MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 109         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 20 februarie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 12 din 16 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal

 

Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

124. - Hotărâre privind prevenirea, reducerea si controlul poluării mediului cu azbest

 

125. - Hotărâre pentru aprobarea conditiilor de decontare a cheltuielilor de transport ale politistilor în cazul mutării în alte localităti si o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă, precum si a conditiilor de decontare a cheltuielilor de transport ale membrilor familiilor politistilor în situatia mutării acestora în interesul serviciului în altă localitate

 

127. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Industriei si Resurselor din România si Ministerul Petrolului din Republica Arabă Egipt privind cooperarea în domeniile petrol, gaze si petrochimie, semnat la Cairo la 15 octombrie 2002

 

Memorandum de întelegere între Ministerul Industriei si Resurselor din România si Ministerul Petrolului din Republica Arabă Egipt privind cooperarea în domeniile petrol, gaze si petrochimie

 

130. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2003, pentru înlăturarea efectelor inundatiilor produse în judetul Vâlcea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE LE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

651/2002. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea clasificării teritoriului national în functie de gradul riscului producerii incendiilor de pădure

 

659/2002. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor privind componenta si atributiile Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante, organism consultativ al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 12

din 16 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca în Dosarul nr. 569/2002 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că prin textul de lege criticat, pe de o parte, nu se instituie privilegii sau discriminări, care să contravină principiului egalitătii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constitutie, iar pe de altă parte, nu se încalcă dreptul fundamental la viată ori la integritate fizică si psihică, consacrat de art. 22 din Legea fundamentală. Se mai arată că legiuitorul este singurul competent să reglementeze modul de tragere la răspundere a făptuitorilor care au săvârsit infractiuni, partea vătămată având un rol strict determinat în cadrul procedurii plângerii prealabile.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 iulie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 569/2002, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca, inculpati în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, precum si ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la integritate psihică a persoanei. Se arată că prin dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal “se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru făptuitorii unei infractiuni pentru care este necesară plângerea prealabilă, contrar dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece permit introducerea plângerii prealabile numai împotriva unui făptuitor, iar ulterior, tragerea la răspundere penală si a celorlalti participanti, asupra cărora nu numai că nu mai este incident termenul de două luni pentru introducerea plângerii, dar se permite si exercitarea de presiuni asupra lor”. Se mai arată

că sinstituirea unui regim discriminatoriu între participantii la săvârsirea faptei rezultă si din aceea că persoana vătămată poate cere introducerea în cauză si a celorlalti participanti, împotriva cărora nu formulase initial plângere si care nu au avut posibilitatea să se apere, considerând că le sunt aplicabile dispozitiile art. 284 din Codul de procedură penală, referitoare la termenul de introducere a plângerii prealabile”.

Judecătoria Constanta apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se creează un regim disciminatoriu în cazul exercitării actiunii penale împotriva tuturor participantilor, chiar dacă plângerea prealabilă se face numai cu privire la unul dintre ei.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul arată că din examinarea dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, care consacră principiul indivizibilitătii pasive a răspunderii penale, nu se poate retine încălcarea principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constitutie. Dimpotrivă, dispozitiile legale criticate constituie o reflectare a prevederilor constitutionale invocate. În cazul pluralitătii de infractori, dacă plângerea prealabilă se face sau se mentine numai cu privire la unul dintre ei, toti făptuitorii vor fi trasi la răspundere penală, chiar dacă persoana vătămată nu ar dori acest lucru. Infractiunea fiind unică si fiind rezultatul contributiei tuturor făptuitorilor, ea constituie temeiul răspunderii penale pentru toti. Dacă persoana vătămată doreste ca unii dintre făptuitori să fie iertati, ea se poate împăca cu acestia; în acest caz legea prevede că împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală, având caracter personal. Guvernul mai arată că dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu aduc atingere acestui drept fundamental al omului. Obiectul reglementării realizate prin dispozitiile legale criticate îl constituie doar tragerea la răspundere penală a tuturor făptuitorilor, ca urmare a participării lor la săvârsirea unei infractiuni.

Pentru aceste motive se consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin prevederilor constitutionale invocate, deoarece nu contin dispozitii de natură să aducă atingere acestor drepturi ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în miscare a actiunii penale si angajarea răspunderii penale a tuturor participantilor la comiterea unei infractiuni pentru care este necesară o plângere prealabilă. În concluzie, se consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele de vedere asupra exceptiei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal, care au următorul cuprins: “Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participantilor la săvârsirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorii exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie, cu motivarea că ele creează un privilegiu pentru persoana vătămată, care, prin plângerea prealabilă cu privire numai la unul dintre participantii la infractiune, determină tregerea la răspundere penală a tuturor celorlalti participanti, iar prin tragerea la răspundere a acestora din urmă, chiar după două luni de la introducerea plângerii, se aduce atingere integritătii psihice a acestora, în contradictie cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal consacră un principiu de drept, acela al indivizibilitătii pasive a răspunderii penale, exprimate în regula că plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul participatiei penale, atrage răspunderea penală a tuturor participantilor, chiar dacă ea a fost făcută sau se mentine numai cu privire la unul dintre acestia. Acest efect al plângerii prealabile se produce chiar împotriva vointei persoanei vătămate, astfel încât nu se poate vorbi de vreun privilegiu al acesteia si deci de o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, deoarece tragerea la răspundere penală a participantilor mentionati în plângere nu poate fi considerată ca o atingere adusă integritătii psihice a acestora. A accepta o astfel de critică ar însemna să se admită ca orice tragere la răspundere penală să fie considerată ca o încălcare a integritătii psihice a infractorului.

De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal prin Decizia nr. 183 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, respingând-o ca neîntemeiată.

