MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 540         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 28 iulie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 214 din 15 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni

 

            Decizia nr. 221 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

            Decizia nr. 259 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a contructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 78/2003

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            123. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea calcarului cu brucit din perimetrul Valea Mare - Budureasa, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Geoasset” - S.R.L. Bucuresti

 

            124. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea apei minerale din perimetrul Dealul Cetătii, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Mineral Quantum” - S.R.L.  Sâncrăieni

 

            125. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea gipsului din perimetrul Dumbrava - Macău, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Knauf Gips” - S.R.L. Bucuresti

 

            388/41.874. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si al ministrului finantelor publice privind acordarea de prime la exportul de carne de pasăre

 

            680. - Ordin al ministrului sănătătii privind aprobarea procedurii de admitere în România a medicamentelor primite prin intermediul coletelor postale din străinătate

 

            Rectificări la: Hotărârea Guvernului nr. 499/2003

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 214

din 15 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 3.892/2001 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Pompiliu Bota, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei sustine că textul criticat este neconstitutional, deoarece contravine prevederilor art. 15 si ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Având în vedere însă că exceptii cu acelasi obiect au fost deja admise prin deciziile nr. 86 si 89 din 27 februarie 2003, este de acord cu respingerea exceptiei ridicate, ca devenită inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă. În acest sens, prin deciziile citate de autorul exceptiei, Curtea a constatat că textul criticat este neconstitutional, iar prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 18/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003, textul art. 8 din Legea nr. 543/2002 a fost modificat în sensul acestor decizii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 3.892/2001, Tribunalul Hunedoara – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, exceptie ridicată de Pompiliu Bota.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece instituie un tratament discriminatoriu între persoane care se află în situatii identice, pentru că au săvârsit în aceeasi perioadă infractiuni neexceptate de la gratiere. Dispozitiile legale criticate, care dispun aplicarea actului de clementă numai asupra pedepselor stabilite prin hotărâri judecătoresti definitive, pronuntate până la data publicării legii, ignoră criteriul obiectiv reprezentat de data săvârsirii faptei. Astfel, acestea dezavantajează în mod nejustificat pe cei care, până la data publicării legii, nu au fost încă definitiv condamnati, chiar independent de vointa sau conduita lor. Consideră, de asemenea, că sunt încălcate dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât nu se aplică legea penală mai favorabilă, precum si prevederile art. 15 alin. (1) teza finală din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform cărora “Dacă ulterior comiterii infractiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare, delicventul trebuie să beneficieze de aceasta”.

Tribunalul Hunedoara - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia ridicată a devenit inadmisibilă, deoarece Curtea Constitutională s-a pronuntat asupra unei exceptii anterioare având acelasi obiect, constatând că art. 8 din Legea nr. 543/2002 este neconstitutional, întrucât “limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri si sanctiuni aplicate prin hotărâri judecătoresti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile si sanctiunile aplicate ulterior, pentru fapte săvârsite până la această dată”.

Avocatul Poporului consideră că prevederea criticată de autorul exceptiei este neconstitutională, deoarece “încalcă atât principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, cât mai ales art. 15 alin. (2), potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”. Legea mai favorabilă se exprimă printr-un tratament mai blând, inclusiv prin acte de clementă ale statului. Aplicarea dispozitiilor criticate depinde atât de momentul publicării legii în Monitorul Oficial, cât si de caracterul definitiv al hotărârilor judecătoresti pronuntate, ceea ce contravine principiilor enuntate în Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispozitii care au următoarea redactare: “Dispozitiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile si sanctiunile aplicate prin hotărâri judecătoresti definitive pronuntate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 si ale art. 16 alin. (1), care au următorul continut:

- Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”

De asemenea, autorul exceptiei a sustinut că art. 8 din Legea nr. 543/2002 contravine si prevederilor art. 15 alin. (1) teza finală din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform cărora “Dacă ulterior comiterii infractiunii legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare, delicventul trebuie să beneficieze de aceasta”.

Curtea constată că, prin deciziile nr. 86 si 89 din 27 februarie 2003, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003 si, respectiv, nr. 200 din 27 martie 2003, s-a pronuntat în legătură cu acest text de lege si în alte cauze, ulterior sesizării cu exceptia de neconstitutionalitate ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin aceste decizii Curtea a statuat că prevederile art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt neconstitutionale, întrucât “limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri si sanctiuni stabilite prin hotărâri judecătoresti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile si sanctiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârsite până la această dată”.

În consecintă, având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a căror constitutionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”, în speta ce face obiectul prezentei decizii rezultă că, în temeiul alin. (6) din acelasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 a devenit inadmisibilă.

