MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 73         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 5 februarie 2003

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

54. - Legea sindicatelor

 

69. - Decret pentru promulgarea Legii sindicatelor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

1. - Hotărâre pentru alegerea vicepresedintilor Senatului în prima sesiune a anului 2003

 

2. - Hotărâre pentru alegerea secretarilor Senatului în prima sesiune a anului 2003

 

3. - Hotărâre pentru alegerea chestorilor Senatului în prima sesiune a anului 2003

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

1. - Hotărâre pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

208/2002. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind lista perimetrelor petroliere oferite pentru concesiune prin concurs de ofertă publică

 

Rectificări la: O.U.G nr. 191/2002; H.G. nr. 3/2003

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGEA SINDICATELOR

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Sindicatele, denumite în continuare organizatii sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislatia natională, în pactele, tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si în contractele colective de muncă si promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.

(2) Organizatiile sindicale sunt independente fată de autoritătile publice, de partidele politice si de patronate.

Art. 2. - (1) Persoanele încadrate în muncă si functionarii publici au dreptul să constituie organizatii sindicale si să adere la acestea. Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele în curs de calificare au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să adere la o organizatie sindicală.

(2) Pentru constituirea unei organizatii sindicale este necesar un număr de cel putin 15 persoane din aceeasi ramură sau profesiune, chiar dacă îsi desfăsoară activitatea la angajatori diferiti.

(3) Nici o persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau nu dintr-o organizatie sindicală.

(4) O persoană poate face parte în acelasi timp numai dintr-o singură organizatie sindicală.

Art. 3. - Salariatii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizatii sindicale, fără a fi necesară încuviintarea prealabilă a reprezentantilor lor legali.

Art. 4. - Persoanele care detin functii de conducere, functii de demnitate publică, conform legii, magistratii, personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Nationale si Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Protectie si Pază, Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, precum si din unitătile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizatii sindicale.

 

CAPITOLUL II

Constituirea, organizarea si functionarea organizatiilor sindicale

SECTIUNEA 1

Statutele organizatiilor sindicale

 

Art. 5. - Constituirea, organizarea, functionarea, reorganizarea si încetarea activitătii unei organizatii sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi, cu respectarea prezentei legi. În absenta unor prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea si încetarea activitătii organizatiei sindicale se vor aplica dispozitiile de drept comun privind încetarea persoanelor juridice.

Art. 6. - (1) Statutele organizatiilor sindicale cuprind prevederi cel putin cu privire la:

a) scopul constituirii, denumirea si sediul organizatiei sindicale;

b) modul în care se dobândeste si încetează calitatea de membru al organizatiei sindicale;

c) drepturile si îndatoririle membrilor;

d) modul de stabilire si încasare a cotizatiei;

e) organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere si de revocare, durata mandatelor si atributiile lor;

f) conditiile si normele de deliberare pentru modificarea statutului si de adoptare a hotărârilor;

g) mărimea si compunerea patrimoniului initial;

h) divizarea, comasarea sau dizolvarea organizatiei sindicale, transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului, cu specificarea că bunurile date în folosintă de către stat vor fi restituite acestuia.

(2) Statutele nu pot să contină prevederi contrare Constitutiei si legilor.

Art. 7. - (1) Organizatiile sindicale au dreptul de a-si elabora reglementări proprii, de a-si alege liber reprezentantii, de a-si organiza gestiunea si activitatea si de a-si formula programe proprii de actiune, cu respectarea legii.

(2) Este interzisă autoritătilor publice si patronatelor orice interventie de natură să limiteze ori să întrerupă exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

 

SECTIUNEA a 2-a

Conducerea organizatiilor sindicale

 

Art. 8. - Pot fi alesi în organele de conducere membri ai organizatiei sindicale care au capacitate de exercitiu deplină si nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârsirea infractiunii.

Art. 9. - Membrilor organelor de conducere alese ale organizatiilor sindicale li se asigură protectia legii contra oricăror forme de conditionare, constrângere sau limitare a exercitării functiilor lor.

Art. 10. - (1) În timpul mandatului si în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentantilor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei sindicale.

(2) Sunt interzise modificarea si/sau desfacerea contractelor individuale de muncă, atât ale reprezentantilor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale, cât si ale membrilor acestora, din initiativa angajatorului, pentru motive care privesc activitatea sindicală.

(3) Sunt exceptati de la aplicarea prevederilor alin. (1) cei care au fost revocati din functiile sindicale de conducere detinute pentru încălcarea prevederilor statutare sau legale.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător si raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

Art. 11. - (1) Pe perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizatia sindicală contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar aceasta îsi păstrează functia si locul de muncă avute anterior, precum si vechimea în muncă, respectiv în specialitate sau în functia publică detinută, în conditiile legii. Pe postul acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată.

(2) La revenirea în postul avut anterior persoanei aflate în situatia prevăzută la alin. (1) i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic decât cel ce putea fi obtinut în conditii de continuitate în acel post.

Art. 12. - Prin contractele colective de muncă sau, după caz, prin acorduri privind raporturile de serviciu se pot stabili, în conditiile legii, si alte măsuri de protectie în afara celor prevăzute la art. 10 alin. (1), (2) si (4) si la art. 11, pentru cei alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale.

Art. 13. - Organul de conducere al organizatiei sindicale are obligatia de a tine o evidentă a numărului de membri, a încasărilor si cheltuielilor de orice fel.

 

SECTIUNEA a 3-a

Dobândirea personalitătii juridice

 

Art. 14. - (1) Pentru dobândirea personalitătii juridice de către organizatia sindicală, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesulverbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îsi are sediul aceasta.

(2) La cererea de înscriere a organizatiei sindicale se anexează originalul si câte două copii certificate de reprezentantul legal de pe următoarele acte:

a) procesul-verbal de constituire a organizatiei sindicale, semnat de cel putin 15 membri fondatori;

b) statutul organizatiei sindicale;

c) lista membrilor din organul de conducere al organizatiei sindicale, cu mentionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii si domiciliului;

d) procura autentică a împuternicitului special, dată prin procesul-verbal de constituire prevăzut la lit. a).

Art. 15. - (1) Judecătoria competentă, potrivit art. 14 alin. (1), la primirea cererii de înscriere este obligată ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, să examineze:

a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 14 alin. (2);

b) dacă actul constitutiv si statutul organizatiei sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.

(2) În cazul în care constată că cerintele legale pentru constituirea organizatiei sindicale nu sunt îndeplinite, presedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art. 14 alin. (1), căruia îl solicită, în scris, remedierea neregularitătilor constatate, în termen de cel mult 7 zile.

(3) În cazul în care sunt întrunite cerintele prevăzute la alin. (1), instanta va proceda la solutionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizatiei sindicale.

(4) Instanta pronuntă o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.

(5) Hotărârea judecătoriei se comunică semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.

Art. 16. - (1) Hotârârea judecătoriei este supusă numai recursului.