Această decizie, ca si considerentele pe care ea se întemeiază sunt valabile si în cauza de fată, deoarece nu există motive pentru schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca în Dosarul nr. 569/2002 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 40

din 30 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 10.579/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal răspund autorul exceptiei si partea Cătălin Zamfirescu, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si constatarea că dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Partea Cătălin Zamfirescu solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine Constitutiei. Arată că participarea procurorului la sedintele de judecată este conformă dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită de lege. Neparticiparea procurorului în unele cauze nu înseamnă o inegalitate în drepturi a părtilor din asemenea cauze, deoarece nici Constitutia si nici conventiile internationale referitoare la drepturile omului nu prevăd “dreptul la un procuror”. Se invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 10.579/2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, privitoare la participarea procurorului la judecată în prima instantă. Exceptia a fost ridicată de Rodica Neagu, parte vătămată într-un proces de amenintare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că teza ultimă din textul de lege criticat, potrivit căreia participarea procurorului la sedintele de judecată ale judecătoriilor privind alte infractiuni decât cele prevăzute în teza întâi a aceluiasi alineat este facultativă, este contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

Se sustine că se creează astfel o inegalitate între justitiabilii din cauzele în care participarea procurorului este obligatorie si ceilalti.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că dispozitiile art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu contravin art. 16 din Constitutie, deoarece nu este contrară principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor instituirea posibilitătii pentru procuror de a aprecia, în cauzele în care participarea sa nu este obligatorie, dacă este sau nu cazul să pună concluzii. Se subliniază că participarea sau neparticiparea procurorului la judecarea unei anumite cauze nu poate influenta decizia judecătorului. Se invocă, de asemenea, Decizia Curtii Constitutionale nr. 1/1994, care a statuat că principiul egalitătii, care implică un tratament egal pentru situatii care nu sunt diferite, nu exclude, ci chiar presupune solutii diferite pentru situatii diferite. Totodată, se arată că, prin Decizia nr. 30/2001, Curtea a decis că dispozitiile art. 315 din

Codul de procedură penală sunt constitutionale. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, este neîntemeiată, deoarece participarea facultativă a procurorului la judecată în anumite cauze nu este de natură să aducă atingere principiului egalitătii în drepturi înscris în art. 16 din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege. În acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutională, care, în Decizia nr. 1/1994, a retinut că “este de competenta exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti”.

Astfel, procurorii participă la judecată potrivit vointei legiuitorului, care este exprimată în dispozitiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală. În cauzele în care prezenta procurorului nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea sa, procurorul se prezintă la judecată numai dacă, fată de elementele concrete ale cauzei, consideră că este necesar, dar participarea sau neparticiparea procurorului într-o anumită cauză nu poate influenta decizia judecătorului. Se mentionează, în fine, că asupra aspectelor invocate de autorul exceptiei, respectiv asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală,

Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 30/2001.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului n-au transmis punctele de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală.

Prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează participarea procurorului la sedintele de judecată ale judecătoriilor, au următorul continut: “Procurorul este obligat să participe la sedintele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanta de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii de 2 ani sau mai mare, în cauzele în care vreunul din inculpati se află în stare de detentie sau este minor, precum si în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La sedintele de judecată privind alte infractiuni, procurorul participă când consideră necesar.”

Autorul exceptiei consideră că prin prevederile tezei a doua a art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală se creează un regim procesual diferit de acela din cauzele în care procurorul participă în mod obligatoriu la judecată. Se porneste de la premisa că prin participarea sa la judecată procurorul influentează totdeauna decizia pe care o adoptă judecătorul, astfel încât, atunci când procurorul nu participă la judecată, deoarece consideră că nu este necesară participarea sa, se creează o situatie de inegalitate. De aceea, teza criticată este considerată ca fiind contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 30 din 1 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001. Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, cu motivarea că procurorii participă la judecată potrivit vointei legiuitorului exprimate în dispozitiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală, norme procedurale care, conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, “sunt stabilite de lege”. Totodată, Curtea a constatat că prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât în spetă nu este vorba despre egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, ci este pusă în discutie o reglementare legală care priveste participarea procurorului la sedintele de judecată. Neparticiparea procurorului la judecată în unele cazuri nu înseamnă o inegalitate în drepturi a părtilor din asemenea cazuri în raport cu părtile din cauzele în care participă procurorul, deoarece nici Constitutia si nici conventiile internationale privitoare la drepturile omului nu prevăd “dreptul la procuror”, asa cum este precizat dreptul la apărare.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele Deciziei nr. 30/2001 îsi păstrează valabilitatea si în acest caz, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 10.579/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind prevenirea, reducerea si controlul poluării mediului cu azbest

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 36 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 451/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) În vederea protejării sănătătii populatiei si a prevenirii, reducerii si controlului poluării mediului cu azbest, activitătile privind comercializarea si utilizarea azbestului se reglementează conform prevederilor prezentei hotărâri.

(2) Aceste prevederi se referă la:

a) prevenirea, reducerea si controlul poluării mediului cu azbest;

b) restrictii la comercializarea si utilizarea azbestului si a produselor care contin azbest;

c) etichetarea produselor care contin azbest.

Art. 2. - În sensul prezentei hotărâri, semnificatia termenilor specifici utilizati este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 3. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică azbestului, astfel cum este definit în anexa nr. 1, atât în stare brută, cât si produselor care contin azbest.

 

CAPITOLUL II

Prevenirea, reducerea si controlul poluării mediului cu azbest

 

Art. 4. - (1) Utilizarea azbestului se face în conditiile aplicării unor măsuri si proceduri care să asigure atât reducerea la sursă, cât mai mult posibil, a emisiilor de azbest în aer sau în mediul acvatic si a cantitătilor de deseuri solide care contin azbest, cât si prevenirea aparitiei unor astfel de emisii.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să aibă în vedere utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile care nu presupun costuri excesive, inclusiv utilizarea operatiilor de recirculare si epurare a apelor uzate în toate situatiile în care acestea sunt posibile.

(3) Adaptarea instalatiilor existente la cele mai bune tehnologii disponibile care nu presupun costuri excesive se face progresiv, pe baza strategiilor elaborate de titularii activitătilor si a măsurilor cuprinse în programele pentru conformare, cu luarea în considerare a următoarelor aspecte:

a) caracteristicile tehnice ale instalatiilor existente;

b) rata utilizării instalatiilor si perioada rămasă pentru functionare;

c) volumul si natura emisiilor poluante;

d) analiza costurilor si evaluarea acestora tinându-se seama de situatia economică a fiecărei întreprinderi;

e) termenele prevăzute la art. 12 si 13.

