MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 403        LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Marti, 10 iunie 2003

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

234. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2003 pentru modificarea Legii nr. 36/1993 privind finantarea unor actiuni de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova

 

340. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2003 pentru modificarea Legii nr. 36/1993 privind finantarea unor actiuni de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova

 

235. - Lege privind aprobarea preluării de către Ministerul Dezvoltării si Prognozei a drepturilor si obligatiilor, inclusiv a obligatiilor de plată a cotizatiei anuale, ce decurg din calitatea României de membru al Biroului International al Expozitiilor (B.I.E.)

 

341. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea preluării de către Ministerul Dezvoltării si Prognozei a drepturilor si obligatiilor, inclusiv a obligatiilor de plată a cotizatiei anuale, ce decurg din calitatea României de membru al Biroului International al Expozitiilor (B.I.E.)

 

237. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 34/2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economici

 

343. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 34/2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economici

 

238. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 21/2003 pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în subordinea Ministerului Transporturilor

 

345. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 21/2003 pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în subordinea Ministerului Transporturilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 145 din 10 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

242. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste reguli pentru a se asigura coordonarea între organizatiile si asociatiile ce detin sau stabilesc registre genealogice pentru ecvidee înregistrate

 

367. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la certificarea animalelor si a produselor de origine animală

 

368. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul oficial al produselor alimentare de origine animală

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2003 pentru modificarea Legii nr. 36/1993 privind finantarea unor actiuni de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11 din 13 martie 2003 pentru modificarea Legii nr. 36/1993 privind finantarea unor actiuni de inte­grare economică si culturală între România si Republica Moldova, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 18 martie 2003.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

P. PRESEDINTELE SENATULUI

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Bucuresti, 2 iunie 2003.

Nr. 234.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2003 pentru modificarea Legii nr. 36/1933 privind finantarea unor actiuni de integrare econornică si culturală între România si Republica Moldova

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României.

 

Presedintele României decretează.

 

Articol unic. - Se promulgă legea privin aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2003 pentru modificarea Legii nr. 36/1993 privind finantarea unor actiuni de integrare economică si culturală între România si Republica Moldova si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 29 mai 2003.

Nr. 340.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea preluării de către Ministerul Dezvoltării si Prognozei a drepturilor si obligatiilor, inclusiv a obligatiilor de plată a cotizatiei anuale, ce decurg din calitatea României de membru al Biroului International al Expozitiilor (B.LE.)

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se aprobă preluarea drepturilor si obligatiilor ce decurg din calitatea României de membru al Biroului International al Expozitiilor (B.I.E.) de către Ministerul Dezvoltării si Prognozei de la Ministerul Afacerilor Externe.

Art. 2. - Plata cotizatiei anuale stabilite conform bare­melor B.I.E. se va efectua de Ministerul Dezvoltării si Prognozei, în vederea continuării participării statului român ca membru al acestei organizatii si ca parte a Conventiei privind expozitiile internationale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificată prin Decretul nr. 2.581/1930, modificată si completată cu amendamentele ulterioare.

Art. 3. - Se sutorizează Ministerul Finantelor Publice să întroducă modificările ce decurg din aplicarea prezentei legi în bugetele Ministerului Afacerilor Externe si Ministerului Dezvoltării si Prognozei.

Art. 4. - La anexa nr. 1 punctul I, nr. crt. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plătii cotizatiilor la organizarile internationale interguvemamentale la care România este parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 29 august 1994, apro­bată prin Legea nr. 126/1994, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

 

Nr.crt.

Denumirea organizatiei

Sediul

Anul înfiintării

Anul aderării României

Institutia română care coordonează

“20.

Biroul International al Expozitiilor  (B.I.E.)

Paris

1931

1960

Ministerul Dezvoltării si Prognozei”

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din1i5 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Ramâniei.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Bucuresti, 2 iunie 2003.

Nr. 235.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea preluării de către Ministerul Dezvoltării si Prognozei a drepturilor si obligatiilor, inclusiv a obligatiilor de plată a cotizatiei anuale, ce decurg din calitatea României de membru al Biroului International al Expozitiilor (B.LE.)

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea preluării de către Ministerul Dezvoltării si Prognozei a drepturilor si obligatiitor, inclusiv a obligatiilor de plată a cotizatiei anuale, ce decurg din calitatea României de membru al Biroului Internaitonal al Expozitiilor (B.I.E.), si se dispune publica­rea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMANIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 29 mai 2003.

