MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 542         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 29 iulie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 264 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 267 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

859. - Hotărâre privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit si a Regulamentului de functionare a Comisiei nationale pentru acordarea indemnizatiei de merit

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

462. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului privind evidenta agentilor economici care cultivă plante modificate genetic

 

939. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Listei membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

239. - Decizie pentru retragerea unor licente de emisie

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 249

din 12 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Luminita Smedoiu în Dosarul nr. 2.246/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal este prezentă partea Teodor Stoian, lipsind autoarea exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că sustinerile autoarei sunt neîntemeiate.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autoarea exceptiei, art. 399 din Codul de procedură civilă fiind în deplină concordantă cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, si cu cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 2.246/2002, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Luminita Smedoiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale privind egalitatea în drepturi a cetătenilor si accesul liber la justitie, întrucât art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea creditorului unei obligatii stabilite printr-un titlu executoriu de a se adresa instantei de judecată cu o contestatie la executare numai cu privire la actele de executare silită sau la executarea silită însăsi, cu excluderea admisibilitătii unei contestatii la executarea voluntară a unui titlu executoriu.

Se arată că dreptul subiectiv stabilit prin titlul executoriu se poate realiza pe două căi: acceptarea plătii făcute de bunăvoie de debitorul obligatiei sau punerea în executare silită a titlului. În ambele cazuri există posibilitatea ivirii unor nelegalităti în modul de îndeplinire a actelor de executare, susceptibile de a fi atacate cu contestatie la executare, cale care însă nu este deschisă creditorului obligatiei executate voluntar. Interesul pentru exercitarea contestatiei la executare într-o asemenea situatie este evident, deoarece, în cazul executării necorespunzătoare a obligatiei stabilite, debitorul ar putea paraliza eventuala cerere a creditorului de încuviintare a executării silite, prin invocarea executării de bunăvoie a obligatiei. Se creează astfel o discriminare pe planul mijloacelor procedurale puse la dispozitia creditorilor pentru anularea actelor de executare efectuate, de natură a contraveni prevederilor constitutionale invocate.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia este întemeiată, întrucât creează o discriminare între creditori, limitând dreptul de contestare a modului de executare a obligatiei stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu, doar cu privire la executarea silită însăsi sau la acte de executare silită, fără a permite contestarea executării voluntare a obligatiei, desi există posibilitatea pentru creditori de a fi vătămati în ambele situatii.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul arată că atât executarea voluntară, cât si executarea silită trebuie să aibă aceeasi finalitate, si anume satisfacerea întocmai a drepturilor creditorului prin îndeplinirea integrală a tuturor drepturilor recunoscute prin titlul executoriu, satisfacerea partială sau necorespunzătoare în orice mod a drepturilor creditorului reprezentând neexecutare ori nerespectarea obligatiilor stabilite prin titlul executoriu. Deci executarea voluntară incompletă sau necorespunzătoare îl îndreptăteste pe creditor să solicite executarea silită până la realizarea drepturilor sale, asa cum prevede art. 371 alin. 3 din Codul de procedură civilă, iar nu la contestatia la executare, întrucât recunoasterea unui asemenea drept la actiune ar fi lipsită de interes.

Asadar, se consideră că textul de lege criticat nu contravine art. 16 alin. (1) si art. 21 din Constitutie, ci asigură un regim juridic egal pentru exercitarea în fata instantelor judecătoresti a drepturilor si obligatiilor ce revin celor care, potrivit legii, sunt îndreptătiti să introducă o contestatie la executare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate au următorul continut:

- Art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2: “Împotriva executării silite însesi, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silită însăsi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sanctiunea anulării actului nelegal.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

De asemenea, sunt invocate prevederile internationale cuprinse în:

- Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotârî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”;

- Art. 14 din aceeasi conventie: “Exercitarea drepturilor si libertătilor recunoscute de prezenta conventie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine natională sau socială, apartenentă la o minoritate natională, avere, nastere sau orice altă situatie.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că este de principiu că orice cerere adresată justitiei - actiune, cerere reconventională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este subsecventă existentei unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un tert, la a cărui apărare se tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimează o astfel de actiune, delimitând-o de actele abuzive.

În raport cu aceste consideratii principiale, critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate nu poate fi retinută, întrucât rationamentul prin care se tinde la sustinerea acesteia se întemeiază pe o premisă gresită.

Astfel, autorul exceptiei consideră, fără temei, că executarea voluntară de către debitor a obligatiei sale, rezultând dintr-un titlu executoriu, chiar partială sau necorespunzătoare, este de natură să ducă la stingerea creantei, fapt ce îl prejudiciază pe creditor, care nu are posibilitatea de a contesta o astfel de executare voluntară.

În realitate însă executarea voluntară, incompletă sau necorespunzătoare, îl îndreptăteste pe creditor de a apela la executarea silită “până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalitătilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare”, astfel cum prevede art. 3711 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Solutia oferită de dispozitiile procedurale este în acord si cu prevederile de principiu cuprinse în art. 1100 si art. 1101 din Codul civil, potrivit cărora: “creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datoreste”, iar “debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar”.

Asa fiind, prin recunoasterea posibilitătii de a stărui si de a obtine realizarea integrală a dreptului său pe calea executării silite, creditorul în cauză nu are nici un interes de natură să îl legitimeze la formularea unei contestatii la executare.

În consecintă, nu se poate retine nici o încălcare a textelor constitutionale de referintă. Astfel, în ceea ce priveste pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că textul de lege criticat nu creează nici o discriminare între părtile raportului juridic, întrucât nu se poate retine o similitudine între situatia juridică a debitorilor si cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.

Referitor la invocarea art. 20 din Constitutie, cu raportare la art. 6 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea retine că acestea nu sunt relevante în cauza dedusă controlului de constitutionalitate, întrucât reglementările internationale pretins a fi încălcate au un alt domeniu de incidentă, referindu-se, primul, exclusiv la aspecte de ordin procesual privind solutionarea în fond a unei cauze, iar al doilea enumerând criteriile care, utilizate de o reglementare, impun calificarea acesteia ca fiind discriminatorie. Mai mult, aceste reglementări nu interzic instituirea unor regimuri juridice diferite în considerarea unor situatii în mod obiectiv diferite.