Art. 5. - (1) Măsurile prevăzute la art. 4 alin. (3) trebuie să asigure că nivelul emisiilor de azbest în aer, generate la utilizarea azbestului, nu depăsesc valoarea limită admisibilă de 0,1 mg/m3 de aer evacuat.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) instalatiile de la care se evacuează gaze reziduale cu un debit mai mic de 5.000 m3/oră si ale căror emisii de azbest în aer sunt mai mici decât 0,5 g/oră în orice moment al operării instalatiei în conditii normale.

Art. 6. - (1) Efluentii aposi rezultati din procesul tehnologic de fabricare a azbocimentului se recirculă.

(2) În cazul în care activitatea prevăzută la alin. (1) nu este posibilă din punct de vedere economic, evacuarea efluentilor aposi rezultati din procesul tehnologic de fabricare a azbocimentului se face cu respectarea valorii limită admisibile a suspensiilor totale de azbest în efluentul apos de 30 g/m3.

Art. 7. - Autoritătile publice teritoriale pentru protectia mediului pot stabili, pentru fiecare titular al activitătii de fabricare a azbocimentului, în functie de situatia locală, conditii specifice privind cantitătile de suspensii totale evacuate pentru o tonă de produs, astfel încât să nu se producă poluarea mediului acvatic cu azbest.

Art. 8. - (1) Efluentii aposi rezultati din procesul tehnologic de fabricare a cartonului sau hârtiei care contine azbest se recirculă.

(2) Se admite evacuarea efluentului apos rezultat în timpul operatiilor curente de curătare si de întretinere a instalatiilor pentru fabricarea cartonului sau hârtiei care contine azbest, cu conditia să nu se depăsească valoarea limită admisibilă a suspensiilor totale de azbest în efluentul apos de 30 g/m3.

Art. 9. - (1) Autoritătile publice teritoriale pentru protectia mediului pot stabili, în functie de situatia locală, valori limită mai severe decât cele prevăzute la art. 5-8, pentru suspensiile totale de azbest în efluentii evacuati din activitătile care implică prezenta azbestului, astfel încât să fie respectate prevederile legale în vigoare privind încărcarea cu poluanti cu proprietăti cancerigene a efluentilor evacuati în atmosferă, în retelele de canalizare sau în statiile de epurare ale localitătilor, precum si în receptorii naturali.

(2) Titularii activitătilor care implică prezenta azbestului au obligatia de a efectua în mod regulat măsurători asupra emisiilor de azbest în aer si în apă.

(3) Supravegherea si controlul respectării de către titularii activitătilor care implică prezenta azbestului a limitelor admisibile impuse acestor emisii se fac de către autoritătile publice teritoriale pentru protectia mediului.

Art. 10. - Metodele de prelevare a probelor si de determinare a cantitătilor de azbest în mediu se stabilesc prin ordin al ministrului apelor si protectiei mediului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 11. - Titularii activitătilor care implică prezenta azbestului sunt obligati să ia măsuri pentru a se asigura că:

a) activitătile care implică lucrări cu produse ce contin azbest nu reprezintă o sursă semnificativă de poluare a mediului cu fibre sau praf de azbest;

b) demolarea clădirilor, a structurilor si instalatiilor care contin azbest si îndepărtarea azbestului sau a materialelor care contin azbest nu conduc la o poluare semnificativă a mediului cu azbest;

c) transportul si depozitarea deseurilor care contin praf si/sau fibre de azbest nu sunt însotite de emisii de praf si/sau fibre de azbest în aer si nici de împrăstierea de lichide care contin fibre de azbest;

d) depozitarea deseurilor care contin praf si/sau fibre de azbest se face cu tratarea, ambalarea sau acoperirea corespunzătoare a acestora, avându-se în vedere conditiile locale, astfel încât să se prevină poluarea mediului cu azbest.

 

CAPITOLUL III

Restrictii privind importul, comercializarea si utilizarea azbestului si a produselor care contin azbest

 

Art. 12. - (1) În scopul protectiei sănătătii populatiei si a mediului, de la 1 ianuarie 2007 se interzic toate activitătile de comercializare si de utilizare a azbestului si a produselor care contin azbest.

(2) Lista cu produse care se încadrează în prevederile alin. (1) si care trebuie avute în vedere în mod deosebit, fiind interzise la comercializare si utilizare, este prevăzută în anexa nr. 2.

(3) Se exceptează de la prevederile alin. (1) diafragmele care contin crisotil, pentru instalatiile de electroliză existente, care pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viată al acestor diafragme, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2008.

Art. 13. - Produsele care contin azbest, comercializate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viată al acestora, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2006.

 

CAPITOLUL IV

Etichetarea azbestului si a produselor care contin azbest

 

Art. 14. - (1) Pentru prevenirea contaminării cu azbest a populatiei si a mediului azbestul si toate produsele care contin azbest se etichetează.

(2) Modul de etichetare a azbestului si a produselor care contin azbest este prezentat în anexa nr. 3.

(3) Reponsabilitatea etichetării azbestului si a produselor care contin azbest revine celor care produc si/sau celor care comercializează azbest si produse care contin azbest.

CAPITOLUL V

Sanctiuni

 

Art. 15. - (1) Constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de 5.000.000 lei la 15.000.000 lei pentru persoanele fizice si de la 25.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru persoanele juridice încălcarea următoarelor prevederi din prezenta hotărâre:

a) nerespectarea de către titularii de activităti care implică prezenta azbestului a obligatiei de a efectua, în mod regulat, măsurători asupra emisiilor de azbest în aer si în apă, prevăzută la art. 9 alin. (2);

b) nerespectarea de către cei care produc sau comercializează azbest ori produse care contin azbest a obligatiei de a eticheta aceste produse, prevăzută la art. 14 alin. (1).

(2) Constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 40.000.000 lei la 120.000.000 lei pentru persoanele fizice si de la 200.000.000 lei la 600.000.000 lei pentru persoanele juridice încălcarea prevederilor art. 12 si 13, referitoare la restrictionarea comercializării si utilizării azbestului si a produselor care contin azbest.

