MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 677 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 12 septembrie 2002
SUMAR
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
127. -
Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor
Nucleare pentru aprobarea Normelor de securitate radiologică privind
radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu
si toriu
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL
APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI
COMISIA
NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE
pentru
aprobarea Normelor de securitate radiological privind radioprotectia
operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu
Presedintele Comisiei
Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,
în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si
functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificările si completările
ulterioare, ale Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului nr.
86/2002, precum si ale art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în
sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si
completările ulterioare,
emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele de securitate radiologică
privind radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de
uraniu si toriu, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 3. - Normele mentionate la art. 1 vor intra în
vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
Art. 4. - Directia securitate nucleară, Directia
asigurarea calitătii si autorizare operatori, Directia aplicatii surse cu
radiatii ionizante, Directia supraveghere CNE Cernavodă, Directia dezvoltare si
resurse si serviciile independente din cadrul Comisiei Nationale pentru
Controlul Activitătilor Nucleare vor aduce la îndeplinire prevederile
prezentului ordin.
Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul
Activitătilor Nucleare,
Lucian Biro
Bucuresti,
27 mai 2002.
Nr. 127.
ANEXĂ
NORME
de securitate radiologică privind radioprotectia
operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu
CAPITOLUL I
Consideratii generale, scop, definitii
Art. 1. - Normele de securitate radiologică privind radioprotectia operatională în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu sunt emise de Autoritate în baza prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 2. - Scopul prezentelor norme este de a completa
prevederile Normelor fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin
Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor
Nucleare nr. 14/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
404 si 404 bis din 29 august 2000, cu cerintele privind asigurarea si
optimizarea radioprotectiei operationale pentru lucrătorii expusi profesional,
pentru populatie si mediul înconjurător, în mineritul si prepararea
minereurilor de uraniu si toriu.
Art. 3. - Termenii si expresiile utilizate în
prezentele norme sunt definite în anexa nr. 1.
CAPITOLUL II
Domeniul de aplicabilitate. Exceptări
Art. 4. - Prevederile prezentelor norme se aplică
următoarelor activităti din domeniul mineritului si preparării minereurilor de
uraniu si toriu:
a) prospectarea, explorarea, exploatarea, prepararea
în laborator, în statii-pilot si în instalatii industriale a minereurilor de
uraniu si de toriu, inclusiv amplasarea si constructia acestora;
b) conversia concentratelor de uraniu natural în
combustibil nuclear;
c) conservarea si dezafectarea minelor si instalatiilor
în care au fost desfăsurate activitătile mentionate la lit. a) si b), inclusiv
a celor abandonate fără a fi dezafectate în baza unui plan de dezafectare si de
remediere a mediului înconjurător afectat;
d) gospodărirea deseurilor radioactive rezultate de la
desfăsurarea activitătilor descrise la lit. a), b) si c);
e) determinarea, înregistrarea, metodica de lucru si
sistemul de raportare a nivelurilor de expunere la radiatii ionizante a
personalului expus profesional, precum si urmărirea nivelului de contaminare
radioactivă a spatiilor de lucru si a mediului înconjurător din incintele de
lucru ale titularilor de autorizatii care desfăsoară activitătile specificate
la lit. a), b), c) si d).
Art. 5. - Se supun prevederilor prezentelor norme si
următoarele activităti, dacă evaluările efectuate conform prevederilor art. 90
din Normele fundamentale de securitate radiologică demonstrează că expunerea
lucrătorilor si/sau a mediului are valori ce nu pot fi neglijate din punct de
vedere al radioprotectiei:
a) lucrări similare cu cele mentionate la art. 4 lit.
a), care se execută pentru alte substante minerale utile în cazul în care
aceste substante sunt asociate cu uraniu sau toriu în continuturi ce depăsesc
limitele de exceptare;
b) lucrări cu materiale care în mod obisnuit nu sunt
considerate radioactive, dar care contin radionuclizi naturali, care prin
concentrare în produse intermediare sau în reziduuri conduc la cresterea
semnificativă a expunerii populatiei sau a lucrătorilor;
c) lucrările de la locurile de muncă de tipul celor
descrise la lit. a), în atmosfera cărora se constată prezenta radonului,
toronului sau descendentilor acestora, în concentratii ce generează expuneri ce
depăsesc limita dozei efective pentru populatie, prevăzută în Normele fundamentale
de securitate radiologică.
Art. 6. - Prevederile prezentelor norme se aplică de
asemenea activitătilor de detinere, depozitare, stocare, utilizare, transport,
aprovizionare, desfacere, transfer, import si export de minereuri si
concentrate de uraniu sau toriu ori instalatiilor si aparatelor ce contin
asemenea materiale radioactive.
Art. 7. - Limitele de doză, criteriile si prevederile
prezentelor norme se utilizează obligatoriu la proiectarea instalatiilor de
minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu, la elaborarea
proiectelor tehnice de dezafectare (închidere) a instalatiilor de minerit si de
preparare a minereurilor de uraniu si toriu si la fundamentarea concluziilor
analizelor de securitate radiologică privind activitătile de minerit si de
preparare a minereurilor de uraniu si de toriu.
Art. 8. - (1) Sunt exceptate de la prevederile
prezentelor norme:
a) activitătile care implică surse si materiale a
căror radioactivitate este dată de elemente radioactive naturale din seriile
radioactive ale uraniului si toriului si a căror activitate totală nu depăseste
nivelul de exceptare prevăzut în coloana 5 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la
Normele fundamentale de securitate radiologică sau, în cazuri speciale, alt
nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile
fundamentale prevăzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate
radiologică;
b) activitătile care implică surse radioactive si
materiale radioactive continând radionuclizi naturali din seria uraniului si
toriului, a căror concentratie a activitătii pe unitatea de masă nu depăseste
nivelul de exceptare prevăzut în coloana 4 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la
Normele fundamentale de securitate radiologică sau, în cazuri speciale, alt
nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile
fundamentale prevăzute în anexa nr. 2 la aceleasi norme;
c) activitătile cu materiale care în mod obisnuit nu
sunt considerate radioactive, dar provin din practici autorizate si prezintă o
contaminare superficială cu radionuclizi naturali din seriile uraniului si
toriului, care nu depăseste următoarele niveluri de eliberare:
(i) 0,4 Bq/cm2 pentru emitătorii beta si gama si
emitătorii alfa cu toxicitate scăzută;
(ii) 0,04 Bq/cm2 pentru toti ceilalti emitători
alfa.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică practicilor
care implică importul, furnizarea, repararea si montarea-instalarea de surse
radioactive si materiale radioactive continând radionuclizi naturali din seria
uraniului si toriului, dacă concentratia activitătii pe unitatea de masă este
mai mare de 0,2 Bq/g pentru cel putin un radionuclid natural din seriile
radioactive mentionate.
Art. 9. - Prevederile prezentelor norme nu se aplică la depozitarea temporară si finală, la reciclarea si reutilizarea materialelor rezultate în urma dezafectării instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu, dacă îndeplinesc conditiile privind nivelurile de eliberare stabilite prin normele de conservare si dezafectare a instalatiilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu.
Art. 10. - Aplicarea prezentelor norme nu exonerează
titularii de autorizatie care desfăsoară activitătile mentionate la art. 4, 5
si 6 de respectarea normelor de securitate radiologică privind lucrul cu surse
de radiatii, în cazul în care utilizează dispozitive generatoare de radiatii
ionizante, surse, instalatii sau aparate care contin alte materiale radioactive
decât radionuclizi naturali din seria uraniului si toriului.
CAPITOLUL III
Justificarea, optimizarea si limitarea dozelor pentru
activitătile din domeniul mineritului si preparării minereurilor de uraniu si
toriu
Art. 11. - (1) Toate activitătile nominalizate în cap.
II trebuie justificate în scris de către initiatorul acestora, precizându-se
avantajele economice, sociale sau de altă natură în comparatie cu detrimental
pe care ar putea să îl producă stării de sănătate si daunele pe care ar putea
să le provoace mediului înconjurător.
(2) La justificarea scrisă a initiatorului se va anexa
analiza preliminară de securitate radiologică privind consecintele radiologice
ce se estimează a fi generate de activitatea respectivă. Analiza preliminară de
securitate radiologică trebuie să fie elaborată de un expert acreditat sau de
un organism acreditat de protectie radiologică.
(3) Autoritatea va autoriza conform legii oricare
dintre activitătile nominalizate în cap. II numai dacă consideră justificarea
ca fiind temeinică.
Art. 12. - Persoana legal constituită care solicită
sau detine autorizatie pentru desfăsurarea activitătilor de minerit sau
preparare a minereurilor de uraniu si toriu este obligată să demonstreze că
sunt întreprinse toate actiunile pentru a asigura optimizarea radioprotectiei,
în sensul de a asigura ca expunerile pe toate căile, inclusiv cele potentiale,
din cadrul activitătii desfăsurate să fie mentinute la cel mai scăzut nivel
rezonabil posibil, luând în considerare factori economici si sociali -
principiul ALARA.
Art. 13. - Expunerea lucrătorilor se restrictionează
astfel încât doza totală dată de combinarea expunerilor pe toate căile
specifice activitătilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si
toriu să nu depăsească limitele de doză specificate la art. 22, 27, 28 si 29
din Normele fundamentale de securitate radiologică.
Art. 14. - (1) Doza efectivă pentru populatia
apartinând grupului critic existent în zona de influentă a instalatiei
operationale de minerit sau de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu se
restrictionează la 0,3 mSv/an, cu conditia ca doza colectivă pentru grupul critic
să nu depăsească 0,2 Sv/om/an.
(2) Limita dozei efective pentru persoanele din rândul
populatiei de pe amplasamentele de pe care s-au dezafectat instalatii de
minerit sau preparare a minereurilor de uraniu sau toriu nu va depăsi, din
toate sursele si căile de expunere, valoarea de 1 mSv/an.
(3) Valorile de doză efectivă de 0,3 mSv/an si de 1
mSv/an, precizate la alin. (1) si (2), nu includ doza efectivă generată de
fondul natural local.
Art. 15. - (1) În procesul de optimizare se vor
analiza numai variantele care asigură conformarea cu limitele de doză efectivă
pentru personalul expus profesional, precum si cu limitele de doză efectivă
pentru populatie si constrângerile de doză precizate la art. 14.
(2) Constrângerile de doză prevăzute prin art. 14 se utilizează
ca limite superioare în procesul de optimizare a radioprotectiei.
(3) În procesul de optimizare este obligatoriu să se
ia în calcul si expunerile potentiale.
Art. 16. - Limitele de doză specificate la art. 13 si
14 se aplică sumei dozelor date de expunerea externă si celei date de
încorporarea radionuclizilor naturali.
Art. 17. - Îndeplinirea cerintelor privind limita de
doză se verifică prin una dintre următoarele metode:
a) prin compararea dozei efective E, încasată de o
persoană din grupul de vârstă g cu limita de doză, în care doza efectivă
încasată este estimată prin formula următoare:
E=Eexternă + ∑ h(g)j,ingJj,ing/j + ∑ h(g)j,inhJj,inh/j,
în care: Eexternă reprezintă doza efectivă de interes
din expunerea externă; h(g)j,ing si h(g)j,inh sunt
dozele efective angajate pe unitatea de activitate de încorporare a unui
radionuclid, j, (Sv/Bq), prin inhalare, respectiv prin ingestie, de o persoană
din grupul de vârstă g; Jj,ing si Jj,inh reprezintă încorporarea de
radionuclid j, (Bq), prin ingestie, respectiv inhalare;
b) prin îndeplinirea următoarei conditii:
Hp(d)DL+ ∑jIj,ing/lj,ing,L+ ∑ jIj,inh/ ∑Ij,inh,L<1,
în care: Hp(d) este echivalentul de doză de la
expunerea la radiatii penetrante, DL este limita de doză efectivă, Ij,ing. si Ij,inh. sunt
preluările prin ingestie si inhalare a radionuclidului j, iar Ij,ing.L si Ij,inh,L sunt
limitele anuale admise pentru ingestia, respectiv inhalarea radionuclidului j.
Art. 18. - Pentru expunerile la descendentii radonului
si toronului limitele de doză pentru persoanele expuse profesional pot fi
interpretate astfel:
- pentru descendentii radonului (222Rn): 20
mSv corespund la 14 mJ h m-3 (4 WLM);
- pentru descendentii toronului (220Rn): 20
mSv corespund la 42 mJ h m-3 (12 WLM).
Art. 19. - Alternativ limitele pot fi exprimate în
termeni de energie alfa potentială încorporată:
- pentru descendentii radonului (222Rn): 20
mSv corespund la 17 mJ;
- pentru descendentii toronului (220Rn): 20
mSv corespund la 51 mJ.
Art. 20. - (1) În termeni de concentratie echivalentă
de echilibru limita dozei efective pentru personalul expus profesional, de 20
mSv/an, este dată de o concentratie a radonului de 1.110 Bq/m3, aflat
în echilibru cu descendentii săi.
(2) Similar, limita dozei efective pentru populatie,
de 1 mSv/an, este dată de o concentratie a radonului de 55 Bq/m3, aflat
în echilibru cu descendentii săi.
Art. 21. - În cazul pulberilor de minereu de uraniu cu
diametrul aerodinamic median al activitătii (AMAD) de 5 microni, între limita
de doză efectivă de 20 mSv si activitatea alfa totală încorporată, considerând
că 238U si 235U sunt în echilibru cu descendentii lor,
există următoarea relatie: 20 mSv corespund cu 3.600 Bq activitate alfa totală
măsurată si încorporată, presupunând că nuclizii din minereu sunt de tipul S,
conform anexei nr. 2 la prezentele norme.
Art. 22. - În cazul pulberilor de minereu de toriu cu
diametrul aerodinamic median al activitătii (AMAD) de 5 microni, între doza
efectivă si activitatea alfa totală încorporată, considerând că Th-232 este în
echilibru cu descendentii săi, există următoarea relatie: 20 mSv corespund cu
1.200 Bq activitate alfa totală măsurată si încorporată.
Art. 23. - Dacă în corpul de minereu echilibrul este
perturbat, limitele pentru ingerare trebuie calculate utilizându-se raporturile
actuale dintre radionuclizi.
Art. 24. - (1) Limitele de încorporare pentru
concentratele de uraniu si de toriu se calculează pe baza factorilor de
conversie de doză derivati, conform anexei nr. 2 la prezentele norme.
(2) Dacă concentratul de toriu este obtinut dintr-un
minereu continând uraniu si toriu, limitele de încorporare pentru toriu se
reduc tinându-se seama de prezenta uraniului.