Nr. 341.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 34/2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 34 din 30 ianuarie 2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financier-valutare a agentilor economice, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003, cu următoarele modificări si completări:

- La articolul I punctul 2, articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Agentii economice care au angajat crediter bancare pentru productia de export vor beneficia de boni­ficatia de dobândă acordată de stat prin intermediul Băncii de Export-Import a României (Eximbank) - S.A., numai pentru exporturile a căror contravaloare a fost încasată si repatriată.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) exporturile de objective complexe si de produse cu ciclu lung de fabricatie, pentru care se poate acorda bonificatie de dobândă, semestrial, pe perioada de executie, respectiv înainte de livrarea la export si de încasarea si repatrierea valutei aferente. În situatia în care valuta nu este repatriată în termen de 60 de zile de la data plătii exportului, con­form termenului stipulat prin contractul extern, bonficatia de dobândă acordată la care se adaugă dobânzile si pena­litătile de orice fel vor fi recuperate si vărsate la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile legate referitoare la colectarea creantelor bugetare.

(3) Din alocatiile prevăzute prin legea bugetului de stat pe anul curent se vor suporta si bonificatiile de dobândă aferente cererilor înregistrate în cursul aceluiasi an, cu res­pectarea prevederilor alin. (1) si numai dacă exporturile s-au efectuat într-o perioadă anterioară de cel mult 18 luni de la data depunerii documentelor la Banca de Export­-Import a României (Eximbank) - S.A."

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 8 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 13 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 2 iunie 2003.

Nr. 237.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 342003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (f) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 34/2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valu­tare a agentilor economice si se dispune publicarea acestei lege în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

IORI ILIESCU

 

Bucuresti, 29 mai 2003.

Nr. 343.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1003 pentru completarea Ordonantei Guvernului 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în subordinea Ministerului Transporturilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 21 din 30 ianuarie 2003 pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în sub­ordinea Ministerului Transporturilor, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.11 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 1 februarie 2003, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul unit punctul 1, alineatul (3) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

„(3) Autoritatea Feroviară Română - AFER va asigura, de asemenea:

a) respectarea conditiilor care trebuie să fie îndeplinite pentru realizarea interoperabilitătii sistemului de transport feroviar transeuropean conventional pe teritoriul României; aceste conditii privesc proiectarea, construirea, punerea în functiune, reconstruirea, reînnoirea, exploatarea si întretine­rea elementelor acestui sistem, precum si calificările profe­sionale si conditiile de sănătate si de securitate a personalului care contribuie la exploatarea sistemului;

b) respectarea conditiilor care trebuie să fie îndeplinite pentru realizarea interoperabilitătii sistemului de transport feroviar transeuropean de mare viteză pe teritoriul României; aceste conditii privesc proiectele atât pentru construirea, reconstruirea, cât si pentru exploatarea infra­structurii si a materialului rulant, care vor contribui la functionarea acestui sistem:

2. După articolul unic, care devine articolul I, se întro­duce un articol nou, articolul II, cu următorul cuprins:

„Art. II. - În titlul ordonantei, sintagma Ministerul Transporturilor se înlocuieste cu sintagma Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei. "

Art. II. - Ordonanta Guvernului nr. 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 8 mai 2003, cu respectarea prevederilor art 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 13 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 2 iunie 2003.

Nr. 238.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 21/2003 pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în subordinea Ministerului Transporturilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele Romaniei decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 21/2003 pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în subordinea Ministerului Transporturilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

IORI ILIESCU

 

Bucuresti, 29 mai 2003.

Nr. 345.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 145

din 10 aprilie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionali­tate a prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de Vlad Traian în Dosarul nr. 1.604/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Consiliul National al Audiovizualului, reprezentat de consilier juridic Corina Podaru, constatându-se lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente solicită respingerea exceptiei. Astfel, în legătură cu neconstitutionalitatea preve­derilor Legii nr. 504/2002 apreciază că sustinerile formulate de autorul exceptiei sunt neîntemeiate, întrucât existenta Consiliului National al Audiovizuatului este fundamentată pe prevederile Constitutiei, iar în ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 5 din Legea nr. 29/1990 arată că această lege este o lege organică în deplină concordantă cu art. 48 alin. (1) si (2) din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, întrucât apreciază că textele de lege criticate nu sunt contrare dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.60M2002, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a pre­vederilor art. 1 lit. m), n), p), art. 6 alin. (4), art. 10-20, art. 21 alin. (2) si (3), art. 22 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (5), art. 45 alin. (2), (3) si (4), art. 49, 51, art. 52 alin. (1), (2) si (3), art. 55 alin. (3), art. 56, art. 57 alin. (1) lit. a), b) si c), art 58 alin. (2), art. 66, 67, 88, 74, art. 75 alin. (3), art. 76, 78, 79, 81, art. 88 alin. (1) si (3), art. 89, art. 90 alin. (3), art. 91, 92, 93, 95 si 98 din Lcgea audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 din Legea contenciosulut administrativ nr. 29/1990. Exceptia a fost ridicată de Vlad Traian într-o cauză de contencios administrativ, formulată de acesta în contradictoriu cu Consiliul National al Audiovizualului.