Art. 16. - Contraventiilor prevăzute la art. 15 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 17. - (1) Constatarea contraventiilor prevăzute la art. 15 si aplicarea sanctiunilor se fac de către personalul împuternicit din cadrul autoritătii publice centrale si autoritătilor publice teritoriale pentru protectia mediului.

(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 15, agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 18. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 19. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 12 luni de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul apelor si protectiei mediului,

Florin Stadiu,

secretar de stat

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

 

Bucuresti, 30 ianuarie 2003.

Nr. 124.

 

ANEXA Nr. 1

 

SEMNIFICATIA

termenilor specifici utilizati

 

1. Azbest înseamnă următorii silicati fibrosi:

- crocidolit - CAS nr. 12001-28-4 (cunoscut si ca azbest albastru);

- actinolit - CAS nr. 77536-66-4;

- antofilit - CAS nr. 77536-67-5;

- crizotil - CAS nr. 12001-29-5 (cunoscut si ca azbest alb);

- amozit - CAS nr. 12172-73-5 (cunoscut si ca azbest brun);

- tremolit - CAS nr. 77536-68-6.

2. Azbest brut este produsul rezultat din concasarea primară a minereului de azbest.

3. Utilizarea azbestului înseamnă activităti care implică manipularea unei cantităti mai mari de 100 kg de azbest brut pe an si care se referă la:

- producerea minereului de azbest brut, exclusiv orice proces asociat direct cu extractia minereului;

- fabricarea si finisarea industrială a următoarelor produse la care se utilizează azbest brut: azbociment sau produse din azbociment, produse de frictiune, filtre, textile, hârtie si carton, garnituri, materiale pentru ambalare si pentru armare, căptuseli pentru pardoseală, materiale de etansare.

4. Lucrări cu produse care contin azbest înseamnă alte activităti decât cele referitoare la utilizarea azbestului si de la care se emite azbest în mediu.

5. Deseuri de azbest înseamnă orice substantă sau obiect cu continut de azbest care este considerat deseu în conformitate cu prevederile anexei nr. IA la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001.

 

ANEXA Nr. 2

LISTA

cu produse care contin azbest si care trebuie avute în vedere în mod deosebit, fiind interzise la comercializare si utilizare

 

a) Jucării

b) Materiale sau preparate pentru aplicare prin pulverizare

c) Produse finite comercializate către populatie sub formă de pulberi

d) Articole pentru fumat, ca de exemplu pipe sau porttigarete

e) Filtre catalitice si dispozitive izolatoare ce se încorporează în încălzitoarele cu catalizator si care utilizează gaz lichefiat

f) Lacuri si vopsele

g) Filtre pentru lichide

h) Material de acoperire pentru drumuri, în cazul în care continutul de fibre de azbest al acestuia depăseste 2%

i) Mortar, acoperiri de protectie, umpluturi, etansări, compusi de îmbinare, mastic, cleiuri, pulberi si finisaje decorative

j) Materiale izolatoare termice si acustice cu densitatea sub 1 g/cm3

k) Filtre de aer si filtre folosite în transportul, distributia si utilizarea gazului natural, inclusiv în reteaua de distributie municipală

l) Căptuseli pentru pardoseli si plăci din plastic pentru acoperit pereti m) Textile finisate în forma în care vor fi furnizate utilizatorului, cu exceptia celor tratate pentru evitarea eliberărilor de fibre

n) Carton asfaltat.

 

ANEXA Nr. 3

ETICHETAREA

azbestului si a produselor care contin azbest

 

1. Formatul etichetei

Toate produsele care contin azbest trebuie să poarte o etichetă a cărei machetă este prezentată în fig. 1.

a) Eticheta are înăltimea (H) de 5 cm si lătimea (L) de 2,5 cm.

b) Eticheta constă din două părti:

- partea superioară (h1 = 40% H) include litera “a” scrisă cu alb pe fond negru;

- partea inferioară (h2 = 60% H) include fraze-tip scrise cu alb sau cu negru pe fond rosu.

c) Dacă produsul contine crocidolit, fraza-tip este “contine crocidolit/azbest albastru”.

d) Dacă produsul se comercializează numai în România, pe etichetă se scrie “contine azbest”.

e) Dacă eticheta este obtinută prin imprimarea directă pe produs, este suficientă o singură culoare care să contrasteze cu fondul.

2. Eticheta se atasează produselor care contin azbest, respectându-se următoarele cerinte:

a) se fixează pe cea mai mică unitate de produs furnizat care contine azbest;

b) dacă un produs are mai multe componente pe bază de azbest, este suficientă pentru toate aceste componente o singură etichetă;

c) eticheta poate să nu fie aplicată pe cea mai mică unitate de produs dacă dimensiunile reduse ale acesteia sau ambalajul inadecvat face imposibilă etichetarea acesteia.

3. Etichetarea produselor ambalate care contin azbest

3.1. În cazul etichetării produselor ambalate care contin azbest, pe ambalaj trebuie înscrise lizibil următoarele elemente, care să nu poată fi sterse:

a) simbolul si indicatiile relevante de pericol, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase;

b) instructiuni de securitate care pot fi alese în concordantă cu ceea ce este prevăzut în această anexă si care să fie relevante pentru un anumit produs.

Când sunt prezentate informatii suplimentare pe ambalaj, acestea nu trebuie să fie în contradictie cu informatiile prevăzute la lit. a) si b).

3.2. Etichetarea în concordantă cu prevederile pct. 3.1 se efectuează astfel:

- eticheta este bine fixată pe ambalaj;

- eticheta este atasată în mod sigur de ambalaj;

- eticheta se tipăreste direct pe ambalaj.

3.3. Produsele care contin azbest si care se comercializează ambalate numai în învelis de material plastic ce se deteriorează la înlăturarea ambalajului sunt considerate produse ambalate si se etichetează ca un produs ambalat în concordantă cu prevederile pct. 3.2. Dacă produsele sunt comercializate după îndepărtarea unui asemenea ambalaj, fiecare produs comercializat, până la cea mai mică unitate, trebuie etichetat în conformitate cu prevederile pct. 3.1.

