MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 224         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 3 aprilie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) si (4), art. 68 alin. (1), precum si ale art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată

 

Decizia nr. 92 din 4 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

17. - Ordonantă de urgentă pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 162/2002 privind acordarea de către Ministerul de Interne a unui avans în valoare de 72,6 miliarde lei pentru finalizarea obiectului contractului comercial nr. 110/2002, încheiat cu Societatea Comercială “ARO” - S.A. Câmpulung

 

18. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

277. - Ordin al ministrului sănătătii si familiei pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătătii si familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileste gradul de handicap pentru adulti si se aplică măsurile de protectie specială a acestora

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 22

din 21 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) si (4), art. 68 alin. (1), precum si ale art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) si (4), art. 68 alin. (1), precum si ale art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,

republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agromec” - S.A. Horia în Dosarul nr. 133C/Com/2002 al Curtii de Apel Constanta.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) si art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, ca devenită inadmisibilă si a dispozitiilor art. 108 ca fiind inadmisibilă. Totodată, consideră că exceptia de neconstitutionalitate privind art. 67 alin. (4) din aceeasi lege este neîntemeiată, deoarece nu are legătură cu art. 54 din Constitutie, invocat în sustinerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronuntată în Dosarul nr. 133C/Com/2002, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) si (4), ale art. 68 alin. (1), precum si ale art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agromec” - S.A. Horia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele criticate instituie o discriminare în ceea ce priveste “dreptul la vot egal al creditorilor, ceea ce influentează măsurile luate de către judecătorul sindic” referitor la planul de reorganizare a societătii. Dispozitiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, republicată, potrivit cărora numai creditorii ale căror creante nu sunt contestate vor fi îndreptătiti să voteze cu privire la plan, sunt considerate de către autorul exceptiei ca fiind contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care prevăd egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

Aceeasi inegalitate, sustine autorul exceptiei, rezultă si din examinarea dispozitiilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, raportată la art. 68 alin. (1) din aceeasi lege, “unde se prevede că planul va fi confirmat de judecătorul sindic dacă cel putin două dintre categoriile de creditori mentionati la art. 67 alin. (4) acceptă planul”. Se sustine, în motivarea exceptiei, existenta unei inegalităti între creditorii având garantii reale, creditorii mentionati la art. 108 pct. 3 si creditorii chirografari.

În acest context se invocă, pe lângă încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1), si încălcarea dispozitiilor art. 54 din Constitutie privind exercitarea drepturilor si a libertătilor.

Curtea de Apel Constanta consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele constitutionale invocate se referă la egalitatea cetătenilor si la exercitarea drepturilor de către acestia, iar nu la drepturile diverselor categorii de comercianti. De asemenea, referitor la dispozitiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, instanta apreciază “echitabil ca planul de reorganizare sau de lichidare să fie confirmat numai dacă el este acceptat de creditorii cei mai importanti, pentru considerentul că numai acestia sunt în măsură să aprecieze dacă acel plan corespunde sau nu intereselor lor legitime, precum si dacă este de natură să garanteze recuperarea creantelor”.

În legătură cu neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, instanta a retinut că solutionarea cauzei nu depinde de dispozitiile acestui text, întrucât obiectul recursului aflat pe rolul instantei îl constituie o hotărâre prin care nu a fost confirmat un plan de reorganizare. Cu toate acestea, instanta nu a dispus, conform dispozitiilor art. 23 alin. (6), coroborate cu cele ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, respingerea ca inadmisibilă a exceptiei cu privire la textul art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, ci, dimpotrivă, a sesizat Curtea Constitutională si cu privire la această exceptie de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că sustinerea autorului exceptiei “decurge dintr-o gresită interpretare a dispozitiilor legale invocate si netinând seama de spiritul acestora. Votarea unui plan de reorganizare propus de subiectele prevăzute la art. 59 alin. (1) din lege se realizează de către toti creditorii care si-au depus cererile de admitere a creantelor asupra averii debitorului în termenul stabilit de judecătorul sindic, potrivit art. 33 din lege, si ale căror creante au fost verificate si admise în mod definitiv în tabelul creantelor prevăzute la art. 98 din lege”. O interpretare contrară, în sensul celor sustinute de autorul exceptiei, ar constitui, potrivit punctului de vedere al Guvernului, “o încălcare a spiritului prevederilor art. 67 alin. (3) din lege si a principiului general de drept Çactus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereatČ, consacrat si de art. 978 din Codul civil”.