De altfel, ulterior publicării deciziilor mentionate în Monitorul Oficial al României, Partea I, art. 8 din Legea nr. 543/2002 a fost modificat, în sensul deciziilor Curtii Constitutionale, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 18/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003. Noul text al art. 8 din Legea nr. 543/2002 are următorul continut:

“Art. 8. - Dispozitiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile si sanctiunile aplicate pentru fapte săvârsite până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Curtea constată că, urmare a acestei modificări a textului, critica de neconstitutionalitate formulată a rămas fără obiect.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 3.892/2001 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2003.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 221

din 3 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ionita Coca în Dosarul nr. 9.188/2002 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal sunt prezenti Ionita Coca, prin avocat Ioan Iordache, Alexandrina Popa si Vasile Popa, prin avocat Livia Vătafu.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei, arătând că textul criticat, prin sanctiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe, este neconstitutional în raport cu textele ce asigură dreptul la o judecată echitabilă, cu respectarea dreptului la apărare prin asigurarea căilor efective de acces la mijloacele procedurale de sustinere a litigiului creat.

Avocatul celorlalte părti solicită respingerea exceptiei, sustinând că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, întrucât Codul de procedură civilă mai prevede si alte termene de decădere, scopul lor fiind asigurarea principiului celeritătii în solutionarea cauzelor si împiedicarea folosirii mijloacelor procedurale cu rea-credintă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că asupra constitutionalitătii textului criticat Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, statuând că acest text este constitutional.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 9.188/2002, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ionita Coca.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul sustine că dispozitiile legale criticate contravin art. 20 alin. (1), art. 21, 24 si 49 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece “se îngrădeste dreptul părtii la judecare în mod echitabil si respectiv exercitiul dreptului la apărare”.

Instanta de judecată consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris pretentiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată apărările sale. Se arată că “prin această reglementare se asigură egalitatea de mijloace între părtile din proces, asigurându-se, astfel, respectarea exigentelor prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil”.

Este invocată Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, prin care Curtea Constitutională a statuat că dispozitiile art. 118 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia este neîntemeiată. Este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, Decizia nr. 314 din 19 noiembrie 2002 si Decizia nr. 353 din 10 decembrie 2002, a statuat că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care are următoarea redactare: “Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publică.”

            Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei în sustinerea acesteia sunt următoarele:

- Art. 20 alin. (1): “Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.” ;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.” ;

- Art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.” ;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Dispozitiile legale criticate prevăd obligativitatea depunerii întâmpinării în cadrul procesului civil, precum si sanctiunea nerespectării acestei dispozitii, si anume decăderea din dreptul de a mai propune probe si a invoca exceptii, în afara celor de ordine publică.

Aceste dispozitii au fost introduse în Codul de procedură civilă prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, pentru a asigura “egalitatea de arme” dintre reclamant si pârât, precum si judecarea cu celeritate a cauzelor, evitându-se tergiversarea judecătii, în conformitate cu dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Nu poate fi retinută critica conform căreia dispozitiile criticate încalcă dreptul la apărare, deoarece textul criticat contribuie la urgentarea solutionării cauzei, instanta fiind în măsură a cunoaste de la început cadrul procesual, iar reclamantul îsi poate pregăti apărările, în cunostintă de cauză, în raport cu sustinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.

De altfel, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, Decizia nr. 314 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2003, si prin Decizia nr. 353 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2003, statuând că acest text nu contravine prevederilor constitutionale.

Solutiile adoptate, ca si considerentele pe care acestea se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ionita Coca în Dosarul nr. 9.188/2002 al Judecătoriei Brasov.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 259

din 24 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 78/2003

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a nvestitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 78/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “BNP Consult” - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 28/S/2002 al Tribunalului Teleorman - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde avocat Dana Babov, pentru autorul exceptiei, si Eugenia Melania Mihăilă, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, deoarece prevederile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 încalcă principiul constitutional al separatiei puterilor în stat. Prin suspendarea procedurii executării silite pornite de creditori se creează un dezechilibru între cele două puteri ale statului: judecătorească si legiuitoare. Totodată, se arată că art. 4 din ordonanta de urgentă îngrădeste accesul liber la justitie al creditorilor cărora li se suspendă dreptul de a-si mai recupera creantele, fiind încălcate astfel dispozitiile art. 21 si ale art. 41 din Constitutie.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei si continuarea procedurii de reorganizare judiciară.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Se arată că, în jurisprudenta sa, Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/2003, retinând, între altele, că măsura suspendării procedurii de executare silită nu aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constitutie.