4. Etichetarea produselor cu continut de azbest care nu sunt ambalate

Pentru produsele neambalate care contin azbest etichetarea se face în conformitate cu prevederile pct. 3.1, după cum urmează:

- eticheta este bine fixată pe produsul care contine azbest;

- eticheta este atasată în mod sigur de produsul care contine azbest;

- eticheta se tipăreste direct pe produsul care contine azbest.

Dacă modalitatea de etichetare de mai sus nu este posibilă din cauza dimensiunilor prea mici ale produsului, acesta trebuie însotit de o dovadă scrisă care contine informatiile prevăzute pentru etichetare, conform prevederilor pct. 3.1.

5. În cazul unor produse care contin azbest si sunt supuse prelucrării sau finisării, eticheta poate contine unele instructiuni de securitate adecvate produsului, cum ar fi:

- recomandarea ca operatia să se execute, dacă este posibil, în spatii deschise sau bine ventilate;

- recomandarea utilizării în mod preferential a uneltelor de mână sau a uneltelor tăietoare cu viteză mică de prelucrare si care dispun, dacă este necesar, de dispozitive pentru retinerea prafului;

- recomandarea, în cazul în care se utilizează unelte cu viteză mare de prelucrare, ca acestea să fie echipate cu dispozitive pentru retinerea prafului, umezirea prafului si retinerea acestuia în mod sigur;

- recomandarea de umezire a produselor care contin azbest înainte de găurire sau tăiere.

6. În cazul produselor care contin azbest, destinate sectorului casnic, care nu sunt prevăzute la pct. 5 si care la utilizare pot emite fibre de azbest, se recomandă mentionarea pe eticheta acestor produse a următoarei instructiuni: “îndepărtare după utilizare”.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea conditiilor de decontare a cheltuielilor de transport ale politistilor în cazul mutării în alte localităti si o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă, precum si a conditiilor de decontare a cheltuielilor de transport ale membrilor familiilor politistilor în situatia mutării acestora în interesul serviciului în altă localitate

 

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 28 alin. (1) lit. j) si al art. 35 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului si având în vedere prevederile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/2002 privind demilitarizarea unitătilor aparatului central al Ministerului de Interne si a structurilor subordonate acestuia,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Politistii mutati dintr-o localitate în alta, individual sau împreună cu unitatea, au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport pentru ei si gospodăria lor.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se acordă si persoanelor nou-încadrate sau reîncadrate în corpul ofiterilor ori agentilor de politie în activitate, în unităti situate în alte localităti decât cele în care îsi au domiciliul.

(3) Politistii în activitate, care urmează cursurile unei institutii de învătământ, beneficiază după absolvire de decontarea costului transportului, prevăzută la alin. (1), dacă sunt mutati în alte localităti decât cele din care au plecat la studii sau în care îsi au domiciliul.

(4) La absolvirea institutiilor de învătământ elevii si studentii cărora li se acordă grade profesionale prevăzute pentru politistii în activitate ori cei care au obtinut asemenea grade pe timpul scolarizării au dreptul, la prezentarea la unităti, la decontarea cheltuielilor de transport pentru ei si gospodăria lor, dacă sunt mutati în alte localităti decât cele din care au plecat la studii sau în care îsi au domiciliul.

(5) Politistilor cărora le-au încetat raporturile de serviciu în baza art. 69 lit. a), b) si i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, care îsi schimbă domiciliul în termen de 12 luni de la data schimbării pozitiei de

activitate, li se rambursează cheltuielile de transport pentru ei si gospodărie, până la localitatea unde îsi stabilesc domiciliul.

(6) De dreptul la decontarea cheltuielilor de transport beneficiază si membrii de familie, în situatia mutării politistului în interes de serviciu în altă localitate.

Art. 2. - (1) Pentru mutarea efectivă a gospodăriei dintr-o localitate în alta, politistii pot folosi:

a) mijloacele de transport în comun, feroviare, auto, navale, aeriene sau alte mijloace, pe traseele unde nu există retea de cale ferată ori de transport auto;

b) mijloacele de transport proprietate personală.

(2) Călătoriile cu mijloacele de transport prevăzute la alin. (1) lit. a) se efectuează cu documente de transport, alte documente similare, precum si cu legitimatii de călătorie plătite de politisti, care se decontează de unităti, în limita drepturilor prevăzute pentru acestia la art. 3.

Art. 3. - (1) Când se deplasează cu mijloace de transport feroviare, politistii au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport astfel:

a) ofiterii de politie, la clasa I, pe orice distantă;

b) agentii de politie, la clasa I, pe distante mai mari de 300 km, si la clasa a II-a, pe distante de până la 300 km inclusiv.

(2) Costul suplimentelor de viteză si al tichetelor de rezervare a locurilor se decontează la orice fel de tren, indiferent de distantă.

(3) Costul suplimentului de pat la vagonul de dormit si cusetă se decontează pentru chestorii si comisarii de politie, precum si pentru conducătorii de unităti, indiferent de gradul profesional detinut, care călătoresc pe timp de noapte la distante mai mari de 300 km. Ceilalti politisti pot folosi în aceleasi conditii vagonul de dormit, având aprobarea prealabilă a conducătorului unitătii. Politistii care au dreptul să călătorească la clasa I pot folosi vagonul cusetă fără aprobare.

Art. 4. - În cazul în care politistii folosesc alte mijloace de transport în comun decât cele feroviare au dreptul să călătorească astfel:

a) cu mijloace de transport fluviale si maritime, la clasa I, ofiterii de politie si la clasa a II-a, agentii de politie;

b) cu mijloace de transport auto pe orice distantă, iar cu avionul, pe baza aprobării conducătorului unitătii;

c) cu alte mijloace de transport în comun, pe trasee unde nu există retea de cale ferată sau de transport auto.

Art. 5. - (1) Politistii au dreptul la transport dus-întors în contul unitătilor din care fac parte, când se deplasează pentru efectuarea concediului de odihnă, o singură dată pe an.

(2) Politistii care efectuează concediul de odihnă în străinătate beneficiază de contravaloarea a două foi de drum, două tichete si suplimente pentru tren accelerat la clasa la care au dreptul.

