MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 723 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 11 august 2004

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificãrile si completãrile ulterioare

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

973. - Ordin al ministrului sãnãtãtii pentru reabilitarea si modernizarea echipamentelor radiologice ELTEX 400 si a instalatiilor de sterilizare tip ISM

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

5. - Ordin privind modificarea si completarea Ordinului ministrului finantelor publice si al guvernatorului Bãncii Nationale a României nr. 999/3/2003 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilã semestrialã a institutiilor de credit

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 272

din 24 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Acsinte Gaspar - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Ion Predescu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Liviu Nicolae Nicoarã si.Antonia Marietta Nicoarã în Dosarul nr. 4.449/2003 al Judecãtoriei Turda.

La apelul nominal rãspunde avocatul Dan C. Stegãroiu, pentru autorii exceptiei, si consilierul juridic Dan Soporan, pentru Societatea Comercialã “Holcim” - S.A. din Bucuresti. Lipsesc celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Avocatul autorilor exceptiei, cu privire la art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, sustine cã aceste dispozitii contravin prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea proprietãtii private, deoarece, prin derogare de la dreptul comun, instituie prescriptibilitatea actiunii în revendicare imobiliarã. De asemenea, considerã cã prin textul de lege criticat sunt înfrânte prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie. În ceea ce priveste art. 5 alin. 1 si 5 din Legea nr. 29/1990, apreciazã cã aceste dispozitii legale îngrãdesc accesul liber la justitie si creeazã cadrul exercitãrii unor atitudini abuzive din partea administratiei.

Reprezentantul Societãtii Comerciale “Holcim” - S.A. din Bucuresti, referindu-se la jurisprudenta Curtii, solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2004, pronuntatã în Dosarul nr. 4.449/2003, Judecãtoria Turda a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Exceptia a fost ridicatã de Liviu Nicolae Nicoarã si Antonia Marietta Nicoarã într-o actiune civilã ce are ca obiect cererea de anulare partialã a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 1.949 din 23 mai 1995, emis de Ministerul Industriilor în favoarea Societãtii Comerciale “Cimentul” - S.A. din Turda.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentã, cã prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrâng dispozitiile constitutionale consacrate în art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1), (2), (3) si (7) si art. 51. Astfel, aratã cã textul de lege criticat instituie, pe calea legii speciale, o derogare de la dreptul comun, deoarece prevede cã actiunea în revendicare este prescriptibilã. În aceste conditii garantia constitutionalã a dreptului de proprietate devine inoperantã. Mai mult, dat fiind cã exceptia de la beneficiul imprescriptibilitãtii actiunii în revendicare este aplicabilã numai celor deposedati în mod abuziv în timpul regimului comunist, nu si celorlalti cetãteni sau statului, autorii exceptiei apreciazã cã proprietatea particularã nu se bucurã de o ocrotire egalã, asa cum prevede art. 41 alin. (2). De asemenea, considerã cã art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este susceptibil de criticã si în raport cu prevederile art. 41 alin. (3) din Constitutie, întrucât aceste dispozitii constitutionale au eficacitate juridicã numai în conditiile imprescriptibilitãtii actiunii în revendicare. Totodatã, sustin cã, prin efectul textului de lege criticat, dispozitiile constitutionale care prevãd cã averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã devin desuete, iar prevederile art. 15 alin. (1) din Constitutie, potrivit cãrora cetãtenii beneficiazã de drepturile si libertãtile consacrate de aceasta devin “iluzorii”. De asemenea, se aratã cã art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 încalcã prevederile constitutionale ale art. 51 care consacrã suprematia Constitutiei în raport cu celelalte legi. În continuare se sustine cã acest text de lege contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece instituie un privilegiu pentru tertii dobânditori, în defavoarea proprietarilor deposedati în mod abuziv în timpul regimului comunist.

Autorii exceptiei considerã cã art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ignorã principiul constitutional al liberului acces la justitie, deoarece acesta “nu se rezumã la aspectul formal al promovãrii unei actiuni în justitie, ci la un drept efectiv, implicând o judecatã dreaptã”, judecatã ce se transformã însã într-o “iluzie” atât timp cât atributul dominant al dreptului de proprietate, imprescriptibilitatea, este înlãturat. În fine, autorii exceptiei pun în discutie însãsi dimensiunea moralã a dispozitiilor legale criticate, arãtând cã acestea “nu duc la promovarea responsabilitãtii sociale, a renasterii simtului comun de dreptate si prin aceasta nu renoveazã si nu asigurã însãnãtosirea mediului social”.