În sfârsit, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate privind încălcarea liberului acces la justitie, Curtea constată că dispozitiile art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 21 din Constitutie, întrucât, asa cum s-a arătat mai sus, creditorul care apreciază că dreptul său, recunoscut prin titlu executoriu, nu este respectat în mod corespunzător de debitor se poate adresa instantei, prin intermediul executorului judecătoresc, solicitând încuviintarea executării silite, în temeiul art. 3731 alin. 1 din Codul de procedură civilă. În situatia avută în vedere de autorul exceptiei, creditorul nu are nici un interes de natură să legitimeze dreptul său la contestatie la executare, actiune care poate fi exercitată numai împotriva executării silite însesi sau a oricărui act de executare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza întâi si alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Luminita Smedoiu în Dosarul nr. 2.246/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 264

din 24 iunie 2003

 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 4.393/2002 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 99C/2003, care are ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Victor Trută în Dosarul nr. 4.403/2002 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal, în Dosarul nr. 99C/2003 se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie chestiunea conexării dosarelor sus-mentionate, având în vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, fată de dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 99C/2003 la Dosarul nr. 98C/2003 care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, si anume, deciziile nr. 208/2003 si nr. 216/2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 12 februarie 2003, pronuntate în dosarele nr. 4.393/2002 si nr. 4.403/2002, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză, respectiv de Victor Trută, în cadrul unor cauze civile, în care li s-a respins, prin încheiere, cererea de acordare a asistentei judiciare gratuite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate împiedică accesul liber la justitie, încălcând astfel art. 21 din Constitutie, întrucât nu se dă posibilitatea atacării încheierii prin care s-a solutionat cererea de asistentă judiciară.

Totodată sustin că se încalcă si prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (1) referitoare la statul de drept, ale art. 4 si 16 cu privire la egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 15 privitoare la principiul universalitătii, ale art. 20, dar fără a preciza ce norme internationale consideră că sunt încălcate prin dispozitiile criticate, ale art. 24 care consacră dreptul la apărare, precum si pe cele ale art. 51 privind respectarea Constitutiei si a legilor.

Judecătoria Galati apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, iar dispozitiile criticate nu contravin prevederilor din Constitutie invocate de autorii exceptiei. Încheierea prin care s-a solutionat cererea de acordare a asistentei judiciare fiind o încheiere interlocutorie, instanta poate reveni asupra ei dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere la solutionarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile criticate trebuie privite în contextul întregii reglementări a asistentei judiciare, concepută ca o modalitate de garantare a accesului liber la justitie si a exercitării drepturilor procesuale ale părtilor, ceea ce nu poate reprezenta o îngrădire a acestora.

Astfel, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, asistenta judiciară gratuită poate fi acordată oricând, în tot cursul procesului. Totodată, conform art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă, partea potrivnică poate oricând să înfătiseze dovezi cu privire la starea adevărată a celui căruia i s-a încuviintat cererea, iar asistenta nu se suspendă în cursul noilor cercetări.

Pe de altă parte, apreciază că dispozitiile criticate sunt în deplină conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 125 si 128, potrivit cărora competenta, procedura de judecată si căile de atac sunt reglementate prin lege.

Ca atare, dispozitiile criticate asigură accesul liber la justitie, care, asa cum a statuat Curtea Constitutională în mod constant, nu presupune în toate cazurile accesul la toate instantele judecătoresti si la toate căile de atac prevăzute de lege, invocând în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 129/1995 si nr. 38/1998.

Cu privire la sustinerile autorului, conform cărora dispozitiile criticate încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, consideră că si acestea sunt neîntemeiate, deoarece textul criticat nu contine discriminări de natură a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 4 si ale art. 16 alin. (1), iar, asa cum a statuat Curtea Constitutională în mod constant (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 135/1996 si Decizia nr. 20/2000), principiul egalitătii nu presupune uniformitate, iar tratamentul juridic diferit se impune în cazul unor situatii diferite.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât încheierea cu privire la acordarea cererii de asistentă judiciară este o încheiere interlocutorie, instanta putând reveni asupra celor stabilite. Totodată, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, asistenta judiciară poate fi încuviintată oricând în cursul judecătii, dacă partea care o solicită dovedeste că nu poate face fată cheltuielilor unor judecăti, ca urmare a stării sale materiale.

De asemenea, potrivit regulilor generale, încheierile premergătoare pot fi atacate cu apel si recurs o dată cu fondul, dar legiuitorul a instituit si anumite exceptii de la aceste reguli, cum este si în cazul de fată. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, procedura de judecată intră în competenta legiuitorului, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutională, de exemplu, prin Decizia nr. 45/1999 si prin Decizia Plenului nr. 1/1994. Având în vedere acestea, apreciază că dispozitiile criticate sunt în deplină conformitate cu prevederile Constitutiei, asa cum a statuat si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 244/2002, referitoare la dispozitiile art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “Încheierea cu privire la cererea de asistentă sau prin care s-a revenit asupra asistentei încuviintate nu este supusă nici unei căi de atac.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate.”;

- Art. 4: “(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român.

(2) România este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.”;

- Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetătenia română si domiciliul în tară.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

- Art. 51: “Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate fac parte din capitolul V - “Asistenta judiciară” (art. 74-81) al titlului I - “Părtile” din cartea a II-a - “Procedura contencioasă” din Codul de procedură civilă, asistenta judiciară fiind, de asemenea, reglementată si prin dispozitiile capitolului V - “Asistenta judiciară” (art. 68 si 69) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001).

Potrivit dispozitiilor legale mentionate, asistenta judiciară - care cuprinde apărarea si asistarea gratuită printr-un avocat delegat de colegiul avocatilor - se asigură în cazul persoanelor care se găsesc în imposibilitate vădită de a face fată cheltuielilor unei judecăti, fără a primejdui propria întretinere sau a familiilor lor.