Art. 6. - Membrii de familie ai politistilor au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport aferente clasei de călătorie la care au dreptul politistii respectivi.

Art. 7. - Politistii detasati în afara Ministerului de Interne beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport si concediu de odihnă, pentru ei si membrii lor de familie, în conditiile stabilite prin prezenta hotărâre.

Art. 8. - Elevii (studentii) institutiilor de învătământ pentru pregătirea politistilor au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors în contul institutiilor respective, o singură dată, pentru fiecare vacantă din cursul unui an de învătământ, dacă au domiciliul în altă localitate decât cea în care se află institutia de învătământ ai cărei elevi (studenti) sunt.

Art. 9. - Politistii mutati dintr-o localitate în alta pot folosi autoturismul proprietate personală cu aprobarea prealabilă a conducătorului unitătii din care se mută, pentru un singur drum. În acest caz posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri de benzină sau, după caz, motorină, la 100 km parcursi, în functie de sistemul de alimentare al autoturismului.

Art. 10. - La stabilirea cheltuielilor de transport ce se decontează se iau în considerare si cheltuielile efectuate pentru transportul gospodăriei, pe baza documentelor justificative.

Art. 11. - Decontarea cheltuielilor de transport se face numai pe baza documentelor de transport si a legitimatiilor de călătorie plătite în numerar. În cazul pierderii legitimatiilor de călătorie, acestea pot fi reconstituite în conditiile reglementărilor în vigoare, dar numai atunci când acestea sunt nominale.

Art. 12. - Costul tichetelor pentru rezervarea locurilor, costul suplimentelor de viteză, precum si al comisioanelor percepute de agentiile de voiaj intră în cheltuielile de transport care se decontează.

Art. 13. - Nu se admit la decontare taxele suplimentare percepute de agentiile de voiaj (convorbiri telefonice, telegrame, telex) pentru retinerea locului în trenuri cu regim de rezervare a locurilor.

Art. 14. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri Ministerul de Interne va emite norme metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin ordin al ministrului de interne.

Art. 15. - Nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală, după caz, precum si răspunderea materială ori de câte ori s-a produs o pagubă.

Art. 16. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministru de interne,

Ioan Rus

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 30 ianuarie 2003.

Nr. 125.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Industriei si Resurselor din România si Ministerul Petrolului din Republica Arabă Egipt privind cooperarea în domeniile petrol, gaze si petrochimie, semnat la Cairo la 15 octombrie 2002

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 5 alin. 1 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de întelegere dintre Ministerul Industriei si Resurselor din România si Ministerul Petrolului din Republica Arabă Egipt privind cooperarea în domeniile petrol, gaze si petrochimie, semnat la Cairo la 15 octombrie 2002.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

p. Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 30 ianuarie 2003.

Nr. 127.

 

MEMORANDUM DE ÎNTELGERE

între Ministerul Industriei si Resurselor din România si Ministerul Petrolului din Republica Arabă Egipt privind cooperarea în domeniile petrol, gaze si petrochimie*)

 

Ministerul Industriei si Resurselor din România si Ministerul Petrolului din Republica Arabă Egipt, recunoscând necesitatea si dorinta de a intensifica dialogul bilateral în domeniile petrol, gaze naturale si petrochimie dintre cele două tări la toate nivelurile, precum si de a continua dezvoltarea cooperării excelente care există deja între cele două tări,

având în vedere importanta unui astfel de dialog pentru cooperarea regională care este în curs si recunoscând importanta elaborării unei politici petroliere care să satisfacă actualele necesităti economice, sociale si de mediu ale celor două tări, au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

Reafirmă importanta stabilirii de consultări periodice bilaterale în cadrul Comitetului mixt de cooperare economică româno-egipteană, precum si cu alte ocazii, asupra cărora s-a convenit din perspectiva dezvoltării cooperării româno-egiptene, identificându-se noi domenii de cooperare în industria petrolului si gazelor naturale, prin cooperarea reciproc avantajoasă în proiecte comune eficiente.

 

ARTICOLUL 2

 

Obiectivele prezentului memorandum de întelegere sunt:

- sustinerea obiectivelor de dezvoltare atât ale României, cât si ale Republicii Arabe Egipt în industria petrolului, gazelor naturale si petrochimică;

- cresterea participării societătilor române în cadrul activitătilor din domeniul petrolului si gazelor naturale din Republica Arabă Egipt si participarea societătilor egiptene în cadrul activitătilor din domeniul petrolului si gazelor naturale din România, precum si explorarea oportunitătilor comune pentru societătile române si egiptene de a lucra împreună în alte tări din regiune, în special în Orientul Mijlociu, Europa de Est si Africa;

- explorarea diferitelor optiuni si posibilităti de a exporta gaze naturale din Republica Arabă Egipt în România, din perspectiva unor proiecte de export actuale si de viitor si a cererii române de gaze naturale;

- încurajarea companiilor din ambele tări să participe la realizarea de proiecte comune de interes reciproc în cadrul activitătilor legate de petrol, gaze naturale si petrochimie.

 

ARTICOLUL 3

 

Următoarele aspecte sunt identificate ca domenii prioritare de cooperare, care vor include, dar nu se vor limita la:

- cooperarea în productia si livrarea de echipamente si materiale, cum ar fi pompe API, echipamente de foraj necesare în Republica Arabă Egipt, România si în alte tări;

- cercetare fundamentală aplicată, precum si elaborarea de studii în industria petrolului si gazelor naturale;

- executarea în comun a unor proiecte în domeniul gazelor naturale, aceasta incluzând conductele magistrale de gaze naturale si conductele de transport, statiile de comprimare a gazelor naturale, protectia catodică, statiile de reglare si măsurare.

Prevederile acestui articol nu sunt restrictive.

