MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 1.168         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 9 decembrie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 388 din 30 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Decizia nr. 427 din 21 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

124. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

2.106. - Hotărâre pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimb de scrisori semnate la Bucuresti la 20 octombrie 2004 si, respectiv, la Zagreb la 26 octombrie 2004, între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, la Scrisoarea de întelegere dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind acordarea unui avans, în valoare de 2 milioane dolari S.U.A., pentru pregătirea proiectului “Economia bazată pe cunoastere”, care urmează să fie finantat printr-un împrumut în valoare de 80 milioane dolari S.U.A., semnată la Bucuresti la 30 iunie 2004

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 388

din 30 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Avicola” - S.A. din Iasi în Dosarul nr. 11.543/2003 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale. Arată că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 11.543/2003, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Avicola” - S.A. din Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul arată că prevederile Constitutiei, în forma sa revizuită, consacră principiul garantării proprietătii private, si nu doar ocrotirea acesteia, deoarece legiuitorul constituant “a vizat apărarea dreptului de proprietate privată împotriva oricăror imixtiuni politice sau intentii vremelnice de a realiza o protectie socială prin orice mijloace”. Astfel, prin acordarea dreptului titularilor contractelor de închiriere de a cumpăra locuinte construite din fondurile statului, la un pret indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1995, deci mai mic decât cel ce s-ar obtine în baza cererii-ofertei de pe piata imobiliară, se încalcă dreptul de proprietate al regiilor autonome, institutiilor si societătilor comerciale obligate să respecte optiunea chiriasilor de a cumpăra aparatamentele în care locuiesc.

Autorul exceptiei arată că valoarea bunului vândut se diminuează în mod artificial, fără a exista o compensare justă a proprietarului vânzător, care ar putea obtine o valoare mult mai mare prin vânzarea locuintelor la licitatie.

Mai mult, impunerea prin lege a vânzării unui activ al societătii cu nesocotirea mecanismului cerere-ofertă încalcă flagrant, pe lângă dreptul de proprietate al vânzătorului, principiile economiei de piată, consacrate de art. 135 din Constitutie, republicată.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 85/1992, care prevăd posibilitatea vânzării apartamentelor chiriasilor care nu sunt angajatii unitătilor proprietare, deci unor persoane care nu mai au raporturi de muncă cu acestea, autorul exceptiei apreciază că aduc atingere activitătii de productie a societătii comerciale, deoarece salariatii, a căror prezentă este necesară la locul de muncă în situatii urgente, sunt împiedicati să locuiască în apartamentele ce le-au fost destinate.

Tribunalul Iasi apreciază că dispozitiile art. 1 din Legea nr. 85/1992 nu prevăd o expropriere, ci o trecere în proprietatea detinătorilor de locuinte, fosti chiriasi ai acestora, a locuintelor si a terenurilor aferente acestor locuinte, dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat.

Cu privire la dispozitiile art. 7 din aceeasi lege, se arată că acestea consacră o normă de justitie socială, deoarece se dă posibilitatea chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Astfel, obligatia unitătilor economice sau bugetare de stat de a vinde către chiriasi apartamentele în care locuiesc este o obligatie în considerarea obiectului, respectiv locuintele construite din fondurile statului, iar nu în considerarea persoanei juridice tinute să respecte optiunea persoanei îndrituite de a cumpăra imobilul.

În concluzie, instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată si completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că textele de lege criticate, care instituie posibilitatea chiriasilor de a cumpăra locuintele construite din fondurile statului, aflate în prezent în proprietatea societătilor comerciale, constituie o limitare legală a dreptului de proprietate al acestora, în concordantă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată.

Întrucât în legătură cu constitutionalitatea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, respingând criticile ridicate, solutia adoptată în precedent se impune a fi mentinută.

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 fată de dispozitiile art. 44 din Constitutie, republicată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii în materie, respectiv Decizia nr. 278/2003 si Decizia nr. 223/2004.

De asemenea, arată că dispozitiile de lege criticate nu încalcă nici dispozitiile art. 53 din Constitutie, republicată, deoarece acestea instituie o limitare legală a exercitării dreptului de proprietate asupra locuintelor si spatiilor cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, cu respectarea conditiilor prevăzute în norma constitutională.

Nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 20 din Constitutie, republicată, raportat la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece dispozitiile constitutionale referitoare la drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului si cu celelalte instrumente juridice internationale la care România este parte, iar nu cu dispozitiile din legea internă.

Fată de dispozitiile art. 45 din Constitutie, republicată, critica de neconstitutionalitate nu poate fi primită, deoarece textul constitutional invocat nu are incidentă în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Textele legale criticate au următorul continut:

- Art. 1: “Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie si ale prezentei legi.

Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuintele care depăsesc suprafetele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuintele din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice si bugetare de stat, precum si cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare, echivalente unor lucrări de artă sau ornamentale deosebite, sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscină, saună, seră, cramă, bar-vinotecă, cameră frigorifică sau altele asemenea.

De asemenea, sunt exceptate locuintele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în functii drept locuinte pe durata exercitării functiei, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidenta locuintelor de protocol.”;

- Art. 7: “Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în conditiile prevederilor alin. 1 si cu respectarea dispozitiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere si locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut regiilor autonome, institutiilor si societătilor cu capital de stat, mixt sau privat, care si-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităti economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut societătilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în conditiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a pretului si de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.

Evaluarea si vânzarea locuintelor prevăzute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.

Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 si chiriasii care nu sunt angajatii unitătilor proprietare.

Locuintele de interventie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unitătilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineste activităti sau functii ce necesită prezenta, permanentă sau în caz de urgentă, în cadrul unitătilor. Aceste locuinte nu se vând. Unitătile economice sau bugetare pot să detină si să construiască din fonduri proprii locuinte de serviciu, destinate închirierii salariatilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare si eventuala înstrăinare a acestor locuinte se vor stabili de consiliile de administratie, respectiv de conducerile unitătilor.

Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialisti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 20, art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, 53 si 135 din Constitutie, republicată, care au următorul continut:

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: “Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”;

- Art. 45: “Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 135: “(1) Economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

b) protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară;

c) stimularea cercetării stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordantă cu interesul national;

e) refacerea si ocrotirea mediului înconjurător, precum si mentinerea echilibrului ecologic;

f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordantă cu obiectivele Uniunii Europene.”

Autorul exceptiei apreciază că prevederile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 încalcă si dispozitiile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la conventie. Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, s-a pronuntat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, precum si Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, statuând că aceste dispozitii sunt constitutionale.

Cu acele prilejuri Curtea a statuat că art. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, prevede o trecere în proprietatea detinătorilor de locuinte, fosti chiriasi ai acestora, a locuintelor si terenurilor aferente acestor locuinte dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proportional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra constructiei respective.

Referitor la dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea a constatat că acestea consacră o normă de justitie socială, întrucât dau posibilitatea chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.

Pe această bază s-a apreciat că dispozitiile criticate sunt nu numai conforme literei si spiritului art. 41 si 135 din Constitutie, republicată, ci si legitime din punct de vedere economic, social si moral.

În cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constitutională - o obligatie in rem, instituită în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării.

Nici sustinerea autorului exceptiei în sensul că textul de lege criticat ar contraveni prevederilor constitutionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, nu poate fi retinută, întrucât, chiar dacă dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, instituie o limitare legală a exercitiului dreptului de proprietate al unitătilor economice sau al societătilor comerciale asupra acestor locuinte, o atare limitare este conformă prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, fiind justificată din punct de vedere juridic, social si moral, întrucât chiriasii au contribuit la construirea acestor locuinte, fapt ce a impus statului, pe cale de consecintă, consacrarea legală, în ceea ce îi priveste, a dreptului de a le cumpăra în conditii privilegiate, solutie legislativă care dă expresie obligatiei sale constitutionale de a asigura conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii si pentru un trai decent.

Atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Avicola” - S.A. din Iasi în Dosarul nr. 11.543/2003 al Tribunalului Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 septembrie 2004.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 427

din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Orlandino Riccardi si Viorel Magdun Hârsan în Dosarul nr. 445/2004/P al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, deoarece dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constitutie, precum si de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale se referă la dreptul oricărei persoane de a se apăra singură sau de a fi asistată de un apărător. Prezenta apărătorului ales este suficientă pentru a asigura dreptul la apărare, deoarece reprezentarea nu este considerată de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de natură a aduce atingere acestui drept fundamental.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 445/2004/P, Curtea de Apel Târgu Mures – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de inculpatii Orlandino Riccardi si Viorel Magdun Hârsan în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unui recurs formulat împotriva încheierii de sedintă din 12 mai 2004, pronuntată de Tribunalul Mures.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că, desi potrivit alin. 2 al aceluiasi articol 38511 din Codul de procedură penală “judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se află în stare de detinere”, în textul legal criticat s-a inserat posibilitatea judecării recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive în lipsa inculpatului arestat. Or, aceste dispozitii sunt de natură a încălca dreptul la apărare. De altfel, privitor la norma atacată se poate observa că există neconcordantă între dreptul intern si cel international, întrucât, potrivit art. 6 pct. 3 lit. b) si c) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, inculpatul are dreptul nu numai de a fi asistat de un apărător ales sau numit din oficiu, ci si dreptul de a se apăra singur si de a dispune de timpul si înlesnirile necesare pregătirii apărării. De asemenea, restrângerea dreptului inculpatului aflat în stare de detinere de a se apăra singur nu se regăseste printre situatiile expres si limitativ enumerate în art. 53 din Legea fundamentală.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat reprezintă o garantie certă a respectării principiului judecării cu celeritate a cauzelor cu inculpati arestati. În aceste hotărâri se verifică aspecte ce tin numai de starea de libertate a inculpatului, iar prezenta acestuia nu este obligatorie, întrucât temeiurile care determină mentinerea, prelungirea sau revocarea măsurii arestării preventive rezultă din probele existente la dosar.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Prevederile art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea dreptului la apărare prevăzute în art. 24, întrucât dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a-si dovedi nevinovătia si de a fi asistată de un avocat.

Prin urmare, dispozitiile legale criticate, care derogă de la obligativitatea prezentei inculpatului în situatia particulară a judecării recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive, nu aduc atingere dreptului la apărare, deoarece nu afectează modul în care partea îsi poate exercita mijloacele procesuale puse la dispozitie.

De asemenea, apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 53 si nici pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu contine dispozitii de natură a împiedica părtile interesate să beneficieze de toate garantiile procesualpenale cuprinse în lege pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime. Totodată, dispozitiile referitoare la judecarea recursului formulat împotriva încheierilor instantei privind măsurile preventive, si nu împotriva hotărârilor prin care se solutionează fondul cauzei, sunt justificate de necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului.

Dispozitiile art. 53 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Dispozitiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si ale art. 6 pct. 3 lit. b) si c) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în privinta măsurilor preventive, Codul de procedură penală contine două categorii de dispozitii referitoare la participarea inculpatului la judecarea recursului împotriva încheierilor care stabilesc luarea acestor măsuri.

Astfel, în cazurile prevăzute de dispozitiile art. 1403 referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronuntate de instantă în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă, art. 1491 referitoare la arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale, art. 159 referitoare la procedura prelungirii arestării dispuse în cursul urmăririi penale, art. 1609 alin. 6 referitoare la recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie si art. 16010 alin. 5 referitoare la revocarea liberării, Codul de procedură penală prevede că la judecarea recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus cu privire la aceste măsuri preventive este adus si inculpatul.

Asadar, întrucât dispozitia legală atacată nu se aplică si în cazurile mentionate, critica formulată de autorul exceptiei este, referitor la aceste cazuri, neîntemeiată.

În alte situatii, si anume în cazul art. 141 care reglementează calea de atac împotriva încheierii pronuntate de instantă în cursul judecătii privind măsurile preventive, în cazul prevăzut de art. 160a alin. 2 si art. 160b alin. 4 care reglementează arestarea inculpatului în cursul judecătii si, respectiv, verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecătii, precum si în cazul prevăzut de art. 3001, privind mentinerea arestării inculpatului la primirea dosarului de către instanta de judecată, Codul de procedură penală nu prevede obligativitatea prezentei inculpatului la judecarea recursului împotriva încheierilor pronuntate în aceste cazuri sub aspectul măsurilor preventive.