În motivarea exceptiei se sustin următoarele:

I. Cu privire la neconstitutionalitatea unor texte din Legea nr. 504/2002: art. 6 alin. (4) si (5), „prin trimiterea la codurile de etică profesională, care nu sunt acte norma­tive", „permit oricărei grupări de jurnalisti, radiodifuzori, să ceară anularea unei licente", respectiv Consiliului National al Audiovizualului să restrângă libertatea de exprimare si liberul acces la informatii, ceea ce contravine art. 29, 30 si 31 din Constitutie; art. 10, definind Consiliul National al Audiovizualului ca „autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale", plasează acest organism pe picior de egalitate cu autoritătile publice corespunzătoare celor trei puteri ale statului, dacă nu chiar deasupra lor, ceea ce contravine art. 58 din Constitutie, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; art. 10 alin. (1) care defineste Consiliul National al Audiovizualului drept „autoritate publică autonomă", „nu-si găseste existenta în prevederile art. 115 alin. (2) sau art. 116 alin. (3) din Legea fundamentală", acestea fiind singurele norme constitutionale care ar permite crearea prin lege de „autorităti administrative autonome" si nicidecum de „autorităti publice autonome"; art. 10 alin. (3) lit. e), art. 17 alin. (1) lit. d) si art. 95 alin. (i) lit. b) permit restrângerea unor drepturi si libertăti, astfel că instituie, contrar art. 30 alin. (1) si (2) din Constitutie, cenzura: „articolele atacate formează un ansamblu care crează un organ ce încalcă principiul separatiei puterilor în stat", astfel: art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (7), art. 17 alin. (i) lit. d), art. 18, conferă Consiliului putere de legiuitor; art. 88 alin. (1), art. 90, 91 si art. 95 alin. (1) învestesc Consiliul cu putere executivă; art. 90 alin. (1), (3) si (4) investesc Consiliul cu putere judecătorească; Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 învesteste Consiliul National al Audiovizualului si cu atributul de a judeca o contestatie îndreptată împo­triva propriei sale decizii; din cuprinsul art. 91, potrivit căruia Consiliul poate sanctiona încălcarea propriilor sale decizii cu caracter de norme de reglementare, rezultă că acesta cumulează toate cele trei functii ale puterii statale;

II. Articolul 40 din lege, apreciat de către autorul exceptiei ca având legătură cu cauza, întrucât pe el se fundamentează Decizia Consiliului National al Audio­vizualului nr. 80/2002 privind protectia demnitătii umane si a dreptului la propria imagine, „constitute cenzură", ceea ce contravine art. 30 alin. (2), (6) si (7), art. 31 alin. (3), (4) si art. 49 din Constitutie, care nu permit îngrădirea prin lege a libertătii găndirii si a opiniilor si nici măsuri preven­tive în legătură cu libertatea de exprimare, cum sunt cele prevăzute, în special, de art. 40 si art. 95 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002. De asemenea, consideră că sunt încălcate si prevederile art. 10 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care, în temeiul art. 11 si 20 din Constitutie, fac parte din dreptul intern. Mai arată că „art. 30 alin. (7) din Constitutie vorbeste de interzicerea unor fapte - de a defăima tara, îndemnul la război etc. -, nu de interzicerea difuzării unui articol, emisiuni, care este cu totul altceva, desi articolul ori emisiunea poate cuprinde elemente materiale ale faptelor în cauză", precum si că dispozitiile art. 49 din Constitutie stabilesc că orice restrângere a exercitiului unor drepturi sau libertăti operează numai prin lege, astfel că „măsura retragerii licentei de emisie a unui post de radio sau Tv nu poate fi luată în baza art. 40 si 95 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002", iar Decizia Consiliutui National al Audiovizualului nr. 80/2002 este neconstitutională.

III. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care în opi­nia autorului exceptiei are legătură cu cauza, se arată că acest text „conferă Consiliului National al Audiovizualutui (CNA), calitatea de organ jurisdictional, de vreme ce cetăteanul este trimis întâi la acesta să conteste o decizie a sa", CNA fiind astfel si judecător si parte interesată. Se consideră că, în felul acesta, se încalcă prevederile con­stitutionale ale art. 21, art. 48 alin. (1) si ale art. 125, din continutul cărora rezultă că o autoritate administrativă nu poate să emită un act si tot ea să judece o contestatie formulată împotriva actului.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridi­cată este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punc­tul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Mai întâi observă că din înche­ierea de sedintă nu rezultă care este obiectul dosarului dedus judecătii, pentru a se putea analiza în ce măsură textele apreciate ca fiind neconstitutionale sunt incidente în cauză, iar autorul exceptiei nu precizează care sunt textele constitutionale încălcate, astfel că în acest punct de vedere va analiza „în ce măsură dispozitiile din Legea nr. 504/2002 referitoare la organizarea si functionarea Consiliului National al Audiovizualului Bunt constitutionale,

