100% din pachetul de actiuni ordinare clasele B si C, preluând prin urmare controlul unic direct asupra UnitedGlobalCom Inc.;

2. operatiunea realizată de Liberty Media Corporation prin achizitionarea întregului pachet de actiuni ordinare - clasa B si clasa C - si preluarea controlului unic asupra UnitedGlobalCom Inc. cade sub incidenta Legii concurentei nr. 21/1996, fiind o operatiune de concentrare economică ce trebuie supusă controlului Consiliului Concurentei, conform art. 11 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 16 alin. (1) din aceeasi lege;

3. cifrele de afaceri realizate de părtile implicate în anul 2002 îndeplinesc conditia de prag valoric prevăzut la art. 15 din Legea concurentei nr. 21/1996, modificat prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 216/2002, respectiv depăsesc 100 miliarde lei;

4. pe pietele relevante pe care are loc operatiunea de concentrare economică, piata serviciilor de televiziune prin cablu si piata serviciilor de difuzare angro a canalelor de televiziune, UnitedGlobalCom Inc., prin UPC Romania si UPC Programing BV, si Liberty Media Corporation, prin Discovery, detin o cotă între 7,32% si 9%;

5. în urma analizei s-a constatat că prin operatiunea de concentrare economică notificată nu se creează sau nu se consolidează o pozitie dominantă care ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurentei,

DECIDE:

Art. 1. - În temeiul dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, se autorizează concentrarea economică analizată, constatând că, desi cade sub incidenta legii, nu există motive pentru a fi refuzată.

Art. 2. - Taxa de autorizare, prevăzută la art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, este de 664.636.590 (sase sute saizeci si patru milioane sase sute treizeci si sase mii cinci sute nouăzeci) lei si se va achita în termen de 30 de zile de la comunicare prin ordin de plată tip trezorerie. Pe ordinul de plată se va specifica: Bank RECEIVER - B.C.R. Romania, Cod SWIFT-RNCBROBU, contul 361280051300, deschis la Banca Natională a României - Sucursala Municipiului Bucuresti, beneficiar Trezoreria Sectorului 1, reprezentând “Taxa autorizare concentrare economică conform Legii nr. 21/1996“. Pe versoul ordinului de plată, la rubrica “Cod cont“ se va înscrie “20.17.01.03 - Venituri din taxe si autorizări de functionare“. O copie a ordinului de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Liberty Media Corporation, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 4. - Prezenta decizie se aplică de la data comunicării ei de către Secretariatul general al Consiliului Concurentei.

Art. 5. - Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ.

Art. 6. - Departamentul servicii si Secretariatul general din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 7. - Prezenta decizie va fi comunicată Liberty Media Corporation, Centerville Road 2711, Ap. 400, Wilmington, Delaware 19808, Statele Unite ale Americii, prin împuternicit: Linklaters Miculitii & Asociatii SCPA, str. Nicolae Iorga nr. 8, sectorul 1, Bucuresti.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Theodor Valentin Purcărea

 

Bucuresti, 27 noiembrie 2003.

Nr. 484.

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIE

privind concentrarea economică realizată de Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita prin dobândirea controlului unic direct asupra Societătii Comerciale “RECONS“ - S.A. Resita

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

în baza:

1. Decretului nr. 1.075 din 21 decembrie 2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

2. Legii concurentei nr. 21/1996;

3. Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, cu modificările ulterioare;

4. Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice;

5. Instructiunilor cu privire la definirea pietei relevante, în scopul stabilirii părtii substantiale de piată;

6. Instructiunilor date în aplicarea art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice;

7. Notificării concentrării economice înregistrate cu nr. RS-319 din 9 septembrie 2003 la Consiliul Concurentei;

8. actelor si lucrărilor din Dosarul cauzei nr. RS-319 din 9 septembrie 2003;

9. Notei Departamentului bunuri industriale cu privire la concentrarea economică notificată V3-2.203 din 9 noiembrie 2003,

luând în considerare următoarele:

1. concentrarea economică s-a realizat prin preluarea controlului unic direct de către Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita asupra Societătii Comerciale “RECONS“ - S.A. Resita, achizitionarea făcându-se prin cumpărarea de la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului a procentului de 70% din capitalul social, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare de actiuni nr. TM/24 din 3 august 2003;