 

ARTICOLUL 4

 

Mecanismele de cooperare între societătile si institutiile interesate din România si Republica Arabă Egipt în industria petrolului si gazelor naturale pot avea următoarele forme:

- înfiintarea de societăti cu capital mixt în Republica Arabă Egipt pentru a activa în domeniul productiei si forajului petrolier în România si în Republica Arabă Egipt, precum si în alte tări;

- participarea societătilor române si egiptene la efectuarea de investitii în Republica Arabă Egipt, România si în alte tări din regiune, în special în Orientul Mijlociu, Europa de Est si Africa, pentru proiecte în activitătile din domeniul petrolului si gazelor naturale;

- schimbul si instruirea de personal tehnic si stiintific;

- schimbul de experientă tehnică si stiintifică;

- transferul de echipamente, know-how si tehnologie;

- consultantă tehnică si servicii tehnologice corespunzătoare;

- participarea comună la executarea de proiecte în ambele tări ori în alte tări, asupra cărora urmează să se convină.

 

ARTICOLUL 5

 

Ambele părti vor încuraja stabilirea de relatii directe în domeniile petrol si gaze naturale prin:

- înfiintarea unui sistem prin care ambele părti să poată permanent schimba informatii de interes comun;

- organizarea de misiuni economice pentru oamenii de afaceri si pentru entitătile interesate din ambele tări;

- urmărirea realizării de proiecte de investitii de interes bilateral sau regional;

- organizarea de seminarii, mese rotunde, expozitii si întâlniri periodice, pentru prezentarea produselor industriale si a noilor tehnologii de către societătile din ambele tări;

- schimburi de informatii referitoare la licitatiile care au loc în cele două tări în domeniul petrolului si gazelor naturale.

 

ARTICOLUL 6

 

Ambele părti vor organiza întâlniri bilaterale periodice, în conformitate cu prevederile art. 1, care vor avea loc alternativ în România si în Republica Arabă Egipt pe baza unei agende stabilite, pentru a examina stadiul cooperării si a studia diferitele modalităti de a extinde în continuare această cooperare.

 

ARTICOLUL 7

 

Prezentul memorandum de întelegere are o valabilitate de un an si va intra în vigoare de la data comunicării de către ambele părti a îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării sale în vigoare.

Termenul de valabilitate a prezentului memorandum de întelegere se va prelungi automat pe noi perioade de câte un an, dacă nici una dintre părti nu îl denuntă în scris cu cel putin 3 luni înainte de data expirării.

Semnat la Cairo la 15 octombrie 2002 în două exemplare originale în limba engleză.

 

În numele Ministerului Industriei si Resurselor din România,

Dan Ioan Popescu

În numele Ministerului Petrolului din Republica Arabă Egipt,

Sameh Samir Fahmy


*) Traducere.

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat

pe anul 2003, pentru înlăturarea efectelor inundatiilor produse în judetul Vâlcea

 

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si al art. 19 lit. b) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă alocarea din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2003, a sumei de 6.000 milioane lei, în vederea înlăturării efectelor calamitătilor naturale produse în perioada decembrie 2002 - ianuarie 2003 în judetul Vâlcea, pentru finantarea unor lucrări urgente, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Cu suma prevăzută la art. 1 se suplimentează bugetele locale respective pe anul 2003 la capitolul “Venituri cu destinatie specială”, subcapitolul “Venituri din fondul de interventie”, respectiv la capitolul “Cheltuieli cu destinatie specială”, subcapitolul “Cheltuieli din fondul de interventie”, iar utilizarea sumei se face de către ordonatorii principali de credite, potrivit prevederilor legale, din sumele puse la dispozitie prin organele teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.

Art. 3. - Elaborarea documentatiilor tehnico-economice si executia lucrărilor se vor contracta de către ordonatorii principali de credite, avându-se în vedere prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 212/2002, aplicabile în situatie de fortă majoră.

Art. 4. - (1) Până la aprobarea documentatiei tehnico-economice, potrivit legii, se aprobă deschiderea finantării si începerea executiei lucrărilor pe bază de liste de lucrări estimate cantitativ si valoric.

(2) Decontarea lucrărilor executate se va face pe baza situatiilor de lucrări executate si însusite de beneficiar.

(3) Elaborarea si aprobarea documentatiilor tehnico-economice se vor face în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat pe anul 2003.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncă

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 6 februarie 2003.

Nr. 130.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând lucrări urgente de refacere în judetul Vâlcea

 

Nr.  crt.

Denumirea obiectivului

Valoarea

(milioane lei)

TOTAL:

 

6.000

din care:

 

 

1.

Orasul Horezu

900

 

- consolidare drum comunal DC 143 (Horezu-Olari-Tănăsesti)

900

2.

Comuna Lalosu

800

 

- refacere drum local (cătun Vâlculesti)

800

3.

Comuna Lungesti

1.000

 

- refacere podete din beton peste pârâul Mamu (în satele Lungesti si Fumureni)

1.000

4.

Comuna Bunesti

400

 

- consolidare drum comunal DC 158 (Bunesti-Teius)

400

5.

Comuna Grădistea

1.200

 

- refacere drumuri locale (Tuturu si Diaconesti)

1.200

6.

Comuna Berbesti

500

 

- strămutare locuintă proprietatea lui Mezeniuc Constantin

500

7.

Comuna Stroesti

300

 

- strămutare locuintă proprietatea lui Rădulescu Constanta

300

8.

Comuna Măldăresti

900

 

- refacere pod peste pârâul Ciupa

900

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea clasificării teritoriului national în functie de gradul riscului producerii incendiilor de pădure

 

Având în vedere prevederile cuprinse în Planul de actiuni pe anii 2002 si 2003 al Programului de guvernare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 32/2002,

în conformitate cu prevederile Documentului de pozitie al României pentru capitolul 7 “Agricultură”, aprobat de Guvernul României în sedinta din 6 decembrie 2001,

în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă clasificarea teritoriului României în categoria de risc scăzut privind producerea incendiilor de pădure, conform criteriilor stabilite în Regulamentul Consiliului nr. 2.158/92/EEC privind protectia pădurilor Comunitătii împotriva incendiilor si în baza Studiului pentru zonarea teritoriului tării în functie de gradul de risc la incendii al fondului forestier.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 23 decembrie 2002.