În ceea ce priveste art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, autorii exceptiei aratã cã acesta încalcã principiul constitutional al liberului acces la justitie, deoarece adresarea în justitie nu mai este liberã, ci conditionatã de un demers administrativ prealabil. De asemenea, apreciazã cã, în virtutea aceluiasi text de lege criticat, prevederile art. 48 alin. (1) din Constitutie devin inoperante. În sfârsit, considerã, referindu-se la dispozitiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990, cã acestea sunt susceptibile de aceleasi critici ca si cele aduse art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Judecãtoria Turda, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, considerã cã exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 si art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 este neîntemeiatã. Referitor la critica de neconstitutionalitate a alin. 5 al art. 5 din Legea nr. 29/1990, aratã cã nu poate fi primitã, deoarece aceste dispozitii urmãresc sanctionarea pasivitãtii persoanei care, primind rãspuns din partea autoritãtii administrative sesizate cu înlãturarea unei eventuale neregularitãti a actului administrativ emis pe seama petentului sau lipsa unui asemenea act, neglijeazã a-si valorifica dreptul constitutional de a se adresa justitiei în transarea conflictului. De altfel, aminteste cã acest text de lege nu este singular în dreptul român, fiind o consecintã a dinamizãrii raporturilor juridice.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18 1 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 si art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 este neîntemeiatã, deoarece acestea nu contravin exigentelor prevederilor constitutionale invocate. În ceea ce priveste dispozitiile alin. 5 al art. 5 din Legea nr. 29/1990, Guvernul apreciazã cã acestea, instituind o procedurã administrativã obligatorie, prealabilã sesizãrii instantelor judecãtoresti, înfrâng prevederile art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicatã.

Avocatul Poporului apreciazã cã argumentele autorilor exceptiei sunt neîntemeiate. În acest sens, aratã cã art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu încalcã sub nici un aspect dreptul de proprietate privatã. Astfel, observã cã textul de lege pus în discutie recunoaste dreptul titularului la formularea actiunii în constatarea nulitãtii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv si asigurã posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de necesitatea stabilitãtii raporturilor juridice civile. De altfel, absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate reprezintã o premisã gresitã, în conditiile în care prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua prevãd cã limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar cele ale art. 136 alin. (5) consacrã caracterul inviolabil al proprietãtii private, în conditiile legii organice. Mai mult, imprescriptibilitatea dreptului de proprietate nu se bucurã de o consacrare constitutionalã. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusã art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 în raport cu prevederile art. 44 alin. (3) din Constitutie, republicatã, apreciazã cã nu poate fi retinutã, întrucât textul de lege criticat nu se referã la expropriere si nici nu produce efecte juridice în aceastã materie. De asemenea, considerã ca fiind neîntemeiatã si sustinerea autorilor exceptiei potrivit cãreia art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 contravine art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicatã. În acest sens, aratã cã dispozitiile legale criticate nu îngrãdesc liberul acces la justitie, ci reglementeazã limitele temporale ale formulãrii actiunii în constatarea nulitãtii actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea nr. 29/1990 în raport cu art. 52 alin. (1) din Constitutie, republicatã, apreciazã cã aceasta nu poate fi retinutã. Astfel, observã cã, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 52 alin. (2), legiuitorul este abilitat sã stabileascã conditiile si limitele exercitãrii dreptului la reparatie al persoanei vãtãmate de un act administrativ, iar dispozitiile legale criticate corespund exigentelor acestei norme constitutionale, reglementând conditiile de exercitare a actiunii, prin fixarea unor termene procedurale.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare, dispozitii care au urmãtorul continut:

- Art. 46 alin. (5): “Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.”