Astfel, se consideră că suspendarea executării silite, reglementată de prevederile legale criticate, este o măsură cu caracter temporar, creanta putând fi satisfăcută si din alte bunuri ale debitorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 28/S/2002, Tribunalul Teleorman – Sectia civilă - judecătorul sindic a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, exceptie ridicată de Societatea Comercială “BNP Consult” - S.A. din Craiova.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si pe cele ale art. 125 privind instantele judecătoresti, întrucât, “prin caracterul obligatoriu al suspendării procedurii, legislativul intervine în mod neconstitutional în înfăptuirea actului de justitie, demersurile creditorilor pentru recuperarea creantelor lor rămânând nefinalizate”. În opinia autorului exceptiei, “suspendarea procedurii reorganizării judiciare si a falimentului la cererea unui tert, asa cum dispune textul de lege examinat, goleste de continut si de eficientă dreptul de a se adresa justitiei, de vreme ce creditorii care au solicitat deschiderea procedurii fată de societatea în incapacitate de plată, independent de vointa si de vina lor, nu mai pot stărui în continuarea procedurii în vederea recuperării integrale sau cel putin partiale a creantelor lor”.

Totodată, autorul exceptiei sustine că, din coroborarea dispozitiilor art. 2 lit. b) al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 si a celor ale art. 7 alin. (1) al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, rezultă că “se determină imposibilitatea creditorilor de a-si recupera creantele, consecinte datorită cărora dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului însusi, iar nu numai restrângerea vremelnică a exercitiului acestuia”.

În motivarea exceptiei, se face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 6/1992 si nr. 50/2000, prin care s-a stabilit că o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justitiei este contrară principiului constitutional al separatiei puterilor în stat.

Tribunalul Teleorman - Sectia civilă consideră că “suspendarea procedurii reorganizării judiciare si a falimentului lipseste creditorii de posibilitatea valorificării drepturilor lor legitime prin recuperarea creantelor si le restrânge accesul liber la justitie, situatie în care prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 si art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 determină imposibilitatea creditorilor de a-si recupera creantele”. Instanta face referire în cuprinsul încheierii la jurisprudenta Curtii Constitutionale (deciziile nr. 6/1992 si nr. 50/2000), care s-a pronuntat în alte cazuri cu privire la dispozitii legale prin care se suspendă cursul judecătii sau executarea hotărârilor judecătoresti definitive. Se retine că, “în virtutea principiului separatiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justitiei, astfel cum se mentionează în considerentele Deciziei nr. 6 din 11 noiembrie 1992 a Curtii Constitutionale”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul arată, în esentă, că exceptia este neîntemeiată, întrucât suspendarea procedurii de executare silită pornită de creditori, prevăzută de text, are un caracter temporar, “art. 2 alin. (1) din ordonanta de urgentă prevăzând cazurile în care poate interveni reluarea procedurilor de executare”. Mai mult, arată Guvernul, “chiar si pe perioada în care operează suspendarea dreptul creditorilor de a-si satisface creantele nu este afectat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, acestia având posibilitatea să urmărească alte bunuri aflate în patrimoniul debitorilor”.

De asemenea, în punctul de vedere al Guvernului se consideră că “examinarea dispozitiilor legale criticate ar trebui să aibă în vedere si scopul adoptării actului normativ contestat, respectiv stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele care fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001”. În acest sens, se arată că măsura suspendării procedurii de executare silită, prevăzută la art. 1 din ordonanta de urgentă criticată, este menită să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie (în spetă, punerea în valoare a unor spatii dezafectate destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a unor fabrici de nutreturi combinate dezafectate), obligatie a statului prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Totodată, Guvernul face referire si la obligatia statului de a asigura protejarea intereselor nationale în activitatea economică, obligatie prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că “se impune admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 1, art. 3 si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002”. Se arată că “art. 3 din ordonantă prevede suspendarea de drept a exercitării actiunilor sau, după caz, a efectuării procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 pentru o cauză diferită de cele arătate la art. 243 din Codul de procedură civilă”. Potrivit prevederilor art. 125 din Constitutie, “competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, dar “aceasta nu înseamnă că legiuitorul poate institui si reguli de procedură contrare unor dispozitii sau principii constitutionale”.

Totodată, Avocatul Poporului observă că dispozitiile criticate “contravin principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie”, întrucât “liberul acces la justitie include dreptul oricărei persoane de a se adresa instantei judecătoresti competente Çpentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitimeČ, precum si de a stărui în continuarea procesului judiciar declansat până la solutionarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv exercitarea căilor de atac prevăzute de lege”. Astfel, se afirmă că “suspendarea, dispunându-se pe o perioadă nedeterminată, lipseste creditorii, timp îndelungat, de orice posibilitate pentru valorificarea drepturilor lor legitime prin recuperarea creantelor, eventual prin lichidarea activelor sau a întregului patrimoniu al societătii debitoare”. Totodată se precizează că

“restrângerea, prin suspendare, a exercitiului dreptului de acces liber la justitie, chiar prin lege, nu este justificată de nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 49 din Constitutie”. De asemenea, Avocatul Poporului consideră că se poate retine si faptul că suspendarea pe o perioadă îndelungată a procedurii si, mai ales, închiderea acesteia în urma privatizării societătii comerciale debitoare determină, poate în multe cazuri, imposibilitatea celorlalti creditori de a-si mai recupera creantele, consecinte datorită cărora dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului însusi”.