constitutionalitatea art. 40 din aceeasi lege, precum si art. 5 din Legea nr. 29/1990". În acest sens, se arată următoarele: prevederea potrivit căreia Consiliul National al Audiovizualului a fost înfiintat ca „autoritate publică auto­nomă" este în conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (2) din Constitutie, care stabileste că alte organe de speciali­tate (în afara ministerelor) se pot organiza în subordinea Guvemului ori a ministerelor sau ca autorităti administrative autonome; instituirea, prin art. 40, a interdictiei de a difuza programe care incită la ură de rasă, religioasă, nu poate fi considerată cenzură, ci o aplicare a prevederilor art. 30 alin. (7) din Constitutie; art. 5 din Legea nr. 29/1990 insti­tuie o procedură administrativă, prealabilă si obligatorie sesizării instantei, care dă posibilitatea autoritătii administra­tive emitente de a reanaliza actul si de a-l revoca, atunci când acesta este ilegal. Prin aceasta nu se încalcă si nu se limitează nici accesul liter la justitie si nici dreptul per­soanei vătămate prîntr-un act administrativ, de a obtine recunoasterea, pe calea justitiei, a dreptului pretins, anula­rea actului sau repararea pagubei.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 1 lit. m), n) si p), art. 19, 20, 21, art. 27 alin. (2), art. 43 alin. (5), art. 45, 52, 58, 57, 58, 68, 74, 75, 78, 79, 81, 88, 89, 91, 92, 93, 95 si 98 din Legea nr. 504/2002 nu ridică probleme de constitutionalitate. Cu referire la sustine­rile privind neconstitutionatitatea celorlalte texte de lege cri­ticate, se arată: art. 10, 11, 13 si 14 sunt în sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 115 si 116, potrivit cărora Guvernul poate crea autorităti autonome si organe de specialitate cu avizul Curtii de Conturi; art. 6 este o aplicare în domeniul audiovizualului a art. 30 alin. (2) din Constitutie; art. 15 si 18 scot în concordantă cu dispozitiile din Legea fundamentală, întrucât actele emise de către Consiliul National al Audiovizualului sunt acts administrative ce pot fi atacate în justitie, potrivit Legit nr. 29/1990; art. 16 nu este contrar art. 137 alin. (5) din Constitutie, întrucât activitatea Consiliului este finantată atât de la bugetul de stat, cât si din venituri extrabugetare; art. 17 conferă Consiliului atributii conforme pozitiei acestuia în sistemul statal; art. 40, 57 si 75 sunt în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (6) si (7) si ale art. 31 alin. (3) si cu art. 10 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În legătură cu neconstitutionalitatea art. 5 din Legea nr. 29/1990, consideră că acesta este în concordantă cu dreptul de petitionare si urmăreste decongestionarea activitătii instantelor judecătoresti.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvarnului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legate criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neon­stitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, în redactarea formulată de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 1 lit. m), n), p), art. 6 alin. (4), art. 10-20, art. 21 alin. (2) si (3), art. 22 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (5), art. 45 alin. (2), (3) si (4), art. 49, 51, art. 52 alin. (1), (2) si (3), art. 55 alin. (3), art. 56, art. 57 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 58 alin. (2), art. 66, 67, 68, 74, art. 75 alin. (3), art. 76, 78, 79, 81, art. 88 alin. (1) si (3), art. 89, art. 90 alin. (3), art. 91, 92, 93, 95 si 98 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 2911990. Autorul exceptiei consideră că autoritatea administrativă autonomă - Consilul National al Audiovizualului - nu are un statut constitutional si se solicită Curtii Constitutionale să se pronunte asupra tuturor articolelor din legea criticată, care au legătură cu textele mentionate în mod expres. Întrucât Consiliul National al Audiovizualului este autoritatea publică ce for­mează obiectul de reglementare al Legii nr. 504/2002, rezultă că exceptia de neconstitutionalitate priveste legea în întregul său, astfel că prin prezenta decizie cu privire la aceasta Curtea urmează să se pronunte, precum si cu pri­vire la art. 40 din lege, care are următorul cuprins: „Este interzisă difuzarea de programe care contin orice formă de instigare la ură pe considerente de rasă, religie, nationalitate, sex sau orientate sexuală".

Totodată, exceptia de neconstitutionalitate priveste si dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ 29/1992, al căror continut este următorul: “Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pen­tru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autoritătii emitente, care este obligată să rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta".

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, următoarelor texte din Constitutie: art. 29, 30, 31, 58, art. 115 alin. (2), art. 116 alin. (3), art. 49, 21, art. 48 alin. (1) si art. 125 alin. (1), care au următorul continut:

- Art. 29: „(1) Libertatea găndirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credentă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantată; ea trebuie să se manifesteîn spirit de tolrantă si de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere si se organizează potrivit statutelor proprii, în conditiile legii.

(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forma, mijloace, acte sau actiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome fată de stat si se bucură de sprijinul acestora, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate.

(6) Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit pro­priilor canvingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine."

- Art. 30: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a op­niilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mij­loace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică si libertatea de a înfiinta publicati.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligatia de a face publică sursa finantării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoaner si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea tării si a natiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura natională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminate, la separatism teritorial sau la violentă publică, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informatia sau pentru creatia adusă la cunostintă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege. ".