Termenul de un an prevãzut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 145/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Autorii exceptiei criticã, de asemenea, dispozitiile art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile si completãrile ulterioare, dispozitii care au urmãtoarea redactare:

Art. 5 alin. 1 si 5: “Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considerã vãtãmat se va adresa pentru apãrarea dreptului sãu, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevãzut la art. 1 alin. 2, autoritãtii emitente, care este obligatã sã rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta. [...] În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicãrii actului administrativ a cãrui anulare se cere.”

În sustinerea neconstitutionalitãtii acestor texte de lege, autorii exceptiei invocã încãlcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1), (2), (3) si (7), art. 48 alin. (1) si art. 51, dispozitii care, în urma republicãrii Constitutiei, au urmãtoarea numerotare si redactare:

- Art. 1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;

- Art. 15 alin. (1): “Cetãtenii beneficiazã de drepturile si de libertãtile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au

obligatiile prevãzute de acestea.”;

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 44 alin. (1), (2), (3) si (8): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privatã este garantatã si ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în conditiile prevãzute prin lege organicã, precum si prin mostenire legalã.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã si prealabilã despãgubire. [...]

(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.”;

- Art. 52 alin. (1): “Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãtitã sã obtinã recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost supuse în mai multe rânduri controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale. În acest sens pot fi amintite Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, sau Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004. Astfel, referindu-se la conformitatea textului de lege criticat cu dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2), Curtea Constitutionalã a retinut cã liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieste actul de justitie, a cãror stabilire este de competenta exclusivã a legiuitorului, asa cum reiese din dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicatã, potrivit cãrora “Competenta instantelor judecãtoresti si procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege”. Mai mult, legiuitorul poate stabili în situatii deosebite reguli speciale de procedurã, precum si modalitãti de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justitie sã nu fie afectat.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a statuat cã institutia prescriptiei, în general, si termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãtii si securitãtii raporturilor juridice civile.

Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cãrora li se subsumeazã si instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercitiului unui anume drept având consecintã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este tinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã.

În conditiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoasterea legii (“nemo ignorare legem censetur”), titularul unui drept este prezumat cã a avut cunostintã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen - pe care, de altfel, în aceastã materie, legiuitorul l-a prelungit în douã rânduri -, fãrã a întelege sã îl respecte, acesta nu are decât a-si imputa propriei lipse de diligentã consecintele negative pe care este tinut sã le suporte si câtusi de putin textului de lege criticat. Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în constatarea nulitãtii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv si asigurã posibilitatea de valorificare a acestuia în

cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stãri de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitãtii si securitãtii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Curtea a mai constatat cã sustinerea potrivit cãreia art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrânge dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicatã, porneste de la o premisã gresitã, si anume aceea a absolutizãrii exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, fãcându-se însã abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicatã, potrivit cãrora “Continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”, ca si de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãtii private, în conditiile stabilite de legea organicã. În lumina acestor prevederi constitutionale, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele

generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Asa fiind, prin textul de lege criticat legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.

Argumente asemãnãtoare au fost retinute si pentru a sustine conformitatea art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (3) si (8), precum si în raport cu art. 1 alin. (5) si art. 15 alin. (1). Astfel, textul de lege criticat nu opereazã o expropriere ori o confiscare, ci doar sanctionarea proprietarului nediligent care nu a înteles sã-si exercite drepturile sale în termenul prevãzut de lege. De altfel, imprescriptibilitatea, consfintitã în anumite cazuri cu titlu de

principiu în legislatia civilã, nu este consacratã ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor ratiuni majore, sã deroge de la acest principiu, asa cum a procedat si în cazul art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, fãrã a îndreptãti calificarea acestor norme legale ca fiind neconstitutionale.

Autorii exceptiei criticã art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 si pe motivul cã acesta ar fi în contradictie cu principiul egalitãtii consacrate de art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicatã.

Curtea constatã însã cã motivarea opiniei autorilor exceptiei privind încãlcarea acestei prevederi din Legea fundamentalã se mãrgineste la afirmatia cã textele criticate îi privilegiazã pe cei care au preluat imobilele fostilor proprietari deposedati în mod abuziv; or, o asemenea argumentare nu îngãduie nici o analizã a existentei unei presupuse inegalitãti.