(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronuntare.

(3) Recursul se judecă cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizatiei sindicale, în termen de 45 de zile. Instanta de recurs redactează decizia si restituie dosarul judecătoriei în termen de 5 zile de la pronuntare.

Art. 17. - (1) Judecătoria este obligată să tină un registru special, în care se înscriu: denumirea si sediul organizatiei sindicale, numele si prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum si numărul si data hotărârii judecătoresti definitive de admitere a cererii de înscriere.

(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronuntate de judecătorie.

Art. 18. - Organizatia sindicală dobândeste personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special prevăzut la art. 17 alin. (1) a hotărârii juecătoresti definitive de admitere a cererii.

Art. 19. - Originalul procesului-verbal de constituire si al statutului, pe care judecătoria certifică înscrierea, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie organizatiei sindicale, iar al doilea exemplar al tututor actelor prevăzute la art. 14 alin. (2), în copii certificate de împuternicitul special si vizate de judecătorie, se va păstra în arhiva acesteia.

Art. 20. - (1) Organizatia sindicală este obligată să aducă la cunostintă judecătoriei unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum si orice schimbare în compunerea organului de conducere.

(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozitiile art. 14-19.

(3) Judecătoria este obligată să mentioneze în registrul special prevăzut la art. 17 alin. (1) modificările din statut, precum si schimbările din compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale.

 

SECTIUNEA a 4-a

Patrimoniul organizatiei sindicale

 

Art. 21. - Bunurile mobile si imobile din patrimoniul organizatiilor sindicale pot fi folosite numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fără a putea fi împărtite între acestia.

Art. 22. - (1) Organizatia sindicală poate dobândi, în conditiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, orice fel de bunuri mobile si imobile necesare realizării scopului pentru care este înfiintată.

(2) Pentru imobilele din fondul locativ de stat folosite de organizatiile sindicale ca sedii se va plăti chirie corespunzătoare sediilor partidelor.

(3) Unitătile în care sunt constituite organizatii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în conditiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispozitia organizatiilor sindicale, spatiile corespunzătoare functionării acestora si să asigure dotările necesare desfăsurării activitătii prevăzute de lege.

(4) Pentru construirea de sedii proprii confederatiile si federatiile sindicale reprezentative pot primi, în conditiile prevăzute de lege, în concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativteritoriale. Închirierea sau concesionarea se face prin act administrativ emis de autoritatea competentă.

Art. 23. - Bunurile mobile si imobile dobândite de către o organizatie sindicală în conditiile prevăzute de lege, necesare întrunirilor acesteia, bibliotecii sau cursurilor de pregătire si perfectionare a membrilor organizatiilor sindicale, nu pot fi urmărite, cu exceptia celor necesare pentru plata datoriilor către stat.

Art. 24. - Cotizatia plătită de membrii organizatiei sindicale, în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, este deductibilă din baza de calcul a impozitului pe venit.

Art. 25. - (1) Organizatia sindicală poate, în conditiile prevăzute de statut:

a) să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;

b) să constituie case de ajutor proprii;

c) să editeze si să tipărească publicatii proprii, în vederea cresterii nivelului de cunoastere al membrilor săi si pentru apărarea intereselor acestora;

d) să înfiinteze si să administreze, în conditiile legii, în interesul membrilor săi, unităti de cultură, învătământ si cercetare în domeniul activitătii sindicale, unităti economico-sociale, comerciale, de asigurări, precum si bancă proprie pentru operatiuni financiare în lei si în valută;

e) să constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;

f) să organizeze si să sprijine material si financiar activitatea sportivă în asociatii si în cluburi sportive, precum si activităti cultural-artistice.

(2) În vederea realizării activitătilor prevăzute la alin. (1), sindicatele au dreptul, în conditiile legii, la obtinerea de credite.

Art. 26. - (1) Controlul activitătii financiare proprii a organizatiilor sindicale, precum si a unitătilor economico-sociale ale acestora se realizează prin comisia de cenzori care functionează potrivit statutului.

(2) Controlul asupra activitătii economico-financiare desfăsurate de organizatiile sindicale, precum si asupra stabilirii si virării obligatiilor fată de bugetul de stat se realizează de către organele administratiei de stat competente, potrivit legii.

 

SECTIUNEA a 5-a

Atributiile organizatiilor sindicale

 

Art. 27. - În vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, organizatiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin mediere, arbitraj sau conciliere, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva, potrivit statutelor proprii si în conditiile prevăzute de lege.

Art. 28. - (1) Organizatiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de muncă si contractele individuale de muncă, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, în fata instantelor judecătoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autorităti ale statului, prin apărători proprii sau alesi.

(2) În exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Actiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizatia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renuntă la judecată.

Art. 29. - Organizatiile sindicale pot adresa autoritătilor publice competente, potrivit art. 73 din Constitutie, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.

Art. 30. - (1) Angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.

(2) În scopul apărării drepturilor si promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor, organizatiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în conditiile legii, precum si cele privind constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, protectiei muncii si utilitătilor sociale, asigurărilor si protectiei sociale.

(3) Hotărârile consiliului de administratie sau ale altor organe asimilate acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizatiilor sindicale, în termen de 48 de ore de la data desfăsurării sedintei.

Art. 31. - Organizatiile sindicale constituite prin asociere, potrivit art. 41 alin. (2) si (3), la cererea organizatiilor sindicale din compunerea lor, pot delega reprezentanti care să trateze cu conducerile administrative ale unitătilor să le asiste sau să le reprezinte interesele acestora în toate situatiile.

 

SECTIUNEA a 6-a

Raporturile organizatiilor sindicale cu membrii lor

 

Art. 32. - Raporturile dintre organizatiile sindicale si membrii lor sunt reglementate prin prezenta lege si prin statutele acestora.

Art. 33. - (1) Membrii unei organizatii sindicale au dreptul de a se retrage din organizatia sindicală fără a avea obligatia de a arăta motivele.

(2) Membrii care se retrag din organizatia sindicală nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizatie sau a sumelor ori bunurilor donate.

Art. 34. - (1) Membrii alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale, personalul de specialitate si administrativ din aparatul acestora pot fi salarizati din fondurile organizatiei sindicale sau în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.

(2) În functiile de specialitate care necesită o calificare superioară pot fi angajati si salariati ai altor unităti, urmând ca acestia să îsi desfăsoare activitatea în afara programului de muncă, precum si pensionari.

(3) Persoanele încadrate potrivit alin. (2) pot cumula, în conditiile prevăzute de lege, salariul si, după caz, pensia cu veniturile obtinute din activitatea prestată la organizatia sindicală.

Art. 35. - (1) Membrii alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariati, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităti sindicale, fără afectarea drepturilor salariale.

(2) Numărul de zile cumulate pe an si numărul celor care pot beneficia de acestea se stabilesc prin contractul colectiv de muncă.