- Art. 31: (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informare de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritătile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetătenilor asu­pra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protectie a tinerilor sau siguranta natională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice si private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea aces­tor servicii si controlul parlamentar asupra activitătiilor se reglementează prin lege organică.

- Art. 58: „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputatilor si Senat. “;

- Art. 115 alin. (2): Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvemului ori a ministerelor sau ca autorităti administrative autonome.

- Art. 116 alin. (3): „Autorităti administrative autonome se pot înfiinta prin lege organică. ",­

„(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea conse­cintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăti.”;

- Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si 8 intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

- Art. 48 alin. (1 ): „Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. ",

- Art. 125 alin. (1): „Justitia se realizează grin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege. "

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională retine următoarele:

I. În legătură cu neconstitutionalitatea Legii nr. 504/2002 în întregul său, în esentă, din continutul criticilor formulate reiese că autorul exceptiei nu este de acord cu existenta Consiliului National al Audiovizualutui în sistemul autoritătilor publice din România, cu atributiile acestei auto­rităti publice si nici cu raporturile sale din domeniul comu­nicării audiovizuale si, în consecintă, apreciază că prevederile legii sunt contrare art. 21, art. 29-31, art. 58, art. 115 alin. (2), art. 116 alin. (3) si art. 125 din Constitutie.

Consiliul National al Audiovizualului, înfiintat prin lege organică în temeiul art. 116 alin. (3) din Constitutie, este o autoritate administrativă autonomă, asa încât faptul că din redactarea art. 10 din Legea nr. 504/2002, potrivit căruia “Consiliul National al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliu, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar si garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale", lipseste caracteristica „administrativă" nu rezultă, asa cum sustine autorul exceptiei, neconstitutionalitatea dispozitiilor legate care reglementează această autori­tate. Pentru determinarea naturii juridice a unei autorităti publice este necesar să se observe nu doar aspectele formale, ci si cele substantiale, legate de atributiile pe care ea le exercită. Sub acest aspect, conform atributiilor stabi­lite prin Legea nr. 504/2002, Consiliul National al Audiovizualului nu are, potrivit opiniei autorului exceptiei, calitate de „legiuitor", ci este autoritatea unică de regle­mentare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, în conditiile si cu respectarea prevederilor legii. De aseme­nea, nici atributiile Consiliului privitoare la supravegherea aplicării, controlul îndeplinirii obligatiilor si sanctionarea încălcării legii audiovizualului nu transformă această autori­tate într-o putere executivă, ci îi conferă competente specifice autoritătilor administratiei publice, care realizează servi­cii publice pentru a apăra interesul public. În consecintă, nu se poate sustine că această autoritate administrativă autonomă cumulează „toate cele trei functii ale puterii sta­tale". Asa fiind, Curtea Constitutională urmează să respingă ca neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate formulate cu privire la Legea nr. 504/2002, în întregul său.

O critică distinctă vizează art. 40 din lege, care inter­zice difuzarea de programe care contin orice formă de inci­tare la ură pe considerente de rasă, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuală. Acest text este considerat ca fiind neconstitutional deoarece ar introduce o cenzură, ceea ce ar contraveni art. 30 alin. (2) din Constitutie, care pre­vede că „Cenzura de orice fel este interzisă”. Curtea constată că nici această sustinere nu poate fi retinută, întrucât art. 40 din Legea nr. 504/2002 dă expresie prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (7), potrivit cărora „Sunt interzise de lege defăimarea tării si a natiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura natională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentă publică, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri".

II. În sfârsit, o ultimă critică de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, referitoare la procedură administrativă prealabilă sesizării instantei de judecată, pro­cedură care, în opinia autorului exceptiei, conferă Consiliului National al Audiovizualului „calitatea de organ jurisdictional", încălcând astfel prevederile constitutionale ale art. 21, art. 48 alin. (1) si ale art. 125. Examinând aceste sustineri, Curtea constată că prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 21 si 48 din Constitutie. Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, res­pingând exceptia, Curtea a retinut că prin continutul lor aceste dispozitii nu împiedică persoana care se consideră vătămată într-un drept al său de o autoritate publică să sesizeze instantele judecătoresti, ci instituie o procedură prealabilă obligatorie, anterioară acestei sesizări, procedură care reprezintă pentru cetătean încă o posibilitate în apărarea drepturilor sale. De asemenea, a mai retinut că Legea nr. 29/1990 este o lege organică, ale cărei dispozitii sunt în sensul art. 48 din Constitutie. Cele statuate prin această decizie îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei anterioare.