Pentru ca acordarea de asistentă judiciară să nu provoace un dezechilibru între părtile aflate în litigiu, precum si pentru prevenirea abuzului de drept, legea conditionează admiterea cererii părtii care solicită asistenta judiciară de prezentarea dovezilor scrise cu privire la veniturile si sarcinile acesteia. Totodată se prevede posibilitatea ca partea potrivnică să înfătiseze dovezi cu privire la starea adevărată a celui căruia i s-a încuviintat cererea, precum si dreptul instantei de a reveni asupra asistentei încuviintate si de a dispune condamnarea părtii la o amendă egală cu sumele de plata cărora a fost scutită.

În raport cu mobilul si cu continutul acestei reglementări, nu se poate retine că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a încuviintat cererea de asistentă sau prin care s-a revenit asupra asistentei încuviintate constituie o încălcare a dreptului la apărare, a accesului la justitie ori a celorlalte drepturi constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Curtea constată, în sensul arătat, că prin încheierea privind acordarea de asistentă nu se solutionează însusi fondul procesului - eventuala eroare de judecată, inclusiv eroarea generată de nerespectarea dreptului la apărare, putând fi remediată pe căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii prin care se va solutiona cauza -, iar pe de altă parte, potrivit art. 75 alin. 3 din Codul de procedură civilă, asistenta judiciară poate fi încuviintată oricând în cursul judecătii, deci si în situatia în care o cerere având acelasi obiect a fost respinsă anterior, precum si în situatia în care instanta a revenit asupra asistentei încuviintate.

Având în vedere aceste considerente, precum si faptul că dispozitiile legale criticate dau expresie exigentei solutionării cu celeritate a procesului dedus judecătii si evitării abuzului de drept procesual, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile art. 24 din Constitutie.

De asemenea, Curtea constată că dispozitiile legale criticate, conform cărora încheierea prin care s-a solutionat cererea de asistentă judiciară nu poate fi atacată cu nici o cale de atac, nu încalcă principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât regimul juridic diferit este determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect, Curtea Constitutională a retinut în mod constant, în jurisprudenta sa, în concordantă cu practica jurisdictională a Curtii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, numai similitudinea de situatii impunând acelasi tratament juridic, situatiile diferite făcând necesar un tratament juridic diferit.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constitutie, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că, în întelesul art. 21 alin. (2) din Constitutie, nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, dar, în virtutea prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. 

În consecintă, Curtea constată că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.

De asemenea, Curtea retine că nici critica potrivit căreia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului suprematiei Constitutiei si al respectării legilor, consacrat de prevederile constitutionale ale art. 51, nu este întemeiată, întrucât nu se poate retine în mod temeinic, asa cum s-a arătat, că ar contraveni unor texte sau principii constitutionale.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la principiul statului de drept si ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertătilor si îndatoririlor fundamentale, Curtea retine că acestea nu au relevantă în cauza de fată. De asemenea, nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 20 din Constitutie nu poate fi retinută, deoarece autorii exceptiei nu au indicat nici o prevedere dintr-un act international care ar fi înfrântă de dispozitiile legale criticate.

Cu privire la dispozitiile legale criticate, Curtea s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 208 si 216, ambele din 15 mai 2003, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, respectiv nr. 422 din 16 iunie 2003, respingând exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Neexistând elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii în această materie, considerentele si solutia acestor decizii rămân valabile si în prezenta cauză.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (3) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză si de Victor Trută în dosarele nr. 4.393/2002, respectiv nr. 4.403/2002, ambele ale Judecătoriei Galati.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 24 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 267

din 24 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998, exceptie ridicată de Cristina Stefan în Dosarul nr. 13.433/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Băncii “Transilvania” - S.A. - Sucursala Lipscani (fostă Rosetti), lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Băncii “Transilvania” - S.A. solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca  neîntemeiată, arătând că debitorul, ca în orice alt litigiu si fără nici un fel de îngrădire, poate să uzeze de toate căile de atac împotriva măsurilor pe care le consideră nelegale. În plus, activitatea de executare silită efectuată de executorul bancar nu se încadrează în prevederile art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie si, prin urmare, nu este necesară reglementarea acesteia printr-o lege organică. Reprezentantul băncii depune, de asemenea, la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată, întrucât dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Astfel, prin prevederile legale contestate nu se creează nici un fel de discriminare, iar reglementarea privind aprobarea statutului corpului de executori bancari este cuprinsă într-o lege organică.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 13.433/2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998.

Exceptia a fost ridicată de Stefan Cristina, contestatoare în dosarul de mai sus, având drept obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul exceptiei sustine că textul criticat aduce atingere principiului egalitătii în drepturi, întrucât, prin punerea în executare a titlurilor executorii apartinând băncilor, se ajunge la situatia ca o bancă să fie si organizatoare a corpului de executori si parte în cadrul executării silite. Împrejurarea că acest corp de executori poate fi organizat separat sau în cadrul asociatiilor profesionale ale băncilor duce, în opinia autorului, la concluzia că independenta executorului bancar nu există, iar impartialitatea executorului bancar este pusă la îndoială de însăsi structura de organizare din care face parte.

Pe de altă parte, art. 88 alin. 3 din Legea nr. 58/1998 este neconstitutional, deoarece încalcă art. 72 alin. (3) din Constitutie, având în vedere că se statuează în domeniul legilor organice printr-un ordin al ministrului justitiei.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a apreciat că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât potrivit Codului de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea formulării contestatiei la executare, a cererii de suspendare a executării silite, precum si a exercitării oricăror căi de atac împotriva actelor de executare silită.

Pe de altă parte, în art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, se prevede că dispozitiile cu caracter civil din titlurile executorii pot fi puse în executare si de alte organe în afara executorilor judecătoresti, acolo unde legea nu prevede altfel.

Instanta de judecată consideră neîntemeiată si sustinerea în sensul că art. 88 alin. 3 din Legea nr. 58/1998 încalcă dispozitiile art. 72 alin. (3) din Constitutie, având în vedere că legea bancară este o lege organică, adoptată cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, iar prin această lege a fost reglementată constituirea corpului de executori bancari.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că dispozitiile art. 88 alin. 2 si 3 din Legea nr. 58/1998 nu aduc atingere principiului constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor, care se referă la egalitatea acestora în raport cu prevederile legii, iar nu la faptul că toti cetătenii ar beneficia de aceleasi drepturi.