În continuare, analizând criticile aduse de autorii exceptiei prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, Curtea observã cã si acestea au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 21 si art. 48 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, respingând exceptia, Curtea Constitutionalã a retinut cã, prin continutul lor, aceste dispozitii nu împiedicã persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã sã sesizeze instantele judecãtoresti, ci instituie o procedurã prealabilã, anterioarã acestei sesizãri, procedurã care reprezintã pentru cetãtean încã o posibilitate în apãrarea drepturilor sale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauzã.

În sfârsit, fatã de sustinerea autorilor exceptiei potrivit cãreia dispozitiile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990 sunt susceptibile de aceleasi critici aduse prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea apreciazã cã argumentele invocate pentru a sustine conformitatea acestui din urmã text de lege în raport cu dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicatã, îsi pãstreazã valabilitatea si fatã de art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990. În ceea ce priveste prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3) si (8), Curtea constatã cã acestea nu au incidentã în solutionarea exceptiei privitoare la textul de lege criticat.

Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 alin. 1 si alin. 5 din Legea nr. 29/1990 se observã însã cã Judecãtoria Turda, care a sesizat Curtea Constitutionalã cu prezenta exceptie, a fost învestitã cu solutionarea Dosarului nr. 449/2003 în urma declinãrii competentei de cãtre Curtea de Apel Cluj - Sectia comercialã si de contencios administrativ, care a apreciat cã, în spetã, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990. Aceastã hotãrâre s-a întemeiat pe însesi sustinerile autorilor exceptiei, care au apreciat cã dispozitiile acestui act normativ nu le sunt aplicabile.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea constatã cã prevederile art. 5 alin. 1 si 5 din Legea nr. 29/1990 nu sunt incidente în cauzã si nu întrunesc conditia prevãzutã de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, potrivit cãreia, “Curtea Constitutionalã decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonantã în vigoare, care are legãturã cu solutionarea cauzei în orice fazã a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.” Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea nr. 29/1990 este inadmisibilã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicatã, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveste art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Liviu Nicolae Nicoarã si Antonia Marietta Nicoarã în Dosarul nr. 4.449/2003 al Judecãtoriei Turda.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de aceiasi autori în acelasi dosar.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 24 iunie 2004.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SÃNÃTÃTII

ORDIN

pentru reabilitarea si modernizarea echipamentelor radiologice ELTEX 400 si a instalatiilor de sterilizare tip ISM

În conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 48/2003 privind unele mãsuri în vederea întãririi disciplinei financiare si a cresterii eficientei utilizãrii fondurilor în sistemul sanitar, precum si modificarea unor acte normative, ale Ordonantei Guvernului nr. 12/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare în sistemul sanitar, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 100/2004, ale Hotãrârii Guvernului nr. 278/2004 pentru abilitarea Ministerului Sãnãtãtii de a efectua licitatii pentru achizitionarea de servicii privind reabilitarea si modernizarea echipamentelor radiologice ELTEX 400 si a instalatiilor de tip ISM si ale Hotãrârii Guvernului nr. 1.080/2003 privind reabilitarea si modernizarea aparatelor radiologice ELTEX 400 si a instalatiilor de sterilizare tip ISM,

vãzând Referatul de aprobare al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si aparaturã medicalã nr. OB 8.671/2004,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul sãnãtãtii emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Achizitia serviciilor privind reabilitarea si modernizarea echipamentelor radiologice ELTEX 400 si a instalatiilor de sterilizare tip ISM pentru unitãtile sanitare cu paturi, din reteaua proprie, se realizeazã prin licitatii organizate de Ministerul Sãnãtãtii.

(2) Achizitia serviciilor mentionate la alin. (1) se realizeazã în conformitate cu prevederile legale privind achizitiile publice, în limita sumelor cu aceastã destinatie aprobate în bugetele unitãtilor sanitare cu paturi.

(3) Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate asigurã prin casele de asigurãri de sãnãtate judetene, în baza actelor aditionale la contractele de furnizare de servicii medicale, sumele necesare pentru reabilitarea si modernizarea aparatelor radiologice ELTEX 400 si a instalatiilor de sterilizare tip ISM.

Art. 2. - Nominalizarea unitãtilor sanitare cu paturi, precum si numãrul pe tipuri de aparate si instalatii care se reabiliteazã în acest an sunt cele prevãzute în anexele nr. 1 si 2.