Referindu-se si la jurisprudenta si doctrina de specialitate, Guvernul arată că acestea “sunt constante în a sustine această interpretare, neexistând îndoieli în ceea ce priveste faptul că votarea planului de reorganizare urmează a fi realizată doar după ce contestatiile împotriva declaratiilor de creantă depuse de creditori au fost solutionate definitiv”. În consecintă, arată Guvernul, “toti creditorii aflati în aceeasi situatie (creante verificate si admise) se bucură de egalitate de tratament, în deplin acord cu prevederile art. 16 din Constitutie si cu jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale”.

Referitor la invocarea încălcării dispozitiilor art. 54 din Constitutie, care consacră principiul bunei-credinte în exercitarea drepturilor constitutionale de către titularii acestora, Guvernul consideră exceptia inadmisibilă, “întrucât prevederile constitutionale respective nu au legătură cu solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecătoresti”.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 67 alin. (4), care prevăd votarea pe categorii de creante, se apreciază de către Guvern că “acestea realizează o punere în practică a politicii legiuitorului de protectie specială a unor anumite categorii de titulari de creante, cum ar fi cele izvorâte din contracte de muncă sau din obligatii de întretinere, care, datorită cuantumului de obicei scăzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate în ipoteza includerii acestora în categoria creantelor chirografare generale”. De altfel, sustine Guvernul, “votul pe categorii de creante este o practică uzitată în mod curent în tări cu traditie, precum S.U.A. sau Germania”.

Relativ la dispozitiile art. 108 din lege, Guvernul sustine că, “fiind vorba de ordinea de satisfacere a diferitelor categorii de creante stabilite de lege, iar nu de votarea si confirmarea planului de reorganizare, [...] exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată”. Se mai arată că în acest caz nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor sau a exercitării cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale. În spetă privilegiile sunt acordate anumitor categorii de creditori, deci nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalitătii în drepturi, care “trebuie privită pentru persoanele care fac parte dintr-o anumită categorie, aflate în situatii similare”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozitiile art. 67 alin. (3) si (4), art. 68 alin. (1) si ale art. 108 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, având următorul cuprins:

- Art. 67 alin. (3) si (4): “(3) Numai creditorii ale căror creante nu sunt contestate vor fi îndreptătiti să voteze cu privire la plan.

(4) Următoarele categorii de creditori vor vota separat:

a) creditorii având garantii reale;

b) creditorii mentionati la art. 108 pct. 3 si 6;

c) creditorii chirografari.” ;

- Art. 68 alin. (1): “Un plan va fi confirmat de judecătorulsindic, dacă cel putin două dintre categoriile de creditori mentionate la art. 67 alin. (4) acceptă planul.” ;

- Art. 108: “Creantele vor fi plătite, atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cât si în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata retributiilor persoanelor angajate în conditiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21 si ale art. 22, sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);

2. creantele reprezentând creditele, cu dobânzile si cheltuielile aferente, acordate de bănci în perioada de reorganizare, precum si creantele rezultând din continuarea activitătii debitorului, în conditiile art. 74;

3. creantele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creantele statului provenite din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finantele publice;

5. în conditiile art. 106 alin. (3), creantele garantate cu garantii reale asupra bunurilor;

6. creantele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terti în baza unor obligatii de întretinere, alocatii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existentă;

7. creantele reprezentând sumele stabilite de judecătorul sindic pentru întretinerea debitorului si a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

8. creantele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile si dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum si din chirii;

9. alte creante chirografare.”

Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, a adus unele modificări si completări tuturor textelor criticate pentru neconstitutionalitate. Potrivit art. II din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, aceasta sintră în vigoare după 180 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia prevederilor art. III, care intră în vigoare la data publicării”. Astfel, textele legale criticate pentru neconstitutionalitate, în vigoare ulterior datei de 14 iunie 2002 când a fost sesizată Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate, au, în urma modificării si completării, potrivit art. I din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, următorul cuprins:

- Art. 67 alin. (3) si (4): “(3) Nu vor fi incluse în cvorum si nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoană fizică, creantele al căror titular este sot, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu debitorul.

