MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 73
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 5 februarie 2003
SUMAR
LEGI SI DECRETE
54. - Legea sindicatelor
69. - Decret pentru promulgarea Legii sindicatelor
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a
doua, art. 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera
Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002
HOTĂRÂRI ALE SENATULUI
1. - Hotărâre pentru alegerea vicepresedintilor
Senatului în prima sesiune a anului 2003
2. - Hotărâre pentru alegerea secretarilor Senatului
în prima sesiune a anului 2003
3. - Hotărâre pentru alegerea chestorilor Senatului
în prima sesiune a anului 2003
HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
1. - Hotărâre pentru alegerea vicepresedintilor,
secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
208/2002. - Ordin al presedintelui Agentiei
Nationale pentru Resurse Minerale privind lista perimetrelor petroliere oferite
pentru concesiune prin concurs de ofertă publică
Rectificări la: O.U.G
nr. 191/2002; H.G. nr. 3/2003
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - (1) Sindicatele, denumite în continuare organizatii
sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în
legislatia natională, în pactele, tratatele si conventiile internationale la
care România este parte, precum si în contractele colective de muncă si
promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive
ale membrilor acestora.
(2) Organizatiile sindicale sunt independente fată de autoritătile
publice, de partidele politice si de patronate.
Art. 2. - (1) Persoanele încadrate în muncă si functionarii publici au
dreptul să constituie organizatii sindicale si să adere la acestea. Persoanele
care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent,
membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele în curs de calificare
au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să adere la o
organizatie sindicală.
(2) Pentru constituirea unei organizatii sindicale este necesar un număr
de cel putin 15 persoane din aceeasi ramură sau profesiune, chiar dacă îsi
desfăsoară activitatea la angajatori diferiti.
(3) Nici o persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte,
să se retragă sau nu dintr-o organizatie sindicală.
(4) O persoană poate face parte în acelasi timp numai dintr-o singură
organizatie sindicală.
Art. 3. - Salariatii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi
membri ai unei organizatii sindicale, fără a fi necesară încuviintarea
prealabilă a reprezentantilor lor legali.
Art. 4. - Persoanele care detin functii de conducere, functii de demnitate
publică, conform legii, magistratii, personalul militar din aparatul
Ministerului Apărării Nationale si Ministerului de Interne, Ministerului
Justitiei, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Protectie si Pază,
Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale,
precum si din unitătile aflate în subordinea acestora nu pot constitui
organizatii sindicale.
CAPITOLUL II
Constituirea, organizarea si functionarea organizatiilor sindicale
SECTIUNEA 1
Statutele organizatiilor sindicale
Art. 5. - Constituirea, organizarea, functionarea, reorganizarea si
încetarea activitătii unei organizatii sindicale se reglementează prin statutul
adoptat de membrii săi, cu respectarea prezentei legi. În absenta unor
prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea si încetarea
activitătii organizatiei sindicale se vor aplica dispozitiile de drept comun
privind încetarea persoanelor juridice.
Art. 6. - (1) Statutele organizatiilor sindicale cuprind prevederi cel
putin cu privire la:
a) scopul constituirii, denumirea si sediul organizatiei sindicale;
b) modul în care se dobândeste si încetează calitatea de membru al
organizatiei sindicale;
c) drepturile si îndatoririle membrilor;
d) modul de stabilire si încasare a cotizatiei;
e) organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere si de
revocare, durata mandatelor si atributiile lor;
f) conditiile si normele de deliberare pentru modificarea statutului si
de adoptare a hotărârilor;
g) mărimea si compunerea patrimoniului initial;
h) divizarea, comasarea sau dizolvarea organizatiei sindicale,
transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului, cu specificarea că
bunurile date în folosintă de către stat vor fi restituite acestuia.
(2) Statutele nu pot să contină prevederi contrare Constitutiei si
legilor.
Art. 7. - (1) Organizatiile sindicale au dreptul de a-si elabora
reglementări proprii, de a-si alege liber reprezentantii, de a-si organiza
gestiunea si activitatea si de a-si formula programe proprii de actiune, cu
respectarea legii.
(2) Este interzisă autoritătilor publice si patronatelor orice
interventie de natură să limiteze ori să întrerupă exercitarea drepturilor
prevăzute la alin. (1).
SECTIUNEA a 2-a
Conducerea organizatiilor sindicale
Art. 8. - Pot fi alesi în organele de conducere membri ai organizatiei
sindicale care au capacitate de exercitiu deplină si nu execută pedeapsa
complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o
profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârsirea
infractiunii.
Art. 9. - Membrilor organelor de conducere alese ale organizatiilor
sindicale li se asigură protectia legii contra oricăror forme de conditionare,
constrângere sau limitare a exercitării functiilor lor.
Art. 10. - (1) În timpul mandatului si în termen de 2 ani de la
încetarea mandatului, reprezentantilor alesi în organele de conducere ale
organizatiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul
individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la
aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv
de conducere ales al organizatiei sindicale.
(2) Sunt interzise modificarea si/sau desfacerea contractelor
individuale de muncă, atât ale reprezentantilor alesi în organele de conducere
ale organizatiilor sindicale, cât si ale membrilor acestora, din initiativa
angajatorului, pentru motive care privesc activitatea sindicală.
(3) Sunt exceptati de la aplicarea prevederilor alin. (1) cei care au
fost revocati din functiile sindicale de conducere detinute pentru încălcarea
prevederilor statutare sau legale.
(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător si
raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.
Art. 11. - (1) Pe perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizatia sindicală contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar aceasta îsi păstrează functia si locul de muncă avute anterior, precum si vechimea în muncă, respectiv în specialitate sau în functia publică detinută, în conditiile legii. Pe postul acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) La revenirea în postul avut anterior persoanei aflate în situatia
prevăzută la alin. (1) i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic
decât cel ce putea fi obtinut în conditii de continuitate în acel post.
Art. 12. - Prin contractele colective de muncă sau, după caz, prin
acorduri privind raporturile de serviciu se pot stabili, în conditiile legii,
si alte măsuri de protectie în afara celor prevăzute la art. 10 alin. (1), (2)
si (4) si la art. 11, pentru cei alesi în organele de conducere ale
organizatiilor sindicale.
Art. 13. - Organul de conducere al organizatiei sindicale are obligatia
de a tine o evidentă a numărului de membri, a încasărilor si cheltuielilor de
orice fel.
SECTIUNEA a 3-a
Dobândirea personalitătii juridice
Art. 14. - (1) Pentru dobândirea personalitătii juridice de către organizatia sindicală, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesulverbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îsi are sediul aceasta.
(2) La cererea de înscriere a organizatiei sindicale se anexează
originalul si câte două copii certificate de reprezentantul legal de pe
următoarele acte:
a) procesul-verbal de constituire a organizatiei sindicale, semnat de
cel putin 15 membri fondatori;
b) statutul organizatiei sindicale;
c) lista membrilor din organul de conducere al organizatiei sindicale,
cu mentionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii si
domiciliului;
d) procura autentică a împuternicitului special, dată prin
procesul-verbal de constituire prevăzut la lit. a).
Art. 15. - (1) Judecătoria competentă, potrivit art. 14 alin. (1), la
primirea cererii de înscriere este obligată ca, în termen de cel mult 5 zile de
la înregistrarea acesteia, să examineze:
a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 14 alin. (2);
b) dacă actul constitutiv si statutul organizatiei sindicale sunt
conforme prevederilor legale în vigoare.
(2) În cazul în care constată că cerintele legale pentru constituirea
organizatiei sindicale nu sunt îndeplinite, presedintele completului de
judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la
art. 14 alin. (1), căruia îl solicită, în scris, remedierea neregularitătilor
constatate, în termen de cel mult 7 zile.
(3) În cazul în care sunt întrunite cerintele prevăzute la alin. (1),
instanta va proceda la solutionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea
împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizatiei sindicale.
(4) Instanta pronuntă o hotărâre motivată de admitere sau de respingere
a cererii.
(5) Hotărârea judecătoriei se comunică semnatarului cererii de
înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.