Art. 25. - Limitele de încorporare pentru compusii de
uraniu cu o solubilitate de tip F sau M sunt date de toxicitatea chimică care
este mai importantă decât efectul radiologic. În baza concentratiei de prag de
900 mg uraniu în rinichi se poate tolera o încorporare acută prin inhalare de
30 mg uraniu de tip F sau o inhalare de 200 mg uraniu de tip M. În cazul
expunerilor prelungite se poate tolera pentru multi ani o încorporare zilnică
de 1 mg uraniu de tip F sau de 2 mg pe zi pentru uraniul de tip M.
CAPITOLUL IV
Responsabilităti
Autorizarea
Art. 26. - Autorizarea se realizează prin una dintre cele două componente:
a) înregistrarea;
b) autorizarea.
Art. 27. - (1) Toate persoanele legal constituite care
intentionează să desfăsoare sau desfăsoară activităti de tipul celor prevăzute
la art. 5 au obligatia să solicite Autoritătii înregistrarea.
(2) Activitătile prevăzute la art. 4 si 6 pot fi
desfăsurate de persoane legal constituite numai dacă sunt autorizate de
Autoritate, conform prevederilor art. 5 din Normele fundamentale de securitate
radiologică.
(3) Cererile de înregistrare, cererile de autorizare
si documentatiile tehnice suport se întocmesc conform prevederilor normei
specifice referitoare la procedurile de autorizare a activitătilor de minerit
si preparare a minereurilor de uraniu si de toriu.
Art. 28. - (1) Toate persoanele legal constituite,
înregistrate conform art. 27 alin. (1), au obligatia să identifice prin
măsurare si verificare expunerea lucrătorilor de la locurile de muncă.
(2) Verificarea si evaluarea expunerii se fac de un
expert acreditat sau de un organism acreditat de protectie radiologică.
(3) Persoana legal constituită are obligatia să
raporteze Autoritătii rezultatele verificărilor efectuate conform alin. (1).
Art. 29. - Dacă rezultatul evaluării efectuate conform
prevederilor art. 28 alin. (1) stabileste cresterea expunerii lucrătorilor
si/sau populatiei la valori ce nu pot fi neglijate din punct de vedere al
radioprotectiei, adică sunt mai mari decât limita dozei efective pentru
populatie, persoana legal constituită are următoarele obligatii:
a) de a solicita autorizarea conform art. 27 alin.
(2), dacă expunerea lucrătorilor depăseste limita dozei pentru populatie;
b) de a apela la experti calificati sau organisme
acreditate de protectie radiologică pentru a elabora un program de măsuri
tehnice, cu termene de conformare, care să reducă expunerea lucrătorilor la
valorile admise pentru populatie;
c) de a aplica programul de măsuri tehnice de reducere
a dozelor, după aprobarea acestuia de Autoritate.
Responsabilitătile persoanelor legal constituite
înregistrate
Art. 30. - Persoana legal constituită înregistrată are
următoarele responsabilităti:
a) să verifice anual, printr-un expert acreditat sau
organism acreditat de radioprotectie, nivelul expunerii lucrătorilor;
b) să desemneze si să împuternicească cu autoritate o
persoană responsabilă cu implementarea programului de verificare periodică a
expunerii si a programului de măsuri tehnice de reducere a expunerii; aceasta
trebuie să detină permis de exercitare de nivel 2;
c) să aplice întocmai programul de măsuri tehnice de
mentinere a expunerii în domeniul admis pentru populatie;
d) să raporteze Autoritătii anual rezultatul
verificării;
e) să păstreze o perioadă de minimum 10 ani toate
documentele referitoare la verificările expunerii si programele de măsuri
tehnice de mentinere a expunerii în domeniul admis pentru populatie.
Responsabilitătile titularilor de autorizatii
Art. 31. - Titularul de autorizatie este responsabil
pentru controlul expunerii lucrătorilor la radiatii ionizante, controlul
încorporării de materiale radioactive si pentru starea de sănătate a
lucrătorilor expusi profesional.
Art. 32. - Titularul de autorizatie are următoarele
obligatii:
a) să asigure protectia stării de sănătate si
sigurantei lucrătorilor în toate stadiile de proiectare, constructie, operare,
conservare si dezafectare a instalatiilor de minerit si de preparare a
minereurilor de uraniu sau de toriu;
b) să asigure toate resursele materiale si financiare
pentru a pune în aplicare cerintele prezentelor norme;
c) să utilizeze în activitătile autorizate numai
personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste
activităti, eliberat conform prevederilor normelor specifice emise de
Autoritate;
d) să stabilească un program de radioprotectie,
corelat cu mărimea riscurilor radiologice;
e) să demonstreze că expunerea la radiatii ionizante
si încorporarea prin ingestie si inhalare a substantelor radioactive sunt controlate
pentru fiecare lucrător si că nu este depăsită limita dozei efective pentru
personalul expus profesional;
f) să asigure echipamentele tehnice de protectie a
personalului, echipamentul individual de radioprotectie, aparatura de măsură si
control al parametrilor fizici, aparatura de măsură si control dozimetric,
instalatiile de decontaminare si acordare a primului ajutor;
g) să doteze conform cerintelor Autoritătii
laboratoarele care functionează în cadrul programului de radioprotectie si să
asigure pregătirea de specialitate a personalului care lucrează în aceste
laboratoare;
h) să mentină performantele programului de
radioprotectie la nivelul cerut de prezentele norme;
i) să întretină si să inspecteze conform procedurilor
instalatiile, echipamentele, aparatura si amenajările mentionate la lit. g) si
h);
j) să se asigure prin supraveghere că lucrătorii îsi
desfăsoară activitatea respectând instructiunile specifice de operare de la
locul de muncă;
k) să se asigure că fiecare lucrător si supraveghetor
expus profesional este instruit corespunzător asupra practicilor de
radioprotectie si că este informat în scris despre natura, sursa si efectele
potentiale ale expunerii la radiatii ionizante asupra stării de sănătate,
precum si asupra modului de asigurare a controlului concentratiilor de gaze si
pulberi radioactive din atmosfera locurilor de muncă prin ventilatie adecvată,
functionarea corectă a sistemelor de protectie si radioprotectie, igienă
personală si utilizarea corectă a echipamentului individual de radioprotectie;
l) să stabilească niveluri de referintă ale
concentratiei de gaze si pulberi radioactive, la depăsirea cărora se va
interveni prin intensificarea ventilatiei sau alte măsuri tehnice, în vederea
reducerii sub nivelurile de referintă;
m) să informeze lucrătorii că fumatul asociat cu
expunerea la radon creste riscurile pentru starea de sănătate si să îi
sfătuiască să renunte la fumat;
n) să transmită Autoritătii, la termenele stabilite de
aceasta, informatii privind mărimea dozelor si concentratiilor de gaze si
pulberi radioactive măsurate la locurile de muncă;
o) să asigure informarea lucrătorilor privind
rezultatele monitorizării individuale si radiologice a mediului de lucru;
p) să întretină si să dezvolte un sistem care:
(i) să încurajeze o atitudine de interes si învătare
fată de radioprotectie;
(ii) să descurajeze o atitudine de nerespectare a
politicilor si procedurilor;
(iii) să identifice problemele ce afectează protectia
si securitatea;
(iv) să identifice în mod clar responsabilitătile individuale;
i(v) să asigure calificarea, instruirea si
reinstruirea lucrătorilor expusi profesional, conform cerintelor prezentelor
norme;
(vi) să stabilească limite clare ale nivelurilor
administrative la care se iau deciziile;
(vii) să asigure consultarea si cooperarea
lucrătorilor, după caz;
q) să stabilească programe de asigurare a calitătii
privind respectarea cerintelor de radioprotectie si proceduri de evaluare a
eficacitătii măsurilor de radioprotectie, în conformitate cu prevederile
normelor de asigurare a calitătii si standardelor ISO 9002;
r) să raporteze Autoritătii orice eliberare
accidentală sau neprogramată de contaminanti radioactivi din ori în interiorul
instalatiei de minerit, de preparare sau de gospodărire a deseurilor, precum si
să informeze Autoritatea despre degradarea, slăbirea anormală ori căderea
iminentă a oricăror componente sau sisteme, acolo unde o astfel de eliberare,
degradare, slăbire ori cădere poate constitui sau contribui la un risc
radiologic semnificativ pentru starea de sănătate si securitatea lucrătorilor
ori ar putea avea un impact radiologic semnificativ asupra mediului;
s) să implementeze numai cu acordul prealabil în scris
al Autoritătii orice modificare în structura sa organizatorică si orice alte
modificări care pot afecta direct sau indirect capacitatea sa de a îndeplini
responsabilitătile privind radioprotectia personalului expus profesional, a
populatiei si a mediului înconjurător;
t) să asigure supravegherea medicală a personalului
expus profesional la radiatii ionizante, prin servicii de medicina muncii
acreditate de Ministerul Sănătătii si Familiei.
Art. 33. - (1) Titularul de autorizatie întocmeste
instructiuni practice de operare locală, scrise, pentru fiecare loc de muncă.
(2) Instructiunile de operare locală vor include
nivelurile de referintă relevante si măsurile de control al expunerilor,
debitelor de doză si concentratiilor contaminantilor.
(3) Pentru situatiile de depăsire a fiecărui nivel de
referintă se stabilesc actiuni corective ce se efectuează într-un interval de
timp prestabilit.
(4) Instructiunile de operare locală vor include
prevederi din diverse componente ale programului de radioprotectie, după caz,
cum sunt:
a) monitorizarea expunerii si contaminării;
b) mentinerea calitătii si cantitătii adecvate de aer
ventilat;
c) controlul ventilatiei, incluzând prevederile
actiunilor alternative pentru situatia de cădere a sistemului de ventilatie;
d) folosirea echipamentului individual de protectie;
e) igiena personală;
f) supravegherea stării de sănătate;
g) gospodărirea deseurilor radioactive;
h) monitorizarea mediului;
i) controlul calitătii;
j) pregătirea personalului si asigurarea cunostintelor
de securitate radiologică;
k) păstrarea înregistrărilor, dosarelor si
rapoartelor;
l) raportări.
Art. 34. - (1) Titularul de autorizatie este obligat
să instituie un sistem propriu de control care trebuie:
a) să asigure examinarea echipamentelor noi sau
modificate semnificativ, înainte de a deveni operationale, si supravegherea
instalării acestora, în scopul asigurării integritătii si functionării corecte
a sistemelor de securitate si avertizare;
b) să verifice eficacitatea controalelor tehnice si să
asigure evaluarea consecintelor oricăror modificări;
c) să verifice dacă există o repartizare scrisă a
sarcinilor pe diverse niveluri de conducere, corelate cu structurile
organizatorice corespunzătoare;
d) să verifice dacă toti lucrătorii beneficiază
periodic de reinstruire si dacă detin permis de exercitare valabil pentru
activitatea respectivă;
e) să verifice dacă toti lucrătorii înteleg
responsabilitătile individuale si de grup privind controlul expunerii la
radiatii, la gaze si la pulberi radioactive si dacă sunt supravegheati adecvat;
f) să verifice dacă la toate locurile de muncă există
copii ale instructiunilor practice de operare relevante, lizibile si usor
accesibile lucrătorilor;
g) să verifice dacă continutul instructiunilor
practice de operare este cunoscut de toti lucrătorii interesati si dacă
prevederile acestora sunt integral respectate;
h) să facă evaluări periodice ale programelor de
radioprotectie cu scopul identificării deficientelor si redundantelor;
intervalul dintre evaluări depinde de amploarea activitătilor, de mărimea
dozelor încasate obisnuit, de mărimea riscului si de alti parametri de operare;
i) să identifice tendintele si să aplice măsuri de
corectare;
j) să tină sub supraveghere posturi si locuri de muncă
în vederea reducerii dozelor cât mai mult, rational, posibil;
k) să verifice dacă supravegherea stării de sănătate a
lucrătorilor este asigurată conform prevederilor reglementărilor specifice
emise de Ministerul Sănătătii si Familiei.
(2) Toate controalele prevăzute la alin. (1) se
înregistrează si se includ într-un sistem de evidentă ce va contine si modul de
remediere a deficientelor constatate.
Art. 35. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să
numească una sau mai multe persoane cu autoritatea de a dispune măsuri imediate
de corectie, atunci când o lucrare sau o activitate devine nesigură din punct
de vedere al radioprotectiei.
(2) Persoana numită conform alin. (1) trebuie
învestită cu autoritatea de a opri o lucrare sau o activitate dacă nu se pot
aplica măsuri imediate de corectie sau dacă măsurile imediate aplicate nu
remediază în totalitate deficientele de radioprotectie.
Responsabilitătile lucrătorilor
Art. 36. - Lucrătorii au următoarele obligatii:
a) să respecte toate regulile, procedurile si
reglementările pentru controlul expunerii la radiatii ionizante si substante
radioactive, stabilite de titular;
b) să utilizeze conform instructiunilor de lucru:
(i) dispozitivele, utilitătile si echipamentele de
protectie colectivă si individuală destinate limitării expunerii la radiatii
ionizante si substante radioactive;
(ii) dozimetrele individuale si alte dispozitive de
monitorizare destinate evaluării expunerii la radiatii si substante
radioactive;
c) să coopereze cu titularul de autorizatie în
domeniile securitătii radiologice, supravegherii stării de sănătate si
programelor de evaluare a dozelor;
d) să raporteze administratiei orice situatie de care
a luat cunostintă si despre care crede că poate contribui sau cauza o crestere
a riscului pentru starea lor de sănătate ori a oricăror alti lucrători sau care
ar putea provoca o eliberare accidentală ori neprogramată de contaminanti radioactivi;
e) să se abtină de la orice manipulări neatente sau
nechibzuite de materiale, utilaje ori dispozitive sau de la orice actiuni
intentionate care pot produce riscuri ori expuneri inutile pentru ei si ceilalti lucrători;
f) să accepte sfaturile, instructiunile si pregătirea
privind securitatea radiologică, care îi vor ajuta să efectueze lucrul în acord
cu recomandările prezentelor norme;
g) să aplice întocmai procedurile concepute pentru
înlăturarea generării si eliberării de pulberi continând uraniu si toriu si
procedurile privind verificarea nivelurilor expunerii si a concentratiilor de
materiale radioactive în atmosfera locurilor de muncă;
h) să evite eliberarea accidentală si neprogramată de
substante radioactive în exteriorul sau în interiorul instalatiilor de minerit
si de preparare a minereurilor de uraniu si de toriu sau al instalatiilor de
gospodărire a deseurilor radioactive asociate acestora;
i) să raporteze orice inhalare accidentală sau
suspiciune de inhalare accidentală de substante radioactive;
j) să respecte semnificatia tuturor avertismentelor,
semnelor si semnalelor de avertizare;
k) să respecte regulile de igienă personală cum sunt:
spălarea mâinilor înainte de masă, utilizarea de haine de lucru curate si
îmbăierea sub dus la sfârsitul programului de lucru;
l) să fumeze numai în zonele în care fumatul este
permis si numai după spălarea temeinică a mâinilor;
m) să dea curs solicitării de a participa la
monitorizarea biologică în vederea evaluării contaminării interne;
n) să informeze responsabilul cu radioprotectia si
administratia despre orice afectiune medicală aflată în incompatibilitate cu
cerintele privind starea de sănătate, specifice locului de muncă;
o) femeile trebuie să informeze de îndată
responsabilul cu radioprotectia si administratia în caz că alăptează sau în caz
de sarcină.