(4) Fiecare creantă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creante din care face parte creanta respectivă.”;

- Art. 68 alin. (1): “La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite următoarele conditii:

A. cel putin două dintre categoriile de creante mentionate la art. 67 alin. (5) acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu conditia ca cel putin una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B. fiecare categorie defavorizată de creante care a respins planul, precum si fiecare creantă care a respins planul vor fi supuse unui tratament corect si echitabil prin plan.

Tratament corect si echitabil există atunci când:

a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creantă care respinge planul nu primesc mai putin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nici o categorie sau nici o creantă apartinând unei categorii nu primeste mai mult decât valoarea totală a creantei sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici un asociat, actionar sau categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante nu primeste nimic. Se consideră că asociatii sau actionarii nu primesc nimic si în cazul în care planul prevede că acestia vor primi o valoare cel mult egală cu o nouă contributie financiară pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, până la data confirmării planului, cu titlu irevocabil si nesupusă vreunei alte conditii decât cea a confirmării planului.” ;

- Art. 108 partea introductivă si pct. 1-5, 10 si 11: “Creantele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21, art. 22 si ale art. 62 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);

2. creantele reprezentând creditele, cu dobânzile si cheltuielile aferente, acordate de societătile bancare după deschiderea procedurii, precum si creantele rezultând din continuarea activitătii debitorului după deschiderea procedurii;

3. creantele izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creantele bugetare;

5. în conditiile art. 106 alin. (3), creantele garantate cu ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare, ori drepturi de retentie, de orice fel; [...]

10. creantele subordonate, în următoarea ordine de preferintă:

a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau actionar detinând cel putin 10% din capitalul social;

b) creantele izvorând din acte cu titlu gratuit;

11. creantele asociatilor sau actionarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calitătii lor, în conformitate cu prevederile legale si statutare.”

Critica de neconstitutionalitate se bazează pe sustinerea că prin inegalitatea instituită în raporturile dintre diferite categorii de creditori sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si art. 54, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 54: “Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.”

Examinând textele criticate ale Legii nr. 64/1995, republicată, comparativ cu cele modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, Curtea retine următoarele:

