MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 165             LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE             Miercuri, 25 februarie 2004

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

481/2003. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru executarea straturilor de beton poros la benzile de stationare accidentală la autostrăzi”, indicativ NE-024-2003

 

482/2003. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ privind determinarea adezivitătii liantilor bituminosi la agregate”, indicativ NE-022-2003

 

483/2003. - Ordin al ministrului transporturilor, contructiilor si turismului privind aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru executarea straturilor de bază din beton slab la autostrăzi”, indicativ NE-023-2003

 

693/M.173/2003. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului apărării nationale pentru aprobarea reclasificării spatiului aerian national peste nivelul de zbor 195

 

1.215/2003/117. - Ordin al ministrului sănătătii si al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului privind completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002 pentru aprobarea Normelor privind contaminantii din alimente

 

61/111. - Ordin al ministrului sănătătii si al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului privind completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002 pentru aprobarea Normelor privind contaminantii din alimente

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

2. - Regulament privind utilizarea codurilor IBAN în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru executarea straturilor de beton poros la benzile de stationare accidentală la autostrăzi”, indicativ NE-024-2003

 

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 740/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului,

având în vedere Avizul nr. 53 din 19 iunie 2003 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS9,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Normativ pentru executarea straturilor de beton poros la benzile de stationare accidentală la autostrăzi”, indicativ NE-024-2003, elaborată de Societatea Comercială “Institutul de Cercetări în Transporturi - INCERTRANS” - S.A., prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Directia generală tehnică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Traian Panait,

secretar de stat

 

Bucuresti, 8 octombrie 2003.

Nr. 481.


*) Anexa se publică în Buletinul Tehnic Rutier editat de Regia Autonomă “Administratia Natională a Drumurilor din România” si Asociatia Profesională de Drumuri si Poduri.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice “Normativ privind determinarea adezivitătii liantilor bituminosi la agregate”, indicativ NE-022-2003

 

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 740/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului,

având în vedere Avizul nr. 56 din 19 iunie 2003 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS9,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Normativ privind determinarea adezivitătii liantilor bituminosi la agregate”, indicativ NE-022-2003, elaborată de Societatea Comercială “Institutul de Cercetări în Transporturi – INCERTRANS” - S.A., prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Directia generală tehnică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Traian Panait,

secretar de stat

 

Bucuresti, 8 octombrie 2003.

Nr. 482.


*) Anexa se publică în Buletinul Tehnic Rutier editat de Regia Autonomă “Administratia Natională a Drumurilor din România” si Asociatia Profesională de Drumuri si Poduri.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind aprobarea reglementării tehnice “Normativ pentru executarea straturilor de bază din beton slab la autostrăzi”, indicativ NE-023-2003

 

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 740/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului,

având în vedere Avizul nr. 55 din 19 iunie 2003 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS9,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Normativ pentru executarea straturilor de bază din beton slab la autostrăzi”, indicativ NE-023-2003, elaborată de Societatea Comercială “Institutul de Cercetări în Transporturi - INCERTRANS” - S.A., prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Directia generală tehnică va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Traian Panait,

secretar de stat

 

Bucuresti, 8 octombrie 2003.

Nr. 483.


*) Anexa se publică în Buletinul Tehnic Rutier editat de Regia Autonomă “Administratia Natională a Drumurilor din România” si Asociatia Profesională de Drumuri si Poduri.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

Nr. 693 din 27 octombrie 2003

MINISTERUL APĂRĂRII NATIONALE

Nr. M.173 din 19 decembrie 2003

 

ORDIN

pentru aprobarea reclasificării spatiului aerian national peste nivelul de zbor 195

 

Pentru îndeplinirea atributiilor ce revin Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si Ministerului Apărării Nationale,

în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 21/1999 pentru ratificarea Protocolului armonizând Conventia internatională privind cooperarea pentru siguranta navigatiei aeriene EUROCONTROL din 13 decembrie 1960, după efectuarea unor modificări, adoptat la Bruxelles la 27 iunie 1997, si a Protocolului aditional privind trecerea de la regimul Acordului multilateral privind tarifele de rută din 12 februarie 1981 la regimul Anexei IV (“Dispozitii privind sistemul comun de tarife de rută”) la Conventia internatională privind cooperarea pentru siguranta navigatiei aeriene EUROCONTROL, armonizată prin Protocolul adoptat la Bruxelles la 27 iunie 1997, aprobată prin Legea nr. 97/1999, în temeiul prevederilor art. 12 lit. b), c) si j) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, ale art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată, ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiintarea Autoritătii Aeronautice Civile Române, cu modificările ulterioare, ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 74/1991 privind înfiintarea Regiei Autonome “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA, cu modificările ulterioare, ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 740/2003 privind organizarea si

functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si ale art. 2 si art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 14/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apărării Nationale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 389/2001,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului si ministrul apărării nationale emit următorul ordin:

Art. 1. - Începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, spatiul aerian national superior, peste nivelul de zbor (FL) 195, clasificat în prezent de clasă A pe rutele aeriene si de clasă G în afara acestor rute, se reclasifică devenind spatiu aerian controlat de clasă C, urmând ca serviciile de navigatie aeriană în acest spatiu să fie furnizate de unitătile civile si militare de control al traficului aerian, în conformitate cu prevederile reglementărilor aeronautice nationale.

Art. 2. - Nivelul maxim al spatiului aerian de clasă C se modifică de la FL 490 la FL 660.

Art. 3. - Zborurile efectuate ca trafic aerian general (GAT) după reguli de zbor la vedere (VFR) între FL 195 si FL 285 se permit numai în cadrul unor zone reglementate în acest scop sau conform procedurilor de colaborare încheiate de operatorul aerian interesat cu Regia Autonomă “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA si cu Comandamentul Operational Aerian Principal - COAP si numai în cadrul zonelor reglementate în acest sens, între FL 285 si FL 660, zone care se definesc si se activează în conformitate cu prevederile reglementărilor aeronautice civile si militare.

Art. 4. - Toate aeronavele care efectuează zbor GAT VFR peste FL 195 trebuie să fie echipate cu echipamente de radiocomunicatie aer-sol în banda VHF pentru realizarea comunicatiei cu unitătile de control al traficului aerian si transponder operational în mod C.

Art. 5. - Coordonarea zborurilor civile si militare se execută în conformitate cu prevederile Reglementării aeronautice civil-militare române privind managementul spatiului aerian (ASM) si aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spatiului aerian (FUA) în România (RACMR-ASM/FUA) si ale procedurilor încheiate în acest sens între unitătile civile si militare de control al traficului aerian.

Art. 6. - Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului prin Directia generală aviatie civilă, Ministerul Apărării Nationale, Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”, Regia Autonomă “Administratia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA, Statul Major al Fortelor Aeriene si Comandamentul Aerian Operational Principal vor lua măsurile necesare ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

p. Ministrul apărării nationale,

George Cristian Maior,

secretar de stat

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 1.215 din 23 decembrie 2003

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

Nr. 117 din 12 februarie 2004

 

ORDIN

privind completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002 pentru aprobarea Normelor privind contaminantii din alimente

 

Având în vedere prevederile art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializării alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 57/2002,

văzând referatul de aprobare al Directiei generale de sănătate publică si inspectia sanitară de stat nr. OB 6.828/2003,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si al Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii si ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emit următorul ordin:

Art. I. - La Normele privind contaminantii din alimente, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, se elimină articolul 10, iar după articolul 9 se introduce un nou capitol, capitolul V, cu următorul cuprins:

CAPITOLUL V

Metode de prelevare a probelor si de analiză utilizate în controlul oficial al dioxinelor (PCDD/PCDF) si determinarea dioxinelor similare PCB din alimente

Art. 10. - Prelevarea probelor efectuate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine si furani si determinarea limitelor de dioxine similare PCB din alimente se efectuează conform metodelor descrise în anexa nr. VI.