Apreciind, de asemenea, că “prin caracterul obligatoriu al suspendării procedurii reorganizării judiciare si a falimentului, iar apoi al închiderii procedurii, prin dispozitiile legale criticate, legislativul intervine în mod neconstitutional în înfăptuirea actului de justitie”, Avocatul Poporului face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale – Decizia nr. 6/1992 -, prin care s-a stabilit că “o dispozitie legală prin care se suspendă cursul judecătii sau executarea hotărârilor judecătoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutională”, solutie “reiterată si în Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 78 din 12 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, texte care au următorul cuprins:

- Art. 1: “(1) În vederea stimulării cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387/2002, la data încheierii contractului prevăzut la art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare, se suspendă orice procedură de executare silită pornită de creditori si orice ofertă de vânzare asupra imobilelor a căror folosintă gratuită a fost acordată sau urmează să fie acordată prin contract.

(2) În cazul imobilelor ce fac obiectul unor contracte deja încheiate în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare, măsura suspendării procedurilor de executare silită pornite de creditori se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

(3) Termenul de prescriptie a dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creantelor fată de debitorii care au în patrimoniu imobile a căror folosintă gratuită a fost acordată prin contract se suspendă pe durata în care procedurile de executare silită asupra acestor imobile au fost suspendate conform alin. (1) si (2).”;

- Art. 3: “(1) Dispozitiile prezentei ordonante de urgentă se aplică si în cazul imobilelor apartinând debitorilor aflati în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau în procedura de dizolvare si lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pentru imobilele la care există cerere de atribuire si care îndeplinesc conditiile prevăzute în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare.

(2) Documentatia aferentă imobilelor mentionate la alin. (1) va fi predată comisiei constituite în baza prevederilor art. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/2002, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 4: “De la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se suspendă dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva debitorilor ale căror bunuri au fost atribuite în folosintă gratuită, conform prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare,

pe toată perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosintei gratuite.”

În sustinerea exceptiei, autorul acesteia a invocat, în esentă, încălcarea principiului constitutional al separatiei puterilor în stat, a dreptului la acces în justitie, prevăzut de art. 21 din Constitutie, a dispozitiilor art. 49 din Constitutie privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si a prevederilor art. 125 din Constitutie privind instantele judecătoresti, texte care au următorul cuprins:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a repturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 125: “(1) Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege.”

Critica de neconstitutionalitate constă, în esentă, în sustinerea că suspendarea cursului judecătii cererilor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului sau a executării hotărârilor judecătoresti privind bunuri dintre cele vizate de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 încalcă principiile constitutionale ale separatiei puterilor în stat si ale accesului liber la justitie, lăsând fără continut si eficientă dreptul creditorilor de a se adresa justitiei si de a obtine, pe această cale, valorificarea drepturilor lor legitime si recuperarea creantelor.

În legătură cu prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, se afirmă că creditorii sunt în imposibilitate de a-si mai recupera creantele, fiind deci vorba de atingerea dreptului însusi si nu numai de restrângerea exercitiului acestuia.

Textul art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, invocat în legătură cu încălcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, are următorul continut:

“(1) La expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosintă gratuită, fabrica de nutreturi combinate, constructia zootehnică, terenul de sub acestea si incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosintă gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgentă, la un pret echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosintă gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice.”

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că ele sunt întemeiate în ce priveste încălcarea principiului separatiei puterilor în stat si al liberului acces la justitie. Dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 prevăd suspendarea procedurilor de executare silită pornită de creditori asupra imobilelor a căror folosintă gratuită a fost acordată sau urmează să fie acordată prin contract.

Potrivit art. 3, aceste dispozitii se aplică si în cazul imobilelor apartinând debitorilor aflati în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau în procedura de dizolvare si lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Totodată, potrivit art. 4, se suspendă si dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva debitorilor ale căror bunuri au fost atribuite în folosintă gratuită, conform prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, pe toată perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosintei gratuite.

Astfel fiind, dispozitiile legale examinate încalcă principiul constitutional al separatiei puterilor în stat, principiu care, fără să fie formulat textual, rezultă, în mod evident, asa cum a stabilit Curtea în jurisprudenta sa, din contextul prevederilor constitutionale referitoare la organizarea si atributiile autoritătilor publice. Totodată aceste prevederi contravin si dispozitiilor art. 21 din Constitutie prin aceea că măsura suspendării executării silite, prevăzută de textele legale criticate, îngrădeste exercitarea de către creditori a dreptului de a actiona în justitie pentru apărarea drepturilor lor.