Dispozitiile art. 67 alin. (3) din lege, în actuala lor redactare, nu mai preiau dispozitia criticată de autorul exceptiei referitoare la votarea planurilor de reorganizare numai de către creditorii ale căror creante nu sunt contestate. În aceste conditii, existând diferente esentiale între cele două reglementări, Curtea constată, în temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (6) din acelasi articol al Legii nr. 47/1992, republicată, că exceptia de neconstitutionalitate a textului respectiv a devenit inadmisibilă, întrucât dispozitia criticată nu mai este în vigoare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, acestea diferă în totalitate fată de dispozitia în vigoare la data formulării exceptiei de neconstitutionalitate. În actuala redactare a textului sunt, în mod evident, asigurate conditii pentru “un tratament corect si echitabil” prin planul de reorganizare, înlăturându-se astfel elementele de inegalitate si discriminare invocate prin critica de neconstitutionalitate. În această situatie, Curtea constată că dispozitia criticată nu mai este în vigoare si, în consecintă, exceptia a devenit inadmisibilă, conform dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Cu privire la dispozitiile art. 108 din lege, partial modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, Curtea observă că acestea reglementează aspecte ale lichidării bunurilor din averea debitorului, după deschiderea procedurii falimentului, referindu-se în mod concret la distribuirea într-o anumită ordine a fondurilor obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, respectiv la ordinea de plată a creantelor, în cazul falimentului. Aceste reglementări nu au legătură cu solutionarea recursului aflat pe rolul Curtii de Apel Constanta împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2001 pronuntate de Tribunalul Constanta - judecătorul-sindic, prin care a fost respinsă cererea de confirmare a planului de reorganizare propus de debitoarea Societatea Comercială “Agromec” - S.A. Horia – autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Întrucât, conform dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională decide asupra exceptiei de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare de care depinde solutionarea cauzei, Curtea constată, potrivit alin. (6) din acelasi articol, că exceptia este inadmisibilă.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, în forma sa anterioară modificării se prevedea că “vor vota separat: a) creditorii având garantii reale; b) creditorii mentionati la art. 108 pct. 3 si 6; c) creditorii chirografari”. În redactarea în vigoare reglementarea este mai precisă, dar asemănătoare, prevăzându-se că fiecare creantă beneficiază de un drept de vot pe care titularul acestuia îl exercită în categoria de creante din care face parte creanta respectivă. În consecintă, dispozitia legală criticată a fost preluată, în principiu, în noua redactare, Curtea urmând să examineze, în conformitate cu jurisprundenta sa, exceptia referitoare la dispozitiile art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel cum a fost modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate sub acest aspect, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Pe de o parte, art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel cum a fost modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, nu încalcă principiul egalitătii în drepturi consacrat de art. 16 alin (1) din Constitutie. Acest principiu, prevăzut si de art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, astfel cum este aplicat în jurisprundenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu are semnificatia uniformitătii, fiind posibilă reglementarea unor tratamente juridice diferite, aplicabile în situatii diferite, justificată în mod rational si obiectiv. Or, în cauză Curtea retine că natura diferită a creantelor reprezintă o asemenea justificare a exercitării deptului de vot cu privire la planul de reorganizare pentru fiecare categorie de creante. De altfel, problema creantelor privilegiate se pune si în legătură cu alte dispozitii legale (de exemplu, art. 1722-1726 din Codul civil), fără a se considera că această diferentiere ar fi neconstitutională. Pe de altă parte, atât dispozitiile art. 16 alin. (1), cât si cele ale art. 54 din Constitutie, privind egalitatea cetătenilor în fata legii si autoritătilor publice si, respectiv, exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale, nu au legătură cu reglementarea specială în materia reorganizării judiciare si a falimentului, care se aplică comerciantilor aflati în insolventă, asa cum precizează dispozitiile art. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) si art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Agromec” - S.A. Horia în Dosarul nr. 133C/Com/2002 al Curtii de Apel Constanta.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 92

din 4 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “S & P Otex” - S.R.L. Bucuresti în Dosarul nr. 598/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia VI comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca nefondată, arătând că dispozitiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) si ale art. 123 alin. (1) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 598/2002, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia VI comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “S & P Otex” - S.R.L. Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitia criticată încalcă dispozitiile constitutionale ale “art. 16 alin. (2), ale art. 123 alin. (1), principiul universalitătii si principiul egalitătii în drepturi”, întrucât prevede că sucursala - unitate operatională fără personalitate juridică a unei bănci - efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitătile băncii, în limita mandatului dat de aceasta.

În opinia autorului exceptiei, în mod neconstitutional, textul criticat, prin formularea “care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitătile băncii în limita mandatului dat de aceasta”, instituie “o inegalitate între bănci si alte societăti comerciale”. Se mai sustine că textul “permite acordarea capacitătii juridice printr-un mandat, acordând, astfel, practic, sucursalelor băncilor române drepturi consacrate doar de Constitutie si alte legi – recunoasterea capacitătii juridice fiind exclusiv opera legislatiei”. Totodată, în conceptia autorului exceptiei “sucursala devine subiect de drept, participând în nume propriu la raporturi juridice si asumându-si răspunderea proprie pentru actele si faptele sale, fără a avea însă un patrimoniu propriu si toate celelalte drepturi si obligatii care decurg numai din elementele constitutive ale unei persoane juridice”.