Totodată, Curtea nu poate retine nici încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 125 din Constitutie, referi­toare la „Instantele judecătoresti", întrucât procedura preala­bilă sesizării instantei judecătoresti, instituită în materia contenciosului administrativ, nu conferă nici unei autorităti publice extrajudiciare si nici Consiliului National al Audiovizualului calitatea de instantă judecătorească.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de Vlad Traian în Dosarul nr. 1.604/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2003.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste reguli pentru a se asigura coordonarea între organizatiile si asociatiile ce detin sau stabilesc registre genealogice pentru ecvidee înregistrate

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 153.149 din 24 martie 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilar emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară care stabileste reguli pentru a se asigura coordonarea între organizatiile si asociatiile ce detin sau stabilesc registre genealogice pentru ecvidee înregistrate, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de ducere la îndeplinire a prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în ter­men de 15 zile de la data publicării.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 28 martie 2003.

Nr. 242.

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

care stabileste reguli pentru a se asigura coordonarea între organizatiile si asociatiile ce detin sau stabilesc registre genealogice pentru ecvidee inregistrate

 

Art. 1. - Organizatia sau asociatia care detine registrul genealogic al originii rasei trebuie să asigure o strânsă colaborare cu organizatia sau asociatia care detine registre genealogice ori  sectiuni ale unui registru genealogic al ace­leiasi rase, în special în vederea prevenirii oricărei neîntelegeri.

Art. 2. - (1) Când autoritatea veterinară centrală a României consideră că o organizatie sau o asociatie autori­zată ori recunoscută într-un stat membru al Uniunii Europene nu respectă regulile stabilite de legislatia comuni­tară relevantă si în special principiile stabilite de către orga­nizatia sau asociatia ce detine registrul de origine al rasei, aceasta va contacta imediat autoritatea competentă a sta­tului membru al Uniunii Europene vizat. Informatiile solici­tate de autoritatea veterinară centrală a României statului membru al Uniunii Europene vizat trebuie să se refere la tipul controalelor efectuate, deciziile luate si la motivele ce au condus la aceste decizii.

(2) În situatia în care autoritatea competentă a unui stat membru al Uniunii Europene consideră că o organizatie sau o asociatie autorizată ori recunoscută din România nu respectă regulie stabilite de legislatia comunitară relevantă si în special principiile stabilite de organizatia sau asociatia ce mentine registrul de origine al rasei, aceasta va con­tacta autoritatea veterinară centrală a României, iar aceasta trebuie să ia toate măsurile si să informeze autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene despre tipul controalelor efectuate, deciziile luate si motivele care au condus la aceste decizii.

(3) Dacă autoritatea veterinară centrală a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene consideră aceste măsuri ca fiind insuficiente, trebuie să studieze împreună căile pentru remedierea situatiei, dacă este necesar, prin vizite reciproce.

(4) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să informeze Comisia Europeană despre solutiile decise.

(5) În cazul în care nu a fost găsită nici o solutie în termen de 6 luni, la cererea autoritatii centrale a statului membru al Uniunii Europene vizat sau a autoritătii veteri­nare centrale a României ori din proprie initiativă, Comisia Europeană poate, în special, să trimită o echipă de inspectie în colaborare cu autoritătile nationale competente.

Art. 3. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, poate adopta acte normative sau prevederi administrative supli­mentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea si conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autaritatea veterinară centrală a României va lua măsurile administrative si va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României adoptă prevederile mentionate la alineatele pre­cedente, aceasta trebuie să facă o referire expresă la pre­zenta normă sanitară veterinară.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la certificarea animalelor si a produselor de origine animală

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 36212002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 153.541 din 15 mai 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară cu privire la certificarea animalelor si a produselor de origine animală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prevederile prezentului ordin.

Art. 2. - Agentia Natională Sanitară Veterinară, institu­tele centrale de profit si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice altă dispozitie contrară.

Art. 5. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 30 mai 2003.

Nr. 367.

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

cu privire la certificarea animalelor si a produselor de origine animală

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară stabileste conditiile care trebuie respectate la elieerarea certificatelor prevăzute de legislatia sanitară veterinară.

Art. 2. - (1) Prin următorii termeni se întelege:

a) legislatie sanitară veterinară - legislatia prevăzută în normele sanitare veterinare care se referă la comertul cu animale vii si alte vietuitoare de interes veterinar, produce de origine animală, alte produse si materii care pot influenta starea de sănătate a animalelor;

b) inspector care certifică - medicul veterinar oficial, desemnat de autoritatea veterinară să semneze certificatele prevăzute de tegislatia veterinară.

(2) În completare la definitiile precizate la alin. (1), definitiile continute în art. 2 din Norme sanitară veterinară cu privire la controalele veterinare pentru comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu pro­duse de origine animală si în Norme sanitară veterinară referitoare la controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene, cu unele animale si produse de origine animală se aplică întocmai.

 

CAPITOLUL II

Conditii pentru certificarea animalelor si a produselor de origine animală

 

Art. 3. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că inspectorul care certifică cunoaste legislatia sanitară veterinară cu privire la animalele si pro­dusele de origine animală, pe care urmează să le certifice, si este informat despre regulile care trebuie respectate pen­tru întocmirea si emiterea certificatelor si, dacă este nece­sar, asupra naturii si extinderii cerintelor cuprinse în certificat, asupra testelor sau examenelor care trebuie efec­tuate înainte de certificare.