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, adoptată în regimul prevăzut pentru legile organice, reprezintă legea generală în materie. Întrucât art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998 constituie o reglementare specială, care este de strictă aplicare si nu a fost abrogată în mod expres prin Legea nr. 188/2000, se întelege că legiuitorul a dorit ca această reglementare specială să subziste în continuare din ratiuni de importantă economică si financiară, tocmai pentru realizarea cu celeritate a drepturilor stabilite în baza unor titluri executorii de către băncile creditoare.

Faptul că statutul corpului de executori se aprobă prin ordin al ministrului justitiei derivă din mandatul dat de lege.

Sustinerea contestatoarei că existenta corpului executorilor bancari ar afecta principiul independentei si impartialitătii este subiectivă, în realitate rolul acestor executori fiind acela de a realiza, în conditiile procedurale aplicabile tuturor executorilor judecătoresti, creantele bancare, în conformitate cu cerintele privind reîntregirea si asigurarea resurselor financiare în domeniul bancar.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Art. 88 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutia României, întrucât orice executare silită a unor credite bancare este supusă reglementărilor legii speciale, indiferent de debitor, doar în ceea ce priveste persoana care pune în executare titlul executoriu, si nu referitor la dispozitiile legale aplicabile în materie. De altfel, în art. 2 alin. 2 se prevede îndatorirea executorilor bancari de a exercita atributiile de serviciu cu respectarea strictă a dispozitiilor Codului de procedură civilă, iar în art. 22 alin. 1 se dispune că “Actele executorilor bancari sunt supuse, în conditiile legii, controlului judecătoresc”.

Referitor la sustinerea potrivit căreia art. 88 alin. 3 din Legea nr. 58/1998 ar contraveni art. 72 alin. (3) din Constitutia României, Avocatul Poporului consideră că nu ne aflăm în fata unor dispozitii contrare, întrucât Legea bancară este o lege organică, iar înfiintarea corpului executorilor judecătoresti a fost făcută tocmai prin această lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, si are următorul continut:

- Art. 88 alin. 2 si 3: “Separat sau în cadrul asociatiilor profesionale, băncile vor putea să-si organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii apartinând băncilor.

Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justitiei.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 si ale art. 72 alin. (3) din Constitutie, al căror continut este următorul:

- Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetătenia română si domiciliul în tară.”

- Art. 72 alin. (3): “Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral;

b) organizarea si functionarea partidelor politice;

c) organizarea si desfăsurarea referendumului;

d) organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;

e) regimul stării de asediu si al celei de urgentă;

f) infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora;

g) acordarea amnistiei sau a gratierii colective;

h) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

i) statutul functionarilor publici;

j) contenciosul administrativ;

k) regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii;

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele si protectia socială;

m) organizarea generală a învătământului;

n) regimul general al cultelor;

o) organizarea administratiei locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locală;

p) modul de stabilire a zonei economice exclusive;

r) celelalte domenii pentru care, în Constitutie, se prevede adoptarea de legi organice.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt cuprinse în cap. XVI din Legea nr. 58/1998, denumit “Dispozitii finale”, si reglementează posibilitatea organizării unui corp propriu de executori care să îndeplinească orice activităti legale în scopul realizării voluntare sau, când este cazul, prin executare silită a obligatiilor stabilite prin titlurile executorii ce apartin băncilor.

În examinarea criticilor formulate, Curtea retine că prin dispozitiile art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998 nu se încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, principiu din care decurge recunoasterea si aplicarea unui regim juridic egal persoanelor aflate în situatii juridice identice. Or, executarea silită prin executori bancari se aplică, fără discriminare, în egală măsură, tuturor debitorilor împotriva cărora sunt constituite titluri executorii apartinând băncilor.

Nu poate fi primită sustinerea autorului exceptiei, în sensul că inegalitatea de tratament între debitori ar rezulta din lipsa de independentă a executorilor bancari în raport cu executorii judecătoresti, dat fiind că prin statutul lor, aprobat prin ordin al ministrului justitiei, executorilor bancari li se impune, ca si executorilor judecătoresti, îndatorirea de a-si exercita atributiile si de a efectua orice act necesar pentru îndeplinirea executării, cu respectarea strictă a dispozitiilor Codului de procedură civilă si a celorlalte reglementări aplicabile în materie.

Pe de altă parte, actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca si actele de executare îndeplinite de executorii judecătoresti, acelorasi căi de atac prevăzute de lege, astfel că debitorii sunt apărati împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din apartenenta executorilor bancari la structurile organizatiei creditoare.

Este nefondată si critica întemeiată pe dispozitiile art. 72 alin. (3) din Constitutie, din textul constitutional nerezultând că statutul organelor de executare a hotărârilor judecătoresti ar trebui reglementat prin lege organică.

Faptul că organizarea activitătii executorilor judecătoresti este reglementată prin Legea nr. 188/2000, care este o lege organică, nu implică obligativitatea organizării prin lege organică si a activitătii executorilor bancari.

De altfel, textul de lege criticat de autorul exceptiei - art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998 - apartine unei legi organice, iar aprobarea de către ministrul justitiei a Statutului Corpului executorilor bancari, prin Ordinul nr. 2.628/C din 8 noiembrie 1999 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 19 noiembrie 1999), este legitimată prin delegarea dată de această lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), al art. 16 si al art. 72 alin. (3) dinConstitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 2 si 3 din Legea bancară nr. 58/1998, exceptie ridicată de Cristina Stefan în Dosarul nr. 13.433/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit si a Regulamentului de functionare a Comisiei nationale pentru acordarea indemnizatiei de merit

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 7 din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Normele de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit, prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul de functionare a Comisiei nationale pentru acordarea indemnizatiei de merit, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Răzvan Theodorescu

Ministrul educatiei, cercetării

si tineretului,

Alexandru Athanasiu

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihăilescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 17 iulie 2003.

Nr. 859.