Art. 11. - Pregătirea probelor si metodele de analiză utilizate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine si furani si determinarea limitelor de dioxine similare PCB din alimente se efectuează în conformitate cu criteriile descrise în anexa nr. VII.

Art. 12. - Anexele nr. I-VII fac parte integrantă din prezentele norme.”

Art. II. - După anexa nr. V la normele aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002 se introduc anexele nr. VI si VII, al căror continut este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Directia generală de sănătate publică si inspectia sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătătii împreună cu institutele de sănătate publică, Directia de productie animală si industrie alimentară si directiile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală, directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti si institutele centrale de profil vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în termen de 12 luni de la data publicării.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Petre Daea,

secretar de stat

 

ANEXĂ

“ANEXA Nr. VI la norme

 

METODE

de prelevare a probelor pentru controlul oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF)  si determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente

 

1. Scopul si domeniul de aplicare

Probele destinate controlului oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) si determinării continutului de dioxine similare PCB din alimente trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obtinute sunt considerate reprezentative pentru loturile sau subloturile respective. Respectarea limitelor maxime impuse de legislatia în vigoare este stabilită pe baza limitelor determinate în probele de laborator.

2. Definitii

Lot - cantitatea de aliment identificabilă, livrată o singură dată si determinată de agentul responsabil pentru a prezenta caracteristici comune, cum ar fi: originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajul.

Sublot - partea desemnată dintr-un lot mare pentru aplicarea metodei de prelevare a probei din lotul respectiv. Fiecare sublot trebuie separat fizic si să fie identificabil.

Probă elementară - cantitatea de material prelevată dintr-un singur punct al lotului sau sublotului.

Probă globală - totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot.

Probă de laborator - o parte/cantitate din proba globală destinată laboratorului.

Tabel OMS - Factorii echivalenti de toxicitate pentru evaluarea riscului uman, bazat pe concluziile Organizatiei Mondiale a Sănătătii, întrunită la Stockholm, Suedia, la 15-18 iunie 1997. Factorii echivalenti de toxicitate (FET) pentru PCB, PCDD, PCDF, pentru oameni, animale si mediu

 

Congener

Valoare FET

2,3,7,8 - TCDD

1

1,2,3,7,8 - PeCDD

1

1,2,3,4,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDD

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDD

0,01

OCDD

0,0001

Dibenzofurani (PCDF)

2,3,7,8 - TCDF

0,1

1,2,3,7,8 - PeCDF

0,05

2,3,4,7,8-PeCDF

0,5

1,2,3,4,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,7,8,9 - HxCDF

0,1

2,3,4,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDF

0,01

1,2,3,4,7,8,9-HpCDF

0,01

1,2,3,4,7,8,9-HpCDF

0,01

OCDF

0,0001

“Dioxine-similare PCB” Non-orto PCB + Mono-orto PCB Non-orto PCB

PCB 77

0,0001

PCB 81

0,0001

PCB 126

0,1

PCB 169

0,01

Mono-orto PCB

PCB 105

0,0001

PCB 114

0,0005

PCB 118

0,0001

PCB 123

0,0001

PCB 156

0,0005

PCB 157

0,0005

PCB 167

0,00001

PCB 189

0,0001

 

Abrevieri: T = tetra, Pe = penta, Hx = hexa, Hp = hepta, O = octo, CDD = clorodibenzodioxine, CDF = clorodiben-

zofuran, CB = clorobifenil.

3. Prevederi generale

3.1. Personalul

Prelevarea probelor se va efectua de persoane autorizate conform reglementărilor în vigoare.

3.2. Materialul pentru esantionare

Fiecare lot supus examinării trebuie prelevat separat.

3.3. Măsuri de precautie necesare

În cursul prelevării si pregătirii probelor trebuie luate măsurile de precautie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba continutul de dioxine si dioxine similare PCB, determinarea analitică sau reprezentativitatea probei globale.

3.4. Probe elementare

În măsura posibilitătilor probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificatiilor de la pct. 3.8.

3.5. Pregătirea probei globale

Proba globală se obtine prin amestecul corespunzător al probelor elementare. Ea trebuie să cântărească minimum 1 kg, cu exceptia cazului când nu este posibil, de exemplu când a fost prelevat un singur ambalaj.

3.6. Subdivizarea probei globale în probe de laborator, în scopul controlului, dreptului la recurs si al arbitrajului Probele de laborator utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs si al arbitrajului vor fi prelevate din proba globală omogenizată, cu conditia ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. Mărimea probei de laborator pentru control trebuie să fie suficientă pentru a permite cel putin două analize (duplicate).

3.7. Ambalarea si transmiterea probei globale si a probei de laborator

Fiecare probă globală si de laborator prelevată va fi introdusă într-un recipient curat, confectionat dintr-un material inert care să asigure o protectie adecvată împotriva contaminării, pierderii compusilor prin adsorbtie de către peretii interni ai recipientului si împotriva pagubelor ce se pot produce în timpul transportului. Trebuie luate toate măsurile de precautie necesare pentru ca în timpul transportului sau al depozitării să nu se producă modificări în compozitia probei globale si a probei de laborator.

3.8. Sigilarea si etichetarea probei globale si a probei de laborator

Fiecare probă prelevată în scopul utilizării oficiale va fi sigilată la locul de prelevare si identificată conform reglementărilor în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces-verbal pentru fiecare prelevare, pentru a se permite identificarea fără echivoc a fiecărui lot si indicând data si locul prelevării împreună cu orice informatie posibilă suplimentară pentru a fi în ajutorul chimistului analist.

4. Planul de esantionare

Metoda de prelevare aplicată trebuie să asigure că proba globală este reprezentativă pentru lotul care este controlat.

4.1. Numărul probelor elementare

În cazul laptelui si uleiurilor pentru care se presupune o distributie omogenă a contaminantilor ce trebuie analizati într-un lot desemnat, este suficient să se preleveze trei probe elementare per lot, care formează proba globală.

Trebuie dată o referire la numărul lotului. Pentru alte produse numărul minim de probe elementare de prelevat din lot trebuie să fie cel prezentat în tabelul nr. 1.

Proba globală care reuneste toate probele elementare trebuie să fie de minimum 1 kg (pct. 3.5.) Probele elementare trebuie să aibă mase similare. Masa unei probe elementare trebuie să fie de minimum 100 g. Masa probei elementare depinde de mărimea unitătii individuale.

Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificatiilor de la pct. 3.8 si prevederilor legislatiei în vigoare.

 

Tabelul nr. 1 - Numărul minim de probe elementare ce trebuie prelevate din lot

 

Masa lotului (în kg)

Numărul minim de probe elementare

< 50

3

50-500

5

> 500

10

 

Dacă lotul este format din ambalaje individuale, numărul ambalajelor care trebuie prelevate pentru a forma proba globală este mentionat în tabelul nr. 2.