(2) Inspectorii care certifică nu trebuie să certifice date despre care nu au cunostinte suficiente sau pe care nu le pot confirma.

(3) Inspectorii care certifică nu trebuie să semneze certificate în alb, certificate incomplete sau să certifice animale ori produse de origine animală pe care nu le-au inspectat sau care au trecut de controlul lor. Dacă un certificat este semnat pe baza altui certificat sau atestat, inspectorul care certifică trebuie să fie în posesia documentului respectiv în original, înainte de a semna.

(4) În sensul prevederilor prezentului articol, medicul veterinar oficial certifică datele care:

a) au fost certificate pe baza alin. (1) si (3) de către un alt medic veterinar oficial; sau

b) au fost obtinute în conditiile stabilite prin programele nationale de supraveghere a sănătătii animalelor sau prin normele de asigurare a calitătii, recunoscute oficial.

(5) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta reglementări detaliate în vederea implementării pre­vederilor prezentului capitol.

Art. 4. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să adopte măsurile necesare pentru asigurarea inte­gritătii certificării. Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că inspectorii desemnati pentru certi­ficare:

a) au un statut care le asigură impartialitatea si nu au interese comerciale directe referitoare la animalele sau la produsele care trebuie certificate ori la fermele sau unitătile din care acestea provin;

b) cunosc pe deplin semnificatia continutului fiecărui certificat pe care-l semnează.

(2) În cazul exportului, certificatele se întocmesc în limba română si în una sau două limbi de circulatie internatională oficiale în tara de destinatie si în tările de tranzit.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că poate realiza o corelare între certificate si inspectorul care efectuează certificarea si că o copie a tuturor certificatelor este disponibilă pe o perioadă de 5 ani.

Art. 5. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României va stabili măsurile de verificare si control necesare pentru a preveni emiterea unor certificate false sau care pot induce în eroare, precum si producerea frauduloasă ori folosirea datelor din certificatele emise în scopul producerii de efecte conform legislatiei veterinare.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor legate în vigoare, autoritatea veterinară va efectua investigatii sau verificări si va lua măsurile adecvate pentru a sanctiona orice situatie de fals sau neconformitate a certificării, care va fi semnalată.

(3) În situatia în care, în baza investigatiilor, se con­stată că:

a) inspectorul care a efectuat certificarea a emis cu bună stiintă un certificat fraudulos, autoritatea veterinară va lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că per­soana în cauză nu va mai repeta frauda;

b) o persoană sau un beneficiar a făcut uz în mod fraudulos ori a modificat un certificat oficial, autoritatea veterinară va lua toate măsurile necesare pentru a se asi­gura că persoana sau beneficiarul nu va mai repeta frauda. Măsutile pot include refuzul de a emite certificate oficiale persoanei sau beneficiarului în cauză.

Art. 6. - Autoritatea veterinară centrală a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, va adopta acte normative si va lua măsurile administrative necesare care să asigure aplicarea prezentei norme sani­tare veterinare.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul oficial al produselor alimentare de origine animală

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.196/2002 pentru aprobarea Normelor generale privind controlul oficial al alimentelor,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 153.422 din 12 mai 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma santitară veterinară privind controlul oficial al produselor alimentare de origine animală, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Agentia Natională Sanitară Veterinară, institu­tele centrale de profit si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice altă dispozitie contrară.

Art. 5. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 30 mai 2003.

Nr. 368.

 

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind controlul Oficial al produselor alimentare de origine animală

 

Art. 1. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară sta­bileste principiile generate privind eficienta controlului oficial al produselor alimentare de origine animală.

(2) În scopul acestei norme sanitare veterinare controlul oficial al  produselor alimentare de origine animală înseamnă o inspectie realizată de autoritatea veterinară competentă pri­vind conformitatea:

a) produselor alimentare de origine animală;

b) aditivilor alimentari, vitaminelor, sărurilor minerale, microelementelor si a altor aditivi destinati utilizării fabricatiei produselor de origine animală;

c) materiilor si a materialelor care intră în contact cu produsele alimentare, în raport cu reglementările privind prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică, care să garanteze protejarea consumatorului.

(3) Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică controlului metrologic.

Art. 2. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să dispună toate măsurile necesare care să garan­teze realizarea controlului în concordantă cu prezenta normă sanitară veterinară.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că produsele destinate exportului către un stat membru al Uniunii Europene sunt inspectate cu aceeasi exigentă ca cele destinate comercializării pe teritoriul national.

Art. 3. - Autoritatea veterinară centrală a României nu va exclude de la controlul oficial produsele alimentare de origine animală destinate exportului în tări terte.

Art. 4. - (1) Controlul oficial al produselor alimentare de origine animală se realizează de către medici veterinari oficiali:

a) regulat;

b) acolo unde se suspectează neconformitatea.