 

CAPITOLUL III

Reorganizarea si dizolvarea organizatiilor sindicale

 

Art. 36. - Organizatiile sindicale se pot dizolva prin hotărârea membrilor sau a delegatilor acestora, adoptată conform statutelor proprii.

Art. 37. - (1) În cazul dizolvării patrimoniul organizatiei sindicale se împarte conform dispozitiilor din statut sau, în lipsa unor astfel de prevederi, potrivit hotărârii adunării de dizolvare.

(2) Dacă statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului si nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotărâre în această privintă, tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti, sesizat de oricare membru al organizatiei sindicale, hotărăste asupra distribuirii patrimoniului, atribuindu-l unei organizatii din care face parte sindicatul sau, dacă nu face parte din nici o organizatie, unei alte organizatii sindicale cu specific asemănător.

Art. 38. - (1) În termen de 5 zile de la dizolvare, conducătorii organizatiei sindicale dizolvate sau lichidatorii patrimoniului sunt obligati să ceară instantei judecătoresti competente, care a operat înscrierea ei în registrul special ca persoană juridică, să facă mentiunea dizolvării organizatiei sindicale.

(2) După împlinirea termenului de 5 zile orice persoană interesată din rândul membrilor organizatiei sindicale poate să ceară instantei judecătoresti competente efectuarea mentiunii prevăzute la alin. (1).

(3) Această mentiune se va face pe pagina si la locul unde s-a făcut înscrierea în registrul special.

Art. 39. - Organizatiile sindicale nu pot fi dizolvate si nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispozitie ale autoritătilor administratiei publice sau ale patronatelor.

Art. 40. - În cazul reorganizării unei organizatii sindicale, hotărârile asupra patrimoniului se iau de către organele de conducere ale acesteia, dacă statutul nu prevede altfel.

 

CAPITOLUL IV

Forme de asociere a organizatiilor sindicale

 

Art. 41. - (1) Organizatiile sindicale legal constituite se pot asocia după criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau după criteriul teritorial.

(2) Două sau mai multe organizatii sindicale constituite la nivelul unor unităti diferite din aceeasi ramură de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federatii sindicale.

(3) Două sau mai multe federatii sindicale din ramuri de activitate sau profesiuni diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederatii sindicale.

(4) Federatiile sindicale si confederatiile pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale.

Art. 42. - (1) Federatiile si confederatiile constituite prin asociere, potrivit art. 41 alin. (2) si (3), dobândesc personalitate juridică potrivit dispozitiilor prezentei legi.

(2) În vederea dobândirii personalitătii juridice, împuternicitul special al federatiei sau confederatiei va depune la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti în a cărui rază teritorială îsi are sediul o cerere pentru dobândirea personalitătii juridice, însotită de următoarele acte:

a) hotărârea de constituire a federatiei sau confederatiei;

b) hotărârile organizatiilor sindicale de a se asocia într-o federatie sau confederatie, semnate de reprezentantii legali ai acestora;

c) copii legalizate ale hotărârilor judecătoresti de dobândire a personalitătii juridice, rămase definitive, ale organizatiilor sindicale care se asociază;

d) statutul federatiei sau confederatiei constituite;

e) lista membrilor din organul de conducere, continând numele, prenumele, codul numeric personal si functia.

Art. 43. - Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 41 alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federatiilor sau a confederatiilor sindicale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop împuternicitul special al federatiei sau confederatiei va depune o cerere de dobândire a personalitătii juridice la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti în a cărui rază teritorială îsi are sediul uniunea, însotită de hotărârea federatiei sau a confederatiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federatiilor si/sau confederatiilor si de copiile legalizate ale hotărârilor judecătoresti de dobândire a personalitătii juridice, rămase definitive.

Art. 44. - (1) Tribunalul competent prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art. 43, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, să examineze:

a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, după caz;

b) dacă actul constitutiv si statutul organizatiilor sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.

(2) În cazul în care constată că cerintele legale pentru constituirea organizatiilor sindicale nu sunt îndeplinite, presedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art. 43, căruia îi solicită, în scris, remedierea, în termen de cel mult 7 zile, a neregularitătilor constatate.

(3) În cazul în care sunt întrunite cerintele prevăzute la alin. (1), instanta va proceda la solutionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.

(4) Instanta pronuntă o hotărâre motivată de admitere sau respingere a cererii.

(5) Hotărârea tribunalului se comunică semnatarului cererii de înscriere în registrul special, în termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.

Art. 45. - (1) Hotărârea tribunalului este supusă numai recursului.

(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronuntare.

(3) Recursul se judecă, cu citarea împuternicitului special, în termen de 45 de zile. Instanta de recurs redactează decizia si restituie dosarul tribunalului, în termen de 5 zile de la pronuntare.

Art. 46. - (1) Tribunalele sunt obligate să tină un registru special, în care vor consemna: denumirea si sediul organizatiilor sindicale constituite prin asociere, numele si prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum si numărul si data hotărârii judecătoresti definitive de admitere a cererii de înscriere.

(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronuntate de tribunal.

Art. 47. - Organizatia sindicală constituită prin asociere dobândeste personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti de admitere a cererii de înscriere în registrul special.

Art. 48. - Originalul procesului-verbal de constituire si al statutului, pe care tribunalul certifică înscrierea, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie organizatiei sindicale constituite prin asociere, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, în copii certificate de împuternicitul special si vizate de tribunal, se va păstra în arhiva acestuia.

Art. 49. - (1) Organizatia sindicală constituită prin asociere este obligată să aducă la cunostintă tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum si orice schimbare în compunerea organului de conducere.

(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile în mod corespunzător dispozitiile art. 42-48.

(3) Instanta este obligată să mentioneze în registrul special modificările din statut, precum si schimbările din compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale.

Art. 50. - Organizatiile sindicale se pot afilia la organizatii similare internationale.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni

 

Art. 51. - Constituie contraventii următoarele fapte si se sanctionează astfel:

a) încălcarea de către membrii alesi în organul de conducere al organizatiei sindicale a obligatiei prevăzute la art. 38 alin. (1), cu amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei;

b) încălcarea dispozitiilor art. 30 alin. (1), cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Art. 52. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către personalul împuternicit de ministrul muncii si solidaritătii sociale.

(2) Contraventiilor prevăzute la art. 51 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 53. - (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei următoarele fapte:

a) împiedicarea exercitiului dreptului de liberă organizare sau asociere sindicală, în scopurile si în limitele prevăzute de prezenta lege;

b) conditionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atributiilor functiei membrilor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale;

c) furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobândirea personalitătii juridice a organizatiei sindicale, precum si în timpul fiintării acesteia.

(2) Actiunea penală este pusă în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în conformitate cu dispozitiile Codului de procedură penală, cu exceptia infractiunii prevăzute la alin. (1) lit. c).

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 54. - Cererile si actele de procedură ale organizatiilor sindicale în fata instantelor judecătoresti sau actele de procedură întocmite pentru acestea sunt scutite de taxă de timbru.