 

Tabelul nr. 2 - Numărul de ambalaje (probe elementare) care trebuie prelevate pentru a forma proba globală, dacă lotul constă în ambalaje individuale

 

Numărul de ambalaje sau unităti din lot

Numărul de ambalaje sau unităti de prelevat

1-25

1 ambalaj sau unitate

26-100

aproximativ 5%, minimum 2 ambalaje sau unităti

> 100

aproximativ 5%, maximum 10 ambalaje sau unităti

 

5. Conformitatea lotului sau sublotului cu specificatia tehnică

În caz de litigiu laboratorul de control trebuie să efectueze analiza în dublu a probei de laborator, dacă rezultatul obtinut la prima analiză este inferior sau superior cu mai putin de 20% fată de limita maximă stabilită, si să calculeze media rezultatelor. Lotul este acceptat dacă rezultatul obtinut la prima analiză este inferior cu mai mult de 20% fată de limita maximă sau, în cazul analizei în dublu, dacă media rezultatelor este conformă cu limita maximă stabilită de legislatia în vigoare.

 

ANEXA Nr. VII

la norme

 

PREGĂTIREA PROBELOR SI CERINTELE

pentru metodele de analiză utilizate în controlul oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) si determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente

 

1. Obiectivul si domeniul de aplicare

Aceste cerinte se aplică în cazul în care alimentele sunt analizate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD) si dibenzofurani policlorurati (PCDF) si determinarea dioxinelor similare PCB.

Monitorizarea prezentei dioxinelor în alimente se poate efectua printr-o strategie implicând o metodă de screening (depistare) în scopul selectionării probelor al căror continut de dioxine si dioxine similare PCB este fie inferior limitei stabilite, fără ca abaterea să depăsească 30-40%, fie superior limitei stabilite. Concentratia de dioxine a probelor cu valori semnificative trebuie determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare.

Metodele de screening (depistare) sunt metode care se utilizează pentru detectarea prezentei dioxinelor si dioxinelor similare PCB în limita stabilită. Aceste metode asigură analiza unui număr mare de probe, ceea ce permite selectionarea probelor pozitive. Ele sunt special concepute pentru evitarea unor rezultate negative incorecte. Metodele de confirmare sunt metode care furnizează informatii complete sau complementare permitând identificarea si cuantificarea fără echivoc a dioxinelor si dioxinelor similare PCB la limita stabilită.

2. Introducere

Deoarece probele de mediu si biologice (inclusiv probele de alimente) contin în general amestecuri complexe de diferite dioxine congenere, conceptul factori echivalenti de toxicitate (FET) a fost dezvoltat pentru a facilita evaluarea riscului. Acesti FET au fost stabiliti pentru a exprima concentratiile amestecurilor de 2,3,7,8 substituenti PCDD si PCDF si curând unele non-orto si mono-orto dioxine similare PCB care au proprietăti asemănătoare dioxinelor din punct de vedere al exprimării în echivalenti toxici (TEQ) pentru 2,3,7,8 TCDD (anexa nr. VIII nota din subsol).

Concentratiile fiecărei substante dintr-o probă dată sunt multiplicate prin factorul echivalent de toxicitate propriu si apoi sunt însumate, obtinându-se concentratia totală de compusi tip dioxină exprimată în echivalenti toxici (TEQ).

Pentru calculul “limitei superioare” se consideră contributia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu limita de cuantificare.

Pentru calculul “limitei inferioare” se consideră contributia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu zero.

Pentru calculul “limitei medii” se consideră contributia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu jumătate din limita de cuantificare.

3. Cerinte de asigurarea calitătii, ce trebuie respectate la pregătirea probei

Trebuie luate măsuri pentru evitarea contaminării încrucisate, în fiecare etapă a procedurilor de prelevare de probe si de analiză.

Probele trebuie depozitate si transportate în recipiente de sticlă, aluminiu, polipropilenă sau polietilenă. Urmele de pulberi de hârtie trebuie îndepărtate din recipientul pentru probe. Vasele de sticlă trebuie spălate cu solventi controlati în prealabil de prezenta dioxinelor.

Depozitarea si transportul probelor trebuie efectuate astfel încât să se mentină integritatea probei de aliment.

Dacă este necesar, fiecare probă de laborator trebuie măcinată fin si amestecată bine printr-un procedeu căruia I s-a demonstrat eficienta de omogenizare completă (de exemplu, particulele trebuie să treacă prin sita de 1 mm);

probele trebuie uscate înaintea măcinării, dacă umiditatea lor este prea mare.

Realizarea unei analize a probei martor de reactivi trebuie efectuată prin parcurgerea întregii proceduri de analiză în absenta probei.

Masa probei pentru extractie trebuie să fie suficient de mare pentru a corespunde exigentelor privind sensibilitatea metodei.

Există multe metode specifice corespunzătoare pentru pregătirea probelor de alimente. Metodele trebuie validate conform recomandărilor acceptate pe plan international.

4. Cerinte pentru laboratoare

Laboratoarele trebuie să demonstreze validitatea metodei pentru un domeniu de valori situat în jurul limitei maxime admise, de exemplu: 0,5 x 1 x 2 x limita maximă admisă, cu un coeficient de variatie acceptabil pentru analizele repetate. (Pentru detalii privind criteriile de validitate vezi pct. 5.)

Limita de cuantificare pentru metoda de confirmare nu trebuie să depăsească o cincime din limita maximă admisă, pentru a se garanta coeficienti de variatii acceptabili în domeniul sus-mentionat.

În cadrul măsurilor de asigurare a calitătii interne trebuie efectuat în mod regulat controlul probelor martor de reactivi, al probelor experimentale impurificate artificial sau analiza unor probe de control (de preferintă, materiale de referintă certificate).

Pentru a demonstra competenta laboratorului în efectuarea de analize specifice sunt necesare participări în studii interlaboratoare, cu rezultate foarte bune. Participarea cu succes la un studiu interlaboratoare pentru probe de sol sau ape reziduale nu demonstrează competenta laboratorului pentru probe de alimente sau de alimente pentru animale, care contin niveluri inferioare de contaminare. Prin urmare este obligatorie participarea continuă la studii interlaboratoare pentru determinarea dioxinelor si dioxinelor similare PCB în probe matrice, furaje-alimente corespunzătoare.

Laboratoarele trebuie să fie acreditate de o institutie abilitată, care să garanteze că acestea aplică procedeele de asigurare a calitătii analitice pentru analizele efectuate.

Laboratoarele trebuie acreditate conform standardului ISO 17025:1999.

5. Cerinte ce trebuie întrunite de procedurile analitice pentru dioxine si dioxine similare PCB

5.1. Cerinte principale pentru validarea procedurilor de analiză

Sensibilitate înaltă si limite de detectie joase. Cantitătile detectabile pentru PCDD si PCDF trebuie să se încadreze în domeniul picogramelor TE (10-12g) din cauza extremei toxicităti a unor compusi. Compusi PCB (bifenilpoliclorurati) se găsesc în cantităti mai mari decât PCDD si PCDF.

Pentru majoritatea congenerilor din grupa PCB sensibilitatea metodei de ordinul nanogramelor (10-9g) este suficientă. În orice caz pentru măsurarea congenerilor mai toxici din grupa dioxinelor similare PCB (în special congenerii substituiti non-orto) trebuie atinsă aceeasi sensibilitate ca si pentru PCDD si PCDF.