Autorul exceptiei consideră, de asemenea, că, “în conditiile textului criticat, băncile românesti nu îsi asumă nici un risc juridic, deci, implicit, nici pe cel financiar”, bucurându-se de un tratament favorabil, care contravine spiritului liberei concurente si principiului egalitătii în drepturi. Se mai invocă, în sustinerea exceptiei, jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene de Justitie, referitor la tratamentul juridic aplicabil băncilor.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia VI comercială consideră că prevederile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu încalcă art. 16 alin. (2) din Constitutie, iar aplicarea acestora “înseamnă supunerea legii si, de asemenea, că justitia se poate înfăptui în numele legii conform art. 123 alin. (1) din Constitutie”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că “Legea bancară reia practic dispozitiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la sucursale”. Totodată, legea bancară stipulează expres “că sucursala unei bănci actionează pe seama si în numele băncii, în temeiul mandatului primit”. Potrivit sustinerilor Guvernului, “art. 3 lit. d) din Legea bancară trebuie coroborat cu Regulamentul privind organizarea si functionarea sucursalelor Băncii Comerciale ÇIon TiriacČ - S.A. care, la art. 3, prevede că Çsucursalele efectuează operatiunile prevăzute în statutul Băncii, în conformitate cu reglementările legale în vigoareČ (text citat de instanta judecătorească)”. În consecintă, Guvernul consideră că nu sunt încălcate dispozitiile art. 16 alin. (2) si ale art. 123 alin. (1) din Constitutie.

Avocatul Poporului consideră că “sucursala este o unitate operatională fără personalitate juridică a unei bănci, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitătile băncii, în limita mandatului dat de aceasta”.

Totodată, se arată că “natura mandatului în temeiul căruia sucursala efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitătile băncii este una legală”.

În consecintă, se apreciază în punctul de vedere al Avocatului Poporului, prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, care au următorul cuprins:

- Art. 3: “În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii: [...]

d) sucursală - unitate operatională fără personalitate juridică a unei bănci si care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitătile băncii, în limita mandatului dat de aceasta.”

Textele constitutionale invocate explicit de autorul exceptiei ca fiind încălcate sunt art. 16 alin. (2) si art. 123 alin. (1). Totodată, a mai fost invocată “încălcarea principiului universalitătii si a principiului egalitătii în drepturi”, consacrate de Constitutie în art. 15 si, respectiv, art. 16, texte care au următorul cuprins:

- Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.” ;

- Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetătenia română si domiciliul în tară.” ;

- Art. 123 alin. (1): “Justitia se înfăptuieste în numele legii.”

În esentă, autorul exceptiei sustine că textul criticat instituie o inegalitate, o discriminare, în raport cu celelalte societăti comerciale, ale căror sucursale urmează regimul prevăzut de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, precum si faptul că textul legii, făcând trimitere, în ceea ce priveste sucursala, la “mandatul dat” de bancă, ar încălca prevederile art. 123 alin. (1) din Constitutie, întrucât instantele judecătoresti ar trebui să tină seama de regulamentele băncilor.

Analizând textul de lege criticat, comparativ cu dispozitiile si principiile constitutionale invocate de autorul exceptiei, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveste sustinerea existentei unei inegalităti între sucursalele băncilor, reglementate de Legea nr. 58/1998, si cele ale celorlalte societăti comerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, care, la art. 43 alin. (1), prevede că “Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societătilor comerciale si se înmatriculează, înainte de începerea activitătii lor, în registrul comertului din judetul în care vor functiona”, Curtea retine că aceasta este irelevantă. Cele două legi fiind diferite, pot deci să cuprindă, ca optiune a legiuitorului, dispozitii diferite, în functie de obiectul reglementării, specific fiecăreia dintre ele. Or, sub acest aspect, este incontestabil că activitatea bancară prezintă specificităti importante care justifică, în mod rational si obiectiv, reglementări diferite, în sensul celor stabilite de jurisprudenta Curtii Constitutionale, în acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

În legătură cu trimiterea pe care Legea nr. 58/1998 o face, potrivit art. 3 lit. d), la “mandatul” dat de bancă pentru efectuarea de către sucursală a tuturor sau numai a unora dintre activitătile băncii, Curtea retine că aceasta nu poate avea semnificatia, sustinută de autorul exceptiei, că instanta ar trebui să dea solutia în temeiul unui regulament al băncii, ci reprezintă tocmai vointa legiuitorului, exprimată în lege, în textul criticat si în altele, fără a fi încălcate prin aceasta prevederile art. 123 alin. (1) din Constitutie. Astfel, Legea nr. 58/1998 prevede, la art. 24, că fiecare bancă va avea un regulament propriu de functionare, prin care va stabili, între altele, atributiile sucursalelor si ale altor sedii secundare ale băncii.