Art. 55. - În termen de 90 de zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, organizatiile sindicale existente la data intrării în vigoare a prezentei legi vor pune de acord statutele proprii cu prevederile acesteia.

Art. 56. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 24 ianuarie 2003.

Nr. 54.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii sindicatelor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea sindicatelor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 ianuarie 2003.

Nr. 69.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 25

din 22 ianuarie 2003

cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 si ale art. 51 lit. b)

din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002

 

Curtea Constitutională a fost sesizată, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, la data de 16 decembrie 2002, de 54 de deputati apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Democrat, în vederea declansării controlului de constitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 8, art. 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstitutionalitate, cei 54 de deputati sunt următorii: Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Drăgănescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cătălin Micula, Monica Octavia Muscă, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Călin Popescu Tăriceanu, Vasile Predică, Dan Radu Rusanu, Nini Săpunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica, Radu Stroe, Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costică Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzăverde, Paula Maria Ivănescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Gheorghe-Liviu Negoită, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Stefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alexandru Sassu, Mihai Stănisoară, Mircea Nicu Toader si Adriean Videanu.

Sesizarea a fost trimisă Curtii Constitutionale cu Adresa nr. 51/661 din 16 decembrie 2002 a Secretariatului General al Camerei Deputatilor si a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 5.181 din 17 decembrie 2002, formând obiectul Dosarului nr. 532A/2002.

Prin sesizare se solicită Curtii Constitutionale să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 8, 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor. În sesizare sunt formulate următoarele critici de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege mentionate mai sus:

Referitor la art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, potrivit căruia organizatiile sindicale sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislatia natională, pactele, tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si în contractele colective de muncă si promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora, se sustine că textul excede dispozitiilor constitutionale care limitează atributiile sindicatelor exclusiv la drepturile si interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor organizatiilor sindicale. În felul acesta se încalcă Constitutia, care stabileste drepturile fundamentale, dintre care unele, si anume dreptul la viată si la integritate fizică, dreptul la informatie, dreptul la învătătură, dreptul la vot, dreptul de a fi ales, dreptul la mostenire, sunt drepturi civile si politice ce nu pot face obiectul apărării lor de către sindicate. Dacă se admite că organizatiile sindicale pot apăra si drepturile politice, se încalcă si art. 10 din Conventia nr. 87/1948 a Organizatiei Internationale a Muncii privind libertatea sindicală si protectia dreptului sindical, ratificată de România prin Decretul nr. 213/1957, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958, precum si art. 1 din Legea patronatelor nr. 356/2001, prin care se consacră caracterul apolitic al sindicatelor. Se mai arată că inexistenta unei prevederi exprese, în acest sens, în Legea sindicatelor poate conduce la legitimarea sindicatelor ca partide politice, ceea ce este inadmisibil si în raport cu practica Comitetului pentru libertate sindicală al Biroului International al Muncii, practică din care se mentionează raportul 291 al Comitetului, Cazul nr. 1.699, paragraful 544, raportul 270 al Comitetului, Cazul 1.550 si jurisprudenta Comitetului 1985, paragraful 355.

Referitor la dispozitiile art. 2 alin. (1), potrivit cărora numai persoanele încadrate în muncă si functionarii publici au dreptul să constituie organizatii sindicale, iar persoanele care exercită o meserie sau o profesie independentă, membrii cooperatori, agricultorii si persoanele în curs de calificare au dreptul doar să adere la organizatia sindicală, se sustine că sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 37 alin. (1) care garantează asocierea liberă în sindicate a tuturor cetătenilor si ale art. 49 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. În acelasi sens se invocă prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii, în conformitate cu care sindicatele sunt organizatii ale lucrătorilor si nu numai ale persoanelor încadrate în muncă si functionarilor publici.

Referitor la dispozitiile art. 8 din Legea sindicatelor, se sustine că sunt neconstitutionale, deoarece, prin redactarea formulată de Camerele reunite, se creează posibilitatea ca “aceleasi persoane să reprezinte atât sindicatul, cât si autoritatea publică în negocierile privind drepturile specifice”, adică o sinterferentă între functia executivă, cea legislativă si cea de lider de sindicat”, încălcându-se în felul acesta prevederile art. 9 din Constitutie.

Referitor la dispozitiile art. 30 din lege, se consideră “că obligarea prin lege a angajatorului de a invita reprezentanti ai sindicatelor la consiliile de administratie, de a le furniza informatii în legătură cu constituirea si folosirea fondurilor, cât si obligarea comunicării în scris a hotărârilor consiliului de administratie încalcă flagrant dreptul angajatorului de a-si conduce propriile afaceri”, precum si art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, care consacră protectia concurentei loiale. De asemenea, se consideră că acest text încalcă si dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (2), referitor la ocrotirea în mod egal, prin lege, a proprietătii private, indiferent de proprietar, precum si ale art. 135 alin. (1) si (6) privitor la ocrotirea si inviolabilitatea proprietătii private.

Cât priveste dispozitiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care consacră posibilitatea sanctionării contraventionale a angajatorului pentru nerespectarea dispozitiilor art. 30 alin. (1) din aceeasi lege, autorii sesizării sustin că acestea “confirmă intentia clară a legiuitorului de a da si ocroti posibilitatea altor persoane de a se imixtiona în modul de administrare a proprietătii”, ceea ce contravine art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie. În sensul acestor sustineri se invocă art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră libertatea de întrunire si asociere a persoanelor pentru apărarea intereselor acestora, dar “nu garantează sindicatelor si nici membrilor lor dreptul de a fi consultate de către stat”.

În conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a prezenta, în scris, punctele lor de vedere.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/1.254/RG din 9 ianuarie 2003, în sensul că sesizarea este nefondată.

Referitor la critica de neconstitutionalitate având ca obiect art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se întemeiază pe următoarele considerente:

Conform art. 9 din Constitutia României, “Sindicatele se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit cu statutele lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor”.

Din analiza textului constitutional apare ca evident faptul că sindicatele nu sunt obligate să apere doar drepturile si interesele prevăzute de legislatia natională. Mai mult, conform art. 11 alin. (2) din Constitutie, având în vedere faptul că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, sindicatele trebuie să apere drepturile si interesele ce rezultă din legislatia natională, dar si pe cele ce rezultă din tratatele internationale ratificate de autoritatea legiuitoare.

În raport cu cele precizate, art. 9 din Constitutie statuează generic contributia sindicatelor la apărarea drepturilor si promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor, nedistingând după cum acestea provin din legislatia natională sau din legislatia internatională, ratificată de România.