Art. 3. - Unitãtile sanitare cu paturi încheie contracte de achizitii publice pentru servicii de reabilitare si modernizare a echipamentelor radiologice ELTEX 400 si a instalatiilor de sterilizare tip ISM, aflate în dotare, cu furnizorii si la preturile adjudecate la licitatiile organizate de Ministerul Sãnãtãtii.

Art. 4. - Decontarea serviciilor de reabilitare si modernizare se face în baza contractelor încheiate între unitãtile sanitare cu paturi si furnizori în limita bugetului aprobat, pe baza documentelor justificative.

Art. 5. - Sumele rãmase neutilizate pânã la data de 15 decembrie 2004 se reporteazã în anul urmãtor si se utilizeazã cu aceeasi destinatie.

Art. 6. - Ministerul Sãnãtãtii, Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate, directiile de sãnãtate publicã judetene si a municipiului Bucuresti, casele de asigurãri de sãnãtate judetene si unitãtile sanitare cu paturi, nominalizate în anexele nr. 1 si 2, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sãnãtãtii,

Ovidiu Brînzan

Bucuresti, 27 iulie 2004.

Nr. 973.

ANEXA Nr. 1

LISTA

institutiilor sanitare la care se va efectua reabilitarea si modernizarea instalatiilor de sterilizare tip ISM în anul 2004

Nr. crt.	Judetul	Institutia sanitarã	Cantitatea (buc.)
1.	Bacãu	Spitalul Municipal Onesti	1
2.	Botosani	Spitalul de Copii Botosani	1
3.		Spitalul Municipal Dorohoi	1
4.	Brasov	Spitalul Municipal Fãgãras	1
		Spitalul de Obstetricã si Ginecologie Brasov	1
5.	Brãila	Spitalul de Obstetricã -Ginecologie Brãila	1
6.	Buzãu	Spitalul Judetean Buzãu - Sectia Maternitate	1
7.	Cluj	Spitalul Municipal Câmpia Turzii	1
8.		Spitalul Municipal Gherla	1
9.	Iasi	Spitalul de Neurochirurgie Iasi	1
10.		Spitalul Clinic nr. 2 “C.I. Parhon” Iasi	2
11.		Spitalul de Urgentã “Sfântul Spiridon” Iasi	2
12.		Spitalul Clinic de Copii “Sfânta Maria” Iasi	2
13.		Spitalul de Obstetricã -Ginecologie “Elena Doamna” Iasi	2
14.	Mures	Spitalul Orãsenesc Ludus	1
15.		Spitalul Municipal Sighisoara	1
16.	Prahova	Spitalul Orãsenesc Azuga	1
17.	Timis	Spitalul Clinic de Obstetricã –Ginecologie “Dr. Dumitru Popescu” Timisoara	1
18.	Bucuresti	Spitalul Clinic de Nefrologie “Dr. Carol Davila”	1
		Total bucãti:	23
		Valoarea estimatã:	18 miliarde lei.

ANEXA Nr. 2

LISTA

institutiilor sanitare la care se va efectua reabilitarea si modernizarea aparatelor radiologice tip ELTEX 400 în anul 2004

Nr. crt.	Judetul	Institutia sanitarã	Cantitatea (buc.)
1.	Alba	Sanatoriul TBC Câmpeni	1
2.	Arges	Spitalul Orãsenesc “Regele Carol I” Costesti - Arges	1
		Spitalul Municipal Câmpulung Muscel	1
3.	Brãila	Spitalul Orãsenesc Fãurei	1
4.	Buzãu	Spitalul Judetean Buzãu	1
		Spitalul Orãsenesc Nehoiu	1
5.	Cãlãrasi	Spitalul Orãsenesc Lehliu-Garã	1
		Spitalul TBC Dor Mãrunt	1
		Spitalul Orãsenesc Oltenita	1
6.	Dâmbovita	Spitalul Orãsenesc Pucioasa	1
		Spitalul Orãsenesc Moroeni	1
7.	Giurgiu	Spitalul de Pneumoftiziologie Izvoru (comuna Vânãtorii Mici)	1
		Spitalul Judetean Giurgiu	1
8.	Gorj	Spitalul Orãsenesc Bumbesti-Jiu	1
		Spitalul Municipal Motru	1
9.	Olt	Spitalul Municipal Corabia	1
10.	Bacãu	Spitalul Orãsenesc Comãnesti	1
11.	Hunedoara	Spitalul de Urgentã Petrosani	1
		Total bucãti:	18
		Valoarea estimatã:	37 miliarde lei