Art. 37. - Nici un lucrător, cu exceptia celor
împuterniciti, nu trebuie să actioneze, să schimbe locul, să avarieze sau să
îndepărteze semnele de avertizare, dispozitivele de sigurantă, echipamentele de
ventilatie ori alte echipamente de radioprotectie individuală sau colectivă ori
să intervină în orice metodă sau proces tehnic de măsură sau control al
expunerii la radiatii si substante radioactive.
CAPITOLUL V
Programul de radioprotectie în instalatiile de minerit
si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu
Scopul si structura programului de radioprotectie
Art. 38. - Programul de radioprotectie reprezintă documentul de referintă (factorul-cheie) pentru dezvoltarea si implementarea unei culturi de securitate radiologică, care încurajează atitudinea de învătare în domeniul protectiei si securitătii radiologice.
Art. 39. - Programul de radioprotectie are următoarea
structură:
a) atribuirea responsabilitătilor la diferite niveluri
de conducere, luând în considerare toate aranjamentele de organizare (de
exemplu, cazul lucrătorilor externi);
b) desemnarea zonelor controlate si supravegheate;
c) reglementări locale pentru lucrători si
supraveghetori;
d) organizarea supravegherii lucrătorilor si locurilor
de muncă, incluzând achizitionarea, calibrarea si întretinerea instrumentelor
utilizate în radioprotectie;
e) sistemul pentru înregistrarea si raportarea tuturor
informatiilor legate de controlul expunerii, deciziile privind măsurile pentru
protectia si securitatea radiologică si supravegherea indivizilor;
f) programele de instruire privind riscurile,
protectia si securitatea radiologică;
g) metodele de analizare periodică si de audit al
programelor de radioprotectie;
h) planificarea în cazul actiunilor de remediere;
i) supravegherea stării de sănătate a personalului
expus la radiatii ionizante;
j) recomandările pentru asigurarea calitătii si
îmbunătătirea programului de radioprotectie.
Art. 40. - Structura si continutul programului de
radioprotectie se aprobă de Autoritate în procesul de autorizare.
Atribuirea responsabilitătilor
Art. 41. - Responsabilitatea pentru implementarea
programului de radioprotectie revine titularului de autorizatie si persoanei
legal constituite si înregistrate.
Art. 42. - Titularul de autorizatie are obligatia să
utilizeze la conceperea si aplicarea programului de radioprotectie experti
acreditati sau organisme acreditate de protectie radiologică, în conformitate
cu prevederile art. 80 din Normele fundamentale de securitate radiologică.
Art. 43. - Expertii acreditati sau organismele
acreditate care concep si implementează programul de radioprotectie conform
art. 42 pot fi si din afara persoanei legal constituite care solicită
autorizarea sau este titular de autorizatie, dar aceasta păstrează
responsabilitatea pentru actiunile întreprinse în domeniul asigurării
securitătii radiologice.
Art. 44. - Programul de radioprotectie trebuie să
definească în mod clar responsabilitătile fiecărui nivel ierarhic al
conducerii, pornind de sus în jos, si al fiecărui lucrător pentru fiecare
aspect al programului de radioprotectie.
Art. 45. - Programul de radioprotectie trebuie
conceput astfel încât să asigure cooperarea dintre persoanele implicate.
Art. 46. - (1) Titularul de autorizatie, în functie de
amploarea activitătilor desfăsurate în domeniul nuclear, poate constitui cu
acordul Autoritătii un consiliu de reprezentanti din diferite departamente
preocupate de expunerea profesională, cu rolul de a aviza conducerea executivă
a programului de radioprotectie.
(2) Consiliul constituit conform alin. (1) are numai
atributii administrative si nu preia sub nici o formă atributiile sau sarcinile
expertilor în radioprotectie si ale organismului acreditat de protectie
radiologică.
Gestionarea surselor si materialelor radioactive
Art. 47. - (1) Titularii de autorizatie si persoanele
legal constituite înregistrate trebuie să conceapă si să mentină un sistem de
evidentă a surselor.
(2) Sistemul de evidentă mentionat la alin. (1) este
parte a programului de radioprotectie si constituie conditie de autorizare.
Art. 48. - Pentru minereurile de uraniu si toriu si
pentru concentratele obtinute din prepararea acestora si de la statiile de
tratare a apelor de mină sistemul mentionat la art. 47 alin. (1) trebuie să
asigure evidenta scrisă, strictă si la zi a:
a) cantitătilor de minereu scoase la gura fiecărei
mine;
b) tuturor locatiilor de depozitare si a cantitătilor
depozitate în fiecare locatie;
c) cantitătilor de minereu transportate si expediate,
pentru analize, cercetări sau preparare, pentru fiecare destinatar;
d) minereurilor intrate în zona controlată pentru
analize fizico-chimice, cercetări tehnologice sau preparare;
e) cantitătilor de minereuri preparate, a
concentratelor de uraniu si toriu produse, pe tipuri de concentrate, a tuturor
locatiilor de depozitare a acestora si a cantitătilor depozitate în fiecare
locatie;
f) cantitătilor de concentrate expediate, pentru
fiecare destinatar.
Art. 49. - Pentru toate celelalte surse, inclusiv
pentru dispozitivele generatoare de radiatii ionizante, sistemul trebuie să
asigure evidenta scrisă, strictă si la zi a intrărilor, a iesirilor, a
circulatiei si a consumului de astfel de surse, precizând următoarele:
a) localizarea si descrierea fiecărei surse de
radiatii pentru care este responsabil;
b) activitatea si forma fizică a fiecărei surse pentru
care este responsabil;
c) instructiunile de manipulare a acestora si toate
detaliile privind eliminarea sau casarea acestora.
Cerinte privind zonarea
Art. 50. - (1) La toate locurile de muncă la care
există posibilitatea unei expuneri la radiatii ionizante, superioară limitelor
de doză pentru populatie prevăzute la art. 25 si 26 din Normele fundamentale de
securitate radiologică, titularul de autorizatie trebuie să ia măsuri în scop de
radioprotectie, care vor fi adaptate căilor specifice de expunere si naturii
instalatiilor si surselor.
(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) vor fi
clasificate în zone controlate si zone supravegheate conform următoarelor
criterii:
a) existenta sau probabilitatea aparitiei unor câmpuri
semnificative de radiatii gama;
b) existenta sau probabilitatea aparitiei unor
concentratii semnificative de gaze si pulberi radioactive;
c) existenta pericolului de contaminare prin
împrăstierea materialelor radioactive sau prin deversări necontrolate de
efluenti radioactivi.
Zonele controlate
Art. 51. - Titularul de autorizatie desemnează ca zonă
controlată orice zonă în care sunt necesare măsuri specifice de radioprotectie
pentru:
a) controlarea expunerilor normale sau prevenirea
împrăstierii contaminării în timpul conditiilor normale de lucru;
b) prevenirea sau limitarea pericolului de expunere la
radiatii.
Art. 52. - Din motive practice este recomandabil ca
minele de uraniu sau toriu si instalatiile de preparare să fie desemnate în
totalitate ca zone controlate.
Art. 53. - La delimitarea zonei controlate titularul
de autorizatie va lua în calcul mărimea expunerii normale din zonă,
probabilitatea si mărimea potentialului de expunere si necesitatea unor
proceduri operationale pentru atingerea unor niveluri optime de radioprotectie.
Art. 54. - Referitor la zonele controlate titularul de
autorizatie, în functie de tipul instalatiei (minerit subteran, minerit de
suprafată, instalatie de preparare), are următoarele obligatii:
a) să delimiteze zona controlată prin mijloace fizice;
b) să instaleze panouri de avertizare cu simbolul
pericolului de radiatii în toate punctele de acces în zona controlată si în
toate locurile de interes din interiorul zonei controlate;
c) să stabilească măsuri de radioprotectie, incluzând
practici si proceduri adecvate riscurilor de iradiere si de expunere la
substante radioactive;
d) să impună restrictii de acces;
e) să minimizeze riscul de extindere a contaminărilor
radioactive prin confinarea si izolarea materialelor radioactive în interiorul
zonei controlate;
f) să doteze orice persoană, înainte de a intra în
zona controlată, cu echipament de radioprotectie individuală si instrumente de
monitorizare si totodată să asigure locuri de depozitare si păstrare a
obiectelor personale si a hainelor curate până la terminarea programului de
lucru;
g) să organizeze colectarea echipamentelor de
radioprotectie contaminate în spatii separate, astfel încât să fie eliminată
orice posibilitate de contaminare a hainelor curate;
h) să amenajeze si să pună la dispozitie tuturor celor
care îsi desfăsoară activitatea în zona controlată instalatii de decontaminare
prin spălare si instrumente de măsură a contaminării atât pentru personal, cât
si pentru echipamentul individual de radioprotectie;
i) să organizeze măsurarea contaminării oricărui
obiect sau material ce urmează să fie scos din zona controlată;
j) să evalueze periodic conditiile din zona controlată
în vederea revizuirii si îmbunătătirii măsurilor de radioprotectie sau a
restrângerii limitelor zonei controlate.
Zonele supravegheate
Art. 55. - Titularul de autorizatie desemnează ca zonă
supravegheată acea zonă care nu este desemnată ca zonă controlată, dar în care
expunerile trebuie tinute sub observatie, chiar dacă măsurile specifice de
radioprotectie nu sunt necesare în conditiile functionării normale a
instalatiilor.
Art. 56. - Referitor la zonele supravegheate titularul
de autorizatie, în functie de natura si mărimea riscului de iradiere, are
următoarele obligatii:
a) să delimiteze zona supravegheată prin metode
adecvate;
b) să asigure monitorizarea radiologică a mediului de
lucru;
c) să instaleze la toate punctele de acces în zona
supravegheată panouri de avertizare cu indicatii privind tipul zonei, natura
surselor si a riscurilor asociate;
d) să evalueze periodic conditiile din zona
supravegheată, în vederea revizuirii si îmbunătătirii programului de
monitorizare sau a modificării limitelor zonei supravegheate.
Controlul accesului
Art. 57. - Titularul de autorizatie are obligatia să
restrictioneze accesul lucrătorilor în zonele controlate si în zonele
supravegheate strict la intervalul de timp aprobat, în scopul atribuirii
corecte a dozei pe baza monitorizării locului de muncă.
Art. 58. - Restrictionarea accesului în zonele
controlate se realizează prin oricare dintre sistemele bazate pe: utilizarea
cartelelor magnetice, utilizarea etichetelor sau supravegherea directă si
înregistrarea intrărilor si iesirilor de persoane, combinate cu amplasarea
barierelor fizice prevăzute în Normele de protectie fizică în domeniul nuclear,
aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul
Activitătilor Nucleare nr. 382/2001.
Expertii acreditati
Art. 59. - La alcătuirea si implementarea programelor
de radioprotectie în instalatiile de minerit si preparare a minereurilor de
uranium si toriu titularii de autorizatie vor utiliza experti în următoarele
domenii:
a) radioprotectie si dozimetrie;
b) ventilatie;
c) medicina muncii;
d) securitate industrială.
Art. 60. - Expertii în radioprotectie si dozimetrie
trebuie să fie acreditati de Autoritate conform reglementărilor specifice.
Art. 61. - Expertii acreditati în radioprotectie si
dozimetrie sau organismele acreditate de radioprotectie din afara structurii
titularului de autorizatie vor fi angajate de acesta prin contract de
consultantă.
Art. 62. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia
să se asigure că expertii acreditati angajati pentru radioprotectie cooperează
strâns cu persoanele responsabile pentru controlul riscurilor neradiologice
specifice acestor activităti.
(2) Titularul de autorizatie are obligatia de a
asigura expertilor acreditati autoritatea necesară aducerii la îndeplinire a
prevederilor art. 35.
Responsabilul cu securitatea radiologică
Art. 63. - Titularul de autorizatie are obligatia să
desemneze în scris, în conditiile art. 42 din Normele fundamentale de
securitate radiologică, cel putin câte un responsabil cu securitatea
radiological pentru fiecare zonă controlată/supravegheată din domeniul mineritului
si preparării minereurilor de uraniu si toriu, care va răspunde de aplicarea
prezentelor norme.
Art. 64. - Responsabilul cu securitatea radiologică
are următoarele atributii:
a) să coordoneze elaborarea si implementarea
programului de radioprotectie;
b) să informeze în scris conducerea executivă a
titularului de autorizatie despre toate aspectele radioprotectiei, incluzând
monitorizarea individuală, echipamentele individuale de radioprotectie si
procedurile administrative;
c) să identifice toate sursele si materialele
radioactive din mediul de lucru;
d) să coordoneze întocmirea procedurilor în baza
cărora să se desfăsoare activitătile de radioprotectie;
e) să conducă activitătile de monitorizare
individuală, de monitorizare a locurilor de muncă si orice alt program special
de monitorizare;
f) să conducă, după caz, împreună cu responsabilul cu
ventilatia, programele de combatere, prelevare si monitorizare a pulberilor;
g) să conducă programele de calibrare a tuturor
dozimetrelor si instrumentelor folosite la monitorizarea individuală si la
monitorizarea locurilor de muncă;
h) să se asigure că dozele sunt evaluate corect;
i) să organizeze păstrarea tuturor înregistrărilor
referitoare la expuneri, să se asigure că înregistrările sunt bine păstrate si
periodic să elaboreze rezumate privind mărimea expunerilor;
j) să analizeze înregistrările expunerilor pentru a
depista orice date anormale, depăsiri ale nivelurilor de referintă sau orice
alte expuneri accidentale, să investigheze aceste date, să elaboreze si să
transmită conducerii administrative rapoarte scrise cu recomandări adecvate;
k) să colaboreze si să informeze medicul abilitat
despre conditiile de mediu de la locurile de muncă;
l) să se asigure că protectia respiratorie, atunci
când este necesară, este în concordantă cu prevederile prezentelor norme;
m) să evalueze periodic programul de radioprotectie;
n) să conducă partea de radioprotectie a oricărui
program de monitorizare;
o) să participe la programele de instruire a
lucrătorilor; să dezvolte si să aprobe toate materialele de instruire legate de
radioprotectie;
p) semestrial să elaboreze rapoarte complete de
radioprotectie;
q) să transmită conducerii administrative a
titularului de autorizatie informările si rapoartele de radioprotectie;
r) să transmită Autoritătii prin titularul de
autorizatie informările si rapoartele de radioprotectie.