Art. 16. - (1) Hotârârea judecătoriei este supusă numai recursului.
(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea
hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronuntare.
(3) Recursul se judecă cu citarea împuternicitului special al membrilor
fondatori ai organizatiei sindicale, în termen de 45 de zile. Instanta de
recurs redactează decizia si restituie dosarul judecătoriei în termen de 5 zile
de la pronuntare.
Art. 17. - (1) Judecătoria este obligată să tină un registru special, în
care se înscriu: denumirea si sediul organizatiei sindicale, numele si
prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora,
data înscrierii, precum si numărul si data hotărârii judecătoresti definitive
de admitere a cererii de înscriere.
(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din
oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii
pronuntate de judecătorie.
Art. 18. - Organizatia sindicală dobândeste personalitate juridică de la
data înscrierii în registrul special prevăzut la art. 17 alin. (1) a hotărârii
juecătoresti definitive de admitere a cererii.
Art. 19. - Originalul procesului-verbal de constituire si al statutului,
pe care judecătoria certifică înscrierea, împreună cu câte un exemplar al
celorlalte acte depuse se restituie organizatiei sindicale, iar al doilea
exemplar al tututor actelor prevăzute la art. 14 alin. (2), în copii
certificate de împuternicitul special si vizate de judecătorie, se va păstra în
arhiva acesteia.
Art. 20. - (1) Organizatia sindicală este obligată să aducă la cunostintă
judecătoriei unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare
ulterioară a statutului, precum si orice schimbare în compunerea organului de
conducere.
(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile, în mod
corespunzător, dispozitiile art. 14-19.
(3) Judecătoria este obligată să mentioneze în registrul special
prevăzut la art. 17 alin. (1) modificările din statut, precum si schimbările
din compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale.
SECTIUNEA a 4-a
Patrimoniul organizatiei sindicale
Art. 21. - Bunurile mobile si imobile din patrimoniul organizatiilor
sindicale pot fi folosite numai potrivit intereselor membrilor de sindicat,
fără a putea fi împărtite între acestia.
Art. 22. - (1) Organizatia sindicală poate dobândi, în conditiile
prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, orice fel de bunuri
mobile si imobile necesare realizării scopului pentru care este înfiintată.
(2) Pentru imobilele din fondul locativ de stat folosite de
organizatiile sindicale ca sedii se va plăti chirie corespunzătoare sediilor
partidelor.
(3) Unitătile în care sunt constituite organizatii sindicale care au
dobândit reprezentativitatea, în conditiile legii, sunt obligate să pună, cu
titlu gratuit, la dispozitia organizatiilor sindicale, spatiile corespunzătoare
functionării acestora si să asigure dotările necesare desfăsurării activitătii
prevăzute de lege.
(4) Pentru construirea de sedii proprii confederatiile si federatiile
sindicale reprezentative pot primi, în conditiile prevăzute de lege, în
concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privată a statului sau a
unitătilor administrativteritoriale. Închirierea sau concesionarea se face prin
act administrativ emis de autoritatea competentă.
Art. 23. - Bunurile mobile si imobile dobândite de către o organizatie
sindicală în conditiile prevăzute de lege, necesare întrunirilor acesteia,
bibliotecii sau cursurilor de pregătire si perfectionare a membrilor
organizatiilor sindicale, nu pot fi urmărite, cu exceptia celor necesare pentru
plata datoriilor către stat.
Art. 24. - Cotizatia plătită de membrii organizatiei sindicale, în
cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, este deductibilă din baza de
calcul a impozitului pe venit.
Art. 25. - (1) Organizatia sindicală poate, în conditiile prevăzute de
statut:
a) să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;
b) să constituie case de ajutor proprii;
c) să editeze si să tipărească publicatii proprii, în vederea cresterii
nivelului de cunoastere al membrilor săi si pentru apărarea intereselor
acestora;
d) să înfiinteze si să administreze, în conditiile legii, în interesul
membrilor săi, unităti de cultură, învătământ si cercetare în domeniul
activitătii sindicale, unităti economico-sociale, comerciale, de asigurări,
precum si bancă proprie pentru operatiuni financiare în lei si în valută;
e) să constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;
f) să organizeze si să sprijine material si financiar activitatea sportivă
în asociatii si în cluburi sportive, precum si activităti cultural-artistice.
(2) În vederea realizării activitătilor prevăzute la alin. (1),
sindicatele au dreptul, în conditiile legii, la obtinerea de credite.
Art. 26. - (1) Controlul activitătii financiare proprii a organizatiilor
sindicale, precum si a unitătilor economico-sociale ale acestora se realizează
prin comisia de cenzori care functionează potrivit statutului.
(2) Controlul asupra activitătii economico-financiare desfăsurate de organizatiile sindicale, precum si asupra stabilirii si virării obligatiilor fată de bugetul de stat se realizează de către organele administratiei de stat competente, potrivit legii.
SECTIUNEA a 5-a
Atributiile organizatiilor sindicale
Art. 27. - În vederea realizării scopului pentru care sunt constituite,
organizatiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt:
negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin mediere, arbitraj sau
conciliere, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva, potrivit
statutelor proprii si în conditiile prevăzute de lege.
Art. 28. - (1) Organizatiile sindicale apără drepturile membrilor lor,
ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele
colective de muncă si contractele individuale de muncă, precum si din
acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, în fata
instantelor judecătoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau
autorităti ale statului, prin apărători proprii sau alesi.
(2) În exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) organizatiile
sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevăzută de lege, inclusiv
de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de
un mandat expres din partea celor în cauză. Actiunea nu va putea fi introdusă
sau continuată de organizatia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renuntă
la judecată.
Art. 29. - Organizatiile sindicale pot adresa autoritătilor publice
competente, potrivit art. 73 din Constitutie, propuneri de legiferare în
domeniile de interes sindical.
Art. 30. - (1) Angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi ai
organizatiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de
administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic,
social, cultural sau sportiv.
(2) În scopul apărării drepturilor si promovării intereselor
profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor,
organizatiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la
organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor
colective de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind
raporturile de serviciu, în conditiile legii, precum si cele privind
constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la
locul de muncă, protectiei muncii si utilitătilor sociale, asigurărilor si
protectiei sociale.
(3) Hotărârile consiliului de administratie sau ale altor organe
asimilate acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic,
social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizatiilor
sindicale, în termen de 48 de ore de la data desfăsurării sedintei.
Art. 31. - Organizatiile sindicale constituite prin asociere, potrivit
art. 41 alin. (2) si (3), la cererea organizatiilor sindicale din compunerea
lor, pot delega reprezentanti care să trateze cu conducerile administrative ale
unitătilor să le asiste sau să le reprezinte interesele acestora în toate
situatiile.
SECTIUNEA a 6-a
Raporturile organizatiilor sindicale cu membrii lor
Art. 32. - Raporturile dintre organizatiile sindicale si membrii lor
sunt reglementate prin prezenta lege si prin statutele acestora.
Art. 33. - (1) Membrii unei organizatii sindicale au dreptul de a se
retrage din organizatia sindicală fără a avea obligatia de a arăta motivele.
(2) Membrii care se retrag din organizatia sindicală nu pot cere
restituirea sumelor depuse drept cotizatie sau a sumelor ori bunurilor donate.
Art. 34. - (1) Membrii alesi în organele de conducere ale organizatiilor
sindicale, personalul de specialitate si administrativ din aparatul acestora
pot fi salarizati din fondurile organizatiei sindicale sau în conformitate cu
prevederile contractului colectiv de muncă.
(2) În functiile de specialitate care necesită o calificare superioară
pot fi angajati si salariati ai altor unităti, urmând ca acestia să îsi
desfăsoare activitatea în afara programului de muncă, precum si pensionari.
(3) Persoanele încadrate potrivit alin. (2) pot cumula, în conditiile prevăzute
de lege, salariul si, după caz, pensia cu veniturile obtinute din activitatea
prestată la organizatia sindicală.
Art. 35. - (1) Membrii alesi în organele de conducere ale organizatiilor
sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariati, au
dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităti sindicale,
fără afectarea drepturilor salariale.