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

BANCA NATIONALÃ A ROMÂNIEI

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului ministrului finantelor publice si al guvernatorului Bãncii Nationale a României nr. 999/3/2003 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilã semestrialã a institutiilor de credit

Având în vedere prevederile art. 181 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 200/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 541/2002 privind economisirea si creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, modificatã si completatã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 99/2003, si ale Ordinului ministrului finantelor publice nr. 947/2004 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilã la 30 iunie 2004 a agentilor economici,

în temeiul prevederilor art. 4 din Legea contabilitãtii nr. 82/1991, republicatã, si ale art. 50 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Nationale a României, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Banca Nationalã a României emite urmãtorul ordin:

Art. I. - Alineatul (2) al articolului 1 din Ordinul ministrului finantelor publice si al guvernatorului Bãncii Nationale a României nr. 999/3/2003 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilã semestrialã a institutiilor de credit, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 13 august 2003, se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“(2) Sistemul de raportare contabilã semestrialã a institutiilor de credit, aprobat prin prezentul ordin, este obligatoriu pentru bãnci, persoane juridice române, sucursalele din România ale bãncilor strãine, pentru organizatiile cooperatiste de credit si pentru casele de economii pentru domeniul locativ, denumite în continuare institutii de credit.”

Art. II. - Sistemul de raportare contabilã semestrialã a institutiilor de credit, aprobat prin Ordinul ministrului finantelor publice si al guvernatorului Bãncii Nationale a României nr. 999/3/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 13 august 2003, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. În cadrul capitolului I “Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea si depunerea raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, la punctul 1 “Generalitãti”, alineatul 1 se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“Institutiile de credit, indiferent de forma de organizare, de tipul de proprietate si de reglementãrile contabile aplicate, inclusiv institutiile de credit aflate în curs de lichidare, pânã la terminarea lichidãrii, au obligatia sã întocmeascã si sã depunã raportãri contabile semestriale la Directia supraveghere din cadrul Bãncii Nationale a României si la unitãtile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice unde acestea îsi au sediul social.”

2. Referirile cu privire la depunerea de cãtre institutiile de credit a raportãrilor contabile semestriale la Directia generalã de administrare a marilor contribuabili din municipiul Bucuresti si din judetul Ilfov se abrogã.

3. În cadrul capitolului I “Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea si depunerea raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, la punctul 2 “Prezentarea, semnarea, depunerea raportãrilor contabile semestriale, precum si reguli generale referitoare la modul de completare a acestora”, alineatul 1 se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“Institutiile de credit vor întocmi urmãtoarele formulare:

a) Bilant (cod 10);

b) Contul de profit si pierdere (cod 20);

c) Date informative (cod 30).”

4. Referirile la formularul “Notã explicativã (cod 30)” se vor citi ca referiri la formularul “Date informative (cod 30)”.

5. În cadrul capitolului I “Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea si depunerea raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, la punctul 3 “Termenul pentru depunerea raportãrilor contabile semestriale “, alineatul 1 se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“Depunerea raportãrilor contabile semestriale sau, dupã caz, a declaratiilor institutiilor de credit care nu au desfãsurat activitate pânã la data de 30 iunie a anului de raportare, cãtre Directia supraveghere din cadrul Bãncii Nationale a României si unitãtile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, se va efectua pânã la data de 20 august a anului de raportare.”

6. În cadrul capitolului I “Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea si depunerea raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, la punctul 4 “Informatii privind completarea raportãrilor contabile semestriale” – “Contul de profit si pierdere (cod 20)”, alineatul 1 se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“Formularul cuprinde totalitatea veniturilor realizate, cheltuielilor efectuate si a rezultatelor financiare obtinute (profit si pierdere), preluate din conturile de venituri si cheltuieli cuprinse în balanta de verificare la 30 iunie a anului de raportare.”