 

ANEXA Nr. 1

 

NORME

de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Potrivit prevederilor Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizatiei de merit, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, indemnizatia de merit se acordă personalitătilor române de prestigiu, pentru realizări deosebite si pentru recompensarea unei activităti de notorietate în domeniul culturii, stiintei si sportului.

(2) Indemnizatia de merit se acordă persoanelor nominalizate de Comisia natională pentru acordarea indemnizatiei de merit, denumită în continuare Comisia natională, pe baza criteriilor de atribuire a indemnizatiei de merit prevăzute în prezentele norme de aplicare a legii.

Art. 2. - Persoanele nominalizate de Comisia natională au dreptul la plata indemnizatiei de merit începând cu luna următoare celei în care beneficiarul a fost nominalizat de această comisie.

Art. 3. - (1) Academia Română, Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului si Agentia Natională pentru Sport vor prevedea în bugetele proprii fondurile de la bugetul de stat destinate acordării indemnizatiilor de merit.

(2) Plata indemnizatiei de merit se face lunar prin casieriile institutiilor prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul uniunilor de creatie prevăzute la art. 4 alin. (1) din lege, fondurile vor fi distribuite beneficiarilor de către Ministerul Culturii si Cultelor, prin uniunile de creatie respective.

Art. 4. - (1) Indemnizatia de merit se acordă, de regulă, pe viată.

(2) Comisia natională poate revoca hotărârea de nominalizare pentru acordarea indemnizatiei de merit în cazuri temeinic motivate.

Art. 5. - (1) Comisia natională stabileste numărul de indemnizatii de merit care se acordă pentru fiecare dintre domeniile prevăzute la art. 1 din lege.

(2) Comisia natională propune numărul de indemnizatii de merit care se acordă anual în vederea stabilirii acestora prin legea bugetului de stat, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din lege.

Art. 6. - (1) În vederea acordării indemnizatiei de merit, potentialii beneficiari vor depune la registratura institutiilor prevăzute la art. 3 din lege următoarele documente:

a) curriculum vitae;

b) documentele care atestă îndeplinirea criteriilor de atribuire a indemnizatiei de merit;

c) recomandarea institutiilor prevăzute la art. 3 si/sau a uniunilor de creatie prevăzute la art. 4 alin. (1) din lege.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) pot fi depuse până la data de 1 mai a fiecărui an, iar în anul 2003, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme.

Art. 7. - (1) Documentele privind acordarea indemnizatiei de merit se transmit subcomisiilor de specialitate ale Comisiei nationale.

(2) Subcomisiile de specialitate ale Comisiei nationale analizează documentele depuse si verifică îndeplinirea criteriilor prevăzute de prezentele norme.

(3) Dacă se constată că sunt îndeplinite criteriile prevăzute de prezentele norme, documentele se înaintează institutiilor prevăzute la art. 3 din lege.

(4) După primirea documentelor de la subcomisiile de specialitate, institutiile prevăzute la art. 3 din lege înaintează propunerile Comisiei nationale, care decide.

Art. 8. - (1) Indemnizatia de merit se poate acorda persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate.

 

CAPITOLUL II

Criterii de atribuire a indemnizatiei de merit pentru domeniul stiintei

 

Art. 9. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul stiintei sunt următoarele:

a) să aibă o operă recunoscută de comunitatea stiintifică natională si internatională;

b) să fi obtinut premii în domeniul său de specialitate (premiul Academiei Române sau alte premii acordate de

institutii stiintifice recunoscute);

c) să fie creator de scoală (recunoscut ca atare), initiator si conducător de proiecte de interes national;

d) să fi colaborat la proiecte din cadrul Uniunii Europene sau initiate de alte organisme internationale.

 

CAPITOLUL III

Criterii de atribuire a indemnizatiei de merit pentru domeniul culturii

 

A. Domeniul creatiei muzicale

Art. 10. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul creatiei muzicale sunt următoarele:

a) compozitii muzicale prestigioase în genurile: operă, balet, operetă; muzică simfonică (simfonii, concerte); muzică de cameră (cvartete, sonate, lieduri); muzică corală; muzică usoară si jazz;

b) creatii muzicologice de anvergură cu profil: bizantinologic, istoriografic, analiză creatie, eseistică, lexicografie, folcloristică, cronică muzicală;

c) premii nationale si internationale;

d) distinctii, medalii, decoratii, titluri;

e) prezente internationale;

f) participări la concursuri, jurii, festivaluri;

g) vechime în domeniul creatiei;

h) discografie;

i) lucrări tipărite;

j) valoare public recunoscută.

B. Domeniul creatiei interpretative

Art. 11. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul creatiei interpretative sunt următoarele:

a) prezentă prestigioasă pe podiumul de concert si scenă lirică;

b) repertoriu - titluri, roluri;

c) premiere - prime auditii;

d) turnee în tară si în străinătate;

e) premii, titluri, distinctii, decoratii;

f) vechime artistică;

g) discografie;

h) valoare public recunoscută.

C. Domeniul cinematografiei

Art. 12. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul cinematografiei sunt următoarele:

a) numărul filmelor realizate din diferite genuri cinematografice;

b) vechimea neîntreruptă în activitatea cinematografică;

c) premii obtinute la concursuri si festivaluri cinematografice interne;

d) premii obtinute la concursuri si festivaluri cinematografice internationale;

e) distinctii nationale si internationale;

f) activitate publicistică si titluri stiintifice în domeniul de specialitate.

D. Domeniul literar

Art. 13. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul literar sunt următoarele:

a) o operă literară de valoare public recunoscută;

b) premii ale Academiei Române si ale Uniunii Scriitorilor din România;

c) premii internationale;

d) traduceri în străinătate.

E. Domeniul arhitecturii

Art. 14. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul arhitecturii sunt următoarele:

a) merite deosebite confirmate prin: concursuri publice interne si internationale; premii ale Uniunii Arhitectilor din România;

b) merite deosebite în domeniul conservării patrimoniului national construit;

c) merite deosebite în creatia de arhitectură si urbanism, confirmate de organizatiile profesionale locale.