În ceea ce priveste sustinerea autorilor sesizării, conform căreia lipsa prevederii exprese a caracterului apolitic al sindicatelor în cadrul art. 1 din Legea sindicatelor conduce la încălcarea art. 9 din Constitutie si a conventiei mentionate, se remarcă faptul că textul constitutional nu prevede expres caracterul politic sau apolitic al sindicatelor, ca atare, nu este încălcat acest articol. Totodată la alin. (2) al art. 1 din Legea sindicatelor se prevede faptul că organizatiile sindicale sunt independente fată de partidele politice, ceea ce înseamnă asigurarea autonomiei acestora, înlăturarea oricăror subordonări politice si a oricărei ingerinte. Textul de lege si principiul ce derivă din el se referă la organizatiile sindicale si nu la membrii acestora.

Legiuitorul nu a considerat necesară includerea expresă a caracterului apolitic al sindicatului, din moment ce acesta apără drepturi si promovează interese concrete, individualizate în cuprinsul art. 1 alin. (1).

În legătură cu art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948, adoptată de Organizatia Internatională a Muncii, invocat în motivarea sesizării, se retine că potrivit acestui text termenul organizatie înseamnă orice organizatie de muncitori si patroni având drept scop să promoveze si să apere interesele muncitorilor sau ale patronilor. Din conventie nu rezultă, asadar, nici obligativitatea caracterului apolitic expres prevăzut al unui sindicat si nici categoria de interese apărate si promovate de acesta, astfel încât conventia ratificată de România este pe deplin respectată. Cu referire la critica privind neconstitutionalitatea art. 2 alin. (1) din Legea sindicatelor presedintele Camerei Deputatilor apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece sindicatul este creat să apere drepturile angajatilor. El ia nastere tocmai în vederea negocierii în fata patronilor a contractului colectiv de muncă prin care sindicatul poate să promoveze interesele celor pe care-i reprezintă, deci interesele salariatilor. Din legislatia muncii rezultă ca necesară îndeplinirea calitătii de salariat în vederea constituirii sindicatului, întrucât, potrivit art. 7 din noul Cod al muncii, salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale, iar potrivit art. 218 din acelasi cod, sindicatele participă prin reprezentantii proprii, în conditiile legii, la negocierea si încheierea contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autoritătile publice si cu patronatele, precum si în structurile specifice dialogului social.

Ca atare, cât timp nu există, pe de o parte, angajator, iar pe de altă parte, salariat si între cele două părti, raporturi de muncă oficiale, nu se poate discuta de o negociere a contractului colectiv de muncă, de tratative cu autoritătile publice si cu patronatele sau de o participare în structurile de dialog social.

În ceea ce priveste sustinerea autorilor sesizării în sensul că, potrivit conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii, sindicatele sunt organizatii ale lucrătorilor, iar restrângerea posibilitătii de constituire de organizatii sindicale doar la calitatea de salariat sau functionar public contravine art. 37 alin. (1) si art. 49 din Constitutie, nici această afirmatie nu poate fi acceptată. Potrivit art. 2 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948, muncitorii si patronii, fără nici o deosebire, au dreptul, fără autorizatie prealabilă, să constituie organizatii la alegerea lor, precum si să se afilieze la aceste organizatii, cu singura conditie de a se conforma statutelor acestora din urmă, asadar singura categorie a persoanelor care pot să constituie organizatii sindicale rămâne aceea a persoanelor aflate în raporturi de muncă cu un angajator, întrucât nici în conventie nu apare termenul de lucrător, ci acela de muncitor raportat la un patron. Ca atare, trebuie să existe un raport de muncă între patron si muncitor sau, în termenii folositi în legislatia noastră, între angajator si salariat.

În ceea ce priveste critica referitoare la art. 8 alin. (2) din Legea sindicatelor, se consideră că, întrucât prevederea contestată nu se regăseste în Legea sindicatelor, aceasta nu poate forma obiectul sesizării.

Cu referire la critica formulată în legătură cu dispozitiile art. 30 din lege, se arată că obligatiile prevăzute în sarcina angajatorului trebuie privite ca obligatii esentiale pentru asigurarea dreptului la muncă al salariatilor si solidarizarea acestora cu angajatorul în scopul realizării efortului colectiv necesar valorificării capitalului. Se mai arată că folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, protectiei muncii si utilitătilor sociale se concretizează în rezultatele financiare descrise în bilantul contabil care se publică în Monitorul Oficial al României, neavând caracter secret si neputând prejudicia compania. Pentru aceste considerente se apreciază că art. 30 din Legea sindicatelor nu este contrar prevederilor art. 41 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.

În sfârsit, se arată că si critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor trebuie înlăturată, deoarece măsura de protectie instituită prin acest text are ca temei juridic asigurarea accesului salariatilor la informatiile care sunt de interes public, iar transparenta între angajator si salariati este un fapt indispensabil pentru buna desfăsurare a activitătii unitătii.

De altfel, se consideră că delegatii organizatiilor sindicale participă în consiliile de administratie la discutarea problemelor ce intră în sfera intereselor salariatilor, dar nu au drept de vot, ceea ce înseamnă că intentia legiuitorului a fost de protejare a transparentei decizionale si nu de a conferi acestora atributii ce contravin protectiei proprietătii private, garantată în art. 41 alin. (1) din Constitutie. Aceste argumente justifică si înlăturarea afirmatiilor privind încălcarea dispozitiilor art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.

Critica dispozitiilor art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, prin raportare la art. 11 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât sanctionarea contraventiei prevăzute de art. 51 lit. b) nu contravine dispozitiilor referitoare la dreptul persoanei de a se constitui în sindicate si de a se afilia la acestea.

Presedintele Senatului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. I/991 din 20 ianuarie 2003, în sensul că sesizarea de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele criticate fiind concordante cu Constitutia si cu documentele internationale invocate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/14.523/A.N. din 9 ianuarie 2003, în sensul că sesizarea de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozitiile art. 1 din Legea sindicatelor nu aduc atingere art. 9 si 20 din Constitutie si nici art. 10 din Conventia nr. 87/1948 a Organizatiei Internationale a Muncii. Art. 9 din Constitutie nu face nici o distinctie atunci când stabileste rolul sindicatelor de a contribui la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor, după cum acestea sunt prevăzute în legislatia natională sau în acte internationale, ratificate de Parlament, iar potrivit art. 10 din conventie, care nu face nici un fel de referire la caracterul apolitic al sindicatelor, termenul organizatie înseamnă orice organizatie de muncitori si patroni având drept scop să promoveze si să apere interesele muncitorilor sau ale patronilor.