Selectivitate înaltă (specificitate). Este necesară diferentierea între compusii PCDD, PCDF si dioxinele similare PCB de alti compusi extrasi simultan din probă, susceptibili de a interfera prin prezenta în concentratii superioare corespunzătoare a câtorva ordine de mărime fată de substantele de analizat (analiti). În metodele gaz cromatografice/spectrometrie de masă (GC/SM) este necesară diferentierea între mai multi congeneri, în special între cei toxici (de exemplu, cei 17 compusi ai PCDD, PCDF substituiti în pozitiile 2,3,7,8 si dioxinele similare PCB) si ceilalti congeneri. Bioanalizele trebuie să determine valorile TEQ în mod selectiv ca suma PCDD, PCDF si dioxinelor similare PCB.

Acuratete înaltă (justete si fidelitate). Determinarea trebuie să asigure o estimare valabilă a concentratiei reale din probă. Acuratetea înaltă (acuratetea măsurătorii: gradul de concordantă între rezultatul măsurătorii si valoarea reală sau valoarea atribuită măsurătorii) este necesară pentru a evita respingerea rezultatului analizei probei datorită nesigurantei în estimarea TEQ. Acuratetea este exprimată ca justete (diferenta dintre valoarea medie măsurată pentru un analit într-un material certificat si valoarea sa certificată exprimată ca procente din această valoare) si fidelitate (fidelitatea este în general calculată ca deviatie standard; ea include repetabilitatea si reproductibilitatea si indică gradul de concordantă între rezultatele obtinute prin aplicarea repetată a procedeului experimental în conditii determinate).

Metodele de screening pot cuprinde bioanalize si metode GC/SM, pe când metodele de confirmare sunt metode gaz cromatografice de înaltă rezolutie cuplate cu spectrometrie de masă de înaltă rezolutie (HRGC/HRMS).

Următoarele criterii trebuie respectate pentru valoarea totală în TEQ:

 

 

Metode de screening

Metode de confirmare

Procentul probelor fals negative

 

< 1%

Justete

 

- 20% până la + 20%

Coeficient de variatie

< 30%

< 15%

 

6. Cerinte specifice pentru metodele GC/SM ce trebuie respectate pentru scopuri de screening (selectare) sau confirmare

În scopul validării metodei analitice, trebuie adăugate înaintea fazei de extractie etaloane interne de compusi PCDD/F substituiti în pozitiile 2,3,7,8 si marcati cu 13C (în cazul dozării dioxinelor similare PCB, trebuie adăugate etaloane interne din acesti compusi marcati cu 13C. Trebuie adăugat cel putin un congener pentru fiecare grupă de izomeri tetra-octoclorurati ai compusilor PCDD/F (si cel putin un congener pentru fiecare grupă de izomeri ai dioxinelor similare PCB, în cazul dozării acestora); alternativ se adaugă cel putin un congener pentru fiecare functie de ioni selectată si înregistrată prin spectrometrie de masă în scopul monitorizării compusilor PCDD/F si dioxinelor similare PCB. Se recomandă în cazul metodelor de confirmare utilizarea standardelor interne pentru cei 17 izomeri substituiti în pozitiile 2,3,7,8 ai PCDD/F marcati cu 13C si a celor 12 standarde interne ale dioxinelor similare PCB marcate cu 13C (în cazul dozării dioxinelor similare PCB).

De asemenea, trebuie determinati factorii de răspuns relativ, prin utilizarea de solutii de calibrare adecvate în cazul congenerilor pentru care nu se adaugă un compus analog marcat cu 13C.

În cazul produselor alimentare de origine vegetală si de origine animală, continând mai putin de 10% grăsime, este obligatorie adăugarea de etaloane interne înaintea fazei de extractie. În cazul alimentelor de origine animală, continând mai mult de 10% grăsime, etaloanele interne se pot adăuga fie înaintea fazei de extractie, fie după extractia grăsimilor. Trebuie efectuată validarea eficacitătii fazei de extractie în functie de faza în care se introduc standardele interne si de modul de raportare a rezultatelor (pe baza produsului sau raportat la grăsime).

Înaintea analizei GC/SM trebuie adăugate unul sau două standarde pentru evaluarea coeficientului de recuperare.

Controlul coeficientului de recuperare este necesar. În cazul metodelor de confirmare, coeficientii de recuperare pentru standardele interne individuale trebuie să fie cuprinsi între 60-120%. Coeficienti de recuperare mai mici sau mai mari pentru congenerii individuali, în special pentru unii compusi hepta- si octo-clorurati ai dibenzodioxinelor si dibenzofuranilor, sunt acceptati numai dacă contributia acestora la valoarea TEQ nu depăseste 10% din valoarea TEQ totală (numai pentru compusii PCDD/F). În cazul metodelor de screening, coeficientii de recuperare trebuie să fie cuprinsi între 30-140%.

Trebuie efectuată separarea dioxinelor de compusii clorurati interferenti, cum sunt PCB si eterii difenil clorurati, prin tehnici cromatografice adecvate (de preferintă cu o coloană umplută cu florisil, alumină si/sau carbon).

Separarea izomerilor prin gaz cromatografie trebuie să fie eficace (< 25% între vârfurile cromatogramelor compusilor 1,2,3,4,7,8 - HxCDF si 1,2,3,6,7,8 - HxCDF).

Dozajul compusilor trebuie efectuat conform metodei Agentiei de Protectie a Mediului din S.U.A. (Environment Protection Agency) EPA 1613, reviziune B, intitulată “Tetra-through octa-clorinate dioxins and furans by isotope dilution HRGC/HRMS”, sau altei metode ce întruneste criterii de performantă echivalente.

Diferenta dintre limita superioară si limita inferioară nu trebuie să depăsească 20% pentru alimentele cu o contaminare în dioxine de aproximativ 1 pg OMS-TEQ/g grăsime (numai pentru compusii PCDD/PCDF). Aceste recomandări se aplică si în cazul alimentelor cu continut scăzut de grăsime, a căror contaminare este de ordinul 1 pg OMS-TEQ/g de produs. Pentru niveluri de contaminare inferioare, de exemplu 0,5 pg OMS-TEQ/g produs, diferenta dintre limita superioară si limita inferioară se poate situa între 25-40%.

7. Metode screening de analiză

7.1. Introducere

Metoda screening se poate realiza în diferite moduri: selectiv si cantitativ.

Abordare selectivă

Răspunsul probelor este comparat cu cel al unei probe de referintă situate la nivelul de interes. Probele cu un răspuns inferior probei de referintă sunt declarate negative si cele cu răspuns superior probei de referintă  sunt considerate pozitive.

Recomandări:

În fiecare serie de probe de testat, extrase si testate în acelasi timp si în conditii identice, trebuie incluse un blanc si o probă de referintă. Răspunsul probei de referintă trebuie să fie în mod clar mai ridicat în comparatie cu proba blanc.

Trebuie incluse probe de referintă suplimentare cu o concentratie egală cu 0,5 x si 2 x limita considerată pentru a demonstra eficacitatea metodei la concentratia respectivă.

În cazul analizei altor matrice trebuie demonstrat că probele de referintă sunt corespunzătoare, de preferintă, prin includerea de probe cu o valoare TEQ stabilită prin HRGC/HRMS de ordinul probei de referintă sau prin includerea unei probe blanc îmbogătite pentru a atinge acest nivel.

În cazul bioanalizelor nu se poate utiliza un standard intern si testele de repetabilitate sunt foarte importante pentru a se obtine informatii asupra deviatiei standard în cadrul unei serii de probe. Coeficientul de variatie trebuie să fie sub 30%.

În cazul bioanalizelor trebuie definiti compusii-tintă, interferentele posibile, precum si valoarea maximă pentru blanc.

Abordare cantitativă

Abordarea cantitativă necesită serii de dilutii tip, un proces de purificare si măsurare dublu sau triplu, precum si controlul blancului si al coeficientului de recuperare.