F. Domeniul artei plastice

Art. 15. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul artei plastice sunt următoarele:

a) să fi obtinut premii acordate de Uniunea Artistilor Plastici sau de alte institutii nationale abilitate (Academia Română, Ministerul Culturii si Cultelor, fundatii sau asociatii nationale recunoscute);

b) să fi obtinut premii internationale la concursuri recunoscute (bienale, trienale) sau academii internationale;

c) să fi obtinut medalii, titluri nationale si internationale;

d) să aibă o activitate expozitională recunoscută de critica de specialitate din tară si din străinătate;

e) să fi publicat materiale de specialitate (critică de artă, articole în reviste de specialitate).

G. Domeniul teatrului

Art. 16. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit în domeniul teatral sunt următoarele:

a) valoare artistică recunoscută public;

b) vechime în activitatea teatrală si cinematografică;

c) premii obtinute în concursuri si festivaluri teatrale si cinematografice;

d) distinctii nationale si internationale.

 

CAPITOLUL IV

Criterii de atribuire a indemnizatiei de merit pentru domeniul sportului

 

Art. 17. - (1) În domeniul sportului indemnizatia de merit se acordă persoanelor care au obtinut rezultate deosebite sau au contribuit nemijlocit la obtinerea acestora si care fac parte din următoarele categorii:

a) sportivi;

b) antrenori;

c) cadre medicale si cercetători;

d) arbitri;

e) alte personalităti care au participat la actiuni externe deosebite de promovare a imaginii României.

(2) Documentele necesare nominalizării, ce urmează a fi transmise subcomisiei de specialitate a Comisiei nationale, se depun la Agentia Natională pentru Sport de către: federatiile sportive nationale, cluburi, directiile pentru sport judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, complexurile sportive nationale, Institutul National de Cercetare pentru Sport, Institutul National de Medicină Sportivă Bucuresti, precum si de persoanele care se consideră îndreptătite să beneficieze de indemnizatie.

Art. 18. - Criteriile de atribuire a indemnizatiei de merit

sunt următoarele:

A. în cazul sportivilor:

a) să nu beneficieze de rentă viageră potrivit prevederilor Legii educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, cu modificările si completările ulterioare; nu se poate renunta la rentă în favoarea indemnizatiei de merit;

b) să se fi retras din activitatea sportivă;

c) să fi obtinut cel putin 4 medalii la campionatele europene, campionatele mondiale de seniori sau cel putin

2 medalii la jocurile olimpice, la sporturile individuale, sau cel putin o medalie, pentru sporturile de echipă, la cupe europene, cupe mondiale, campionate europene, campionate mondiale de seniori, jocuri olimpice;

d) să se afle într-o stare precară de sănătate sau să aibă o invaliditate permanentă, certificată potrivit legii. În situatia unei stări de invaliditate permanentă dobândită în timpul activitătii sportive, certificată legal, să aibă cel putin o medalie la cupe europene, cupe mondiale, campionate europene, campionate mondiale de seniori, jocuri olimpice;

B. în cazul antrenorilor, să îndeplinească una dintre conditiile prevăzute la lit. a)-d) si conditia prevăzută la lit. e):

a) să fi pregătit nemijlocit loturile nationale sau olimpice în calitate de antrenor, cucerind cu sportivii pe care i-au pregătit un număr de cel putin 5 medalii de aur la campionate europene, campionate mondiale de seniori, jocuri olimpice, dintre care cel putin 2 medalii de aur la jocurile olimpice, pentru sporturile individuale, iar pentru jocurile sportive, un total de cel putin 2 medalii de aur la campionate europene de seniori, campionate mondiale de seniori, cupe europene de seniori sau cupe mondiale de seniori, jocuri olimpice;

b) să fi fost componenti ai colectivelor tehnice ale loturilor nationale si olimpice de seniori sau să fi pregătit nemijlocit, pe o perioadă de minimum 10 ani, cucerind cu sportivii pe care i-au pregătit cel putin 8 medalii la campionate europene de seniori, campionate mondiale de seniori, jocuri olimpice, pentru sporturile individuale, ori un număr de 2 medalii la cupe europene, cupe mondiale, campionate europene de seniori, campionate mondiale de seniori, jocuri olimpice, pentru jocurile sportive;

c) să fi desfăsurat o activitate de antrenor de cel putin 20 de ani în structuri sportive sau la loturile nationale si să fi pregătit nemijlocit ori să fi selectionat, pregătit si promovat la loturile nationale si olimpice un număr de cel putin 15 sportivi care au fost medaliati la jocurile olimpice, campionate europene si campionate mondiale de seniori, pentru sporturile individuale, sau cel putin 5 sportivi pentru jocuri sportive, medaliati la aceleasi competitii, plus cupe mondiale si cupe europene de seniori;

d) după vârsta de 60 de ani, celor care au avut o activitate îndelungată ca antrenor, au contribuit la obtinerea unor rezultate de prestigiu de către sportivi si au determinat dezvoltarea ramurii de sport respective prin rezultate, cercetări, lucrări, functii de conducere etc.;

e) să fi împlinit vârsta de 60 de ani sau să fie pensionati în urma dobândirii unei invalidităti permanente;

C. în cazul cadrelor medicale si al cercetătorilor, după vârsta de pensionare, celor care au activat în colectivele tehnice ale loturilor nationale si olimpice o perioadă de cel putin 20 de ani, perioadă în care sportivii pe care i-au asistat au cucerit cel putin 15 medalii la jocurile olimpice, campionate europene si campionate mondiale de seniori sau cel putin 3 medalii la jocurile olimpice, campionate europene si campionate mondiale, cupe europene, cupe mondiale de seniori, pentru jocurile sportive;

D. în cazul arbitrilor:

a) să fi împlinit vârsta legală de pensionare;

b) să fi activat cel putin 20 de ani în domeniu si să fi arbitrat cel putin la o editie a jocurilor olimpice si a campionatelor mondiale sau europene ori la 2 editii ale cupelor mondiale sau europene, în turneele finale ale acestora;

E. în cazul altor personalităti care au participat la actiuni externe deosebite de promovare a imaginii României si de dezvoltare a sportului românesc în lume.