Prin dispozitiile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 s-a produs o ingerintă directă a legiuitorului delegat în atributiile specifice activitătii instantelor judecătoresti, prin reglementarea suspendării executării silite, a procedurilor în curs prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau a celor de dizolvare si lichidare prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dreptului creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, împotriva debitorilor ale căror bunuri au fost atribuite în folosintă gratuită, conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare, pe toată durata de valabilitate a folosintei gratuite. Solutionarea acestor cauze, inclusiv dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, împotriva debitorilor ale căror bunuri au fost atribuite în folosintă gratuită, conform prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, poate fi realizată numai în cadrul actualului regim constitutional al activitătii instantelor judecătoresti, potrivit competentei si procedurii de judecată stabilite de lege. Interventia ulterioară a legiuitorului delegat, prin care este paralizată, fără termen sau pe timp de 5 ani, într-un fel sau altul, rezolvarea unor litigii, este în mod evident contrară dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.

Pe de altă parte, Curtea observă că prin dispozitiile criticate este îngrădită si exercitarea dreptului de acces liber la justitie al persoanelor care se văd în situatia de a nu-si mai putea valorifica drepturile împotriva debitorilor, inclusiv a celor recunoscute prin titluri executorii, sau de a nu se mai putea adresa justitiei pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Or, potrivit alin. (2) al art. 21 din Constitutie, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justitie. Este de observat, de asemenea, că măsurile instituite prin ordonanta de urgentă sunt pe termen foarte lung, de 5 ani, conform art. 4 si 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, care este termenul contractului încheiat pentru atribuirea în folosintă gratuită a constructiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, a terenurilor de sub constructii si a celor din incintă. Mai mult, în cazul prevăzut de art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, la care trimit textele criticate, bunurile respective pot fi vândute celor cărora li s-au dat în folosintă gratuită pentru 5 ani, la expirarea acestui termen, la un pret echivalent cu 10% din valoarea bunurilor respective la momentul atribuirii în folosintă gratuită.

În legătură cu critica de neconstitutionalitate bazată pe sustinerea încălcării separatiei puterilor în stat si a accesului liber la justitie, în cazul suspendării cursului judecătii unor cauze aflate în fata justitiei ori a executării hotărârilor judecătoresti definitive, este de remarcat că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a stabilit că asemenea procedee din partea autoritătii legiuitoare sunt neconstitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea, în exercitarea controlului a priori, a declarat “neconstitutionale prevederile art. 2 alin. 1 si ale art. 5 din Legea privind măsuri premergătoare situatiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului după 23 august 1944”. Prin art. 5 al legii respective, se prevedea, asa cum s-a retinut prin decizia Curtii, că “până la adoptarea viitoarei legi se suspendă din oficiu judecarea proceselor de orice natură privitoare la bunurile ce fac obiectul art. 1 din legea în discutie, precum si executarea hotărârilor judecătoresti definitive pronuntate cu privire la asemenea bunuri”. Cu privire la această prevedere a legii, Curtea a stabilit, în considerentele deciziei, că “încalcă raporturile constitutionale dintre puterea legislativă si cea judecătorească”, întrucât “în virtutea principiului separatiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justitiei”. De asemenea, Curtea a retinut că “o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a functiona, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze si pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecintă ruperea echilibrului constitutional dintre aceste autorităti. De aceea, o dispozitie legală prin care se suspendă cursul judecătii sau executarea hotărârilor judecătoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutională”.

De asemenea, prin Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000, Curtea Constitutională a retinut că “o prevedere legală prin care s-ar interzice - fie si numai temporar - executarea unei hotărâri judecătoresti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justitiei, fiind contrară principiului constitutional al separatiei puterilor în stat”.

Aceste considerente îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Este adevărat că, prin mai multe decizii, Curtea Constitutională s-a pronuntat recent asupra dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/2003, stabilind, cu majoritate de voturi, că acestea sunt constitutionale. Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/2003, retinând, între altele, în raport cu motivele invocate de autorii exceptiilor, că nu sunt încălcate dispozitiile art. 21 din Constitutie, care consacră dreptul liberului acces la justitie. Situatiile reglementate prin această ordonantă au fost însă diferite de cele prevăzute de art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, dat fiind că măsura suspendării este pronuntată de instanta competentă, pe o perioadă limitată, de numai un an, cu drept de a fi prelungită cu încă un an, după constatarea de către judecător a îndeplinirii conditiilor prevăzute în ordonantă.

Faptul că, prin mai multe decizii, Curtea Constitutională s-a pronuntat, în anii 2002 si 2003, asupra dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/2003, stabilind, cu majoritate de voturi, că acestea sunt constitutionale, constituie prin nuantările făcute, în realitate, nu o abatere de la jurisprudenta Curtii Constitutionale, ci o consolidare a acesteia cu privire la separatia puterilor în stat si la accesul liber la justitie.