(2) Numărul de zile cumulate pe an si numărul celor care pot beneficia de acestea se stabilesc prin contractul colectiv de muncă.
CAPITOLUL III
Reorganizarea si dizolvarea organizatiilor sindicale
Art. 36. - Organizatiile sindicale se pot dizolva prin hotărârea
membrilor sau a delegatilor acestora, adoptată conform statutelor proprii.
Art. 37. - (1) În cazul dizolvării patrimoniul organizatiei sindicale se
împarte conform dispozitiilor din statut sau, în lipsa unor astfel de
prevederi, potrivit hotărârii adunării de dizolvare.
(2) Dacă statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului si
nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotărâre în această privintă, tribunalul
judetean sau al municipiului Bucuresti, sesizat de oricare membru al
organizatiei sindicale, hotărăste asupra distribuirii patrimoniului,
atribuindu-l unei organizatii din care face parte sindicatul sau, dacă nu face
parte din nici o organizatie, unei alte organizatii sindicale cu specific
asemănător.
Art. 38. - (1) În termen de 5 zile de la dizolvare, conducătorii
organizatiei sindicale dizolvate sau lichidatorii patrimoniului sunt obligati
să ceară instantei judecătoresti competente, care a operat înscrierea ei în
registrul special ca persoană juridică, să facă mentiunea dizolvării
organizatiei sindicale.
(2) După împlinirea termenului de 5 zile orice persoană interesată din
rândul membrilor organizatiei sindicale poate să ceară instantei judecătoresti
competente efectuarea mentiunii prevăzute la alin. (1).
(3) Această mentiune se va face pe pagina si la locul unde s-a făcut
înscrierea în registrul special.
Art. 39. - Organizatiile sindicale nu pot fi dizolvate si nu li se poate
suspenda activitatea în baza unor acte de dispozitie ale autoritătilor
administratiei publice sau ale patronatelor.
Art. 40. - În cazul reorganizării unei organizatii sindicale, hotărârile asupra patrimoniului se iau de către organele de conducere ale acesteia, dacă statutul nu prevede altfel.
CAPITOLUL IV
Forme de asociere a organizatiilor sindicale
Art. 41. - (1) Organizatiile sindicale legal constituite se pot asocia
după criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau după criteriul
teritorial.
(2) Două sau mai multe organizatii sindicale constituite la nivelul unor
unităti diferite din aceeasi ramură de activitate sau profesiune se pot asocia
în vederea constituirii unei federatii sindicale.
(3) Două sau mai multe federatii sindicale din ramuri de activitate sau
profesiuni diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederatii
sindicale.
(4) Federatiile sindicale si confederatiile pot constitui din
sindicatele componente uniuni sindicale.
Art. 42. - (1) Federatiile si confederatiile constituite prin asociere,
potrivit art. 41 alin. (2) si (3), dobândesc personalitate juridică potrivit
dispozitiilor prezentei legi.
(2) În vederea dobândirii personalitătii juridice, împuternicitul
special al federatiei sau confederatiei va depune la tribunalul judetean sau al
municipiului Bucuresti în a cărui rază teritorială îsi are sediul o cerere
pentru dobândirea personalitătii juridice, însotită de următoarele acte:
a) hotărârea de constituire a federatiei sau confederatiei;
b) hotărârile organizatiilor sindicale de a se asocia într-o federatie
sau confederatie, semnate de reprezentantii legali ai acestora;
c) copii legalizate ale hotărârilor judecătoresti de dobândire a
personalitătii juridice, rămase definitive, ale organizatiilor sindicale care
se asociază;
d) statutul federatiei sau confederatiei constituite;
e) lista membrilor din organul de conducere, continând numele,
prenumele, codul numeric personal si functia.
Art. 43. - Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 41
alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federatiilor sau a
confederatiilor sindicale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop
împuternicitul special al federatiei sau confederatiei va depune o cerere de
dobândire a personalitătii juridice la tribunalul judetean sau al municipiului
Bucuresti în a cărui rază teritorială îsi are sediul uniunea, însotită de
hotărârea federatiei sau a confederatiei pentru constituirea uniunii, potrivit
statutului, copiile certificate ale statutelor federatiilor si/sau
confederatiilor si de copiile legalizate ale hotărârilor judecătoresti de
dobândire a personalitătii juridice, rămase definitive.
Art. 44. - (1) Tribunalul competent prevăzut la art. 42 alin. (2) si la
art. 43, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la
înregistrarea cererii, să examineze:
a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43,
după caz;
b) dacă actul constitutiv si statutul organizatiilor sindicale sunt
conforme prevederilor legale în vigoare.
(2) În cazul în care constată că cerintele legale pentru constituirea
organizatiilor sindicale nu sunt îndeplinite, presedintele completului de
judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la
art. 42 alin. (2) si la art. 43, căruia îi solicită, în scris, remedierea, în
termen de cel mult 7 zile, a neregularitătilor constatate.
(3) În cazul în care sunt întrunite cerintele prevăzute la alin. (1),
instanta va proceda la solutionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea
împuternicitului special.
(4) Instanta pronuntă o hotărâre motivată de admitere sau respingere a
cererii.
(5) Hotărârea tribunalului se comunică semnatarului cererii de înscriere
în registrul special, în termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.
Art. 45. - (1) Hotărârea tribunalului este supusă numai recursului.
(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea
hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronuntare.
(3) Recursul se judecă, cu citarea împuternicitului special, în termen
de 45 de zile. Instanta de recurs redactează decizia si restituie dosarul
tribunalului, în termen de 5 zile de la pronuntare.
Art. 46. - (1) Tribunalele sunt obligate să tină un registru special, în
care vor consemna: denumirea si sediul organizatiilor sindicale constituite
prin asociere, numele si prenumele membrilor organului de conducere, codul
numeric personal al acestora, data înscrierii, precum si numărul si data
hotărârii judecătoresti definitive de admitere a cererii de înscriere.
(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din
oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii
pronuntate de tribunal.
Art. 47. - Organizatia sindicală constituită prin asociere dobândeste
personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoresti de admitere a cererii de înscriere în registrul special.
Art. 48. - Originalul procesului-verbal de constituire si al statutului,
pe care tribunalul certifică înscrierea, împreună cu câte un exemplar al
celorlalte acte depuse se restituie organizatiei sindicale constituite prin
asociere, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art. 42 alin.
(2) sau la art. 43, în copii certificate de împuternicitul special si vizate de
tribunal, se va păstra în arhiva acestuia.
Art. 49. - (1) Organizatia sindicală constituită prin asociere este
obligată să aducă la cunostintă tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de
30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum si orice schimbare
în compunerea organului de conducere.
(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile în mod
corespunzător dispozitiile art. 42-48.
(3) Instanta este obligată să mentioneze în registrul special
modificările din statut, precum si schimbările din compunerea organului de
conducere al organizatiei sindicale.
Art. 50. - Organizatiile sindicale se pot afilia la organizatii similare internationale.
CAPITOLUL V
Sanctiuni
Art. 51. - Constituie contraventii următoarele fapte si se sanctionează
astfel:
a) încălcarea de către membrii alesi în organul de conducere al
organizatiei sindicale a obligatiei prevăzute la art. 38 alin. (1), cu amendă
de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei;
b) încălcarea dispozitiilor art. 30 alin. (1), cu amendă de la
20.000.000 lei la 50.000.000 lei.
Art. 52. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se
fac de către personalul împuternicit de ministrul muncii si solidaritătii
sociale.
(2) Contraventiilor prevăzute la art. 51 le sunt aplicabile dispozitiile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
ulterioare.
Art. 53. - (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de
la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei
următoarele fapte:
a) împiedicarea exercitiului dreptului de liberă organizare sau asociere
sindicală, în scopurile si în limitele prevăzute de prezenta lege;
b) conditionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop
limitarea exercitării atributiilor functiei membrilor alesi în organele de
conducere ale organizatiilor sindicale;
c) furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobândirea
personalitătii juridice a organizatiei sindicale, precum si în timpul fiintării
acesteia.