Se consideră că art. 2 alin. (1) din Legea sindicatelor, care stabileste că numai persoanele încadrate în muncă si functionarii publici au dreptul să constituie organizatii sindicale, iar celelalte persoane care exercită o meserie sau o profesie independentă au dreptul doar să adere la o organizatie sindicală, este în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 37 si 49. Se arată în acest sens că, potrivit art. 9 teza a doua din Constitutie, statutul de salariat presupune existenta unor raporturi de muncă între angajator si salariat, iar prin dispozitiile criticate legiuitorul a înteles să dea posibilitatea si celorlalte categorii de persoane, care nu se găsesc în raporturi de muncă, să adere, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, la o organizatie sindicală. Se mai arată că, pe de altă parte, potrivit art. 37 din Constitutie, categoriile de persoane care pot constitui sindicate au posibilitatea de a se organiza si în alte forme si tipuri de organizatii de drept public. Cât priveste invocarea încălcării Conventiei nr. 87/1948 a Organizatiei Internationale a Muncii, care stabileste că sindicatele sunt organizatii ale lucrătorilor si nu numai ale persoanelor încadrate în muncă si functionarilor publici, si, implicit, a încălcării art. 49 din Constitutie, se arată că în conventie nu se mentionează categoria de lucrător, ci aceea de muncitor alături de patron, ceea ce presupune existenta unui raport de muncă pe bază de contract.

În continuare se consideră că, întrucât art. 8 din Legea sindicatelor cuprinde un singur alineat, critica autorilor sesizării, referitoare la eliminarea, în sedinta Camerelor reunite, a alin. (2) al acestui articol “nu este de acceptat”, în lipsa textului.

Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 30 din Legea sindicatelor, prin care legiuitorul a înteles să stabilească cadrul juridic necesar organizatiilor sindicale pentru ca ele să-si poată realiza scopul si care, în opinia autorilor sesizării, încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, Guvernul consideră că acestea nu aduc atingere textelor mentionate si, în plus, continutul lor concordă cu reglementările internationale în materie.

În sfârsit, în legătură cu critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, prin raportare la art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, se consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece, “în măsura în care în consiliile de administratie se discută probleme de interes profesional, economic, social, cultural si sportiv, care tin de esenta organizatiilor sindicale”, este necesară invitarea delegatilor alesi ai organizatiei de a participa la lucrări, iar instituirea contraventiei este o măsură de protectie a salariatilor ce nu contravine protectiei proprietătii private. De asemenea, se arată că sanctionarea contraventiei prevăzute la art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor nu este contrară nici art. 11 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră libertatea de întrunire pasnică si libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 8, 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunte asupra acestei sesizări de neconstitutionalitate.

Obiectul sesizării îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 8, 30 si în art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, al căror continut este următorul:

- Art. 1: “(1) Sindicatele, denumite în continuare organizatii sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislatia natională, în pactele, tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si în contractele colective de muncă si promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.

(2) Organizatiile sindicale sunt independente fată de autoritătile publice, de partidele politice si de patronate.”;

- Art. 2 alin. (1): “Persoanele încadrate în muncă si functionarii publici au dreptul să constituie organizatii sindicale si să adere la acestea. Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele în curs de calificare au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să adere la o organizatie sindicală.”;

- Art. 8: “Pot fi alesi în organele de conducere membri ai organizatiei sindicale care au capacitate de exercitiu deplină si nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârsirea infractiunii.” ;

- Art. 30: “(1) Angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.

(2) În scopul apărării drepturilor si promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor, organizatiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în conditiile legii, precum si cele privind constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, protectiei muncii si utilitătilor sociale, asigurărilor si protectiei sociale.

(3) Hotărârile consiliului de administratie sau ale altor organe asimilate acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizatiilor sindicale, în termen de 48 de ore de la data desfăsurării sedintei.”;

- Art. 51 lit. b): “încălcarea dispozitiilor art. 30 alin. (1), cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei.”

În motivarea sesizării de neconstitutionalitate se sustine că aceste texte de lege încalcă dispozitiile art. 9, 20, 37, art. 41 alin. (2), art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, care au următorul cuprins:

- Art. 9: “Sindicatele se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit cu statutele lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia universală a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.” ;

- Art. 37: “(1) Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate si în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitătii, a integritătii sau a independentei României sunt neconstitutionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.”;

- Art. 41 alin. (2): “Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 134 alin. (2) lit. a): “(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”;

- Art. 135 alin. (1) si (6): “(1) Statul ocroteste proprietatea.

……………………………………………………………………..

(6) Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă.”

De asemenea, autorii sesizării invocă si încălcarea dispozitiilor art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală si protectia dreptului sindical, adoptată de Organizatia Internatională a Muncii, ratificată de România prin Decretul nr. 213/1957, precum si ale art. 11 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dispozitii având următorul continut:

- Art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală si protectia dreptului sindical: “În prezenta conventie, termenul de ÇorganizatieČ înseamnă orice organizatie a lucrătorilor sau a celor ce angajează care are drept scop să promoveze si să apere interesele lucrătorilor sau ale celor ce angajează.”;

- Art. 11 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pasnică si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.”

Examinând sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

În legătură cu critica privind neconstitutionalitatea art. 8 din lege ca urmare a eliminării, în sedinta comună a celor două Camere ale Parlamentului, a alin. (2) al acestui articol, Curtea Constitutională nu este competentă să se pronunte. Potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, coroborat cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, Curtea se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, înainte de promulgarea acestora. Controlul constitutionalitătii legilor, înainte de promulgarea lor, presupune controlul acestora în forma în care ele au fost adoptate de Parlament, iar nu a unui text ce nu a fost adoptat si care, în realitate, nu este un text de lege. Prin urmare, Curtea nu este competentă să verifice, asa cum se solicită în sesizare, constitutionalitatea

unui text care nu a fost adoptat de Parlament.

Curtea retine, de asemenea, că, în realitate, criticile de neconstitutionalitate referitoare la art. 1 din Legea sindicatelor vizează prevederile alin. (1) al articolului, iar cele privind art. 2 din aceeasi lege au în vedere dispozitiile alin. (2) teza a doua a textului. În consecintă, prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 si ale art. 50 lit. b) din Legea sindicatelor.

I. Sesizarea vizează în primul rând dispozitiile art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, a căror neconstitutionalitate constă, potrivit opiniei autorilor, în aceea că extind scopul activitătii sindicatelor dincolo de limitele prevăzute de Constitutie si de Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală si protectia dreptului sindical, adoptată de Organizatia Internatională a Muncii. Astfel, în timp ce prin art. 9 din Constitutie si prin art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948, activitatea sindicală este limitată la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor, prin art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, scopul pentru care sunt constituite aceste organizatii este extins si la drepturi de altă natură, cum ar fi: dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, dreptul la informatie, dreptul la învătătură, dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul la mostenire, altfel spus, drepturi civile si politice ce nu pot face obiectul apărării lor de către sindicate. Se consideră că modul în care este redactat art. 1 alin. (1) din lege poate conduce la legitimarea sindicatelor ca partide politice, ceea ce, potrivit practicii Comitetului pentru libertate sindicală al Biroului International al Muncii, este inadmisibil.