Art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală, care formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, intră în cea de-a doua categorie de cazuri si, potrivit acestuia, judecarea recursului poate avea loc si în lipsa inculpatului.

Sustinerile autorilor exceptiei, în sensul că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale privind dreptul la apărare, nu poate fi primită, dat fiind că nici în cazurile în care se aplică acest text de lege inculpatul nu este privat de acest drept.

Astfel, dispozitiile art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală nu împiedică persoana acuzată să se apere singură, să recurgă la asistenta unui avocat ales (asa cum s-a procedat în spetă), respectiv să beneficieze în anumite conditii de asistentă judiciară gratuită. Dreptul inculpatului aflat în stare de detinere de a fi prezent la judecata recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive nu este un drept garantat sau ocrotit de Legea fundamentală ori de dispozitiile internationale invocate, deoarece inexistenta lui nu este de natură a afecta în vreun fel dreptul la apărare al acestuia. Derogarea de la instituirea obligativitătii prezentei inculpatului în fata instantei de judecată se constituie în norme de procedură de natură să îl protejeze pe inculpat prin asigurarea celeritătii judecătii, dispozitiile legale criticate fiind astfel conforme si cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.”

Curtea constată că art. 53 din Constitutie invocat, de asemenea, ca fiind încălcat nu are incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38511 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Orlandino Riccardi si Viorel Magdun Hârsan în Dosarul nr. 445/2004/P al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Având în vedere că la data de 1 ianuarie 2005 urmează a intra în vigoare dispozitiile cuprinse în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, referitoare la colegialitatea completelor de judecată pentru judecarea în primă instantă a cauzelor, ceea ce ar conduce la cresterea, chiar dublarea numărului de cauze pe judecător,

tinând seama de imposibilitatea ocupării posturilor vacante de judecători si personal auxiliar de specialitate,

precum si de timpul necesar pentru specializarea judecătorilor, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. I. - Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 57 va avea următorul cuprins:

“Art. 57. - (1) Cauzele date, potrivit legii, în competenta de primă instantă a judecătoriei, tribunalului si curtii de apel se judecă de un singur judecător.

(2) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători. Recursurile se judecă în complet format din 3 judecători.

(3) În cazul completului format din 2 judecători, dacă acestia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunta, procesul se judecă din nou în complet de divergentă, în conditiile legii.

(4) Completul de divergentă se constituie prin includerea în completul de judecată a presedintelui sau a vicepresedintelui instantei ori a judecătorului-inspector sau a presedintelui de sectie ori a unui alt judecător desemnat de presedintele instantei.”

2. Alineatul (5) al articolului 130 va avea următorul cuprins:

“(5) Dispozitiile prezentei legi privind managerii economici ai instantelor si ai parchetelor se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2005.”

3. Alineatul (2) al articolului 133 va avea următorul cuprins:

“(2) Dispozitiile art. 135 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la directorii economici, se abrogă la data de 1 ianuarie 2005.”

Art. II. - Alineatul (1) al articolului 22 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 22. - (1) Judecătorii stagiari judecă:

a) cererile privind pensiile de întretinere, cererile privind înregistrările si rectificările în registrele de stare civilă, cererile privind popririle, încuviintarea executării silite, învestirea cu formulă executorie si luarea unor măsuri asigurătorii;

b) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăseste 100 milioane lei;

c) actiunile posesorii;

d) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor contraventionale;

e) somatia de plată;

f) reabilitarea;

g) constatarea interventiei amnistiei ori gratierii;

h) infractiunile prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.”

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul justitiei,

Claudiu Stefan Seucan,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2004.