(2) Actiunea penală este pusă în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în conformitate cu dispozitiile Codului de procedură penală, cu exceptia infractiunii prevăzute la alin. (1) lit. c).
CAPITOLUL VI
Dispozitii finale
Art. 54. - Cererile si actele de procedură ale organizatiilor sindicale
în fata instantelor judecătoresti sau actele de procedură întocmite pentru
acestea sunt scutite de taxă de timbru.
Art. 55. - În termen de 90 de zile de la data publicării legii în
Monitorul Oficial al României, Partea I, organizatiile sindicale existente la
data intrării în vigoare a prezentei legi vor pune de acord statutele proprii
cu prevederile acesteia.
Art. 56. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea
nr. 54/1991 cu privire la sindicate, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, precum si orice alte dispozitii
contrare.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în
sedinta comună din 9 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.
(1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României.
|
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU |
PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 24
ianuarie 2003.
Nr. 54.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
pentru promulgarea Legii sindicatelor
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din
Constitutia României,
Presedintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea sindicatelor si se dispune publicarea
acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
Bucuresti, 24
ianuarie 2003.
Nr. 69.
din 22 ianuarie 2003
cu privire
la constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a
doua, art. 30 si ale art. 51 lit. b)
din Legea sindicatelor,
adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie
2002
Curtea Constitutională a fost sesizată, în temeiul dispozitiilor art.
144 lit. a) din Constitutie, la data de 16 decembrie 2002, de 54 de deputati
apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si
Partidului Democrat, în vederea declansării controlului de constitutionalitate
a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 8, art. 30
si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputatilor
si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002.
Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de
neconstitutionalitate, cei 54 de deputati sunt următorii: Marin Anton, George
Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor
Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Drăgănescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe,
Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cătălin
Micula, Monica Octavia Muscă, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu,
Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Călin Popescu Tăriceanu,
Vasile Predică, Dan Radu Rusanu, Nini Săpunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel
Stirbet, Valeriu Stoica, Radu Stroe, Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu,
Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costică
Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzăverde, Paula Maria
Ivănescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Gheorghe-Liviu
Negoită, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan
Onisei, Alexandru Peres, Stefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu,
Alexandru Sassu, Mihai Stănisoară, Mircea Nicu Toader si Adriean Videanu.
Sesizarea a fost trimisă Curtii Constitutionale cu Adresa nr. 51/661 din
16 decembrie 2002 a Secretariatului General al Camerei Deputatilor si a fost
înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 5.181 din 17 decembrie 2002,
formând obiectul Dosarului nr. 532A/2002.
Prin sesizare se solicită Curtii Constitutionale să se pronunte asupra
constitutionalitătii prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a
doua, art. 8, 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor. În sesizare
sunt formulate următoarele critici de neconstitutionalitate a dispozitiilor de
lege mentionate mai sus:
Referitor la art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, potrivit căruia organizatiile
sindicale sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în
legislatia natională, pactele, tratatele si conventiile internationale la care
România este parte, precum si în contractele colective de muncă si promovării
intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale
membrilor acestora, se sustine că textul excede dispozitiilor
constitutionale care limitează atributiile sindicatelor exclusiv la drepturile
si interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor organizatiilor
sindicale. În felul acesta se încalcă Constitutia, care stabileste drepturile
fundamentale, dintre care unele, si anume dreptul la viată si la integritate
fizică, dreptul la informatie, dreptul la învătătură, dreptul la vot, dreptul
de a fi ales, dreptul la mostenire, sunt drepturi civile si politice ce nu pot
face obiectul apărării lor de către sindicate. Dacă se admite că organizatiile
sindicale pot apăra si drepturile politice, se încalcă si art. 10 din Conventia
nr. 87/1948 a Organizatiei Internationale a Muncii privind libertatea sindicală
si protectia dreptului sindical, ratificată de România prin Decretul nr.
213/1957, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958,
precum si art. 1 din Legea patronatelor nr. 356/2001, prin care se consacră
caracterul apolitic al sindicatelor. Se mai arată că inexistenta unei prevederi
exprese, în acest sens, în Legea sindicatelor poate conduce la legitimarea
sindicatelor ca partide politice, ceea ce este inadmisibil si în raport cu
practica Comitetului pentru libertate sindicală al Biroului International al
Muncii, practică din care se mentionează raportul 291 al Comitetului, Cazul nr.
1.699, paragraful 544, raportul 270 al Comitetului, Cazul 1.550 si
jurisprudenta Comitetului 1985, paragraful 355.
Referitor la dispozitiile art. 2 alin. (1), potrivit cărora numai
persoanele încadrate în muncă si functionarii publici au dreptul să constituie
organizatii sindicale, iar persoanele care exercită o meserie sau o profesie
independentă, membrii cooperatori, agricultorii si persoanele în curs de
calificare au dreptul doar să adere la organizatia sindicală, se sustine că
sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 37 alin. (1) care
garantează asocierea liberă în sindicate a tuturor cetătenilor si ale art. 49
privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. În
acelasi sens se invocă prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a
Muncii, în conformitate cu care sindicatele sunt organizatii ale
lucrătorilor si nu numai ale persoanelor încadrate în muncă si functionarilor
publici.
Referitor la dispozitiile art. 8 din Legea sindicatelor, se sustine că
sunt neconstitutionale, deoarece, prin redactarea formulată de Camerele
reunite, se creează posibilitatea ca “aceleasi persoane să reprezinte atât
sindicatul, cât si autoritatea publică în negocierile privind drepturile
specifice”, adică o sinterferentă între functia executivă, cea legislativă si
cea de lider de sindicat”, încălcându-se în felul acesta prevederile art. 9 din
Constitutie.
Referitor la dispozitiile art. 30 din lege, se consideră “că obligarea
prin lege a angajatorului de a invita reprezentanti ai sindicatelor la
consiliile de administratie, de a le furniza informatii în legătură cu
constituirea si folosirea fondurilor, cât si obligarea comunicării în scris a
hotărârilor consiliului de administratie încalcă flagrant dreptul angajatorului
de a-si conduce propriile afaceri”, precum si art. 134 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, care consacră protectia concurentei loiale. De asemenea, se
consideră că acest text încalcă si dispozitiile constitutionale ale art. 41
alin. (2), referitor la ocrotirea în mod egal, prin lege, a proprietătii
private, indiferent de proprietar, precum si ale art. 135 alin. (1) si (6)
privitor la ocrotirea si inviolabilitatea proprietătii private.
Cât priveste dispozitiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care
consacră posibilitatea sanctionării contraventionale a angajatorului pentru
nerespectarea dispozitiilor art. 30 alin. (1) din aceeasi lege, autorii
sesizării sustin că acestea “confirmă intentia clară a legiuitorului de a da si
ocroti posibilitatea altor persoane de a se imixtiona în modul de administrare
a proprietătii”, ceea ce contravine art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si
(6) din Constitutie. În sensul acestor sustineri se invocă art. 11 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
care consacră libertatea de întrunire si asociere a persoanelor pentru apărarea
intereselor acestora, dar “nu garantează sindicatelor si nici membrilor lor
dreptul de a fi consultate de către stat”.
În conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a prezenta, în scris, punctele
lor de vedere.
Presedintele Camerei Deputatilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr.
51/1.254/RG din 9 ianuarie 2003, în sensul că sesizarea este nefondată.
Referitor la critica de neconstitutionalitate având ca obiect art. 1
alin. (1) din Legea sindicatelor, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor se întemeiază pe următoarele considerente:
Conform art. 9 din Constitutia României, “Sindicatele se constituie
si îsi desfăsoară activitatea potrivit cu statutele lor, în conditiile legii.
Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor
profesionale, economice si sociale ale salariatilor”.
Din analiza textului constitutional apare ca evident faptul că
sindicatele nu sunt obligate să apere doar drepturile si interesele prevăzute
de legislatia natională. Mai mult, conform art. 11 alin. (2) din Constitutie,
având în vedere faptul că tratatele ratificate de Parlament fac parte din
dreptul intern, sindicatele trebuie să apere drepturile si interesele ce
rezultă din legislatia natională, dar si pe cele ce rezultă din tratatele
internationale ratificate de autoritatea legiuitoare.