Responsabilul cu ventilatia
Art. 65. - Responsabilul cu ventilatia trebuie să fie
posesor de permis de exercitare de nivel 2.
Art. 66. - Responsabilul cu ventilatia are următoarele
atributii si responsabilităti:
a) să informeze conducerea administrativă asupra
tuturor problemelor legate de sistemele de ventilatie si purificare a aerului;
b) să asigure buna functionare a sistemelor de
ventilatie, conform proiectării, si să initieze modificarea si dezvoltarea
acestora în functie de necesităti;
c) să certifice că măsurătorile de debite si viteze
ale aerului sunt făcute corect;
d) să se asigure că toate instrumentele utilizate în
ventilatie sunt calibrate;
e) să conducă împreună cu responsabilul cu
radioprotectia programul de măsurare si control al concentratiei de pulberi;
f) să participe la programele de instruire a
lucrătorilor; să dezvolte si să aprobe toate materialele de instruire legate de
ventilatie si controlul concentratiilor de pulberi;
g) să cunoască proprietătile radonului, toronului si
ale descendentilor acestora.
Art. 67. - Titularul de autorizatie, cu acordul
prealabil al autoritătii, poate încredinta exercitarea atributiilor
responsabilului cu radioprotectia si ale responsabilului cu ventilatia unei
singure persoane.
Medicul abilitat
Art. 68. - Responsabilitătile medicului abilitat, la
care se face referire la art. 59, sunt stabilite în reglementările specifice
emise de Ministerul Sănătătii si Familiei.
Art. 69. - Persoana care a fost scoasă din motive
medicale de la un loc de muncă cu expunere profesională se poate întoarce în
mediul radioactiv numai cu avizul medicului abilitat.
Art. 70. - Lucrătorul expus profesional, descoperit
inapt din punct de vedere medical în raport cu cerintele stării de sănătate
specifice locului său de muncă, trebuie să fie transferat la un alt loc de muncă compatibil cu starea sa de sănătate,
la propunerea medicului abilitat.
Monitorizarea si evaluarea dozei
Art. 71. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia
să asigure monitorizarea corespunzătoare a tuturor lucrătorilor care lucrează
permanent sau ocazional în zona controlată a instalatiilor de minerit si de
preparare a minereurilor de uraniu si toriu.
(2) Este obligatorie asigurarea dozimetriei
individuale pentru toti lucrătorii din categoria A, care pot fi expusi la o
doză totală rezultată pe toate căile de expunere de cel putin 6 mSv/an, conform
art. 48 si 55 din Normele fundamentale de securitate radiologică.
(3) În acest scop toti lucrătorii din categoria A de
expunere la radiatii ionizante trebuie să poarte în mod obligatoriu dozimetre
individuale.
Art. 72. - În anumite cazuri bine fundamentate, în
care monitorizarea individuală este nepotrivită sau inadecvată, prin exceptie
de la prevederile art. 71 si cu acordul prealabil al Autoritătii, doza se poate
calcula si atribui de un organism dozimetric acreditat, pe baza rezultatelor
monitorizării locului de muncă si a informatiilor privind localizarea si durata
expunerii lucrătorului.
Art. 73. - În toate cazurile dozele se atribuie de un
organism dozimetric acreditat care tine si evidenta acestora.
Art. 74. - Pentru orice lucrător care lucrează în zona
supravegheată sau care intră ocazional într-o zonă controlată, dar care nu poate
încasa pe toate căile de expunere o doză efectivă însumată de cel putin 6
mSv/an, cu acordul Autoritătii se poate renunta la monitorizarea individuală,
dar expunerea profesională a acestuia se evaluează pe baza monitorizării
locurilor de muncă, în conditiile art. 72.
Măsurarea debitelor dozei date de expunerea externă
Art. 75. - (1) Măsurarea debitelor dozei date de
expunerea externă se face la toate locurile de muncă din zonele controlate si
supravegheate, precum si pe traseele principale de circulatie a personalului,
cu dispozitive de însumare a dozei pe perioada fiecărui schimb sau pe perioade
mai lungi.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cu
acordul Autoritătii, monitorizarea unor locuri de muncă din zona controlată si
a locurilor de muncă din zona supravegheată se poate efectua prin determinarea
debitului dozei date de expunerea externă, cu o frecventă de măsurare stabilită
în procesul de autorizare si consemnată în procedurile de operare locală.
(3) La fiecare loc de muncă măsurătorile se efectuează
în zona în care lucrătorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.
Măsurătorile concentratiei radonului si a
descendentilor săi
Art. 76. - (1) Măsurarea concentratiei radonului si a
descendentilor săi si, după caz, a toronului se face la toate locurile de muncă
din zonele controlate, precum si pe traseele principale de circulatie a
personalului, cu dispozitive de măsurare si înregistrare continuă pe perioada
fiecărui schimb sau pe perioade mai lungi.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cu
acordul Autoritătii, monitorizarea unor locuri de muncă din zona controlată si
a locurilor de muncă din zona supravegheată se poate efectua prin măsurarea discontinuă a concentratiei
radonului si a descendentilor acestuia si, după caz, a toronului, cu o
frecventă de măsurare stabilită în procesul de autorizare si consemnată în
procedurile de operare locală.
(3) La fiecare loc de muncă măsurătorile se efectuează
în zona în care lucrătorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.
Art. 77. - În cazul măsurătorilor discontinue,
efectuate conform art. 76 alin. (2), factorul de echilibru se determină cel
putin trimestrial.
Art. 78. - Frecventa de măsurare a concentratiei
radonului si a descendentilor acestuia si, după caz, a toronului se măreste dacă:
a) concentratia măsurată depăseste valoarea măsurată
în mod obisnuit în acel loc de muncă;
b) au loc schimbări majore în sistemul de ventilatie,
în planul minei sau în metoda de extragere a minereului;
c) nivelul de referintă al concentratiei radonului în
aer, de 370 Bq/m3, este depăsit, radonul fiind considerat
în echilibru de 100% cu descendentii săi de viată scurtă;
d) este suspectată o crestere a concentratiei de
radon;
e) se verifică eficacitatea unor măsuri corective.
Măsurarea concentratiei si activitătii pulberilor
Art. 79. - Activitatea alfa a pulberilor aeropurtate
se monitorizează printr-o metodă de măsurare continuă, pe perioada de
functionare a instalatiilor de ventilatie, la locurile de muncă unde expunerea
datorată inhalării pulberilor radioactive aeropurtate este mai mare de 1/10 din
limita dozei efective pentru personalul expus profesional.
Art. 80. - Pentru celelalte locuri de muncă frecventa
măsurării activitătii alfa a pulberilor atmosferice aeropurtate se stabileste
în procesul de autorizare si se consemnează în procedurile de operare locală.
Art. 81. - Mărimea expunerii generate de nivelul
concentratiei pulberilor radioactive aeropurtate este factorul determinant în
stabilirea tipului si continutului oricărui program de monitorizare
individuală.
Măsurarea contaminării nefixate de suprafată
Art. 82. - (1) Contaminarea nefixată de suprafată a
lucrătorilor si a echipamentului individual de protectie se măsoară la orice
părăsire a zonei controlate, ce trebuie să coincidă cu intrarea dinspre zona
controlată în grupul social ce include vestiarele speciale de păstrare a
echipamentului de radioprotectie si instalatiile de decontaminare a
personalului.
(2) Persoanele declarate contaminate extern după
efectuarea măsurătorilor conform alin. (1) se remăsoară după decontaminarea
prin îmbăiere.
(3) Contaminarea nefixată a suprafetelor structurilor
instalatiilor si a echipamentelor de la locurile de muncă din zona controlată
si supravegheată se măsoară cu o frecventă ce se stabileste în procesul de autorizare
si se consemnează în procedurile de operare locală.
Art. 83. - (1) Nivelurile contaminării maxime admise
pentru suprafetele de lucru si echipamentul individual de protectie la radiatii
sunt cele prevăzute în coloana 3 a tabelului nr. 2-B din Normele fundamentale
de securitate radiologică.
(2) Nivelurile maxime ale contaminării nefixate,
admise pentru suprafetele echipamentelor individuale de lucru, sunt de 0,4
Bq/cm2 pentru emitătorii beta, emitătorii gama si emitătorii alfa de toxicitate
scăzută si de 0,04 Bq/cm2 pentru toti ceilalti emitători
alfa.
Controlul sistemului de ventilatie
Art. 84. - (1) La proiectarea sistemului de aeraj se
utilizează cel mai mare debit de aer proaspăt rezultat din calculele în care se
ia în considerare potentialul de emanare al gazelor radioactive.
(2) Suplimentar, în cazul minelor declarate
grizutoase, la proiectarea sistemului de aeraj trebuie îndeplinite si cerintele
specifice impuse de pericolul de explozie a metanului.
(3) Este recomandabil ca lucrările miniere subterane
destinate dirijării curentilor de aer proaspăt să fie săpate în steril, iar
acolo unde conditiile locale nu permit acest lucru, zonele mineralizate
traversate să fie acoperite cu materiale care împiedică difuzia radonului si
toronului.
Art. 85. - Măsurătorile debitelor la intrarea si la
iesirea canalelor de circulatie a aerului trebuie să demonstreze că scurgerile
si pierderile de aer sunt sub control si că sistemul de aeraj în ansamblu
functionează la parametrii proiectati.
Art. 86. - Întretinerea si controlul sistemului de
aeraj se asigură în baza unui program astfel conceput încât să detecteze
imediat orice deteriorări sau deficiente si să asigure remedierea rapidă a
acestora.
Art. 87. - La locurile de muncă în care sistemul
primar de ventilatie nu asigură reducerea concentratiilor de pulberi si de gaze
radioactive sub limitele stabilite prin programul de radioprotectie se
introduce suplimentar un sistem auxiliar de aeraj, alcătuit din conducte
flexibile. Sistemul auxiliar de aeraj se pozitionează astfel încât să evite
orice recirculare a aerului contaminat la locurile de muncă.
Art. 88. - (1) Valorile debitelor de aer se verifică
si se înregistrează periodic la toate locurile de muncă si statiile fixe cu
frecventa stabilită în procedura de operare locală.
(2) Valorile măsurate se compară cu cele asteptate din
modelarea termenilor sursă pe tipuri de contaminanti.
(3) Sursele parazite de contaminare a aerului,
reprezentate de aerul recirculat din vechile zone de lucru sau din zonele în
care temporar nu se mai lucrează, se elimină prin izolarea acestora prin
îndiguire.
Art. 89. - Aerajul în serie al locurilor de muncă se
admite numai în cazuri bine justificate si numai cu acordul Autoritătii, cu
conditia ca în ultimul loc de muncă doza efectivă încasată pe toate căile să nu
depăsească limita de doză efectivă pentru personalul expus profesional.
Art. 90. - Orice lucrare minieră subterană care
depăseste lungimea de 6 m se asigură cu aeraj mecanizat.
Art. 91. - La puturile si santurile de prospectiuni
pentru minereuri de uraniu si toriu, la care se măsoară concentratii de gaze
radioactive care generează o doză efectivă mai mare de 6 mSv/an, se vor lua
măsuri de reducere a concentratiilor acestora prin instalarea si punerea în
functiune a unor sisteme mecanice de aeraj.
Art. 92. - După orice întrerupere a functionării
instalatiilor principale de aeraj, precum si după puscare accesul lucrătorilor
la locurile de muncă se va admite numai după un timp de functionare
neîntreruptă a sistemului de ventilatie, stabilit prin procedura locală de
operare, astfel încât să se asigure situarea nivelurilor concentratiilor de
activitate din atmosfera locurilor de muncă sub limitele de referintă stabilite
conform art. 32 lit. l).
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale si de
atribuire a dozelor
Art. 93. - Sistemul de evaluare a expunerii
profesionale si de atribuire a dozelor este parte a programului de
radioprotectie si conditie prealabilă de autorizare.
Art. 94. - Sistemul de evaluare a expunerii
profesionale si de calculare si atribuire a dozelor trebuie să demonstreze că
dozele efective sunt suficient de mici si se încadrează în limitele admise si
totodată trebuie să asigure informatii complete pentru înregistrarea
expunerilor profesionale individuale.
Art. 95. - Sistemul de evaluare a expunerii
profesionale si de calculare si atribuire a dozelor trebuie să asigure
utilizarea tuturor datelor provenite din monitorizarea individuală si din
monitorizarea locurilor de muncă.
Art. 96. - Acolo unde dozele rezultate din expunerea
internă sunt calculate numai pe baza monitorizării locului de muncă conform
prevederilor art. 72, pentru comparare si verificare este obligatoriu ca cel
putin un lucrător pe schimb si loc de muncă si cel putin 10% din totalul
lucrătorilor să fie dotati cu:
a) dozimetre alfa individuale de tipul celor prevăzute
în anexa nr. 3 la prezentele norme, pentru măsurarea concentratiei
descendentilor radonului, si instrumente individuale de măsurare a
concentratiei si radioactivitătii pulberilor aeropurtate, în activitătile de
minerit si numai în anumite faze ale activitătii de preparare, stabilite de
Autoritate în procesul de autorizare;
b) dozimetre alfa individuale pentru măsurarea
concentratiei si radioactivitătii pulberilor aeropurtate, în anumite faze ale
activitătii de preparare, stabilite de Autoritate în procesul de autorizare.
Art. 97. - Expunerea profesională individuală poate fi
estimată pe baza monitorizării locurilor de muncă si a cunoasterii timpului de
lucru numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:
a) instrumentele folosite pentru determinarea
debitelor dozei si concentratiilor contaminantilor trebuie întretinute si
calibrate periodic conform programului de asigurare a calitătii definit în
procedura de operare;
b) locatiile în care sunt instalate instrumentele de
monitorizare a locurilor de muncă trebuie alese cu grijă pentru ca
înregistrările să fie semnificative;
c) conditiile ambientale de temperatură si umiditate
de la locul de instalare a instrumentelor trebuie monitorizate cu grijă pentru
a estima influenta lor asupra înregistrărilor;
d) probele recoltate în scopul monitorizării locurilor
de muncă trebuie să reprezinte conditiile medii specifice;
e) perioadele de stationare la locurile de muncă
trebuie înregistrate detaliat conform procedurii de operare.