(2) Controlul oficial al produselor alimentare de origine animală trebuie să se realizeze permanent cu aceeasi exigentă.

(3) Controlul oficial al produselor alimentare de origine animală trebuie să cuprindă toate stadiile de productie, fabricatie, procesare, depozitare, transport, distributie, comercializare, precum si importurile.

(4) Controlul oficial al produselor alimentare de origine animală se realizează fără avertizare anterioară.

(5) Controlul oficial al produselor alimentare de origine animală trebuie să selecteze o etapă sau mai multe dintre cele mentionate la alin. (3), considerate căt mai adecvate pentru realizarea acestuia.

Art. 5. - Controlul oficial al produselor alimentare de origine animală trebuie să cuprindă una sau mai multe din­tre stadiile următoare, în acord cu conditiile stabilite la art. 6 lit. a)-g) si în baza examinărilor care se vor efectua:

1. inspectia;

2. recoltarea si analiza probelor;

3. inspectia igienei personalului;

4. controlul documentelor;

5. examinarea oricărui sistem de verificare stabilit si evaluarea rezultatelor obtinute.

Art. 6. - (1) Obiectivele inspectiei sunt reprezentate de următoarele:

a) conditiile în care se realizează diferitele stadii enu­merate la alt. 4 alin. (3) cu referire la amplasarea unitătii, birouri, împrejurimile unitătii, mijloace de transport, utilaje si echipament;

b) materiile prime, ingrediente, adjuvanti si alte produse folosite în prepararea si fabricatia produselor alimentare de origine animală;

c) produsele semifinite;

d) produse finite;

e) materii si materiale care intră în contact cu produsele alimentare de origine animală;

f) substantele pentru spălare, curătare si dezinfectie;

g) tehnologia de fabricatie si procesare a produselor alimentare de origine animală;

h) etichetarea si prezentarea produselor alimentare de origine animală;

i) metodele de conservare.

(2) Obiectivele enumerate la alin. (1) pot fi suplimentate, după caz, prin:

a) interviuri cu seful unitătii inspectate si cu personalul care lucrează în unitate;

b) citirea valorilor înregistrate de aparatele de măsurare instalate în unitate;

c) inspectiile realizate de autoritatea competentă cu apa­rate proprii pentru compararea măsurătorilor înregistrate de aparatele instalate în unitate.

Art. 7. - Probele de produse enumerate la art. 6 alin. (t) lit. b)-f) se recoltează pentru efectuarea analizelor în laboratoare oficiale. Autoritatea veterinară centrală a României poate autoriza si alte laboratoare pentru efectua­rea analizelor.

Art. 8. - (1) Persoanele care în timpul activitătii vin în contact direct sau indirect cu materialele si produsele pre­cizate la art. 6 alin. (1) lit. b)-f) fac subiectul inspectiei de igienă prevăzute la art. 5 pct. 3.

(2) Obiectivul inspectiei este cel de control al standarde­lor de sănătate privind curătenia personalului si a echipa­mentului. Inspectia nu va aduce atingere examinărilor medicale.

Art. 9. - (1) Medicii veterinari oficiali pot solicita evi­dentele scrise tinute de către persoanele fizice sau juridice în etapele de fabricatie enumerate în art. 4 alin. (3).

(2) Medicii veterinari oficiali pot lua copii sau extrase din documentele scrise si din materialele îaintate la solici­tarea lor, în vederea examinării acestora.

Art. 10. - În cazul în care se suspectează sau se con­stată nereguli, medicii veterinari oficiali dispun măsurile legate necesare.

Art. 11. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că medicii veterinari oficiali au dreptul de a aplica măsurile prevăzute la art. 6-10.

(2) Persoanele fizice si juridice sunt obligate să se supună oricărei inspectii realizate în concordantă cu pre­zenta normă sanitară veterinară si să ajute medicii veteri­nari oficiali în îndeplinirea misiunii lor.

Art. 12. - (1) Persoanele fizice si juridice care au fost supuse inspectiei au dreptul de a contesta măsurile apli­cate de autoritatea veterinară centrală a României sau teri­torială, ca urmare a inspectiei efectuate.

(2) Medicii veterinari oficiali sunt obligati să păstreze secretul profesional.

Art. 13. - Pentru aplicarea uniformă a prezentei norme sanitare veterinare autoritatea veterinară centrală a României va dispune:

a) organizarea instruirii medicilor veterinari oficiali;

b) constituirea bazei pentru instruirea ulterioară a medi­cilor veterinari oficiali;

c) standarde de calitate pentru toate laboraboarele impli­cate în inspectia si recoltarea de probe conform prezentei norme sanitare veterinare;

d) stabilirea unui serviciu de inspectie incluzând oportunităti pentru toate institutiile si persoanele implicate în inspectie si în schimbul de informatii.

Art. 14. - Autoritatea veterinară centrală a României elaborează programe care stabilesc natura si frecventa inspectiilor care trebuie efectuate regulat, conform prevede­rilor art. 4 alin. (1).