În raport cu cele precizate, art. 9 din Constitutie statuează generic
contributia sindicatelor la apărarea drepturilor si promovarea intereselor
profesionale, economice si sociale ale salariatilor, nedistingând după cum
acestea provin din legislatia natională sau din legislatia internatională,
ratificată de România.
În ceea ce priveste sustinerea autorilor sesizării, conform căreia lipsa
prevederii exprese a caracterului apolitic al sindicatelor în cadrul art. 1 din
Legea sindicatelor conduce la încălcarea art. 9 din Constitutie si a conventiei
mentionate, se remarcă faptul că textul constitutional nu prevede expres
caracterul politic sau apolitic al sindicatelor, ca atare, nu este încălcat
acest articol. Totodată la alin. (2) al art. 1 din Legea sindicatelor se
prevede faptul că organizatiile sindicale sunt independente fată de partidele
politice, ceea ce înseamnă asigurarea autonomiei acestora, înlăturarea oricăror
subordonări politice si a oricărei ingerinte. Textul de lege si principiul ce
derivă din el se referă la organizatiile sindicale si nu la membrii acestora.
Legiuitorul nu a considerat necesară includerea expresă a caracterului
apolitic al sindicatului, din moment ce acesta apără drepturi si promovează
interese concrete, individualizate în cuprinsul art. 1 alin. (1).
În legătură cu art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948, adoptată de
Organizatia Internatională a Muncii, invocat în motivarea sesizării, se retine
că potrivit acestui text termenul organizatie înseamnă orice organizatie de
muncitori si patroni având drept scop să promoveze si să apere interesele
muncitorilor sau ale patronilor. Din conventie nu rezultă, asadar, nici
obligativitatea caracterului apolitic expres prevăzut al unui sindicat si nici
categoria de interese apărate si promovate de acesta, astfel încât conventia
ratificată de România este pe deplin respectată. Cu referire la critica privind
neconstitutionalitatea art. 2 alin. (1) din Legea sindicatelor presedintele
Camerei Deputatilor apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece sindicatul
este creat să apere drepturile angajatilor. El ia nastere tocmai în vederea
negocierii în fata patronilor a contractului colectiv de muncă prin care
sindicatul poate să promoveze interesele celor pe care-i reprezintă, deci interesele
salariatilor. Din legislatia muncii rezultă ca necesară îndeplinirea calitătii
de salariat în vederea constituirii sindicatului, întrucât, potrivit art. 7 din
noul Cod al muncii, salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru
apărarea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si
sociale, iar potrivit art. 218 din acelasi cod, sindicatele participă prin
reprezentantii proprii, în conditiile legii, la negocierea si încheierea
contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autoritătile
publice si cu patronatele, precum si în structurile specifice dialogului
social.
Ca atare, cât timp nu există, pe de o parte, angajator, iar pe de altă
parte, salariat si între cele două părti, raporturi de muncă oficiale, nu se poate
discuta de o negociere a contractului colectiv de muncă, de tratative cu
autoritătile publice si cu patronatele sau de o participare în structurile de
dialog social.
În ceea ce priveste sustinerea autorilor sesizării în sensul că,
potrivit conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii, sindicatele sunt
organizatii ale lucrătorilor, iar restrângerea posibilitătii de constituire de
organizatii sindicale doar la calitatea de salariat sau functionar public
contravine art. 37 alin. (1) si art. 49 din Constitutie, nici această afirmatie
nu poate fi acceptată. Potrivit art. 2 din Conventia Organizatiei
Internationale a Muncii nr. 87/1948, muncitorii si patronii, fără nici o
deosebire, au dreptul, fără autorizatie prealabilă, să constituie organizatii
la alegerea lor, precum si să se afilieze la aceste organizatii, cu singura
conditie de a se conforma statutelor acestora din urmă, asadar singura
categorie a persoanelor care pot să constituie organizatii sindicale rămâne
aceea a persoanelor aflate în raporturi de muncă cu un angajator, întrucât nici
în conventie nu apare termenul de lucrător, ci acela de muncitor raportat
la un patron. Ca atare, trebuie să existe un raport de muncă între
patron si muncitor sau, în termenii folositi în legislatia noastră, între angajator
si salariat.
În ceea ce priveste critica referitoare la art. 8 alin. (2) din Legea
sindicatelor, se consideră că, întrucât prevederea contestată nu se regăseste
în Legea sindicatelor, aceasta nu poate forma obiectul sesizării.
Cu referire la critica formulată în legătură cu dispozitiile art. 30 din
lege, se arată că obligatiile prevăzute în sarcina angajatorului trebuie
privite ca obligatii esentiale pentru asigurarea dreptului la muncă al
salariatilor si solidarizarea acestora cu angajatorul în scopul realizării
efortului colectiv necesar valorificării capitalului. Se mai arată că folosirea
fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, protectiei
muncii si utilitătilor sociale se concretizează în rezultatele financiare descrise
în bilantul contabil care se publică în Monitorul Oficial al României, neavând
caracter secret si neputând prejudicia compania. Pentru aceste considerente se
apreciază că art. 30 din Legea sindicatelor nu este contrar prevederilor art.
41 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din
Constitutie.
În sfârsit, se arată că si critica de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor trebuie înlăturată,
deoarece măsura de protectie instituită prin acest text are ca temei juridic
asigurarea accesului salariatilor la informatiile care sunt de interes public,
iar transparenta între angajator si salariati este un fapt indispensabil pentru
buna desfăsurare a activitătii unitătii.
De altfel, se consideră că delegatii organizatiilor sindicale participă
în consiliile de administratie la discutarea problemelor ce intră în sfera
intereselor salariatilor, dar nu au drept de vot, ceea ce înseamnă că intentia
legiuitorului a fost de protejare a transparentei decizionale si nu de a
conferi acestora atributii ce contravin protectiei proprietătii private,
garantată în art. 41 alin. (1) din Constitutie. Aceste argumente justifică si
înlăturarea afirmatiilor privind încălcarea dispozitiilor art. 135 alin. (1) si
(6) din Constitutie.
Critica dispozitiilor art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, prin
raportare la art. 11 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale, este, de asemenea, neîntemeiată,
întrucât sanctionarea contraventiei prevăzute de art. 51 lit. b) nu contravine
dispozitiilor referitoare la dreptul persoanei de a se constitui în sindicate
si de a se afilia la acestea.
Presedintele Senatului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. I/991 din
20 ianuarie 2003, în sensul că sesizarea de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, textele criticate fiind concordante cu Constitutia si cu
documentele internationale invocate.
Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/14.523/A.N. din 9
ianuarie 2003, în sensul că sesizarea de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, cu următoarea motivare:
Dispozitiile art. 1 din Legea sindicatelor nu aduc atingere art. 9 si 20
din Constitutie si nici art. 10 din Conventia nr. 87/1948 a Organizatiei Internationale
a Muncii. Art. 9 din Constitutie nu face nici o distinctie atunci când
stabileste rolul sindicatelor de a contribui la apărarea drepturilor si la
promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor,
după cum acestea sunt prevăzute în legislatia natională sau în acte
internationale, ratificate de Parlament, iar potrivit art. 10 din conventie,
care nu face nici un fel de referire la caracterul apolitic al sindicatelor,
termenul organizatie înseamnă orice organizatie de muncitori si
patroni având drept scop să promoveze si să apere interesele muncitorilor sau
ale patronilor.