Art. 98. - Pentru un anumit grup de lucrători care îsi
desfăsoară activitatea în conditii de lucru similare se poate stabili o
expunere medie cu ajutorul monitorizării individuale a unui subgrup
reprezentativ de lucrători.
Art. 99. - În situatia în care se suspectează că un
lucrător a încorporat cantităti semnificative de material radioactiv este
obligatory monitorizarea individuală a lucrătorului prin recoltarea si
analizarea produselor biologice (urină si fecale).
Art. 100. - Lucrătorii care au încasat pe toate căile,
conform rezultatelor monitorizării, în ultimii 10 ani o doză egală sau mai mare
de 200 mSv se măsoară cu un contor pentru corpul uman.
Înregistrarea rezultatelor monitorizării expunerii
Art. 101. - (1) Titularul de autorizatie va păstra în
conditiile si pe perioadele mentionate la art. 64 din Normele fundamentale de
securitate radiologică, atât în format electronic, cât si în formulare
tipizate, aprobate de Autoritate în procesul de autorizare, înregistrările
privind expunerea profesională a lucrătorilor, obtinute prin monitorizarea
locurilor de muncă si prin monitorizare individuală.
(2) Înregistrările privind întretinerea si calibrarea
echipamentelor de monitorizare personală se păstrează până când lucrătorul
împlineste 75 de ani, dar nu mai putin de 30 de ani de la încetarea lucrului ca
persoană expusă profesional.
(3) Înregistrările cu valorile debitului dozei si
concentratiile gazelor si pulberilor radioactive, pe locuri de muncă, se
păstrează conform alin. (2).
(4) Înregistrările privind întretinerea si calibrarea
echipamentelor de monitorizare a locurilor de muncă se păstrează cel putin 10
ani.
Instruirea personalului
Art. 102. - Programul general de pregătire si
instruire periodică a lucrătorilor expusi profesional privind bazele
securitătii radiologice si implicatiile expunerii la radiatii ionizante asupra
stării de sănătate trebuie să cuprindă cel putin următoarele:
a) principiile radioprotectiei (limite, optimizare);
b) mărimile de bază si unitătile de măsură în radioprotectie;
c) proprietătile uraniului, toriului, descendentilor
acestora si pulberilor;
d) scopul si metodele de estimare a dozelor efective
încasate de lucrători, incluzând monitorizarea individuală si monitorizarea
locurilor de muncă, măsurarea concentratiilor de pulberi, măsurarea uraniului
si toriului din pulberi, măsurarea concentratiilor radonului, toronului si
descendentilor acestora, măsurarea nivelurilor radiatiilor beta si gama si a
altor mărimi de interes;
e) practici de eliminare, limitare sau control al
dozei încasate de lucrător, incluzând igiena personală si tehnicile de bază de
reducere a dozei, cum sunt ecranarea, distanta fată de sursă si timpul de
expunere;
f) persoanele care trebuie contactate în problemele de
medicina muncii, igiena radiatiilor si securitate radiologică;
g) obligatiile lucrătorilor conform prevederilor
legale emise de Autoritate;
h) efectele expunerii la radiatii asupra stării de
sănătate si riscul suplimentar reprezentat de asocierea expunerii la radon si
descendenti cu fumatul;
i) semnificatia semnelor de avertizare.
Art. 103. - Programul specific de pregătire si
instruire periodică a lucrătorilor privind riscul pentru starea de sănătate,
reprezentat de specificul locurilor de muncă din domeniul mineritului si
preparării minereurilor de uraniu, trebuie să cuprindă cel putin următoarele:
a) locul de muncă si riscul reprezentat de acesta
pentru starea
de sănătate;
b) metode si tehnici de lucru în sigurantă; ce este
indicat si ce este contraindicat în mineritul si prepararea minereurilor de
uraniu si toriu;
c) măsurile care trebuie luate după contactul fizic
accidental cu o substantă radioactivă sau după ingestia acută a unor
radionuclizi;
d) selectia, folosirea atentă si întretinerea
instrumentelor, echipamentelor si dozimetrelor individuale pentru
radioprotectie;
e) scopul si modul de functionare a sistemului de
ventilatie, importanta respectării recomandărilor responsabilului cu ventilatia
si a necesitătii ca sistemul de ventilatie să functioneze în permanentă;
f) necesitatea raportării imediate a oricăror probleme
privind sistemul de ventilatie către seful direct sau responsabilul cu
ventilatia;
g) scopul si metodele de control si de diminuare a
concentratiilor pulberilor radioactive în instalatiile de minerit si de preparare;
h) cerinte de autorizare, instructiuni de operare si
modul specific de aplicare în instalatiile de minerit si de preparare;
i) calea de contactare a responsabilului cu
radioprotectia, a responsabilului cu ventilatia, a medicului abilitat, a
Autoritătii si a reprezentantilor lucrătorilor;
j) localizarea si modul de functionare a sistemelor de
avertizare, alarmare si comunicare;
k) cunoasterea planurilor de evacuare si localizarea
iesirilor de urgentă;
l) localizarea punctului de prim ajutor.
Art. 104. - Supraveghetorii trebuie să fie instruiti
suplimentar în următoarele domenii:
a) radioprotectie si securitatea muncii;
b) analizarea dozelor si cunoasterea detaliată a
tipurilor de expuneri specifice mineritului si preparării minereurilor de
uraniu si toriu;
c) moduri si tehnici de supraveghere a factorilor
conditiilor de muncă.
Art. 105. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să
păstreze înregistrările fiecărei instruiri a fiecărui lucrător.
(2) Înregistrările trebuie să contină data la care a
avut loc instruirea, tipul instruirii, certificările si programările
reinstruirii.
Art. 106. - (1) Programele de instruire, materialele
si metodele de instruire se avizează de expertul acreditat sau de organismul
acreditat de protectie radiologică.
(2) Toate înregistrările privind instruirea trebuie
puse la dispozitia Autoritătii, la cererea acesteia.
Art. 107. - Titularul de autorizatie este obligat să
asigure pregătirea si reciclarea persoanelor expuse profesional în conformitate
cu prevederile art. 50 din Normele fundamentale de securitate radiologică.
CAPITOLUL VI
Măsuri tehnice si administrative de radioprotectie
Sistemul de ventilatie în instalatiile de minerit si
preparare
Art. 108. - (1) Metodele cele mai eficiente pentru minimizarea expunerii la aerosoli radioactivi în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu sunt:
a) proiectarea adecvată a sistemului de aeraj;
b) montarea, întretinerea si operarea sistemului de
aeraj în cele mai bune conditii;
c) izolarea cu diguri etanse a tuturor lucrărilor miniere
în care nu se mai lucrează, în scopul reducerii suprafetei de emanare a gazelor
radioactive;
d) o structură administrativă cu niveluri de decizie
bine stabilite si instruirea corespunzătoare a personalului care operează
sistemele de ventilatie.
(2) Măsurile tehnice mentionate la alin. (1) trebuie
aplicate cu prioritate fată de utilizarea echipamentului individual de
radioprotectie în scopul minimizării expunerii la aerosoli radioactivi si
pulberi aeropurtate.
Art. 109. - Sistemele primare si auxiliare de
ventilatie trebuie astfel proiectate încât să îndeplinească următoarele
conditii:
a) să tină seama de planurile de dezvoltare ale minei
radioactive;
b) să separe eficient circuitele de aer proaspăt de
circuitele de aer uzat;
c) să asigure o cantitate suficientă de aer proaspăt
pentru a prezerva starea de sănătate a lucrătorilor si pentru a minimiza
expunerea la pulberi si gaze radioactive la toate locurile de muncă;
d) să mentină la cel mai mic nivel rezonabil posibil
factorul de echilibru între radon, toron si descendentii de viată scurtă ai
acestora.
Art. 110. - (1) Sistemele primare si auxiliare de
ventilatie si sistemele de măsurare a concentratiilor pulberilor trebuie să
functioneze în mod continuu pe perioadele de lucru.
(2) Lucrătorii trebuie să părăsească locul de muncă la
oprirea sau defectarea sistemului de ventilatie, cu exceptia celor implicati în
lucrările de reparatii ale acestui sistem de ventilatie.
(3) În perioadele în care în sistemul de ventilatie se
operează schimbări, este defect sau este oprit se interzice reîntoarcerea
lucrătorilor la locul de muncă până la repornirea acestuia si reducerea
concentratiilor de contaminanti din atmosfera locurilor de muncă la nivelurile
stabilite prin procedurile de operare.
Art. 111. - Titularul de autorizatie trebuie să
conceapă si să implementeze un program de inspectie si de întretinere a
echipamentelor de ventilatie, incluzând ventilatoarele principale si auxiliare,
sistemele de răcire, sistemele de încălzire si sistemele de conducte utilizate
la transportul aerului.
Art. 112. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să ia
toate măsurile necesare pentru a împiedica intrarea neautorizată în orice zonă
subterană neventilată a minei.
(2) Lucrările de întretinere, de modificare sau
reparare a unui sistem de ventilatie care nu functionează se vor efectua numai
în conditiile îndeplinirii în totalitate a prevederilor art. 30, 31 si 32 din
Normele fundamentale de securitate radiologică.
Art. 113. - Procedurile de operare a sistemului de
ventilatie trebuie să contină toate măsurile ce trebuie luate în cazul în care
sistemul de ventilatie se defectează.
Art. 114. - (1) Este necesar să se evite plasarea
oricăror statii de lucru fixe în curentii de aer uzat evacuat sau în zone în
care debitul dozei expunerii externe este semnificativ.
(2) Statiile de lucru fixe pot fi amplasate în
conditiile de mediu mentionate la alin. (1) numai dacă operatorul actionează
din cabine de protectie alimentate cu aer filtrat.
Art. 115. - (1) Trebuie să fie monitorizate conditiile
atmosferice speciale provocate de inversiunile de temperatură, întrucât în
cazul carierelor acestea conduc la mărirea concentratiilor de gaze radioactive.
(2) Atunci când prin măsurătorile de monitorizare
mentionate la alin. (1) se constată că din cauza conditiilor atmosferice
speciale concentratia gazelor radioactive depăseste nivelul de referintă
stabilit, titularul de autorizatie trebuie să dispună măsuri tehnice pentru
scăderea concentratiilor sub limita de referintă sau să limiteze timpul de
stationare a lucrătorilor în zona controlată.
Art. 116. - În instalatiile de preparare a
minereurilor de uraniu si toriu sistemul de ventilatie trebuie să realizeze
următoarele:
a) să mentină fiecare zonă în depresiune;
b) să împrospăteze aerul incintelor deservite pentru a
împiedica depăsirea contaminării admise;
c) să împiedice dispersia contaminării radioactive pe
calea aerului;
d) să asigure minimum 5 schimburi de aer pe oră;
e) deplasarea aerului între zonele de lucru se face de
la cele mai putin contaminate spre cele mai intens contaminate;
f) gurile de introducere si cele de aspiratie vor fi
plasate în asa fel încât să se asigure eliminarea eficace si omogenă a aerului
din încăperi, respectiv din zonele de interes;
g) gurile de aspiratie vor fi prevăzute cu prefiltre
pentru a împiedica colmatarea prea rapidă a filtrelor principale, permitând
fixarea pulberilor la nivelul sursei de formare si retinerea aerosolilor
lichizi;
h) aerul evacuat în atmosferă va fi filtrat si, după
caz, trecut prin capcane de retinere a particulelor radioactive. Filtrele si
capcanele vor fi situate cât mai aproape de sursele de contaminare si instalate
în asa fel încât să poată fi manipulate usor si fără a produce contaminări;
i) cosul de evacuare si priza de aer se plasează
astfel încât să se evite recircularea aerului uzat;
j) ventilatoarele de introducere si cele de aspiratie
vor fi prevăzute cu dispozitive care să împiedice inversarea sensului de
circulatie a aerului în caz de defectare;
k) în locurile unde este necesar trebuie să se prevadă
ventilatoare de rezervă pentru ventilatia de absorbtie;
l) conductele de aer proaspăt trebuie să se amplaseze
astfel încât să nu treacă prin încăperi sau spatii contaminate;
m) coloana de aspiratie a aerului din încăperile
contaminate va fi amplasată astfel încât conducta de evacuare să nu treacă prin
încăperi sau spatii de lucru a căror contaminare trebuie evitată.
Metode de diminuare a cantitătii de pulberi
Art. 117. - Titularul de autorizatie trebuie să
conceapă si să aplice un program unitar de prelevare a probelor de pulberi
aeropurtate în vederea verificării măsurilor tehnice aplicate pentru
minimizarea cantitătii acestora.
Art. 118. - (1) În scopul reducerii concentratiilor
pulberilor aeropurtate titularul de autorizatie are obligatia să aplice cel
putin următoarele măsuri:
a) să minimizeze generarea pulberilor prin utilizarea
unor tehnici miniere adecvate, cum sunt: utilizarea de scheme de împuscare
adecvate, perforajul umed, utilizarea altor mecanisme si tehnici specifice de
reducere a pulberilor;
b) pulberile vor fi retinute în imediata apropiere a
sursei de generare prin încasetare, reducerea presiunii aerului în zona sursei
si eliberarea acestuia numai după filtrare;
c) concentratia de pulberi ce nu a putut fi retinută
la sursă se va dilua până la niveluri acceptate prin introducerea în zona de
lucru a aerului proaspăt la debitul necesar;
d) se vor optimiza vitezele de curgere a aerului
astfel ca acesta să nu recircule pulberile depuse;
e) dacă măsurile tehnice mentionate nu asigură
reducerea concentratiilor de pulberi la nivelul admis, lucrătorii vor opera din
cabine închise alimentate cu aer filtrat.
(2) În instalatiile de preparare a minereurilor de
uraniu si toriu se aplică în plus următoarele măsuri specifice de reducere a
concentratiilor de pulberi si gaze radioactive:
a) la toate locurile de muncă cu degajare de pulberi,
radon, vapori si gaze toxice sau iritante se va asigura o ventilatie locală
aspirantă, viteza de aspiratie fiind de minimum 0,5 m/s în spatiul dintre hote
si suprafetele de lucru;
b) este interzisă evacuarea în atmosferă a aerului
aspirat prin reteaua de ventilatie fără o prealabilă epurare. Distanta dintre
capătul de evacuare al coloanei de ventilatie si cea mai apropiată clădire nu
va fi mai mică de 20 m;
c) la toate locurile de muncă cu degajare de pulberi
se va face curătarea pulberilor depuse pe suprafetele de lucru la terminarea
fiecărui schimb si cel putin o dată pe săptămână se va face curătarea generală.