Rezultatul se poate exprima în TEQ, ceea ce presupune că acei compusi care produc semnalul corespund principiului TEQ. Aceasta se poate realiza prin utilizarea TCDD (sau un amestec standard de dioxine/furan) pentru obtinerea unei curbe etalon ce permite calcularea valorii TEQ în extract si în probă. Rezultatul este apoi corectat cu valoarea TEQ calculată pentru proba blanc (luându-se în considerare impuritătile provenite din solventi sau din substantele chimice utilizate) si pentru recuperare (calculată pornind de la valoarea TEQ a unei probe de control de calitate a cărei concentratie este în jurul nivelului de interes). Este important să se noteze că o parte din pierderea aparentă de recuperare se datorează efectelor de matrice si/sau diferentelor dintre valorile FET în bioanaliză si valorile FET stabilite de OMS.

7.2. Cerinte pentru metodele screening de analize Screeningul (selectarea) se poate face cu metode de analiză GC/SM si bioanalize. Cerintele pentru metodele GC/SM sunt prevăzute la pct. 6.

Cerintele pentru bioanalize celulare sunt prevăzute la pct. 7.3 si pentru bioanalize pe bază de kituri la pct. 7.4.

Sunt necesare informatii asupra numărului de rezultate fals pozitive si fals negative ale unei serii mari de probe situate sub sau peste limita maximă ori limita de interventie, în comparatie cu valoarea TEQ determinată

printr-o metodă analitică de confirmare. Procentele de probe fals negative trebuie să fie sub 1%. Procentul probelor fals pozitive trebuie să fie suficient de mic pentru ca metoda screening să fie avantajoasă.

Rezultatele pozitive trebuie întotdeauna confirmate printr-o metodă analitică de confirmare (HRGC/HRMS). De asemenea, probele ce se încadrează într-un domeniu larg de valori ale TEQ trebuie confirmate prin HRGC/HRMS (aproximativ 2-10% probe negative). Trebuie prezentate informatii asupra corespondentei dintre rezultatele bioanalizei si cele obtinute din HRGC/HRMS.

7.3. Cerinte specifice pentru bioanalize celulare În cazul bioanalizelor este necesară utilizarea unei serii de concentratii de referintă pentru TCDD sau unui amestec de dioxine/furani (curba de răspuns cu R2 > 0,95 pentru o doză completă) la fiecare serie de probe.

Pentru rezultatele bioanalizei obtinute într-un interval de timp constant se utilizează o concentratie de referintă pentru TCDD (aproximativ de 3 ori limita de cuantificare) pe un formular de control de calitate.

Grafice pentru controlul calitătii trebuie realizate si verificate pentru fiecare tip de material de referintă, în scopul asigurării că rezultatul corespunde cu indicatiile stabilite.

Pentru calculele cantitative în special diluarea probei utilizate trebuie să se situeze în partea liniară a curbei de răspuns. Probele care se situează deasupra acestei părti liniare trebuie diluate si analizate din nou. Prin urmare se recomandă analizarea cel putin a 3 dilutii în acelasi timp.

Deviatia standard nu trebuie să fie peste 15% în cazul unei determinări în triplu pentru fiecare dilutie de probă si să nu fie peste 30% între 3 experimente independente.

Limita de detectie se poate stabili la o valoare de 3 ori mai mare decât deviatia standard pentru blancul de solventi sau decât răspunsul fondului. Altă metodă constă în aplicarea unui răspuns superior răspunsului de fond (factor de inductie de 5 ori mai mare decât blancul de solvent) calculat din curba etalon a zilei. Limita de cuantificare se poate stabili la o valoare de 5-6 ori mai mare decât deviatia standard a blancului de solvent sau a răspunsului de fond ori prin aplicarea unui răspuns care este superior răspunsului de fond (factor de inductie de 10 ori superior blancului de solvent) calculat din curba de calibrare a zilei.

7.4. Cerinte specifice pentru bioanalize realizate cu ajutorul kiturilor1)

Trebuie respectate instructiunile fabricantului în privinta preparării probei si analizelor.

Kiturile nu trebuie utilizate după data expirării.

Kiturile trebuie păstrate în conditiile de temperatură specificate si utilizate la temperatura indicată.

Limita de detectie pentru testele imunologice se obtine prin adunarea valorii medii cu o valoare egală de 3 ori deviatia standard pentru o serie de 10 analize ale blancului si prin împărtirea sumei obtinute la valoarea pantei din ecuatia de regresie liniară.

Trebuie utilizate standarde de referintă pentru experimentele de laborator pentru siguranta că răspunsul la standard se situează într-un domeniu acceptabil.

8. Raportarea rezultatelor

În măsura în care procedurile analitice folosite fac posibil acest lucru, rezultatele analitice trebuie să cuprindă continutul de congeneri individuali PCDD/F si ai PCB-urilor si să fie raportate ca limită inferioară, limită superioară si limită medie, pentru a cuprinde maximum de informatii în raportarea rezultatelor si prin urmare făcând posibilă interpretarea rezultatelor în functie de cerintele specifice.

Raportarea trebuie să includă, de asemenea, continutul în grăsime al probei, precum si metoda utilizată pentru extractia grăsimii.

Trebuie mentionati coeficientii de recuperare pentru standardele interne individuale, în cazul în care acestia se situează în afara domeniului mentionat la pct. 6, în cazul în care limita maximă este depăsită si în alte cazuri, după cerinte.


1) Până în prezent nu s-a mentionat nici o dovadă că bioanalizele bazate pe kituri comercializate au suficientă sensibilitate si sigurantă pentru a fi utilizate în screeningul (selectarea) prezentei dioxinelor în limitele stabilite în probe de alimente si furaje.”

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 61 din 27 ianuarie 2004

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

Nr. 111 din 9 februarie 2004

 

ORDIN

privind completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002 pentru aprobarea Normelor privind contaminantii din alimente

 

Văzând Referatul de aprobare al Directiei generale de sănătate publică si inspectia sanitară de stat nr. OB 656/2004,

având în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 100/1998 privind asistenta de sănătate publică, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producerii, circulatiei si comercializării alimentelor, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii si ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emit următorul ordin:

Art. I. - La Normele privind contaminantii din alimente, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, se elimină articolul 12, iar după articolul 11 se introduce un nou capitol, capitolul VI, cu următorul cuprins:

CAPITOLUL VI

Metode de prelevare a probelor si de analiză utilizate în controlul oficial al limitelor de ochratoxină A din alimente

Art. 12. - Prelevarea probelor efectuate pentru controlul oficial al limitelor de ochratoxină A din alimente se efectuează conform metodelor descrise în anexa nr. VIII.

Art. 13. - Pregătirea probelor si metodele de analiză utilizate în controlul oficial al limitelor de ochratoxină A din alimente se efectuează în conformitate cu criteriile descrise în anexa nr. IX.

Art. 14. - Anexele nr. I-IX fac parte integrantă din prezentele norme.”

Art. II. - După anexa nr. VII la normele aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 84/91/2002 se introduc anexele nr. VIII si IX, al căror continut este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Directia generală de sănătate publică si inspectia sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătătii împreună cu Directia de productie animală si industrie alimentară din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului si directiile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti împreună cu directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în termen de 12 luni de la data publicării.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Petre Daea,

secretar de stat

 

ANEXĂ

“ANEXA Nr. VIII

la norme

 

METODE

de prelevare a probelor pentru controlul oficial al limitelor de ochratoxină A din anumite alimente

 

1. Scopul si domeniul de aplicare

Probele destinate controlului oficial al limitelor de ochratoxină A din alimente trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obtinute sunt considerate reprezentative pentru loturile respective.