Astfel, Curtea Constitutională a retinut, în esentă, prin deciziile referitoare la art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/2003, că acest text nu este neconstitutional, întrucât “suspendarea exercitării actiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu încalcă principiul liberului acces la justitie, dat fiind că, prin însăsi natura ei, această măsură constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competentă, pe o perioadă limitată (de numai un an, cu posibilitatea prelungirii ei încă un an), potrivit art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, după constatarea de către judecător a îndeplinirii conditiilor prevăzute de alin. (1) al aceluiasi articol”. Pe de altă parte, Curtea a retinut că, “în conditiile în care măsura suspendării nu operează de drept, ci, asa cum s-a arătat, în cadrul unei proceduri judiciare, creditorii si toate celelalte persoane interesate au posibilitatea să înfătiseze instantei punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor conditiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de lege”. În acelasi sens, s-a mai retinut de către Curte, “este de observat că procedura suspendată pe cale judiciară urmează să se închidă tot pe cale judiciară, fie în conditiile prevăzute de art. 117 si următoarele din Legea nr. 64/1995 - dacă nu s-a realizat privatizarea -, fie în conditiile prevăzute de art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului 38/2002, în urma privatizării prin vânzarea pachetului majoritar de actiuni”. Pe de altă parte, Curtea a mai retinut că “titularii drepturilor de creantă care au solicitat deschiderea procedurii fată de societatea comercială ajunsă în incapacitate de plată au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevăzute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, să îsi recupereze creantele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în conditiile dreptului comun, de la succesorii societătii privatizate”. (În acest sens, a se vedea, de exemplu, Decizia Curtii Constitutionale nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, Decizia nr. 49 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003, Decizia nr. 95 din 6 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003).

Această jurisprudentă a Curtii Constitutionale, care, în cazul supendării unor cauze aflate pe rolul instantelor judecătoresti, ca si a executării silite, distinge în ceea ce priveste constitutionalitatea legilor care prevăd aceste măsuri, după cum ele operează de drept, sau prin decizia instantelor, precum si prin stabilirea unor termene imprecise sau lungi ori, dimpotrivă, a unor termene scurte, precis prevăzute, este concordantă mutatis mutandis cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Hotărârea Sectiei a II-a a Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001, definitivă la 25 iunie 2002, pronuntată în cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit că “în principiu un sistem de suspendare temporară a plătii creantelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei nationale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 [al Protocolului 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale]. Totusi un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce priveste posibilitatea de a recupera bunurile lor si trebuie deci prevăzute anumite garantii de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului si a incidentei sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile”.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Societatea Comercială “BNP Consult” - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 28/S/2002 al Tribunalului Teleorman - Sectia civilă si constată că dispozitiile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003, sunt neconstitutionale.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea calcarului cu brucit din perimetrul Valea Mare - Budureasa, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Geoasset” - S.R.L. Bucuresti

 

Având în vedere prevederile art. 15 si ale art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003,

în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 4.433/2003 privind explorarea calcarului cu brucit din perimetrul Valea Mare - Budureasa, situat în judetul Bihor, încheiată cu Societatea Comercială “Geoasset” - S.R.L.

Bucuresti, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Începerea activitătii miniere prevăzute în licenta mentionată la art. 1 se autorizează de către Agentia Natională pentru Resurse Minerale în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 22 din Legea nr. 85/2003.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 22 iulie 2003.

Nr. 123.


*) Anexa se comunică titularului licentei de concesiune pentru explorare.

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea apei minerale din perimetrul Dealul Cetătii, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Mineral Quantum” - S.R.L. Sâncrăieni

 

            Având în vedere prevederile art. 15 si ale art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

            presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite următorul ordin:

            Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 4.435/2003 privind explorarea apei minerale din perimetrul Dealul Cetătii, situat în judetul Harghita, încheiată cu Societatea Comercială “Mineral Quantum” - S.R.L. Sâncrăieni, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

            Art. 2. - Începerea activitătii miniere prevăzute în licenta mentionată la art. 1 se autorizează de către Agentia Natională pentru Resurse Minerale în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 22 din Legea nr. 85/2003.

            Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 22 iulie 2003.

Nr. 124.


*) Anexa se comunică titularului licentei de concesiune pentru explorare.

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea gipsului din perimetrul Dumbrava - Macău, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Knauf Gips” - S.R.L. Bucuresti

 

            Având în vedere prevederile art. 15 si ale art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003,

            în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

            presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite următorul ordin:

            Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 4.436/2003 privind explorarea gipsului din perimetrul Dumbrava - Macău, situat în judetul Cluj, încheiată cu Societatea Comercială “Knauf Gips” - S.R.L. Bucuresti, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

            Art. 2. - Începerea activitătii miniere prevăzute în licenta mentionată la art. 1 se autorizează de către Agentia Natională pentru Resurse Minerale în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 22 din Legea nr. 85/2003.

            Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 22 iulie 2003.

Nr. 125.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

Nr. 388 din 9 iunie 2003

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Nr. 41.874 din 18 iulie 2003

 

ORDIN

privind acordarea de prime la exportul de carne de pasăre

 

            Văzând Referatul de aprobare nr. 141.157 din 26 mai 2003,

            având în vedere prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.518/2002 privind aprobarea mecanismului de acordare a primelor de export de la bugetul de stat pentru produsele agroalimentare,

            în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului si al Hotărârii Guvernului nr. 735/2003 privind organizarea si functionarea  Ministerului Finantelor Publice,

            ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si ministrul finantelor publice emit următorul ordin:

            Art. 1. - (1) Se aprobă acordarea unei prime de export de 4.500 lei/kg carne de pasăre, la sortimentele corespunzătoare codurilor tarifare prevăzute în anexa nr. 1, pentru toate destinatiile, cu exceptia tărilor membre ale Uniunii Europene.

            (2) Marfa trebuie să fie de origine românească, atestată prin certificatul de origine, care va fi prezentat împreună cu celelalte documente prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.518/2002 privind aprobarea mecanismului de acordare a primelor de export de la bugetul de stat pentru produsele agroalimentare.

            Art. 2. - (1) Prima de export se acordă pentru marfa livrată si încasată până la 31 decembrie 2003 inclusiv, în limita cantitătii de 5.000 tone, în ordinea cronologică a înregistrării cererilor pentru acordarea unei prime de export la Registratura Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului.

            (2) Anuntul privind gradul de alocare a acestei cantităti, în functie de cererile aprobate, va fi afisat săptămânal la Registratura Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului de către Directia generală bugetinante din cadrul acestuia.

            Art. 3. - Beneficiarii primei de export sunt societătile comerciale cu profil avicol, care produc si exportă carne de pasăre.

Art. 4. - Prima de export se acordă beneficiarilor care declară pe propria răspundere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 2, că de la intrarea în vigoare a prezentului ordin si până la 31 decembrie 2003 nu au importat si nu vor importa produse definite de codurile tarifare prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 5. - (1) Depunerea cererilor si a documentatiei aferente, plătile către agentii economici beneficiari, precum si celelalte prevederi privind primele de export se realizează conform Hotărârii Guvernului nr. 1.518/2002.

(2) Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului transmite Ministerului Finantelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare, însotită de centralizatorul cererilor pentru acordarea primei de export pentru carne de pasăre, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 6. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului, Ilie Sârbu Mihai

Ministrul finantelor publice, Nicolae Tănăsescu

Avizat favorabil:

Ministerul Economiei si Comertului

ministru delegat pentru comert,

Eugen Dijmărescu

 

ANEXA Nr. 1

 

Codul tarifar

Denumirea mărfii

0207

Carne si organe comestibile proaspete, refrigerate sau congelate de păsări de la pozitia 01.05:

 

- De cocosi si de găini:

020711

-- Netăiate în bucăti, proaspete sau refrigerate:

02071190

--- Fără pene, eviscerate, fără cap, picioare, gât, inimă, ficat si pipotă, denumite “pui 65%”, sau altfel prezentate

020712

-- Netăiate în bucăti, congelate:

02071290

--- Fără pene, eviscerate, fără cap, picioare, gât, inimă, ficat si pipotă, denumite “pui 65%”, sau altfel prezentate

020713

-- Bucăti si organe, proaspete sau refrigerate:

 

--- Bucăti:

02071310

---- Dezosate

 

---- Nedezosate:

02071320

----- Jumătăti sau sferturi

02071350

----- Piepti si bucăti de piepti

02071360

----- Pulpe si bucăti de pulpe

020714

-- Bucăti si organe, congelate:

 

--- Bucăti:

02071410

---- Dezosate

 

---- Nedezosate:

02071420

----- Jumătăti sau sferturi

02071450

----- Piepti si bucăti de piepti

02071460

----- Pulpe si bucăti de pulpe

 

ANEXA Nr. 2

 

DECLARATIE

 

            Cunoscând prevederile art. 292 din Codul penal privind falsul în declaratii, agentul economic ....................., cu sediul în orasul ....................., judetul ....................., codul fiscal ....................., nr. de înregistrare în registrul comertului ....................., reprezentat prin domnul/doamna ....................., posesor/posesoare al/a buletinului/cărtii de identitate seria ......... nr. ..............., cod numeric personal ....................., confirm pe propria răspundere că, începând cu data intrării în vigoare a Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului si al ministrului finantelor publice nr. 388/41.874/2003 si până la data de 31 decembrie 2003, nu am importat si nu voi importa produse definite de codurile tarifare prevăzute în anexa nr. 1 la ordinul mentionat.