Se consideră că art. 2 alin. (1) din Legea sindicatelor, care stabileste
că numai persoanele încadrate în muncă si functionarii publici au dreptul să constituie
organizatii sindicale, iar celelalte persoane care exercită o meserie sau o
profesie independentă au dreptul doar să adere la o organizatie sindicală, este
în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 37 si 49. Se arată în
acest sens că, potrivit art. 9 teza a doua din Constitutie, statutul de
salariat presupune existenta unor raporturi de muncă între angajator si
salariat, iar prin dispozitiile criticate legiuitorul a înteles să dea
posibilitatea si celorlalte categorii de persoane, care nu se găsesc în
raporturi de muncă, să adere, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă,
la o organizatie sindicală. Se mai arată că, pe de altă parte, potrivit art. 37
din Constitutie, categoriile de persoane care pot constitui sindicate au posibilitatea
de a se organiza si în alte forme si tipuri de organizatii de drept public. Cât
priveste invocarea încălcării Conventiei nr. 87/1948 a Organizatiei
Internationale a Muncii, care stabileste că sindicatele sunt organizatii ale
lucrătorilor si nu numai ale persoanelor încadrate în muncă si functionarilor
publici, si, implicit, a încălcării art. 49 din Constitutie, se arată că în
conventie nu se mentionează categoria de lucrător, ci aceea de muncitor
alături de patron, ceea ce presupune existenta unui raport de muncă
pe bază de contract.
În continuare se consideră că, întrucât art. 8 din Legea sindicatelor
cuprinde un singur alineat, critica autorilor sesizării, referitoare la
eliminarea, în sedinta Camerelor reunite, a alin. (2) al acestui articol “nu este
de acceptat”, în lipsa textului.
Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 30 din Legea
sindicatelor, prin care legiuitorul a înteles să stabilească cadrul juridic
necesar organizatiilor sindicale pentru ca ele să-si poată realiza scopul si
care, în opinia autorilor sesizării, încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) si art.
135 alin. (1) si (6) din Constitutie, Guvernul consideră că acestea nu aduc
atingere textelor mentionate si, în plus, continutul lor concordă cu
reglementările internationale în materie.
În sfârsit, în legătură cu critica de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, prin raportare la art. 41
alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, se consideră că aceasta
este neîntemeiată, deoarece, “în măsura în care în consiliile de administratie
se discută probleme de interes profesional, economic, social, cultural si
sportiv, care tin de esenta organizatiilor sindicale”, este necesară invitarea
delegatilor alesi ai organizatiei de a participa la lucrări, iar instituirea
contraventiei este o măsură de protectie a salariatilor ce nu contravine
protectiei proprietătii private. De asemenea, se arată că sanctionarea
contraventiei prevăzute la art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor nu este
contrară nici art. 11 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale, care consacră libertatea de întrunire
pasnică si libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii
sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin.
(1) teza a doua, art. 8, 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată si este competentă, în temeiul
dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17
din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunte asupra acestei sesizări de
neconstitutionalitate.
Obiectul sesizării îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 2
alin. (1), art. 8, 30 si în art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, al căror
continut este următorul:
- Art. 1: “(1) Sindicatele, denumite în continuare organizatii
sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în
legislatia natională, în pactele, tratatele si conventiile internationale la
care România este parte, precum si în contractele colective de muncă si
promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive
ale membrilor acestora.
(2) Organizatiile sindicale sunt independente fată de autoritătile
publice, de partidele politice si de patronate.”;
- Art. 2 alin. (1): “Persoanele încadrate în muncă si functionarii
publici au dreptul să constituie organizatii sindicale si să adere la acestea.
Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod
independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele în curs de
calificare au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să
adere la o organizatie sindicală.”;
- Art. 8: “Pot fi alesi în organele de conducere membri ai
organizatiei sindicale care au capacitate de exercitiu deplină si nu execută
pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita
o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
săvârsirea infractiunii.” ;
- Art. 30: “(1) Angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi
ai organizatiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administratie
la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural
sau sportiv.
(2) În scopul apărării drepturilor si promovării intereselor
profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor,
organizatiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la
organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor
colective de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind
raporturile de serviciu, în conditiile legii, precum si cele privind
constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la
locul de muncă, protectiei muncii si utilitătilor sociale, asigurărilor si
protectiei sociale.
(3) Hotărârile consiliului de administratie sau ale altor organe asimilate
acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social,
cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizatiilor sindicale, în
termen de 48 de ore de la data desfăsurării sedintei.”;
- Art. 51 lit. b): “încălcarea dispozitiilor art. 30 alin. (1), cu
amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei.”
În motivarea sesizării de neconstitutionalitate se sustine că aceste
texte de lege încalcă dispozitiile art. 9, 20, 37, art. 41 alin. (2), art. 49,
art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie,
care au următorul cuprins:
- Art. 9: “Sindicatele se constituie si îsi desfăsoară activitatea
potrivit cu statutele lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea
drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale
salariatilor.”;
- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu
Declaratia universală a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile
interne, au prioritate reglementările internationale.” ;
- Art. 37: “(1) Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în
sindicate si în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranitătii, a integritătii sau a independentei
României sunt neconstitutionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii
Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei,
politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege
organică.
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.”;
- Art. 41 alin. (2): “Proprietatea privată este ocrotită în mod egal
de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul
de proprietate asupra terenurilor.”;
- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate
fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea
sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”;
- Art. 134 alin. (2) lit. a): “(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”;
- Art. 135 alin. (1) si (6): “(1) Statul ocroteste proprietatea.
……………………………………………………………………..
(6) Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă.”
De asemenea, autorii sesizării invocă si încălcarea dispozitiilor art.
10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală si protectia
dreptului sindical, adoptată de Organizatia Internatională a Muncii, ratificată
de România prin Decretul nr. 213/1957, precum si ale art. 11 pct. 1 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
dispozitii având următorul continut:
- Art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală si
protectia dreptului sindical: “În prezenta conventie, termenul de
ÇorganizatieČ înseamnă orice organizatie a lucrătorilor sau a celor ce
angajează care are drept scop să promoveze si să apere interesele lucrătorilor
sau ale celor ce angajează.”;
- Art. 11 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la libertatea de
întrunire pasnică si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui
cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor
sale.”
Examinând sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:
În legătură cu critica privind neconstitutionalitatea art. 8 din lege ca
urmare a eliminării, în sedinta comună a celor două Camere ale Parlamentului, a
alin. (2) al acestui articol, Curtea Constitutională nu este competentă să se
pronunte. Potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, coroborat cu prevederile
art. 13 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, Curtea
se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, înainte de promulgarea
acestora. Controlul constitutionalitătii legilor, înainte de promulgarea
lor, presupune controlul acestora în forma în care ele au fost adoptate de
Parlament, iar nu a unui text ce nu a fost adoptat si care, în realitate, nu
este un text de lege. Prin urmare, Curtea nu este competentă să verifice, asa
cum se solicită în sesizare, constitutionalitatea
unui text care nu a fost adoptat de Parlament.
Curtea retine, de asemenea, că, în realitate, criticile de
neconstitutionalitate referitoare la art. 1 din Legea sindicatelor vizează
prevederile alin. (1) al articolului, iar cele privind art. 2 din aceeasi lege
au în vedere dispozitiile alin. (2) teza a doua a textului. În consecintă, prin
prezenta decizie Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii
prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 si ale
art. 50 lit. b) din Legea sindicatelor.
I. Sesizarea vizează în primul rând dispozitiile art. 1 alin. (1) din
Legea sindicatelor, a căror neconstitutionalitate constă, potrivit opiniei
autorilor, în aceea că extind scopul activitătii sindicatelor dincolo de
limitele prevăzute de Constitutie si de Conventia nr. 87 din 1948 privind
libertatea sindicală si protectia dreptului sindical, adoptată de Organizatia
Internatională a Muncii. Astfel, în timp ce prin art. 9 din Constitutie si prin
art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948, activitatea sindicală este limitată la
apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si
sociale ale salariatilor, prin art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, scopul
pentru care sunt constituite aceste organizatii este extins si la drepturi de
altă natură, cum ar fi: dreptul la viată si la integritate fizică si psihică,
dreptul la informatie, dreptul la învătătură, dreptul de vot, dreptul de a fi
ales, dreptul la mostenire, altfel spus, drepturi civile si politice ce nu pot
face obiectul apărării lor de către sindicate. Se consideră că modul în care
este redactat art. 1 alin. (1) din lege poate conduce la legitimarea sindicatelor
ca partide politice, ceea ce, potrivit practicii Comitetului pentru libertate
sindicală al Biroului International al Muncii, este inadmisibil.