Respectarea limitelor maxime impuse de legislatia în vigoare este stabilită pe baza limitelor determinate în probele de laborator.

2. Definitii

Lot - cantitatea de aliment identificabilă, livrată o singură dată si determinată de agentul responsabil pentru a prezenta caracteristici comune, cum ar fi: originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajul.

Sublot - partea desemnată dintr-un lot mare pentru aplicarea metodei de prelevare a probei din lotul respectiv.

Fiecare sublot trebuie separat fizic si să fie identificabil.

Probă elementară - cantitatea de material prelevată dintr-un singur punct al lotului sau sublotului.

Probă globală - totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot.

3. Prevederi generale

3.1. Personalul

Prelevarea probelor se va efectua de persoane autorizate conform reglementărilor în vigoare.

3.2. Materialul pentru esantionare

Fiecare lot supus examinării trebuie prelevat separat.

Conform prevederilor specifice din prezenta anexă, loturile mari trebuie subdivizate în subloturi prelevate separat.

3.3. Măsuri de precautie necesare

În cursul prelevării si pregătirii probelor trebuie luate măsurile de precautie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba continutul de ochratoxină A, determinarea analitică sau reprezentativitatea probei globale.

3.4. Probe elementare

În măsura posibilitătilor, probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal.

3.5. Pregătirea probei globale

Proba globală se obtine prin amestecul probelor elementare.

3.6. Probe identice

Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs si al arbitrajului vor fi prelevate din proba omogenizată, cu conditia ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor.

3.7. Ambalarea si transmiterea probelor

Fiecare probă prelevată va fi introdusă într-un recipient curat, confectionat dintr-un material inert care să asigure o protectie adecvată împotriva contaminării si pagubelor ce se pot produce în timpul transportului.  Trebuie luate toate măsurile de precautie necesare pentru ca în timpul transportului sau al depozitării să nu se producă modificări în compozitia probei.

3.8. Sigilarea si etichetarea probelor

Fiecare probă prelevată în scopul utilizării oficiale va fi sigilată la locul de prelevare si identificată conform reglementărilor în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces-verbal pentru fiecare prelevare, pentru a se permite identificarea fără echivoc a fiecărui lot, indicându-se data si locul prelevării, împreună cu orice informatie posibilă suplimentară, pentru a fi în ajutorul chimistului analist.

4. Prevederi specifice

4.1. Diferite tipuri de loturi

Mărfurile alimentare pot fi comercializate în vrac, în containere sau în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul etc.). Metoda de prelevare a probelor se poate aplica tuturor mărfurilor plasate pe piată, indiferent de forma în care sunt comercializate.

Fără a aduce prejudicii prevederilor specifice mentionate la pct. 4.3, 4.4 si 4.5, formula de mai jos se poate utiliza ca ghid pentru prelevarea probelor comercializate în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul etc.).

Frecventa prelevării probei (n) = (masa lotului x masa probei elementare)/(masa probei globale x masa unui ambalaj individual).

Masa este exprimată în kg.

Frecventa prelevării de probe: fiecare “n” sac sau pungă din care trebuie să se preleveze proba elementară (zecimalele trebuie rotunjite la numărul întreg cel mai apropiat).

4.2. Masa probei elementare

Masa probei elementare este de aproximativ 100 g dacă nu este definită altfel în prezenta anexă. În cazul loturilor prezentate în ambalaje destinate vânzării cu amănuntul, masa probei elementare depinde de masa ambalajului respectiv.

4.3. Prezentarea generală a metodei de prelevare a probelor pentru cereale si stafide

 

Tabelul nr. 1 - Subdivizarea loturilor în subloturi în functie de produs si de masa lotului

 

Produsul

 

Masa lotului

(în tone)

Masa sau numărul

de subloturi

Numărul de probe

elementare

Proba globală

masă/kg

Cereale si produse cerealiere

1.500

> 300 si < 1.500

50 sI 300

< 50

500 tone

3 subloturi

100 tone

-

100

100

100

10-1001)

10

10

10

1-10

Stafide

 

15

< 15

15-30 tone

-

100

10-1002)

10

1-10


1) În functie de masa lotului - vezi tabelul nr. 2.

2) În functie de masa lotului - vezi tabelul nr. 3.

 

4.4. Metoda de prelevare a probelor pentru cereale si produse cerealiere (loturi 50 tone) si stafide (loturi 15 tone)

Conform tabelului nr. 1 de la pct. 4.3, fiecare lot trebuie subdivizat în subloturi, cu conditia ca aceste subloturi să poată fi separate fizic. Având în vedere că masa lotului nu este întotdeauna un multiplu exact al masei subloturilor, masa sublotului poate depăsi masa indicată cu maximum 20%.

Fiecare sublot trebuie prelevat separat.

Numărul probelor elementare: 100 în cazul loturilor de cereale mai mici de 50 tone si al loturilor de stafide mai mici de 15 tone - vezi pct. 4.5. Masa probei globale = 10 kg.

În cazul în care metoda de prelevare a probelor descrisă mai sus nu poate fi aplicată fără a cauza consecinte economice care decurg din deteriorarea lotului (de exemplu, din cauza formelor de ambalare sau a mijloacelor de transport), aceasta poate fi înlocuită cu o metodă alternativă de prelevare, cu conditia ca prelevarea să fie cât mai reprezentativă si ca metoda aplicată să fie bine descrisă si documentată.

4.5. Dispozitii aplicabile la prelevarea probelor de cereale si de produse cerealiere (loturi < 50 tone) si a probelor de stafide (loturi < 15 tone)

În cazul loturilor de cereale mai mici de 50 tone si pentru loturile de stafide mai mici de 15 tone, numărul probelor elementare ce trebuie prelevate depinde de masa lotului cu o valoare minimă de 10 si una maximă de 100, formând o probă globală de minimum 1 kg si maximum 10 kg.

Tabelele următoare contin valorile ce pot fi utilizate la determinarea numărului de probe elementare de prelevat.

 

Tabelul nr. 2 - Numărul de probe elementare ce trebuie prelevate în functie de masa lotului de cereale

 

Masa lotului (în tone)

Numărul de probe elementare

1

10

> 1 - 3

20

> 3 - 10

40

> 10 - 20

60

> 20 - 50

100

 

Tabelul nr. 3 - Numărul de probe elementare ce trebuie prelevate în functie de masa lotului de stafide

 

Masa lotului (în tone)

Numărul de probe elementare

0,1

10

> 0,1- 0,2

15

> 0,2- 0,5

20

> 0,5- 1,0

30

> 1,0- 2,0

40

> 2,0- 5,0

60

> 5,0- 10,0

80

> 10,0- 15,0

100

 

4.6. Prelevarea probelor în cazul comercializării cu amănuntul

Prelevarea probelor de alimente comercializate cu amănuntul trebuie efectuată pe cât posibil conform prevederilor pct. 4.3. În cazul în care metoda de prelevare a probelor descrisă nu poate fi aplicată, aceasta poate fi înlocuită cu altă metodă de prelevare a probelor comercializate cu amănuntul, cu conditia ca prelevarea să garanteze reprezentativitatea lotului.

5. Acceptarea unui lot sau sublot:

- acceptare, dacă proba globală este în conformitate cu limita maximă;

- respingere, dacă proba globală depăseste limita maximă.