Nr. 651.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind componenta si atributiile Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante, organism consultativ al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor

 

În baza prevederilor art. 38 din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea calitătii, comercializarea semintelor si materialului săditor, precum si înregistrarea soiurilor de plante,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se stabileste componenta Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante, organism consultativ al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, prevăzută în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se stabilesc atributiile Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante, prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - (1) Directia generală de implementare, reglementare si de management al resurselor biotehnologice va lua măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentului ordin.

(2) Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 24 decembrie 2002.

Nr. 659.

 

ANEXA Nr. 1

 

COMPONENTA

Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante

 

1. Secretarul de stat coordonator al sectorului care include productia vegetală din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor – presedinte

2. Directorul general în a cărui responsabilitate intră productia vegetală si productia de seminte si material săditor din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor - vicepresedinte

3. Directorul general în a cărui responsabilitate intră controlul calitătii semintelor si materialului săditor din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor - vicepresedinte

4. Seful compartimentului de productie a semintelor si materialului săditor din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor - secretar

5. Seful compartimentului de control al calitătii semintelor si materialului săditor din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor - membru

6. Seful compartimentului de implementare si reglementare a politicilor în horticultură din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor - membru

7. Directorul Institutului de Stat pentru Testarea si Înregistrarea Soiurilor - membru

8. Directorul Laboratorului Central pentru Calitatea Semintelor si a Materialului Săditor - membru

9. Secretar general al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” - membru

10. Responsabil cu protectia soiurilor de plante - Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci - membru

11. Presedintele Asociatiei Amelioratorilor, Comerciantilor si a Producătorilor de Sământă si Material Săditor - membru

12. Directorul executiv al Asociatiei Amelioratorilor, Comerciantilor si a Producătorilor de Sământă si Material Săditor - membru

13. Seful sectiei ameliorarea soiurilor - Asociatia Amelioratorilor, Comerciantilor si a Producătorilor de Sământă si Material Săditor - membru

14. Seful sectiei producere seminte - Asociatia Amelioratorilor, Comerciantilor si a Producătorilor de Sământă si Material Săditor - membru

15. Seful sectiei producere material săditor - Asociatia Amelioratorilor, Comerciantilor si a Producătorilor de Sământă si Material Săditor - membru

16. Seful sectiei comercializare - Asociatia Amelioratorilor, Comerciantilor si a Producătorilor de Sământă si Material Săditor - membru

17. Presedintele Federatiei cultivatorilor de cartof din România - membru

18. Reprezentant al beneficiarilor de seminte din federatii sau asociatii de agricultori (fermieri) - membru

19. Reprezentant al beneficiarilor de seminte din federatii sau asociatii de agricultori (fermieri) - membru

20. Reprezentant al Universitătii de Stiinte Agricole si Medicină Veterinară Bucuresti pentru soiuri si seminte de plante agricole - membru

21. Reprezentant al Universitătii de Stiinte Agricole si Medicină Veterinară Bucuresti pentru soiuri si seminte de plante horticole - membru

22. Reprezentant al unei firme neafiliate la asociatii sau federatii - membru

23. Reprezentant al unei asociatii locale neafiliate la asociatii sau federatii la nivel national – membru

 

ANEXA Nr. 2

 

ATRIBUTIILE

Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante

 

1. Consiliul tehnic pentru soiuri si seminte de plante dezbate si propune strategia si măsurile privind aplicarea legislatiei în domeniul producerii, prelucrării si comercializării semintelor si materialului săditor, în concordantă cu reglementările organismelor internationale la care România este parte sau intentionează să fie parte, ale legislatiei române si programelor guvernamentale în vigoare sau în derulare.

2. Consiliul tehnic pentru soiuri si seminte de plante are următoarele atributii principale:

- propune strategia pe termen scurt si mediu si măsurile care se impun pentru aplicarea legislatiei în vigoare;

- propune componenta comisiilor pentru înregistrarea soiurilor de plante în catalogul oficial si a comisiilor neguvernamentale pentru realizarea unor liste ale soiurilor recomandate pentru diferite zone de cultură;

- analizează structura speciilor si propune orientările pentru producerea de seminte conform programelor privind realizarea productiei vegetale, în concordantă cu cerintele pietei produselor agroalimentare;

- propune măsuri pentru realizarea echilibrului pe piata semintelor si realizarea unor venituri echitabile pentru producătorii de seminte si material săditor;

- propune măsuri de stimulare si informare a utilizatorilor de sământă si material săditor pentru folosirea de soiuri potrivite scopului propus, pe zone de cultură, si de seminte si material săditor de calitate corespunzătoare;

- propune programe prioritare de cercetare si dezvoltare în domeniul soiurilor si al calitătii semintelor si materialului săditor;

- propune măsuri pentru întărirea capacitătii administrative în vederea pregătirii sectorului pentru aderarea la Uniunea Europeană;

- propune elaborarea unor acte normative si face recomandări privind continutul unor proiecte de acte normative armonizate cu legislatia Uniunii Europene si cu programele guvernamentale în domeniu.

3. Persoanele care fac parte din Consiliul tehnic pentru soiuri si seminte de plante sunt cele care detin functiile respective în cadrul fiecărei institutii sau organizatii nominalizate la pct. 1-17 din anexa nr. 1 la ordin, la data convocării sedintei, ori persoanele nominalizate de fiecare institutie sau organizatie prevăzută la pct. 18-23 din anexa nr. 1 la ordin.

4. Directia generală de implementare, reglementare si de management al resurselor biotehnologice va stabili anual componenta nominală a membrilor Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante, conform prevederilor pct. 3.

5. Sedintele Consiliului tehnic pentru soiuri si seminte de plante se desfăsoară astfel:

a) sedintele ordinare, o dată pe semestru, iar cele extraordinare, ori de câte ori este nevoie;

b) dezbaterile au loc în prezenta a cel putin 50% din numărul membrilor, pe baza materialelor puse la dispozitie membrilor cu cel putin 3 zile înainte de data întrunirii convocate de secretariat, la solicitarea presedintelui sau a unuia dintre vicepresedinti;

c) membrii pot prezenta propuneri supuse dezbaterii în numele institutiei sau organizatiei din care fac parte;

d) la lucrări pot fi invitati să participe si alti specialisti;

e) recomandările se adoptă prin vot deschis cu majoritate simplă.