Examinând critica formulată de autorii sesizării, Curtea constată că din
continutul art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor nu rezultă că scopul
activitătii sindicatelor ar putea viza si alte drepturi decât cele prevăzute de
art. 9 din Constitutie si de art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind
libertatea sindicală si protectia dreptului sindical, adoptată de Conferinta
generală a Organizatiei Internationale a Muncii. Astfel, potrivit art. 9 din
Constitutie, “Sindicatele se constituie si îsi desfăsoară activitatea
potrivit cu statutele lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea
drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale
salariatilor”, iar conform art. 10 din conventie, “În prezenta
conventie, termenul de «organizatie» înseamnă orice organizatie a lucrătorilor
sau a celor ce angajează care are drept scop să promoveze si să apere
interesele lucrătorilor sau ale celor ce angajează”. Scopul activitătii
sindicatelor, prevăzut de aceste dispozitii, nu este extins, asa cum sustin
autorii sesizării, prin art. 1 alin. (1) din lege, în conformitate cu care “Sindicatele,
denumite în continuare organizatii sindicale, sunt constituite în scopul
apărării drepturilor prevăzute în legislatia natională, în pactele, tratatele
si conventiile internationale la care România este parte, precum si în
contractele colective de muncă si promovării intereselor profesionale,
economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora”.
Curtea constată că textul de lege criticat defineste cu claritate scopul
activitătii organizatiilor sindicale, prin raportare la “apărarea drepturilor”
si “promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si
sportive” ale membrilor acestora. Din faptul că textul nominalizează izvoarele
drepturilor a căror apărare formează scopul activitătii sindicatelor, si anume
legislatia natională, pactele, tratatele si conventiile internationale la care
România este parte, precum si contractele colective de muncă, nu se poate
întelege că legea are în vedere toate categoriile de drepturi prevăzute în
aceste acte normative sau, mai precis, si drepturile civile sau politice, care
prin natura lor nu intră în limitele constitutionale ale activitătii sindicale.
În acest sens Curtea observă că scopul activitătii sindicale, definit
generic în art. 1 alin. (1) din lege, este reafirmat în dispozitiile sectiunii
a 5-a din aceasta, intitulată Atributiile organizatiilor sindicale, în
care, la art. 28 alin. (1) si la art. 30 alin. (2), se precizează categoriile
de drepturi pe care sindicatele sunt chemate să le apere. Astfel, în
conformitate cu art. 28 alin. (1), “Organizatiile sindicale apără drepturile
membrilor lor ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor
publici, contractele colective de muncă si contractele individuale de muncă,
precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor
publici […]”, iar art. 30 alin. (2) se referă expres la apărarea “drepturilor
si promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau
sportive ale membrilor organizatiilor sindicale”.
Curtea mai constată că nici din textele de lege citate si nici din vreun
alt articol al Legii sindicatelor nu rezultă, asa cum sustin autorii sesizării,
că organizatiile sindicale ar putea fi “legitimate ca partide politice” sau că
ar putea să-si propună ca obiectiv apărarea si promovarea altor categorii de
drepturi si interese ale salariatilor decât cele prevăzute de art. 9 din
Constitutie si de art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 a Organizatiei
Internationale a Muncii. Fată de cele arătate, pe baza interpretării
sistematice a normelor mentionate, Curtea constată că prevederile art. 1 alin.
(1) din Legea sindicatelor sunt constitutionale.
II. Cu referire la dispozitiile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea
sindicatelor, autorii sesizării sustin că acestea încalcă prevederile art. 37
si 49 din Constitutie, prin excluderea posibilitătii constituirii de
organizatii sindicale de către alte categorii de “lucrători” decât “persoanele
încadrate în muncă si functionarii publici”. Astfel, potrivit art. 37 alin. (1)
din Constitutie, “Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în
sindicate si în alte forme de asociere”, iar potrivit art. 9, “Sindicatele
se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit cu statutele lor, în
conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor
profesionale, economice si sociale ale salariatilor”. De asemenea, potrivit
Conventiei nr. 87 din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii, sindicatele
sunt organizatii ale lucrătorilor. Nici Constitutia si nici conventia nu
limitează categoriile de cetăteni, respectiv de lucrători, care se pot asocia
în organizatii sindicale.
Curtea constată că în sistemul Constitutiei sindicatele constituie
asociatii ale salariatilor, adică ale persoanelor care îsi desfăsoară
activitatea profesională în cadrul unor raporturi de muncă. Aceeasi conceptie
se desprinde din Conventia nr. 87 din 1948 a Organizatiei Internationale a
Muncii, care la art. 2 si următoarele face distinctie între “lucrători” si “cei
care angajează”, între “organizatiile lucrătorilor” si “organizatiile celor ce
angajează”, rezultând în mod evident că în toate cazurile, deci si în cazul
lucrătorilor si în cazul “celor care angajează”, conventia se referă la
persoane care îsi desfăsoară activitatea în cadrul unor raporturi de muncă. Asa
fiind, raportând dispozitiile de lege criticate la dispozitiile invocate ca
fiind încălcate, Curtea nu retine vreo contradictie între acestea.
Faptul că prin prevederile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea
sindicatelor nu se acordă si altor persoane decât cele aflate într-un raport de
muncă dreptul de a constitui organizatii sindicale nu reprezintă o încălcare a
dispozitiilor constitutionale si a normelor internationale mentionate, de vreme
ce nici acestea nu prevăd asemenea drepturi.
Mai mult, Curtea constată că, în spiritul si litera art. 37 alin. (1)
din Constitutie, Legea sindicatelor, prin art. 2 alin. (1) teza a doua, în
conformitate cu care “Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau
o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si
persoanele în curs de calificare”, acordă persoanelor care nu-si desfăsoară
activitatea profesională în cadrul unui raport de muncă dreptul să adere la o
organizatie sindicală, “fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă”. O
asemenea prevedere de lege nu poate fi apreciată ca o restrângere a dreptului
de asociere.
Pentru aceleasi considerente Curtea constată că prin dispozitiile legale
criticate nu s-au încălcat nici prevederile art. 49 din Constitutie, în cauză
nefiind vorba de restrângerea exercitiului unor drepturi.
În consecintă, Curtea urmează să respingă critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea
sindicatelor, constatând că acest text este constitutional.
III. În opinia autorilor sesizării dispozitiile art. 30 din lege sunt
neconstitutionale prin raportare la prevederile art. 41 alin. (2), art. 135
alin. (1) si (6) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală,
referitoare la ocrotirea proprietătii private si la asigurarea protectiei
concurentei loiale.
Încălcarea ar consta în aceea că, prin obligarea angajatorilor de a
invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative să participe
în consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes economic,
social, cultural sau sportiv, se conferă posibilitatea imixtiunii oricărei
persoane care are calitatea de reprezentant al sindicatului în administrarea
proprietătii angajatorului si în conducerea propriilor afaceri.
Examinând această critică, Curtea retine că dispozitiile art. 30 din
lege reprezintă o modalitate de transpunere în legislatia internă a
dispozitiilor art. 21 din Carta socială europeană, revizuită, dispozitii prin
care se stabileste dreptul lucrătorilor la informare si consultare. În virtutea
acestui drept lucrătorii unei întreprinderi sau reprezentantii acestora urmează
să fie consultati, în timp util, asupra deciziilor propuse care sunt
susceptibile de a afecta în mod substantial interesele lor si, în special,
asupra celor care ar putea avea consecinte importante în privinta angajării în
întreprindere. Rezultă că prin textele de lege ce fac obiectul sesizării nu se
aduce atingere dispozitiilor privind proprietatea privată, cuprinse în art. 41
alin. (2), art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, si nici celor referitoare
la asigurarea protectiei concurentei loiale, cuprinse în art. 134 alin. (2)
lit. a) din Constitutie.