Examinând critica formulată de autorii sesizării, Curtea constată că din continutul art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor nu rezultă că scopul activitătii sindicatelor ar putea viza si alte drepturi decât cele prevăzute de art. 9 din Constitutie si de art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală si protectia dreptului sindical, adoptată de Conferinta generală a Organizatiei Internationale a Muncii. Astfel, potrivit art. 9 din Constitutie, “Sindicatele se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit cu statutele lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor”, iar conform art. 10 din conventie, “În prezenta conventie, termenul de «organizatie» înseamnă orice organizatie a lucrătorilor sau a celor ce angajează care are drept scop să promoveze si să apere interesele lucrătorilor sau ale celor ce angajează”. Scopul activitătii sindicatelor, prevăzut de aceste dispozitii, nu este extins, asa cum sustin autorii sesizării, prin art. 1 alin. (1) din lege, în conformitate cu care “Sindicatele, denumite în continuare organizatii sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislatia natională, în pactele, tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si în contractele colective de muncă si promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora”.

Curtea constată că textul de lege criticat defineste cu claritate scopul activitătii organizatiilor sindicale, prin raportare la “apărarea drepturilor” si “promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive” ale membrilor acestora. Din faptul că textul nominalizează izvoarele drepturilor a căror apărare formează scopul activitătii sindicatelor, si anume legislatia natională, pactele, tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si contractele colective de muncă, nu se poate întelege că legea are în vedere toate categoriile de drepturi prevăzute în aceste acte normative sau, mai precis, si drepturile civile sau politice, care prin natura lor nu intră în limitele constitutionale ale activitătii sindicale.

În acest sens Curtea observă că scopul activitătii sindicale, definit generic în art. 1 alin. (1) din lege, este reafirmat în dispozitiile sectiunii a 5-a din aceasta, intitulată Atributiile organizatiilor sindicale, în care, la art. 28 alin. (1) si la art. 30 alin. (2), se precizează categoriile de drepturi pe care sindicatele sunt chemate să le apere. Astfel, în conformitate cu art. 28 alin. (1), “Organizatiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de muncă si contractele individuale de muncă, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici […]”, iar art. 30 alin. (2) se referă expres la apărarea “drepturilor si promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor organizatiilor sindicale”.

Curtea mai constată că nici din textele de lege citate si nici din vreun alt articol al Legii sindicatelor nu rezultă, asa cum sustin autorii sesizării, că organizatiile sindicale ar putea fi “legitimate ca partide politice” sau că ar putea să-si propună ca obiectiv apărarea si promovarea altor categorii de drepturi si interese ale salariatilor decât cele prevăzute de art. 9 din Constitutie si de art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii. Fată de cele arătate, pe baza interpretării sistematice a normelor mentionate, Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor sunt constitutionale.

II. Cu referire la dispozitiile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea sindicatelor, autorii sesizării sustin că acestea încalcă prevederile art. 37 si 49 din Constitutie, prin excluderea posibilitătii constituirii de organizatii sindicale de către alte categorii de “lucrători” decât “persoanele încadrate în muncă si functionarii publici”. Astfel, potrivit art. 37 alin. (1) din Constitutie, “Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate si în alte forme de asociere”, iar potrivit art. 9, “Sindicatele se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit cu statutele lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor”. De asemenea, potrivit Conventiei nr. 87 din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii, sindicatele sunt organizatii ale lucrătorilor. Nici Constitutia si nici conventia nu limitează categoriile de cetăteni, respectiv de lucrători, care se pot asocia în organizatii sindicale.

Curtea constată că în sistemul Constitutiei sindicatele constituie asociatii ale salariatilor, adică ale persoanelor care îsi desfăsoară activitatea profesională în cadrul unor raporturi de muncă. Aceeasi conceptie se desprinde din Conventia nr. 87 din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii, care la art. 2 si următoarele face distinctie între “lucrători” si “cei care angajează”, între “organizatiile lucrătorilor” si “organizatiile celor ce angajează”, rezultând în mod evident că în toate cazurile, deci si în cazul lucrătorilor si în cazul “celor care angajează”, conventia se referă la persoane care îsi desfăsoară activitatea în cadrul unor raporturi de muncă. Asa fiind, raportând dispozitiile de lege criticate la dispozitiile invocate ca fiind încălcate, Curtea nu retine vreo contradictie între acestea.

Faptul că prin prevederile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea sindicatelor nu se acordă si altor persoane decât cele aflate într-un raport de muncă dreptul de a constitui organizatii sindicale nu reprezintă o încălcare a dispozitiilor constitutionale si a normelor internationale mentionate, de vreme ce nici acestea nu prevăd asemenea drepturi.

Mai mult, Curtea constată că, în spiritul si litera art. 37 alin. (1) din Constitutie, Legea sindicatelor, prin art. 2 alin. (1) teza a doua, în conformitate cu care “Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele în curs de calificare”, acordă persoanelor care nu-si desfăsoară activitatea profesională în cadrul unui raport de muncă dreptul să adere la o organizatie sindicală, “fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă”. O asemenea prevedere de lege nu poate fi apreciată ca o restrângere a dreptului de asociere.

Pentru aceleasi considerente Curtea constată că prin dispozitiile legale criticate nu s-au încălcat nici prevederile art. 49 din Constitutie, în cauză nefiind vorba de restrângerea exercitiului unor drepturi.

În consecintă, Curtea urmează să respingă critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea sindicatelor, constatând că acest text este constitutional.

III. În opinia autorilor sesizării dispozitiile art. 30 din lege sunt neconstitutionale prin raportare la prevederile art. 41 alin. (2), art. 135 alin. (1) si (6) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, referitoare la ocrotirea proprietătii private si la asigurarea protectiei concurentei loiale.

Încălcarea ar consta în aceea că, prin obligarea angajatorilor de a invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes economic, social, cultural sau sportiv, se conferă posibilitatea imixtiunii oricărei persoane care are calitatea de reprezentant al sindicatului în administrarea proprietătii angajatorului si în conducerea propriilor afaceri.

Examinând această critică, Curtea retine că dispozitiile art. 30 din lege reprezintă o modalitate de transpunere în legislatia internă a dispozitiilor art. 21 din Carta socială europeană, revizuită, dispozitii prin care se stabileste dreptul lucrătorilor la informare si consultare. În virtutea acestui drept lucrătorii unei întreprinderi sau reprezentantii acestora urmează să fie consultati, în timp util, asupra deciziilor propuse care sunt susceptibile de a afecta în mod substantial interesele lor si, în special, asupra celor care ar putea avea consecinte importante în privinta angajării în întreprindere. Rezultă că prin textele de lege ce fac obiectul sesizării nu se aduce atingere dispozitiilor privind proprietatea privată, cuprinse în art. 41 alin. (2), art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, si nici celor referitoare la asigurarea protectiei concurentei loiale, cuprinse în art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

IV. În sfârsit, autorii obiectiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care prevăd sanctionarea contraventională a angajatorului care nu invită reprezentantii sindicatelor la consiliile de administratie, contravin prevederilor art. 41 alin. (2) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, prin aceea că reprezintă o imixtiune în administrarea proprietătii.