Nr. 124.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimb de scrisori semnate la Bucuresti la 20 octombrie 2004 si, respectiv, la Zagreb la 26 octombrie 2004, între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, la Scrisoarea de întelegere dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind acordarea unui avans, în valoare de 2 milioane dolari S.U.A., pentru pregătirea proiectului “Economia bazată pe cunoastere”, care urmează să fie finantat printr-un împrumut în valoare de 80 milioane dolari S.U.A., semnată la Bucuresti la 30 iunie 2004

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 8 alin. (2) din Legea nr. 367/2004 pentru ratificarea Scrisorii de întelegere dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind acordarea unui avans, în valoare de 2 milioane dolari S.U.A., pentru pregătirea proiectului “Economia bazată pe cunoastere”, care urmează să fie finantat printr-un împrumut în valoare de 80 milioane dolari S.U.A., semnată la Bucuresti la 30 iunie 2004,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă amendamentul convenit prin schimb de scrisori semnate la Bucuresti la 20 octombrie 2004 si, respectiv, la Zagreb la 26 octombrie 2004, între Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, la Scrisoarea de întelegere dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind acordarea unui avans, în valoare de 2 milioane dolari S.U.A., pentru pregătirea proiectului “Economia bazată pe cunoastere”, care urmează să fie finantat printr-un împrumut în valoare de 80 milioane dolari S.U.A., semnată la Bucuresti la 30 iunie 2004, ratificată prin Legea nr. 367/2004.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2004.

Nr. 2.106.

 

ROMÂNIA

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

20 octombrie 2004

Banca Mondială

Domnului Anand K. Seth,

director de tară

Unitatea de Tară pentru Europa Centrală si de Sud

Regiunea Europa si Asia Centrală

 

Ref.: Avans pentru pregătirea proiectului “Economia bazată pe cunoastere” - Scrisoarea de întelegere nr. P4090-RO

Amendament la Planul de achizitii, anexa V la scrisoarea de întelegere*


*) Traducere.

 

Stimate domnule Seth,

Ca urmare a procedurii prevăzute de legislatia în vigoare în România, Scrisoarea de întelegere nr. P4090-RO mentionată a fost ratificată prin Legea nr. 367 din 15 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 24 septembrie 2004. Datorită acestui fapt termenele din Planul de achizitii, anexa V la scrisoarea de întelegere, sunt depăsite si trebuie amendate.

Fapt pentru care, pentru a respecta prevederile art. 5 din Scrisoarea de întelegere nr. P4090-RO, vă transmitem solicitarea oficială de amendare a Planului de achizitii, anexa V la scrisoarea de întelegere, după cum urmează: termenele prevăzute în coloana 8 urmează să fie extinse la 30 iunie 2005. Vă comunicăm că respectivul amendament urmează să fie ratificat prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 367/2004.

 

În asteptarea sprijinului si întelegerii dumneavoastră,

Cu stimă,

Paul Ichim,

secretar de stat

 

BANCA MONDIALĂ

BANCA INTERNATIONALĂ PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE

ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERNATIONALĂ

26 octombrie 2004

 

Domnului Paul Ichim,

secretar de stat

Ministerul Finantelor Publice

România

 

România: Avans pentru pregătirea proiectului “Economia bazată pe cunoastere” - Scrisoarea de întelegere nr. P4090-RO

Amendament la Planul de achizitii, anexa V la scrisoarea de întelegere*)

 


*) Traducere.

 

Stimate domnule Ichim,

Am primit scrisoarea dumneavoastră transmisă în numele României (Împrumutatul), datată 20 octombrie 2004,

pentru amendarea Planului de achizitii, anexa V la scrisoarea de întelegere, privind avansul pentru pregătirea proiectului

“Economia bazată pe cunoastere”.

Prin prezenta scrisoare sunt de acord, în numele Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, cu

solicitarea dumneavoastră de a amenda Planul de achizitii, anexa V la scrisoarea de întelegere: extinderea la 30 iunie

2005 a termenelor prevăzute în coloana 8.

 

Cu stimă,

Anand K. Seth,

director de tară

Unitatea de Tară pentru Europa Centrală si de Sud

Regiunea Europa si Asia Centrală

 

Copie:

Excelentei sale,

Mihai Nicolae Tănăsescu,

ministrul finantelor publice

Bucuresti, România

Domnului Ad Melkert,

director executiv,

Banca Mondială