2. Contractul de vânzare-cumpărare nr. TM/24 din 3 august 2003 a fost încheiat între Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consortiul format din Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita si domnul Giuca Trandafir. În baza Contractului de asociere nr. 2.204 din 7 iulie 2003, încheiat între membrii consortiului, acestia au stabilit ca asociatul prim - Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita - să detină 70% din actiunile Societătii Comerciale “RECONS“ - S.A. Resita, iar asociatul secund - ing. Giuca Trandafir – să detină diferenta de 10,6264%;

3. notificarea a devenit efectivă la data de 11 noiembrie 2003;

4. Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita nu face parte din nici un grup de societăti comerciale;

5. pietele relevante aferente concentrării economice analizate au fost definite ca fiind piata constructiilor civile din sud-vestul României si piata betoanelor si mortarelor din sud-vestul tării;

6. prin concentrarea economică realizată, segmentul de piată detinut de Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita pe piata constructiilor civile se măreste cu valoarea cotei de piată detinute de Societatea Comercială “RECONS“ - S.A. Resita pe această piată;

7. pe pietele relevante oferta este reprezentată de Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita si de Societatea Comercială “RECONS“ - S.A. Resita alături de alte societăti comerciale din sud-vestul tării;

8. cererea pe pietele relevante este reprezentată de institutii publice si agenti economici care îsi desfăsoară activitatea în sud-vestul României;

9. prin realizarea operatiunii de concentrare economică, structura pietei nu suferă modificări cu efecte anticoncurentiale;

10. realizarea operatiunii de concentrare economică va conduce la ridicarea calitătii serviciilor realizate de Societatea Comercială “RECONS“ - S.A. Resita, ca urmare a realizării programului de investitii1);

11. operatiunea de concentrare economică realizată de Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita prin dobândirea controlului la Societatea Comercială “RECONS“ – S.A. Resita nu creează si nu consolidează o pozitie dominantă si nu are ca efect împiedicarea sau denaturarea concurentei;

12. analizând această concentrare economică, se constată că nu se întrevăd posibile efecte cu caracter anticoncurential pe piată,

DECIDE:

Art. 1. - În conformitate cu dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996 si pct. 124 lit. b) din cap. II partea a II-a din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, se autorizează concentrarea economică realizată, constatându-se că, desi operatiunea notificată cade sub incidenta legii, nu există motive pentru a fi refuzată.

Art. 2. - Taxa de autorizare prevăzută la art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 este de 54.674.135 lei si se va plăti cu ordin de plată tip trezorerie la bugetul de stat, în contul nr. 361280011300, deschis la Banca Natională a României - Sucursala judetului Caras-Severin, beneficiar Trezoreria judetului Caras-Severin, cu mentiunea “Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare“. Pe versoul ordinului de plată, în rubrica “Cod cont“, se va înscrie contul nr. 20.17.01.03.

Taxa de autorizare se va plăti în termen de 30 (treizeci) de zile de la data comunicării prezentei decizii. O copie de pe ordinul de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 3. - Prezenta decizie devine aplicabilă de la data comunicării acesteia către părti.

Art. 4. - Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacată, conform dispozitiilor art. 52 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ.

Art. 5. - În conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Societătii Comerciale “CONSPROIECT“ - S.A. Resita.

Art. 6. - Departamentul bunuri industriale si Secretariatul general vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 7. - Prezenta decizie se comunică de către Secretariatul general al Consiliului Concurentei:

Părtii achizitoare - Societatea Comercială “CONSPROIECT“ - S.A. Resita

Adresa: Zona Gara Nord Depozite, Resita, judetul

Caras-Severin

Telefon: 0255/210.194

Fax: 0255/221.175.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Theodor Valentin Purcărea

 

Bucuresti, 11 decembrie 2003.

Nr. 514.


1) Cumpărătorul va efectua din sursele permise de legea în vigoare la data semnării contractului, pe o durată de 3 ani începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor, investitii pentru dezvoltare în valoare de 210.000 euro (în lei, la cursul de la data efectuării investitiei).