Art. 19. - În cazul în care numărul persoanelor care îndeplinesc conditiile prevăzute de prezentele norme este mai mare decât numărul de indemnizatii alocate sportului, Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului va înainta Comisiei nationale lista cu ordinea atribuirii acestora, în urma analizei făcute de subcomisia de specialitate, care va fi aprobată prin ordin al ministrului de resort.

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENT U L

de functionare a Comisiei nationale pentru acordarea indemnizatiei de merit

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Comisia natională pentru acordarea indemnizatiei de merit, denumită în continuare Comisia natională, înfiintată prin Legea privind instituirea indemnizatiei de merit nr. 118/2002, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, este compusă din:

a) presedintele Academiei Române;

b) presedintele Comisiei pentru cultură, culte, artă si mijloace de informare în masă a Senatului;

c) presedintele Comisiei pentru muncă si protectie socială a Senatului;

d) presedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputatilor;

e) presedintele Comisiei pentru muncă si protectie socială a Camerei Deputatilor;

f) ministrul culturii si cultelor;

g) ministrul educatiei, cercetării si tineretului;

h) presedintele Agentiei Nationale pentru Sport;

i) presedintii uniunilor de creatie recunoscute de Asociatia Natională a Uniunilor de Creatie.

Art. 2. - (1) Comisia natională nominalizează personalitătile românesti de prestigiu ale stiintei, culturii si sportului pentru acordarea indemnizatiei de merit, pe baza propunerilor întocmite si înaintate de către institutiile prevăzute la art. 3 din lege si a criteriilor de atribuire a indemnizatiei de merit.

(2) Hotărârile prin care Comisia natională nominalizează personalitătile românesti de prestigiu ale stiintei, culturii si sportului pentru acordarea indemnizatiei de merit se înaintează de către secretariatul Comisiei nationale la Secretariatul General al Guvernului, pentru a fi luate în considerare la elaborarea legii anuale a bugetului de stat.

(3) Comisia natională analizează si solutionează contestatiile privind nominalizările, în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora la secretariatul Comisiei nationale.

 

CAPITOLUL II

Sedintele Comisiei nationale

 

Art. 3. - (1) În vederea nominalizării personalitătilor românesti pentru acordarea indemnizatiei de merit, Comisia natională se întruneste lunar, în sedinte ordinare, si, ori de câte ori este nevoie, în sedinte extraordinare, la solicitarea presedintelui Academiei Române.

(2) Convocarea sedintelor Comisiei nationale se face de către secretariatul acesteia, cu cel putin 5 zile înainte de data sedintei.

(3) Sedintele Comisiei nationale se desfăsoară lunar la sediul Academiei Române.

Art. 4. - (1) La sedintele Comisiei nationale participă, în calitate de invitat, si un reprezentant, la nivel de secretar de stat, al Secretariatului General al Guvernului.

(2) La sedintele Comisiei nationale, la propunerea membrilor Comisiei nationale, pot fi invitate si alte persoane a căror participare este utilă pentru adoptarea hotărârilor de nominalizare a personalitătilor românesti pentru acordarea indemnizatiei de merit.

Art. 5. - (1) Sedintele Comisiei nationale pot avea loc în prezenta a cel putin 2/3 din membrii săi.

(2) Membrii Comisiei nationale care, din motive obiective, nu pot participa la sedintă pot fi reprezentati de o persoană anume împuternicită în acest scop.

Art. 6. - (1) Sedintele Comisiei nationale sunt conduse de presedintele Academiei Române. În lipsa presedintelui Academiei Române, sedintele Comisiei nationale sunt conduse de următorul membru al acesteia, în ordinea prevăzută la art. 1.

(2) Hotărârile de nominalizare a personalitătilor românesti sunt adoptate de Comisia natională prin unanimitatea de voturi a membrilor si reprezentantilor prezenti la sedintele Comisiei nationale.

Art. 7. - Procesele-verbale ale sedintelor Comisiei nationale se redactează de secretariatul acesteia într-un registru special deschis în acest scop si se semnează de persoana care a condus lucrările sedintei.

 

CAPITOLUL III

Activitatea executivă si de secretariat a Comisiei nationale

 

Art. 8. - (1) În subordinea Comisiei nationale functionează subcomisii de specialitate pe cele 3 domenii: stiintă, cultură si sport. Acestea îsi pot constitui grupuri de lucru pe domenii de specialitate. Pentru domeniul artelor, grupurile de lucru sunt formate din reprezentantii uniunilor de creatie.

(2) Subcomisiile de specialitate functionează pe lângă institutiile prevăzute la art. 3 lit. b)-d) din lege si au rolul de a analiza dosarele cu documentele depuse pentru acordarea indemnizatiei de merit.

(3) Subcomisiile de specialitate sau grupurile de lucru analizează dosarele cu documentele depuse pentru acordarea indemnizatiei de merit si verifică îndeplinirea criteriilor prevăzute de prezentele norme.

Art. 9. - (1) Activitatea executivă si de secretariat, precum si logistica necesară desfăsurării activitătii Comisiei nationale sunt asigurate de Academia Română.

(2) Persoanele care vor asigura activitatea executivă si de secretariat a Comisiei nationale si care constituie secretariatul acesteia sunt desemnate de presedintele Academiei Române.

Art. 10. - (1) Secretariatul Comisiei nationale îndeplineste următoarele atributii principale:

a) centralizează si difuzează membrilor Comisiei nationale, pentru a fi supuse dezbaterii în cadrul sedintelor, propunerile de nominalizare pentru atribuirea indemnizatiei de merit;

b) transmite membrilor Comisiei nationale convocările pentru sedintele ordinare si extraordinare, precum si ordinea de zi a acestora si materialele ce urmează a fi supuse dezbaterii;

c) întocmeste si tine evidenta proceselor-verbale ale sedintelor într-un registru special deschis în acest scop;

d) redactează hotărârile Comisiei nationale;

e) înaintează Secretariatului General al Guvernului hotărârile de nominalizare adoptate de Comisia natională;

f) primeste si asigură rezolvarea corespondentei adresate Comisiei nationale, inclusiv a contestatiilor.