 

ANEXA Nr. IX

la norme

 

PREGĂTIREA

probelor si criteriile pentru metodele de analiză utilizate în controlul oficial al limitelor de ochratoxină A din anumite alimente

 

1. Măsuri de precautie

Probele trebuie pregătite si în special omogenizate cu foarte multă grijă deoarece distributia ochratoxinei A este extrem de neomogenă.

Pentru pregătirea materialului de testare vor fi utilizate toate probele primite de laborator.

2. Tratarea probei sub forma primită în laborator

Proba globală este în întregime măcinată fin si amestecată bine printr-un proces căruia i s-a demonstrat eficienta de omogenizare completă.

3. Subdivizarea probelor în scopul controlului, dreptului la recurs si al arbitrajului

Probele identice de laborator utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs si al arbitrajului vor fi prelevate din materialul omogenizat, dacă acest lucru nu contrazice reglementările în vigoare privind prelevarea de probe.

4. Metoda de analiză care va fi utilizată în laborator si conditiile de control ale laboratorului

4.1. Definitii

Mai jos este prezentat un număr de definitii uzuale care trebuie utilizate în laboratoare:

Parametrii de precizie cel mai des citati sunt repetabilitatea si reproductibilitatea.

r = repetabilitatea, valoarea sub care diferenta absolută dintre rezultatele a două teste separate obtinute în conditii de repetabilitate (de exemplu: aceeasi probă, acelasi operator, acelasi aparat, acelasi laborator si interval scurt de timp) se situează în limitele unei probabilităti specifice (în principiu 95%); astfel r = 2,8 x sr.

sr = deviatia standard, calculată din rezultatele obtinute în conditii de repetabilitate

RSDr = deviatia standard relativă, calculată din rezultate obtinute în conditii de repetabilitate

[(sr/xř) x 100], unde xř este media rezultatelor tuturor laboratoarelor si probelor.

R = reproductibilitatea, valoarea sub care diferenta absolută dintre rezultatele unui singur test, obtinute în conditii de reproductibilitate (de exemplu: pentru materialul identic obtinut de operatori în diferite laboratoare, prin utilizarea metodei testului standardizat), se situează în limitele unei probabilităti (în principiu 95%); R = 2,8 x sR.

sR = deviatia standard, calculată din rezultatele obtinute în conditii de reproductibilitate

RSDR = deviatia standard relativă, calculată în urma rezultatelor obtinute în conditii de reproductibilitate [(sR/xř) x 100]

4.2. Conditii necesare generale

Metodele de analiză care se utilizează vor fi selectionate în functie de următoarele criterii:

a) specificitate;

b) acuratete;

c) precizie: variatiile repetabilitătii în cadrul aceluiasi laborator si ale reproductibilitătii între laboratoare diferite.

Aceste valori trebuie să fie obtinute în urma unui proces de colaborare organizat în conformitate cu un protocol recunoscut pe plan international si trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută pe plan international;

d) limita de detectie;

e) sensibilitate;

f) practicabilitate;

g) alte criterii stabilite în functie de necesităti.

4.3. În cazul în care nu sunt recomandate metode specifice de analiză, pentru determinarea limitelor de ochratoxină A în alimente laboratoarele trebuie să utilizeze o metodă care să corespundă criteriilor de performantă indicate în tabelul de mai jos:

Criterii de performantă ale metodei de analiză pentru ochratoxină A

 

Concentratia µ/kg

 

Ochratoxina A

 

 

RSDr

(%)

RSDR

(%)

Recuperare

(%)

< 1

40

60

50-120

1-10

20

30

70-110

 

Nu sunt indicate limitele de detectie pentru metodele de analiză utilizate, deoarece valorile parametrilor de precizie corespund unor concentratii ce prezintă interes.

Valorile parametrilor de precizie pentru metodele de analiză sunt calculate din ecuatia Horwitz:

RSDR = 2(1-0,5 log C),

în care:

- RSDR reprezintă deviatia standard relativă, calculată din rezultatele obtinute în conditii de reproductibilitate [(sR/xř) x 100];

- C reprezintă raportul de concentratie (de exemplu:

1 = 100 g/100 g, 0,001 = 1,000 mg/kg).

Aceasta este o ecuatie generală pentru precizia metodei care este independentă de substanta de analizat si matrice si depinde numai de concentratie pentru majoritatea metodelor de analiză de rutină.

4.4. Calculul coeficientului de recuperare Rezultatul analitic este raportat, corectat sau necorectat pentru recuperare.

Trebuie raportate modul de exprimare a rezultatelor si coeficientul de recuperare.

4.5. Standarde calitative de laborator

Analizele vor fi efectuate de laboratoare acreditate.”

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

privind utilizarea codurilor IBAN în România

 

Având în vedere prevederile art. 2 alin. (2) si ale art. 23 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 164 si 285 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 200/2002,

în temeiul art. 50 alin. (1) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, cu modificările si completările ulterioare,

Banca Natională a României emite prezentul regulament.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - În întelesul prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. cod IBAN (acronim pentru International Bank Account Number) înseamnă un sir de caractere care identifică în mod unic la nivel international contul unui client la o institutie, cont utilizat pentru procesarea plătilor în cadrul sistemelor de plăti sau prin schemele de tip bănci corespondent;

2. institutie înseamnă oricare dintre următoarele:

- institutie de credit autorizată de Banca Natională a României;

- Trezoreria Statului;

- Banca Natională a României;

3. generarea codurilor IBAN înseamnă procesul, desfăsurat o singură dată, de creare a unui unic cod IBAN pentru un cont.

 

CAPITOLUL II

Generarea codurilor IBAN

 

Art. 2. - (1) Institutiile vor genera si utiliza coduri IBAN, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, pentru conturile clientilor acestora, utilizate în scopul efectuării de plăti, în lei sau în orice altă monedă, prin sistemele de plăti sau prin schemele de tip bănci corespondent.

(2) În vederea efectuării de plăti prin intermediul sistemelor de plăti sau prin schemele de tip bănci corespondent, institutiile vor notifica clientilor lor codurile IBAN atribuite în conformitate cu prevederile prezentului regulament, acestea urmând să fie mentionate în extrasele de cont si în toate celelalte rapoarte referitoare la conturile respective, emise de institutii clientilor.

(3) Fiecare institutie este responsabilă pentru generarea corectă a codurilor IBAN corespunzătoare conturilor clientilor săi si pentru transmiterea acestora către clienti.

(4) Banca Natională a României este exceptată de la obligativitatea generării, utilizării si notificării codurilor IBAN pentru conturile clientilor săi, institutii de credit si Trezoreria Statului, prevăzută la alin. (1) si (2).

Art. 3. - În cadrul lantului de procesare al instructiunii de plată codul IBAN va fi transmis în totalitate între institutiile intermediare, cel putin până la punctul de intrare în tara în care este localizat beneficiarul plătii.

 

CAPITOLUL III

Structura codului IBAN

 

Art. 4. - Structura codurilor IBAN atribuite în România de institutii conturilor clientilor lor este prezentată în anexa nr. 1 si constă într-un sir de 24 caractere alfanumerice care, considerate de la stânga la dreapta, au următoarea semnificatie:

 

Numărul caracterelor

Tipul caracterelor

Semnificatia

2

Alfabetice

Codul de tară al României (respectiv RO)

2

Numerice

Caractere de verificare a codului IBAN

4

Alfabetice

Caractere care identifică în mod unic institutia, respectiv primele patru caractere ale codului BIC atribuit institutiei (acronim pentru Bank Identifier Code)

16

Alfanumerice

Caractere care identifică în mod unic unitatea teritorială a institutiei si contul clientului de la respectiva unitate teritorială

 

Art. 5. - (1) Caracterele utilizate în structura codurilor IBAN pot fi numai litere majuscule ale alfabetului latin (de la A la Z) si cifre arabe (de la 0 la 9).