În acest context, Curtea retine totodată că textul criticat pentru neconstitutionalitate nu prevede un tratament juridic diferentiat pentru sucursalele anumitor bănci, reglementarea fiind aceeasi pentru toate sucursalele băncilor, fără exceptie, nefiind deci încălcate dispozitiile art. 15 si 16 din Constitutie.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei că textul criticat încalcă “libera concurentă” si “comertul liber al societătilor comerciale”, sugerându-se astfel încălcarea dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea constată că este lipsită de relevantă, în conditiile în care între textul de lege criticat, care stabileste regimul sucursalelor bancare, si textul constitutional respectiv nu există legătură.

De asemenea, Curtea retine că sustinerile autorului exceptiei privind existenta unor necorelări între textul criticat si texte ale altor legi sunt irelevante, întrucât, în conformitate cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, existenta unor necorelări legislative, chiar dacă acestea ar fi reale, nu poate forma obiect al contenciosului constitutional, eliminarea lor fiind atributul exclusiv al puterii legiuitoare.

În sfârsit, Curtea constată că invocarea de către autorul exceptiei a Deciziei nr. 101/1998 a Curtii Constitutionale, prin care au fost declarate neconstitutionale dispozitiile art. 2 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilantului contabil special si regularizarea unor credite si dobânzi clasificate în categoria “pierdere” la Banca Agricolă - S.A., modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 48/1997, este irelevantă. Exceptia de neconstitutionalitate ridicată în cauza în care a fost pronuntată decizia invocată se referă la un alt act normativ, precum si la alte aspecte concrete care privesc raporturile dintre bănci si societătile comerciale (blocarea creditelor).

Dispozitiile art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 60 din 11 februarie 2003 (încă nepublicată), a respins ca nefondată exceptia, constatând că nu sunt încălcate dispozitiile art. 15 si 16 din Constitutie.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “S & P Otex” - S.R.L. Bucuresti în Dosarul nr. 598/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia VI comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 martie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 162/2002 privind acordarea de către Ministerul de Interne a unui avans în valoare de 72,6 miliarde lei pentru finalizarea obiectului contractului comercial nr. 110/2002, încheiat cu Societatea Comercială “ARO” - S.A. Câmpulung

 

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Articol unic. - Termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 162/2002 privind acordarea de către Ministerul de Interne a unui avans în valoare de 72,6 miliarde lei pentru finalizarea obiectului contractului comercial nr. 110/2002, încheiat cu Societatea Comercială “ARO” - S.A. Câmpulung, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 28 noiembrie 2002, aprobată prin Legea nr. 63/2003, se prorogă până la data de 30 iunie 2003.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministru de interne,

Ioan Rus

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 2 aprilie 2003.

Nr. 17.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni

 

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Articol unic. - Articolul 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sanctiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - Dispozitiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile si sanctiunile aplicate pentru fapte săvârsite până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Rodica Mihaela Stănoiu

 

Bucuresti, 2 aprilie 2003.

Nr. 18.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătătii si familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileste gradul de handicap pentru adulti si se aplică măsurile de protectie specială a acestora

 

Având în vedere dispozitiile art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Persoanele cu Handicap nr. 1.273 din 28 martie 2003,

în temeiul art. 4 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii si familiei emite următorul ordin:

Art. I. - În anexa la Ordinul ministrului sănătătii si familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileste gradul de handicap pentru adulti si se aplică măsurile de protectie specială a acestora, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2002, se face următoarea modificare:

- La capitolul II, punctul I, rubrica “Afectiuni locomotorii”, teza a doua a bumbului al doilea va avea următorul cuprins:

“În situatia vătămărilor corporale rezultate în urma accidentelor de circulatie, agresiunilor casnice si a celor rezultate ca urmare a loviturilor primite este obligatorie prezentarea certificatului medico-legal, pentru a stabili cauza handicapului.”

Art. II. - Comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulti, precum si Comisia superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

 

Bucuresti, 1 aprilie 2003.

Nr. 277.