 

Beneficiar,

.....................

(semnătura)

 

ANEXA Nr. 3

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

 

Ordonator principal de credite,

.....................

 

CENTRALIZATORUL

cererilor pentru acordarea primei de export pentru carne de pasăre

 

Nr. crt.

Beneficiari

Cantitatea exportată (kg)

Prima de export

4.500 lei/kg

Total valoare prime

(milioane lei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Directia generală buget-finante

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

privind aprobarea procedurii de admitere în România a medicamentelor primite prin intermediul coletelor postale din străinătate

 

            Având în vedere Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată si modificată prin Legea nr. 336/2002,

            tinând seama de Referatul de aprobare al Directiei generale asistentă medicală si al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si aparatură medicală nr. MB 1.072 din 16 iulie 2003,

            în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii,

            ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. 1. - Prin intermediul coletelor postale persoanele fizice pot primi si utiliza, în scop personal, medicamente de uz uman, cu exceptia celor care sunt supuse regimului produselor stupefiante sau psihotrope, precum si a produselor medicamentoase imunologice (cu exceptia vaccinurilor si serurilor) sau a produselor medicamentoase derivate din sânge uman ori plasmă umană.

Art. 2. - Eliberarea medicamentelor din coletele postale primite din străinătate se face în baza unei prescriptii medicale emise de medicul de familie sau de medicul specialist, după caz, si care este valabilă 6 luni de la data emiterii.

Prescriptia medicală se retine si se păstrează de către oficiul postal care a eliberat coletul postal.

Art. 3. - Medicii mentionati la art. 2 pot prescrie numai medicamentele care au autorizatie de punere pe piată emisă de Agentia Natională a Medicamentului.

Art. 4. - Prin exceptie de la prevederile art. 3, se pot prescrie si medicamente care nu detin autorizatie de punere pe piată, în cazul în care acestea sunt primite cu scopul continuării unui tratament început în străinătate si pentru care destinatarul coletului postal detine în acest sens documente medicale probatorii.

Art. 5. - Cantitătile prevăzute în prescriptia medicală, în baza căreia se vor elibera medicamentele din coletul postal, nu pot depăsi necesarul de tratament pentru o perioadă mai mare de 6 luni.

Art. 6. - Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage aplicarea de sanctiuni disciplinare sau sesizarea organelor de urmărire penală, după caz, conform legislatiei în vigoare.

Art. 7. - Directiile din Ministerul Sănătătii, unitătile sanitare publice si private, medicii de familie si medicii specialisti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Mircea Beuran

 

Bucuresti, 16 iulie 2003.

Nr. 680.

 

RECTIFICĂRI

 

În Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, prevăzut în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 499/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 22 mai 2003, se fac următoarele rectificări:

- la regula 2 alin. (1) lit. a), în loc de: “Legea nr. 31/1998” se va citi: “Legea nr. 3/1998”;

- la regula 8 alin. (11) partea introductivă, în loc de: “În aplicarea alin. (1)” se va citi: “În aplicarea alin. (10)”;

- la regula 10 lit. A alin. (19) lit. e), în loc de: “în urma analizei motivele anexate din cerere” se va citi: “în urma analizei motivelor anexate la cerere”;

- la regula 27 alin. (14) lit. h), în loc de: “numărul de data” se va citi: “numărul si data”;

- la regula 32 alin. (12), în loc de: “caracterizează” se va citi: “caracterizată”;

- la regula 37 lit. C alin. (5), în loc de: “nu respectă” se va citi: “respectă”;

- la regula 51 alin. (2) lit. a), în loc de: “sens strâns” se va citi: “sens restrâns”;

- la regula 55 alin. (1), în loc de: “nu se formează” se va citi: “se formează”;

- la regula 55 alin. (11) lit. l), în loc de: “mentinerea” se va citi: “mentiunea”;

- la regula 57 alin. (5) lit. c), după cuvântul “biologic” se va citi cuvântul “care”;

- la regula 61 alin. (1) lit. c), în loc de: “acces” se va citi: “ordine”;

            - la regula 79 alin. (4) lit. a), în loc de:

“Efectele economice/sociale

Drepturi bănesti (E)

E250

E x 15%, dar nu mai putin de 3 milioane

250<E1250

37,5 milioane+E x 10%

250<E1250

137,5 milioane+E x 8%

250<E1250

237,5 milioane+E x 6%

250<E1250

387,5 milioane+E x 4%”

se va citi:

“Efectele economice/sociale (E) în milioane lei

Drepturi bănesti

(lei)

E250

E x 15%, dar nu mai putin de 3 milioane

250<E1250

37,5 milioane+E x 10%

1250<E2500

137,5 milioane+E x 8%

2500<E5000

237,5 milioane+E x 6%

E>5000

387,5 milioane+E x 4%”