IV. În sfârsit, autorii obiectiei de neconstitutionalitate consideră că
dispozitiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care prevăd sanctionarea
contraventională a angajatorului care nu invită reprezentantii sindicatelor la
consiliile de administratie, contravin prevederilor art. 41 alin. (2) si ale
art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, prin aceea că reprezintă o imixtiune
în administrarea proprietătii.
Pentru aceleasi considerente care împiedică admiterea criticii de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din lege si aceasta urmează să fie
respinsă. Asa cum s-a retinut în cele expuse mai sus, participarea
reprezentantilor sindicatelor la consiliile de administratie are drept scop
informarea si consultarea lucrătorilor întreprinderii, care însă nu participă
la vot si, pe această cale, la administrarea proprietătii.
În consecintă, instituirea prin textul atacat a sanctiunii
contraventionale nu este contrară art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si
(6) din Constitutie, care consacră ocrotirea proprietătii private, care este
inviolabilă, în conditiile legii.
Fată de considerentele expuse în cele de mai sus, având în vedere
dispozitiile art. 9, 20, 37, art. 41 alin. (2), art. 49, art. 135 alin. (1) si
(6) si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2 alin. (3),
ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17 si următoarele din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constată că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua,
art. 30 si ale art. 50 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera
Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002, sunt
constitutionale.
Decizia se comunică Presedintelui României si se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I. Definitivă si obligatorie.
Dezbaterea a avut loc la data de 23 ianuarie 2003 si la aceasta au
participat: Nicoale Popa, presedinte, Costică Bulai, Nicolae Cochinescu,
Constantin Doldur, Kozsok.r G.bor, Petre Ninosu, Serban Viorel Stănoiu, Lucian
Stângu si Ioan Vida, judecători.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
pentru
alegerea vicepresedintilor Senatului în prima sesiune a anului 2003
În temeiul art. 61 alin. (2) si (5) din Constitutia României si al art.
26 si 27 din Regulamentul Senatului, republicat,
Senatul hotărăste:
Articol unic. - Se aleg în functia de vicepresedinte al Senatului
următorii senatori:
1. Alexandru Athanasiu - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat
si umanist)
2. Doru Ioan Tărăcilă - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si
umanist)
3. Gheorghe Buzatu - Grupul parlamentar al P.R.M.
4. Viorel Marian Pană - Grupul parlamentar al P.D.
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucuresti, 3
februarie 2003.
Nr. 1.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
pentru
alegerea secretarilor Senatului în prima sesiune a anului 2003
În temeiul art. 61 alin. (2) si (5) din Constitutia României si al art.
26 si 27 din Regulamentul Senatului, republicat,
Senatul hotărăste:
Articol unic. - Se aleg în functia de secretar al Senatului următorii
senatori:
1. Ion Predescu - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si
umanist)
2. Mihai Ungheanu - Grupul parlamentar al P.R.M.
3. Valentin-Zolt.n Pusk.s - Grupul parlamentar al U.D.M.R.
4. Paul Păcuraru - Grupul parlamentar al P.N.L.
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucuresti, 3
februarie 2003.
Nr. 2.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
pentru
alegerea chestorilor Senatului în prima sesiune a anului 2003
În temeiul art. 61 alin. (2) si (5) din Constitutia României si al art.
26 si 27 din Regulamentul Senatului, republicat,
Senatul hotărăste:
Articol unic. - Se aleg în functia de chestor al Senatului următorii
senatori:
1. Victor Apostolache - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si
umanist)
2. Dumitru Badea - Grupul parlamentar al P.R.M.
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucuresti, 3
februarie 2003.
Nr. 3.
HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR
pentru alegerea vicepresedintilor,
secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor
În temeiul art. 61 alin. (2) din Constitutia României, precum si al art.
23 si 24 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat,
Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aleg în functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor
următorii deputati:
- Viorel Hrebenciuc - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si
umanist)
- Ovidiu Cameliu Petrescu - Grupul parlamentar al P.S.D.
(social-democrat si umanist)
- Corneliu Ciontu - Grupul parlamentar al P.R.M.
- Puiu Hasotti - Grupul parlamentar al P.N.L.
Art. 2. - Se aleg în functia de secretar al Camerei Deputatilor
următorii deputati:
- Tudor Mohora - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si
umanist)
- Constantin Nită - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si
umanist)
- Nicolae Leonăchescu - Grupul parlamentar al P.R.M.
- László Borbély - Grupul parlamentar al U.D.M.R.
Art. 3. - Se aleg în functia de chestor al Camerei Deputatilor următorii
deputati:
- Alexandru Lăpusan - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si
umanist)
- Nicolae Vasilescu - Grupul parlamentar al P.R.M.
- Gheorghe Albu - Grupul parlamentar al P.D.
- Miron Ignat - Grupul parlamentar al minoritătilor nationale.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
Bucuresti, 3
februarie 2003.
Nr. 1.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL INDUSTRIEI
SI RESURSELOR
AGENTIA NATIONALĂ
PENTRU RESURSE MINERALE
privind lista perimetrelor petroliere
oferite pentru concesiune prin concurs de ofertă publică
Având în vedere:
- Legea petrolului nr. 134/1995, cu modificările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 1.265/1996 privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 134/1995 si modificarea si
completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.043/1995 privind unele măsuri în domeniul
cooperării cu parteneri străini la exploatarea de titei si gaze în România, cu
modificările ulterioare;
- Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor;
- prevederile Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr.
219/1998 privind regimul concesiunilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
216/1999;
- solicitările persoanelor juridice adresate Agentiei Nationale pentru
Resurse Minerale, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 368/1999 pentru
reorganizarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,
presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite următorul
ordin:
Art. 1. - Agentia Natională pentru Resurse Minerale, cu sediul în
Bucuresti, str. Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1, tel. + (40) 1 3132204, fax +
(40) 1 2107440, oferă în vederea concesionării perimetrele de explorare,
dezvoltare si exploatare petrolieră prezentate la lit. A din anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin si perimetrele de dezvoltare-exploatare si
exploatare petrolieră prezentate la lit. B din anexă.
Art. 2. - Durata concesionării operatiunilor petroliere este de maximum
30 de ani.
Art. 3. - Delimitarea perimetrelor si conditiile de participare la
concursul de ofertă publică vor fi stabilite prin procedura de licitatie, care
va fi pusă la dispozitie companiilor interesate în baza solicitării adresate
Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, în termen de 30 de zile de la data
publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 4. - Termenul de depunere a ofertelor, lista datelor disponibile, care vor fi puse la dispozitie companiilor interesate în baza unui acord de confidentialitate si cu plata tarifelor legale, precum si criteriile de evaluare a ofertelor vor fi precizate prin procedura de licitatie.
Art. 5. - Negocierea acordurilor de explorare, dezvoltare si exploatare
petrolieră începe după desemnarea ofertei câstigătoare pentru fiecare perimetru
si durează 90 de zile.
Art. 6. - Acordul de explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră
intră în vigoare după aprobarea sa de către Guvernul României.
Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse
Minerale,
Maria Iuliana Stratulat
Bucuresti, 24
decembrie 2002.
Nr. 208.
ANEXĂ*)
A. Lista perimetrelor de explorare,
dezvoltare si exploatare petrolieră
B. Lista perimetrelor de
dezvoltare-exploatare si exploatare petrolieră
În Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 191/2002 privind cresterile salariale
ce se vor acorda în anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a
salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si
personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a
indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 decembrie
2002, se fac următoarele rectificări:
- în anexa nr. VII/2a, la nr. crt. 37, în loc de: 29.935.000 se
va citi: 34.211.000;
- în anexa nr. VII/2a, la nr. crt. 38, în loc de: 25.270.000 se
va citi: 29.935.000;
- în anexa nr. VII/2b, la nr. crt. 37, în loc de: 32.630.000 se
va citi: 37.290.000;
- în anexa nr. VII/2b, la nr. crt. 38, în loc de: 27.545.000 se
va citi: 32.630.000.
În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 3/2003 privind acordarea unor
ajutoare de urgentă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
19 din 15 ianuarie 2003, se face următoarea rectificare:
- la coloana a patra, în loc de: Suma aprobată (mii lei) se va citi: Suma aprobată (milioane lei).