Curătarea se face cu apă din abundentă, după aspirarea prealabilă a pulberilor;
d) măturarea sau stergerea uscată a pulberilor este
interzisă.
Calitatea curăteniei se controlează zilnic de către
personalul responsabil cu securitatea radiologică;
e) la toate locurile de muncă la care există
posibilitatea aparitiei unor concentratii periculoase de radon sau a cresterii
nivelului expunerii externe peste nivelurile de referintă stabilite se vor
instala dispozitive automate de avertizare si semnalizare;
f) punctele de transbordare si încărcare a minereului
si concentratelor trebuie construite astfel încât să se împiedice dispersia
pulberilor în aer, inclusiv prin utilizarea procedeelor umede pentru
îndepărtarea pulberilor produse;
g) benzile transportoare trebuie construite astfel
încât la functionarea lor să se reducă cât mai mult posibil riscul de producere
si de dispersare accidentală a pulberilor;
h) pulberile fine care aderă de benzile transportoare
trebuie îndepărtate în mod continuu printr-un sistem adecvat.
Eliberarea materialelor si echipamentelor de sub
regimul de autorizare
Art. 119. - Titularul de autorizatie va întocmi si va
aplica proceduri de decontaminare si de măsurare a contaminării pentru toate
tipurile de materiale si echipamente pe care intentionează să le elibereze de
sub regimul de autorizare si să le scoată din zonele controlate sau
supravegheate.
Art. 120. - Materialele si echipamentele se scot din
zonele controlate ale instalatiilor autorizate de minerit si preparare a
minereurilor de uraniu si toriu numai dacă sunt respectate cumulativ
următoarele conditii:
a) expertul acreditat a certificat că nivelurile de
contaminare a materialelor si echipamentelor ce se intentionează să fie
eliberate de sub regimul de autorizare si scoase din zona controlată sunt mai
mici decât limitele de eliberare prevăzute de prezentele norme;
b) titularul de autorizatie tine evidenta strictă si
la zi a tuturor materialelor si echipamentelor scoase, inclusiv a datelor de
eliberare si a destinatiei acestora;
c) titularul de autorizatie notifică de fiecare dată
Autoritătii intentia de eliberare si de scoatere a materialelor cu cel putin 20
de zile înainte de data efectivă de scoatere;
d) în notificare titularul de autorizatie va preciza
tipurile si cantitătile de materiale ce urmează a fi eliberate si scoase din
zona controlată, precum si destinatiile acestora pe tipuri si cantităti.
Art. 121. - Materialele si echipamentele care după
decontaminare prezintă o activitate mai mare decât limitele de eliberare
prevăzute de legislatia în vigoare se gestionează ca deseuri radioactive.
Echipamentul individual de protectie la radiatii
ionizante si asigurarea igienei personale
Art. 122. - În functie de riscul de contaminare
titularul de autorizatie are obligatia să doteze lucrătorii expusi profesional
cu echipament individual de protectie la radiatii ionizante, alcătuit, după
caz, din: haine de lucru cu rol de radioprotectie, căsti, mănusi de protectie,
ochelari de protectie, costume etanse, încăltăminte impermeabilă de protectie,
bonete, lenjerie, ciorapi si sorturi de protectie.
Art. 123. - Lucrătorii care utilizează echipamentele
individuale de protectie la radiatii ionizante, în functie de complexitatea
acestora, trebuie instruiti asupra modului de folosire, de verificare si
întretinere, precum si asupra limitelor acestora.
Art. 124. - Echipamentul individual de protectie la
radiatii ionizante trebuie să îndeplinească următoarele conditii:
a) să corespundă tuturor cerintelor prevăzute în
Normativul de acordare si de utilizare a echipamentului individual de protectie
la radiatii ionizante RP06/1997, aprobat prin Ordinul ministrului apelor,
pădurilor si protectiei mediului nr. 318/1997, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 111 bis din 4 iunie 1997;
b) să fie certificat prin autorizatie de securitate
radiologică si aprobat de Ministerul Sănătătii si Familiei;
c) să fie confortabil si usor de utilizat.
Art. 125. - (1) Titularul de autorizatie nu va
distribui echipament de protectie respiratorie doar pentru a se încadra în
limita de doză efectivă pentru personalul expus profesional, exceptând cazurile
de urgentă, pentru reparare si întretinere, în conditiile art. 30-32 din
Normele fundamentale de securitate radiologică.
(2) Echipamentul de protectie respiratorie trebuie să
îndeplinească cerintele prevăzute în anexa nr. 4 la prezentele norme.
Art. 126. - (1) Îmbrăcămintea de stradă si
echipamentul individual de radioprotectie se păstrează în vestiare speciale
separate, amenajate în grupul social amplasat la limita dintre zona controlată
si zona supravegheată.
(2) În grupurile sociale mentionate la alin. (1) se
organizează trasee care împiedică răspândirea contaminării la schimbarea
hainelor de stradă cu cele de lucru si invers si se amenajează obligatoriu
dusuri pentru decontaminarea lucrătorilor.
Art. 127. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să
asigure serviciile de decontaminare a echipamentului individual de protectie la
radiatii ionizante prin sisteme cu vacuum si prin spălare, după caz.
(2) Eficienta decontaminării se verifică prin
măsurarea adecvată a echipamentului care a fost decontaminat conform alin. (1).
(3) Echipamentele individuale care după aspirarea
contaminării nefixate, prin vacuumare si spălare, prezintă niveluri ale
contaminării mai ridicate decât limitele admise se tratează ca deseuri
radioactive.
(4) Serviciile de decontaminare a echipamentului
individual de protectie la radiatii ionizante pot fi efectuate si de alte
persoane legal constituite, altele decât cele care operează în domeniul
mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu, cu conditia ca acestea
să detină autorizatie eliberată de Autoritate conform legii.
Art. 128. - În vederea asigurării igienei personale a
lucrătorilor expusi profesional titularul de autorizatie trebuie să
îndeplinească următoarele conditii:
a) să amenajeze grupuri sociale disponibile pentru
toti lucrătorii la limita dintre zonele controlate si supravegheate, conform
art. 126;
b) să amenajeze în interiorul zonei controlate grupuri
sanitare disponibile pentru toti lucrătorii;
c) să aloce un timp suficient pentru ca fiecare lucrător
să se poată spăla înainte de pauza de masă si la sfârsitul programului de
lucru;
d) să asigure în zona supravegheată amenajări curate,
usor accesibile fiecărui lucrător pentru servirea mesei, dotate cu apă
potabilă, aer curat si instalatii de spălare a mâinilor;
e) toate amenajările de asigurare a igienei personale
trebuie să fie proiectate, supravegheate si întretinute într-o manieră
corespunzătoare normelor specifice de asigurare a sănătătii publice.
Primul ajutor
Art. 129. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia
să amplaseze si să amenajeze corespunzător cel putin câte un punct de prim
ajutor în fiecare zonă controlată.
(2) Titularul de autorizatie trebuie să organizeze
instruirea lucrătorilor în acordarea primului ajutor si să se asigure că
punctele de prim ajutor sunt cunoscute de toti lucrătorii.
(3) Titularul de autorizatie elaborează împreună cu
alte organisme specializate planul de actiune în caz de accident.
(4) Titularul de autorizatie are obligatia de a
organiza verificarea periodică a integritătii dotării si functionalitătii
punctelor de prim ajutor si a truselor de urgentă.
(5) Titularul de autorizatie are obligatia de a afisa
la loc vizibil instructiunile privind functionalitatea punctelor de prim ajutor
si de a organiza împreună cu organisme specializate simulări de interventii în
caz de accident.
Rotatia personalului expus profesional
Art. 130. - (1) Rotatia personalului expus profesional
nu constituie o solutie de înlocuire a mijloacelor si măsurilor tehnice de
tinere sub control a expunerii la radiatii ionizante.
(2) Titularul de autorizatie poate apela la rotatia
personalului numai pentru perioade limitate si numai la acele locuri de muncă
la care, desi se aplică toate măsurile tehnice de tinere sub control, se
înregistrează niveluri înalte ale expunerii, cu conditia să fie respec- tate
limitele de doză prevăzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate
radiologică.
CAPITOLUL VII
Supravegherea stării de sănătate
Art. 131. - Titularul de autorizatie are obligatia să asigure examenul medical la angajarea în muncă si cel de adaptare, controlul medical periodic si examenul medical la reluarea muncii, precum si la sfârsitul angajării, conform reglementărilor Ministerului Sănătătii si Familiei.
Art. 132. - Activitatea de supraveghere a stării de
sănătate trebuie astfel organizată încât să permită în orice moment
următoarele:
a) evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor;
b) asigurarea compatibilitătii initiale si pe parcurs
dintre starea de sănătate a lucrătorilor si conditiile de la locul de muncă;
c) accesul rapid la informatii utile în caz de:
(i) expunere accidentală sau boală profesională;
(ii) efectuarea studiilor epidemiologice;
(iii) alte necesităti medico-legale;
d) consilierea competentă în caz de contaminare sau
supraexpunere.
Art. 133. - Evaluarea medicală la angajare trebuie să
aibă în vedere si abilitătile persoanei de a purta echipament de protectie, de
a auzi si de a răspunde în mod adecvat la alarma declansată de depăsirea unor
limite ale concentratiilor activitătii în atmosfera locurilor de muncă sau la
depăsirea nivelului prestabilit al debitului iradierii externe, precum si de a
lucra cu echipamente si instrumente specializate.
Art. 134. - (1) La stabilirea continutului controlului
medical periodic în mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu se
vor avea în vedere următoarele conditii de lucru specifice acestor activităti:
a) lucrătorii sunt expusi profesional si la zgomot,
precum si la alte pulberi, gaze si substante chimice nocive;
b) riscurile asupra stării de sănătate reprezentate de
expunerile la radon si descendenti se cumulează cu riscurile asupra stării de
sănătate legate de obiceiul de a fuma.
(2) În functie de natura, de nivelul si durata
expunerilor, controlul medical trebuie să includă investigatii speciale conform
reglementărilor Ministerului Sănătătii si Familiei.
Art. 135. - Înregistrările medicale sunt confidentiale
si trebuie să includă toate evaluările medicale la angajare, periodice,
speciale, postîmbolnăvire si la părăsirea locului de muncă, rezultatele
analizelor de laborator, ale foilor medicale de observatie din timpul
îmbolnăvirilor si anamneza, dar exclud informatiile privind expunerea la
radiatii.
Art. 136. - Înregistrările medicale se păstrează pe
durata si în conditiile prevăzute în reglementările specifice emise de
Ministerul Sănătătii si Familiei.
CAPITOLUL VIII
Transferarea în mediu a deseurilor radioactive
rezultate de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu
Art. 137. - (1) Deseurile radioactive rezultate de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu pot fi transferate în mediu numai în conditiile respectării în totalitate a prevederilor cap. IX din Normele fundamentale de securitate radiologică.
(2) Deseurile radioactive solide continând numai
radionuclizi naturali, proveniti de la mineritul si prepararea minereurilor de
uraniu si toriu, pot fi depozitate definitiv de către titularul de autorizatie
de minerit sau de preparare numai dacă titularul însusi este autorizat pentru
tratarea, conditionarea si depozitarea finală a deseurilor proprii.
(3) Deseurile radioactive solide se depozitează final
de către titularii autorizati, conform alin. (2), la termenele si cu
ritmicitatea impuse prin autorizatie si numai dacă activitătile totale, concentratiile
activitătii si contaminările de suprafată sunt inferioare valorilor stabilite
de Autoritate prin reglementări specifice.
Art. 138. - Toate sursele radioactive care nu mai sunt
utilizate în practicile de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si
toriu, precum si toate deseurile radioactive rezultate de la aceste practici,
pentru care titularul de autorizatie nu este autorizat el însusi să le
depoziteze temporar sau final, trebuie transferate, conform reglementărilor
specifice, la organizatiile autorizate să colecteze, să trateze, să
conditioneze sau să depoziteze final astfel de materiale radioactive.
Art. 139. - Titularul de autorizatie are obligatia să
optimizeze eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi si gazosi.
Art. 140. - (1) Eliberarea în mediu a efluentilor
radioactivi lichizi sau gazosi se poate face numai dacă sunt respectate în
totalitate limitele derivate de eliberare aprobate de Autoritate în cadrul
procesului de autorizare si conditiile privind evidentele, raportările si
anuntările prevăzute în Normele fundamentale de securitate radiologică.
(2) Pentru eliberarea în mediu a efluentilor
radioactivi lichizi trebuie îndeplinite cumulativ si următoarele conditii:
(i) să fie sub formă de solutii neutre si perfect miscibile
cu apa;
(ii) să fie deversati în ape curgătoare;
(iii) să nu contină suspensii radioactive solide;
(iv) concentratiile activitătii pe unitatea de volum
în apa receptoare, după dilutie, să fie în limitele stabilite în procesul de
autorizare.
(3) Efluentii radioactivi gazosi trebuie filtrati
înainte de evacuarea în atmosferă în vederea retinerii pulberilor radioactive
aeropurtate cu continut de uraniu si/sau de toriu.
Art. 141. - Eliminarea efluentilor radioactivi în
canalizarea publică se poate face numai dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele conditii:
a) efluentii radioactivi lichizi să fie sub formă de
solutii neutre si perfect miscibile cu apa;
b) să nu contină suspensii radioactive solide;
c) activitătile totale si concentratiile activitătii să
fie inferioare limitelor derivate de evacuare în canalizarea publică a
efluentilor radioactivi lichizi, aprobate de Autoritate în procesul de
autorizare;
d) eliberarea să fie prevăzută expres în autorizatia
emisă de Autoritate.
Art. 142. - Dacă deseurile radioactive lichide si
gazoase nu îndeplinesc conditiile de eliminare prevăzute la art. 140 sau, după
caz, la art. 141, titularul de autorizatie are obligatia de a asigura
depozitarea temporară si tratarea acestora astfel încât să fie îndeplinite
conditiile de eliminare sau de a le transfera către un organism autorizat
pentru tratare.
Art. 143. - Eliminarea efluentilor radioactivi lichizi
după tratare se poate face numai dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la
art. 140 sau, după caz, la art. 141.
Art. 144. - Titularul de autorizatie are obligatia de
a limita emisiile de radon în atmosferă, inclusiv pe cele provenite de la
depozitarea deseurilor radioactive solide si lichide, astfel ca la marginea
zoneicontrolate radonul din atmosferă să nu depăsească acea concentratie care
generează o doză efectivă la nivelul limitei admise pentru populatie, respectiv
de 0,03 x 10-10 Ci/l (111 Bq/m3), cu un
factor de echilibru de 0,4.