Pentru aceleasi considerente care împiedică admiterea criticii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din lege si aceasta urmează să fie respinsă. Asa cum s-a retinut în cele expuse mai sus, participarea reprezentantilor sindicatelor la consiliile de administratie are drept scop informarea si consultarea lucrătorilor întreprinderii, care însă nu participă la vot si, pe această cale, la administrarea proprietătii.

În consecintă, instituirea prin textul atacat a sanctiunii contraventionale nu este contrară art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, care consacră ocrotirea proprietătii private, care este inviolabilă, în conditiile legii.

Fată de considerentele expuse în cele de mai sus, având în vedere dispozitiile art. 9, 20, 37, art. 41 alin. (2), art. 49, art. 135 alin. (1) si (6) si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2 alin. (3), ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17 si următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 si ale art. 50 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 9 decembrie 2002, sunt constitutionale.

Decizia se comunică Presedintelui României si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă si obligatorie.

Dezbaterea a avut loc la data de 23 ianuarie 2003 si la aceasta au participat: Nicoale Popa, presedinte, Costică Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsok.r G.bor, Petre Ninosu, Serban Viorel Stănoiu, Lucian Stângu si Ioan Vida, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

HOTĂRÂRI A L E SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru alegerea vicepresedintilor Senatului în prima sesiune a anului 2003

 

În temeiul art. 61 alin. (2) si (5) din Constitutia României si al art. 26 si 27 din Regulamentul Senatului, republicat,

 

Senatul hotărăste:

Articol unic. - Se aleg în functia de vicepresedinte al Senatului următorii senatori:

1. Alexandru Athanasiu - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

2. Doru Ioan Tărăcilă - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

3. Gheorghe Buzatu - Grupul parlamentar al P.R.M.

4. Viorel Marian Pană - Grupul parlamentar al P.D.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 3 februarie 2003.

Nr. 1.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru alegerea secretarilor Senatului în prima sesiune a anului 2003

 

În temeiul art. 61 alin. (2) si (5) din Constitutia României si al art. 26 si 27 din Regulamentul Senatului, republicat,

 

Senatul hotărăste:

Articol unic. - Se aleg în functia de secretar al Senatului următorii senatori:

1. Ion Predescu - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

2. Mihai Ungheanu - Grupul parlamentar al P.R.M.

3. Valentin-Zolt.n Pusk.s - Grupul parlamentar al U.D.M.R.

4. Paul Păcuraru - Grupul parlamentar al P.N.L.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 3 februarie 2003.

Nr. 2.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru alegerea chestorilor Senatului în prima sesiune a anului 2003

 

În temeiul art. 61 alin. (2) si (5) din Constitutia României si al art. 26 si 27 din Regulamentul Senatului, republicat,

 

Senatul hotărăste:

Articol unic. - Se aleg în functia de chestor al Senatului următorii senatori:

1. Victor Apostolache - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

2. Dumitru Badea - Grupul parlamentar al P.R.M.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 3 februarie 2003.

Nr. 3.

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 

HOTĂRÂRE

pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor Camerei Deputatilor

 

În temeiul art. 61 alin. (2) din Constitutia României, precum si al art. 23 si 24 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat,

 

Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aleg în functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor următorii deputati:

- Viorel Hrebenciuc - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

- Ovidiu Cameliu Petrescu - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

- Corneliu Ciontu - Grupul parlamentar al P.R.M.

- Puiu Hasotti - Grupul parlamentar al P.N.L.

Art. 2. - Se aleg în functia de secretar al Camerei Deputatilor următorii deputati:

- Tudor Mohora - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

- Constantin Nită - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

- Nicolae Leonăchescu - Grupul parlamentar al P.R.M.

- László Borbély - Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Art. 3. - Se aleg în functia de chestor al Camerei Deputatilor următorii deputati:

- Alexandru Lăpusan - Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat si umanist)

- Nicolae Vasilescu - Grupul parlamentar al P.R.M.

- Gheorghe Albu - Grupul parlamentar al P.D.

- Miron Ignat - Grupul parlamentar al minoritătilor nationale.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 3 februarie 2003.

Nr. 1.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind lista perimetrelor petroliere oferite pentru concesiune prin concurs de ofertă publică

 

Având în vedere:

- Legea petrolului nr. 134/1995, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.265/1996 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 134/1995 si modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.043/1995 privind unele măsuri în domeniul cooperării cu parteneri străini la exploatarea de titei si gaze în România, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor;

- prevederile Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/1999;

- solicitările persoanelor juridice adresate Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 368/1999 pentru reorganizarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite următorul ordin:

Art. 1. - Agentia Natională pentru Resurse Minerale, cu sediul în Bucuresti, str. Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1, tel. + (40) 1 3132204, fax + (40) 1 2107440, oferă în vederea concesionării perimetrele de explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră prezentate la lit. A din anexa care face parte integrantă din prezentul ordin si perimetrele de dezvoltare-exploatare si exploatare petrolieră prezentate la lit. B din anexă.

Art. 2. - Durata concesionării operatiunilor petroliere este de maximum 30 de ani.

Art. 3. - Delimitarea perimetrelor si conditiile de participare la concursul de ofertă publică vor fi stabilite prin procedura de licitatie, care va fi pusă la dispozitie companiilor interesate în baza solicitării adresate Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Termenul de depunere a ofertelor, lista datelor disponibile, care vor fi puse la dispozitie companiilor interesate în baza unui acord de confidentialitate si cu plata tarifelor legale, precum si criteriile de evaluare a ofertelor vor fi precizate prin procedura de licitatie.

Art. 5. - Negocierea acordurilor de explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră începe după desemnarea ofertei câstigătoare pentru fiecare perimetru si durează 90 de zile.

Art. 6. - Acordul de explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră intră în vigoare după aprobarea sa de către Guvernul României.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 24 decembrie 2002.

Nr. 208.

 

ANEXĂ*)

 

A. Lista perimetrelor de explorare, dezvoltare si exploatare petrolieră

 

B. Lista perimetrelor de dezvoltare-exploatare si exploatare petrolieră

 

RECTIFICĂRI

 

În Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 191/2002 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 decembrie 2002, se fac următoarele rectificări:

- în anexa nr. VII/2a, la nr. crt. 37, în loc de: 29.935.000 se va citi: 34.211.000;

- în anexa nr. VII/2a, la nr. crt. 38, în loc de: 25.270.000 se va citi: 29.935.000;

- în anexa nr. VII/2b, la nr. crt. 37, în loc de: 32.630.000 se va citi: 37.290.000;

- în anexa nr. VII/2b, la nr. crt. 38, în loc de: 27.545.000 se va citi: 32.630.000.

 

În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 3/2003 privind acordarea unor ajutoare de urgentă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 15 ianuarie 2003, se face următoarea rectificare:

- la coloana a patra, în loc de: Suma aprobată (mii lei) se va citi: Suma aprobată (milioane lei).