7. În cadrul capitolului I “Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea si depunerea raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, la punctul 4 “Informatii privind completarea raportãrilor contabile semestriale” – “Contul de profit si pierdere (cod 20)”, prima liniutã a alineatului 3 se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“- datele care se raporteazã în formularul «Contul de profit si pierdere» sunt cumulate de la începutul anului pânã la sfârsitul perioadei de raportare.”

8. În cadrul capitolului I “Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea si depunerea raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, la punctul 4 “Informatii privind completarea raportãrilor contabile semestriale” – “Date informative (cod 30)”, alineatul 1 al punctului II “Date privind plãtile restante” se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“Se completeazã de cãtre institutiile de credit cu sumele de la sfârsitul perioadei de raportare care au depãsit termenele de platã prevãzute în contracte sau în acte normative.”

9. În cadrul capitolului I laNorme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea si depunerea raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, la punctul 4 “Informatii privind completarea raportãrilor contabile semestriale” – “Date informative (cod 30)”, punctul IV se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“IV. Date privind investitiile strãine

Datele privind investitiile strãine în România se completeazã de toate institutiile de credit cu participare de capital strãin si servesc la culegerea de informatii cu privire la investitiile strãine în România. Datele se vor completa în euro, iar transformarea celorlalte valute în euro se va face la cursul de schimb de la data când a avut loc operatiunea.”

10. Modelele formularelor de raportare semestrialã a institutiilor de credit prevãzute la capitolul II se modificã si sunt cele prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

11. Concordantele între Planul de conturi al institutiilor de credit si Planul de conturi bancar cu formatele de Bilant si Cont de profit si pierdere, prevãzute la capitolul III si, respectiv, capitolul IV, se modificã astfel:

- în locul concordantelor aferente pozitiilor “410 - Rezultatul reportat” si 420 - Rezultatul exercitiului financiar din Bilant se introduc urmãtoarele rânduri”:

“413 - Rezultatul reportat - sold creditor	581 (sold creditor)
416 - Rezultatul reportat - sold debitor	581 (sold debitor)
423 - Rezultatul exercitiului financiar - sold creditor	591 (sold creditor)
426 - Rezultatul exercitiului financiar - sold debitor	591 (sold debitor)”

- concordantele aferente pozitiilor “083 - Cheltuieli cu personalul”, “084 - Salarii” si “087 - Alte cheltuieli administrative” din Contul de profit si pierdere se modificã si sunt urmãtoarele:

“083 cheltuieli cu personalul	611 + 612 + 617 + ex. 6344 ex. 7493
084 salarii	611 + ex. 6344 ex. 7493
087 alte cheltuieli administrative	631 + 632 + 633 + ex. 634 + 635”

12. În cadrul concordantelor între Planul de conturi al institutiilor de credit cu formatul Contului de profit si pierdere, prevãzute la capitolul III, dupã pozitia “260 - Impozitul pe profit” se introduc urmãtoarele rânduri:

“263 - Cheltuieli cu impozitul pe profit curent	6911
265 - Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat	6912
267 - Venituri din impozitul pe profit amânat	791”

13. La capitolul V “Controlul raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, punctul A “Corelatii din cadrul formularelor de raportare contabilã semestrialã”

- “Contul de profit si pierdere (cod 20)”, dupã corelatiile aferente pozitiei 256 se introduce urmãtoarea corelatie: “260 = 263 + 265 - 267”

14. La capitolul V “Controlul raportãrilor contabile semestriale ale institutiilor de credit”, punctul B “Corelatii dintre formularele de raportãri contabile semestriale ale institutiilor de credit”, în locul corelatiei dintre pozitia 420 din Formularul cod 10, coloana 2, si pozitia 283 sau 286 din Formularul cod 20, coloana 2, se introduc urmãtoarele corelatii:

“Formular cod 10

coloana 2

423

Relatia

Formular cod 20

coloana 2

283

426

286”

Art. III. - Prezentul ordin intrã în vigoare începând cu raportarea contabilã semestrialã a anului 2004, al cãrei termen de depunere este pânã la data de 20 august 2004.

GUVERNATORUL BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR ISÃRESCU

Bucuresti, 23 iunie 2004.

Nr. 5.

ANEXÃ*)