Art. 145. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia
de a tine sub control eliberarea în mediu sau în canalizarea publică a
deseurilor radioactive solide si a efluentilor radioactivi lichizi si gazosi,
astfel încât să fie permanent îndeplinite conditiile impuse de Autoritate în
procesul de autorizare, privind metodologia, periodicitatea, volumele si
activitătile maxime admise.
(2) Titularul de autorizatie are obligatia de a
monitoriza deseurile radioactive solide si efluentii radioactivi lichizi si
gazosi, conform metodologiei si cu periodicitatea aprobate de Autoritate în
procesul de autorizare, si de a înregistra si păstra pentru o perioadă de cel
putin 15 ani înregistrările cu rezultatele monitorizării.
Art. 146. - Deseurile radioactive rezultate de la
mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu se gospodăresc conform
cerintelor tehnice detaliate, stabilite de Autoritate prin reglementări
specifice.
CAPITOLUL IX
Asigurarea radioprotectiei populatiei si controlul
radioactivitătii mediului înconjurător
Art. 147. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să stabilească o zonă de excludere si o zonă cu populatie redusă în jurul instalatiilor de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, în care să ia măsuri de excludere, respectiv de restrictionare a amplasării resedintelor permanente pentru populatie si a desfăsurării de practici social-economice.
(2) Criteriile pentru stabilirea celor două zone se
bazează pe eliberările în mediu de efluenti radioactivi si sunt cele precizate
în normele specifice privind amplasarea instalatiilor de minerit si de
preparare a minereurilor de uraniu si toriu.
Art. 148. - (1) Titularul de autorizatie trebuie să
organizeze desfăsurarea activitătilor de minerit si preparare în concordantă cu
principiile radioprotectiei populatiei si cu cerintele descrise în cap. IV si
la art. 102 din Normele fundamentale de securitate radiologică.
(2) Conform prevederilor art. 105 din Normele
fundamentale de securitate radiologică, titularul de autorizatie are obligatia
să apeleze la serviciile expertilor acreditati sau ale organismelor acreditate
de protectie radiologică pentru îndeplinirea obligatiilor ce îi revin referitor
la radioprotectia populatiei.
(3) Dozele efective pentru populatie si grupurile
critice, provenind de la expunerile pe toate căile, generate de minerit si
preparare, se pot estima numai în baza unei metodologii de lucru aprobate de
autoritate.
Art. 149. - Titularul de autorizatie are obligatia să
asigure prin măsurători controlul nivelului radioactivitătii mediului
înconjurător din zona de excludere si din zona cu populatie redusă, stabilite
în jurul instalatiilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si
de toriu.
Art. 150. - Controlul nivelului radioactivitătii
mediului înconjurător se realizează conform unui program de monitorizare a
radioactivitătii următorilor factori de mediu:
a) sol;
b) vegetatie;
c) ape curgătoare de suprafată;
d) ape subterane;
e) aer (radon, toron, descendentii lor, continut de
pulberi radioactive aeropurtate);
f) sedimente;
g) alti factori specifici indicati de Autoritate în
procesul de autorizare.
Art. 151. - Programul de monitorizare a
radioactivitătii factorilor de mediu, incluzând tipurile de măsurători,
periodicitatea de măsurare, metodologia de recoltare a probelor si modul de
înregistrare a datelor, este parte a programului de radioprotectie si se aprobă
de Autoritate în procesul de autorizare.
Art. 152. - Titularul de autorizatie poate încredinta
unui laborator desemnat de Autoritate realizarea programului de monitorizare a
radioactivitătii factorilor de mediu.
CAPITOLUL X
Reguli privind transportul minereurilor de uraniu si
toriu
Art. 153. - Activitatea de transport al minereurilor de uraniu si toriu pe drumurile publice si pe calea ferată se va desfăsura în conformitate cu prevederile normelor specifice elaborate de Autoritate pentru transportul materialelor radioactive.
Art. 154. - La transportul minereurilor de uraniu si
toriu cu mijloace auto în incintele instalatiilor de minerit si de preparare,
precum si pe drumurile publice se vor respecta suplimentar următoarele reguli:
a) în scopul reducerii cantitătii de pulberi care se
formează în timpul transportului minereului cu mijloace auto în zonele
controlate si supravegheate, drumurile din aceste zone se vor curăta si stropi
sistematic;
b) titularul de autorizatie are obligatia să asigure
monitorizarea individuală a expunerii la radiatii pentru toti conducătorii
autovehiculelor implicate în transportul minereurilor de uraniu si toriu;
c) cabinele autovehiculelor folosite la transportul
minereurilor se dotează cu ecrane de protectie astfel dimensionate încât
expunerea în interiorul acestora să fie inferioară limitelor de doză efectivă
prevăzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate radiologică;
d) punctele de transbordare si de încărcare a
minereului trebuie construite astfel încât să se împiedice dispersia pulberilor
în aer sau pulberile produse să poată fi suprimate prin procedeul umed;
e) miscările mijloacelor de transport trebuie astfel
planificate încât să fie evitate aglomerările în punctele de transbordare;
f) minereul transportat nu trebuie expus la un curent
de aer de mare viteză, cu exceptia cazului în care este bine acoperit si este
asigurată împiedicarea degajării de pulberi;
g) transportul ocazional de persoane în vehicule care
transportă minereuri ori concentrate de uraniu sau toriu este interzis. Se
admite prezenta în cabina vehiculului de transport numai a persoanelor care
îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:
(i) au calitatea de persoane expuse profesional;
(ii) au sarcini de serviciu în legătură cu
transportul;
(iii) sunt înscrise pe foaia de parcurs.
Art. 155. - La transportul minereurilor cu benzi
transportoare este obligatoriu să se respecte următoarele reguli:
a) acestea trebuie construite, instalate si folosite
astfel încât să se reducă cât mai mult posibil producerea si dispersia
accidentală a pulberilor;
b) pulberile fine care aderă de benzile transportoare
trebuie în mod continuu îndepărtate cu sisteme special concepute.
Art. 156. - (1) Toate mijloacele de transport folosite
la transportarea în vrac a minereurilor pe calea ferată si pe drumurile publice
vor fi prevăzute cu sisteme de etansare si de acoperire a minereului pe timpul
transportului.
(2) Sistemele de etansare si de acoperire a minereului
pe timpul transportului se aprobă de Autoritate în procesul de autorizare a
mijloacelor de transport mentionate la alin. (1).
CAPITOLUL XI
Alte dispozitii, evidente, raportări si anuntări
Alte dispozitii
Art. 157. - Titularii de autorizatie din domeniul
mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu au obligatia să
asigure protectia fizică a tuturor materialelor radioactive conform
prevederilor Normelor de protectie fizică în domeniul nuclear.
Art. 158. - Titularii de autorizatie din domeniul
mineritului si preparării minereurilor de uraniu si toriu au obligatia de a
îndeplini în totalitate prevederile Normelor de control de garantii în domeniul
nuclear, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru
Controlul Activitătilor Nucleare nr. 363/2001.
Art. 159. - Titularul de autorizatie are obligatia să
elaboreze planurile de dezafectare si să asigure dezafectarea instalatiilor
nucleare de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu, precum
si să restaureze si să elibereze terenurile restaurate conform prevederilor si
criteriilor din normele specifice emise de Autoritate.
Alte evidente
Art. 160. - (1) Titularul de autorizatie are obligatia
să tină evidenta strictă si la zi a deseurilor radioactive rezultate de la
mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si de toriu, a deseurilor
radioactive tratate si depozitate definitiv de el însusi, a deseurilor
radioactive transferate persoanelor legal constituite, autorizate să le trateze
si să le depoziteze final, precum si a efluentilor radioactivi eliminati în
mediul înconjurător.
(2) Continutul evidentelor mentionate la alin. (1)
este stabilit în normele specifice emise de Autoritate privind modul de
gospodărire a deseurilor provenite de la mineritul si prepararea minereurilor
de uraniu si toriu.
Art. 161. - Titularul de autorizatie trebuie să
păstreze evidentele prevăzute la art. 160 si după încetarea activitătilor de
minerit si de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu, pe o perioadă de
cel putin 15 ani.
Raportări
Art. 162. - Titularul de autorizatie trebuie să
transmită periodic Autoritătii următoarele rapoarte de securitate radiologică
pentru fiecare amplasament în care desfăsoară activităti de minerit si
preparare a minereurilor de uraniu si/sau toriu:
a) raport anual privind activitătile autorizate
desfăsurate;
b) raport anual privind aplicarea programului de
radioprotectie;
c) raport semestrial privind situatia deseurilor
radioactive produse, tratate, depozitate definitiv sau temporar, transferate,
precum si a efluentilor radioactivi tratati si eliberati în mediu;
d) raport anual privind rezultatele monitorizării
mediului înconjurător si asigurarea radioprotectiei populatiei;
e) alte rapoarte specifice, solicitate de Autoritate;
f) planul anual de dotare si măsuri cu caracter tehnic
de îmbunătătire a securitătii radiologice a persoanelor expuse profesional, a
populatiei si a mediului înconjurător.
Anuntări
Art. 163. - (1) Titularul de autorizatie va notifica
de îndată Autoritătii în caz de:
a) eliberare de efluenti radioactivi lichizi sau
gazosi peste limitele derivate de emisie stabilite în documentatia de
autorizare si în autorizatie sau dacă concentratiile activitătii pe unitatea de
volum în apa receptoare, după dilutie, nu mai îndeplinesc conditiile stabilite
în procesul de autorizare;
b) eliberare de efluenti radioactivi sub limitele de
emisie, dacă autorizatia si/sau documentatia de autorizare prevăd acest lucru;
c) producere de evenimente care pun în pericol
securitatea radiologică în minele si instalatiile de preparare, cum sunt:
avarii semnificative ale sistemelor de ventilatie, avarii semnificative ale
instalatiilor de evacuare a apelor de mină, incendii;
d) producere de evenimente care pun în pericol
stabilitatea depozitelor si haldelor de deseuri radioactive, de minereuri de
uraniu si toriu sau de steril ori a iazurilor de depozitare a deseurilor
radioactive provenite de la prepararea minereurilor de uraniu si de toriu;
e) nefunctionare pe o perioadă mai mare de 12 ore a
instalatiilor de tratare a apelor radioactive de mină si a efluentilor lichizi
proveniti de la instalatiile de preparare a minereurilor;
f) producere de evenimente la transportul de materiale
radioactive, pe drumuri publice sau calea ferată, care prezintă pericol de
contaminare a mediului înconjurător;
g) depăsiri ale limitelor de doză, supraexpuneri si
expuneri anormale, în conformitate cu prevederile art. 72-75 din Normele
fundamentale de securitate radiologică.
(2) Titularul de autorizatie va notifica de îndată
Autoritătii, autoritătii medico-sanitare teritoriale si organelor locale de
politie orice pierdere sau furt de instalatii nucleare, de surse de radiatii
ionizante sau de materiale radioactive.
CAPITOLUL XII
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 164. - Cu data prezentelor norme se abrogă
dispozitiile cuprinse în cap. I, II, IV, V, VI, VII si X din Normele
republicane de securitate nucleară pentru activitătile de cercetare geologică,
extractie si prelucrare a materiilor prime nucleare, aprobate prin Ordinul
presedintelui Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară nr. 320/1975.
Art. 165. - Autorizatiile emise înaintea intrării în
vigoare a prezentelor norme îsi păstrează valabilitatea până la data expirării
acestora.
Art. 166. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din
prezentele norme.
ANEXA Nr.