(2) Secretariatul Comisiei nationale îndeplineste orice alte sarcini necesare bunei desfăsurări a activitătii Comisiei nationale.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

 

ORDIN

privind evidenta agentilor economici care cultivă plante modificate genetic

 

În baza prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum si a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 214/2002, precum si a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale de implementare si reglementare nr. 127.235 din 10 iulie 2003,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului,

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul Declaratiei referitoare la cultivarea plantelor modificate genetic (denumită în continuare declaratie), compusă din anexele nr. 1 si 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Agentii economici (persoane fizice sau juridice, asociatii fără personalitate juridică) care cultivă plante modificate genetic (indiferent de suprafată) sunt obligati să completeze declaratia în două exemplare. Un exemplar se depune la directia pentru agricultură si dezvoltare rurală judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, iar celălalt exemplar se păstrează timp de 5 ani la sediile agentilor economici. Completarea declaratiei si depunerea acesteia la directia pentru agricultură si dezvoltare rurală judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, se face în două etape.

Anexa nr. 1 se completează si se depune în decurs de 10 zile de la încheierea semănatului, iar anexa nr. 2 se completează si se depune în decurs de 10 zile de la încheierea recoltatului. Pentru anul 2003, depunerea celor două anexe se face într-o singură etapă, respectiv după recoltare.

(2) Declaratia va fi semnată de agentul economic si vizată de specialistul de la Centrul agricol si de primarul localitătii pe teritoriul căreia se cultivă plantele modificate genetic.

Art. 3. - Se înfiintează Registrul de evidentă a agentilor economici care cultivă plante modificate genetic în România, gestionat de Directia generală de implementare si reglementare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului. Centrul de calcul din cadrul Agentiei Nationale de Consultantă Agricolă va elabora, în termen de 15 zile, programul informatic pentru înfiintarea registrului, pe care îl va difuza directiilor pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, spre aplicare.

Art. 4. - Formularele-tip ale declaratiei sunt puse la dispozitie cultivatorilor de către directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

Art. 5. - Directorul directiei pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, numeste, prin decizie, specialistul responsabil cu evidenta agentilor economici care cultivă plante modificate genetic.

Acesta va transmite, operativ, pe suport electronic, Centrului de calcul din cadrul Agentiei Nationale de Consultantă Agricolă informatiile cuprinse în declaratii.

Art. 6. - Agentii economici sunt obligati să se supună controlului efectuat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, prin structurile de specialitate, pentru verificarea corectitudinii informatiilor din declaratie, în caz contrar suportând sanctiunile prevăzute la art. 50 din Ordonanta Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum si a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 214/2002.

Art. 7. - Directia generală de implementare si reglementare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene, respectiv Centrul de calcul din cadrul Agentiei Nationale de Consultantă Agricolă vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicării acestuia.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 15 iulie 2003.

Nr. 462.

 

ANEXA Nr. 1

Vizat

Centrul agricol

Vizat

Primărie

 

DECLARATIE

referitoare la cultivarea plantelor modificate genetic în anul ...........................

 

Denumirea agentului economic:

persoană fizică

 

 

persoană juridică

 

 

asociatie familială fără personalitate juridică

 

Adresa:

 

 

Telefon:

Fax:

E-mail:

Numele si prenumele conducătorului exploatatiei agricole:

 

 

Adresa:

 

 

Telefon:

 

 

 

 

 

Cultura modificată genetic (denumirea speciei):

 

 

 

U.M.

Total

Soiul

Suprafata cultivată

ha

 

 

 

 

 

Provenienta semintei:

- cumpărată

t

 

x

 

 

 

 

- din productia proprie

t

x

 

 

 

 

 

Data .........................

 

Semnătura

...................................

 

ANEXA Nr. 2

Vizat

Centrul agricol

Vizat

Primărie

 

 

Denumirea agentului economic:

persoană fizică

 

 

persoană juridică

 

 

asociatie familială fără personalitate juridică

 

Adresa:

 

 

Telefon:

Fax:

E-mail:

Numele si prenumele conducătorului exploatatiei agricole:

 

 

Adresa:

 

 

Telefon:

 

 

 

 

 

Cultura modificată genetic (denumirea speciei):

 

 

 

U.M.

Total

Soiul

Productia realizată

t

 

 

 

 

 

Destinatia productiei: sământăDestinatia productiei

x

x

 

 

 

 

Consum

x

x

 

 

 

 

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Listei membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern

 

În temeiul prevederilor art. 12 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 735/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (8) din Normele privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 235/2003,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Lista membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern, astfel:

- Florin Georgescu, presedintele Camerei Auditorilor Financiari din România;

- Horia Ion Neamtu, profesor universitar;

- Ion Peres, profesor universitar;

- Magdalena Magetz, specialist în audit public intern;

- Florin Gheorghe, specialist în audit public intern;

- Mircea Poenaru, specialist în audit public intern;

- Florian Bercea, expert în contabilitate publică;

- Alberta Georgeta Chitu, expert în contabilitate publică;

- Lucia Ută, expert în domeniul juridic;

- Diana Marielissa Voicu, expert în sisteme informatice.

Art. 2. - Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern va lua măsuri pentru convocarea membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern în prima sedintă de constituire organizatorică.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 25 iulie 2003.

Nr. 939.

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

pentru retragerea unor licente de emisie

 

În conformitate cu dispozitiile art. 57 alin. (1) lit. e) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

Consiliul National al Audiovizualului decide:

Articol unic. - Având în vedere renuntarea la activitatea pentru care au primit licenta de emisie acordată în conformitate cu Legea nr. 48/1992, în prezent abrogată, se retrag la cerere licentele de emisie următoarelor societăti comerciale:

 

Nr. crt.

Titularul licentei

Nr. licentei/Data eliberării

Localitatea (judetul)

Data solicitării

1.

Societatea Comercială “Teleson” - S.R.L.

R156/12 septembrie 1995

Sighisoara (Mures)

21 mai 2003

2.

Societatea Comercială “Audio Delta” - S.R.L.

R381/23 octombrie 2001

Focsani (Vrancea) 16 iulie

2003

 

Presedintele Consiliului National al Audiovizualului,

Ralu Filip

 

Bucuresti, 18 iulie 2003.

Nr. 239.