(2) În format electronic codul IBAN nu va contine caractere de separare sau spatii.

(3) Reprezentarea pe suport hârtie a unui cod IBAN este similară celei în format electronic, cu exceptia faptului că sirul de caractere ale codului prezentat pe suport hârtie se va împărti în grupuri de 4 caractere, despărtite printr-un spatiu.

Art. 6. - Caracterele de verificare a codului IBAN se calculează utilizând algoritmul MOD 97-10, prezentat în detaliu în anexa nr. 2.

Art. 7. - (1) Modalitatea de identificare în mod unic la nivelul institutiei, prin intermediul ultimelor 16 caractere din codul IBAN, a unitătii teritoriale a institutiei si a contului clientului de la unitatea teritorială respectivă se stabileste de către respectiva institutie si se comunică Directiei supraveghere din cadrul Băncii Nationale a României si administratorilor sistemelor de plăti la care participă institutia respectivă, împreună cu lista codurilor de identificare a unitătilor teritoriale.

(2) În cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit setul de caractere de identificare a unitătii teritoriale si a contului clientului de la unitatea teritorială respectivă, prevăzut în codul IBAN, va identifica atât sediul secundar al casei centrale a cooperativelor de credit, cât si cooperativa de credit afiliată casei centrale respective la care este deschis respectivul cont.

(3) Ori de câte ori informatiile prevăzute la alin. (1) sunt modificate, institutia are obligatia să informeze despre respectivele modificări, cu minimum o zi bancară înainte de aplicarea acestora, atât Directia supraveghere din cadrul Băncii Nationale a României, cât si administratorii sistemelor de plăti la care institutia respectivă participă.

 

CAPITOLUL IV

Validarea codurilor IBAN

 

Art. 8. - Orice institutie care, în vederea procesării instructiunilor de plată, preia coduri IBAN transmise în format electronic de clienti sau transformă coduri IBAN reprezentate pe suport hârtie în format electronic are obligatia să valideze codurile IBAN ale tuturor conturilor mentionate în instructiunile de plată pe care le procesează, utilizând metoda de validare prezentată în anexa nr. 3.

Art. 9. - În cazul în care în urma validării se constată că un cod IBAN nu este corect, institutia va refuza procesarea respectivei instructiuni de plată, cu respectarea reglementărilor aplicabile în vigoare.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 10. - (1) Începând cu data de 1 septembrie 2004, instructiunile de plată receptionate, respectiv initiate de institutii, vor contine codurile conturilor obligatoriu a fi mentionate în conformitate cu reglementările în vigoare, reprezentate exclusiv în structură IBAN, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

(2) Începând cu data mentionată la alin. (1), instructiunile de plată transfrontalieră în euro sau în orice altă monedă care a fost notificată Comisiei Europene, initiate către statele membre ale Spatiului Economic European, vor contine codurile conturilor beneficiarilor reprezentate exclusiv în structură IBAN.

Art. 11. - Institutiile vor accepta, până la data de 1 septembrie 2004, instructiuni de plată care au mentionate atât conturi codificate în sistem IBAN, cât si conturi codificate în alt sistem.

Art. 12. - Începând cu data de 1 septembrie 2004, institutiile care primesc de la clienti instructiuni de plată vor refuza procesarea oricărei instructiuni de plată care fie nu contine codurile conturilor obligatoriu a fi mentionate în conformitate cu reglementările în vigoare, reprezentate în structură IBAN, fie nu au fost validate prin metoda prezentată în anexa nr. 3.

Art. 13. - În toate instructiunile de plată, alături de codurile IBAN necesare vor fi mentionate si codurile BIC.

Art. 14. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 15. - Prezentul regulament va intra în vigoare la 3 zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR ISĂRESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2004.

Nr. 2.

 

ANEXA Nr. 1

STRUCTURA

codurilor IBAN atribuite în România

 

RO XX yyyy ZZZZZZZZZZZZZZZZ

16 caractere care identifică în mod unic unitatea teritorială a institutiei si contul clientului deschis la respectiva unitate teritorială (alfanumerice, majuscule) 4 caractere de identificare a institutiei (alfabetice, majuscule), reprezentând primele patru caractere ale codului BIC al institutiei 2 caractere de verificare (numerice, de la 0 la 9) codul de tară (2 caractere alfabetice, majuscule) - pentru România este RO.

 

ANEXA Nr. 2

METODA DE CALCULARE

a caracterelor de verificare

 

Pasul preliminar: Se creează un cod IBAN artificial pe baza codului de tară, a codului băncii si a codului contului clientului, punându-se .00” în locul caracterelor de verificare.

EXEMPLU: RO00AAAA1B31007593840000

Pasul 1: Se mută primele patru caractere (codul de tară si falsul cod de verificare) la dreapta codului IBAN.

EXEMPLU: RO00AAAA1B31007593840000 devine AAAA1B31007593840000RO00

Pasul 2: Se face conversia literelor în numere, conform tabelei următoare:

 

A = 10

G = 16

M = 22

S = 28

Y Z = 35= 34

B = 11

H = 17

N = 23

T = 29

 

C = 12

I = 18

O = 24

U = 30

 

D = 13

J = 19

P = 25

V = 31

 

E = 14

K = 20

Q = 26

W = 32

 

F = 15

L = 21

R = 27

 X = 33

 

 

EXEMPLU: AAAA1B31007593840000RO00 devine 1010101011131007593840000272400

Pasul 3: Se aplică algoritmul MOD 97-10 (conform ISO 7064). Se împarte numărul obtinut la 97 si restul se scade din 98. Dacă rezultatul este de un singur caracter, se pune un zero înaintea acestuia.

EXEMPLU: Restul împărtirii numărului 1010101011131007593840000272400 la 97 este 49.

Prin scădere se obtine: 98 - 49 = 49, care reprezintă caracterele de verificare pentru respectivul cod IBAN, care astfel devine: R049AAAA1B31007593840000.

 

ANEXA Nr. 3

METODA DE VALIDARE

a unui cod IBAN

 

Pas preliminar: În cazul în care codul IBAN este prezentat pe suport hârtie, se converteste formatul acestuia la formatul electronic prin stergerea spatiilor de separare.

EXEMPLU: un cod IBAN de tipul RO49 AAAA 1B31 0075

9384 0000 devine RO49AAAA1B31007593840000.

Pasul 1: Se mută primele patru caractere (simbolizând codul de tară si caracterele de verificare) la dreapta codului IBAN.

EXEMPLU: RO49AAAA1B31007593840000 devine AAAA1B31007593840000RO49.

Pasul 2: Se face conversia literelor în numere, conform tabelei de conversie cuprinse în anexa nr. 2.

EXEMPLU: AAAA1B31007593840000RO49 devine 1010101011131007593840000272449

Pasul 3: Se aplică algoritmul MOD 97-10 (conform ISO 7064). Pentru ca cele 2 caractere de verificare să fie corecte (codul IBAN să fie corect), restul împărtirii numărului astfel obtinut la 97 trebuie să fie 1.

EXEMPLU: Restul împărtirii lui 1010101011131007593840000272449 la 97 este 1.