1
la norme
În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă
termenii si expresiile definite în Legea nr. 111/1996, republicată, cu
modificările si completările ulterioare, si în Normele fundamentale de
securitate radiologică, expresiile următoare sunt definite astfel:
1. absorbtie de tip F, M si S - viteza de
absorbtie în plămâni; literele F, M si S au semnificatia de viteză de absorbtie
rapidă, moderată si lentă;
2. Autoritate - Comisia Natională pentru
Controlul Activitătilor Nucleare (CNCAN), care, în baza art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare,
reprezintă autoritatea natională competentă în domeniul nuclear, care exercită
atributiile de reglementare, autorizare si control prevăzute în lege;
3. căi de expunere - rutele pe care radiatia
sau radionuclizii pătrund în corpul uman si produc expuneri;
4. concentratie echivalentă de echilibru -
concentratia activitătii radonului în echilibru radioactiv cu descendentii săi
de viată scurtă, care ar avea acelasi continut potential de energie alfa ca si
amestecul existent la un moment dat, dar aflat în dezechilibru;
5. contaminare radioactivă nefixată - prezenta
nedorită, dar care poate fi îndepărtată, a unor radionuclizi naturali pe o
suprafată, cu o activitate ce depăseste 0,4 Bq/cm2 pentru emitătorii beta, emitătorii
gama si emitătorii alfa de joasă toxicitate sau 0,04 Bq/cm2 pentru
toti ceilalti emitători alfa;
6. cultură de securitate radiologică - ansamblu
de măsuri si atitudini la nivel de titular de autorizatie si de lucrător, care
stabileste că asigurarea radioprotectiei este prioritară si că toate problemele
de radioprotectie sunt tratate corespunzător importantei si semnificatiei lor;
7. descendentii radonului - radionuclizii cu
viată scurtă rezultati din dezintegrarea radonului;
8. deseuri radioactive rezultate de la mineritul si
prepararea minereurilor de uraniu si toriu:
- orice efluenti gazosi si lichizi proveniti de la
practici autorizate de minerit si de preparare, care au volume si activităti pe
unitatea de volum superioare limitelor derivate de eliberare în mediu, aprobate
de Autoritate în cadrul procesului de autorizare conform prevederilor Normelor
fundamentale de securitate radiologică, si pentru care nu se întrevede o altă
utilizare în cadrul practicii respective;
- orice materiale solide provenite de la practici
autorizate de minerit si de preparare, care în mod obisnuit nu sunt considerate
ca radioactive, dar care au un nivel al contaminării superficiale superior
nivelurilor de eliberare prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c) din prezentele
norme si pentru care nu se întrevede o altă utilizare în cadrul practicii
respective;
- orice materiale solide provenite de la practici
autorizate de minerit si de preparare, inclusiv minereuri de uraniu si toriu si
roci mineralizate cu uraniu si toriu, excavate si scoase la suprafată, care
contin cel putin un radionuclid natural din seriile uraniului si toriului cu o
concentratie a activitătii pe unitatea de masă mai mare decât nivelul de
eliberare în scopul utilizării fără restrictii, respectiv mai mare de 0,2 Bq/g,
si pentru care nu se întrevăd alte utilizări în cadrul practicii respective;
9. diametru aerodinamic al unei particule
aeropurtate - diametrul pe care o sferă de densitate unitară ar trebui să
îl aibă pentru a putea avea aceeasi viteză de depunere ca si particula de
interes;
10. diametru aerodinamic median al activitătii
(AMAD) – valoarea diametrului aerodinamic al particulelor aeropurtate,
astfel încât 50% din activitatea aeropurtată într-un aerosol specific este
asociată cu particule mai mici decât AMAD si 50% din activitate este asociată
cu particule mai mari decât AMAD;
11. echilibru radioactiv - stare a unei serii
naturale de dezintegrare radioactivă (sau parte a acesteia), caracterizată prin
faptul că toti radionuclizii seriei (sau ai părtii de interes din serie) au
aceeasi activitate;
12. factor de echilibru - raportul dintre
concentratia echivalentă de echilibru si concentratia radonului în momentul
măsurării;
13. instalatie de minerit - totalitatea
lucrărilor si instalatiilor miniere de la suprafată si din subteran, inclusiv
instalatiile de gospodărire a deseurilor radioactive asociate, care, împreună,
alcătuiesc o mină;
14. instructiuni de operare locală -
instructiunile afisate la locul de muncă privind manipularea corectă a
echipamentelor si dispozitivelor de la locul de muncă, incluzând nivelurile de
referintă relevante si modul de realizare a controlului expunerii externe si al
concentratiilor de gaze si pulberi radioactive;
15. încorporare - procesul de pătrundere în corpul
uman a radionuclizilor din mediul înconjurător prin inhalare, ingestie sau prin
piele;
16. lucrător - o persoană expusă profesional,
apartinând titularului de autorizatie, care execută lucrări în zona controlată
si supravegheată;
17. minereu de uraniu si/sau toriu - substanta
minerală aflată înzăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un
continut de uraniu si/sau toriu de minimum 0,004%;
18. mineritul uraniului si toriului -
prospectarea, explorarea, deschiderea, pregătirea si exploatarea minereului de
uraniu si toriu, conservarea si dezafectarea minelor de uraniu si toriu,
inclusiv restaurarea mediului contaminat de mineritul uraniului si toriului;
19. monitorizare - măsurarea dozelor sau a
concentratiilor activitătii radionuclizilor si interpretarea rezultatelor în
vederea evaluării sau controlului expunerii la radiatii ionizante;
20. monitorizarea locului de muncă -
monitorizare utilizând măsurători efectuate în mediul de lucru;
21. monitorizare individuală - monitorizare
folosind măsurători cu ajutorul unui echipament individual, purtat de un
lucrător, sau măsurători ale activitătii radionuclizilor din sau de pe corpul
lui;
22. nivel de lucru (WL) - unitate de măsură
pentru concentratia potentială de energie alfa ce rezultă din prezenta descendentilor
radonului sau toronului, egală cu 1,3 x 105 MeV/dm3. În
unităti SI un nivel de lucru este egal cu 2,1 x 10-5 Jxm-3;
23. nivel de lucru lunar (WLM) - atunci când
concentratia radonului este dată în WL, pentru expunerea cumulată într-o lună,
considerând că timpul lunar de lucru este de 170 de ore, se utilizează notiunea
de nivel de lucru lunar (WLM);
24. nivel de referintă - niveluri ale debitului
dozei date de iradierea externă si niveluri ale concentratiilor activitătii
gazelor si pulberilor aeropurtate de la locul de muncă, stabilite de titularul
de autorizatie, la depăsirea cărora sunt demarate actiuni de remediere
prestabilite;
25. persoană legal constituită - entitate cu
sau fără personalitate juridică, constituită în baza unei legi, ordonante sau a
unei hotărâri a Guvernului;
26. responsabil cu securitatea radiologică -
persoană care răspunde de aplicarea prevederilor prezentelor norme într-o zonă
controlată si/sau într-o zonă supravegheată;
27. risc radiologic - parametru complex
exprimând neprevăzutul, pericolul sau posibilitatea aparitiei unor consecinte
dăunătoare asociate expunerilor actuale sau potentiale; se referă la
probabilitatea aparitiei anumitor consecinte asupra stării de sănătate si la
caracterul si severitatea acestor consecinte;
28. titular de autorizatie - orice persoană
legal constituită care a obtinut din partea Autoritătii o autorizatie de a
desfăsura o practică sau o altă actiune din domeniul prezentelor norme.
ANEXA Nr.
2
la norme
FACTORII
de conversie de doză pentru tipurile de absorbtie
mixtă
Depunerea particulelor inhalate se calculează pentru
fiecare zonă a tractului respirator, tinându-se seama atât de inhalare, cât si
de exhalare. Depunerea este dependentă de mărimea particulei, de parametrii
respiratori si de efortul depus în procesul de muncă si se presupune că este
independentă de forma chimică. Coeficientii de doză prin inhalare sunt dati
pentru diametrul aerodinamic median al activitătii (AMAD) de 5 microni, care se
consideră că este cea mai potrivită mărime pentru aerosolii radioactivi de la
locul de muncă.
Când pentru un material specific sunt cunoscute
fractiunile componentelor cu absorbtii de tip F, M si S se poate calcula un
factor combinat de conversie de doză astfel:
h = fFhF + fMhM + fShS,
unde fF, fM si fS reprezintă fractia componentelor cu
absorbtie rapidă, moderată si lentă, iar hF, hM si hS sunt factorii corespunzători de
conversie de doză.
Doza dată de o unitate de activitate încorporată de
concentrat de uraniu variază cu un ordin de mărime în functie de tipul de
absorbtie (între absorbtia de tip F si cea de tip S), amândouă calculate pentru
aerosoli cu AMAD = 5 microni. Compozitia concentratelor de uranium depinde
foarte mult de conditiile existente în fazele de extractie si postextractie. În
particular, folosirea unei temperaturi ridicate de calcinare are ca rezultat o
crestere a fractiunii compusilor uraniului care se dizolvă relativ încet în
plămân. Concentratele de toriu care nu implică separare chimică pot fi evaluate
în acelasi fel ca pulberile de minereu de toriu. Valorile pentru factorii de
conversie în doză, exprimati în termeni de doză pe unitatea de dezintegrare
alfa pe secundă, pentru concentratele de uraniu si toriu, sunt date în tabelul
următor:
|
Tipul de absorbtie |
F |
M |
S |
|
|
Factori de conversie de doză (AMAD = 5 microni) (mSv/Bqalfa) |
||
|
Concentrate
de uranium (238U, 234U si 235U) |
6,1x10-4 |
1,8x10-3 |
6,2x10-3 |
|
Concentrate
de toriu (seria de dezintegrare a 232Th) |
- |
9,3x10-3 |
8,0x10-3 |
Dacă nu sunt disponibile informatii suficiente cu
privire la comportamentul probabil de solubilitate a concentratelor de uraniu
inhalate în plămân, pot fi utilizate tehnici de determinare a solubilitătii in
vitro pentru a se determina caracteristicile de solubilitate ale
concentratelor de uraniu de la locurile de muncă. În acelasi mod se poate
determina factorul de doză pe unitatea de activitate încorporată, când în
pulberile de minereu de uraniu sau toriu sunt prezente amestecuri de componente
cu absorbtie de tip F, M sau S. În cazul în care nu se poate determina
comportamentul probabil de solubilitate a particulelor inhalate se va utiliza
factorul de doză ce corespunde tipului S.
ANEXA Nr.
3
la norme
INSTRUMENTE
de monitorizare individuală a radonului, toronului,
descendentilor acestora si a radionuclizilor alfa de viată lungă
I. Instrumente de monitorizare individuală a
radonului
Instrumentele pentru monitorizarea individuală pot fi dispozitive pasive sau active. Dozimetrele pasive se bazează pe difuzia naturală a activitătii din aer pe zona sensibilă a detectorului, în timp ce dozimetrele active înregistrează activitatea unui volum cunoscut de aer aspirat de o pompă printr-un filtru.
Dozimetre individuale pasive
Aceste echipamente folosesc în general detectori de
urme nucleare solide (SSNTDs) ce sunt expusi pentru o perioadă determinată la
radiatii ionizante si apoi analizati prin metode chimice sau electrochimice.
Numărul urmelor care impresionează filmul poate fi determinat pentru evaluarea
nivelului de expunere. Echipamentele sunt operationale pentru măsurători
integrate ale concentratiilor aproximative de radon sau de descendenti ai
radonului.
Dozimetre individuale active
Aceste dispozitive implică utilizarea unui volum de
aer cunoscut trecut printr-un filtru cu ajutorul unei pompe actionate de o
baterie.
Particulele alfa emise de descendentii radonului
depusi pe filtru sunt înregistrate cu ajutorul următoarelor dispozitive:
discuri detectoare tip TLD, detectoare de silicon în stare solidă cu componente
electronice asociate sau filme detectoare de urme nucleare. Echipamentele care
au încorporate filme pentru detectarea urmelor nucleare au capacitatea de a
măsura descendentii individuali ai radonului, nu numai activitatea alfa
propriu-zisă.
II. Monitorizarea toronului si a descendentilor săi
Pentru monitorizarea locului de muncă diversele metode
de contorizare descrise mai sus pentru radon si descendentii săi pot fi în
principiu adaptate si pentru toron si descendentii săi.
Dispozitivele integrate bazate pe principiul
impresionării filmului de către radiatiile nucleare au capacitatea de a măsura
descendentii individuali ai toronului si expunerea generată de acestia, putând
fi utilizate pentru monitorizare individuală.
III. Radionuclizii de viată lungă alfa activi
Cu exceptia zonelor în care nivelul expunerii provenind
de la uraniu este în mod semnificativ mai ridicat, emisiile alfa ale
radionuclizilor de viată lungă din pulberile de minereu nu sunt în general o
sursă serioasă de expunere. Expuneri semnificative pot apărea prin inhalarea
concentratelor de uraniu sau de toriu în unele zone din unitătile de preparare.
Măsurarea radioactivitătii alfa propriu-zise după dezintegrarea descendentilor
de viată scurtă ai radonului si toronului poate fi folosită pentru a evalua
probele de pulberi, dar poate conduce la rezultate eronate dacă în corpul de
minereu nu este realizat echilibrul radioactiv dintre toti membrii seriei
uraniului.
Monitorizarea locului de muncă sau monitorizarea
individuală a unui individ reprezentativ poate fi utilizată pentru a se stabili
dozele în cazul grupurilor de lucrători aflati în locatii particulare.
Prelevatorul personal de probe este alcătuit dintr-un recipient mic pentru
filtru si o pompă actionată de o baterie, care asigură un debit nominal de aer
de 1-3 l/min. Utilizarea prelevatorului personal de probe poate implica costuri
suplimentare si inconveniente. Cu toate acestea, prelevatoarele personale
asigură o măsurătoare directă a expunerii unui lucrător, iar decizia de
utilizare a acestor echipamente trebuie bazată pe probabilitatea ca un lucrător
să fie expus pe această cale la o doză semnificativă.
IV. Calibrarea instrumentelor
Pentru toate metodele de măsurare calibrarea repetată
a instrumentelor este importantă si trebuie efectuată în legătură cu
standardele nationale recunoscute. Aceasta se poate obtine fie prin utilizarea
surselor de referintă ce au fost calibrate prin utilizarea surselor standard
primare, fie prin utilizarea instrumentelor de referintă ce au fost
antecalibrate cu standardele primare de un laborator national principal sau de
un laborator autorizat de referintă care detine standardele potrivite. Pentru
majoritatea activitătilor de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu
si de toriu prima metodă de calibrare este mai practică.
V. Alte conditii
Orice model de instrument utilizat pentru
monitorizarea radonului, toronului, descendentilor acestora si a
radionuclizilor alfa de viată lungă poate fi utilizat de titularii de
autorizatie în cadrul programului de radioprotectie numai dacă pentru modelul
respectiv Autoritatea a eliberat autorizatia de securitate radiologică, conform
prevederilor legale.
ANEXA Nr.
4
la norme
RECOMANDĂRI DE BAZĂ
pentru utilizarea echipamentului de radioprotectie a
căilor respiratorii
1. Utilizarea echipamentelor de radioprotectie a
căilor respiratorii va fi supravegheată atent pentru a se asigura că protectia
asteptată este realizată.
2. Titularul de autorizatie trebuie să demonstreze că
echipamentele pentru radioprotectia căilor respiratorii sunt adecvate scopului
propus si sunt folosite în mod corespunzător.
3. Trebuie evaluată încorporarea reală a radionuclizilor de către lucrători pentru a se defini tipul de protectie.
4. Perioada de utilizare a echipamentelor pentru
radioprotectia căilor respiratorii nu trebuie prelungită astfel încât să descurajeze
folosirea corectă.
5. Echipamentele de radioprotectie a căilor
respiratorii, prevăzute cu filtru, trebuie să aibă o rezistentă scăzută la
respiratie si trebuie să asigure o eficientă ridicată de retinere a
particulelor de pulberi cu dimensiuni de interes.
6. Când se foloseste echipamentul pentru respirat,
aerul furnizat trebuie să fie curat, în cantitate suficientă si să asigure o
respiratie lejeră.
7. Echipamentele pentru respirat actionate electric
sau căstile cu vizor sunt preferabile altor tipuri, dacă asigură protectie
respiratorie efectivă, deoarece oferă confort lucrătorilor.
8. La alegerea echipamentului pentru o operatie
specială trebuie avut în vedere si confortul lucrătorilor ca factor de
protectie. În acest sens se vor avea în vedere următoarele caracteristici ale
echipamentului: greutatea, restrictiile oculare, temperatura si mobilitatea.
9. Echipamentele de radioprotectie a căilor
respiratorii trebuie curătate, întretinute si verificate la intervale potrivite
de către personal special instruit în unităti echipate corespunzător.
10. Echipamentul de radioprotectie pentru căile
respiratorii trebuie examinat, reglat si testat în mod corespunzător de o
persoană competentă înainte de a fi dat în folosintă si cel putin trimestrial
atunci când este în uz. Rezultatele acestor examinări si teste si orice
reparatii trebuie consemnate într-un registru special destinat acestui scop,
care se păstrează de titularul de autorizatie cel putin o perioadă de 10 ani.
11. Frecventa testării echipamentelor pentru respirat
depinde de tipul de aparat, de mediul în care este folosit si de modul de
utilizare.
12. Echipamentele pentru radioprotectia căilor
respiratorii trebuie verificate de utilizatori înainte de fiecare utilizare si
de personalul responsabil cu întretinerea, după curătare. Totodată aceste
echipamente se testează periodic la presiune, în functie de parametrii de
utilizare.
13. Programul de utilizare a echipamentelor de
radioprotectie a căilor respiratorii se aprobă de Autoritate în procesul de
autorizare, ca parte a programului de radioprotectie.